Sunteți pe pagina 1din 5

Carbonul este un element remarcabil din mai multe motive.

Printre formele sale diferite


se numără una dintre cele mai moi (grafit) și una dintre cele mai dure (diamant) dintre
substanțele cunoscute. Mai mult, are o capacitate deosebită de a forma legături chimice
cu alți atomi mici, incluzând atomii de carbon, iar mărimea sa îl face capabil de a forma
legături multiple. Datorită acestor proprietăți, carbonul poate forma aproape zece
milioane de compuși chimici diferiți. Compușii de carbon reprezintă baza vieții pe
Pământ și ciclul carbon-azot produce o parte din energia radiată de Soare și de
alte stele. În plus, carbonul are cele mai înalte puncte de topire/sublimare dintre toate
elementele. La presiunea atmosferică nu are punct de topire deoarece punctul său triplu
este la 10 MPa (100 bar), deci sublimează la peste 4000 K. Astfel, el rămâne solid la
temperaturi mai înalte decât cele mai mari puncte de topire ale metalelor,
precum wolframul sau reniul, indiferent de forma sa alotropică.

Proprietati
 Fizice
 Chimice
Carbonul reactioneaza cu metale si nemetale, conform reactiilor:

 C+2Cl2=CCl4 (tetraclorura de carbon, bun solvent in industria chimica)


 C+2S=CS2
 C+O2=CO2 si respectiv, daca arderea are loc in cantitate de oxigen insuficienta
stoechiometric, : 2C+O2=2CO
 C+2H2=CH4
 Ca+2C=CaC2(carbid, o substanta extrem de reactiva)
 2Na+2C=Na2C2
Diamantul este un mineral nativ și în același timp o piatră prețioasă. Din punct de
vedere chimic este una din formele de existență ale carbonului pur, celelalte
fiind carbonul amorf (grafitul) și fulerenele. Diamantul cristalizează în sistemul cubic și
poate atinge duritatea maximă (10) pe scara Mohs, duritatea variind însă în funcție de
gradul de puritate a cristalului. Din cauza durității ridicate, cristalele de diamant pot fi
șlefuite numai cu pulbere de diamant și din fulerită.

Criterii de evaluare
Criteriile de bază ale evaluării diamantelor, denumite "Cei 4 C"( dupa ințialele cuvintelor
din limba engleză), sunt:
1.Greutate în carate
2.Culoare (color)
3.Claritate (Clarity),
4.Tăietura (Cut

Culoare
În funcție de culoare diamantele sunt împărțite în două grupe principale: colorless
(incolore) și fancy. Cele mai des folosite în bijuterii sunt diamantele incolore. Acestea au
diferite nuanțe începând cu "D" care este cel mai puțin colorat dintre toate până la "Z"
care este "cel mai" galben sau maroniu. Orice diamant care are o nuanță mai închisă
decât "Z" este considerat ca fiind de tipul "fancy". Diamantele incolore sunt mai rare în
natură și din acest motiv sunt mai valoroase. Clasificarea culorii conform standardelor
GIA (Gemmological Institute of America) începe cu litera D, urmând valorile
descrescătoare din alfabet. După litera J, diamantul capătă o nuanță gălbuie.
Diferențele între fiecare literă este foarte mică, iar compararea culorilor diamantelor se
face sub lumină specială. Atunci când sunt privite frontal, orice persoană tinde să
"clasifice" diamantele ca fiind între I și J.
Scala culorilor diamantului conform standardelor GIA (Gemmological Institute of
America):
 D= cel mai ridicat grad de culoare al diamantului

 E-F= aproape incolor+

 G= aproape incolor

 H= alb (incolor)

 I-J= incolor cu ușoare tente de culoare

 K= galben pal

 M, N-O, P, S-Z= colorat


D este bineînțeles cea mai bună, cea mai rară și cea mai scumpă culoare. Unele
diamante intră în zona de sfârșit a scării culorilor, către Z (de culoare galben deschis),
nefiind însă culori speciale. Dintre culorile cele mai disponibile, cei mai mulți
cumpărători optează pentru culorile de la D la J, după sistemul GIA. Astfel, D-E-F sunt
gradele "incolore", iar G-H-I-J sunt cele "aproape incolore".
Scala culorilor conform standardelor SDN ( Scandinavian Diamond Nomenclature):

 River- incolor

 Top Wesselton- aproape fără culoare

 Wesselton- alb (incolor)

 Top Crystal- alb pal

 Crystal- nuanță gălbuie

 Top Cape- galben pal, foarte deschis

 Cape- galben foarte deschis

 Light Yellow- galben deschis

 Yellow- galben
Oxigenul este un element chimic din tabelul periodic avand simbolul O si numarul
atomic 8. Este un gaz.

Importanta oxigenului pentru mentinerea vietii

Oxigenul (O2) reprezinta 21% din aer si este un element esential pentru supravietuirea
tuturor vietuitoarelor de pe Pamant. Exista totusi bacterii care pot trai fara prezenta
oxigenului (de exemplu, bacteriile sulfuroase).

Descoperire

Oxigenul a fost descoperit de catre Carl Wilhelm Scheele (1772) si Joseph Priestley
(1774), independent unul de altul. Joseph Priestley a introdus o cantitate de oxid rosu
de mercur intr-o capsula asezata sub un clopot de sticla din care se scosese aerul si
care a fost cufundat partial in mercur. Dupa incalzirea capsulei, focalizand cu ajutorul
unei lentile solare, el a constatat prezenta unui gaz. Chimistul a numit noua prezenta
gazoasa "aer deflogisticat". Antoine Lavoisier da "aerului deflogisticat" o noua denumire
- oxigen (oxus = acid, genae = a produce). Astfel cuvantul oxigen inseamna producator
de acizi. Denumirea propusa de Lavoisier provine dintr-o eroare a marelui chimist care
considera ca toti acizii contin oxigen.

Raspandire

Oxigenul este cel mai raspandit element de pe planeta, gasindu-se atat in stare libera
cat si sub forma de compusi. In stare libera, oxigenul se afla fie sub forma moleculara in
aer (20%), fie sub forma de ozon (O3) in straturile superioare ale atmosferei. Oxigenul
intra in compozitia unui numar mare de compusi, atat in substante organice (grasimi,
proteine, zaharuri, alcooli) cat si in substante anorganice (apa, oxizi, silicati, carbonati,
azotati, fosfati, sulfati etc.)

Proprietati fizice

Oxigenul este un gaz incolor, inodor, insipid si putin solubil in apa. Este de 1,1 ori mai
greu decat aerul. Acesta se lichefiaza foarte greu la o temperatura de -183*C
Proprietati chimice

Toate reactiile cu oxigenul poarta numele de arderi:

Reactia cu nemetale: S + O2 -> SO2

Reactia cu unele metale:

O2 + 2Mg -> 2MgO

2Cu + O2 -> 2CuO

3Fe + 2O2 -> Fe3O4

2Ca + O2 -> 2CaO

4Al + 3O2 -> 2Al2O3

Intrebuintari

Oxigenul intretine viata si arderea. Se utilizeaza in medicina, aparat autonom de


respirat sub apa in circuit inchis pentru scafandri de lupta, albirea tesaturilor, sudura,
taierea metalelor, sinteza acizilor, motoare, obtinerea experimentelor.