Rezumatul temei

Conţinutul acestei teme are ca scop tratarea specificului metodologic al dreptului şi a

conexiunii acestuia cu probleme de metodologie generală. În acest sens, pentru a fi cât mai
expliciţi în privinţa necesităţii şi utilităţii studiului metodologiei, discuţia se axează pe
dezvăluirea modului în care fiecare persoană ce are diploma de studii superioare în drept reuşeşte
să-şi exercite, pe cât este posibil de eficient, meseria.

Astfel, menţionăm că orice sarcină pusă în faţa unui jurist presupune anumite eforturi
intelectuale, operaţii logice şi anumite mijloace materiale pentru a găsi soluţii eficiente, ceea ce
înseamnă drumul, calea pentru atingerea unuia sau mai multor obiective privind cunoaşterea unui
fenomen sau realizarea unei activităţi practice, adică recurgerea la anumite metode. Importantă
este deci posedarea cunoştinţelor din cadrul metodologiei dreptului, cunoştinţe ce devin simple,
după cum menţionează Paul Delnoy, pentru cei care: – posedă abilităţi de a gândi într-o manieră
riguroasă; – sunt ordonaţi în gândire şi acţiune – condiţie absolut necesară pentru eficacitatea
unei cercetări în cadrul dreptului; – preferă claritatea în detrimentul obscurului; – termenii-cheie
de care se conduc: rigurozitate, ordine, claritate.

Majoritatea problemelor, cu care se ciocneşte un jurist în practica sa, se referă sau la

mecanismul de elaborare a legilor, sau asupra modului de aplicare a acestora. Atât prima cât şi
cea de-a doua problemă, pentru a fi soluţionate ca exigenţă de bază are deţinerea cunoştinţelor
din domeniul dreptului. În acelaşi timp, fiecărei probleme în parte îi corespunde o anume metodă
de soluţionare. În general, în opinia lui Paul Delnoy, poate fi facută distincţie între metode de
creare a dreptului, în sens larg, metode de aplicare a dreptului şi metode de invenţie a dreptului,
în sensul de cercetare.