Digitally signed by

Library TUM
Reason: I attest to the
accuracy and integrity
of this document
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

INSTALAŢII DE CLIMATIZARE

Îndrumar aplicativ
pentru condiţionarea aerului

Chişinău
2016
UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

Facultatea Urbanism şi Arhitectură

Departamentul Alimentări cu Căldură, Apă,
Gaze şi Protecţia Mediului
Programul Alimentări cu Căldură şi Gaze,
Ventilaţie

INSTALAŢII DE CLIMATIZARE

Îndrumar aplicativ
pentru condiţionarea aerului

Chişinău
Editura "Tehnica-UTM"
2016

1
CZU 628.8(076.5)
Î -50
Materialul cuprins în prezenta lucrare a fost elaborat în
conformitate cu programul analitic la disciplina Instalaţii de climatizare
şi este destinat studenţilor specialităţii 582.7 „Ingineria sistemelor de
alimentări cu căldură şi gaze, ventilaţie” cu studii la zi şi cu frecvenţă
redusă.
Îndrumarul include noţiuni generale din teorie, ordinea efectuării
lucrărilor, metode de prelucrare a datelor experimentale obţinute şi
întrebări de verificare.

Autori: conf. univ., dr. Vera Guţul G.

lect. sup. Serghei Putiveţ
lect. univ. Dionisie Beţ
lect. univ. Vera Guţul I.
Redactor responsabil: conf. univ., dr. Constantin Ţuleanu
Recenzent: conf. univ., dr. Serghei Palaş
DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII
Îndrumar aplicativ pentru condiţionarea aerului/ Vera Guţul G.,
Serghei Putiveţ, Dionisie Beţ [ et. al.]; red. resp.: Constantin Ţuleanu;
Univ. Tehn. a Moldovei, Fac. Urbanism şi Arhitectură, Dep. Alimentări
cu Căldură, Apă, Gaze şi Protecţia Mediului [et. al.]. – Chişinău:
Tehnica-UTM, 2016– 52 p.
Bibliogr.:p. 51 (8 tit.). – 60 ex.
ISBN 978-9975-45-424-7
628.8(076.5)
Î -50
Redactor: E. Gheorghişteanu
––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Bun de tipar 04.02.16 Formatul 60x84 1/16
Hârtie ofset. Tipar RISO Tirajul 50 ex.
Coli de tipar 3,25 Comanda nr.18
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
UTM, 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 168
Editura „ Tehnica-UTM”
2068, Chişinău, str. Studenţilor, 9/9

ISBN 978-9975-45-424-7 © UTM, 2016

2
 PREFAŢĂ

Condiţionarea aerului se asigură cu ajutorul unui complex de

mijloace tehnice care poartă denumirea de Sistem de Condiţionare a
Aerului (SCA). SCA cuprinde: mijloace tehnice pentru priza de aer
proaspăt, pentru tratarea aerului (filtre, schimbătoare de căldură,
umidificatoare, aparate pentru uscarea aerului), pentru mişcarea şi
distribuţia aerului (ventilatoare, guri de aer, conducte de aer...) şi
mijloace pentru alimentarea cu agent termic şi frigorific, pentru
automatizare, dirijare la distanţă şi control.
În procesul de studiu al disciplinei „Instalaţii de climatizare”
se studiază bazele teoretice de funcţionare a SCA, metodele de
calcul şi de proiectare a acestor sisteme.
Prin lucrările prezentate în îndrumarul aplicativ se urmăreşte
familiarizarea studenţilor cu elementele şi agregatele reprezentative
ale instalaţiilor de condiţionare, cu metodologia de efectuare a
cercetărilor experimentale, cu obţinerea abilităţilor de lucru cu
aparatele de măsurare.
În structura lucrărilor de laborator sunt incluse: scopul lucrării,
noţiuni teoretice, prezentarea standului experimental, modul de
desfăşurare a măsurătorilor, prelucrarea rezultatelor şi interpretarea
acestora. Lucrările sunt însoţite de întrebări de control pentru
testarea cunoştinţelor.
Prezenta lucrare poate fi utilă atât studenţilor, profesorilor cât şi
specialiştilor în domeniu. Autorii mulţumesc celor care au
contribuit la dotarea, alcătuirea şi executarea standurilor
experimentale din laborator.

Autorii
3
 Norme de protecţie a muncii în laboratorul de ventilare şi
climatizare
Standurile experimentale din laboratorul de ventilare şi
climatizare sunt echipate cu ventilatoare acţionate cu motoare
electrice, cu baterie de încălzire electrică (220 V), cu agregat
frigorific care se află sub presiune. Utilizarea maşinilor şi
instalaţiilor electrice necesită о atenţie sporită în vederea evitării
accidentelor cauzate de curentul electric. În cadrul unor lucrări se
racordează aparate de măsură în circuitele electrice de alimentare a
motoarelor, în aşa fel încât în timpul operaţiilor de conectare,
circuitele să fie scoase de sub tensiune. Toate contactele electrice
sub tensiune vor fi acoperite în timpul lucrului.

În timpul desfăşurării lucrărilor de laborator studenţii vor

respecta următoarele reguli:

lucrările de laborator se vor efectua numai în prezenţa

cadrului didactic;
obiectele metalice din laborator nu se ating cu mîna, chiar
dacă nu fac parte dintr-o instalaţie electrică;
la utilajele care au piese în mişcare, cum sunt ventilatoarele,
agregatele frigorifice, se va avea grijă ca, la pornire şi în
timpul funcţionării, studenţii să nu se apropie de acestea la о
distanţă la care se pot prinde anumite părţi corporale sau
vestimentare;
nu se va apropia mîna de câmpul de aspiraţie şi refulare a
ventilatoarelor;
studenţii nu se vor deplasa de la un stand experimental la
altul;
nu se ating suprafeţele calde ale instalaţiei de producere a
agenţilor termici de temperaturi ridicate, necesare bateriilor
de încălzire;

4
 generatorul panoului electric nu se atinge şi nu se
manipulează în timpul lucrului;
studenţii vor respecta utilizarea şi manipularea corectă a
aparatelor de măsură (termometre, psihrometre,
micromanometre, anemometre, termoanemometre);
înainte de desfăşurarea ciclului de lucrări, profesorul
instruieşte studenţii referitor la tehnica securităţii, după
aceasta fiecare student este obligat să semneze despre
instructajul efectuat într-un registru special;
о atenţie sporită şi respectarea normelor prezentate mai sus
duce la evitarea accidentelor şi deteriorărilor materiale.

Perfectarea lucrărilor. Fiecare lucrare de laborator trebuie să

includă:
- scopul lucrării;
- noţiuni generale din teorie pe scurt;
- schema instalaţiei experimentale, aparatele şi accesoriile
folosite;
- conţinutul şi succesivitatea efectuării lucrării;
- rezultatele măsurărilor şi calculelor;
- prelucrarea şi analiza rezultatelor obţinute;
- concluzii la lucrare.

5
Lucrarea nr. 1. Cercetarea procesului de încălzire a aerului în
bateria electrică
Scopul lucrării: studiul şi cercetarea bateriei de încălzire electrice,
construirea şi analiza procesului de încălzire în
diagrama I-d.

1.1. Prezentarea instalaţiei experimentale

Instalaţia experimentală prezintă o centrală de tratare a aerului
care include elementele de bază pentru tratarea aerului: filtre de aer
cu saci, baterie de încălzire electrică, baterie de răcire cu detentă
directă, recuperator de căldură cu plăci, două ventilatoare cu
motoare cu acţionare directă pentru refulare şi aspiraţie.
Funcţionarea ventilatoarelor este dirijată de către un panou de
comandă dotat cu 2 invertoare de frecvenţă a motoarelor electrice şi
4 controlere electronice pentru setarea şi vizualizarea parametrilor
aerului. Instalaţia experimentală este prezentată în fig. 1.1 şi 1.2, iar
schema de principiu a instalaţiei – în fig.1.3.

Fig. 1.1. Instalaţie experimentală

6
 Fig. 1.2. Instalaţie experimentală

Fig. 1.3. Schema de principiu a instalaţiei experimentale:

1 – traductor termic la aspiraţie înainte de recuperator (fig.1.4);
2 – traductor termic la refulare înainte de recuperator;
3 – traductor termic la aspiraţie după recuperator;
4 – traductor termic la refulare după recuperator;
5 – traductor termic la refulare după bateria de încălzire şi răcire aflat în
faţa canalului de aer;
7
 I – priză de aer proaspăt;
II – refularea aerului în canalul de ventilare;
III – aspirarea aerului din încăpere;
IV – evacuarea aerului în exterior;
a – filtru cu saci G4-360 la refulare;
b – filtru cu saci G4-360 la aspiraţie;
c – recuperator cu plăci;
d, e – ventilatoare cu motoare electrice la aspiraţie şi la refulare;
f – bateria electrică de încălzire a aerului;
g – bateria de răcire a aerului.

Fig. 1.4. Traductor termic şi de umiditate

1.2. Bazele teoretice

Bateriile de încălzire sunt componente ale agregatelor de
ventilare şi climatizare, folosite la încălzirea sau preîncălzirea şi
reîncălzirea aerului. Bateriile de încălzire electrice se utilizează în
instalaţiile de ventilare/climatizare în cazul în care este nevoie de
puteri termice mici sau când nu se dispune de agent termic (apă
caldă, apă fierbinte, abur). Bateria electrică este alcătuită dintr-o
carcasă metalică în interiorul căreia se găsesc elementele
încălzitoare amplasate transversal pe direcţia de mişcare a aerului.
Elementele încălzitoare pot fi: rezistenţe sub formă de filament (din
aliaje de crom-nichel), înfăşurate pe izolatori din ceramică, sub
formă de spirale autoportante; bare/sârme din cupru/oţel amplasate
în teci metalice umplute cu un material izolant (magneziu, nisip
8
cuarţos etc.). Racordurile sunt făcute în afara carcasei. În toate
cazurile în care se prevăd baterii electrice, se iau măsuri severe de
prevenire a incendiilor, utilizându-se o serie de dispozitive de
protecţie. Bateriile de încălzire electrice pot fi montate în orice
poziţie pe canalele rotunde/rectangulare ale unui sistem de ventilaţie
cu ajutorul unor cleme sau prin flanşe. Temperatura maximă a
aerului la ieşire poate fi de 50 °C. Viteza minimă a aerului care
trece prin baterie trebuie să fie de cel puţin 1,5 m/s. Tensiunea
electrică de funcţionare poate fi 230 sau 400 V.
În lucrarea dată în calitate de obiect de cercetare serveşte
bateria de încălzire electrică (producător CIC Jan Hřebec, Cehia)
prezentată în fig. 1.5.

Fig. 1.5. Baterie de încălzire electrică

Parametrii de bază ai bateriei de încălzire electrice sunt:

secţiunea de profil pentru trecerea aerului – 450x450 mm;
tensiunea de alimentare – 220 V;
numărul de elemente de încălzire – 7;
puterea electrică a unui element încălzitor – 2 kW;
puterea electrică maximală a bateriei electrice –14 kW;
pierderea de presiune a aerului în bateriei – 42 Pa.

9
1.3. Aparate şi accesorii:
a) controler electronic Eliwell IC 917 (fig.1.6) – pentru
dirijarea cu temperatura aerului după bateria de încălzire
electrică;
b) controler electronic Eliwell ID 961 (fig. 1.7) – pentru
vizualizarea temperaturilor aerului în punctele de măsurare;
c) controler electronic Eliwell IC 912 (fig. 1.7) – pentru
vizualizarea umidităţii relative a aerului în punctele de
măsurare;
d) termoanemometrul model 407123 EXTECH – pentru
măsurarea temperaturii şi vitezei de mişcare a aerului;
e) tub pneumometric (receptor de presiuni), micromanometru
tip „MMH”, furtunuri de cauciuc, riglă, termometru cu
mercur.

Fig. 1.6. Controler electronic Eliwell IC 917

10
 Fig. 1.7. Controlere electronice Eliwell ID 961 şi IC 912

1.4. Desfăşurarea lucrării

Lucrarea se va efectua în următoarea consecutivitate:
1. Se pornesc motoarele ventilatoarelor de la refulare şi
aspiraţie cu ajutorul selectoarelor verzi (mari) de pe panoul
de comandă.
2. Se conectează bateria electrică pentru încălzire cu ajutorul
butonului verde de la controlerul IC 917 (fig. 1.6).
3. Se conectează controlerele ID 961 şi IC 912 (fig. 1.7) cu
ajutorul butonului roşu pentru vizualizarea temperaturii şi
umidităţii relative a aerului în punctele de măsurare.
4. Măsurările se efectuează pentru două regimuri de
funcţionare. Cu ajutorul controlerului IC 917 se modifică
regimul datorită schimbării temperaturii aerului la refulare
(temperatura se măreşte sau se micşorează). Se apasă pe
butonul Set de 2 ori pînă apare SP1 (set point 1). Cu ajutorul
butoanelor UP şi DOWN se modifică temperatura solicitată
şi apăsăm pe Fnc.
5. După ce instalaţia funcţionează la regimul termic staţionar
(se verifică după temperatura aerului la ieşire din bateria de

11
 încălzire, punctul 5), se înscriu temperatura şi umiditatea
relativă a aerului înainte (punctul 4) şi după bateria de
încălzire electrică (punctul 5). Pentru aceasta, cu ajutorul
comutatorului negru de pe panoul de comandă, setăm
punctele 4 şi 5 pentru afişarea rezultatelor.
6. În lucrarea dată, în punctele de măsurare, în secţiunea 6-6 şi
10-10 din fig. 4.1 [6], viteza aerului, în m/s, va fi stabilită
după presiunea dinamică măsurată cu ajutorul
micromanometrului şi ţevii pneumometrice.

2 Pd i
vi , (1.1)

în care: Pd i - presiunea dinamică în punctul de măsurare, în Pa;

ρ - densitatea aerului, în kg/m³, care se determină cu relaţia:

353
. (1.2)
(t 273)

7. Debitul volumetric de aer, în m³/h, furnizat de ventilator, se

determină cu relaţia:

L 3600 F vm , (1.3)

în care: F – secţiunea canalului, în m² ( F=πd²/4- pentru canale

circulare); vm reprezintă viteza medie a aerului în canalul de
refulare/aspiraţie, în m/s. Se determină din expresia presiunii
dinamice (în Pa).
8. Pentru fiecare regim de lucru se prelucrează datele
experimentale şi se determină puterea termică a bateriei de
încălzire electrice, în kW, cu relaţia:

Qt 0.34 L (tiesire tint rare ) / 1000 (1.4)

12
în care: L – debitul de aer, în m³/h; tiesire – temperatura aerului la
ieşirea din baterie, în °C; tintrare – temperatura aerului la intrarea în
baterie, în °C.
9. Procesul de încălzire se construieşte în diagrama I-d pentru
două regimuri examinate.
10. Rezultatele măsurărilor şi calculelor pentru două încercări de
funcţionare se introduc în tabelul 1.1.

Din analiza rezultatelor obţinute la efectuarea lucrării de

laborator se trag concluzii despre eficienţa folosirii bateriei de
încălzire electrice.

Tabelul 1.1. Rezultatele măsurărilor şi calculelor

Încercarea 1 Încercarea 2
Parametrii intrare în ieşire din intrare în ieşire din
baterie baterie baterie baterie
punctul 4 punctul 5 punctul 4 punctul 5
t, °C
φ, %
I, kJ/kg
V, m/s
L, m³/h
Qt , kW

Întrebări de verificare
1. La ce parametru constant are loc procesul de încălzire a aerului?
2. Cum şi de ce se schimbă umiditatea relativă a aerului?
3. Pentru care parametru de bază este selectată bateria de încălzire?
4. Care este elementul de bază într-o baterie de încălzire electrică?
5. Cum se poate regla procesul de încălzire în bateria electrică?
6. Cum se asigură protecţia bateriei electrice de supraîncălzire?
7. Toată energia electrică este transformată în căldură?

13
Lucrarea nr. 2. Cercetarea agregatului de condiţionare
de tip monoSPLIT

Scopul lucrării: studiul şi cercetarea agregatului de condiţionare

monoSPLIT.

2.1. Bazele teoretice. Sistemele de climatizare monoSPLIT sunt

instalaţii frigorifice realizate din două unităţi separate: unitatea
exterioară care grupează compresorul, condensatorul răcit cu aer,
ventilatorul şi unitatea interioară care include vaporizatorul,
ventilatorul, filtrul şi sistemul de comandă. Unitatea exterioară este
amplasată în imediata vecinătate a clădirii, iar racordarea cu
unitatea interioară se face prin conducte cu agent frigorific şi
circuite electrice.
Vaporizatorul unităţii interioare este răcit cu aer cu ajutorul
unui ventilator. Aerul de răcire al vaporizatorului este utilizat pentru
răcirea spaţiului unde este amplasată unitatea interioară şi este
dirijat de un volet, care poate modifica direcţia jetului de aer.
Condensatorul este de regulă răcit cu aer, dar în unele situaţii
unitatea exterioară se dotează cu condensator răcit cu apă de la un
turn de răcire. Scoaterea în exterior a compresorului asigură un
confort prin reducerea nivelului de zgomot şi a spaţiului ocupat în
încăpere.
Sistemele de climatizare de tip SPLIT pot lucra în regim de
răcire/uscare vara sau în regim de răcire sau de încălzire în perioada
de tranziţie şi iarna. Pentru a putea lucra în regim de încălzire,
instalaţia frigorifică trebuie să lucreze în regim de pompă de căldură
şi în acest caz este nevoie de un sistem de inversare a ciclului
frigorific. Inversarea ciclului frigorific se face de obicei pe partea de
agent frigorific cu ajutorul unor valve electromagnetice speciale
care modifică direcţia de circulaţie a agentului frigorific încît
funcţia vaporizatorului şi a condensatorului se inversează.

14
 Sistemele de climatizare monoSPLIT sunt utilizate pentru
puteri frigorifice reduse (P=2...12kW), de regulă, pentru
climatizarea unei singure încăperi.

Tabelul 2.1. Caracteristica tehnică a agregatelor de condiţionare

Modelul agregatului de
condiţionare
Caracteristici Electrolux
Habitat ASW-
tehnice EACS -
H18B4/ET
12HS/N3
( aud. 9-238)
(aud. 9-240)
Suprafaţa maximă a
încăperii deservite, m2 35 50
Puterea frigorifică,
W (Btu/h) 3220 (11000) 5300 (18100)
Puterea termică,
W (Btu/h) 3520 (12000) 5800 (19800)
Debit de aer, m3/h
- rotaţii maximale 550 850
Puterea consumată
1004/973 2080/2050
(răcire/încălzire), W
Agentul frigorific R410a R22
Masa agentului frigorific în
0,84 1,35
sistem, kg
Tensiune, V 220 220
Frecvenţa curentului, Hz 50 50
Nivelul de zgomot, dBA nu
mai mult 38 ≤46

15
2.2. Aparate şi accesorii: termoanemometru, anemometru cu cupe,
termometru cu mercur sau cu spirt.

2.3. Desfăşurarea lucrării

Cercetări aerodinamice
Temperatura aerului în încăpere ti şi temperatura aerului la
ieşirea din agregatul de condiţionare tx se măsoară cu ajutorul
termometrului cu mercur sau cu spirt sau cu termoanemometrul.
Viteza în gura de refulare se poate măsura cu anemometrul cu cupe
sau cu termoanemometrul. Vitezele se măsoară cel puţin în 5 puncte
şi se determină viteza medie aritmetică şi debitul de aer introdus în
încăpere. Rezultatele măsurărilor şi calculelor de introduc în
tabelul 2.2.
Cercetări termotehnice
Este necesar a măsura temperatura şi umiditatea relativă a
aerului interior şi la ieşirea din agregatul de climatizare monoSPLIT
(la distanţa de 5 cm de la gura de refulare). Temperatura se va
măsura cu ajutorul anemometrului cu cupe sau cu
termoanemometrul, iar umiditatea relativă – cu psihrometrul.
Rezultatele măsurărilor se introduc în tabelul 2.2. În diagrama I-d se
află poziţia punctului aerului interior (punctul 1) şi a aerului refulat
(punctul 2, la ieşire din agregatul de condiţionare) şi treapta ce
caracterizează schimbarea stării aerului din încăpere în rezultatul
condiţionării.
Tabelul 2.2. Rezultatele măsurărilor şi calculelor
La gura
Debit Încăperea de
Viteza Puterea
Secţiunea de aer refulare
aerului frigorifică
Încercarea grilei, m2
v, m/s
L,
Q, W
m3/h t1, φ1, t2, φ2,
°C % °C %
1
2

16
Puterea frigorifică, în W, se determină cu relaţia:
Q0 0, 278 G c(t1 t2 ) (2.1)

în care: L- debitul de aer refulat, în m3/h; c - capacitatea specifică a

aerului, în kJ/kg; G - debitul masic de aer, în kg/h; - densitatea
aerului, în kg/m3 pentru tm (t1 t2 ) / 2 .
Datele obţinute se compară cu datele din tabelul 2.1.

Întrebări de verificare:

1. Care este structura sistemului de climatizare monoSPLIT?

2. Principiul de funcţionare al sistemului de climatizare
monoSPLIT?
3. Care este metodologia de determinare a puterii frigorifice a
sistemului de climatizare?

17
Lucrarea nr. 3. Cercetarea recuperatorului de căldură cu plăci

Scopul lucrării: consolidarea în practică a cunoştinţelor acumulate

la studiul disciplinelor de specialitate şi de magistru; dobândirea
abilităţilor practice la testarea recuperatorului de căldură cu plăci
care intră în componenţa agregatului de condiţionare central;
măsurarea parametrilor aerului umed; construirea şi analiza
proceselor de transfer de căldură şi masă în diagrama I-d; evaluarea
eficienţei recuperatorului de căldură cu plăci.

3.1. Bazele teoretice. Realizarea instalaţiilor de climatizare necesită

investiţii moderate în raport cu alte instalaţii, respectiv consumurile
energetice pentru astfel de instalaţii sunt mari. În prezent, sistemele
de ventilaţie şi de aer condiţionat pentru economisirea energiei
termice utilizează pe larg dispozitive destinate pentru recuperarea
căldurii din aerul evacuat. Recuperarea unei cote-părţi de energie
conţinută în aerul evacuat presupune intercalarea în circuitul aerului
proaspăt şi evacuat al unui schimbător de căldură. După principiul
de acţionare există două tipuri de schimbătoare de căldură:
schimbătoare de căldură cu acţiune directă, capabile să
transmită căldura doar de la mediul cu potenţial înalt spre
mediul cu potenţial scăzut;
pompe de căldură, care măresc potenţialul căldurii
recuperabile şi care sunt capabile să transfere căldura de la o
sursă cu grad coborât la o sursă cu grad ridicat.
O răspândire mare au schimbătoarele de căldură cu acţiune
directă. Principalele tipuri sunt:
- recuperarea căldurii cu schimbătoare regenerative
(schimbător de căldură rotativ);
- recuperarea căldurii cu schimbătoare recuperative
(schimbător de căldură cu plăci, schimbător cu ţevi cu
aripioare transversale, caloduct);
- recuperarea căldurii cu fluid intermediar.
18
 Cele mai eficiente dintre acestea sunt schimbătoarele de căldură
rotative, dar dezavantajul utilizării acestora este posibilitatea de
trecere a unei cantităţi mici de aer poluat în curentul de aer exterior
proaspăt, care, în unele cazuri, este inacceptabilă. Acest dezavantaj
nu este caracteristic pentru schimbătorul de căldură cu plăci,
deoarece un astfel de sistem utilizează o suprafaţă de schimb de
căldură solidă, care permite doar transmiterea căldurii perceptibile,
iar cei doi curenţi de aer nu vin în contact direct.
Schimbătoarele de căldură cu plăci în funcţie de direcţia aerului
sunt: cu o singură trecere; schimbător de căldură în contracurent; cu
curent încrucişat. Cele mai eficiente sunt schimbătoarele de căldură
cu curent încrucişat.
Recuperatorul de căldură tip placă are ca dezavantaj pericolul
de îngheţ, ceea ce duce la o scădere bruscă a eficienţei. Condensul
este de obicei evacuat gravitaţional din partea de jos a
recuperatorului, iar pentru decongelare se prevede deconectarea
periodică a instalaţiei. Pentru a rezolva această problemă se poate
instala echipament suplimentar, cum ar fi senzorii de presiune,
conductă bypass şi bateria de încălzire. La congelarea
recuperatorului senzorii indică schimbarea bruscă de presiune, după
ce sistemul electronic reduce viteza ventilatorului la refulare şi de
evacuare a aerului. Plăcile recuperatorului se încălzesc şi se înlătură
locurile acoperite cu gheaţă, după care se deschide simultan
conducta bypass prin care aerul intră în camera cu bateria de
încălzire. Uneori, acest sistem se foloseşte la pre-încălzirea aerului
proaspăt. În cazul în care umiditatea în cameră este mică, pericolul
de îngheţ este redus la minimum. Acest tip de soluţionare a
problemei măreşte considerabil costul final al acestei unităţi.

3.2. Aparate şi accesorii: termoanemometrul model 407123

EXTECH, traductoare termice, tub pneumometric (receptor de
presiuni), micromanometru tip „MMH”, furtunuri de cauciuc, riglă,
termometru cu mercur.

19
3.3. Desfăşurarea lucrării
Instalaţia de ventilare/climatizare experimentală de refulare –
aspiraţie este prezentată în figurile 1.1-1.3 şi include: elementele de
bază pentru tratarea aerului: filtre, baterie de încălzire, baterie de
răcire, recuperator de căldură cu plăci, două ventilatoare, pentru
refulare şi aspiraţie.
Pentru efectuarea măsurărilor sunt instalate traductoare termice
care înregistrează temperatura şi umiditatea aerului. În figurile 1.3 şi
1.4 este prezentată amplasarea traductoarelor termice.
În timpul efectuării experimentelor, se măsoară vitezele şi
temperaturile fluxurilor de aer, se determină debitele de aer,
cantităţile de căldură transmise de aerul evacuat aerului refulat,
eficienţa recuperatorului, coeficientul de transfer termic al
schimbătorului de căldură. Se determină economia anuală de
energie termică la utilizarea unui astfel de schimbător de căldură
într-un anumit mod de funcţionare (numărul de zile lucrătoare într-o
săptămână, numărul de ore pe zi), şi pentru anumite condiţii
climatice.
1. Cu ajutorul micromanometrului şi tubului pneumometric se
măsoară presiunea dinamică în conducta de refulare şi de
aspiraţie a instalaţiei experimentale.
2. Se determină viteza aerului în conducta de refulare şi de
aspiraţie cu relaţia:
2 Pd i
vi (3.1)

în care: Pd i - presiunea dinamică în punctul de măsurare, în Pa;

ρ - densitatea aerului, în kg/m³, care se determină cu relaţia:
353
(3.2)
273 t
în care: t - temperatura aerului, în °C.

20
Presiunea superioară sau inferioară presiunii atmosferice (±P) se
determină cu relaţia:
P l k g k sp , (3.3)
în care: l – indicaţia micromanometrului, în mm; k – coeficientul
micromanometrului; g – acceleraţia căderii libere, în m/s²; k sp –
coeficientul de corecţie la densitatea reală a alcoolului, k sp 1 .
3. Se determină debitul de aer în conducta de refulare şi de
aspiraţie, în m3/h:
Lr 3600 vr Fr ; La 3600 va Fa , (3.4)
în care: Fr , Fa sunt suprafeţele transversale ale conductelor de aer
refulat şi aspirat; νr, νa – viteza aerului la refulare şi aspiraţie, se
măsoară în secţiunea 6-6 şi 10-10 din fig. 4.1 [6] .
4. Se determină debitele masice de aer, în kg/h:
Gr Lr r , Ga La a , (3.5)
în care: ρ - densitatea aerului, în kg/m³, care se determină cu
relaţia (3.2).
5. Se va determina puterea termică perceptibilă a aerului
refulat şi aspirat, în kJ/kg:
Qr Gr c (tr 2 tr1 ) , Qa Ga c (ta1 ta 2 ) . (3.6)

Valorile puterii termice pot fi egale Qr Qa , aceasta înseamnă

că în fluxul de aer evacuat are loc doar schimbul de căldură
perceptibilă, fără umiditate, deci recuperatorul funcţionează în
regim „uscat„. Dacă Qr Qa , atunci în fluxul de aer are loc
condensarea vaporilor de apă, iar Qr Qa nu poate exista. Această
relaţie indică o eroare în luarea datelor experimentale.
6. Evaluarea eficienţei de recuperare termică (uscat) sau
entalpică (umed) a instalaţiei se determină conform relaţiei :
t4 t2 I4 I2
t 100% , I 100% (3.7)
t1 t2 I1 I 2

21
în care: t1 - temperatura înregistrată de traductorul termic în
punctul 1 (aflat în canalul de aspiraţie înainte de recuperator);
t 2 - temperatura înregistrată de traductorul termic în
punctul 2 (situat în canalul de refulare înainte de recuperator);
t 4 - temperatura înregistrată de traductorul termic în
punctul 4 (situat în canalul de refulare după recuperatorul cu plăci).
Pentru a determina eficienţa recuperatorului de căldură este
necesar ca:
a) instalaţia de ventilare/climatizare să funcţioneze cel puţin
0,5 ore şi să fie pusă în funcţiune bateria de încălzire sau
bateria de răcire;
b) în punctele 1-4 să se înregistreze temperatura şi umiditatea
relativă;
c) valorile entalpiei în punctele date să se ia din diagrama I-d,
în funcţie de temperatură şi umiditatea relativă.
7. Se determină coeficientul de transfer termic al
recuperatorului de căldură, în W/m2°C, cu relaţia:
0, 278Qr
k , (3.8)
t F
în care: F- aria recuperatorului de căldură, în m2 (F=0.2025 m2);
t - diferenţa de temperaturi care se determină cu relaţia:
t t t t
t 1 3 2 4 . (3.9)
2 2
8. În lucrarea dată trebuie determinată cantitatea de căldură, în
kJ/an, necesară pentru sistemul de climatizare cercetat cu un
debit de aer mediu determinat L, în m3/h (La≈Lr), fără
utilizarea recuperatorului de căldură:
Qr L c (tr tsî ) zsî n m , (3.10)
în care: z sî - durata sezonului de încălzire (pentru perioada cu
te 80 C ), în zile ; t sî - temperatura medie pe sezonul de încălzire,
în °C; t r - temperatura aerului refulat , poate fi adoptată t r =18°C ;

22
ρ - densitatea aerului, se determină pentru temperatura medie pe
sezonul de încălzire; n - durata de funcţionare a sistemului de
ventilare într-o zi, în ore; m - numărul de zile de funcţionare a
sistemului într-o săptămână, în zile.
Pentru Chişinău: zs.î . 166 zile, tm.s 0, 60 C.
9. Se determină economia de energie termică pe an (pentru
perioada de încălzire) în cazul utilizării recuperatorului de
căldură, în GJ/an.
Q Qr t 10 6 . (3.11)
Rezultatele măsurărilor şi calculelor se introduc în tabelele 3.1-3.3.

Tabelul 3.1. Rezultatele măsurărilor şi calculelor

Refulare Aspiraţie Viteză Debit de aer
Nr. l, Pd, Pdm Pa l, Pd, Vr, Va, Lr, La, Gr, Ga,
mm Pa
,
mm Pa
Pdm Pa m/s m/s m3/h m3/h kg/h kg/h

1
2
3
4

Tabelul 3.2. Rezultatele măsurărilor şi calculelor

Valorile măsurate Încercarea 1 Încercarea 2
t, °C
1 φ, %
I, kJ/kg
t, °C
2 φ, %
I,kJ/kg
t, °C
3 φ, %
I, kJ/kg
t, °C
4 φ, %
I, kJ/kg

23
 Tabelul 3.3. Rezultatele măsurărilor şi calculelor
t sî z sî n, m, Q ΔQ
Nr. t ,% Notă
°C zile h zile kJ/an GJ/an
1
2

Din analiza rezultatelor obţinute la efectuarea lucrării de

laborator se trag concluzii privind eficienţa folosirii recuperatorului
de căldură.

Întrebări de verificare

1. Ce tipuri de recuperatoare de căldură cunoaşteţi?

2. Din ce considerente se utilizează mai des recuperatoare de
căldură cu plăci cu curent încrucişat?
3. Ce mărime caracterizează funcţionarea recuperatorului de
căldură?
4. Care este metodologia de determinare a eficienţei termice a
recuperatorului ?

24
Lucrarea nr. 4. Studiul şi cercetarea sistemelor de climatizare
SPLIT canalizabile

Scopul lucrării: studiul şi cercetarea sistemelor de climatizare

SPLIT canalizabile.

4.1. Bazele teoretice. Sistemele de climatizare SPLIT canalizabile

se referă la clasa de echipament semi industrial şi se compun din
două unităţi: exterioară, care este situată în afara clădirii, şi
interioară. Sistemele de climatizare canalizabile, precum şi alte
tipuri de aparate de aer condiţionat, efectuează sarcina de răcire,
încălzire, uscare şi purificare a aerului. Spre deosebire de sistemele
monoSPLIT sau multiSPLIT la care unităţile interioare sunt
montate aparent (de exemplu pe perete) şi au un disponibil de
presiune statică neglijabil, sistemele de climatizare SPLIT
canalizabile au unităţi interioare necarcasabile, montate în sistemul
de conducte, iar aerul tratat este vehiculat cu ajutorul unor
ventilatoare radiale cu disponibil de presiune statică, suficientă
pentru a transporta aerul prin conducte de aer şi a-l distribui prin
guri de refulare. Unităţile interioare în acest caz se montează mascat
în plafonul fals sau chiar în încăperi special amenajate (depozite).
Unitatea exterioară este similară sistemului SPLIT. Racordarea
unităţii exterioare cu unitatea interioară se face prin ţevi de cupru,
prin care circulă agentul frigorific. Unităţile exterioare sunt
amplasate în exterior.
4.2. Aparate şi accesorii: Pentru efectuarea măsurărilor se vor
utiliza următoarele aparate şi panouri de comandă:
a) panou de comandă XK02 – pentru dirijarea cu aparatele de
aer condiţionat canalizabile – pentru studierea instrucţiunii
de utilizare accesaţi [7];
b) termoanemometrul model 407123 EXTECH – pentru
măsurarea vitezei de mişcare şi a debitului de aer;

25
 c) tub pneumometric (receptor de presiuni), micromanometru
tip „MMH”, furtunuri de cauciuc, riglă, termometru cu
mercur.

Fig. 4.1. Sistemul de climatizare SPLIT canalizabil cu aer

proaspăt din exterior

Aerul proaspăt preluat din exterior (fig.4.1) se amestecă cu

aerul preluat din interior (aer recirculat), apoi aerul amestecat trece
prin unitatea interioară unde se filtrează, se răceşte sau se încălzeşte
şi se introduce în încăpere. Sistemul de climatizare dat devine o
parte a sistemului de ventilare şi aceasta trebuie luat în considerare
la calculul sistemului cuplat.
Dezavantajul sistemul SPLIT canalizabil este zgomotul produs
de unitatea interioară. Pentru a preveni zgomotul, este necesar a
alege marca agregatului de climatizare cu zgomot redus şi a plasa
corect unitatea interioară.

26
4.3. Desfăşurarea lucrării
În încăperea tehnică din blocul 9 al UTM sunt amplasate
unităţi interioare de climatizare SPLIT canalizabile model
Electrolux EACD-60H, pentru menţinerea temperaturii interioare
necesare în auditoriu (fig. 4.2, 4.3) .

Fig. 4.2. Schema instalaţiei cercetate cu unităţi interioare de

climatizare SPLIT canalizabile

La sistemul prezentat în fig.4.2 aerul recirculat, aspirat din

încăpere, trece prin unitatea interioară unde este încălzit sau răcit şi
apoi este vehiculat prin conducte de aer în încăperea deservită.
Sistemul de climatizare funcţionează cu agent frigorific R410a.
Tensiunea de alimentare este 380 V, frecvenţa de lucru – 50Hz.

Fig. 4.3. Unitatea interioară model Electrolux EACD-60H

27
 Parametrii de bază ai unităţii interioare de climatizare
canalizabile sunt:
puterea frigorifică – 16 kW;
puterea termică – 18,5 kW;
puterea electrică consumată la răcire – 6500 W;
puterea electrică consumată la încălzire – 5500 W;
debitul de aer refulat – 2500 m³/h;
presiunea statică maximală a aerului – 200 Pa.

Înainte a efectua măsurările se ia cunoştinţă de instalaţia

experimentală şi se stabilesc punctele de măsurare. Se deschid sau
se închid, după necesitate, clapetele de reglare a aerului amplasate
pe conductele de aer.
Măsurările se efectuează în următoarea consecutivitate:
1. Se pune în funcţiune sistemul de aer condiţionat examinat de
la butonul ON/OFF de pe panoul de comandă (fig.4.4).
2. Cu ajutorul butonului Mode se setează regimul de
funcţionare a aparatului: încălzire sau răcire, în dependenţă
de temperatura aerului exterior.
3. De pe ecranul panoului de comandă se vizualizează
temperatura aerului refulat în încăpere şi a celui din interior.
4. Cu ajutorul termoanemometrului se măsoară temperatura la
intrare şi la ieşirea din unitatea interioară a sistemului de
climatizare SPLIT canalizabil.
5. Cu ajutorul termoanemometrului sau micromanometrului se
măsoară viteza medie de mişcare a aerului la intrare şi la
ieşirea din unitatea interioară a sistemului de climatizare.
6. Cu ajutorul micromanometrului se măsoară presiunea medie
totală (statică) la intrarea şi la ieşirea din unitatea interioară
a sistemului de climatizare şi se determină pierderea de
presiuni în unitatea interioară, ΔP, în Pa.

28
 Fig. 4.4. Panou de comandă XK02

7. Măsurările se efectuează pentru două încercări. Pentru

aceasta cu ajutorul panoului de comandă se modifică (se
măreşte sau se micşorează) temperatura aerului la refulare.
Cu ajutorul butoanelor UP şi DOWN se modifică
temperatura solicitată.
8. Rezultatele măsurărilor şi calculelor se scriu în tabelul 4.1.
a) Sistemul de climatizare se opreşte de la butonul ON/OFF
de pe panoul de comandă.

Pentru fiecare regim de lucru, în baza datelor experimentale

obţinute, se determină puterea frigorifică sau termică a unităţii
interioare, în kW, cu relaţia:
Q0 0.34 L (tiesire tintrare ) /1000 (4.1)
în care: L – debitul de aer, în m³/h; tintrare – temperatura aerului la
intrare în unitatea interioară, în °C; tiesire – temperatura aerului la
ieşirea din unitatea interioară, în °C .

29
 Tabelul 4.1. Rezultatele măsurărilor
Încercarea 1 Încercarea 2
Nr. Parametrul la la la la
intrare ieşire intrare ieşire
1 Temperatura, în °C
Viteza medie a aerului
2
v, în m/s
Debitul de aer
3
L, în m3/h
Puterea frigorifică Q0,
4
în W
Presiunea totală Ptot,
5
în Pa
Pierderi de presiuni
6
ΔP, în Pa

Rezultatele obţinute la efectuarea lucrării de laborator se

compară cu caracteristica tehnică a unităţii interioare şi se trag
concluzii despre eficienţa folosirii sistemului de climatizare
examinat.

Întrebări de verificare:
1. Prin ce se deosebeşte sistemul de climatizare SPLIT canalizabil
de sistemul monoSPLIT?
2. Care este principiul de funcţionare al sistemului de climatizare
SPLIT canalizabil?
3. Care este parametrul principal după care se alege (calculează)
un sistem de climatizare SPLIT canalizabil?
4. Cîte regimuri de funcţionare are sistemul de climatizare SPLIT
canalizabil?
5. Cu ce agent frigorific funcţionează sistemul de climatizare
SPLIT canalizabil examinat?
30
Lucrarea nr. 5. Cercetarea agregatului de condiţionare
autonom de fereastră

Scopul lucrării: studiul agregatelor de condiţionare autonome;

studiul şi cercetarea agregatului de condiţionare
autonom tip БК-1500.
Aparate şi accesorii: termoanemometru, anemometru cu cupe,
termometru cu mercur sau cu spirt, psihrometru.

5.1. Bazele teoretice

Sistemele de climatizare de fereastră sunt autonome, deci au
surse proprii de agent frigorific şi se alimentează din exterior doar
cu energia electrică. Astfel de sisteme au maşini frigorifice cu
compresie mecanică de vapori înglobate, care funcţionează de
regulă pe freon R-22.
Agregatul de condiţionare de fereastră tip БК este un agregat
local de uz casnic care se montează în fereastră. Agregatul dat
răceşte aerul interior, pentru aceasta ventilatorul aspiră aerul
recirculat/amestecat care trece prin vaporizatorul maşinii frigorifice.
În figura 5.1 este prezentată schema agregatului de condiţionare tip
БК.
Pentru laminarea agentului frigorific de la presiunea de
condensare la presiunea de vaporizare, în instalaţia frigorifică de
capacitate mare se utilizează ventile de laminare. În schema
instalaţiei frigorifice a agregatului de condiţionare autonom tip БК
ventilul de laminare lipseşte, iar în locul lui este prevăzut tubul
capilar 9. Caracteristica tehnică a agregatului de condiţionare
autonom de fereastră este prezentată în tabelul 5.1.

31
 Fig. 5.1. Schema agregatului de condiţionare autonom tip БК
1 - ventilator axial; 2 - motorul electric al ventilatoarelor; 3 - clapetă de
aer; 4 - ventilator radial; 5 - vaporizator; 6 - filtru de aer; 7 - perete
despărţitor; 8 - panou de comandă; 9 - tub capilar; 10 – filtru-uscător;
11 - vas de expansiune; 12 - compresor; 13 - condensator;
a – intrarea aerului recirculat din încăpere; b - introducerea aerului rece în
încăpere; c - intrarea aerului exterior; d - evacuarea aerului încălzit în
exterior.
Agregatul de condiţionare este împărţit în două compartimente:
exterior şi interior (fig. 5.1). Principalele unităţi sunt: maşina
frigorifică; ventilatoarele axial - 1 şi centrifugal - 4, cu un motor de
energie electrică – 2 şi panoul de comandă - 8. Maşina frigorifică
constă dintr-un compresor - 12; condensator - 13; filtru-uscător -
10; tub capilar - 9; vaporizator - 5. Agentul de lucru este freon R-22.
Aerul interior sau amestecat (interior şi exterior, dacă este
deschisă clapeta de aer - 3), aspirat de ventilatorul centrifugal – 4,
trece prin filtrul de aer - 6, prin vaporizatorul - 5, unde se răceşte şi
se introduce în încăpere.
Ventilatorul axial -1 cu motorul electric - 2 este situat în
compartimentul exterior şi creează un flux de aer destinat pentru
răcirea condensatorului.

32
Fig. 5.2. Diagrama lgP-I a ciclului teoretic de funcţionare a
maşinii frigorifice cu compresie mecanică de vapori

Principiul de funcţionare (fig. 5.2). Vaporii saturaţi de starea 1,

aflaţi la presiune scăzută p0, sunt comprimaţi politropic în
compresor pînă la presiunea din condensator pk (transformarea 1-2).
Agentul frigorific, în faza de vapori supraîncălziţi, intră în
condensator unde are loc răcirea izobară şi condensarea acestuia
(transformarea 2-3) cu cedarea căldurii q1 mediului exterior, prin
agentul de răcire al condensatorului. După condensare, agentul
frigorific, la starea 3, este laminat în tubul capilar pînă la nivelul
presiunii p0 din vaporizator. Transformarea (3-4) este izoentalpică şi
ireversibilă, rezultînd un amestec lichid-vapori, la starea 4. În
continuare are loc vaporizarea (transformarea 4-1) în vaporizator
preluându-se căldura qo de la spaţiul refrigerat.
Ciclul examinat este simplificat. Un ciclu real al funcţionării
instalaţiei frigorifice este mai complicat datorită existenţei
pierderilor de presiuni adăugătoare la refulare şi aspiraţie.
Caracteristica tehnică a agregatelor de condiţionare tip БК este
prezentată în tabelul 5.1.

33
 Tabelul 5.1. Caracteristica tehnică a agregatelor de
condiţionare tip БК
Modelul agregatului de
Caracteristici
condiţionare
tehnice
БК-1500 БК-2000 БК-2500
Suprafaţa maximă a încăperii
25 30 35
deservite, m2
1740 2300 2900
Puterea frigorifică, W(kkal/h)
(1500) (2000) (2500)
Debit de aer, m3/h:
- rotaţii maximale; 400 500 630
- rotaţii minimale 320 400 500
Puterea consumată(nomin.),W 900 1100 1450
Agentul frigorific R22 R22 R22
Masa agentului frigorific, kg 0,6 0,87 0,95
Tensiunea, V 220 220 220
Frecvenţa curentului, Hz 50 50 50
Nivelul de zgomot, dBA nu mai
58 58 60
mult

5.2. Desfăşurarea lucrării

Cercetări aerodinamice
Pentru a efectua aceste cercetări este necesar a închide clapeta
de aer 3. Măsurările se iau peste 10 minute după pornirea
agregatului de condiţionare. Butonul comutatorului se setează la
poziţia Ventilarea Slab şi Puternic.
Temperatura aerului în încăpere ti şi temperatura aerului la
ieşirea din agregatul de condiţionare tx se măsoară cu ajutorul
termometrului cu mercur sau cu spirt.
Viteza în gura de refulare se poate măsura cu anemometrul cu
cupe sau cu termoanemometrul. Vitezele se măsoară cel puţin în 10
34
puncte şi se determină viteza medie aritmetică şi debitul de aer
introdus în secţiunea b. Rezultatele măsurărilor şi calculelor se
introduc în tabelul 5.2.
Tabelul 5.2. Rezultatele măsurărilor şi calculelor
Secţiunea
transversală a Viteza medie a Debitul de aer,
Regimul
gurii de aerului, m/s m3/h
refulare, m2
Ventilarea
,,Slab,,
Ventilarea
,,Puternic,,

Datele obţinute urmează a fi comparate cu datele din tabelul 5.1.

Cercetări termotehnice
Este necesar a închide clapeta de aer 3 şi a pune în funcţiune
agregatul de condiţionare în regim de condiţionare în poziţiile
,,Slab,, şi ,,Puternic,,.
Este necesar a măsura temperatura şi umiditatea relativă a
aerului interior şi la ieşirea din agregatul de condiţionare (la distanţa
de 5 cm de la gura de refulare). Temperatura se va măsura cu
ajutorul anemometrului cu cupe sau cu termoanemometrul, iar
umiditatea relativă – cu psihrometrul. Rezultatele măsurărilor se
introduc în tabelul 5.2. În diagrama I-d se află poziţia punctului
aerului interior (punctul 1) şi a aerului refulat (punctul 2, la ieşire
din agregatul de condiţionare) şi treapta ce caracterizează
schimbarea stării aerului din încăpere în rezultatul condiţionării.

35
 Tabelul 5.3. Rezultatele cercetărilor termotehnice ale
agregatului de condiţionare autonom tip БК
La gura
Debit Încăperea de
Secţiunea de refulare
Regimul
grilei, m2 aer,
t1, φ1, t2, φ2,
m3
°C % °C %
1 2 3 4 5 6 7
Condiţionarea
,,Slab,,
Condiţionarea
,,Puternic,,

Continuarea tabelului 5.3.

Puterea Schimbarea
Date din diagrama I-d
frigorifică, W umidităţii
La gura de
Încăperea
refulare după după Δd, W,
I, d, I, d, Δt ΔI g/kg g/h
kJ/kg g/kg kJ/kg g/kg
8 9 10 11 12 13 14 15

Din diagrama aerului umed I-d se determină entalpia (I,

kJ/kg) şi conţinutul de umiditate (d, g/kg) a aerului interior şi la
ieşirea din agregatul de condiţionare.
Puterea frigorifică, în W, se determină cu relaţiile:
Q f 1 0, 278 G c(t1 t2 ) (5.1)
Qf 2 0, 278 G c( I1 I 2 ) , (5.2)
3
în care: L - debitul de aer refulat, în m /h; c - capacitatea specifică a
aerului, în kJ/kg; G - debitul masic de aer, în kg/h, - densitatea

36
aerului, în kg/m3 pentru tm (t1 t2 ) / 2 .
Debitul masic de aer, în kg/h, se determină cu relaţia:
G L (5.3)
3
Densitatea aerului , în kg/m , se poate determina cu relaţia:
353
. (5.4)
t 273
În cazul lipsei condensării vaporilor de apă trebuie să se
respecte condiţia: Q f 1 Q f 2 . Datele obţinute urmează a fi
comparate cu datele tehnice din tabelul 5.2.
După diferenţa de conţinut de umiditate (Δd, în g/kg) se trage
concluzia dacă există condensare a vaporilor de apă. În cazul dacă
există condensarea vaporilor de apă, se determină cantitatea de
umiditate, în g/h cu relaţia:
W G d. (5.5)

Întrebări de verificare
1. Care este principiul de funcţionare al instalaţiei frigorifice cu
comprimare mecanică de vapori?
2. Denumiţi clasificarea sistemelor de condiţionare a aerului?
3. Denumiţi caracteristica agregatelor de condiţionare locale
autonome?
4. Pentru ce sunt destinate elementele de bază (condensator,
vaporizator, compresor şi tub capilar) al agregatului de
condiţionare local autonom tip БК?
5. Care este metodologia de determinare a puterii frigorifice a
agregatelor de condiţionare?
6. Numiţi tipul şi cantitatea de agent frigorific din agregatul de
condiţionare БК-1500?

37
Lucrarea nr. 6. Studiul ciclurilor teoretic şi real ale instalaţiei
frigorifice cu compresie mecanică de vapori

Scopul lucrării: studiul şi construirea ciclului teoretic de lucru al

instalaţiei frigorifice cu compresie mecanică de vapori;
determinarea caracteristicilor principale ale instalaţiilor frigorifice
cu compresie mecanică de vapori.

6.1. Bazele teoretice

Instalaţiile frigorifice şi pompele de căldură sunt maşini termice
care au rolul a prelua căldura de la un mediu având temperatura mai
scăzută şi a o ceda altui mediu cu temperatura mai ridicată. Agentul
de lucru cu care lucrează aceste instalaţii este denumit agent
frigorific.
După principiul de funcţionare, instalaţiile frigorifice cele mai
utilizate sunt: instalaţii cu comprimare mecanică a agentului
frigorific; cu comprimare termochimică, numite şi instalaţii
frigorifice cu absorbţie; instalaţii frigorifice cu ejecţie.
Instalaţia frigorifică cu comprimare mecanică de vapori
consumă energie mecanică şi este cea mai răspândită. La calcularea
ciclului de lucru al maşinilor frigorifice cu compresie mecanică de
vapori se bazează pe condiţia de stare termică durabilă a instalaţiei
frigorifice, în cazul în care într-o unitate de timp prin fiecare
element (compresor, condensator, ventil de laminare şi vaporizator)
trece o cantitate constantă de agent frigorific. Calculul unui astfel de
proces constă în determinarea cantităţii de căldură absorbită în
vaporizator, căldură cedată în condensator în condiţia unei
temperaturi şi presiuni constante, precum şi în determinarea
cantităţii de căldură produsă prin comprimarea vaporilor în
compresor. În diagrama T - s toate aceste cantităţi sunt exprimate în
suprafeţe, care sunt incomode în calcule. Prin urmare, pentru a
simplifica calculele, este benefic a utiliza diagrama lg p - i.

38
 În figura 6.1 sunt prezentate: ciclurile teoretic (linii întrerupte)
şi real (linii continuu) de funcţionare a instalaţiei frigorifice cu
compresie mecanică de vapori. Ciclul real diferă de cel teoretic.

Fig. 6.1. Ciclurile teoretic şi real ale instalaţiei frigorifice cu

compresie mecanică de vapori în diagrama lgp-I

Datele iniţiale pentru construirea şi calcularea ciclului teoretic sunt:

puterea frigorifică a instalaţiei Q0, în kJ/h;
temperatura de fierbere a agentului frigorific t1, în °С;
temperatura de condensare a agentului frigorific t3, în °С;
temperatura de subrăcire a agentului frigorific înaintea
ventilului de laminare t 3', în °С (în cazul folosirii
schimbătorului de căldură pentru freon).
În lucrarea 5 a fost examinat (fig.6.1) ciclul simplificat al
funcţionării instalaţiei frigorifice (1-2-3-4). Un ciclu real (1'-2'-3'-4')
este mai complicat datorită existenţei pierderilor (căderilor) de
presiuni adăugătoare (fig.6.1). În ciclul real instalaţia frigorifică
include un schimbător de căldură cu freon adăugător, temperatura
freonului lichid scade la Pk=const. şi are loc suprarăcirea agentului

39
frigorific lichid (transformarea 3-3'), iar temperatura freonului gazos
creşte şi are loc supraîncălzirea freonului gazos (transformarea
1-1').
Construirea ciclului teoretic: Punctul 1 de pe dreapta curbei
limită a diagramei lg p – i, (fig.6.1. 6.2) corespunde intrării aburului
uscat în compresor (x = 1) şi se determină în funcţie de temperatura
de fierbere t1. Pentru acest punct la liniile respective se găsesc
presiunea P0 în vaporizator, entalpia i1 şi volumul specific al
vaporilor de agent frigorific v1. Apoi se determină presiunea de
condensare la intersecţia temperaturii de condensare t3 cu curba
x=1. După care din punctul 1 se trasează procesul adiabatic (linia de
compresie de vapori din compresor) până la intersecţia cu presiunea
de condensare Pk=const unde va fi punctul 2. În acest punct se
determină entalpia de condensare i2 şi temperatura vaporilor
supraîncălziţi t2. În diagramă ciclul în întregime se reprezintă prin
linii continue şi se marchează punctele caracteristice (1, 2, 3, 4).
Segmentul de linie orizontală între punctele 1-2 (diferenţa de
entalpie i2-i1) reprezintă consumul de energie, la compresia în
compresor a unui 1 kg de vapori de agent frigorific, în kJ/kg:

i i2 i1 . (6.1)

Din punctul 2 la punctul 3 vaporii de agent frigorific se răcesc

şi se condensează la presiune constantă. Segmentul 2-3 este egal cu
diferenţa dintre entalpii (i2-i3) şi prezintă căldura cedată în
condensator qk , în kJ/kg:

qk i2 i3 . (6.2)

Dacă ciclul este cu subrăcire (fig.6.1), în loc de i3 se

înlocuieşte, i3'.
Parametrii agentului frigorific lichid, care curge din
condensator spre ventilul de laminare, sunt caracterizaţi de punctul

40
3 care se află la intersecţia curbei limită a diagramei lg p – i (x=0)
cu presiunea de condensare Pk=const. În ventilul de laminare are loc
laminarea agentului frigorific la entalpie constantă, i3 = i4. La
sfârşitul procesului dat, parametrii amestecului de vapori-lichid
corespund punctului 4. Începutul fierberii agentului frigorific în
vaporizator la presiune şi temperatură constantă este caracterizat de
asemenea cu punctul 4. Acest proces continuă până când tot lichidul
este transformat în vapori (x=1) şi se termină la punctul 1. În
procesul umed (x<1) punctul 1 va fi pe treapta izotermei şi isobarei
constante, dar puţin în stânga de curba limită dreaptă (x=1). La
absorbţia vaporilor supraîncălziţi de compresor punctul 1ʹ se va
afla la intersecţia izobarei P0=const cu izoterma t1' şi este situat în
dreapta de curba limită dreapta. Segmentul 1-4, egal cu diferenţa
dintre entalpii, i1- i4, reprezintă capacitatea frigorifică specifică
teoretică, în kJ / kg:
q0 i1 i4 . (6.3)

Pentru mărirea capacităţii de răcire este profitabil a suprarăci

agentul frigorific lichid sub temperatura de condensare, adică la o
temperatură t4'. În acest caz, capacitatea frigorifică specifică, în
kJ/kg, va fi:
q0 i1 i4 . (6.4)

Căldura cedată în schimbătorul de căldură cu freon (în răcitor) qs ,

în kJ/kg:
qs i3 i3 . (6.5)
Lucrul teoretic de comprimare în compresor, în kJ/kg:
lr i2 i1 . (6.6)

Eficienţa frigorifică reală se determină cu relaţia:

q0 i1 i4
f . (6.7)
lr i2 i1
41
 Eficienţa ciclului real este mai mică decăt eficienţa
corespunzătoare a ciclului Carnot reversibil inversat.
Debitul masic al agentului frigorific care circulă în sistem, în
kg/h, se determină cu relaţia:
3, 6Q0
G , (6.8)
q0
în care: Q0 – puterea frigorifică reală a instalaţiei frigorifice, în W
(din date iniţiale).
Capacitatea frigorifică volumică, în kJ/m3:
q0
qv , (6.9)
v1
în care: v1(γ1) - volumul specific al vaporilor de freon aspiraţi de
compresor, în m3/kg, poate fi determinat din tabele speciale sau
diagramă.
Debitul de vapori de freon aspiraţi de compresor, m3/h:

3, 6Q0
V . (6.10)
qv
Puterea teoretică consumată de compresor în funcţie de puterea
frigorifică Q0, în kW:
Q0
Nteor . (6.11)
1000 teor
Puterea teoretică consumată de compresor în funcţie de debitul
masic al agentului frigorific, G, în kW:
G lr
N teor . (6.12)
3600
Puterea teoretică consumată de compresor calculată cu
relaţiile 6.11 şi 6.12 trebuie să fie aceeaşi.
Sarcina termică la condensator, în W:
1
Qk Q0 teor . (6.13)
teor

42
Sarcina termică la răcitor, în W:
Qs 0, 278 G qs (6.14)
.
În cataloage este indicată capacitatea frigorifică a instalaţiilor
pentru condiţii standarde. Regimul real de temperaturi la
funcţionare a instalaţiei frigorifice în sistemele de condiţionare
depinde de condiţiile de exploatare concrete şi, de regulă, diferă de
condiţiile standarde.
Sarcina: Pentru o instalaţie frigorifică cu comprimare mecanică
de vapori cu freon R 22, pentru regimul standard cu date iniţiale:
temperatura de vaporizare t1 = -15 °C, temperatura de condensare
t 3 = 30 °С şi temperatura de suprarăcire (înaintea ventilului de
laminare) t3' = 25 °C şi capacitatea frigorifica a instalaţiei Q0 =
10000 W este necesar a construi ciclul teoretic al instalaţiei şi a
efectua calculele parametrilor de funcţionare.
Valorile parametrilor în punctele caracteristice ale ciclului se
iau din diagrama lg p-i (fig. 6.1) şi se introduc în tabelul 6.1.

Tabelul 6.1. Valorile parametrilor în punctele caracteristice

Valoarea parametrului pentru R
Parametrii în punctele
22
caracteristice
1 2
Presiunea de aspiraţie,P0, Bar
Presiunea de refulare, Pk, Bar
Entalpia în punctul 1, i1, kJ/kg
Entalpia în punctul 2, i2, kJ/kg
Entalpia în punctele 3 şi 4, i3=i4,
kJ/kg
Entalpia în punctele 3' şi 4', i3'=i4',
kJ/kg
Volumul specific al vaporilor de
freon aspiraţi de compresor v1 (γ) în
m3/kg
Temperatura vaporilor
supraîncălziţi în punctul 2, t2, în °C
43
Relaţiile de calcul şi rezultatele calculelor se prezintă în tabelul 6.2.

Tabelul 6.2. Relaţiile de calcul şi rezultatele calculului

Valoarea
Relaţia de calcul parametrului
Parametrii care se determină
pentru R 22
1 2 3
Capacitatea frigorifică specifică,
kJ/kg
q0 i1 i4
Lucrul teoretic de comprimare în
lr i2 i1
compresor, kJ/kg
Căldura cedată în condensator qk ,
în kJ/kg
qk i2 i3
Căldura cedată în răcitor qs , în
kJ/kg
qs i3 i3
q0 i1 i4
Eficienţa frigorifică teoretică teor
lr i2 i1
Debitul masic al agentului 3, 6Q0
frigorific care circulă în sistem, în G
kg/h q0
Capacitatea frigorifică volumică, q0
qv
kJ/m3 v
Debitul de vapori de freon aspiraţi 3, 6Q0
V
de compresor, în m3/h qv
Puterea teoretică consumată de Q0
compresor în funcţie de puterea Nteor
frigorifică Q0,în kW 1000 teor

Puterea teoretică consumată de

compresor în funcţie de debitul G lr
N teor
masic al agentului frigorific G, în 3600
kW
Sarcina termică la condensator, în teor 1
Qk Q0
W teor

Sarcina termică la răcitor, în W Qs 0, 278 G qs

44
Fig. 6.2. Diagrama lg p - i pentru freon R – 22
45
 Întrebări de verificare

1. Ce reprezintă un ciclu frigorific?

2. Care sunt datele iniţiale caracteristice pentru construirea ciclului
de funcţionare a instalaţiei frigorifice cu comprimare mecanică de
vapori?
3. Ce înseamnă termenul capacitatea frigorifică a instalaţiei?
4. Daţi caracteristica stării agentului frigorific în punctele
caracteristice ale ciclului.
5. Ce procese au loc în aparatele instalaţiei frigorifice cu compresie
mecanică de vapori?
6. Pentru ce condiţii este dată puterea frigorifică a instalaţiei
frigorifice ?

46
Lucrarea nr. 7. Cercetarea procesului de răcire a aerului în
bateria de răcire

Scopul lucrării: studiul şi cercetarea procesului de răcire a aerului

în bateria de răcire cu detentă directă.

7.1. Bazele teoretice. Bateriile de răcire cu detentă directă sunt

concepute pentru răcirea aerului în sistemele de
ventilare/climatizare cu tubulatură rectangulară. Carcasa bateriei de
răcire este din tablă de oţel galvanizat, conductele de freon sunt
realizate din ţevi de cupru şi suprafaţa de schimb de căldură este
fabricată din plăci de aluminiu. Bateriile de răcire sunt disponibile
în 2 şi 3 rînduri, proiectate pentru a funcţiona cu agenţi de răcire
R404а, R407с, R410а, R507, R22.
Montarea bateriilor la tubulatură se efectuează prin intermediul
flanşei de conexiune. Bateriile de răcire cu detentă directă pot fi
instalate numai orizontal pentru a permite evacuarea condensului.
Separatorul de picături trebuie să fie instalat la ieşirea din bateria de
răcire în cazul în care viteza aerului depăşeşte 2,5 m/s. Acesta
previne căderea condensului şi pătrunderea acestuia în sistemul de
ventilare. Bateriile de răcire sunt echipate cu ţeavă de scurgere
pentru colectarea condensului şi evacuarea în drenaj. Aceasta ţeavă
trebuie să fie conectată la sistemul de drenare prin sifon.
Principalele caracteristici tehnice ale bateriilor de răcire a
aerului sunt: fluxul de căldură, debitul de aer, temperatura aerului
răcit, rezistenţa aerodinamică a aerului.

7.2. Prezentarea standului experimental

Bateria de răcire cu detentă directă este parte componentă a
centralei de tratare a aerului prezentată în fig. 1.1.
Parametrii de bază ai bateriei de răcire cu detentă directă
(producător CIC Jan Hřebec, Cehia) sunt:
Secţiunea de profil pentru trecerea aerului – 450x450 mm;

47
 Numărul de rînduri de ţevi – 4;
Puterea frigorifică nominală a bateriei de răcire – 8,3 kW;
Pierderea de presiune a aerului în baterie – 169 Pa.
Captatorul de condensat – 42 Pa.
Agent frigorific: R22 cu temperatura de vaporizare – 5°C.
Drenajul condensatului G: DN32.

Ciclul frigorific între bateria de răcire cu detentă directă

(unitatea interioară) şi unitatea exterioară este asigurat de un agregat
frigorific de model TFHS 4531 FHR (producător Tecumseh,
Franţa), care este amplasat în exterior, pe suporturi metalice, de
perete.
Pentru efectuarea măsurărilor se vor utiliza aparate de măsură
utilizate în lucrarea 1.

7.3. Desfăşurarea lucrării

Lucrarea se va efectua în următoarea consecutivitate:
1. Se pornesc motoarele ventilatoarelor de la refulare şi
aspiraţie cu ajutorul selectoarelor verzi (mari) de pe panoul
de comandă.
2. Se porneşte agregatul frigorific pentru răcirea aerului cu
ajutorul butonului verde de la controlerul ID 961 (fig. 1.6).
3. Se conectează controlerele ID 961 şi IC 912 (fig. 1.6) cu
ajutorul butonului roşu pentru vizualizarea temperaturii şi
umidităţii relative a aerului în punctele de măsurare.
4. Măsurările se efectuează pentru două regimuri de
funcţionare. Cu ajutorul controlerului ID 961 se modifică
regimul datorită schimbării temperaturii aerului la refulare
(temperatura se măreşte sau se micşorează). Se apasă pe
butonul Set de 2 ori pînă apare SP1 (set point 1). Cu ajutorul
butoanelor UP şi DOWN se modifică temperatura solicitată
şi apăsăm pe Fnc.

48
 5. După ce instalaţia iese la regimul termic staţionar de
funcţionare (se verifică după temperatura aerului la ieşirea
din bateria de răcire, punctul 5) se înscriu temperatura şi
umiditatea relativă a aerului înainte (punctul 4) şi după
bateria de răcire (punctul 5). Pentru aceasta, cu ajutorul
comutatorului negru de pe panoul de comandă, schimbăm
punctele 4 şi 5 pentru afişarea rezultatelor.
6. În lucrarea dată , în punctele de măsurare, în secţiunea 6-6 şi
10-10 din fig. 4.1 [6], viteza aerului, în m/s, va fi stabilită
după presiunea dinamică, măsurată cu ajutorul
micromanometrului şi tubului pneumometric.
7. Pentru fiecare regim de lucru puterea frigorifică a bateriei de
răcire se determină cu relaţia:

L
Q0 ( I int rare I iesire ) , (7.1)
3600
în care:
Q0 – puterea frigorifică a bateriei de răcire, în kW;
L – debitul de aer, în m³/h;
ρ – densitatea aerului la temperatura t=20°C, în kg/m3;
Iintrare – entalpia aerului la intrarea în bateria de răcire (din
diagrama I-d), în kJ/kg;
Iiesire – entalpia aerului la ieşire din baterie (din diagrama I-d), în
kJ/kg.

Parametrii iniţiali şi finali ai aerului se află din diagrama I-d, se

construieşte procesul de tratare a aerului în bateria de răcire.
Rezultatele măsurărilor pentru două regimuri/încercări de
funcţionare se introduc în tabelul 7.1.

49
 Tabelul 7.1. Parametrii caracteristici ai bateriei de răcire
Încercarea 1 Încercarea 2
Parametrul intrare în ieşire din intrare în ieşire din
măsurat baterie de bateria de baterie de bateria de
răcire, răcire, răcire, răcire,
punctul 4 punctul 5 punctul 4 punctul 5
t, °C
φ, %
I, kJ/kg
V, m/s
L, m³/h
Q0, kW

Din analiza rezultatelor obţinute la efectuarea lucrării de

laborator se trag concluzii despre eficienţa folosirii bateriei de
răcire.

Întrebări de verificare:
1. Ce reprezintă o baterie de răcire şi ce tipuri de baterii de răcire
cunoaşteţi?
2. Care este parametrul principal după care se alege (calculează) o
baterie de răcire?
3. Cum se realizează ciclul frigorific cu ajutorul bateriei de răcire
cu detentă directă?
4. Cu ce agent frigorific funcţionează agregatul de răcire? Ce
agenţi frigorifici mai sunt utilizaţi în instalaţii frigorifice?
5. Pentru ce este necesară utilizarea separatorului de picături după
bateria de răcire? Se utilizează întotdeauna separatorul de
picături?

50
 BIBLIOGRAFIE

1. СНиП 2.04.05-91. Отопление, вентиляция и

кондиционирование. Москва: Стройиздат, 1991.
2. ГОСТ 21.602-2003. Отопление, вентиляция и кондицио-
нирование воздуха. Рабочие чертежи. Москва, 2003.
3. Павлов Н.Н., Шиллер Ю.И. Справочник проектировщика.
Вентиляция и кондиционирование воздуха. Ч. 3. Книга 1и 2.
Москва: Стройиздат, 1992.
4. Богословский B. H., Кокорин О. Я., Петров Л. В.
Кондиционирование воздуха и холодоснабжение. Москва:
Стройиздат, 1985.
5. Enache D. Climatizarea clădirilor multizonale. Bucureşti, Editura
CONSPRESS, 2008.
6. Guţul V., Putiveţ S., Beţ D. Ventilarea clădirilor. Îndrumar
aplicativ. Chişinău, Editura "Tehnica-UTM" 2011, p. 100.
ISBN 978-9975-45-147-5.
7.http://www.rusklimat.ru/download/manual/duct-
conditioner/Electrolux/Inst_Electrolux_EACD.pdf.
8. Ананьев В. А., Балуева Л. Н. Системы вентиляции и
кондиционирования. Теория и практика. Евроклимат. 2003.

51
 CUPRINS

PREFAŢĂ......................................................................................... 3
Norme de protecţie a muncii în laboratorul de ventilare şi
climatizare......................................................................................... 4
Lucrarea nr. 1. Cercetarea procesului de încălzire a aerului în
bateria electrică ................................................................................. 6
Lucrarea nr. 2. Cercetarea agregatului de condiţionare
de tip monoSPLIT ........................................................................... 14
Lucrarea nr. 3. Cercetarea recuperatorului de căldură cu plăci ...... 18
Lucrarea nr. 4. Studiul şi cercetarea sistemelor de climatizare
SPLIT canalizabile .......................................................................... 25
Lucrarea nr. 5. Cercetarea agregatului de condiţionare autonom de
fereastră ........................................................................................... 31
Lucrarea nr. 6. Studiul ciclurilor teoretic şi real ale instalaţiei
frigorifice cu compresie mecanică de vapori .................................. 38
Lucrarea nr. 7. Cercetarea procesului de răcire a aerului în
bateria de răcire...............................................................................47
BIBLIOGRAFIE ............................................................................. 51

52