Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Proiect
Procese şi aparate de ardere a
gazelor combustibile
A efectuat:
St.gr.ACGV – 086FR
Gheorghe Ghiorgiu
Varianta 28
A verificat:
Mariana Haiducova
Lector universitar
Chişinău
CUPRINS
1. Notiuni generale privind arderea combustibilului gazos......................................... 2
2. Calculul caracteristicilor tehnice şi energetice ale gazelor combustibile şi ale elementelor
arderii lor............................................................................................................. 3
3. Calculul................................................... 9
4. Dimensionarea arzatorului de gatit...........................................................................12
5. Arzătoarele cu injecţie de presiune medie............................................................... 12
6. Metoda de stabilire a arderii.....................................................................................14
7. Bibliografie............................................................................................................ 18
GENERALITATI
Prezenta lucrare de curs se elaboreaza in cadrul disciplinei Procese si aparate de ardere a gazelor
combustibile.
In lucrare se va alege tipul, numarul si se va efectua calculul de dimensionare a arzatoarelor
pentru cazane si agregate, care se trec la functiune cu gaze combustibile.
𝑘𝐽
𝜌𝑢 = (0.759 + 0.009) ⋅ 0.988 = 0.758 3
𝑚𝑁
Calcul volumului teoretic de aer necesar arderii, 𝒎𝟑𝑵 / 𝒎𝟑𝑵 , în cazul, în care amestecul
combustibil este alcătuit numai din hidrocarburi (saturate sau nesaturate) - cu formula:
𝟒 𝟔 𝟖 𝟏𝟎
𝑳𝒐 = 𝑽𝒕 = (𝟎. 𝟎𝟒𝟕𝟔((𝟏 + ) 𝟗𝟓. 𝟔 + (𝟐 + ) 𝟎. 𝟔 + (𝟑 + ) 𝟎. 𝟖 + (𝟒 + ) 𝟎. 𝟕𝟖
𝟒 𝟒 𝟒 𝟒
𝟏𝟐 𝟑
+ (𝟓 + ) 𝟎. 𝟎𝟕) = 𝟗. 𝟒𝟓𝟗𝒎𝑵
𝟒
Volumul real de aer necesar arderii, 𝒎𝟑𝑵 / 𝒎𝟑𝑵 , se va determina folosind coeficientul de
exces de aer 𝜶
𝑉𝑟 = 𝑉𝑡 ⋅ 𝛼
𝒎𝟑𝑵
𝑽𝒓 = 𝟗. 𝟒𝟓𝟗 ⋅= 𝟏𝟑. 𝟗𝟎 𝟑
𝒎𝑵
𝟑 𝟑
Volumul de oxigen, 𝒎𝑵 / 𝒎𝑵 :
𝑽𝑶𝟐 = 𝟎. 𝟐𝟏 ⋅ 𝜶 ⋅ 𝑽𝒕
3
𝑚𝑁
𝑉𝑶𝟐 = 0.21 ⋅ 1.47 ⋅ 9.459 = 2.919 3
𝑚𝑁
𝑉𝐻02 𝑂 = 0,01 ⋅ [0.5(4 ⋅ 95.6 + 6 ⋅ 0.6 + 8 ⋅ 0.8 + 10 ⋅ 0.78 + 12 ⋅ 0.07) + 0.124 ⋅ 0.009 + 1.61
3 3
⋅ 9.459)] = 2,157𝑚𝑁 /𝑚𝑁
Volumul real al vaporilor de apă:
𝑉𝐻2𝑂 = 𝑉𝐻02𝑂 + 0.0161 ⋅ (𝛼 − 1) ⋅ 𝐿0
3 3
𝑉𝐻2𝑂 = 2.157 + 0.0161(1.47 − 1) ⋅ 9.459 = 2.22𝑚𝑁 /𝑚𝑁
Volumul de oxigen:
𝑉𝑂2 = 0.21 ⋅ (𝛼 − 1) ⋅ 𝐿0
3 3
𝑉𝑂2 = 0.21(1.47 − 1) ⋅ 9.459 = 0.933𝑚𝑁 /𝑚𝑁
Volumul total de gaze de ardere, m3𝑁 , rezultate la arderea 1𝑚𝑁
3
gaze:
𝑽𝒕𝒐𝒕 = 𝑽𝑯𝟐 𝑶 + 𝑽𝑪𝑶𝟐 + 𝑽𝑵𝟐 + 𝑽𝑶𝟐
𝑽𝒕𝒐𝒕 = 𝟐. 𝟐𝟐 + 𝟏. 𝟎𝟐𝟔 + 𝟏𝟏 + 𝟎. 𝟗𝟑𝟑 = 𝟏𝟓. 𝟒𝟏𝟑𝒎𝟑𝑵 /𝒎𝟑𝑵 ;
𝑢 3
unde: 𝑄𝑖𝑛𝑓 - căldura inferioară de ardere în stare uscată, 𝑚𝑁 ;
3
𝐼𝑔⋅𝑐 - entalpia gazelor combustibile, kJ/𝑚𝑁 ;
3
𝐼𝑎 - entalpia aerului, kJ/𝑚𝑁 ;
3
𝐼𝑔⋅𝑎 - entalpia gazelor de ardere, kJ/m𝑚𝑁 .
Entalpia gazelor combustibile – cantitatea de căldură introdusă în focar – cu gazele combustibile:
𝐼𝑔⋅𝑐 = ∑(𝐶𝑝 ⋅ 𝑉𝑔⋅𝑐 ⋅ 𝑡𝑔⋅𝑐 ) = 𝑡𝑔.𝑐. ∑ 𝐶𝑝 ⋅ 𝑉𝑔⋅𝑐
𝑘
Calculul temperaturii calorice 𝑡𝑔⋅𝑎 se va efectua prin metoda aproximaţiilor succesive.
Iniţial se adoptă o temperatură arbitrară (în limitele 1500 1800 0 C), pentru care se calculează
𝐼𝑔⋅𝑎 , după ce, cu formula (*) se verifică valoarea temperaturii calorice de ardere.
În cazul, în care temperatura obţinută prin calcul va diferi esenţial (mai mult de 20 oC) de
𝑘
temperatura adoptată, se recalculează𝑡𝑔⋅𝑎 prin adoptarea temperaturii gazelor de ardere, egală cu
cea obţinută prin calcul cu formula (*). Dacă temperatura gazelor de ardere, obţinută prin calcul,
𝑘
va devia de 𝑡𝑔⋅𝑎 adoptată în limitele ±20 oC, calculul se va considera terminat.
𝑘
Adoptăm 𝑡𝑔⋅𝑎 = 1600°𝐶;
Valorile capacităţii termice specifice a gazelor de ardere vor fi egale respectiv:
Cg.a(N2)=1.4588 kJm3 * oC Cg.a(CO2)=2.3552 kJm3 * oC
Cg.a(O2)=1.5379 kJm3 * oC Cg.a(H2O)=1.8762 kJm3 * oC
𝑘 36022,727+4034.45+451.03
𝑡𝑔.𝑎 = 11⋅1.4588+0.33⋅1.5379+1.026⋅2.3552+2.22⋅1.8762 = 1750.88 oC
𝑘
Deoarece temperatura gazelor de ardere obţinută prin calcul nu diferă cu mult de 𝑡𝑔.𝑎.
adoptată, considerăm calculul corect.
Calculăm temperatura teoretică de ardere:
∑𝑛 𝑡
𝑡𝑡 = 𝑖𝑛 𝑡.
Temperatura teoretică de ardere este considerată acea temperatură, până la care s-ar fi
încălzit produsele de ardere, în ipoteza că la încălzirea lor nu se va consuma toată cantitatea de
căldură introdusă în focar, însă numai cantitatea fără căldura pierdută prin arderea incompletă 𝑄𝑖𝑛
şi căldura, consumată la disocierea gazelor triatomice 𝑄𝑑𝑖𝑠 , care în condiţiile temperaturilor înalte
din spaţiul de ardere (1600...2000 0C) corespunzător vor varia în limitele 𝑄𝑖𝑛 = (0,002...0,012)𝑄𝑟
şi 𝑄𝑑𝑖𝑠 = (0,025...0,07)𝑄𝑟 . La temperaturi sub 1500 0C căldura pierdută prin arderea incompletă𝑄𝑖𝑛
şi căldura, consumată la disocierea gazelor triatomice𝑄𝑑𝑖𝑠 pot fi considerate egale cu zero.
2040 + 2050 + 2107 + 2117 + 2120
𝑡𝑡 = = 2086,8C
5
Calculăm temperatura reală de ardere:
𝑘
𝑡𝑟 = 𝐾𝑝 ⋅ 𝑡𝑔⋅𝑎 ,
unde: Kp– coeficient pirometric, Kp = 0,65...0,75 sau Kp = 0,8...0,85 pentru agregatele
energofage de performanţă.
𝑡𝑟 = 0,85 ⋅ 1750.88 = 1488.248C
Date iniţiale:
Nr.
𝑉, 𝑚3 ⁄ℎ 𝑃, 𝐾𝑃𝑎 𝛼 𝛼′
variantei
9 0,7 2,0 1,47 0,47
Viteza medie de ieşire a gazului combustibil din duza arzătorului se determină cu formula, m/s:
2⋅𝛥𝑝 2⋅2000 𝑚
𝜐𝑔 = 𝜙 ⋅ √ = 0.85 ⋅ √ 0.880 = 57.31 ;
ρ𝑢 𝑠
3
unde: ρ𝑢 - densitatea gazelor în stare umedă, 𝑘𝑔⁄𝑚𝑁 ;
𝛥𝑝 - diferenţa de presiune, 𝑃𝑎;
𝛥𝑝 =P1-P2= 103325-101325=2000 Pa ;
𝜙 - coeficient de scurgere, evidenţiază repartizarea vitezelor fluxului de gaze în secţiunea duzei şi
rezistenţa fluxului, depinde de forma duzei şi se stabileşte conform literaturii de specialitate. Pentru
duzele cilindrice larg răspândite cu 𝛼 ‴ = 45𝑜 ; 𝜙 = 0,75 la L/D1=0,18, 𝜙 = 0,87 la L/D1=0,55 şi
𝜙 = 0,85 la L/D1=1. Valoarea coeficientului 𝜙, care depinde de forma ajutajului duzei şi care se
determină pe cale experimentală, se adoptă în intervalul 0,6...0,65, iar pentru duzele arzătoarelor
industriale – se adoptă 0,8...0,87, în funcţie de configuraţia lor. Pentru duzele cu unghiul de
desfacere 45o 𝜙 se adoptă egal cu 0,7, pentru unghiul de desfacere 25o - 𝜙 =0,8, iar pentru unghiul
8o - 𝝓 =0,87.
L – lungimea canalului duzei, mm, la 𝜙 =0,87 L/D1=0,55 sau L=0,55·D1;
D1 – diametrul ajutajului duzei, mm.
Aria secţiunii transversale a ajutajului duzei, mm2:
𝑉𝑔𝑘 ⋅ 106 0.35 ⋅ 106
𝑓𝐷1 = = = 1.69𝑚𝑚2 ;
3600 ⋅ 𝜐𝑔 3600 ⋅ 57.31
𝑉𝑔
în care: 𝑉𝑔𝑘 - debitul unui colector care se determină cu formula 𝑉𝑔𝑘 = 𝑛 , valoarea maximă a
𝑘
căruia este egală cu 0,4 𝑚3 ⁄ℎ;
𝑛𝑘 - numărul de colectoare distribuitoare care se adoptă din şirul 𝑛𝑘 = 1,2,3. ..
7 𝑚3
𝑉𝑔𝑘 = = 0,35
20 ℎ
Diametrul ajutajului se calculează cu formula, mm:
4 ⋅ 𝑓𝐷1 4 ⋅ 1.69
𝐷1 = √ =√ = 1.467[𝑚𝑚]
𝜋 3,14
Diametrul camerei de amestecare D3, mm, se determină pe baza legii conservării cantităţii de
mişcare la amestecarea fluxurilor de gaze şi aer.
𝐷3 = 𝐷1 √(1 + 𝑉𝑎′ ) ⋅ (1 + 𝑉𝑎′ ⋅ 𝜌𝑎𝑒𝑟 ⁄𝜌𝑢 )
unde: 𝜌𝑎𝑒𝑟 - densitatea aerului, 𝑘𝑔⁄𝑚3 ;
𝑉𝑎′ - cantitatea de aer, injectată de un metru cub de gaze.
Pentru arzătoarele atmosferice de ardere a gazelor naturale
3
𝑚𝑁
𝑉𝑎′ = 𝛼 ′ ⋅ 𝑉𝑡 = 0.57 ⋅ 11.13 = 6.3441 ;
ℎ
în care: 𝑉𝑡 - cantitatea teoretică de aer necesară arderii, 𝑚3 ⁄ℎ.
1.293
𝐷3 = 1.467 ⋅ √(1 + 6.3441)(1 + 6.3441 ⋅ ) = 12.77𝑚𝑚
0,880
Diametrul confuzorului D2 şi difuzorului D4, mm, se adoptă constructiv în următorele limite:
𝐷2 = (2.0. . .2.2) ⋅ 𝐷3 ,
𝐷4 = (1.5. . .2.0) ⋅ 𝐷3 .
𝐷2 = 2 ⋅ 12.77 = 25.54𝑚𝑚
𝐷4 = 1.6 ⋅ 12.77 = 20.432𝑚𝑚
Lungimea confuzorului l1, mm, depinde de unghiul sumar de deschidere, care se adoptă în
intervalul 45o...90o. Pentru micşorarea unghiului de întâlnire a jeturilor de gaze – aer este mai
favorabil de adopta un unghi sumar de deschidre mai mic. Din aceste considerente:
𝑙1 = (1,5. . .2,0) ⋅ 𝐷3 .
𝑙1 = 1.8 ⋅ 12.77 = 22.99𝑚𝑚
Lungimea camerei de amestecare se determină cu formula, mm:
𝑙2 = (1,0. . .1,2) ⋅ 𝐷3 .
𝑙2 = 1,1 ⋅ 12.77 = 14.05𝑚𝑚
Lungimea difuzorului depinde de unghiul de deschidere 𝛽 = 60 . . . 8𝑜 şi se calculează cu
formula:
(𝐷4 −𝐷3 )
𝑙3 = 2⋅𝑡𝑔(𝛽 ⁄2)
.
20.432 − 12.77
𝑙3 = = 55.52𝑚𝑚
2 ⋅ 0.069
Aria totală a ajutajelor se determină cu formula, m2:
𝑉
𝑎𝑚 1+𝑉 ′
∑ 𝑓𝑜 = = 𝑉𝑔 ⋅ 3600⋅𝜐𝑎 ,
3600⋅𝜐 𝑎𝑚 𝑎𝑚
−3 (1+𝑉𝑡 )
𝜐𝑎𝑚 = 3.6 ⋅ 10 ⋅ 𝑑𝑜 ⋅ 𝑇 2 (1+𝛼′ ⋅𝑉 [m/s];
𝑡)
unde: 𝜐𝑎𝑚 - viteza de scurgere a gazului din ajutaje, m/s, se determină din diagramă, în funcţie de
diametrul ajutajelor 𝑑𝑜 , care se adoptă astfel ca să se evite fenomenele de rupere şi retur a flăcării
(3...6 mm).
Adoptăm diametrul ajutajelor 𝒅𝒐 = 𝟔𝒎𝒎,
T=25+273=298K
(1 + 11.13)
𝜐𝑎𝑚 = 3.6 ⋅ 10−3 ⋅ 0.006 ⋅ 2982 = 3.17𝑚/𝑠
(1 + 0.57 ⋅ 11.13)
(1 + 6.3441)
∑ 𝑓0 = 7 = 0.0045𝑚2
3600 ⋅ 3.17
Numărul ajutajelor se calculează cu relaţia:
𝑧 = 4 ⋅ ∑ 𝑓𝑜 ⁄(𝜋 ⋅ 𝑑𝑜2 )
4⋅450
𝑧 = 3,14⋅62 = 16unitati
Pasul optimal dintre orificii S, mm, se stabileşte din literatura de specialitate. Pentru asigurarea
accesului uşor de aer secundar şi aprinderea succesivă (în lanţ) a flăcărilor colectorului, pasul S al
ajutajelor distribuitorului se adoptă în funcţie de diametrul 𝑑𝑜 şi coeficientul de injecţie a aerului
primar.
𝑆[𝑆(𝛼′ = 0.4) − 𝑆(𝛼′ = 0.6)]𝑚𝑎𝑥
𝑆[𝑆(𝛼′ = 0.4) − 𝑆(𝛼′ = 0.6)]𝑚𝑖𝑛
Lungimea colectorului arzătorului se determină cu formula, mm:
𝑙𝑐𝑜𝑙. = (𝑧 − 1) ⋅ 𝑆⁄2 + 2 ⋅ 𝑆
19.72
𝑙𝑐𝑜𝑙. = (16 − 1) ⋅
2 + 2 ⋅ 19.72 = 187.34𝑚𝑚
Distanţa optimală lo, mm, de la duză până la secţiunea de intrare în camera de amestec, după cum
au arătat rezultatele cercetărilor, poate fi adoptată în limitele:
𝑙𝑜 = (0,5. . .1,4) ⋅ 𝐷3
𝑙0 = 0.9 ⋅ 12.77 = 11.49𝑚𝑚
Deplasarea ajutajului spre camera de amestecare reduce coeficientul de injecţie.
În continuare calculăm parametrii flăcării.
Lungimea conului interior:
𝑙𝑖𝑛 = 𝐶1 ⋅ 𝑑02 ⋅ 𝑞0 ⋅ 10−7 = 1.12 ⋅ 62 ⋅ 2.8 ⋅ 107 ⋅ 10−7 = 112.90𝑚𝑚;
Lungimea totală a flăcării (conul exterior):
𝑙𝑓 = 𝐶2 ⋅ 𝑞0 ⋅ √𝑑03 10−7 = 6.156 ⋅ 2.8 ⋅ √63 ⋅ 107 ⋅ 10−7 = 253.33𝑚𝑚
Încărcarea termică a ajutajelor distribuitorului:
𝑢
𝑉𝑔𝑘 ⋅ 𝑄𝑖𝑛𝑓
𝑞0 =
0.35 ⋅ 41335.69 7 𝑘𝐽
0.785 ⋅ ⋅𝑧 𝑑02
0.880 ⋅ 0.0062 ⋅ 16 𝑚2 ⋅ ℎ
Unde:C1 și C2-coeficienți care se determina din tabelul 5.5 și 5.6.
Viteza medie de curgere a gazelor din ajutaj se va determina conform formulei de curgere
adiabatică, m/sec.:
2 ⋅ 𝑘 ⋅ 𝑝1 ⋅ [1 − (𝑝2 ⁄𝑝1 )𝑘−1⁄𝑘 ]
𝜐𝑔 = 𝜙 ⋅ √
(𝑘 − 1) ⋅ 𝜌𝑢
unde: 𝑘 = 𝑐𝑝 ⁄𝑐𝑣 - exponentul adiabatic pentru gazele naturale, 𝑘 = 1,3;
𝑝1 - presiunea absolută a gazelor la intrare în duză, Pa;
𝑝2 - presiunea absolută a mediului în care expandează gazul, Pa. Pentru arzătoarele
atmosferice presiunea joasă 𝑝2 este egală cu presiunea barometrică.
𝑝1 = 𝑝0 + 𝑝 = 101325 + 42000 = 143325𝑃𝑎
𝑝2 = 𝑝𝑜 = 101325𝑃𝑎
𝜙 = 0.87
(101325
2 ⋅ 1.3 ⋅ 143325 ⋅ [1 − 0.3 ]
√ 𝑚
143325)1.3
𝜐𝑔 = 0.85 ⋅ = 280.06
0.3 ⋅ 0.880 𝑠
Aria secţiunii transversale a ajutajului duzei, mm2:
𝑉𝑔 ⋅ 106
𝑓𝐷1 =
3600 ⋅ 𝜐𝑔
89 ⋅ 106
𝑓𝐷1 = = 88,27𝑚𝑚2
3600 ⋅ 280.06
Diametrul ajutajului duzei se determină cu relaţia, mm:
4 ⋅ 𝑓𝐷1
𝐷1 = √
𝜋
4 ⋅ 88,27
𝐷1 = √ = 10,60𝑚𝑚
3.14