CENTRUL DE CALIFICARE SI PREGATIRE

PROFESIONALA BUZAU

LUCRARE DE DIPLOMA

Linii electrice subterane

Lector indrumator, Absolvent curs,

ing. Bogdan ROMAN Gheorghe
SLOTEA

- Specializare: Electrician constructor -

0
 Iulie 2019

Cuprins

1.INTRODUCERE__________________________________________________________________________
2.LINIILE ELECTRICE SUBTERANE_________________________________________________________
2.1. Distribuţia energiei electrice_____________________________________________________________
2.2. LINII ELECTRICE SUBTERANE_______________________________________________________
2.3. CABLURILE DE ENERGIE PENTRU LES______________________________________________
2.4. ACCESORII PENTRU JONCŢIUNI ŞI DERIVAŢII________________________________________
2.5.TEHNOLOGIA DE MONTARE A LES___________________________________________________
3.INTRETINEREA ŞI EXPLOATAREA LES____________________________________________________
4.NORME DE PROTECŢIE A MUNCII Şi PSI__________________________________________________

1
 Realizarea unei instalatii electrice
1.INTRODUCERE
Aplicaţiile curentului electric în viaţa de zi cu zi a societăţii sunt foarte diversificate,
neexistand practic domeniu al activităţiior umane unde sa nu fie prezent, sub o formă sau alta.
Cateva dintre aplicaţiile curentului electric se regăsesc în urmatoarele domenii:
 iluminatul electric atât pentru nevoiile productive şi pentru iluminatul public,
iluminatul interior al locuinţelor, spitalelor, spaţiilor de invaţământ, etc;
 incălzitul electric realizat cu elemente rezistive (diverse aparate de uz casnic,
aparate de incălzire industrială, de uscare sau de tratamente termice) sau cu arc
electric(sudură electrica sau la cuptoare metalurgice pentru topire şi elaborarea
oţelului, fie cu curenţi de înalta fregvenţă (tratamente termice de călire
superficiala);
 acţionările mecanice prin intermediul motoarelor electrice, pentru majoritatea
maşinilor unelte (strunguri, maşini de găurit, maşini de frezat, războaie de ţesut,
etc), a agregatelor de pompare a apei sau a altor lichide, a echiparii
compresoarelor, a antrenarii benzilor transportoare, etc.;
 transportul electric, atât pe cale ferata cât şi pe căi de circulaţie urbane sau de
transport uzinare;
 telecomunicaţiile şi transmisiunile de date incepând cu telefonul obişnuit,
telefaxul,
comunicări la marile sisteme prin sateliţi;
 radiocomunicaţiile şi televiziunea, atât cea pentru marele public cât şi cea utilizata
în comunicaţii profesionale sau televiziune în circuit inchis pentru urmărirea
proceselor din mediul toxic sau periculos, în investigaţii, în medicină, etc.;
 automatizările şi sabotizarea industriei şi a aplicarii tehnicii de calcul electronic in
diferite procese de cercetare şi în industrie;
 activitatea de service (servis) pentru intreaga gamă de echipamente electrice
electronice prin utilizarea unor aparaturi de masurare specifice ( osciloscoape,
fregventmetre, multimetre înregistratoare, generatoare de semnal specifice etc );
 cercetarea spaţiului extraterestru, aselinizarea şi revenirea oamenilor pe Pământ
din spaţiul cosmic este de neconceput fara aportul curentului electric;
 în procesul de invaţamant, curentul este intalnit practic pretutindeni. Este de la
sine
inţeles ca pentru a putea fi folosit la atâtea aplicaţii, curentul electric trebuie să fie
produs în permanenţă ( majoritar este produs de termocentralele şi hidrocentralele
sistemului energetic) prin conversia unor alte forme de energie (termică, chimică,
mecanică, nucleară) în energie electrica. De la locul de producere, energia
electrica este transportată şi distribuită tuturor utiiizatorilor.
In acest uriaş "imperiu electric" curenţii electrici se întâlnesc într-o foarte mare gamă de
valori, de la ordinul microamperilor la zeci de mii de amperi obţinuţi de la surse ce au tensiuni de
la milivolţi la milioane de volţi, atât în curent continuu cât şi curent alternativ la fregvenţe
industriale şi la fregvenţe ridicate.
Pentru fiecare domeniu de activitate specific pentru care se utilizeaza de regulă marimi

2
electrice intr-o gamă de 3-4 ordine de mărirne, există anumite părţi cutanităţi ale echipamentelor
şi circuitelor folosite în decursul timpului s-au considerat curenţi "tari" cei de ordinul zecilor de
amperi, la tensiuni de ordinul sutelor de volti şi curenti "slabi" specifici telecomunicaţiilor,
radiocomunicaţiilor şi instalaţiilor de semnalizare, care de regula sunt sub un amper şi la tensiuni
sub o sută de volţi.
Utilizarea pe scară largă a energiei electrice nu este posibilă fără respectarea unor reguli
stricte de utilizare şi folosire corectă, numite norme de tehnică a securităţii muncii.Nerespectarea
lor poate duce la apariţia unor accidente grave ( incendii, avarii sau chiar la electrocutării
mortale).

3
 2.LINIILE ELECTRICE SUBTERANE

2.1. Distribuţia energiei electrice

Se realizează printr-un sistem de reţele aflat în prelungirea reţelelor de transport până la

consumatori. Pe aceste reţele se găsesc staţii de reducere a tensiunii, astfel încât la consumatori
acesta să ajungă la valoarea de 10-6 KV sau 380 / 220 V.

Fig.1 Schema pentru distribuirea energiei electrice

Distribuţia energiei electrice se executa de regulă prin linii electrice subterane (LES) sau
îngropate în elementele de constructii. Mai rar se executa şi prin linii aeriene (LEA).
Energia electrică astfel transportată trebuie să ajungă a fi utilizată de receptoarele
electrice pentru a o transforma în energie mecanică, luminoasă, termică permitand omului sa-şi
desfăşoare activitatea zilnica.

4
 Fig. 2 Schema de distribuţie a energiei electrice la consummator

Contorul electric - reprezintă aparatul ce înregistrarează consumul de energie electrică al

consumatorului. El constituie punctul de separare între cele două reţele de distribuţie.
Tabloul electric - reprezintă un ansambiu de aparate ce asigură distribuţia energiei
electrice către receptoare. Tabloul electric general ( TG ) este tabloul cel mai important al
consumatorului. Acesta asigură distribuţia energiei către un numar de tablouri principale (TP), iar
acestea la rândul lor asigură distribuţia energiei la tablourile secundare ( TS ). Ultimele asigură
distribuţia energiei electrice la receptoare.
Coloana electrică reprezintă legatura electrică dintre două tablouri electrice.
Circuitui electric reprezintă legatura electrică dintre tabloul secundar şi un receptor (corp
de iluminat, priză electrică, motor).

2.2. LINII ELECTRICE SUBTERANE

Liniile electrice ( reţelele ) subterane (LES) de joasă tensiune sunt reţelele a căror
tensiune este mai mică decat 1 KV. Faţă de LEA, ele au câteva avantaje importante :
 ofera o siguranţă de funcţionare mult mai mare;
 exploatarea este mai simplă;
 oferă condiţii de tehnică securităţii muncii mult mai bune;
 au un grad estetic ridicat;
Au în acelaşi timp şi câteva dezavantaje importante: localizarea şi îndepartarea unui
defect se executa mult mai dificil şi cu cost mai ridicat.
Reţelele electrice subterane, în funcţie de destinaţia pe care o au se pot clasifica în :
1. Reţele pentru distribuţia energiei electrice. Aceste reţele sunt utilizate atât pentru
curent continuu cât şi pentru curent alternativ, de înalta, medie sau joasă tensiune. LES se
execută de regula, pentru tensiuni mai mici de 35 KV. Peste această valoare se adopta LES de
regulă în marile oraşe, în incinta marilor consumatori şi în alte cazuri speciale.
2. Reţele pentru teletransmisie - utilizate instalaţiile de telefonie, telex, ceasoficare,
radioficare, avertizare de incendiu, etc.
5
 3. Reţele pentru control şi comanda - utilizate pentru măsurare, semnalizare şi protecţie în
instalaţiile de automatizare. Sunt utilizate de asemenea în acţionarea de la distanţă a unor
elemente din instalaţiile gospodăreşti oraşeneşti sau aflate la mare depărtare în incinta unui
consumator.Reţelele electrice subterane prezintă de asemenea multe particularităţi specifice
modului de amplasare care poate fi:
 direct în sol;
 în canale nevizitabile sau vizitabile în subsolurile construcţiilor;
 în apa de râu, fluviu, lac, dulce sau sărată;
 in galeriile din subteran;
 in mediu cu temperaturi foarte variate. În toate cazurile LES se executa din
cabluri
şi accesorii pentru joncţiuni, derivaţii şi legături la tablourile electrice;

2.3. CABLURILE DE ENERGIE PENTRU LES

Sunt utilizate îndeosebi cablurile care au mantaua exterioara din pvc, plumb sau iută - se
folosesc atât armate cât şi nearmate.Cablurile cu mantaua din plumb se pot monta direct în sol
uscat sau umed. Cablurile cu mantaua din pvc se pot monta deasemenea direct în sol, in special
în solurile acide sau puternic corozive.Cand sunt supuse la eforturi mecanice rezultate din tasarea
solului se utilizează cablurile armate cu bandă din otel sau se protejează pe porţiunea expusă cu
tevi de protecţie. Cablurile cu mantaua de iută se utilizează mai ales în canalele vizitabile şi
nevizitabife sau direct în solurile uscate.

2.4. ACCESORII PENTRU JONCŢIUNI ŞI DERIVAŢII

Principalele accesorii pentru cablurile de energie din LES sunt:

 manşoanele de legătură;
 manşoanele de derivaţie;
 cutiile terminale;
Manşoanele de legătură sunt utilizate pentru înădirea a două cabluri de-a lungul LES. În
figură este reprezentat un manşon pentru înădirea cablurilor cu manta de plumb. Acesta se
compune dintr-un manşon exterior de fontă şi un manşon de plumb.Conductoarele cablurilor se
leagş intre ele cu cleme de legatură în prelungire.

6
 Fig.3 Manşon de legatură: a - manşon exterior din fontă, b - manşon interior din plumb

Manşoanele pentru cablurile cu mantaua din pvc sunt tot din material plastic şi au o
construcţie asemanatoare.
Mansoanele de derivaţie sunt utilizate pentru realizarea conexiuniior intre cablurile care
nu sunt în prelungire. Capetele acestor cabluri se prind în clerne de derivaţie sau nedemontabile.
Cutiile terminale sunt utilizate de cate ori este necesara protejarea faţă de mediu a capătului
cablului ce a fost dezizolat pentru a permite montarea papucilor de conductoare. Exista cutii
terminale pentru unul pana la şase cabluri. Ele se execută din tablă, silumin sau pvc.

Cutie terminala din tablă:

a - pentru un cablu
b - pentru doua cabluri
Fig. 4 Manson de derivaţie

2.5.TEHNOLOGIA DE MONTARE A LES

Cablurile electrice ale LES de regula se monteaza direct în pamant. în marile orase
existenţa numeroaselor gospodarii de cabluri şi de alte instalaţii obliga la montarea acestora în

7
canale special amenajate. Acestea pot fi vizitabile sau nevizitabile. Principalele unelte şi utilaje
necesare la execuţia LES sunt urmatoarele:
1. Unelte pentru masurat-ruleta, franghie de canepa, nivela cu bula de aer
2. Unelte pentru sapat pamantul şi refacut pavajul-lopeţi, cazmale, ciocane de 5kg cu
coada lunga. ciocane pneumatice, roaba, targa de lemn, mai
3. Utilaje mecanizate pentru saparea sanţurilor
4. Utilaje pentru transportul tamburilor cu cabluri
5. Dispozitive de ridicare a tamburilor - vinciuri de 4-7 tone, arbore metalic pentru
tambure de 1-7 tone, troliu de 5 tone sau macara.
6. Unelte pentru desfacut cablul de pe tambur - clesti de cuie, ciocane, dalţi, ranga
7. Unelte pentru fasonat şi imbinat cablurile - ferastrau pentru metale, pile, cuţit de
cablu, ciocan de lipit, lampa de benzina, cositor, perii metalice, pensula, surubelniţe,
presa hiuraulica pentru lipit papuci.
8. Unelte pentru tragerea cablurilor - ciorapi de tras cablul, role de lemn sau aluminiu şi
dispozitiv de tragere mecanizata a cablului.
Pentru montarea direct în sol a LES este necesara executarea urmatoarelor operaţii:
1. Marcarea traseului.Traseul este stabilit prin proiect, el se parcurge cu piciorul în
vederea verificarii tuturor locurilor care necesita traversari, necesita eventuale devieri pentru
ocolire de obstacole şi din loc în loc se planteaza în pamant ţarusi pentru a jalona traseul în
vederea sapaturilor.
2. Executarea traversarilor pe porţiunea în care linia traverseaza un drum carosabil sau o
cale ferata se prevad pentru protecţia cablurilor, tuburi din beton, din oţel sau din pvc dur.
Secţiunea transversala a tuburilor poate fi circulara sau patrata prevazute cu goluri practicate în
paralel cu linia traseului.Pentru traversari se executa sapari pe jumatatea traversarii în asa fel
incit circulaţia prin restricţie sa se poata continua. Pentru traversarile pe sub caile ferate se
foloseste metoda de forare orizontala prin metoda manuala sau mecanica.

Fig.5 Protecţia LES la traversări:

a - cu tub de beton (metalic) circular
b - cu tub de beton pătrat cu goluri
c - secţiune printr-o traversare

8
 3. Executarea şanţurilor - cuprinde următoarele etape:
Se desfac pavajele utilizând ciocane pneumatice sau freze rotative şi răngi metalice.
Saparea şanţurilor la dimensiunile prevazute în proiect, se va avea în vederc ca parnantul
dislocat să se depoziteze pe o singură parte a şanţului. Consolidarea pereţilor la sanţurile adânci
sau în terenurile moi se face utilizând sprijin cu plăci de scândură de dimensiuni potrivite.
4. Derularea şi pozarea cablurilor: Tamburul cu cablul se depozitează pe o platforma şi se
ridică pe un suport tip capră pe un ax rotitor. Pentru derulare se foloseşte fie forţa umana fie un
troliu mecanic de tragere. La traseuri lungi şi cu deviaţii faţă de linia dreaptă se prevăd role de
sprijin montate atat pe fundul sanţului cât şi pe părţile laterale inspre unghiul mai mic al curburii
pentru reducerea frecărilor. Pentru pozarea cablurilor se execută aşa numitul pat de nisip adică se
asigură un strat de circa 10-15 cm grosime de nisip fin peste care se aşează cablul derulat, se
completează incă un strat de 10-15 cm nisip fin. Dacă pe acelaşi traseu se montează în paralel
mai multe cabluri, acestea se distanţează cu câ e o lăţime de cărămida care se montează din loc în
loc. Deasupra patului de nisip pe toată lungimea traseului se amplasează un strat compact de
caramidă pentru protecţie şi avertizare.

Fig.6 Aşezarea rolelor pe fundul şanţului

5. Executarea joncţiunilor şi ramificaţiilor

In acest scop sanţul este lărgit şi deviat faţă de traseul principal cu aproximativ un metru.
Inadirile sau joncţiunile se realizează în manşoane în condiţii igenice perfecte, toate lucrările
executandu-se sub cort indiferent de starea vremii.Lucrarea de manşonare conţine urmatoarele
etape:
formarea unei bucle ale capetelor de inadit prin care se va evita eventuala tensionare
mecanică a joncţiunii.
în şanţul prevăzut se introduce un suport tip capră prin care joncţiunea este ridicată la
înaltimea omului pe o lungime de aproximativ 0.5 m se dezizolează cele două capete de înadit;
 se execută înadirea cu cleme fixe sau demontabile (prin lipire la cald sau
 surub-piulită );
 se execută refacerea straturilor de izolaţie şi de protecţie;
9
  se montează semimanşonul superior;
 se toarnă pe gemuleţul de umplere masa bituminoasă sau masa galbenă de
umplere, pentru ca umplerea să se realizeze perfect, înregul ansamblu este încalzit
cu lampa de gaz;
 se montează capacul de umplere şi eticheta pe care se menţioneaza felul
cablului, tensiunea nominală, data execuţiei, manşonarii, persoana care a executat
şi raspunde de manşonare;

Fig.7 Aşezarea capetelor cablurilor Îmbinarea a două cabluri:

pentru îmbinare 1 - îmbinarea conductoarelor
2 - conductoarele cu izolaţie
3 - distanţier izolat între conducte

6. Executarea profilelor LES, astuparea şanţurilor şi refacerea pavajelor.

Dupa executarea joncţiunilor şi ramificaţiilor se măsoară din nou rezistenţa de izolaţie a
cablurilor LES deoarece în timpul pozării şi tragerii prin tuburi acesta ar fi putut suferi
deteriorări. Dacă rezistentă de izoiaţie corespunde se scot din şanţ rolele de tragere şi se trece la
executarea profilelor. Aceasta constă în :
 aşezarea pe fundul şantului peste cabluri a nisipului de 10 cm înălţime. Patul de
nisip are rolul de a drena apa ce ar ajunge în zona cablului. Se execută apoi
marcarea cablurilor din 5 în 5m pentru a putea fi uşor de identificat. Aceasta se
face cu benzi de plumb sau pvc, pe care se înscriu tensiunea, secţiunea, punctele
de plecare şi sosire şi anul montării. Daca LES are mai multe cabluri paralele de
tensiuni diferite în şanţ, între acestea se executa o separare cu o caramida asezată
pe lat.
 aşternerea peste cablu a unui nou strat de nisip de 10 cm grosime;
 aşezarea unui strat din cărămizi sau plăci din pvc cu rolul de a distribui uniform
sarcina mecanică. După executarea profilelor se astupă şanţul cu pământ în staturi
de 2 cm bine bătut cu maiul.Apoi se toarnă placa de beton şi se reface pavajul. La
suprafaţa din 50 în 50m LES este marcată prin borne (trunchi de piramidă) pe
care sunt încastrate plăcuţe metalice pe care se înscriu tensiunea şi sectiunea
cablurilor,punctele de plecare şi sosire şi anul montării.

10
 Fig.8 Executarea profilelor LES:
a - pentru un singur cablu
b - pentru două cabluri
c - pentru trei cabluri

7. Punerea sub tensiune şi darea în exploatare a LES

Punerea sub tensiune şi incercarile la care sunt supuse cablurile de energie ale unei LES
se fac în conformitate cu instrucţiunile prevăzute în normative şi în "caietul de sarcini al
cablului" Dintre acestea cele mai importante sunt:
o măsurarea rezistenţei electrice a conductoarelor;
o măsurarea rezistenţei de izolaţie;
Măsurarea rezistenţei electrice a conductoarelor permite depistarea unor eventuale
rezistenţe de contact marite faţă de valorile normale care pot aparea în special în manşoane de
legătură printr-o lipire incorecta, întrerupenea conductoarelor electrice pe una sau mai multe
faze, contacte electrice conductoare datorate unor defecte de izolaţie. Rezistenţa conductoarelor
cablului se măsoara cu ajutorul punţi simple.

Fig.9 Schema de principiu a punţii simple

Unde R1, R2, R4 şi sunt rezistenţe cunoscute iar Rx rezistenţa conductorului cablului
electric, care trebuie determinată. Între punctele C şi D se montează un galvanometru. Sistemul
este conectat la sursa de curent continuu prin intrerupatorul K. Cu ajutorul rezistenţelor reglabile
R2 şi R4 se echilibrează puntea până când prin galvanometru curentul este nul în această condiţie
se scriu ecuaţiile tensiunii:
R 1 I1  R x I1  0
R 2 I1  R 4 I 2  0
R 2 I1  R 4 I 2
R 1 I1  R x I 2
R1 R x R1
 Rx  R4
R2 R4 R2

Măsurarea se realizează în general la o temperatură diferită de temperatura de referinţă de

20° C pentru care sunt indicate valorile rezistentelor pe Km de cablu astfel incat este necesara
recalcularea valorilor măsurate pentru a putea fi comparată cu valoarea de catalog.

11
 R
R 20    / km
1     20  L
Măsurarea rezistenţei de izolaţie
Încercarea la o tensiune mărita aplicând între conductor şi izolatie o tensiune de 5 ori
tensiunea nominală a cablului. În aceste condiţii o eventuală defecţiu
ne de izolaţie incipientă se va pune în evidentă clară producându-se străpungerea, aceasta se va
indica prin creşterea bruscă a curentului de fugă (de la ordinul mtcroamperilor la ordinul mili sau
zecimi de amperi ).
Dacă cablul rezista incercarii de inaltă tensiune se trece la etapa urmatoare: măsurarea cu
megohmetrul MΩ a rezistentei de izolaţie. Pentru cabluri de joasa tensiune se folosesc MΩ de
1000 V. Pentru cabluri de inaltă tensiune se folosesc MΩ de 2500 V.Se masoară rezistenta de
 izolatie intre conductor şi izolatie fie direct pe mansoanele de legatura fie pe cutia
terminala. O borna a aparatului MΩ se leaga la conductorul activ, cealalta borna
( minusul ) la cutia terminala ( partea metalica ).Se actioneaza butonul de
masurare a MΩ urmărind cadranul timp
 de 15 sec timp în care acul indicator nu trebuie sa-şi modifice pozitia. Pe toată
perioada montării LES se va da atenţie masurilor specifice de tehnica securităţii
muncii la :
 descărcarea tamburilor cu cabluri;
 rostogolirea acestora se face numai în sensul indicat de sageată, spirele cablului
strângându-se pe tambur;
 executarea şanturilor în special în zonele care există gospodării de cabluri sau alte
conducte deja montate;
 peste şanţuri se vor prevedea podeţe pentru trecerea pietonilor sau poduri pentru
autovehicule;
 pozarea cablurilor şi executarea lucrărilor de refacere a pavajelor;
 verificările şi punerile sub tensiune ce se fac inainte de a se da în exploatare LES.
La capetele LES se execută îngrădiri, se aşează la vedere plăcuţe avertizoare sau
se posteaza persoane de pază pe toata durata verificărilor.

3.INTRETINEREA ŞI EXPLOATAREA LES

Liniile electrice subterane sunt usor de exploatat atâta timp cât nu a intervenit un defect,
acesta constând în :
 verificări periodice ale tensiunii (de fază şi linie ) în capătul de la consumator a
LES;
 verificări periodice ale sarcinii LES prin măsurarea intensităţilor curenţilor;
 controlul rezistenţei de izolaţie în special dupa perioadele de suprasarcina a LES
 controlul rezistenţei electrice a conductoarelor cablului;
In cazul în care a apărut un defect pe LES acesta se scoate de sub tensiune, se identifică şi
se repară defectul şi apoi se repune sub tensiune.Se poate constata că defectele ce pot aparea în
cablurile LES au cauze foarte diferite şi se pot prezenta sub diferite forme. Acest lucru ca şi
accesul greoi la locul defect, explică dificultatea mare în întretinerea şi exploatarea LES. Pentru
a determina punctul de defect în LES se utilizează diverse metode, în funcţie de natura
defectului, rezistenţa la defect, lungimea cablului, tensiunea de utilizare a acestuia.Cateva din
cele mai importane sunt:
Metoda inductivă
12
 Această metodă se poate aplica acelor defecte în cabluri la care există un scurtcircuit clar
între cel putin doua conductoare fara intreruperea conductorului activ, daca strapungerea nu este
totala se face în prealabil o încercare la tensiune marită sub acţiunea căreia se produce un
scurtcircuit clar între conductoare.

Fig.10 Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cablu prin

metoda inductivă
(de exemplu: scurt circuit trifazat cu punere la pamânt):
G/F - Generator de înalta frecvenţa, SO - sonda, A - amplificator, C - cască telefonică

Se alimentează două conductoare active de la un generator de inaltă frecvenţă (800-

3OOOHz),circuitul îchizându-se prin locul de defect a izolaţiei, căutarea se porneşte de la un
capăt al tronsonului de langa o cutie terminală, cu ajutorul sondei se receptionează efectul
câmpului magnetic inductor determinat de curentul din cablu, semnal care este amplificat de
amplificatorul A, ajunge la o casca audio în care se recepţionează un zgomot constant. Acest
zgomot se mentine până la zona defectului în cablu după care pe un interval de câţiva centimetri
dispare total indicând astfel locul defectului.
Metoda econometrică
Se bazează pe fenomenul de reflexie ce se produce intr-un cablu în care s-a produs un
defect. Se trimite un impuls de sondaj de la capătul cablului, acesta se reflecta la locul defectului
şi impulsul poate fi receptionat pe ecranul unui osciloscop. Se determină diferenţa de timp ∆t
între momentul când s-a inregistrat impulsul reflectat şi momentul cand a pornit impulsul de
sondaj. Distanta pana la punctul de defect este:
t
l x  Vi
2
După determinarea punctului de defect în cablu se procedează la repararea acestuia. Dacă
defectul este chiar în manşon, acesta se desfsce cu lampă de benzină. Manşoanele din pvc nu mai
pot fi refolosite, cele din plumb şi din fonta se pot recupera. Dupa îndepartarea defectului se fac
masurari ale rezistentei electrice a conductoarelor şi a izolatiei. Apoi se face incercarea la
tensiune marita. Pe timpul repararii unui cablu defect, se iau aceleasi masuri de tehnica
securitatii muncii ca şi în cazul montării cablurilor LES.

Metoda acustică
Aceasta metoda se poate aplica pentru determinarea punctului de defect, în cazu! punerii
unei faze la pamant, daca rezistenta electrica a defectului este mica. Pentru masurare intre faza
defecta şi mantaua metalica a cablului se aplica socuri de tensiune cu o anumita fregventa.
Acestea produc vibratii sonore care se propaga prin sol şi pot fi receptionate la suprafata cu
13
 stetoscop sau microfon etc. Socurile de tensiune se pot produce utilizandu-se un transformator de
inalta tensiune T, un tub electronic (kenotron) K pentru redresare, un eclator E şi un condensator
cu capacitatea C = 2- 4 pF. Deasupra punctului de defect sunetul din cască se modifică sensibil,
permiţând identificarea acestuia.

Fig.11 Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cabluri prin

metoda acustica:
7- transformator de inalta tensiune, K- kenotron, E- eciator, CT- casca telefonica,
S – stetoscop

Metoda în buclă
R1 R 2

R3 R4
Aceasta se utilizează când în cablu există cel puţin un conductor lipsit de defecte şi
neîntrerupt. La unul dintre capetele conductorului lipsit de defecte SS' se leaga conductorul
defect TT' prin legatura S'T' ce se realizează din funie de cupru cu papuci de alama. La celalalt
cablu se conecteaza o punte de măsură, la care rezistenţele R1 şi R2 sunt reglabile astfel incat
galvanometrul G să indice zero. Când puntea este în echilibru există relaţia:
Distanţa până la punctul de defect este:

R3
l x  2l
R1  R 3

ce poate fi usor determinată.

Fig.12 Schema de principiu pentru determinarea punctului de defect în cablu prin

14
metoda în buclă
Pentru a se verifica daca masurarea este corecta se reface măsurarea capătul opus. Va
trebui să rezulte o distanţă până la punctul de defect egală cu:
l  lx
4.NORME DE PROTECŢIE A MUNCII Şi PSI

Activitatea de tehnică a securitaţii muncii este reglementată la nivel de ţară prin “norme
de protecţie a muncii”. Acestea cuprind cadrul general de tehnica a securitaţii muncii şi normele
de igiena a muncii, obligatorii pentru toate ministerele de stat şi organizaţii obşteşti.
Sub indrumarea ministerului muncii, fiecare departament, minister sau sector de
activitate, elaboreaza norme de partamentare de protecţie a muncii, obligatorii pentru toate
organizaţiile aflate în subordine.
Personalul care lucrează în instalaţii electrice sub tensiune, va respecta următoarele
principale măsuri:
foloseşte mijloace individuale de protecţie împotriva electrocutarii şi acţiunii arcului
electric;

Acestea sunt:
 mijloace de protecţie izolante care au drept scop protejarea omului impotriva
electrocutării prin atingere directă (clesti şi prajini electroizolante, manuşi, cizme,
galoşi, covoare şi platforme electroizolante);
 indicatoare mobile de tensiune pentru identificarea prezenţei sau lipsei tensiunii în
zona de lucru;
 panouri, paravane şi imprejmuiri pentru delimitarea şi protejarea zonei de lucru;
 placi avertizoare de avertizare a pericolului prezenţei tensiunii, de interzicere a
unor acţiuni sau de informare asupra unor particularităţi la punctele de lucru;
La locurile de muncă, pentru diferitele lucrări în instalatiile electrice, se vor afişa
instrucţiuni de protecţie a muncii, de acordare a primului ajutor şi revenire şi stingere a
incendiilor.
Executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor electrice se vor face numai
de electricieni calificati. Electricienii care trebuie sa execute lucrări sub tensiune, vor fi autorizati
de conducerea inteprinderii, respectând urmatoarele cerinte:
 să fie sănătoşi din punct de vedere psihic;
 să nu sufere de boli sau să aibă infirmităţi care le-ar putea stânjeni în activitatea
lor;
 să posede cunoştinţele profesionale şi de protecţie a muncii, corespunzator
funcţiei pe care o deţin;
 să cunoască procedeele de scoatere sub tensiune a persoanelor electrocutate şi să
le poată acorda primul ajutor;
 Pentru ca electricienii să poată executa lucrări în buna sigurantă, personalul este
supus urmatoarelor tipuri de instructaje:
 instructajul introductiv general, care se efectuează la angajare, dureaza intre 8 ore
şi 2 zile în funcţie de specificul inteprinderii; instructajul şi verificarea
cunostinţelor se consemnează în fişa individuală de protecţie a muncii;
 instructajul la locul de muncă; durata nu depaşeşte 8 ore; conţinutul, instructajul şi
verificarea cunostintelor se consemnează în fişa individuală de protecţia muncii;
 instructajul periodic se executa în urmatoarele cazuri:
15
 lucrătorul a suferit un accident de muncă soldat cu incapacitate de muncă;
 lucrătorul a lipsit mai mult de 40 de zile;
 s-a modificat procesul tehnologic, utilaje şi tehnici noi;
 cand s-au modificat “normele de partamentare a muncii”

 Norme de prevenire şi stingere a incendiilor:

 In medii normale şi în special în mediul exploziv se iau masuri care să prevină
declansarea unui incendiu sau a unei explozii. Pentru aceasta, în functie de mediu,
s-au stabilit o serie de masuri specifice care trebuiesc respectate dupa cum
urmeaza:
 se interzice folosirea în stare defectă a instalaţiilor electrice si a receptoarelor de
energie electrica de orice fel, precum şi a celor uzate sau improvizate;
 se interzice încalcarea reţelelor electrice peste sarcina admisă;
 se interzice suspendarea corpurilor de iluminat direct de conductoarele de
alimentare;
 se interzice folosire instalaţiilor electrice neprotejate în raport cu mediul (etansare
la praf şi umezeală);
 se interzice executarea lucrărilor de intreţinere sau reparaţie a instalaţiilor
electrice de către personal necalificat şi neautorizat;
 se interzice folosirea la corpurile de iluminat şi a filtrelor de lumină,
improvizaţiilor din carton, hârtie sau alte materiale inflamabile;

 se interzice întrebuinţarea radiatoarelor şi a reşourilor electrice în alte locuri decât

cele stabilite sau în condiţii ce prezinta pericol de incendiu;
 se interzice utilizarea receptoarelor de energie electrica (fiare de calcat, reşouri,
radiatoare, etc.), fără luarea măsurilor de izolare termică, faţă de elemente
inflamabile din încapere;
 se interzice lăsarea neizolată a capetelor conductoarelor electrice în cazul
demontarii parţiale a unei instalaţii;

16