Studentă: Albescu Andreea FR-RO Seminarul nr.

Coordonatele volumui din care s-a făcut lectura:

Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, ediția a II-a, revăzută, text stabilit, studiu
introductiv, indice și glosar de P.P. Panaitescu, Editura de stat pentru literatură și artă, colecția
„Clasicii români”, București, 1958.

1. „Determinat de caracterul evocator, textul e scris la persoana a treia, iar depărtarea de

evenimentele povestite face ca vorbirea directă să fie un element stilistic rar, sporadic întîlnit,
spre final. Proprietatea acestui gen de povestire este verosimilitatea, autorul nu se vrea „scriitor
de cuvinte deșarte”. Mai este istorisirea : simplă, naturală, primitivă, în sensul că nu e cenzurată
de intenții estetice.”

Elvira Sorohan observă că, în Letopisețul lui Ureche, faptele sunt relatate la persoana a
treia, textul caracterizându-se prin verosimilatate, simplitate, naturalețe. Cu alte cuvimte,
narațiunea la persoana a treia (cu focalizare zero, viziunea „dindărăt”) amintește prin
obiectivitate și concizie de relatarea specifică cronicarilor. În ceea ce mă privește, sunt de părere
că stilul narativ se remarcă prin sobrietate, precizie, simplitatea topicii, deoarece autorul scrie din
dorința de a lăsa posteriorității o imagine cât mai obiectivă asupra istoriei.

2. Letopisețul lui Grigore Ureche se deschide cu o „Predoslovie” (altfel spus, o prefață)

care prezintă motivația scrierii („...au lăsat izvod pă urmă, și bune și rele, să rămîie feciorilor și
nepoților, să le fie de învățătură, despre cele rele să se ferească și să se socotească...”) și drumul
parcurs de cronicar pentru reconstituirea istoriei și consemnarea în scris a evenimentelor. De aici
reiese că, pentru realizarea operei istoriografice, Ureche nu s-a bazat doar pe izvoarele interne
moldovenești, ci și pe cele străine („...cu multă nevoință, cetind cărțile și izvoadele și ale noastre
și cele striine...”).

Așadar, cărturarul a ales cu grijă adevărul istoric, așternându-l pe hârtie intr-o limbă
frumoasă și înțeleasă.
Studentă: Albescu Andreea FR-RO Seminarul nr. 3

3. Deși, la o primă lectură, am putea afirma faptul că perspectiva narativă este obiectivă,
există, naratorul renunță uneori la obiectivitate, evenimentele, faptele și acțiunile personalităților
istorice fiind prezentate prin prisma reprezentărilor sale, a clasei sociale din care făcea parte
(reprezentant al marii boierimi moldovene).

Astfel, întâlnim în Letopisețul lui Ureche unele aprecieri tendențioase, lipsite de

obiectivitate: „Domnind Pătru Vodă țara Moldovii ca un domn vrednic, cum să cade, cu di toati
podoabile cu di cîte trebuiesc unui domnu de cinste, că boierilor le era părinte, pre carii la cinste
mare-i ținea și din sfatul lor nu ieșiia”.