Rugozitatea

Rugozitatea reprezintă măsurarea la scară microgeometrică a variațiilor în înălțime ale unei

suprafețe fizice (conform metrologiei suprafețelor). Această măsurare este diferită de
determinarea abaterilor de la forma geometrică corectă care caracterizează geometria suprafeței
sau denivelările nedorite.

Rugozitatea cu valori mari poate fi o caracteristică nedorită, deoarece cauzează mărirea frecării
și uzurii, dar poate fi și benefică, deoarece permite aderența peliculei de ulei și preîntâmpină
formarea punctelor de sudură între suprafețele în mișcare (fenomenul de gripaj).

Profilul real al suprafeței unei piese poate fi măsurat și vizualizat prin diferite metode: cu
palpatoare mecanice, metode optice sau optic tridimensionale.
Neregularitățile apar datorită frecării dintre fața de așezare a sculei așchietoare și suprafața
prelucrată a piesei, vibrațiilor sculei față de suprafața de prelucrat sau ca urmare a vibrațiilor de
frecvență înaltă ale mașinii-unelte Formarea rugozității este condiționată și de deformațiile
elastice și plastice din stratul superficial al materialului piesei care se prelucrează prin așchiere.

Metode de măsurare

Caracteristicile rugozităţii sunt, de obicei, măsurate fie de-a lungul axei piesei, fie în jurul axei
acesteia. Acest lucru depinde de modul în care piesa a fost prelucrată şi de modul în care a fost
proiectată pentru a fi utilizată. Măsurarea de-a lungul axei liniare este folosită pentru a determina
calităţile de retenţie a uleiului pe suprafeţele de aşezare. Pe unele componente, cum ar fi
scaunele injectoarelor sau ghidul supapei, este necesar să se măsoare de-a lungul circumferinţei
pentru a detecta zgârieturi longitudinale, care pot împiedica o etanşare corespunzătoare.

Filtre
Rugozitateaeste o proprietate a stării suprafeţelor, alături de ondulaţieşi formă. Profilul rugozităţii
intră în contact cu suprafaţa de interacţiune, spre deosebire de ondulaţie. Aşadar, pentru a
examina interacţiunea dintre suprafeţe, rugozitatea se separă de celelalte forme prin intermediul
filtrelor.

Instrumentele informatizate folosesc metoda descrisă pentru a procesa datele obţinute în urma
efectuării unei măsurări, astfel:

a) Metoda celor mai mici pătrate (forma cea mai potrivită). O linie sau un arc de cerc sunt aplicate
rezultatelor pentru a îndepărta forma;

b) Suprafaţa căreia i s-a îndepărtat forma este apoi trecută printr-un filtru cu o valoare a cut-off-
ului specificată, îndepărtând astfel ondulaţiile.

Rugozitatea rezultată a profilului este apoi eşantionată pentru a-i calcula parametrii.

Instrumentele utilizate pentru determinarea formelor folosesc trei filtre convenţionale, acestea
constând în filtre analogice sau digitale ce simulează filtrarea analogică.

În mod ideal, caracateristicile tipului de filtru ar trebui să se modifice considerabil la alegerea

lungimii cut-off-ului. Orice lungimi de undă mai mici decât lungimea cut-off-ului trebuie să treacă
prin filtru nemodificate, în timp ce lungimile de undă mai mari sunt reduse (reprezentând termenul
de cut-off).

Tipuri de filtre

Filtrele se clasifică după cum urmează

 ISO 2CR – filtru electronic compus din doi condensatori şi două rezistenţe (de aici
denumirea 2CR), fiind unul din primele filtre utilizate, are posibilitatea de a transmite 75%
din lungimile de undă la cut-off-ul utilizat, însemnând că amplitudinile ondulatorii pe
lungimea cut-off-ului vor fi reduse cu 75% din valoarea lor.
 2CR Phase Corrected – Corecţia defazajului cauzat de utilizarea unui filtru ISO 2CR va fi
parţial depăşit utilizând 2CR PC. Diferenţa dintre cele două filtre constă în dubla
încercare de a corecta defazajul.
 Gaussian – acest filtru digital are capacitatea de a transmite 50% din lungimea de undă
de la valoarea limită (cut-off) selectată, însemnând că adăugarea profilului filtrat al
rugozităţii la cel al ondulaţiei va avea ca rezultat profilul orginal nefiltrat. De asemenea,
cantitatea de date eliminate de filtrul Gaussian este mai mică decât cea a filtrelor descrise
mai sus, făcându-l mai puţin susceptibil de a denatura profilul iniţial. Filtrul Gaussian
devine astfel favorit.

Capetele intervalelor de colectare a datelor sunt distorsionate datorită timpului în care traversa
accelerează pentru a ajunge la viteza de măsurare optimă. Fiecare tip de filtru supune profilul la
un anumit nivel de distorsiune, făcând necesară îndepărtarea unor porţiuni din datele cumulate în
urma măsurării, după cum urmează:

 ISO 2CR îndepărtează primele două cut-off-uri;

 2CR PC îndepărtează primul şi ultimul cut-off;
 Gaussian îndepărtează jumătate din primul şi ultimul cut-off.
Valoarea cea mai utilizată este 0,8 mm, fiind obţinută empiric dintr-un număr considerabil de
testări şi evaluări. S-a constatat că pentru majoritatea pieselor prelucrate, o lungime eşation de
0,8 mm ar avea în jur de 20 - 30 de abateri de la linia medie. Aceste abateri sunt create de
aşchiere, iar datorită numărului lor, măsurarea pe un eşantion de 0,8 mm poate fi considerată
adecvată pentru analiza statistică.

Parametri

Parametrii de profil sunt împărţiţi în trei mari categorii, în funcţie de caracteristicile profilului
cuantificat:

 Parametri Amplitudine - sunt măsurări ale caracteristicilor verticale ale deviaţiei

suprafeţei (Z);
 Parametri de Spatiu - sunt măsurări ale caracteristicilor orizontale ale deviaţiei suprafeţei
(X);
 Parametri Hibrizi - sunt definiţi din asocierea celor doi parametri descrişi (Z şi X).

Tipuri de parametri

Parametrii principali ai rugozităţii sunt aleşi utilizând punctele de maxim, minim sau o asociere a
celor două, după cum urmează:

 Ra este universal recunoscut şi cel mai utilizat parametru de rugozitate. Reprezintă media
aritmetică a abaterilor absolute ale profilului rugozităţii de la linia medie;
 Rq reprezintă valoarea rădăcinii pătrate medii a parametrului Ra. Parametrul Rq este
mult mai sensibil la punctele de maxim şi minim de pe suprafaţa măsurată, făcându-l des
utilizat în industria optică, tinzând să ofere o valoare mai mare decât Ra. Pentru calculul
statistic, valorile parametrului Rq sunt mai semnificative decât cele ale Ra;
 Rt este înălţimea maximă dintre punctul maxim şi cel minim al profilului în cadrul lungimii
de evaluare. Acest parametru este utilizat în cazul în care componentele sunt supuse la
eforturi mari, făcând ca orice diferenţă considerabilă între punctele de maxim, repectiv
minim, să fie susceptibilă de a genera propagarea fisurilor;
 Rp este înălţimea maximă a profilului peste linia medie în cadrul unei lungimi eşantionate.
Punctele de maxim sunt importante atunci când se iau în considerare elementele de
frecare şi uzură, deoarece interacţiunea dintre suprafeţe se accentuează în prezenţa lor;
 Rv este adâncimea maximă a profilului de sub linia medie în cadrul unei lungimi
eşantionate, împărţită, la rândul ei, la n lungimi intermediare;
 Rz reprezintă media tuturor valorilor Rt ce reies din fiecare eşantion. Acest parametru are
utilizări similare cu Rt, dar nu este supus variaţiilor mari cauzate de caracteristici false
precum praful, bavurile sau zgârieturile.

Măsurarea rugozităţii CCI

Instrumentele moderne oferă un mod avansat de măsurare a structurilor nanometrice utilizând

interferometria. Folosesc un algoritm inovator, ce găseşte legătura dintre coerenţa punctelor
maxime şi poziţia fazei unui model de interferenţă, algoritm generat de o unitate de scanare
optică.

Scanarea cu interferometrul utilizează ca sursă lumina albă. Un sistem de acţionare piezo este
folosit pentru a examina lentila obiectivului în vecinătatea unui punct focal. Componenta
măsurată este, în mod obişnuit, poziţionată pe o platformă x/y de mare precizie. Pe măsură ce
sistemul optic este ,,deplasat" de către sistemul de acţionare piezo, punctul focal este observat
pentru fiecare pixel din matricea sistemului CCD. Beneficiul unui astfel de sistem este faptul că
un număr considerabil de puncte pot fi măsurate cu rezoluţii înalte, laterale (aproximativ 0,3
micrometri) şi verticale (mai mici de 0,1 nanometri) în doar câteva secunde. Prin schimbarea
amplificării lentilelor obiectivului se pot evalua zone mai mari efectuând o singură măsurare. În
acest caz, rezoluţia laterală este redusă proporţional.

Reprezentare pe desene tehnice

Conform SR ISO 1302: 1996 pentru înscrierea stării suprafețelor în desenele tehnice se folosesc
4 simboluri:

Un simbol de bază:

Trei simboluri derivate:

- suprafețe la care se cere o îndepărtare de material prin prelucrare:

- suprafețe la care este strict interzisă îndepărtarea de material prin prelucrare:

- toate piesele au aceeași stare a suprafeței:

a reprezintă valoarea maximă a rugozității Ra sau Rz. Toți parametrii numerici sunt în microni
b reprezintă valoarea numerică a adaosului de prelucrare, în milimetri
c - simbolul orientării neregularităților (vezi figura de mai jos și explicațiile aferente) (Exemplu: =)
d - procedura de prelucrare sau alte condiții legate de fabricație (cum ar fi rectificarea)
e - simbolul parametrului ondulației și valoarea acestuia sau lungimea de bază (în milimetri)
pentru unul dintre parametrii prescriși Ra sau Rz
f - valoarea altor parametri de rugozitate, cum ar fi Rz