7.

PIAŢA MONETARĂ

Banii – funcţii îndeplinite:

1) funcţia de schimb;
2) funcţia de etalon;
3) funcţia de mijloc de rezervă

În studiul pieţei monetare se urmăresc legăturile care se formează între cantitatea de

monedă aflată în circulaţie şi 3 variabile macroeconomice: 1) nivelul general al
preţurilor; 2) rata dobânzii; 3) nivelul de activitate.

7.1. Lichiditatea monedei şi agregatele monetare

- moneda este un active lichid, cu lichiditate perfectă, dar cu randament zero

(deţinerea de numerar un aduce nici un plus de valoare).
- Lichiditatea – capacitatea activelor de a fi transformate imediat Şi cu cheltuială
minimă în monedă lichidă.
- Activele lichide sunt: acţiuni, obligaţiuni, bonuri de tezaur.
- Totalitatea activelor lichide din economie formează lichiditatea economiei
respective: rata lichidităţii = nivelul lichidităţii / PIB.

Diferitele forme de bani au fost grupate în funcţie de lichiditatea lor în mai multe
agregate monetare. Totalitatea agregatelor monetare = oferta de monedă
Agregatele monetare:
1) M1 (lichiditate primară): moneda metalică şi bancnote (care circulă în afara
sistemului bancar), depozite la vedere, operabile prin cecuri si conturi curente;
2) M2 (lichiditate secundară): M1 + economiile populaţiei, depozite în lei la termen
şi depozite în valută ale rezidenţilor;
 3) M3: M2 + devize, titluri tranzacţionate pe piaţa monetară emise de băncile
comerciale, certificate de depuneri emise de bănci si societăţi financiare şi
deţinute de societăţi economice nefinanciare;
4) L: M3 + titluri emise pe termen mediu şi lung negociabile şi care pot fi
transformate mai rapid sau mai lent în lichidităţi.
Numerarul în circulaţie şi disponibilităţile băncilor în conturile curente la Banca
Naţională formează baza monetară (M0).

7.2. Oferta de monedă

- oferta de monedă este generată de banca centrală şi băncile comerciale

7.2.1. Rolul băncii centrale pe piaţa monetară

- unica instituţie autorizată să emită monedă;

- autorizează băncile comerciale să funcţioneze, le reglementează şi le
supraveghează activitatea;
- elaborează politica monetară a statului: creditul, operaţiunile de piaţă, volumul şi
structura masei monetare, nivelul dobânzilor etc;
- stabileşte politica valutară şi gestionează rezervele internaţionale ale ţării (aur,
valută);
- supraveghează şi reglementează sistemul de plăţi al ţării.
Banca Centrală poate controla oferta de monedă cu ajutorul următoarelor instrumente:
a) Rescontarea: Banca Centrală primeşte de la băncile comerciale hârtii de valoare
care au fost scontate de către acestea. Scontarea presupune achiziţia de către
băncile comerciale a hârtiilor de valoare deţinute de agenţii economici cărora le
oferă suma înscrisă pe acele hârtii, mai puţin dobânda până la scadenţă.
b) Politica de open market: pe această piaţă acţionează numai intermediarii
financiari care deţin titluri care pot fi cumpărate sau vândute de Banca Centrală.
Dacă BC cumpără titluri, MM creşte; dacă BC vinde titluri, MM scade; diferenţa
 între a) şi b) este faptul că rata rescontului este fixă, în timp ce pe open market ea
se formează în funcţie de cerere şi ofertă.
c) Rezervele obligatorii: procent din depozitele băncilor comerciale care trebuie
păstrat din motive de siguranţă la BC. Cu cât rata rezervelor este mai mare, cu
atât masa monetară se reduce.
d) Finanţarea deficitului bugetar: BC poate acorda credite Trezoreriei, sau poate
achiziţiona bonuri de tezaur pt fianaţarea deficitului bugetar ⇒ creşterea masei
monetare.
5.2.2. Procesul creaţiei de monedă scripturală
Băncile comerciale au şi ele posibilitatea să creeze monedă, prin natura activităţii
pe care o desfăşoară. Mecanismul de multiplicare porneşte de la depozitele constituite
la o bancă comercială şi pe care acea bancă poate să le acorde ca împrumut.
Exemplu: O persoană depune 100 de u.m. la o bancă comercială. Banca A trebuie să depună 10
u.m. la BC sub formă de rezerve obligatorii. Ea va acorda 90 de u.m cu împrumut unui alt agent
economic, care ii va depune la alta banca. Banca B, la randul său, va acorda cu împrumut numai 81 u.m,
10% fiind de asemenea rezerva obligatorie pe care trebuie sa o depună la BC.
Pe piaţă, în total vor fi: 100 + 90 + 81 + 72,9 + ...= 1000 u.m., adică o multiplicare de 10 ori a
sumei iniţiale. (m = 1/10%= 10)

7.3. Cererea de monedă

- moneda nu este dorita pentru ea insăşi, ci pentru a putea fi schimbată pe bunuri şi
servicii: MV = PQ (ecuaţia Fischer – ecuaţia cantitativă a banilor); daca plecăm de la
premisa ca V şi Q sunt constante şi V/Q=k ⇒ P=kM ⇒ orice variaţie a masei monetare se
regăseşte doar în evoluţia preţurilor şi nu afectează economia reală (ipoteza neutralităţii
monedei).
- ecuaţia Fischer ⇒ ecuaţia Cambridge (Marshall, Pigou şi Hicks) ⇒ M = KPY, unde K este
o constantă care ne arată o parte din venitul nominal care este păstrată sub formă de de
numerar.
- Keynes afirma că cererea de monedă depinde de nivelul venitului şi de rata dobânzii
din economie şi descrie trei mobiluri ale cererii de monedă: mobilul tranzacţiei, mobilul
precauţiei şi mobilul speculativ:
 - mobilul tranzacţiilor: nevoia de bani pentru nevoile curente şi pentru afaceri;
- mobilul precauţiei: nevoia de bani pentru cheltuieli viitoare neprevăzute;
- mobilul speculativ: nevoia de bani pentru a obţine profit din activităţi
speculative.
Cererea de monedă pentru primele două mobiluri nu depinde de rata dobânzii, cererea
de monedă pentru al treilea motiv depinde de rata dobânzii.

Funcţia cererii de monedă

L = L1(Y) + L2(i); dL/dY>0; dL/di<0
L1 se referă la primele două mobiluri;
L2 se referă la al treilea motiv.
Keynes consideră că există o rată a dobânzii minime sub care aceasta nu poate să scadă .
La o asemenea rată, cursul obligaţiunii este foarte ridicat. Speculatorii ştiu ca rata
dobânzii nu poate să scadă sub 2% în asa fel încât ei să obţină câstiguri suplimentare din
vânzarea titlurilor ⇒ îsi vând obligaţiunile.
Dacă rata dobânzii este maximă ⇒ vor dori să achiziţioneze titluri de valoare.
Grafic situaţia se prezinta astfel:

i max
Cererea de monedă

i min

L1 Cererea de monedă (L)

Fig. 7.1: Cererea de monedă

- dacă i = i min, cererea de monedă este perfect elastică: orice creştere a cantităţii
de monedă nu are nici un efect asupra ratei dobânzii (capcana lichidităţii);
 - dacă i > i max, L2(i) = 0, iar cererea de monedă este L = L1(Y) şi este perfect
inelastică;
- dacă imin<i<imax, cererea de monedă este descrescătoare şi area forma unei
funcţii liniare L = L1(Y) + L2(i) =   Y    i , unde  = coeficientul elasticităţii
cererii de monedă în raport cu Y şi  = coeficientul elasticitaţii cererii de
monedă în raport cu i.

7.4. Echilibrul pe piaţa monetară

i
Oferta de monedă

i*
Cererea de monedă

M* Masa monetară reală

Fig. 7.2.: Echilibrul pe piaţa monetară

- oferta de monedă este perfect inelastică, deoarece ea depinde în mod decisiv de

intervenţia băncii centrale.
În graficul de mai sus, cererea de monedă este i.p. cu rata dobânzii, ceilalţi factori de
influenţă pentru cererea de monedă (venitul şi costul transformării) fiind constanţi.
Dacă PIB-ul creşte ⇒ cererea de monedă se deplasează la dreapta ⇒ i creşte.
Dacă PIB-ul scade ⇒cererea de monedă se deplasează la stânga ⇒ i scade.

i
Oferta de monedă

i1
Cererea de monedă 1
i0
Cererea de monedă 0
i2 Cererea de monedă 2
M* Masa monetară reală
Fig. 5.3.: Creşterea şi reducerea cererii de monedă
Există o piaţă a fondurilor de împrumut în strânsă legătură cu piaţa monetară.
Pe această piaţă:
- ofertanţii de fonduri de împrumut care oferă aceste fonduri în schimbul titlurilor
de valoare;
- cumpărătorii de fonduri de împrumut care oferă titluri de valoare în schimbul
acestor fonduri de împrumut.

i Exces de O Exces de
ofertă ofertă
O0 O1

i0

Fonduri de împrumut Masa monetară

Fig.7.4.: Echilibrul pe piaţa fondurilor de împrumut şi pe piaţa monetară
când rata dobânzii creşte

- dacă rata dobânzii creşte de la i la i0 ⇒ exces de ofertă de fonduri de împrumut ⇒

creşterea ofertei de monedă; excesul ofertei de fonduri de împrumut ⇒ exces de titluri
⇒ pretul tilurior creşte ⇒ rata randamentelor va scădea ⇒ rata dobânzii scade pâna la
nivelul la care cererea şi oferta de fonduri de împrumut se vor egala ⇒ restabilirea
echilibrului pe piaţa monetară;
 i O

i0
Exces de C Exces de C
cerere cerere

Fonduri de împrumut Masa monetară

Fig.7.5.: Echilibrul pe piaţa fondurilor de împrumut şi pe piaţa monetară
când rata dobânzii scade
- daca rata dobânzii scade de la i la i0 ⇒ exces de cerere de fonduri de împrumut ⇒
exces de cerere de monedă; agenţii economici nu vor să cumpere titluri deoarece i este
prea mică ⇒ preferă să deţină monedă în formă lichidă ⇒ scaderea cursului titlurilor ⇒ o
creştere a ratei dobânzii pâna la nivelul de echilibru ⇒ restabilirea echilibrului şi pe piata
monetară.
Echilibrul prezentat este unul pe termen scurt. Orice dezechilibru se transformă
într-o fluctuaţie a cererii de monedă. Orice creştere a ratei dobânzii ⇒ scaderea
investiţiilor ⇒ influentarea economiei reale.
Pe termen lung, cererea de monedă depinde doar de PIB. O creştere cu x% a PIB
⇒ o creştere cu yx% a cererii de monedă, unde y este elasticitatea cererii de monedă în
raport cu PIB.