Kinesiologie

Definitie: Kinesiologia sau kinetologia, termen introdus de Daily in 1857 la Paris, inseamna
stiinta sau studiul miscarii caci kinei-miscare, iar logos- stiinta. Pentru a incadra kinesiologia
mai coerct intr-o definitie ar trebui sa ne spunem ca este stiinta miscarii organismelor vii si a
structurilor care participa la aceste miscari.
Kinetologia este o stiinta complexa care implica
1. un sistem de cunostinte proprii si derivate;
2. un domeniu propriu, sistematizat pe baza unor criterii;
3. o metodologie de cercetare cu metode generale si specifice propriului domeniu;
4. ipoteze caracteristice pentru dezvoltarea din interior a proprieiexistente ca stiinta;
5. cunostinte din stiinte particulare, care au abordat miscare umana in context
antropologic;
6. o strategie si o metodologie de aplicare in practica medicala a sistemului de
cunostinte si tehnici proprii cat si a celor deprinse din teoria si practica exercitiului
fizic ;
7. controlul obiectiv al eficientei terapiei si asocierea prognozei in estimarea dinamica a
cazului;
8. folosirea statisticii matematice si a metodelor biologice.

Componentele kinesiologiei
Kinesiologia medicala isi defineste componentele sale in functie de obiectivele majore pe
care si le propune, aplicand in scop profilactic si/sau terapeutic mijloace specifice,
nespecifice si complexe.

KINETOTERAPIA
● aplica mijloacele kinetologiei medicale cu scopul reucperarii somato-functionale,
motrice si psihice si/sau al reeducarii functiilor secundare, de compensatie, in cazul
afectiunilor partial reversibile sau ireversibile.
● recuperarea somatica reprezinta o etapa in cadrul tratamentului.
● se completeaza obilgatoriu cu recuperarea functionala, care isi propune sa redea
pacientului capacitatea de efort normala sau apropiata de normal.
● in cazul unor functii reduse sau absente, kinetoterapia incearca sa conserve
capacitatea de efort restanta si sa dezvolte mecanisme compensatorii.
● la toate acestea, pentru kinetoterapeut, se adauga importanta evaluarii pentru
intocmirea unui corect program kinetic de lucru, caci evaluarea stabileste:
❖ obiectivele programului;
❖ tehnicile si metodele ce vor fi utilizate;
❖ prioritatile de lucru;
❖ durata programelor;
❖ eficienta programului aplicat;
❖ necesitatea modificarilor in programul kinetic.

EVALUAREA IN KINESIOLOGIE
Evaluarea face parte integranta in kinesiologie. aici dorim sa punctam doar cateva aspecte
generale. In medicina, evaluarea precizeaza:
 ● starea de sanatate sau de boala;
● gradul in care un organ sau o functie se abate de la normal, cuantificand prin teste
specifice aceasta abatere;
● modul in care evolueaza in timp o stare patologica ( se mentine retocedeaza se
agraveaza);
● modul in care raspunde la un tratament o disfunctie;
● capacitatea de munca sau de autoingrijire.

Kinetoprofilaxia primara aplica individului sanatos mijloacele kinesiologiei medicale cu

scop sanogenetic pentru mentinerea starii de sanatate, in limitele varstelor biologice si
cronologice; cu alte cuvinte previne imbolnavirile. Astfel, gimnastica de inviorare, gimnastica
aerobica, jogging-ul, plimbarile, activitatile de timp liber competitionale si necompetitionale
etc. compun kinetoprofilaxia primara.
Kinetoprofilaxia secundara este forma kinetoprofilaxiei cu rol de prevenire a complicatiilor
imbolnavirilor.
Kinetoprofilaxia tertiara ca si primele doua forme, reuneste mijloacele specifice,
nespecifice si complexe, pe care le administreaza dupa reguli proprii impuse de prevenirea
aparitiei sechelelor, a leziunilor somato-functionale ireversibile, care ar putea demonstra
disabilitate motorie si/sau psihica.
​Evaluarea in kinesiologie
Evaluarea face parte integranta din kinesiologie. Aici dorim sa punctam cateva aspecte
generale.
In medicina, evaluarea precizeaza: starea de sanatate sau de boala, gradul in care un organ
sau o functie se abate de la normal, cuantificand prin teste specifice aceasta abatere, modul
in care evolueaza in timp o stare patologica ( se mentine retrocedeaza se agraveaza), modul
in care raspunde la un tratament o disfunctie, capacitatea de munca sau de autoingrijire.
La toate acestea pentru kinetoterapeut, se adauga importanta evaluarii pentru intocmirea
unui program de lucru kinetic corect, caci evaluarea stabileste
● obiectivele programului;
● tehnicile si metodele ce vor fi utilizate;
● prioritatile de lucru;
● durata programelor;
● eficienta programului aplicat;
● necesitatea modificarilor in programul kinetic.

CE ESTE KINETOTERAPIA?
DEFINITIE: Kinetologia sau kinetoterapia reprezinta o forma de terapie prin miscare ce
urmareste prin intermediul unor programe de exercitii fizice statice sau dinamice,
refacerea functiilor diminuate, cresterea nivelului functiona, realizarea unor
mecanisme compensatorii in situatii de readaptare functionala.
Kinetoterapia urmareste recuperarea anumitor functii pierdute partial sau total prin
utilizarea diverselor mijloace terapeutice, cu scopul de a imbunatati capacitatea de
autoservire.
OBIECTIVELE KINETOTERAPIEI
Obiectivele sunt:
● corectarea posturii si aliniamentului corpului;
 ● cresterea mobilitatii articulare
● cresterea fortei musculare
● cresterea rezistentei musculare
● reeducarea coordonarii si a echilibrului
● antrenarea la efort
● reeducarea respiratorie
● reeducarea sensibilitatii
● relaxarea.

1. CORECTAREA POSTURII SI A ALINIAMENTULUI CORPULUI

Sbenghe (1987) considera ca acest obiectiv pleaca de la urmatoarele realitati:
➢ defecte fizice din cauza pozitiei corpului din copilarie si adolescenta, care la varsta
adulta se accentueaza;
➢ multe afectiuni ale aparatului locomotor care determina deposturari si dezalinieri ale
corpului.
Cele mai intalnite deficiente fizice si dezalinieri ale corpului se gasesc la nivelul coloanei
cervicale, a umerilor si coloanei toracale.
Pentru corectarea posturii si aliniamentului corpului sunt utilizate urmatoarele tehnici:
mentinerea pozitiei corpului cat mai corect,folosind diverse mijloace de fixare, exercitii statice
si dinamice efectuate cu sau fara ajutorul kinetoterapeutului, educarea capacitatii de
relaxare voluntara a musculaturii pentru a combate incordarile, rigiditatea si asimetria

2. CRESTEREA MOBILITATII ARTICULARE

Mobilitatea reprezinta capacitatea omului de a efectua cu segmentele corpului miscari cu

amplitudini diferite. Aprecierea amplitudinii miscarilor articulare se face prin evaluare directa,
cu ajutorul unui goniometru, prin masurareaq distantei dintre doua puncte sau segmente.
Cum crestem forta muscularea?
1. prin utilizarea exercitiilor cu rezistenta progresiva, iar valorile fortei si cresterea
acesteia sa fie controlata prin metode riguroase si instrumente precise;
2. exercitiile sa fie progresive in privinta efectului lor asupra dezvoltarii fortei;
3. exercitiile izometrice sa fie utilizate in toate fazele reeducarii;
4. in cazul in care atingerea unui nivel maxim al contractiei este imposibil sau
nerecomandabil, pierderea fortei musculare trebuie compensata prin prelungirea
duratei si nu prin cresterea numarului de repetari;
5. exercitiile izotonice de forta sa se execute in faza finala a reeducarii.
Cresterea mobilitatii articulare este un obiectiv foarte important al kinetoterapiei. Se
urmareste in primul rand obtinerea unghiurilor functionale, iar in al doilea rand posibilitatea
de a recapata amplitudinea miscarii in intregime.
Trebuie analizate cu atentie cauzele cau au dus la pierderea mobilitatii atunci cand se
hotaraste executarea exercitiilor de mobilitate articulara.

3. CRESTEREA FORTEI MUSCULARE

Forta este capacitatea omului de a invinge o rezistenta interna sau externa prin intermediul
contractiei musculare.
Demeter A. (1981) afrima ca reeducarea fortei musculare impune cunoasterea si utilizarea
sistemului de mijloace corespunzatoare particularitatilor individuale ale fiecarui pacient.

4. CRESTEREA REZISTENTEI MUSCULARE

Rezistenta reprezinta capacitatea organismului de a depune eforturi de o durata relativ lunga
si o intensitate relativ mare. Dobandirea rezistentei are la baza principiul metodologic de
crestere a duratei exercitiului, lucrandu-se cu intensitati scazute de efort, dar prelungite in
timp. In concluzie, rezistenta este capacitatea omului de a efectua un efort de durata adaptat
posibilitatilor de moment ale pacientului.
Rezistenta musculara depinde de:
A. forta musculara;
B. integritatea metabolismului muscular;
C. valoarea circulatiei musculare;
D. starea generala de boala sau sanatate;
E. complex de factori ce tin de sistemul nervos central.

5. REEDUCAREA COORDONARII SI A ECHILIBRULUI

Echilibrul este procesul complex ce intereseaza organizarea inputurilor senzoriale ca
si programul si executia miscarilor, elemente ce asigura postura dreapta, adica
mentinerea permanenta a centrului de greutate in cadrul bazei de sustinere.
Capacitatea de coordonare poate si definita ca o calitate psihomotrica ce are la baza relatia
dintre sistemul nervos central si musculatura scheletica in timpul efectuarii unei miscari.
Reeducarea coordonarii se dobandeste prin repetarea intr-un numar mare a miscarilor, fapt
ce conduce la un grad superior de coordonare, in conditii de eficienta si cu un minim consum
de energie. Pentru a verifica nivelul de echilibru al unui pacient se urmaresc miscarile in
ortostatism, in mers, dar si in repaus.

6. ANTRENAMENTUL LA EFORT
Efortul este o actiune energica, fizica in vederea depasirii unui obstacol, a invingerii
unei rezistente a mediului si a propriei persoane. Cele mai intalnite metode ale
antrenamentului la efort sunt: mersul, alergarea, urcarea scarilor, bicicleta
ergometrica, inotul.
Exista 4 mari categorii care benficiaza de antrenamentul la efort si anume: bolnavii
cardiovasculari, bolnavii respriratori, persoanele sedentare, bolnavii cu afectiuni ale
aparatului locomotor.
7. REEDUCAREA RESPIRATIEI
Are rolul de a asigura starea de sanatate, longevitatea si ridicata capacitate de munca.
Principalul mijloc de recuperare a insuficientei respiratorii este kinetoterapia respiratorie.
Scopul procesului de reeducare a respiratiei este de a preveni si imbunatati functia
diminuata atat in afectiunile bronho-pulmonare, cat si in deviatiile coloanei vertebrale.

8.REEDUCAREA SENSIBILATII
Reeducarea sensibilitatii sunt:
● kinetoterapia trebuie sa organizeze, sa aplice si sa urmareasca progresul de
reeducare;
 ● sedita nu trebuie sa dureze mai mult de 5-10 minute;
● progresia in aplicarea unui stimul consta in trecerea de la un stimul intens greu,
aspru spre unul fin, usor, moale;
● reeducarea sensibilitatii incepe cu antrenarea acesteia la presiune si durere a
proprioceptiei si kinesteziei, se continua cu sensibilitatea termica (intai la rece, apoi la
cald).

9. RELAXAREA
Relaxarea- metoda terapeutica ce are rolul de a reduce tensiunea, anxietatea si
dezechilibrul emotional al pacientului cu ajutorul unor mijloace care duc o stare de
destindere musculara. Aceasta trebuie sa se desfasoare intr-un mediu confortabil, fara
zgomot, la lumina cat mai slaba si la o temperatura convenabila.