Sensul vieţii

Un profesor îşi termină cursul şi apoi rosti cuvintele obişnuite:

- Aveţi nelămuriri?
Un student zise:
- Domnule profesor, care este sensul vieţii?

Unul dintre cei din sală, care era pe punctul de a pleca, începu să râdă. Profesorul îl privi
îndelung pe student, cercetând parcă dacă era o întrebare serioasă. Înţelese că da.
- Am să vă răspund.

Scoase din buzunarul de la pantaloni portofelul şi din el o oglinjoară rotundă, nu mai mare decât
o monedă. Zise apoi:

- Eram copil pe timpul războiului. Într-o zi am găsit pe stradă o oglindă făcută ţăndări. Am
păstrat ciobul cel mai mare. Acesta este. Am început să mă joc cu el şi am fost încântat să văd
cum puteam cu ajutorul lui să îndrept reflexul luminii în cele mai întunecoase unghere, unde
soarele nu ajunge niciodată: găuri adânci, crăpături, ascunzişuri. Am păstrat oglinjoara. Devenind
bărbat, am înţeles că acesta nu era un simplu joc de copil, ci o prefigurare a ceea ce aş fi putut
face în întreaga mea viaţă.

Eu însumi sunt o frântură dintr-o oglindă pe care încă nu am văzut-o întreagă. Prin ceea ce am
însă pot aduce lumină, adevăr, înţelegere, cunoaştere, bunătate, bândeţe în ascunzătorile din
inimile oamenilor şi să schimb ceva în unii. Poate că alţii vor face la fel dacă mă vor vedea pe
mine. Cred că în acesta constă sensul vieţii.

Catelul curajos
Un domn care merge in Africa la vanatoare isi ia si catelul cu el. Intr-o zi, catelul se indeparteaza
de grup, se pierde si incepe sa vagabondeze prin padure….

Deodata, vede cum vine in alergare, de departe, o pantera enorma. Crezand ca pantera o sa-l
devoreze, se gandeste repede ce sa faca. In acel moment, vede o gramada de oase de-ale unui
animal mort si incepe sa le molfaie.Cand pantera era cat pe-aci sa-l atace, catelul zice :

- Ah, ce pantera gustoasa am terminat de mancat! Pantera, auzindu-l, franeaza brusc si isi zice in
sinea ei, descumpanita :

-Cine stie ce animal mai e si asta ?? … Daca ma mananca si pe mine?

O maimuta, care era intr-un copac pe-aproape, vede si aude toata tarasenia si da fuga dupa
pantera care se indeparta sa-i povesteasca cum a inselat-o catelul :

- Oasele alea erau acolo! Si el e doar un biet catel!

Pantera foarte nervoasa, se intoarce in fuga catre catel cu maimuta agatata de umarul ei. Catelul
vede de departe ca pantera se intoarce cu maimuta si isi da seama ca maimuta l-a tradat.
Tremurand de frica, isi zice : “Si acuma ce fac?” Dar in loc sa fuga se intoarce cu spatele spre
cele doua, si ca si cand nu le-ar fi vazut, si zice nervos :
- Nenorocita asta de maimuta! Am trimis-o de mai bine de jumatate de ora sa-mi aduca alta
pantera si inca nu apare!

Morala:In momentele de criza, imaginatia este la fel de importanta ca si cunostintele, iar curajul
mult mai important decat forta.

Povestea omului care a invatat sa fie fericit

A fost odata un om care se considera foarte nefericit, pentru ca in trista lui viata nu descoperise
secretul unei vieti frumoase. Tocmai cand se hotarase ca nu mai este nimic de facut pentru a fi
fericit, auzi ca prin tara lui trecea un mare intelept, care avea raspuns la toate intrebarile si se
hotara sa-l caute pe acel om. Intreba pe unul, pe altul si astfel ajunse in fata in fata unui om
imbracat simplu, un batran pe care moartea parca uitase sa-l ia. Omul nostru gandi: ,,cum sa fie
batranul asta uscat, sprijinit in baston, un mare intelept ?’’
Dar batranul il uimi citindu-i gandurile si spunandu-i :
- Tu ai venit la mine pentru ca esti un mare nefericit. Iti dezvalui o taina: pentru a avea o viata
minunata, trebuie sa ai sentimente pentru orice lucru marunt ai face.
- Ce inseamna sa pun sentimente in orice si cum pot face asta?.. intreba omul.
Atunci batranul intelept ii arata cateva dintre sentimentele cele mai importante ale vietii. Primul
sentiment a fost uitarea, care ii spuse omului:
- Pentru a fi fericit in viata, trebuie sa uiti tot ce nu-ti este folositor !
Batranul intelept il indemna pe om:
- Omule, doreste-ti ca tot raul sa fie uitat !
Omul isi dori si uita totul.
Apoi batranul chema la el tristetea: iar omul isi dori sa fie trist si ramase trist. Al treilea
sentiment a fost speranta, care ii spuse omului:
- Pentru ca totul sa fie bine, trebuie sa fi plin de speranta !
Omul ascultator isi dori si asta.
Penultimul sentiment a fost iubirea, care putin timida a spus:
- Oamenii trebuie sa se iubeasca pentru a fi cu adevarat bucurosi si pentru a avea o viata
minunata!
Omul isi dori din tot sufletul iubire si dorinta i se implinii.
Ultimul sentiment, care a fost aratat omului, a fost bucuria, care cu zambetul pe buze zise:
- Oamenii trebuie sa depaseasca orice cu zambetul pe buze, ca si mine ! De asemenea, oamenii
trebuie sa se bucure de orice lucru, oricat de marunt ar fi !
Dupa cate a vazut, a auzit si a infaptuit omul era totusi foarte confuz, pentru ca, desi avea parte
de cinci sentimente importante, nu putea fi fericit. De aceea spuse mahnit:
- Am venit la tine cu inima deschisa sa ma inveti fericirea vietii, dar tu nu ai nici o putere, de ce
m-ai mintit, inteleptule? Pentru ca eu, cu aceste sentimente, nu pot fi fericit…
- Doar cu aceste sentimente poti fi fericit, a spus inteleptul. Dar tu ai uitat sa cauti in inima ta
raspunsul fericirii. Aceste sentimente trebuie asociate intr-un anumit fel, pentru a fi fericit. De
aceea incerca sa dai uitarii toata tristetea, pentru a ramane in sufletul tau doar bucuria si mereu sa
pastrezi in suflet, speranta vie ca vei mai putea iubi, chiar daca de multe ori de-a lungul vietii vei
fi ranit in dragoste.

De cate ori in viata, atunci cand suntem confuzi, ne lovim de ignoranta noastra si nu stim cum
trebuie sa asociem sentimentele, pentru a fi fericiti?…
Nu conteaza prin ce treci in viata, exista totdeauna o speranta, acolo undeva ascunsa in sufletul
tau. Invata sa fi si tu fericit, pentru ca secretul fericirii este ascuns in inima ta.
Pretul unei ore…

Un om a venit de la munca tarziu,obosit si

nervos,gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa.
-Tati, pot sa te intreb ceva?
-Da sigu,despre ce e vorba?
-Tati,cati bani castigi pe ora?
-Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri,spuse omul nervos.
-Doar vreau sa stiu.Te rog spune-mi,cat castigi pe ora?
-Daca trebuie sa stii,castig 50$ pe ora.
-Ah,a raspuns micutul,cu capul plecat.
-Tati,imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat.
-Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o
jucarie prosteasca sau alte porcarii,atunci du-te direct in camera ta la culcare.Gandeste-te de ce
esti asa egoist.Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii.
Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa.
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului.Cum a putut sa puna asa intrebari doar
pentru a cere bani.
Dupa o ora,omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca:
Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani
des.Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o
- Dormi?
- Nu tati,sunt treaz.
- M-am gandit,poate am fost prea dur mai devreme.Uite aici25$
Micutul a sarit,zambind.
- Multumesc tati.Dupa aceea a scos un pumn de bani.
Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.Micutul si-a numarat incet banii si
s-a uitat catre tatal sau
-De ce vrei mai multi bani daca deja ai?
-Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul.
Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa
mananc cu tine.
Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.

Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata. Nu ar trebui sa lasam timpul sa
treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati
de inimile noastre. Sa ne amintim sa impartim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.
 Lasă un raspuns

Pretul unei ore…

Un om a venit de la munca tarziu,obosit si

nervos,gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa.
-Tati, pot sa te intreb ceva?
-Da sigu,despre ce e vorba?
-Tati,cati bani castigi pe ora?
-Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri,spuse omul nervos.
-Doar vreau sa stiu.Te rog spune-mi,cat castigi pe ora?
-Daca trebuie sa stii,castig 50$ pe ora.
-Ah,a raspuns micutul,cu capul plecat.
-Tati,imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat.
-Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o
jucarie prosteasca sau alte porcarii,atunci du-te direct in camera ta la culcare.Gandeste-te de ce
esti asa egoist.Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii.
Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa.
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului.Cum a putut sa puna asa intrebari doar
pentru a cere bani.
Dupa o ora,omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca:
Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani
des.Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o
- Dormi?
- Nu tati,sunt treaz.
- M-am gandit,poate am fost prea dur mai devreme.Uite aici25$
Micutul a sarit,zambind.
- Multumesc tati.Dupa aceea a scos un pumn de bani.
Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.Micutul si-a numarat incet banii si
s-a uitat catre tatal sau
-De ce vrei mai multi bani daca deja ai?
-Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul.
Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa
mananc cu tine.
Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.

Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata. Nu ar trebui sa lasam timpul sa
treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati
de inimile noastre. Sa ne amintim sa impartim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.
Pretul unei ore…
Un om a venit de la munca tarziu,obosit si nervos,gasindu-si baiatul de 5 ani asteptand la usa.
-Tati, pot sa te intreb ceva?
-Da sigu,despre ce e vorba?
-Tati,cati bani castigi pe ora?
-Asta nu e treaba ta. De ce ma intrebi astfel de lucruri,spuse omul nervos.
-Doar vreau sa stiu.Te rog spune-mi,cat castigi pe ora?
-Daca trebuie sa stii,castig 50$ pe ora.
-Ah,a raspuns micutul,cu capul plecat.
-Tati,imi imprumuti te rog 25$?
Tatal s-a infuriat.
-Daca singurul motiv pentru care m-ai intrebat asta este ca sa imi ceri niste bani sa iti cumperi o
jucarie prosteasca sau alte porcarii,atunci du-te direct in camera ta la culcare.Gandeste-te de ce
esti asa egoist.Nu lucrez din greu in fiecare zi pentru asa copilarii.
Micutul a mers in liniste in camera si a inchis usa.
Omul s-a enervat si mai tare pe intrebarile baiatului.Cum a putut sa puna asa intrebari doar
pentru a cere bani.
Dupa o ora,omul s-a calmat si a inceput sa gandeasca:
Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie sa cumpere cu 25$ si chiar nu mi-a cerut bani
des.Omul a mers la usa baiatului si a deschis-o
- Dormi?
- Nu tati,sunt treaz.
- M-am gandit,poate am fost prea dur mai devreme.Uite aici25$
Micutul a sarit,zambind.
- Multumesc tati.Dupa aceea a scos un pumn de bani.
Omul a vazut ca baiatul avea deja bani si s-a enervat din nou.Micutul si-a numarat incet banii si
s-a uitat catre tatal sau
-De ce vrei mai multi bani daca deja ai?
-Pentru ca nu am avut destul, dar acum am, a replicat baiatul.
Tati, am 50$. Pot sa cumpar o ora cu tine???? Te rog sa vii mai repede acasa maine. Vreau sa
mananc cu tine.
Tatal a fost distrus. Si-a luat baiatul in brate si l-a implorat sa il ierte.

Este doar o reamintire pentru toti ce lucreaza din greu in viata. Nu ar trebui sa lasam timpul sa
treaca printre degete fara sa petrecem timp cu cei care chiar conteaza pentru noi, aceia apropiati
de inimile noastre. Sa ne amintim sa impartim cei 50$ din timpul nostru cu cineva pe care iubim.

Barca
A fost candva un student care se infuria foarte repede pe tot ce i se intampla…nu ca nu ar fi fost
usor, cand toate ii mergeau mai mult decat pe dos.

Profesorul sau preferat, pe care il vedea ca fiind un maestru intelept, s-a hotarat sa il indrume
spre intelegerea unui adevar simplu care sa il faca sa treaca mai impacat prin viata lui si prin
viata celorlalti. Asa ca l-a luat deoparte si i-a spus:
- Dragul meu, sa presupunem ca esti intr-o barca pe un fir de apa destul de ingust, si din sens
opus vine o alta barca, iar omul cu acea barca, de voie sau de nevoie, intra in barca pe care o
conduci tu, ce faci atunci?
- Pai ce sa fac, ma supar, ce, nu m-a vazut ca vin? Nu putea sa faca in asa fel incat sa nu se
ajunga la ciocnirea barcilor, asa ceva nu se poate….

- Incetisor, dragul meu! Am inteles, dar daca te-as ruga sa iti imaginezi ca in barca cealalta nu era
nimeni…ca era o barca goala care s-a ciocnit de barca ta pur si simplu…In acest caz ce ai face?
- In cazul asta mi-as vedea de drum…asa a fost sa fie!
- Intocmai, dragul meu! Asa a fost sa fie! Fii o barca goala! Si considera ca te ciocnesti doar de
barci goale atunci cand navighezi pe raul vietii. Astfel vei putea sa iti concentrezi energia si
lumina in lucrurile care merita cu adevarat! Pe o barca goala nu se supara nimeni…o barca goala
nu te poate supara…E atat de simplu!

Studentul a plecat inseninat si ori de cate ori se intampla pur si simplu ca barca lui sa se
ciocneasca de barcile celorlalti…el arunca repede din barca mania, frustrarea, judecarea celuilalt
si trecea zambind mai departe in barca lui golita de tot raul din el/din ea!

Pretul unui miracol (famile lec7)

O fetiţă a intrat în camera ei şi a scos din ascunzătoarea din dulap un borcan. A turnat conţinutul
borcanului pe podea şi a început să numere banii cu atenţie. A numărat mărunţişul de trei ori,
până rezultatul a ieşit exact la fel. Nici o şansă să greşească.

A pus cu atenţie monedele în borcan apoi a aşezat capacul, a ieşit pe uşa din spate şi a mers 6
străzi până la farmacia cu semnul roşu, al şefului de trib indian, la intrare.

A aşteptat cu răbdare pentru ca farmacistul să fie atent la ea, dar acesta era prea ocupat în acel
moment. Fetiţa şi-a mişcat picioarele pentru a face un zgomot. Nu s-a întâmplat nimic. A încercat
să scoată un sunet pentru a atrage atenţia, însă nu s-a întâmplat nimic.

În final, a luat o monedă din borcanul ei şi a pus-o pe tejghea. Asta a funcţionat.

„Ce anume doreşti?” a întrebat farmacistul pe un ton iritat. „Vorbesc cu fratele meu pe care nu l-
am văzut de ani”- a spus farmacistul fără să aştepte un răspuns la întrebare.

„De fapt doresc să vorbesc cu Dvs. despre fratele meu”- a răspuns fetiţa pe acelaşi ton ridicat.
„Este foarte, foarte bolnav şi vreau să cumpăr un miracol.”

„Poftim?” – a întrebat farmacistul.

„Numele lui este Andrei şi ceva rău îi creşte în cap, iar tata spune că doar un miracol îl mai poate
salva în acest moment. Aşadar, cât costă un miracol?

„Noi nu vindem miracole fetiţo! Îmi pare rău nu te pot ajuta” a spus farmacistul, înmuiat un pic.

„Uite, am bani să vă plătesc. Dacă nu este de ajuns, adun restul. Doar spuneţi-mi cât costă.”

Fratele farmacistului era un om bine îmbrăcat. S-a întors către fetiţă şi a întrebat-o: „De ce fel de
miracol are nevoie fratele tău?”

„Nu ştiu” – a spus fetiţa. „Ştiu doar că mama spune că are nevoie de o operaţie. Însă tata nu
poate să plătească, aşa că vreau să folosesc banii mei.”
„Câţi bani ai?”- a întrebat bărbatul.

„Un dolar şi 11 cenţi” a răspuns încet. „Sunt toţi banii pe care îi am, dar pot face rost de mai
mulţi”.

„Ce coincidenţă!” – a zâmbit bărbatul. „Un miracol pentru frăţiori costă exact 1 dolar şi 11
cenţ.i”

A luat banii într-o mână, iar cu cealaltă a apucat mănuşa ei şi a spus: „ Arată-mi unde locuieşti.
Vreau să-I văd pe frăţiorul tău şi să-i cunosc pe părinţii tăi. Hai să vedem dacă am acel miracol
de care ai nevoie.”

Bărbatul bine îmbrăcat era un chirurg renumit, specializat în neuro-chirurgie. Operaţia a fost
gratuită şi nu a durat mult până ce Andrei a ajuns din nou acasă şi se simţea bine. Mama şi tata
vorbeau cu plăcere despre şirul de evenimente ce i-au adus aici.

„ Acea operaţie a fost un adevărat miracol”- a şoptit mama. „Mă întreb cât o fi costat?”

Fetiţa a zâmbit. Ştia exact cât a costat miracolul…un dolar şi 11 cenţi…plus credinţa unui mic
copil.

Povestea sperantei
A fost odată un om numit Hristoforus. Omul acesta era foarte bătrân. Încă din copilărie nutrea o
dorinţă arzătoare să-l întâlnească pe Dumnezeu şi iată, că într-o seară Dumnezeu i-a spus: –
Hristofor, te aştept mâine înainte de asfinţit de cealaltă parte a văii, pe culmea muntelui. Omul
nostru a pornit la drum cu noaptea în cap, ca să ajungă la timp, la întâlnire. A străbătut pădurea
de brazi, cea de arţari, cea de stejari falnici.

Soarele se ridica de amiază, când Hristofor a ajuns în fundul văii. Acolo a văzut un căruţaş, care
asuda şi gâfâia, tot îndemnându-şi caii şi împingând căruţa. L-a strigat pe Hristoforus: – Hei, om
bun, dă-mi rogu-te o mână de ajutor, nu pot să-mi scot căruţa din râu… După multe ore, au reuşit
s-o urneacă.

Lui Hristoforus nu-i mai rămăsese decât un ceas, ca să ajungă la întâlnire. A luat-o la fugă şi a
fugit, cât îl ţineau picioarele, urcând muntele. Când, la capătul puterilor, a ajuns pe culme,
soarele asfinţise de mai bine de zece minute… Hristoforus a căzut în genunchi şi a început să
plângă amar:” Aşadar, n-avea să-L mai vadă, pe Dumnezeu înaite de moarte.” Trist şi abătut a
făcut cale întoarsă.

Ajungănd la râul, unde îl ajutase pe căruţaş, iată, că-l cheamă un copil. – Hei, om bun, vrei să mă
iei pe umăr şi să mă treci apa? Sunt mic şi nu ştiu să înot. M-aş putea îneca, dacă nu mă ajuţi!
Fără să spună un cuvănt, Hristoforus l-a urcat pe umeri şi a intrat în apă. În mijlocul vadului
copilul devenise foarte greu şi apele porniseră a se umfla. Cu ultimile puteri, Hristoforus ajunge
la mal. Atunci copilul i-a spus: – Eu sunt Hristos, fiul căruţaşului, pe care l-ai ajutat… Căruţaşul!
Aşadar Dumnezeu ajunsese înaintea lui la întâlnire… luase chipul unui căruţaş…

Povestea arată că: nimic nu este ceea ce pare, speranţa moare ultima, strădania este totdeauna
răsplătită, există iubire adevărată.
Spunem povestea: cuiva gata să abandoneze un proiect celui ce îşi pierde speranţa omului care
nu crede în propriile forţe aceluia ce nu vede că are o mare oportunitate…. spune si tu povestea
mai departe….

Capcana vieţii…
Privind prin gaura din perete, un şoricel văzu pe fermier şi pe soţia lui desfăcând un pachet.
“Oare ce se află acolo?” se întrebă şoricelul. A fost îngrozit să vadă că în pachet era o capcană
pentru şoareci.
Întorcându-se la fermă, şoricelul dădu de veste tuturor despre ceea ce văzuse.
“Este o capcană pentru şoricei în casă! Este o capcană pentru şoricei in casă!”
Găina a cloncănit, şi-a ridicat capul şi a spus:
“Domnule şoarece, iţi pot spune doar atât: înţeleg că este o problemă gravă pentru dumneata, dar
nu are nici o consecinţă asupra mea. Nu pot fi deranjată de această informaţie”.
Apoi şoricelul se duse la porc şi îi spuse: “Este o capcană pentru şoricei în casă!”
Porcul a fost impresionat, dar a răspuns: “Regret domnule şoarece, nu pot face nimic, poate doar
să mă rog pentru tine. Poţi să fii sigur că eşti în rugăciunile mele viitoare”
Şoricelul s-a dus apoi la vacă şi i-a spus ei: “Este o capcană pentru şoricei în casă!”
Vaca i-a răspuns: “Wow, domnule şoricel, îmi pare rău pentru tine, dar în ceea ce mă priveşte pe
mine această capcană nu mă poate răni în nici un fel.”
În cele din urmă, şoricelul s-a întors în casă foarte deznădăjduit şi s-a decis să înfrunte de unul
singur capcana. În acea noapte s-a auzit un sunet care vestea că ceva fusese prins în capcană.
Soţia fermierului se grăbi să vadă despre ce este vorba, dar din cauza întunericului nu a văzut că
în capcană era coada unui şarpe mare şi veninos. Aşa că acesta o muşcase.
Fermierul se grăbi cu soţia lui la spital, apoi o aduse acasă cu febră mare.
Toată lumea ştie că un bun remediu împotriva febrei este supa de pui, aşa că fermierul se duse şi
sacrifică găina.
Cu toate acestea, starea soţiei sale se înrăutaţea.
Prietenii şi vecinii veniseră să stea cu ea, iar ca să ii poată hrăni fermierul a tăiat şi porcul.
Soţia fermierului nu se însănătoşi şi în cele din urmă a murit. La înmormântare au venit atât de
multe persoane încât fermierul a sacrificat şi vaca pentru a-i hrăni pe toţi.
Şoricelul privea acum prin gaura din perete cu multă tristeţe…

Morala: Toţi suntem într-o călătorie numită viaţă. Atunci când auzi că cineva are o
problema şi crezi că nu te priveşte, adu-ţi aminte că daca unul dintre noi este ameninţat,
noi toţi suntem în pericol.

Ghinion, noroc…
A fost o data un om sarac care avea, in schimb, un cal foarte frumos, pe care dorea sa-l cumpere
stapanul castelului. Dar de fiecare data, batranul il refuza.
“Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot sa-mi vand prietenul?”

Intr-o dimineata s-a dus la grajd si a descoperit ca disparuse calul.

Toti satenii i-au zis: “Ti-am spus doar! Ar fi trebuit sa vinzi calul. Acum a fost furat. Ce ghinion
teribil!”
“Ghinion sau noroc?” a spus batranul. “Cine poate spune?”
Toata lumea a ras de el.
Dar peste 15 zile calul s-a intors, urmat de o intreaga herghelie de cai salbatici. A scapat din
grajd, a curtat o iapa tanara si s-a intors cu intreg alaiul dupa el.
“Ce noroc!” au strigat satenii.

Batranul si fiul sau au inceput sa antreneze caii salbatici. Dar, o saptamana mai tarziu, fiul sau si-
a
rupt piciorul, incercand sa antreneze un cal salbatic.
“Ghinion,” i-au spus prietenii. “Ce-ai sa te faci acum fara ajutorul fiului tau? Esti si asa vai de
capul tau.” “Ghinion, noroc, cine poate spune?” A replicat batranul.

Cateva zile mai tarziu armata stapanului pamantului a fortat toti tinerii din sat sa devina
soldati.Toti in afara de unul… fiul batranului, care avea piciorul rupt.
“Cat de norocos poti sa fii,” au urlat satenii. “Toti copii nostri merg la razboi, dar tu poti sa-ti
pastrezi fiul acasa. Fii nostri probabil vor fi ucisi…”
Batranul a replicat, “Ghinion, noroc, cine poate sti?”

Viitorul vine spre noi fragmentat. Nu putem sti niciodata ce ne rezerva. Dar daca mentii tot
timpul o atitudine pozitiva, usile sanselor raman deschise, iar tu vei fi o persoana mai
fericita.

Ecoul vieții lectia 5 Exemplu… de dragoste

jertvitoare
Aflându-se în excursie pe munte, o tânără familie a poposit într-o cabană de la marginea unei văi.
Băiatul cel mic, supărat pe fratele său, s-a dus în spatele cabanei şi a strigat de ciudă: Te urăsc!
Dar, imediat, un glas puternic i-a răspuns: Te urăsc, te urăsc…!
Speriat, copilul a alergat în casă şi i-a povestit tatălui toată păţania, spunându-i că, afară, cineva
strigă la el că-l urăşte. Au mers împreună la locul cu pricina, unde tatăl i-a spus fiului său:
- Aici erai când ai auzit că cineva te urăşte ?
- Da!
- Ia spune-i că-l iubeşti!
- Te iubesc! a strigat copilul şi, de îndată, văile i-au răspuns: Te iubesc, te iubesc!…
- Ţine minte, i-a mai zis tatăl, aşa este şi în viaţă: dacă eşti om rău, numai răutate vei întâlni, dar
dacă eşti om bun şi te porţi frumos cu ceilalţi, atunci doar dragoste vei găsi, la tot pasul.

MORALA : Dacă semeni vânt, culegi furtuna !

Fiecare poartă lumea sa în propria inima

Era odata un barbat care sedea la marginea unei oaze, la intrarea unei cetati. Un tanar se apropie
intr-o buna zi si il intreaba:

— Nu am mai fost nicioadata pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetati?

Batranul ii raspunse printr-o intrebare:

— Cum erau locuitorii orasului de unde vii?

— Egoisti si rai. De aceea ma bucur ca am putut pleca de acolo.

— Asa sunt si locuitorii acestei cetati, raspunse batranul.

Putin dupa aceea, un alt tanar se apropie de omul nostru si ii puse aceeasi intrebare, iar acesta ii
raspunse in acelasi mod. Raspunsul a fost insa diferit.

— Oamenii erau buni, marinimosi, primitori, cinstiti. Aveam multi prieteni si cu greu i-am
parasit.

— Asa este si populatia acestei cetati, raspunse inteleptul.

Un negutator care isi aducea pe acolo camilele la adapat auzise aceste convorbiri si, pe cand cel
de-al doilea tanar se indeparta, se intoarse spre batran si-i zise cu repros:

— Cum poti sa dai doua raspunsuri cu totul diferite la aceeasi intrebare pe care ti-o adreseaza
doua persoane?

— Fiule, fiecare poarta lumea sa in propria inima. Acela care nu a gasit nimic bun in trecut nu va
gasi nici aici nimic bun. Dimpotriva, acela care a avut si in alt oras prieteni va gasi si aici
tovarasi credinciosi si de incredere.

Pentru ca, vezi tu, oamenii nu sunt altceva decat ceea ce stim noi sa gasim in ei.