UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

“ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PĂSĂRIN BENONE STAN TRAIAN

CREŞTEREA SUINELOR
ANUL IV, SEMESTRUL I

MATERIAL DE STUDIU I.D.

IAŞI, 2009
 CUPRINS

APRECIEREA MATERIALULUI DE REPRODUCŢIE LA SUINE ................... 126

TESTAREA SUINELOR DUPĂ PERFORMANŢE PROPRII .............................. 133

TESTAREA SUINELOR DUPĂ DESCENDENŢI .................................................. 141

1. Testarea după descendenţi a scroafelor ..................................................................... 141
2. Testarea după descendenţi a vierilor.......................................................................... 144

OBLIGAŢIILE UNITĂŢILOR CUPRINSE ÎN CONTROLUL OFICIAL

AL PRODUCŢIEI, OFICIILOR JUDEŢENE ŞI A.N.A.R.Z.................................. 147

APRECIEREA DUPĂ PERFORMANŢELE PROPRII

ŞI CERTIFICAREA CALITĂŢII SCROFIŢELOR PRODUSE
ÎN FERMELE DE HIBRIDARE................................................................................ 149

CALCULUL PREŢURILOR PENTRU SUINELE DE REPRODUCŢIE............. 151

1. Metodologia calculării preţului de bază .................................................................... 151
2. Metodologia calculării sporurilor de preţ .................................................................. 152

NOŢIUNI DE MECANIZARE ŞI AUTOMATIZARE

A PRINCIPALELOR LUCRĂRI ÎN UNITĂŢILE DE CREŞTERE
ŞI EXPLOATARE A SUINELOR ............................................................................. 155
1. Mecanizarea şi automatizarea furajării suinelor ........................................................ 155
2. Instalaţii pentru administrarea apei............................................................................ 159
3. Instalaţii şi utilaje pentru condiţionarea microclimatului
în adăposturile de suine ................................................................................................. 162
3.1. Instalaţiile de încălzire............................................................................................ 162
3.2. Instalaţiile de ventilaţie........................................................................................... 164
4. Mecanizarea evacuării dejecţiilor .............................................................................. 165

UTILIZAREA ŞI CORELAREA SPAŢIILOR DE CAZARE

CU EFECTIVELE DE SUINE ................................................................................... 167

TEHNOLOGIA DE PRODUCŢIE LA O UNITATE

DE EXPLOATARE INTENSIVĂ CU CIRCUIT ÎNCHIS...................................... 175

TEHNOLOGIA DE EXPLOATARE LA O UNITATE

DE TIP INDUSTRIAL ................................................................................................ 182

ADĂPOSTURILE ŞI DOTAREA LOR INTERIOARĂ ......................................... 184

TRANSPORTUL SUINELOR ................................................................................... 194

INSTITUIREA FLUXULUI TEHNOLOGIC ÎN UNITĂŢILE

DE CREŞTERE A SUINELOR.................................................................................. 198
1. Întocmirea tabelului “Evoluţia stării fiziologice la scroafe şi scrofiţe” ..................... 198
2. Întocmirea tabelului “Evoluţia vârstei şi a greutăţii corporale
la tineretul suin (înţărcat, la îngrăsare şi de reproducţie)” ............................................. 203
3. Întocmirea “Fişei tehnologice la scroafe şi vieri”...................................................... 203

-124-
4. Întocmirea “Fişei tehnologice pentru tineret suin înţărcat” ........................................204
5. Întocmirea “Fişei tehnologice pentru porcii graşi”.....................................................205
6. Întocmirea “Fişei tehnologice pentru scrofiţe şi vieruşi de reproducţie” ...................205
7. Întocmirea “Mişcării generale definitive” ..................................................................206
DETERMINAREA VÂRSTEI LA PORCINE ..........................................................206
1. Determinarea vârstei după evidenţe zootehnice .........................................................206
2. Aprecierea vârstei după dezvoltarea corporală...........................................................206
3. Aprecierea vârstei după aspectul exterior...................................................................207
4. Aprecierea vârstei după dentiţie .................................................................................207

BIBLIOGRAFIE ..........................................................................................................213

-125-
 APRECIEREA MATERIALULUI
DE REPRODUCŢIE LA SUINE

Aprecierea materialului de reproducţie constă în examinarea individuală a

suinelor după conformaţie şi constituţia corporală şi după principalii indicatori de
producţie, având ca scop determinarea valorii zootehnice a animalelor destinate
reproducţiei şi se execută numai pe animale individualizate.
Aprecierea suinelor de reproducţie se efectuează în unităţile cuprinse în
controlul oficial al producţiei, în cele în care este organizată testarea după
performanţele proprii sau ocazional, prin controlul de producţie diversificat.
Datele obţinute au valoare oficială numai dacă sunt consemnate în certificatele de
calitate eliberate de Oficiile judeţene de reproducţie şi selecţie a animalelor.
În aprecierea suinelor se folosesc două categorii de criterii: de calificare
sau preselecţie şi de clasificare.

Criteriile de preselecţie sau de calificare

Aceste criterii se folosesc pentru a admite sau elimina, după caz, suinele
din lucrările de control oficial al producţiei şi din acţiunea de testare a lor.
¾ Absenţa anomaliile congenitale constituie un prim criteriu de preselecţie.
Prezenţa în loturile de fătare a uneia dintre anomaliile congenitale prezentate
mai jos, duce la eliminarea întregului lot:
• anoftalmia, microftalmia şi ciclopia congenitală (absenţa, subdezvoltarea
globului ocular sau prezenţa unui singur ochi);
• atrezia anală (orificiu anal neperforat);
• hernii ombilicale şi ingvino-scrotale (hernii vizibile de la naştere până la
introducerea în loturi);
• polidactilia sau monodactilia (prezenţa 1-2 degete suplimentare sau
existenţa unui singur deget, indiferent de numărul membrelor la care se constată);
• lipsa extremităţilor (absenţa totală sau parţială a extremităţilor la
membre, sau coadă);
• agnatia, micrognatia sau osteofibroza maxilarului (dezvoltarea
incompletă a maxilarelor constatată la naştere, transformarea ţesutului osos al
regiunii nazale în ţesut fibros);
• prognatism şi brevignatism (unul dintre maxilare, cel de sus sau cel de
jos, este mai lung sau respectiv mai scurt decât cel normal);
• hidrocefalie (cap voluminos, ca urmare a acumulării unui lichid în cutia
craniană);
• hermafroditismul (prezenţa pe acelaşi individ a unor elemente funţionale
din glande sexuale ale ambelor sexe);
• hipoplazia testiculară sau hipogonadismul (unul sau ambele testicule
sunt reduse în volum);
• aplazia epididimului (anomalie caracterizată prin formarea unei pungi
epididimale, în care se reţine urina);
• criptorhidia (necoborârea în punga scrotală a unuia sau a ambelor
testicule).
¾ Baremurile de calificare a scroafelor la prima fătare şi de admitere a lotului
de produşi la testarea după descendenţă.
-126-
 Aceste baremuri sunt publicate perioadic de către Agenţia Naţională de
Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie, pentru semestrul I 2000, aceste baremuri
fiind cele prezentate în tabelul 20.

Tabelul 20
Baremurile de calificare a scroafelor la prima fătare
şi de admitere a lotului de produşi la testarea după descendenţă
Vârsta Capacitatea
Prolificitate Nr.produşi la
scrofiţe de alăptare
încheierea
Grupa de rase la monta Purcei Purcei
testării
fecundă total vii capete kg
(182±3 zile)
(zile) (cap) (cap)
Grupa I (materne )
Marele alb,
Landrace, Wessex,
300 8 7 6 32 4
Cornwall,
Edelschwein, Alb de
Ruşeţu
Grupa a II-a
(paterne)
Duroc, Hampshire,
Landrace belgian, 320 6 5 5 26 3
Piétrain, Bazna,
Chester-White,
Mangaliţa

Din datele prezentate în tab. 20, rezultă că pentru vârsta scrofiţelor până la
monta fecundă, nu trebuie să se depăşească 300 zile şi respectiv 320 zile, vârstă în
funcţie de grupa de rase. Pentru toţi ceilaţi inicatori, nu trebuie să se situeze sub
baremurile prezentate. Realizarea baremurilor este obligatorie, depăşirea la un
indicator, nu compensează realizarea altuia.
Performanţa de reproducţie la scroafe se exprimă prin numărul de purcei
născuţi vii şi capacitatea de alăptare (greutatea la 21 de zile), în kg cu o zecimală,
a lotului propriu de purcei şi a purceilor adoptaţi până la cel mult 3 zile după
fătare, cu specificarea în fişa scroafei respective a numerelor matricole şi data
adopţiunii acestora. Performanţa realizată se compară cu baremurile stabilite pe
grup de rase şi comunicate perioadic de către A.N.A.R.Z.
¾ Criterii de clasificare
Aceste criterii servesc la încadrarea suinelor de reproducţie în clase
parţiale, pe baza cărora se stabileşte, în final, clasificarea generală.
Criteriile de clasificare se stabilesc după origine, ritm de dezvoltare
corporală, calitatea cărnii şi după conformaţie-constituţie corporală.
ƒ Clasa parţială după origine se acordă în funcţie de clasa generală a
ascendenţilor produsului apreciat. Interpretarea se face cu ajutorul
tabelului 21. Datele generale ale ascendenţilor (părinţilor) pot fi
extrase din fişele R-S pentru scroafe şi vieri sau din "Certificatul
colectiv de origine şi productivitate", întocmit cu ocazia vânzării
animalelor şi expediat unităţii benefiare odată cu factura materialului
biologic.

-127-
 Tabelul 21
Stabilirea clasei parţiale după origine la suine
Clasa Clasa generală a tatălui:
generală a Testat
Record Elită Clasa I Necunoscut
mamei
Testată R R R E I
Record R R E I I
Elită R E E I II
Clasa I R I I II II
Clasa a II-a R I I II II
Necunoscută II II II II II
Notă: *Pentru masculi se acordă numai clasele record, elită şi clasa I; restul animalelor
nu se clasifică;
**Termenul "Testat" pentru tată sau "Testat" pentru mamă se referă la situaţia că unul
sau ambii părinţi au fost testaţi după descendenţi

ƒ Clasa parţială după ritmul de dezvoltare corporală se acordă în

funcţie de performanţele proprii privind sporul mediu zilnic în
greutate, realizat de la naştere la vârsta de 182±3 zile.
Baremurile stabilite pe luni calendaristice, pentru încadrarea
performanţelor animalului se comunică, perioadic pe grupe de rase sau rase de
către A.N.A.R.Z.
În acest scop se folosesc limitele mobile, determinate pe baza abaterilor
deviaţiei standard (s) faţă de medie, redate pe sexe şi clase în tab. 22.
Baremurile minime pentru clasa I la vieruşi şi clasa a II la scrofiţe se pot
modifica prin derogarea dată de A.N.A.R.Z., pe perioade de timp limitate. Suinele
care nu realizează baremurile respective se exclud din categoria material de
reproducţie.

Tabelul 22
Limitele în intervale ale deviaţiei standard (s)
pentru încadrarea în clase
Sexul Record Elită Clasa I Clasa a II-a
între între
mai mare de
Masculi X ±0,70 s X ±0,15 s -
X ±1,30 s
X ±1,29 s X ±0,69 s
între între între
mai mare de
Femele X ±0,65 s X ±0,10 s X ±0,50 s
X ±1,20 s
X ±1,19 s X ±0,64 s X ±0,09 s

Orientativ, în tab. 23 prezentăm baremurile pentru încadrarea în clase

după ritmul de dezvoltare corporală pentru perioada 1.III -31.XII 1987.
ƒ Clasa parţială după calitatea cărnii se acordă în funcţie de performanţa
realizată pentru grosimea stratului de slănină, măsurătorile efectuându-se la
sfârşitul testului după performanţele proprii (182±3 zile). Conform ultimelor
instrucţiuni, măsurătorile se efectuează în două puncte situate lateral faţă de
linia mediană superioară cu 4-6 cm şi anume:
•la spinare, pe perpendiculara ridicată din ultimul spaţiu intercostal pe
linia spinării;

-128-
 Tabelul 23
Baremuri pentru încadrarea în clasă după ritmul de dezvoltare corporală
în perioada 1 martie-31 decembrie 2000
Perioada de estimare:
Grupa de iunie, iulie, octombrie,
Sexul Clasa aprilie-
Rase martie august, noiembrie,
mai
septembrie decembrie
Grupa I Record 500 şi 510 şi 525 şi peste 505 şi peste
Marele alb peste peste 524-496 504-476
Landrace Vieruşi Elită 499- 509-480 495-460 475-450
Yorkshire Clasa I 470 479-450
Wessex 469-
440
Cornwall Record 460 şi 470 şi 480 şi peste 465 şi peste
Edelschwein peste peste 479-460 464-445
Alb de Scrofiţe Elită 459- 469-450 459-426 444-420
Ruşeţu Clasa I 440 449-416 425-395 419-395
Clasa a 439- 415-395
II-a 416
415-
390
Grupa a II- Record 500 şi 515 şi 530 şi peste 510 şi peste
a peste peste 529-500 509-480
Duroc Vieruşi Elită 499- 514-490 499-465 479-450
Hampshire Clasa I 470 489-460
Landrace 469-
belgian 440
Record 455 şi 470 şi 485 şi peste 450 şi peste
Pietrain Scrofiţe peste peste 484-456 449-430
Chester Elită 454- 469-446 455-420 429-410
White Clasa I 430 445-416 419-395 409-390
Clasa a 429- 415-390
II-a 406
405-
390
Bazna Vieruşi Perioada 1 martie - 31 decembrie 1987
Record 450 şi peste
Elită 449-425
Clasa I 424-395
Mangaliţa Scrofiţe Record 430 şi peste
Elită 429-415
Clasa I 414-400
Clasa a II-a 399-390
•la crupă, aproximativ la mijlocul distanţei dintre unghiurile extern al
iliumului şi tuberozităţii ischiatice, lateral cu 4-6 cm de linia mediană (fig. 117).

Figura 117. Punctele de determinare a grosimii slăninei dorsale

-129-
 Tabelul 24
Baremuri pentru încadrarea în clase după calitatea cărnii
(grosimea slăninei, mm)
Grupa de
Sexul Record Elită Clasa I Clasa a II-a
Rase
Grupa Vieruşi 19,0 şi sub 19,1-21,0 21,1-23,0 -
I Scrofiţe 19,7 şi sub 19,6-21,7 21,8-23,2 23,8 şi peste
Grupa Vieruşi 17,0 şi sub 18,5-19,1 18,6-23,7 -
a II-a Scrofiţe 17,2 şi sub 17,3-18,8 18,9-21,9 22,0 şi peste
Bazna şi Vieruşi* 20,5 şi sub 20,6-21,9 22,0 şi peste -
Mangaliţa Scrofiţe 20,9 şi sub 21,0-22,2 22,3-23,0 23,1 şi peste
Notă: * Pentru semestrul I 1987

După efectuarea mediei între cele două măsurători, se procedează la

efectuarea corecţiei în funcţie de greutatea corporală a animalelor, folosind în acest
scop tabelele anexate din "Instrucţiunile tehnice de apreciee" sau utilizând formula:

Gc = Gd - (Gst-90) x 0,2, în care:

Gc - grosimea corectată a stratului de slănină dorsală, în mm;
Gd - grosimea determinată a stratului de slănină dorsală, în mm;
Gst - greutatea animalului la ieşirea din testare (kg).

Valoarea nou realizată în urma corecţiei se compară cu baremurile pentru

încadrarea la clasa parţială, stabilite perioadic de către A.N.A.R.Z.
ƒ Clasa parţială după conformaţie-constituţie corporală se acordă în funcţie de
punctajul realizat în urma examinării conformaţiei şi constituţiei corporale, cu
ajutorul metodei punctelor, cunoscută cu prilejul studierii metodelor de
apreciere a exteriorului la suine. Aprecierea trebuie să se facă la greutăţi
minime de 60 kg, pentru animalele din grupa I de rase, şi la 50 kg pentru cele
din grupa a II-a de rase.
Acordarea punctelor pentru regiuni sau grupe de regiuni corporale se face
ţinând cont de punctajul maxim şi punctajul minim ce se poate acorda în funcţie
de regiunea apreciată, conform tab. 25.

Tabelul 25
Acordarea punctelor la aprecierea însuşirilor de exterior şi constituţie
Nota maximă: Nota minimă
Regiunea Grupa I Grupa a II- Grupa I Grupa a II-
de rase a de rase de rase a de rase
Cap şi gât 10 10 - -
Trunchi (cutie toracică,
10 10 5 5
spinare şi abdomen)
Jamboane şi spete 15 25 5 10
Mameloane 25 15 15 10
Membre şi ongloane 20 20 10 10
Tipicitate de rasă şi
20 20 10 10
robusteţe
TOTAL 100 100 * *
Notă:*Nu se pot acorda 15 puncte când individul apreciat are mai puţin de 12 sfârcuri normale la
rasele din grupa I şi respectiv 10 puncte, când individul apreciat are mai puţin de 10 sfârcuri
normale la rasele din grupa a II-a

-130-
 Din însumarea punctelor acordate pentru regiunile care au făcut obiectul
aprecierii, a rezultat punctajul general în funcţie de care se acordă clasa parţială după
conformaţie-constituţie corporală. Semnificaţia punctajului este prezentată în tab. 26.
ƒ Stabilirea clasei generale
Clasa generală se stabileşte în funcţie de clasele parţiale, folosind
combinaţiile din tab. 27, pentru situaţia când suntem în posesia numai a trei clase
parţiale, şi din tab. 28 când posedăm date pentru cele patru clase parţiale. Datele
obţinute se înscriu în fişe speciale de apreciere a materialului de reproducţie la suine.

Tabelul 26
Limitele de punctaj pentru încadrarea în clasa parţială
după conformaţie-constituţie corporală
Specificare Record Elită Clasa I Clasa a II-a
Masculi 90 şi peste 89-80 79-65 -
Femele 90 şi peste 89-80 79-65 64-55

Tabelul 27
Stabilirea clasei generale pe baza a 3 clase parţiale:
(după origine, ritmul de dezvoltare sau calitatea cărnii
şi după conformaţie-constituţie corporală)
Clase după ritmul de dezvoltare corporală sau calitatea
cărnii:
Clasa după
Record Elită Clasa I Clasa a II-a
conformaţie
Clasa după Clasa după Clasa după Clasa după
constituţie
origine origine origine origine
R E I II R E I II R E I II R E I II
R R R R E R E E E E I I I I I I II
E R R E E E E E I I I I I I I II II
a I-a R E E I E E I I I I I II I II II II
a II-a E E I I E I I I I I II II II II II II

♦TEMĂ:

Se vor determina clasele parţiale şi generale la

indivizi, masculi şi femele, aparţinând grupelor de rase
materne şi paterne.
Se va face o ierarhizare a indivizilor după
valoarea clasei generale.

♦ÎNTREBĂRI:
a) Enumeraţi criteriile de calificare a suinelor de reproducţie
b) Enumeraţi criteriile de clasificare a suinelor de reproducţie

♦REFERAT
Tehnici de apreciere a materialului de reproducţie utilizate în Europa

-131-
 Tabelul 28
Stabilirea clasei generale pe baza a 4 clase parţiale:
(după origine, ritmul de dezvoltare, calitatea cărnii şi conformaţie-constituţie corporală )

Clasa Clasa Clasa după ritmul de dezvoltare corporală sau calitatea cărnii:
după după Record Elită Clasa I Clasa a II-a
calitatea conformaţie şi Clasa după origine Clasa origine după Clasa origine după Clasa origine după
cărnii constituţie R E I II R E I II R E I II R E I II
R R R R R R R E E E E E E E E I I
E R R R E R E E E E E E I E I I I
R
I R R E E E E E E E E I I I I I I
II R E E E E E E I E I I I I I I I

R R R E E E E E E E E I I I I I I
E R E E E E E E E E I I I I I I I
E
I E E E E E E I I I I I I I I I I
II E E E I E E I I I I I I I I I II

R E E E E E E I I I I I I I I I II
E E E E I E I I I I I I I I I II II
a I-a
I E E I I I I I I I I I II I II II II
II E I I I I I I I I I II II II II II II

R E E I I I I I I I I I I I I II II
E E I I I I I I I I I II II I I II II
II-a
I I I I I I I I I I II II II II II II II
II I I I I I I I II II II II II II II II II

-132-
 TESTAREA SUINELOR
DUPĂ PERFORMANŢE PROPRII

Principala metodă prevăzută în Programul naţional de ameliorare a

suinelor este selecţia după performanţe proprii, deoarece permite luarea deciziei
de selecţie înainte de introducerea animalelor la reproducţie, determinând un
însemnat progres genetic prin scurtarea la maximum a intervalului între generaţii
şi realizarea unei diferenţe mari de selecţie.
Testarea după perfomanţele proprii se efectuează pe loturi de fătare, la
vieruşi şi scrofiţe, în fermele de elită, şi la scrofiţele din fermele de înmulţire în
rasă curată şi cele de hibridare, în perioada de la fătare până şi la 182±3 zile.
În testul performanţelor proprii se pot cuprinde numai vieruşii şi scrofiţele
din loturile de fătare care îndeplinesc următoarele condiţii:
•loturi fără indivizi la care s-au semnalat, la fătare sau până la trecerea în
hala de testare, anomaliile congenitale prevăzute (vezi lista referatului anterior);
•au realizat performanţe minime de lot pentru admiterea la testarea
performanţelor proprii stabilite perioadic de către A.N.A.R.Z.;
•pierderile de purcei din lotul de fătare, până la trecerea în hala de testare
să nu depăşească 50%;
La testarea după performanţele proprii se pot cuprinde şi produşii din
loturile de fătare descompletate ulterior; în acest caz vieruşii şi scrofiţele care au
reuşit la testare nu beneficiază de sporuri de preţ.
În perioada de la trecere din crescătorie în hala de testare şi până la
încheierea testării, produşii se întreţin în boxe de minimum 10 capete, separaţi pe
sexe, asigurându-se în medie 0,9 m2/cap.
În vederea aprecierii rezultatelor testării, la sfârşitul perioadei de control
se fac aprecieri asupra următoarelor însuşiri:
a) sporul mediu zilnic (g/zi) care se calculează individul prin împărţirea
greutăţii finale la numărul de zile pentru fiecare produs (în limita de 182±3 zile).
b) consumul de furaje pe kilogram spor în greutate (consum specific
exprimat prin kg furaje/kg spor), care se determină numai la vieruşi, în condiţii de
hrănire individuală, în perioada de la 154 la 182 de zile, prin însumarea hranei
consumate şi aplicarea corecţiei la consumul pe perioada de la 91±3 zile la 182± 3
zile, în funcţie de rasă, conform tab. 29.
Pentru stabilirea consumului de furaje, pe kilogram spor, în greutate vie,
se folosesc reţete standard de furaje, iar vieruşii se cântăresc individual la vârsta
de 91±3 zile şi la 182±3 zile. Reţetele standard de furaje se elaborează de către
I.B.N.A. Baloteşti şi S.C. Romsuintest S.A. Periş şi se comunică periodic către
A.N.A.R.Z..
Consumul de furaje pe kilogram spor în greutate vie, se determină
obligatoriu în toate fermele de elită, pe cel puţin 10% din vieruşii existenţi în
momentul trecerii din crescătorie în hala de testare. Nedeterminarea consumului
specific atrage după sine întârzierea livrării de vieruşi pentru reproducţie;

-133-
 Tabelul 29
Corectarea consumului individual de furaj (kg) pe întreaga perioadă
de testare, în funcţie de consumul realizat în perioada de 154 la 182 zile
Consumul pe întreaga perioadă (91-182 zile)
Consumul total realizat în
Landrace, Marele
perioada 154-182 zile Duroc Hampshire
alb, Yorkshire
40 161 175 140
41 162 176 141
42 163 177 142
43 165 178 143
44 166 179 144
45 16 780 145
46 169 181 146
47 170 183 147
48 171 184 148
49 173 185 149
50 174 186 150
51 175 187 151
52 176 188 152
53 178 189 153
54 179 190 154
55 180 191 155
56 181 193 156
57 183 194 157
58 184 195 158
59 186 196 159
60 187 197 160
61 188 198 161
62 189 199 162
63 191 200 163
64 192 201 164
65 193 203 165
66 195 204 166
67 196 205 167
68 197 206 168
69 198 207 169
70 200 208 170
71 201 209 171
72 203 210 172
73 204 211 173
74 205 213 174
75 206 214 175
76 208 215 176
77 209 216 177
78 210 217 178
79 212 218 179
80 213 219 180
81 214 220 181
82 215 222 182
83 217 223 183
84 218 224 184
85 219 225 185

-134-
 Continuare tabelul 29
Consumul pe întreaga perioadă (91-182 zile)
Consumul total realizat în
Landrace, Marele
perioada 154-182 zile Duroc Hampshire
alb, Yorkshire
86 221 226 186
87 222 227 187
88 223 228 188
89 225 229 189
90 227 231 190
91 228 232 191
92 229 233 192
93 230 234 193
94 231 235 194
95 232 236 195

c) grosimea stratului de slănină (mm) se măsoară pe fiecare individ în

parte, la încheierea testării (182±3 zile) cu ajutorul aparatului cu ultrasunete sau
cu stiletul gradat (penetrometru), în două puncte distincte, situate la 4-6 cm
distanţă de linia mediană a spinării şi anume:
• la spinare - din ultimul spaţiu intercostal se ridică o perpendiculară pe
linia spinării;
• la crupă - perpendiculara dusă de la "ie" delimitează jambonul , apoi o
orizontală şi o verticală împart în patru părţi aproximativ egale jambonul, din
centrul căruia se ridică o perpendiculară;
a+b
• Grosimea medie a slăninii, , se va corecta în funcţie de greutatea
2
corporală la încheirea testării, utilizând tabelele de corecţie din "Instrucţiunile de
apreciere a animalelor de reproducţie" sau formula prezentată în referatul
precedent, după care se face înscrierea acestuia.
d) proporţia de carne în carcasă (%), care se stabileşte pe carcasa unui
individ din lotul de fătare şi anume:
• vieruş necastrat, în cazul raselor matene, sacrificat la greutatea corporală
de peste 80 kg şi scrofiţă, în cazul raselor paterne, sacrificată la greutatea vie de
peste 75 kg, la rasa Duroc şi peste 70 kg la rasele Hampshire, Bazna şi Mangaliţa.
Valoarea obţinută se corectează în funcţie de greutatea corporală şi se atribuie ca
performanţă proprie la toţi produşii din acelaşi lot de fătare, reuşiţi la testare,
exprimându-se în procente cu o zecimală.
Corecţia se execută utilizând tabelele de corecţie din "Instrucţiunile de
apreciere a materialului de reproducţie" sau utilizând formula:
CCc = CCd + (Gst-90) x 0,2, în care:
CCc - procentul de carne în carcasă, corectat (%);
CCd - procentul de carne în carcasă, determinat (%);
Gst - greutatea individului la ieşirea din testare (kg)
Pe individul sacrificat se pot efectua şi alte determinări (suprafaţa ochiului
muşchiului, cantitatea de carne superioară în carcasă, jambon, cotlet, spată etc.) cu
respectarea metodologiilor de lucru; datele obţinute înscriindu-se, ca performanţe
proprii, pentru toţi produşii din acelaşi lot de fătare, ca informaţii suplimentare la
certificatul de origine şi valoare productivă.

-135-
 Aprecierea însuşirilor menţionate (spor mediu zilnic, consum specific,
grosimea stratului de slănină dorsală şi proporţia de carne în carcasă) dă dreptul la
acordarea clasei parţiale pentru calitatea cărnii precum şi a punctajului total
aferent acestora, inclusiv pentru consumul de furaje pe kilogram spor şi pentru
proporţia de carne în carcasă.
Aprecierea se poate face şi după un număr mai mic de însuşiri. Dacă nu s-
a determinat sporul mediu zilnic, nu se poate acorda clasa parţială pentru ritmul
de dezvoltare corporală sau dacă nu s-a determinat şi corectat grosimea slănina
dorsale şi se poate acorda clasa parţială pentru calitatea cărnii.
În situaţiile menţionate, nu se poate acorda nici punctajul pentru consumul
de furaje pe kg spor şi, respectiv, pentru proporţia de carne în carcasă. Când nu se
determină consumul specific sau proporţia de carne în carcasă nu se acordă
punctajul aferent respectivei însuşiri.

Stabilirea punctajului pentru însuşirile urmărite

Pentru stabilirea punctajului la clasa după ritmul de dezvoltare corporală,
atât pentru vieruşi cât şi pentru scrofiţe, se iau în considerare punctele rezultate
din înmulţirea sporului mediu zilnic, exprimat în grame, cu următorii coeficienţi:
1,5 la rasele din grupa I (materne) şi rasa Duroc (grupa a II-a pentru rasele
paterne) şi 2,0 la celelalte rase din grupa a II-a (paterne). În cazul în care se
determină şi consumul de furaje pe kg spor la vieruşi, exprimat în kg, cu două
zecimale, punctajul total se stabileşte prin înmulţirea punctelor aferente ambelor
însuşiri.
Punctajul pentru consumul de furaje pe kg spor se calculează prin scăderea
consumului înregistrat din 5,00 şi înmulţirea diferenţei rezultate cu următoarele
valori: 200, la rasele materne şi 250 la rasele paterne, cu excepţia rasei
Hampshire, la care această valoare este 300.
Pentru stabilirea punctajului la clasa după calitatea cărnii, pentru animalele
de ambele sexe, se iau în considerare punctele rezultate prin scăderea valorii
corectate a gosimii slăninii dorsale, exprimate în mm, cu o zecimală, din 50,0 şi
înmulţirea diferenţei rezultate cu 10. Dacă se determină şi proporţia de carne în
carcasă, punctajul total de stabileşte prin înmulţirea punctelor aferente ambelor
însuşiri. Punctajul pentru proporţia de carne în carcasă, la toate rasele, se
calculează prin înmulţirea procentului de carne în carcasă, cu o zecimală
(înregistrat după corectarea în funcţie de greutatea individului sacrificat), cu
coeficientul 2.
Rezultatele testării după performanţele proprii stau la baza aprecierii
suinelor de reproducţie şi sunt folosite pentru luarea deciziei de selecţie, prin
ierarhizarea indivizilor după performanţele proprii, faţă de performanţa medie a
seriei lunare de testare şi în conformitate cu tehnica de selecţie adoptată în fiecare
unitate.
Performanţele proprii înregistrate determină acordarea clasei parţiale şi a
clasei generale pentru suinele de reproducţie prin comparare cu baremurile
stabilite la A.N.A.R.Z., pe această bază hotărându-se menţinerea sau excluderea
lor de la reproducţie.
Scrofiţele acceptate la reproducţie se apreciază în continuare după
performanţele de reproducţie, pe baza rezultatelor la prima fătare şi care constituie
criteriu de calificare ce stă la baza deciziei de selecţie luată în fermă.
Testarea după perormanţelor proprii presupune selecţia pentru caractere
cantitative, apreciate pe baza fenotipul animalelor. Valoarea fenotipică a unui
individ, aşa cum am arătat şi mai înainte, se determină prin comparaţie cu media
fenotipică a grupului din care este selecţionat (seria de testare), comparaţie care
-136-
trebuie efectuată pe animale de aceaşi vârstă, aceeaşi perioadă şi condiţii de
mediu. Faptul că un individ realizează un spor mediu zilnic în testare de 750 g nu
ne indică decât performanţa în sine. În schimb, dacă se compară cu media de 600
a seriei de testare se obţine valoarea fenotipică relativă a acestuia şi anume
superioritatea, de 150 g sau, altfel exprimat făcând raportul între valoarea
fenotipică a individului cu media fenotipică a seriei, care se înmulţeşte cu 100, la
această situaţie se obţine valoarea de 125, care indică faptul că individul
realizează un spor mediu de creştere mai mare cu 25% faţă de media seriei lunare
de testare.
Valoarea de ameliorare probabilă a unui individ, pentru un caracter
cantitativ (spor mediu zilnic), se poate determina în funcţie de heritabilitatea
caracterului respectiv, cunoscându-se performanţa proprie a individului
selecţionat şi valoarea medie a performanţelor seriei lunare de testare.
A = P +h2(Pi - P ), în care:

A - valoarea de ameliorare a animalului selecţionat;

P - valoarea fenotipică medie a seriei de testare;
Pi - valoarea fenotipică a animalului selecţionat;
h2 - coeficientul de heritabilitate a caracterului cantitativ.

Dacă se introduce în relaţie exemplul prezentat anterior, obţinem:

A = 600+0,30 (750-600) = 645

Superioritatea de 45 g faţă de media seriei lunare reprezintă valoarea
probabilă de ameliorare a individului selecţionat pentru a fi folosit la reproducţie.

-137-
 Tabelul 30
Exemple privind punctajul în testul perfomanţelor proprii la suine
Valoarea Valoarea
Specificare U.M. Transformări Coeficientul de calcul Punctaj
înregistrată corectată
1,5 (toate rasele materne+rasa Duroc 825*
Spor mediu zilnic
g 550 - - din grupa a II-a)
(naştere 182±3 zile)
2 (celelalte rase din grupa a II-a) 1100
350*
(5,00-3,25)= 1,75 200 (toate rasele materne
Consum specific (numai 437,5≈438
se înmulţeşte după 250 (rasele paterne cu excepţia
la vieruşi în perioada kg 3,25 -
situaţie cu rasei Hampshire)
91±3 zile - 182±3 zile
coeficienţii: 300 (rasa Hampshire)
525
Punctaj pentru ritm dezvoltare corporală şi consumul specific 1175
50,0-27,1 = 22,9
Grosimea slăninii
mm 26,7 27,1 se înmulţeşte cu 10 (toate rasele) 229*
dorsale
coeficientul:
Proporţia de carne în
% 66,8 64,6 - 2 (toate rasele) 129*
carcasă
Punctaj calitate
358
a cărnii
1533
Punctaj general
puncte

-138-
 ♦TEMĂ:

Studentul ____________
Grupa _______________

Să se determine clasele parţiale şi clasa generală precum şi punctajele realizate în urma testării după performanţe proprii a tineretului suin în situaţiile
menţionate mai jos:

Greutatea Consum furaje în: Consum

Număr Grosime slănină Procent carne în Conformaţie
Ras Se 91± perioada Recalculat specific
Originea matrico 182±3 dorsală carcasă Constiuţie Observaţii
a x 3 154-182 91-182 (kg/kg
l zile determinată (mm) determinat (%) (puncte)
zile zile Zile spor)
TATA 041-010 MA M 26 90 91 22,6 85
R 041-018 MA M 27 92 93 21,4 83
041-020 MA F - 81 - 21,2 79
041-021 MA M 25 85 94 21,4 81
MAMA 041-022 MA F - 83 - 21,6 72
I 041-024 MA F - 82 - 16,8 69
041-019 MA M 24 88 91 - 68 73 Se sacrifică

-139-
 Rezultatele obţinute se vor consemna în tabelul următor:
Clasa parţială Punctaj
Spor
Grosimea Ritm Ritm
Număr mediu Calitatea Conformaţie Clasa
slăninii dorsale dezvoltare Dezvoltare Calitatea
Matricol Zilnic Origine cărnii Constituţie generală General
corectată (mm) corporală +consum cărnii
(g) (d.s.d.) (puncte)
(s.m.z.) Specific
041-010
041-018
041-020
041-021
041-022
Ce rezultate se vor obţine dacă tineretul suin ar face parte din rasa Duroc? Individul sacrificat 041-019 va fi femelă

♦ÎNTREBĂRI:
a) Enumeraţi condiţiile necesare încluderii loturilor de purcei în testul performanţelor proprii
b) Enumeraţi însuşirile urmărite în cadrul testării suinelor după performanţele proprii

♦REFERAT
Tehnici de apreciere a suinelor după performanţele proprii utilizate în Europa

-140-
 TESTAREA SUINELOR DUPĂ DESCENDENŢI

Testarea vierilor şi scrofiţelor după descendenţi se foloseşte ca procedeu

de selecţie, în exclusivitate în fermele de elită, bazându-se pe rezultatele
înregistrate la testarea după performanţele proprii a produşilor din loturile de
fătare ale acestora.
Pentru ca lotul de produşi să fie admis în testul performanţelor proprii şi
ulterior să servească la testarea după descendenţi, el trebuie să îndeplinească
criterii de preselecţie (calificare).

1. Testarea după descendenţi a scroafelor

Rezultatul testării după descendenţi la scroafe se exprimă prin indicele de
testare care sintetizează diferenţa înregistrată între performanţa medie a lotului de
descendenţi şi performanţa medie a seriei lunare totale de testare pentu fiecare
însuşire urmărită în testul, performanţelor proprii.
Performanţa medie a lotului unei scroafe care se testază după descendenţi
se determină calculându-se media aritmetică pentru fiecare însuşire urmărită
făcând raportul dintre suma performanţelor indivizilor din lotul de testare şi
numărul acestora (tab. 31).
Performanţele medii ale seriei lunare de testare se stabilesc prin
calcularea mediei mediilor tuturor loturilor ce au încheiat controlul performanţelor
propii în luna respectivă, pentru fiecare însuşire urmărită. Pentru însuşirile la care
se fac corecţii, în calcul se iau mediile corectate. La determinarea mediei seriei
lunare participă toate loturile provenite de la scoafele ce s-au testat după
descendenţi în lunile anteriore (care au realizat indici de testare pozitivi) şi a căror
loturi au încheiat performanţele proprii în luna respectivă.
Cunoscându-se media performanţelor seriei lunare şi media
performanţelor lotului scroafei ce se testează după descendenţi se stabilesc
diferenţele ± faţă de media seriei lunare ale fiecărui lot al scroafelor ce se testează
după descendenţi, pentru însuşirile urmărite.
În tab. 31 a fost prezentat modul în care se calculează performanţele medii
ale lotului de descendenţi la scroafa cu numărul matricol 008-067, iar în tab. 32 la
numărul curent 2, performanţele lotului acesteia participă la calcularea mediei
seriei lunare.
Diferenţele ± faţă de media seriei lunare a fiecărui lot al scroafelor ce se
testează după descendenţi, se înmulţesc cu coeficienţii prezentaţi în tab. 33. Dacă
din însumarea algebrică a valorilor obţinute se obţine un indice de testare pozitiv,
rezultă că scroafa este admisă sau promovată în testul aprecierii după descendenţi.
În situaţia obţinerii unui indice de testare negativ, scroafa nu promovează testul
după descendenţi.
Din exemplul prezentat rezultă că scroafa cu numărul matricol 008-067
promovează testul după descendenţi, deoarece a deţinut un indice de testare
pozitiv, fiind denumită scroafă "testată".

-141-
 Tabelul 32
Metodologia calculării mediei seriei lunare la un număr
de 20 de loturi care au încheiat controlul în cursul unei luni
Grosimea Proporţia cărnii în
Consum
Spor slăninei carcasă (%)
Nr.matricol Nr. specific
Nr. mediu dorsale
al scroafei produşi (kg
crt. zilnic (mm) Corec- Determi- Corec-
participante (cap) furaj/kg
(g0) Determi- tată nată tata
spor
nată
1. 006-060 6 483 2,53 18,9 19,3 67 67,4
2. 008-067 6 479 3,14 21,6 22,2 74 73,6
3. 008-069 5 530 2,16 22,1 20,9 68,4 67
4. 008-075 6 485 2,84 20,7 21,1 - -
5. 009-021 4 440 3,08 19,8 21,8 - -
6. 009-040 4 490 2,83 21,8 22,0 71,4 71,4
7. 010-042 5 374 3,19 20,2 24,6 70 69,8
8. 010-087 4 502 2,68 22,1 21,9 67 65
9. 011-045 5 530 2,51 20,4 19,2 72,5 72,5
10. 011-046 5 474 2,83 21,4 22,2 69 67,4
11. 011-069 6 404 3,07 20,0 23,2 - -
12. 011-075 4 520 2,82 21,2 20,2 - -
13. 011-089 6 420 3,04 19,5 20,2 - -
14. 012-032 4 484 2,71 18,6 19,0 69,7 69,7
15. 204-071 4 384 2,83 18,2 22,2 67 68
16. 209-040 5 540 2,51 21,4 19,8 67,4 67,0
17. 209-014 7 477 2,66 20,6 21,2 28 68,6
18. 201-088 4 422 2,93 19,0 21,6 72,2 68,8
19. 314-945 5 480 2,91 19,5 20,3 71,6 71,0
20. 314-076 6 482 2,89 20,5 20,9 71 71,4
101 470 2,84 20,4 21,2 29,7 69,2

Rezultatelele testării se înscriu numai pentru scroafele reuşite în

certificatele colective (ca mame), numai prin punctajul realizat sau în certificate
individuale proprii şi în fişele de reproducţie şi selecţie (RS) prin punctajul
realizat, urmat de diferenţele de performanţă ale lotului pe însuşiri, faţă de seria
lunară

-142-
 Tabelul 31
Metodologia calculării performanţelor medii ale lotului de descendenţi la scroafa cu număr matricol 008-067 din rasa Marele alb
Spor Grosime slănină dorsală
Greutate Spor Greutat Consum furaje Consum % carne în carcasă (%)
vieruşi (mm)
Nr.crt Numărul a la 182 mediu e vieruşi specific kg
Sexul 91-182
. matricol zile zilnic la 91 zile 154-182 furaj/kg
zile Recalculat Determinată Corectată Determinată Corectată
(kg) (g) (kg) zile(kg) spor
(kg)
1. 063-041 M 88 484 24 64 68 197 3,07 21,2 21,6 74 73,6
2. 065-042 M 82 450 23 59 61 188 3,18 22,6 4,2 - -
3. 065-043 F 87 478 - - - - - 21,5 22,1 - -
4. 065-044 M 81 445 22 59 60 187 3,17 19,8 22,6 - -
5. 065-045 F 92 507 - - - - - 25,5 25,1 - -
6. 065-046 F 93 510 - - - - - 19,4 18,8 - -
Total şi medii 523 479 69 182 189 572 3,14 21,6 22,2 74 73,6
Notă: * valori rotunjite, unde este cazul

-143-
 2. Testarea după descendenţi a vierilor
Indicele de testare după descendenţi la vieri se calculează pe baza
urmăririi aceloraşi însuşiri (ca la testul performanţelor proprii) la produşii
proveniţi din loturile scroafelor partenere. Scroafele partenere se consideră toate
scroafele care au fost montate consecutiv primele 8 săptămâni de folosire a
vierilor. Când două sau mai multe scroafe sunt surori complete, se folosesc pentru
calcul numai datele de la cea mai bună dintre acestea.
Numărul minim de scroafe partenere este de 4 capete, neînrudite între ele.
Când nu se realizează acest număr, în decurs de 8 săptămâni, se prelungeşte
intervalul de aşteptare cu însă 2-4 săptămâni, până la realizarea numărului minim,
luându-se în calcul toate scroafele cuprinse în acest interval.
Media seriilor lunare
Întrucât scroafele partenere provin, în mod normal din 2-3 sau chiar 4 luni
calendaristice (având în vedere perioadele de 8-12 săptămâni de activitate a
vierului), se calculează media seriilor lunare a însuşirilor urmărite la loturile
scroafelor partenere care au încheiat controlul.
Media seriilor lunare, pentru fiecare însuşire urmărită, se obţine prin
înmulţirea mediei seriei lunare cu numărul de loturi care au luat parte la calcularea
sa. Spre exemplu, dacă în luna iunie la calcularea mediei seriei au participat 28
loturi, pentru calcularea lui (vezi fişa testare vieri) se înmulţeşte media lunară a
sporului mediu zilnic 519 g cu 28 rezultând 14.532.
În mod asemănător se procedează pentru toate loturile participante.
Rezultatele obţinute se însumează şi ceea ce rezultă se împarte la numărul total de
loturi din lunile respective.

Tabelul 34
Calculul mediei seriilor lunare pentru sporul mediu zilnic
Numărul de
Luna loturi Sporul mediu zilnic al seriei lunare
participante
Iunie 28 519 (28 x 519) = 14.532
Iulie 26 534 (26 x 534) = 13.884
August 37 521 (37 x 521) = 19.277
TOTAL ŞI
91 524 47.693
MEDII

47.693 : 91 = 524 g, ceea ce reprezintă media seriilor lunare pentru sporul

mediu zilnic

-144-
 Tabelul 33
Calculul indicelui de testare după descendenţi la scroafe
Valoare medie înregistrată la Valoarea medie înregistrată la Diferenţa faţă de
Însuşiri Coeficient Punctaj
U.M lotul de descendenţi seria de testare media
considerate de calcul realizat
Determinată corectată determinată corectată seriei corectate
Sporul mediu zilnic g 490 - 470 - +9 +20 +180
Consumul specific kg 3,14 - 2,84 - +0,3 -1000 -300
Grosimea slăninii dorsale mm 21,6 22,2 20,4 21,2 +1 -100 -100
Proporţia de carne în
% 74 73,6 67,7 69,2 +4,4 +100 +440
carcasă
Punctaj realizat +220

-145-
 În mod identic se procedează şi pentru calcularea mediei seriilor lunare la
celelalte însuşiri. În cazul în care o însuşire nu se urmăreşte, ea nu se ia în calcul,
iar indicele de testare se obţine numai pe baza însuşirilor urmărite - obligatorii
fiind sporul mediu zilnic şi grosimea stratului de slănină dorsală pe animalul viu.

Media loturilor scroafelor partenere se calculează pentru fiecare

însuşire făcându-se media aritmetică, lucru valabil şi pentru calcularea numărului
mediu de produşi, care au încheiat controlul ai scoafelor partenere (vezi fişa
testare vieri).
Având calculate cele două medii, se procedează la stabilirea diferenţelor ±
între acestea, care apoi se înmulţesc cu coeficienţii repectivi. Făcându-se suma
algebrică, se obţine indicele mediu de testare al scroafelor partenere, care se va
înmulţi cu W (numărul efectiv de loturi produşi ai scroafelor partenere),
obţinându-se indicele de testare a vierului.

lxp
W= , în care:
l+p

l - numărul de loturi ale scroafelor partenere;

p - numărul mediu de produşi ai scroafelor partenere care au încheiat
testul performanţelor proprii.
Rezultatele testării se înscriu numai pentru vieruşii reuşiţi, denumiţi
"testaţi", care realizează un indice de testare pozitiv şi anume:
- în certificate colective (ca tată) numai prin punctajul realizat;
- în certificatele individuale proprii şi în fişele de reproducţie şi selecţie
(RS) prin punctajul realizat, urmat de diferenţele medii de performanţă, pe
însuşiri, precum şi de perfromanţele medii faţă de care s-au calculat aceste
diferenţe.

♦TEMĂ: Fiecare student va rezolva o

aplicaţie practică privind testarea scroafelor şi a
vierilor după descendenţi.

♦ÎNTREBĂRI:
a) Descrieţi tehnica de testare a scroafelor după descendenţi
b) Descrieţi tehnica de testare a vierilor după descendenţi
♦REFERAT
Tehnici de apreciere a suinelor după descendenţi utilizate în Europa

-146-
 OBLIGAŢIILE UNITĂŢILOR CUPRINSE
ÎN CONTROLUL OFICIAL AL PRODUCŢIEI,
OFICIILOR JUDEŢENE ŞI A.N.A.R.Z.

a) Unităţile cuprinse în Controlul Oficial al producţiei sunt obligate să

asigure condiţiile necesare bunei desfăşurări a lucrărilor de testare după
performanţe proprii sau după descendenţi (hrănire, amenajarea boxelor şi
întreţinere pe flux tehnologic, cântare adecvate, cu posibilităţi de contenţie pentru
determinarea cu maximum de precizie a greutăţii corporale individuale şi a
grosimii stratului de slănină dorsală, hrănitori corespunzătoare pentru
determinarea consumului specific de furaje, stilete gradate sau aparate pe bază de
ultrasunete pentru măsurarea grosimii slăninii, cleşte de preducire, truse de tatuaj
şi crotalii pentru individualizare, conducerea evidenţei primare pe formulare
aprobate oficial etc.), precum şi condiţii de lucru pentru tehnicienii controlori, în
scopul aprecierii cu obiectivitate a calităţii materialului pentru reţinut în ferma
sau care se livrează pentru reproducţie pe bază de certificat de origine şi valoare
productivă.

b) Oficiile de Reproducţie şi Selecţie a Animalelor sunt obligate să

asigure tehnicieni controlori de producţie permanenţi în fermele de elită.
Controlorii de producţie au următoarele sarcini:
•să extragă săptămânal, pe liste, scrofiţele şi vieruşii care se reţin în
unităţile pentru calificare şi să se înainteze aceste liste Oficiului Judeţean pentru
eliberarea certificatelor de origine şi valoare productivă;
•să verifice, prin sondaj, corectitudinea înregistrărilor de montă (ziua şi
luna, numărul matricol al vierului etc.);
•să verifice corelarea datei fătării cu data montei (115±10 zile de la data
montei efectuată la unul dintre ciclurile de călduri); individualizarea tuturor
purceilor în primele 24 ore şi corectitudinea folosirii cheii de preducire, extrăgând
din evidenţa primară datele necesare completării buletinului de reproducţie şi
producţie;
•să verifice săptămânal, prin sondaj, efectuarea şi înregistrarea corectă a
loturilor de purcei, la vârsta de 21 de zile pentru stabilirea capacităţii de alăptare,
înregistrând datele necesare pentru completarea buletinului de reproducţie -
producţie;
•să verifice, la înţărcare, aplicarea prin tatuaj a aceluiaşi număr matricol la
purceii de culoare albă reţinuţi de unitate pentru testul performanţelor proprii;
•să participe la cântărirea individuală la vârsta, de 91±3 zile, a vieruşilor la
care se urmăreşte consumul specific de furaje şi la gruparea corectă a produşilor,
pe sexe, în boxele destinate testării, la eliminarea din testare a unor indivizi pe
motive întemeiate, extrăgând datele necesare pentru completarea buletinului de
control al performanţelor proprii;
•să asiste la cântărirea şi înregistrarea cantităţilor de furaje pentru
determinarea consumului specific;
•la încheierea perioadei de testare, participă la cântărirea individuală a
animalelor, măsoară personal grosimea slăninii, pe animalul viu, asistă la

-147-
determinarea proporţiei de carne în carcasă şi extrag datele necesare pentru
buletinul de control al performanţelor proprii;
•să examineze individual vieruşii şi scrofiţele la încheierea testului pentru
aprecierea exteriorului, acordând note pentru această însuşire şi stabilind clasa
parţială după conformaţie corporală - constituţie'
•să stabilească indivizii care se elimină din categoria material de
reproducţie;
•să înscrie datele de reproducţie - producţie şi testare în fişele "RS".
Oficiile judeţene de reproducţie şi selecţie a animalelor au obligaţia să
elibereze certificatele colective de origine şi valoare productivă pentru suinele
care se livrează altor unităţi, pe bază de contract economic întocmit între furnizor
şi beneficiar, cu stipularea clauzei de preluare între 7 şi 14 zile de la încheierea
testării ultimei serii din cadrul lotului, iar pentru cele reţinute în fermele proprii, la
solicitare, pe măsura introducerii la reproducţie.
Pentru vierii şi scroafele testate după descendenţi, care se livrează altor
unităţi, se eliberează certificatele individuale de origine şi valoare productivă.

c) Agenţia Naţională de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie

(A.N.A.R.Z.) asigură prelucrarea automată a datelor furnizate prin buletinele de
control de către oficiile judeţene şi stabilesc periodic baremurile pentru încadrarea
în clase după sporul mediu zilnic şi grosimea slăninii, precum şi baremurile
privind performanţele minime de lot pentru admiterea la testare după
performanţele proprii şi descendenţi, publicând anual rezultatele controlului
oficial al producţiei.

♦ÎNTREBĂRI:
a) Enumeraţi sarcinile controlorilor de producţie permanenţi

♦REFERAT
Activitatea şi rolul ANARZ

-148-
 APRECIEREA DUPĂ PERFORMANŢELE PROPRII
ŞI CERTIFICAREA CALITĂŢII SCROFIŢELOR PRODUSE ÎN
FERMELE DE HIBRIDARE

Fermele de hibridare constituie veriga de legătură între fermele de elită şi

unităţile de creştere şi îngrăşare. Activitatea acestora constă în producerea de
scrofiţe metise F1, între două rase materne, şi livrarea acestora la unităţile de
creştere şi îngrăşare pentru popularea şi împrospătarea efectivului matcă.
Efectivul matcă, în fermele de hibridare, trebuie să reprezinte circa 15%
faţă de efectivul matcă al unităţilor beneficiare. Vierii de reproducţie, în fermele
de hibridare, trebuie să provină din unităţile (fermele) de elită şi testare, iar
scroafele de reproducţie, fie din aceleaşi unităţi, fie din alte unităţi care practică
creşterea în rasă curată, cuprinse în Controlul oficial al producţiei, acceptându-se
numai în primul an de la înfiinţare folosirea femelelor din matcă proprie.
Procurarea reproducătorilor din fermele de elită şi testare asigură
transmiterea progresului genetic realizat de acestea, la care se adaugă efectul
fenomenului heterozis pe care îl manifestă scrofiţele hibride, în special pentru
însuşirile de reproducţie.
Procentul de reformă, la efectivul la efectivul matcă, în fermele de
hibridare, este de 75% la vieri şi de 50% la scroafe, în mod eşalonat, pe tot
parcursul anului.
Vieruşii rezultaţi în aceste ferme vor fi destinaţi, în totalitate, spre
îngrăşare, iar scrofiţele se cresc şi se livrează unităţile beneficiare, pe baza
performanţelor proprii (spor mediu zilnic şi conformaţie corporală - constituţie).
Lucrările de selecţie din aceste ferme se limitează la aprecierea calităţii
scoafelor din efectivul matcă şi la urmărirea calităţii procesului de creştere şi
dezvoltare a scrofiţelor, eliminând, pe parcurs, exemplarele necorespunzătoare.
Având în vedere că în aceste ferme se efectuează lucrări de selecţie masală
şi nu se ţin evidenţe pentru urmărirea individuală a scrofiţelor, iar livrarea
acestora se face în loturi aparţinând uneia sau mai multor serii lunare de scrofiţe,
se procedează în felul următor:
Clasa după origine se stabileşte pe baza clasei generale minime a vierilor
şi scroafelor care au participat la producerea descendenţei (tab. 35).
Tabelul 35
Stabilirea clasei după origine a scrofiţelor produse în fermele de hibridare
Clasa generală a
Clasa generală a scroafelor vierilor
R E I
R R E I
E E E I
I E I I
a II-a I I II
Necunoscută (numai în primul an de II II II
funcţionare)

-149-
 Spre exemplu, dacă din certificatele de origine şi valoare productivă
rezultă că unul din vieri a fost de clasa I , numai una din scroafele folosite la
reproducţie a fost de clasa a II-a, se acordă tuturor scrofiţelor care se livrează
clasa a II-a după origine.

Clasa după ritmul de dezvoltare corporală se stabileşte pe baza sporului

mediu zilnic de greutate vie, realizat de scroafiţele ce se livrează din fiecare serie
lunară, calculat după relaţia:

Gts
X= , în care:
Vtz

Gts - greutatea totală a scrofiţelor din cadrul seriei lunare, determinată la

data livrării, prin cântărirea în grup a scrofiţelor acceptate de beneficiar;
Vtz - vârsta totală, în zile, a scrofiţelor din seria lunară, la data livrării
determinată astfel:
•se stabileşte mai întâi suma lunilor întregi de vârstă, la fiecare lot ce se
livrează din seria lunară, pe baza crestăturilor de la urechi, care indică luna
calendaristică de naştere, considerând ziua a 15-a ca medie lunară; prin înmulţirea
numărului respectiv de scrofiţe cu numărul lunilor de vârstă, se determină data
lunilor întregi de vârstă;
•suma lunilor întregi de vârstă a lotului de scrofiţe din seria lunară se
înmulţeşte cu 30,5 (numărul mediu de zile lunar) aflându-se numărul total de zile;
•se stabileşte apoi diferenţa de zile dintre data livrării scrofiţelor şi ziua de
15 (ziua de la mijlocul lunilor) din luna de livrare, prin înmulţirea numărului de
scrofiţe; această diferenţă se adaugă sau se scade din zilele rezultate din calculul
anterior, stabilindu-se, în final, vârsta totală în zile a scrofiţelor ce se livrează din
seria lunară.
Sporul mediu zilnic realizat din calcul se compară cu baremurile
comunicate de A.N.A.R.Z. stabilindu-se astfel clasa după ritmul de dezvoltare
corporală.
Punctajul pentru această clasă parţială se calculează prin înmulţirea sporului
mediu zilnic, exprimat în grame, cu coeficientul 1,5, corespunzător raselor materne.

Clasa după conformaţie corporală - constitutuţie

Se acordă 64 de puncte - limita superioară de punctaj pentru clasa a II-a
Clasa generală se stabileşte pe baza celor trei clase parţiale determinate
(origine, spor mediu zilnic şi conformaţie corporală-constituţie), utilizându-se
datele din tab. 26.
Greutatea individuală la livrarea scrofiţelor hibride tebuie să fie minim 70
kg, iar preţul de bază maxim ce se poate acorda este cel corespunzător greutăţii
medii de 100 kg.

♦ÎNTREBĂRI:
a) Descrieţi metoda şi criteriile de apreciere a performanţelor în ferme de
hibridare

♦REFERAT
Tehnici de apreciere în fermele de hibridare în ferme din Europa

-150-
 CALCULUL PREŢURILOR
PENTRU SUINELE DE REPRODUCŢIE

Preţul pentru materialul de reproducţie la suine se formează din preţul de

bază la care se adaugă sporuri de preţ pentru însuşirile zootehnice.
1. Metodologia calculării preţului de bază
Preţul de bază se calculează prin însumarea preţurilor parţiale:
a) preţul parţial pentru clasa după origine;
b) preţul parţial pentru clasa după ritmul de dezvoltare corporală;
c) preţul parţial pentru clasa după calitatea cărnii;
d) preţul parţial pentru clasa după conformaţie-constituţie corporală.

a) Preţul parţial pentru clasa după origine se calculează conform tarifelor

prezentate în tab. 36.
Tabelul 36
Calcularea preţului parţial pentru clasa după origine
Lei/animal
Clasa după
Sexul Grupa I de rase Grupa a II-a de
origine
rase
M 45.000 60.000
Record
F 24.000 30.000
M 37.500 45.000
Elită
F 18.000 24.000
M 30.000 35.000
Clasa I-a
F 12.000 18.000
M - -
Clasa a II-a
F 6.000 12.000
*La nivelul anului 2000
b) Preţul parţial pentru clasa după ritmul de dezvoltare corporală se
calculează pe baza tarifelor stabilite pentru fiecare punct performanţă privind
sporul mediu zilnic şi consumul specific realizat în perioada de control, tarife ce
variază în funcţie de clasă, sex şi specificul fermei în care se obţin animalele de
reproducţie (tab. 37).
Tabelul 37
Calcularea preţul parţial pentru clasa după ritmul de dezvoltare corporală
Lei/punct performanţă spor
Specificare mediu zilnic+consum specific
R E I-a a II-a
Masculi de rasă curată şi hibrizi din combinaţii de
88,0 85,0 82,0 -
rase acceptate din ferme de elită (selecţie) şi testare
Femele de rasă curată din ferme de elită (selecţie) şi
70,0 62,0 64,0 58,0
testare
Femele din fermele de hibridare şi din fermele de
27,0 25,0 20,0 19,5
multiplicare (înmulţire)
*La nivelul anului 2000

c) Preţul parţial pentru clasa după calitatea cărnii se stabileşte pe baza

performanţelor proprii privind grosimea stratului de slănină şi procentul de carne
în carcasă la animalul sacrificat din lotul de fătare din care provine. Se stabileşte
151
punctajul aferent acestor însuşiri care se înmulţeşte apoi cu tarifele pe puncte
acordate diferenţiat în funcţie de sex şi clasa în care se încadrează performanţa
realizată (tab. 38).
Tabelul 38
Calcularea preţul parţial pentru clasa după calitatea cărnii
Lei/punct performanţă pentru grosimea slăninii
Specificare dorsale+proporţia de carne în carcasă
R E I-a a II-a
Masculi 24,0 22,5 21,0 -
Femele 21,0 19,5 18,0 16,0
*La nivelul anului 2000

d) Preţul parţial pentru clasa conformaţie - constituţie corporală se

stabileşte pe baza tarifelor stabilite diferenţiat în funcţie de de clasă, sex, care se
înmulţeşte cu punctajul realizat în urma aprecierii prin metoda punctelor (tab. 39).
În cazul scrofiţelor de rasă curată şi hibride care nu realizează sporul
mediu zilnic în greutate pentru încadrarea în clasa a II-a după ritmul de dezvoltare
corporală şi acceptate totuşi la reproducţie, preţul de bază se formează prin
înmulţirea greutăţii corporale la data livrării, cu preţul pe kg la grupa de greutate
"peste 110 kg viu" (14 000 lei).
Tabelul 39
Calcularea preţul parţial pentru clasa după conformaţie-constituţie
corporală
Lei/punct performanţă pentru conformaţie-constituţie
Specificare corporală
R E I-a a II-a
Limite de punctaj 10-90 89-80 79-65 64-55
Masculi 30,0 24,0 18,0 -
Femele 18,0 15,0 12,0 9,0
*La nivelul anului 2000

Se mai face precizarea că diferenţa de greutate în plus dintre greutatea vie

în momentul livrării şi greutatea înscrierii în certificat se plăteşte de către
benficiar la preţul pe kg greutate vie a suinelor de carne. Diferenţa în minus se
poate penaliza la furnizor cu sume diverse.
Pentru scrofiţele hibride preţul maxim ce se poate acorda este cel
corespunzător greutăţii medii de 100 kg.

2. Metodologia calculării sporurilor de preţ

Indiferent de rasă se acordă pentru:
a) Ascendenţi, în două situaţii:
- când provine din părinţi testaţi după descendenţi (tab. 40).

152
 Tabelul 40
Sporurile de preţ acordate pentru părinţi testaţi după descendenţi
Lei/punct al indicelui de testare al
Toate rasele descendentului
Tatăl Mama
Masculi 200,0 150,0
Femele 150,0 135,0
* în anul 2000 nu s-au mai acordat
- când ascendenţii (părinţii) sunt înscrişi în registrul genealogic (tab. 41).

Tabelul 41
Sporurile de preţ acordate pentru înscrierea în regitrul genealogic
Lei/punct animal
Tatăl Mama
Specificare Registrul Registrul Registrul Registrul
genealogic genealogic de genealogic de genealogic de
de elită stat** stat stat
Masculi 3.000 - 1.500 450
Femele 750 - 450 150
*La nivelul anului 2000
** Nu s-au mai acordat sume
Notă: Acest spor se acordă numai pentru ultima înscriere în registrul genealogic

b) Performanţa de reproducţie a scroafelor

Sporul de preţ constă în acordarea a câte 10 000 lei pentru fiecare kg
realizat la capacitatea de alăptare peste baremurile de admitere a scroafelor în
controlul oficial al producţiei luându-se în considerare numai datele ultimei fătări.
c) Descendenţi în două situaţii:
- pentru performanţele la testarea după descendenţă;
- pentru înscrierea proprie în registrele genealogice.
În primul caz sporul de preţ se acordă pe sexe prin înmulţirea tarifelor
pentru fiecare punct cu numărul de puncte realizat la indicele de testare după
descendenţi (tab. 42).

Tabelul 42
Sporurile de preţ acordate pentru punctajul realizat la testarea după
descendenţi
Lei/punct realizat la indicele testării după
Specificare descendenţi
Tatăl Mama
Toate rasele 100,0 75,0
*La nivelul anului 2000

În al doilea caz, la vânzare indivizii primesc sporuri diferenţiate în funcţie

de sex şi registrul genealogic (tab. 43).
Pentru suinele livrate pentru sacrificare conform D.C.S. nr.70 din
1.03.1984, revizuit în 1992, preţurile pe kg greutate vie sunt negociate în jurul
următoarelor valori:
• sub 90 kg 30-35.000 lei
• 90-100 kg 40-45.000 lei

153
 • 101-100 kg 45-48.000 lei
• peste 110 kg 48-50.000 lei
Scroafele şi vieri reformaţi şi recondiţionaţi – 40-48.000 lei

Tabelul 43
Sporurile de preţ acordate pentru înscrierea proprie în registrul genealogic
Lei/animal
Toate rasele Registul genealogic Registrul genealogic
de elită teritorial
Masculi 150.000 -
Femele 60.000 30.000
*La nivelul anului 2000

♦TEMĂ:
Calcularea preţurilor la suinele de reproducţie
- Să se calculeze preţul de vânzare-cumpărare a
următoarelor suine:
1. Scrofiţă de prăsilă din rasa Duroc provenită
din:
tată - elită
mama - clasa I
Performanţe realizate la testare:
•greutate corporală la 182 zile 85 kg;
•grosimea slăninii dorsale determinate 20,4 mm;
•proporţia de carne în carcasă determinată pe individul sacrificat la
greutatea de 79 kg a fost de 70%;
•la aprecierea după conformaţie-constituţie corporală a realizat 80
puncte;
•capacitatea de alăptare a scroafelor mamă a fost de 42 kg;
2. Vieruş prăsilă din rasa Marele alb provenit din ambii părinţi
testaţi
Performanţe realizate în perioada testarării:
•greutate corporală la 182 zile 98 kg;
•greutate corporală la 91 zile 30 kg;
•consum furaje în perioada 154-182 zile 91 kg;
•grosimea slăninii dorsale determinate 21,3 mm;
•proporţia de carne în carcasă determinată pe individul sacrificat la
greutatea de 81 kg a fost de 69%;
•la aprecierea după conformaţie-constituţie corporală a realizat 92
puncte; Capacitatea de alăptare a scroafei mamă a fost de 40 kg.
În momentul livrării vieruşii a avut greutatea corporală de 103 kg.
Indicii sintetici de testare după descendenţi ai părinţilor au fost:
tata 1230 puncte; mama 870 puncte.

♦ÎNTREBĂRI:
a) Descrieţi tehnica de calculare a preţului la suinele destinate producţiei
b) Descrieţi tehnica de calculare a preţului la suinele destinate reproducţiei
♦REFERAT
Metodologia calculării preţului la suine în ţări din Europa

154
 NOŢIUNI DE MECANIZARE ŞI AUTOMATIZARE
A PRINCIPALELOR LUCRĂRI ÎN UNITĂŢILE
DE CREŞTERE ŞI EXPLOATARE A SUINELOR

Principalele lucrări în unităţile de creştere şi exploatare a suinelor vizează

asigurarea şi administrarea unor cantităţi apreciabile de furaje, a apei pentru
consumul biologic şi tehnologic, colectarea, transportul şi epurarea apelor uzate,
asigurarea în adăposturi a microclimatului adecvat fiecărei categorii de suine etc.
Mecanizarea lucrărilor menţionate duce la creşterea productivităţii muncii
prin înlocuirea unui volum mare de muncă fizică, în acelaşi timp implicând şi o
ridicare a nivelului de calificare a personalului muncitor, deoarece utilajele şi
instalaţiile din dotare trebuie folosite cu competenţă şi bune rezultate.

1. Mecanizarea şi automatizarea furajării suinelor

Concentrarea unor efective de suine în unităţile mari de tipul complexelor
industriale a atras după sine manipularea unor cantităţi mari de furaje, începând cu
preluarea lor de la fabricile de nutreţuri combinate, transportul în complexe,
distribuirea în buncăre, precum şi administrarea acestora la boxele cu animale.
Transportul furajelor de la fabricile de nutreţuri combinate se execută cu
autobuncăre speciale, a căror încărcare se execută prin cădere pe partea lor
superioară, iar deschiderea pe la partea inferioară, prin intermediul unor
transportori helicoidali care ridică furajul pentru a fi descărcat, prin cădere, în
buncărele de la unităţi.
Buncărele existente în prezent în dotarea complexelor de creştere a
suinelor sunt de mai multe tipuri, diferenţiate între ele prin capacitate, prin forma
şi unghiul pâlniei de golire (tab. 44).
Alegerea tipului de buncăre pentru depozitarea furajului se face în funcţie
de consumul zilnic încât acestea să asigure depozitarea unei cantităţi pentru
minimum 2 zile. Buncărele cu gura de golire laterală asigură o descărcare mai
bună a furajelor, faţă de buncărele cu golirea centrală.
De asemenea, buncărele cu capacitate mai mică se dovedesc mai
funcţionale decât cele cu capacitate mare încât asigură o mai bună descărcare,
chiar şi în situaţia când furajul are o umiditate mai mare.
Tabelul 44
Caracteristicile constructive ale buncărelor
Volumul util al buncărelor
3
4m 7 m3 10 m3 16 m3 20 m3
Caracteristicile constructive
Cu gura de golire cu gura de golire
laterală centrală
Inălţimea faţă de sol a gurii de 1 1 - - -
golire 2 2 1 1 1
Inălţimea pâlniei de golire 2,3 2,3 2,3 2,7 2,5
Înălţimea zonei cilindrice - 1 2 2,8 3
Înălţimea totală a buncărului 4 5 6 7,3 7,3
Unghiul pâlniei de golire 56° 56° 56° 68° 63°

155
 Mai frecvent se întâlnesc buncărele metalice, dar datorită faptului că nu
sunt rezistente la coroziune s-au confecţionat din plăci de polistiren cu armură
metalică sau din materiale pe bază de fibră de sticlă.
Pentru transportul furajelor la locul de hrănire în hrănitori, se folosesc
transportoarele cu noduri, la care circuitul de transport permite schimbări de
direcţie în unghiuri de 90°. Un transportor cu noduri permite extragerea furajului
din buncăr, alimentarea cu furaj prin mecanismul de activare a cablului cu noduri,
transportul furajului pe conducte şi distribuirea acestora la liniile de furajare.
Alegerea transportorului corespunzător se face în funcţie de consumul zilnic de
hrană şi de lungimea totală a parcursului de furaj din adăpost. Pentru o bună
funcţionare pe un circuit al transportorului nu trebuie să se găsească mai mult de 6
coturi, iar în situaţia în care sunt necesare mai multe coturi se reduce lungimea
circuitului de transport, cu câte 20 m pentru fiecare cot suplimentar.
Coborârea nutreţului de la conducta de transport se face prin intermediul
unui orificiu, prin care furajul curge printr-un tub de coborâre spre hrănitori.
Coborârea poate fi dublă (stânga-dreapta) la 2 linii de hrănitori şi simplă, pentru o
singură linie de hrănire.

Figura 118. Elemete de furajare computerizată

În situaţia în care administrarea hranei se face dozat, coborârea furajului se

face în dozator, după care acesta este descărcat în hrănitor. Hrănirea sau
micşorarea cantităţii de hrană se face, în principiu, prin ridicarea sau coborârea
tubului de golire în dozator sau printr-un sistem de limitare a cantităţii de furaje,
acţionat în plan orizontal.
Pentru protecţia instalaţiei de administrare a hranei, prin procedeul
prezentat, este necesar ca la gurile de umplere a buncărelor să fie montate site care
reţin corpurile străine (obiecte metalice, hârtii, textile etc.) şi periodic se verifică
întinderea cablului cu noduri, precum şi mecanismele de siguranţă şi dispozitivele
de preaplin.
Administrarea furajelor se face în diferite tipuri de hrănitori, în funcţie de
categoria de suine. Pentru purceii sugari, tineret suin în creşă, tineret în testare
colectivă şi suine la îngrăşat, în hrănitori liniari, pentru scroafe lactante şi vieruşi
în testare în hrănitori individuali, iar pentru scroafe în montă-gestaţie în jgheaburi
cu delimitarea cu plăci din beton armat a fiecărui loc de furajare. Datorită faptului
că hrănitorile confecţionate din tablă au o durată scurtă de folosire (1,5-3 ani), în
ultimul timp s-a trecut la confecţionarea acestora din beton armat la majoritatea
categoriilor, cu excepţia purceilor în maternitate, unde s-au experimentat hrănitori
din material plastic armate din fibră de sticlă.

156
 Tabelul 45
Principalele caracteristici ale transportorului cu noduri
Tipul transportorului
Caracteristicile tehnice U.M. TN-60 cu TN 2 R cu TN-35 1 R
ramură două ramuri cu o ramură
Capacitatea de lucru kg/h 1500 3000 400
Lungimea maximă de transport m 275 500 200
Numărul circuitelor de distribuire nr 1 2 1
Numărul maxim de coturi cu role nr 8 16 8
Diametrul conductelor mm 60 60 42
Diametrul nodurilor mm 50 50 32
Pasul nodurilor mm 100 100 55
Puterea motorului de acţionare Kw 2,2 3 0,75
Puterea motorului electric al
Kw 0,37 0,37 -
agitatorului
Reductor de turaţie - Planetar Melc

Dimensiunile şi forma hrănitorilor din beton armat variază în funcţie de

categoria de animale, asigurându-se minimum 50% faţă de numărul de suine în
boxe, când furajarea se face la discreţie, în cazul asigurării unei suprafeţe
specifice de 0,55-0,72 m2, şi un loc pentru 3 animale în boxă, în care se asigură o
suprafaţă mai mare pe cap de animal. Menţionăm că situaţia ideală este când se
asigură un loc de hrănire pentru fiecare animal, indiferent de modul de hrănire,
deoarece se reduc interacţiunile de tip agresiv între indivizi. Acest aspect se poate
realiza mai greu, deoarece trebuie să se ţină seama de mai mulţi factori: spaţiul de
furajare pe animal, suprafaţa specifică, mărimea lotului, configuraţia boxei,
dimensiunile adăpostului etc.
Hrănitorii liniari, cu mai multe locuri de furajare sau individuali, trebuie să
îndeplinească mai multe condiţii: animalele să poată consuma furajele cu mai
multă uşurinţă, să aibă o curgere bună a furajelor din rezervorul cu cupă (să nu
facă boltă), să nu se producă pierderi prin scoaterea furajului cu râtul de către
animale, să fie rezistent în exploatare, spălarea, dezinfectarea să se facă uşor ş.a.

Figura 119. Hrănitori pentru tineret

Pentru realizarea acestor condiţii trebuie respectate următoarele cerinţe:

• Dimensionarea fiecărui loc de furajare trebuie corelată cu dimensiunile
capului animalelor din categoria respectivă. Pentru suinele la îngrăşat, locul de
furajare trebuie să aibă lăţimea maximă de 25 cm, lăţimea optimă după cercetările
noastre fiind de 30-33 cm, ţinând seama de lărgimea pieptului care trebuie luată în
calcul atunci când animalele ocupă frontul de furajare. Distanţa dintre peretele
anterior şi peretele rezervorului de furaje trebuie să fie de 26 cm, iar înălţimea
peretelui anterior al cupei de 20 cm.

157
 • Rezervorul de furajare al hrănitorului din beton armat trebuie să fie
foarte bine sclivisit şi să aibă formă dreptunghiulară sau trunchi de prismă, care să
permită furajului, chiar cu umiditate de peste 19-20% să cadă în cupă prin
greutatea proprie.
• Pentru reducerea pierderilor de furaj, peretele anterior al rezervorului
trebuie să fie coborât sub nivelul peretelui anterior al hrănitorului (cupei), cu 8-10
cm, pentru suinele la îngrăşat şi cele în testare, şi cu 5-6 cm la tineretul suin. În
felul acesta, nivelul furajului în cupă nu se va putea ridica peste peretele anterior
al hrănitorului.
• Pe linia superioară a cupei hrănitorului se ataşează, prin sudură un
platband metalic care să depăşească înspre interior peretele cupei cu 2,5-5 cm;
acesta face ca furajul să nu fie scos din hrănitor de către animal, evitându-se
risipa.
• Locurile de furajare să fie precis delimitate cu bare de oţel rotund (∅
10-12 mm), unite între ele pe adâncimea cupei cu fier oţel de aceeaşi grosime (fig.
120). În felul acesta, animalele nu se pot culca în jgheab sau intra pe sub bare şi
nu pot împinge furajul de-a lungul hrănitorului pentru a-l scoate afară.
• Hrănitorul din beton armat trebuie realizat cu o compoziţie suficientă de
ciment, pentru ca betonul să fie rezistent atât la presiunile exercitate cât şi la
curăţirea şi dezinfecţia periodică.
• Pentru scurgerea apelor de spălare şi a soluţiilor folosite la dezinfecţie,
hrănitorul va trebui prevăzut cu un orificiu cu dop, la unul din capetele cupei.

Figura 120. Centură cu senzor

şi pupitru de programare
a cantităţii de furaj

În cazul administrării hranei umede sunt necesare bucătării furajere şi

pompe cu conducte pentru distribuirea hranei. Hrana umedă, în raport de 1 parte
furaj la 2,5-3 părţi apă, este împinsă cu ajutorul pompelor la adăposturi, prin
conducte. În fiecare boxă, îngrijitorul deschide o vană rapidă, lăsând să curgă în
jgheab hrana lichidă, până la un anumit nivel, după
care vana se închide şi se deschide vana boxei
următoare. După terminarea distribuirii hranei, se
trece la spălarea conductelor cu apă. Administrarea
lichidă a hranei prezintă o serie de neajunsuri:
necesită volum mare de muncă mecanică şi
manuală, valorificarea hranei se face
necorespunzător, deoarece animalele ingeră o
cantitate mare de apă, întrucât posibilităţile de
transport sunt eficiente la un raport de apă: hrană de
3:1, amestecul fiind prea fluid, posibilităţi reduse de
Figura 121. Hrănitor dozare a hranei, înfundarea conductelor, creşte
pentru creştere pe păşune încărcătura microbiană în adăposturi datorită
alterării resturilor pe conducte şi în gheab ş.a.

158
 2. Instalaţii pentru administrarea apei
Apa necesară pentru unităţile de creştere a suinelor trebuie să provină din
sursele cele mai economice, sigură în ceea ce priveşte debitul necesar pe tot
parcursul anului şi corespunzătoare din punct de vedere calitativ. Indiferent de
sursa de apă, pentru alimentarea unităţii trebuie să fie respectată zona de protecţie
sanitară care cuprinde 3 puncte:
• Perimetrul de regim sever, în interiorul căreia nu se permite construirea
de locuinţe sau aşezări omeneşti, accesul persoanelor şi nici circulaţia şi păşunatul
animalelor. Acest perimetru, pentru apele freatice, este de circa 200 m amonte, pe
direcţia curentului subteran, şi 50 m lateral; iar pentru puţurile captive un spaţiu
de 20-50 m, în jurul acestora. Zona se împrejmuieşte, se supraveghează şi se
protejează de scurgerile de suprafaţă.
• Punctul de restricţie se întinde în afara zonei de regim sever (pentru ape
freatice circa 20-50 cm) şi are ca scop reducerea posibilităţilor de impurificare. În
acest perimetru se interzice irigarea cu ape uzate, despăduriri, depozitarea de
reziduuri, culturi agricole etc.
• Punctul de observaţie este zona în care sunt permise aşezările omeneşti,
iar organele sanitare urmăresc starea sanitară a populaţiei.
Apa se depozitează într-un castel de apă a cărui capacitate trebuie
calculată în corelaţie cu necesarul de apă pentru întreaga activitate a complexului.
Castelul de apă este necesar pentru asigurarea unei presiuni în reţeaua de
distribuţie de cel puţin 3 atmosfere, precum şi pentru asigurarea unei rezerve de
apă, inclusiv pentru stingerea incendiilor.
Numărul şi diametrul puţurilor, debitul electropompelor, capacitatea
castelului de înmagazinare a apei sunt în funcţie de capacitatea complexului.
Calculul pentru stabilirea necesarului de apă se face pe baza consumurilor
biologice specifice care diferă în funcţie de vârsta, greutatea şi starea fiziologică a
animalelor, la care se mai adaugă necearul de apă pentru consumul tehnologic
(pentru evacuarea dejecţiilor, spălarea personalului, a mijloacelor de transport,
platformelor, udarea spaţiilor verzi etc.). În calculul necesarului de apă trebuie să
se ţină seama de variaţia consumului de apă de la o zi la alta, iar în cadrul zilei de
la o oră la alta. Datorită acestui fapt, la calculul necesarului de apă trebuie să se
ţină seama de coeficienţii de variaţie zilnică (kzi) şi ora (koră) a apei.
Tabelul 46
Necesarul mediu de apă pentu suine (litri/an/cap)
Scroaf Tineret Tinere
Specificare Vieri Suine la îngrăşat
e prăsilă t suine
Apă de băut 5000 4700 750-900 720 2400-2700
Consumul băut + 10000 9400 1600 1450 5400
tehnologic

Coeficientul de variaţie zilnică a apei se stabileşte după formula:

Q max .zi
Kzi = ;
Qmed .zi
Pentru proiectarea lucrărilor lucrărilor de captare a apei şi a instalaţiilor se
ia ca bază de calcul consumul zilnic maxim (Q max.zi). Cantitatea totală de apă
consumată în timpul unei zile, exprimată în m3/zi reprezintă consumul zilnic (Q
med.zi). Consumul mediu zilnic se stabileşte efectuând totalul consumurilor
rezultate din înmulţirea numărului de consumatori din cadrul unităţii cu
consumuri specifice.

159
 Coeficientul variaţiei consumului orar de apă (Koră) se calculează cu
ajutorul formulei:
Q max .ora
Koră =
Qmed .ora

Consumul total zilnic de apă se stabileşte totalizând consumurile medii

zilnice pentru animale (Q1mediu zi), pentru oameni (Q2mediu zi), pentru
pregătirea hranei (Q3mediu zi), nevoi gospodăreşti (Q4 mediu zi) etc.
Q total mediu = Q1 med.zi + Q2 med.zi + Q3 med.zi
Q1med.zi = A1q1+ A2q2 + Anqn

A1, A2 , An = numărul de animale dintr-o anumită categorie ;

q1, q2, qn = consumuri de apă pentru animalele respective.
Pentru a calcula Q max.zi se foloseşte formula:
Q max.zi = Q total med.zi K1/zi

Pentru alte calcule se foloseşte formula:

Qmed .zi Qtotal .med .zi.Kzi1 / ora

Q med.oră = = ;
24 24
Qmed .ora Q max .zi
Q med.s = = ,1 / s
3600 86.400
Q max .zi.Kora Qtotal.med .zi.Kzi.Kora
Q max.oră = = ,1 / ora
24 24
Q max .ora Qtotal.med .zi.Kzi.Kora
Q max.s = = ,1 / s
3600 86.400

Ţinând seama de variaţia necesarului de apă, pe parcursul unei zile, se

poate stabili un anumit program de lucru, astfel încât să se uniformizeze, pe cât
posibil, consumul de apă pentru o zi.
Pentru aducerea apei la sursă, la castelul de apă şi apoi la locul de consum,
sunt necesare conducte de apă exterioare şi interioare. Cele exterioare trebuie
îngropate în pământ, la o adâncime de circa 1 m, pentru a fi ferite de îngheţ, iar
cele interioare fie că sunt îngropate în pardoseală fie că sunt izolate pentru
prevenirea formării condensului în adăpost.
Elementul activ în asigurarea cu apă a animalelor este adăpătoarea
automată. Cele mai frecvente adăpători sunt cele tip pipă, alături de care mai pot
fi întâlnite cele de tip suzetă şi cu cupă. În alegerea celei mai eficiente soluţii
pentru administrarea apei de băut, trebuie să se ţină seama de următoarele
elemente: să asigure adăparea la discreţie, să asigure o apă igienică, să nu se
producă pierderi în timpul consumării şi datorită instalaţiei, apa să poată fi uşor
consumată de animale, să se întreţină uşor.
Pentru asigurarea unui comportament normal în timpul consumării apei, pe
tot fluxul tehnologic şi la toate categoriile de suine trebuie să se folosească
acelaşi sistem de adăpare.
Instalaţia cu pipe cu nivel constant este compusă dintr-un bazin acoperit,
amplasat la capătul unui rând de boxe, alimentat de la coloanele cu presiune, dotat
cu unul sau mai multe flotoare. De la bazin este alimentată o coloană de ţeavă
zincată, cu lungimea maximă de 25 m, care traversează un rând de boxe sau
baterii prin zona grătarului şi pe care sunt montate pipele, pe un singur rând.

160
Adăpătorile pipă se montează în colţul boxei şi se realizează din ţeavă zincată de
3/4 ţoli, pentru scroafe în gestaţie şi suine la îngrăşat, şi de 1/2 ţoli pentru
maternitate şi creşă, fixându-se prin sudură de coloana de apă. Înălţimea pipelor
este de 10-12 cm, pentru purceii sugari, scroafe în maternitate şi tineret, şi de 18-
20 cm pentru vieri, scroafe în gestaţie şi suine la îngrăşat (fig. 122, 123).
Periodic se reglează nivelul de curgere al pipelor cu ajutorul furtunului cu
nivel constant după care întreaga instalaţie se rigidizează prin sudură. Nereglarea
corectă a nivelului duce la pierderi mari de apă şi la creşterea peste limitele admise a
umidităţii în adăposturi, cu influenţă negativă asupra sănătăţii animalelor, mai ales
în maternitate şi creşă. La capătul coloanei se prevede un dop pentru a se permite
spălarea pentru curăţirea impurităţilor care se depun prin sedimentare. O adăpătoare
tip pipă poate deservi 10-12 purcei în maternitate, inclusiv scroafe, 10 capete tineret
suin şi 14-16 capete la celelalte categorii de suine.

TIPUL AVANTAJE DEZAVANTAJE

• Investiţie mică
PIPĂ • Întreţinere uşoară şi simplă
• Pierderi mici de apă
• În sezonul rece apa la
temperatura adăpostului
• Se pot racorda la bazinele
de spălare a canalizării
• Investiţie mică
SUZETĂ • Înlocuire rapidă a celor
defecte
• Asigurarea permanentă a
apei
• Pierderi foarte mici la
presiune normalăţ a apei în
instalaţie
• Construcţie simplă
CUPĂ • Întreţinere uşoară şi
simplă
• În sezonul rece apa la
temperatura adăpostului
• Se pot racorda la bazinele
de spălare a canalizării
pentru folosirea apei prin
cădere în situaţii de
întrerupere a curentului
electric
Figura 122. Tipuri de adăpători pentru suine
• Nu se menţine nivelul
dacă instalaţia este mai
lungă de 25 m
• Necesită dezinfecţie cel
puţin odată pe lună
• Contecţie pretenţioasă
• Folosirea de materiale
neferoase şi galvanizate
• Defecţiuni de exploatare
prin blocări datorită
corpurilor străine din apă
• La presiune scăzută nu
mai închid ventilele şi se
produc pierderi mari de
apă
• Consum mare de metal
• Apa murdară în cupă
• Pierderi mari de apă
• Necesită dezinfecţie cel
puţin odată pe lună

161
 Figura 123. Alte tipuri de adăpători

3. Instalaţii şi utilaje pentru condiţionarea

microclimatului în adăposturile de suine
Cei mai importanţi factori de microclimat sunt: temperatura, umiditatea,
viteza de mişcare a aerului şi încărcarea cu gaze nocive. Aceşti factori pot fi
condiţionaţi prin intermediul unor instalaţii de încălzire şi instalaţii de ventilaţie.

3.1. Instalaţiile de încălzire

Instalaţiile de încălzire sunt de două feluri:
- instalaţii de încălzire generală, cu ajutorul cărora se face încălzirea
întregului adăpost;
- instalaţii de încălzire locală, cu ajutorul cărora se face încălzirea unor
anumite spaţii (spaţiul pentru odihna purceilor sugari).

Figura 124. Aerotermă cu gaz fosil

(încălzire locală)

Instalaţiile de încălzire generală (centrale termice) au ca agenţi termici

apa caldă, aburul cald şi aerul cald. Transferul de căldură în adăpost se face prin
reţelele de distribuire a apei calde, baterii de încălzire sau prin aeroterme.
Bateriile de încălzire folosesc ca agent termic apa caldă sau aburul.
Încălzirea agentului se face în centrala termică, de unde, prin conducte, ajunge în
adăposturi, alimentând bateriile de încălzire. Aceste baterii se găsesc sub formă de
calorifere sau sunt amplasate în faţa orificiului de refulare a aerului în adăpost de
către ventilatoare.
Aerotermele au ca elemente componente ventilatorul, sursa de căldură şi
termostatul care reglează debitul de căldură în funcţie de temperatura adăpostului.
Aerotermele fixe au ca sursă de căldură arzătoare cu combustibil lichid,
panouri de rezistenţe electrice sau baterii de încălzire. Cele mobile au ca sursă de
162
încălzire rezistenţe electrice, fiind utilizate, de regulă, la încălzirea suplimentară a
adăposturilor înainte de populare (maternitate, creşă), în cazul de temperaturi
foarte scăzute sau în cazul apariţiei unor defecţiuni ale instalaţiei principale de
încălzire. Pentru ca aerul cald să fie distribuit uniform în adăpost, este condus prin
tuburi din tablă sau material plastic, perforat din loc în loc, amplasate în lungul
adăpostului.
Instalaţiile de căldură locală necesare încălzirii spaţiilor ocupate de
purceii sugari pot fi suspendate sau îngropate în pardoseală. Ca sursă de încălzire
suspendate se folosesc lămpile cu radiaţii infraroşii sau radiatoarele din cărămidă
de 250-500 W. Deasupra surselor menţionate se montează reflectoare, pentru o
repartizare corectă a căldurii. Reglarea reflectoarelor se face prin ridicarea sau
coborârea surselor de căldură faţă de nivelul pardoselii.
Sursele de căldură îngropate în pardoseală au avantajul asigurării unei
zone calde pentru purcei şi menţinerea curată a acestora, dovedindu-se, în acelaşi
timp mai efiecientă decât cele suspendate.
În zona aferentă purceilor, sub pardoseală, la o distanţă de 15-20 cm, se
dispun ţevi în serpentină racordate la sursa de alimentare cu apă caldă. Această
instalaţie prezintă neajunsul că la orice defecţiune pe reţea este necesară
înreruperea circuitului şi desfacerea pardoselei, oprind fluxul producţiei în boxele
respective.
Plăcile de încălzire cu rezistenţă electrică pot fi realizate din dale de beton,
cu grosimea de 8-10 cm, în care se încastrează rezistenţa electrică introdusă în
izolaţia ceramică sau prin construirea pardoselei în zona respectivă în felul
următor: placă de azbociment, placă de poliestiren expandat, placă de azbociment,
un strat de nisip de 1,5 cm în care se montează rezistenţa electrică, şapă de beton
sclivisită cu ciment cu grosimea de 2,5 cm.
Rezistenţele electrice din plăci sunt alimentate cu energie electrică de
joasă tensiune (24V) pentru evitarea pericolului de electrocutare. Temperatura la
nivelul plăcilor poate ajunge până la 33°C, existând posibilitatea reglării acesteia
prin intermediul unui termostat.

Figura 125. Zonă caldă (pat) tip cuvertură.

163
 3.2. Instalaţiile de ventilaţie
Concentrarea mare de animale în adăposturi impune asigurarea unei mase
de aer care să împrospăteze oxigenul consumat şi să evacueze gazele nocuve şi
umiditatea.
Parametrii de microclimat prevăzuţi a fi asiguraţi în adăposturile de
creştere a suinelor sunt prezentaţi în tab. 47.

Tabelul 47
Parametrii optimi de microclimat, pe categorii de suine şi sectoare care
trebuie asiguraţi în adăposturi

Maternitate Tinere Tinere

Montă- Scroafe Suine la
Specificare la la t t
gestaţie lactante La naştere îngrăşat
2-3 săpt. 4-5 săpt. suin prăsilă
Temperatura (°C) 14-16 22-24 30-32 28-30 24-28 20-24 18-20 16-20
Umiditate (%) 65-75 65-70 60-70 60-70 60-70 60-70 60-70 60-70
Curenţi de aer m/s –
1,00 0,40 0,20 0,20 0,6 0,60 0,60 0,5-1,00
vara
iarna 0,15 0,15 0,05 0,10 0,15 0,20 0,20 0,15
Concentraţia – bioxid
3,00 3,00 2,00 2,00 2,00 3,00 3,00 3,00
de carbon
maximă în: - amoniac 0,02 0,026 0,015 0,015 0,020 0,026 0,026 0,026
(‰) - hidrogen
0,01 - - - - 0,015 0,015 0,015
sulfurat
- metan 0,04 - - - - - - 0,04

Datorită faptul că ventilaţia mecanică presupune un consum mare de

energie electrică, în ultimul timp s-au elaborat soluţii mai economice. În
complexele mai noi, în halele de îngrăşare cât şi în cele pentru montă- gestaţie se
foloseşte ventilaţia naturală, prin deschiderea geamurilor din azbopan, care ocupă
o mare parte a pereţilor laterali şi cu ajutorul şedului (fantă în acoperiş) sau prin
amenajarea de lucarne sau orificii în coama adăpostului.
În maternitate şi creşă, asigurarea cu aer proaspăt se face prin ventilaţie
mecanică 100% în timpul iernii, odată cu introducerea aerului cald prin bateria
termică, şi 80% în celelalte sezoane ale anului. Aerul proapăt încălzit este refulat
în adăposturi, iar aerul viciat este evacuat prin geamuri sau gurile de evacuare
executate în pereţi. În halele pentru tineret, cu lăţimea mare, se pot folosi instalaţii
de ventilaţie aspiro-refulate, în sensul că pe lângă instalaţia de încălzire care
refulează aerul în adăpost, în acoperiş se montează ventilatoare axiale care aspiră
aerul viciat şi-l elimină în exterior. Rezultate bune în adăposturile de tineret s-au
obţinut prin montarea de tuburi din material plastic, cu diametrul de 200 mm (câte
două pentru fiecare ventilator), în canalele de evacuare a dejecţiilor, deasupra
peliculei de apă şi folosirea unor ventilatoare care asigură extragerea a 8-1000 m3
aer/oră. Folosirea acestora, câte 30 minute la 4-6 ore, permit evacuarea gazelor
nocive din canalele cu dejecţii, microclimatul menţinându-se în limite normale.

164
 Figura 126. Coş pentru aerisire şi fereastră rabatabilă

4. Mecanizarea evacuării dejecţiilor

Evacuarea dejecţiilor în unităţile de creşterea suinelor se realizează prin
mai multe căi: hidraulică (cea mai răspândită), mecanică şi pneumatică.
a) Instalaţia de evacuare hidraulică este folosită în două variante:
• Curăţirea se face cu razul, lopata şi mătura, în zona compactă a
pardoselii, dejecţiile fiind dirijate în zona grătarului care se spală apoi cu jetul de
apă sub presiune. După terminarea curăţeniei se deschide vasul de purjare (golirea
rapidă), iar curentul de apă antrenează dejecţiile din canalele interioare în canalul
principal din exterior, fiind deplasat mai departe spre staţia de epurare.
• Extinderea suprafeţei de pardoseală acoperită cu grătar a dus la utilizarea
evacuării dejecţiilor pe canale de evacuare cu pernă de apă şi şibăr. Tehnologia de
colectare prevede ca înainte de populare să se introducă în canale un strat de apă
de 5 cm (în amonte), care după populare se completează cu urină, fecale şi
pierderi tehnologice de apă de la adăposturi. Canalele de colectare trebuie să
deservească numai câte un compartiment, evacuarea lor făcându-se în canalul
colector dintre două hale.
Având în vedere consumul mare de apă, de energie electrică pentru
manipularea apei, cât şi faptul că apa din canale influenţează temperatura din
adăpost, în special iarna, evacuarea apei din canale trebuie să se facă, pentru
maternitate, la încheierea fiecărui ciclu de producţie (35-42 zile), în creşă la 45
zile, iar în îngrăşătorii şi la gestaţie la 35-40 de zile, în funcţie de numărul de
animale din compartament.
O importanţă deosebită în exploatarea canalelor o are şibărul cu sifon care
închide canalul. Şibărul trebuie să etanşeze canalul iar sifonul să asigure scurgerea
surplusului de ape uzate din jumătatea inferioară a canalului. În acest mod se
asigură menţinerea peliculei de la suprafaţa apei, care are rolul de a împiedica
evacuarea şi degajarea gazelor nocive, cât şi evacuarea unei părţi din dejecţiile
care plutesc la diferite nivele în canale.

165
 Figura 127. Boxă cu evacuarea dejecţiilor din canale cu pernă de apă

Pentru golire se scoate şibărul, apa împreună cu dejecţiile sunt transportate

prin canale către staţia de pompare a complexului, iar în unităţile mai mici se face
în afara adăpostului, de unde sunt extrase cu cisternele de vidanjare şi transportate
în câmp sau la locurile de depozitare.
b) Instalaţiile mecanice pentru evacuarea dejecţiilor evită consumul de
apă, nefiind necesară decantarea dejecţiilor, iar uscarea se face mai uşor. În aceste
unităţi se folosesc pentru evacuarea dejecţiilor vagonetele şi cărucioarele a căror
încărcare se face manual, iar descărcarea se face prin basculare. Pentru evacuarea
dejecţiilor se mai pot utiliza transportorul cu racleţi şi lopata mecanică.
c) Instalaţia pneumatică pentru evacuarea a dejecţiilor este alcătuită
dintr-o pompă de vacum cu debit mare, conducte şi furtune pentru colectarea
dejecţiilor şi un rezervor (buncăr) pentru depozitare, instalat în afara adăpostului,
de unde prin cădere dejecţiile sunt încărcate în remorci pentru a fi tansportate.
Avantajul instalaţiei constă în faptul că odată cu dejecţiile sunt aspirate şi gazele
nocive din zona de defecare. De asemenea, prin acest sistem de evacuare, nu se
consumă apă decât pentru spălarea conductelor şi a furtunelor.

♦ÎNTREBĂRI:
a) Descrieţi principalele activităţi mecanizate-automate care privesc
furajarea suinelor
b) Descrieţi principalele activităţi mecanizate-automatizate care privesc
calitatea indicelui în adăpost

♦REFERAT
Automatizarea şi exploatarea suinelor în adăposturi

166
 UTILIZAREA ŞI CORELAREA SPAŢIILOR DE CAZARE
CU EFECTIVELE DE SUINE

Activitatea de producţie, în unităţile industriale de creştere a suinelor, cu

flux închis, se desfăşoară pe baza unui program judicios întocmit, în care toate
operaţiunile sunt efectuate într-o anumită ordine. Toate aceste operaţiuni care
asigură realizarea producţiei în flux continuu, sunt cuprinse în noţiunea de flux
tehnologic. Independent de mărimea unităţii, în general, activităţile se desfăşoară
pe sectoarele de montă-gestaţie, maternitate, creşă şi îngrăşare.
Unitatea funcţională pentru oricare din aceste sectoare o reprezintă
compartimentul. Din punct de vedere al mărimii, ca spaţiu, număr de boxe, formă,
dotare tehnică etc. compartimentul diferă tehnologic de la sectorul maternitate
până la livrarea animalelor îngrăşate la abator. Ca atare, între capacităţile
compartimentelor din diferite sectoare trebuie să existe o corelaţie perfectă. În
stabilirea acestei corelaţii între compartimente, trebuie să se ţină seama de
acţiunile tehnologice care se desfăşoară pe compartiment ca: popularea,
depopularea, dezinfecţia, repausul adăpostului, acţiunile preventive sanitar-
veterinare, etc. Toate acestea au determinat ca, prin construcţie, compatimentul să
fie izolat de celelalte compartimente, pentru a asigura posibilitatea populării şi
depopulării pe principiul "totul plin-totul gol", din considerente de ordin sanitar-
veterinar cât şi zootehnic.
În afară de corelarea spaţiilor pe fiecare sector (maternitate, creşă,
îngrăşare, montă-gestaţie) sunt necesare corelarea capacităţilor de transport,
depozitare, distribuirea furajelor cu efectivul mediu de animale, corelarea
debitului de apă cu necesarul biologic şi tehnologic, corelarea capacităţii de
colectare şi depozitare a dejecţiilor cu cantităţile rezultate zilnic la animale etc.

Calculul necesarului de spaţiu pe sectoare şi a numărului de locuri pe

compartiment

a) Sectorul de maternitate
Se consideră că acest sector are ca sarcină să livreze anual către sectorul
tineret creşă, în cazul unui complex de 60.000 capete, 64.080 capete purcei
înţărcaţi, la greutatea medie de 7,3 kg. Apreciindu-se că greutatea medie a
purceilor la naştere este aproximativ de 1 kg/cap, rezultă că în perioada de
alăptare trebuie să se realizeze un spor de 6,3 kg. Apreciindu-se că în această
perioadă se poate realiza un spor mediu zilnic de 175 g, rezultă că înţărcarea se
poate face la vârsta de 36 zile (36 x 175 g = 6,300 kg).
Dacă la durata alăptării, de 36 zile se mai adaugă 1-2 zile timp, cu cât se
intoduc înainte scroafele în maternităţi, şi încă 4-5 zile cât este necesar pentru
curăţenie, dezinfecţie şi odihna compartimentului, rezultă că durata unei serii, în
maternitate, este de 42 zile (36 zile alăptare + 6 zile aducerea scroafelor,
dezinfecţia şi odihna compartimentului = 42 zile).
Considerând a se obţine 8,45 purcei înţărcaţi pe fătare, înseamnă că avem
nevoie de 7580 locuri de fătare pe an (64.080 : 8,45 = 7.580). Se stabileşte apoi
câte serii de fătare se pot produce într-un an, în aceleaşi boxe, după formula:
365
I1= , în care:
42
I1 = indicele de folosire a unei boxe în maternitate
167
 Ts = durata în zile a unei serii
365
I1 = = 8,7 serii
42
Necesarul de boxe pe compartiment se calculează după formula:
N ft
T1s = , în care:
Ii
T1s = numărul total boxe (locuri) pe serie;
Nft = numărul de fătări totale pe an;
Ii = indicele de folosire al unui loc (boxe) sau numărul de serii pe an
7580
T1s = = 872boxe
8,7
Spaţiul din maternitate când complexul este folosit la întreaga capacitate
în orice moment se va găsi în următoarele situaţii:
•boxe populate cu scroafe care nu au fătat 26
•boxe cu scroafe lactante 1-10 zile 206
•boxe cu scroafe lactante 11-20 zile 206
•boxe cu scroafe lactante 21-30 zile 206
•boxe cu scroafe lactante 31-36 zile 124
•boxe în dezinfecţie şi odinhă 104
Total boxe 872
Pentru maternitate, se calculează numărul de boxe ce s-ar putea popula
zilnic ţinându-se seama de numărul total de boxe şi durata unei serii în zile:
N1t 872
N1s = = = 20,8 , în care:
N zs 42

N1z = numărul de locuri (boxe) ce se pot popula zilnic;

N1t = numărul total de locuri (boxe);
Nzs = durata, în zile, a unei serii de producţii

În continuare se stabileşte mărimea compartimentului în locuri (boxe)

încât această să asigure material biologic pentru popularea unui compartiment de
creşă, fără a depăşi o durată mai mare de zile între două populări. Mărimea
compartimentului se stabileşte după formula:
Cm = N1z x Z = 20,8 x 1,25 = 26 boxe;

Cm = mărimea în locuri (boxe) a compartimentului de maternitate;

N1z = numărul de locuri ce se pot popula zilnic;
Z = durata, în zile, între două populări.

În cele 26 de boxe de maternitate se vor produce 220 purcei înţărcaţi pe

serie ceea ce va da posibilitatea să se populeze, la 1,5 zile,un compartiment de
creşă, în funcţie de mărimea acestuia.

168
 Tabelul 48
Necesarul de spaţii de cazare, mărimea compatimentelor şi corelarea spaţiilor cu efectivele în producţie,
pe flux tehnologic (indicatorii de producţie - varianta I)
Sectorul Capacitat Animale ce se livrează (tone/an)
ea totală
Număr La câte zile se
Durata de locuri
locuri populează şi
Efectiv unei Număr (pentru pe
ocupate depopulează un Număr Număr Număr Număr
total/an capete serii serii/an materni- compar- Capete Tone
cu compartiment în zile animale zile animale
(zile) tate în timent
animale dezinsecţie
boxe)
Total
a) Complex de 15.000 suine anual
Materni-tate 1895 fătări
26 scroafe 26 scroafe
(18.000 36+6 8,7 218 192 26 26 5 5 16.020 -
247 purcei 220 purcei
purcei)
Creşă 16.020 55+5 6,0 2670 2450 220 220 5 220 5 210 15.300 -
Îngrăşă-torie 15.300 145+5 2,43 6296 6086 210 210 5 210 5 206 15.000 1575
Montă+ 1100 scroafe
gestaţie 40 vieri 350
- - 1313 1286 26 - 5 26 scroafe 5 26 scroafe - -
scrofiţe 15
vieruşi
b) Complex de 30.000 suine anual
Materni-tate 3790 fătări
26 scroafe 26 scroafe
(36.000 36+6 8,7 436 384 52 26 2,5 2,5 32.040 -
247 purcei 220 purcei
purcei)
Creşă 32.040 55+5 6,0 5340 4900 440 220 2,5 220 2,5 210 30.600 -
Îngrăşă-torie 30.600 145+5 2,43 12592 12172 420 210 2,5 210 2,5 206 30.000 3150
2200 scroafe
80
Montă+
vieri 700 - - 2626 2574 52 - 2,5 26 scroafe 2,5 26 scroafe - -
gestaţie
scrofiţe
30 vieruşi
c) Complex de 60.000 suine anual
7580 fătări
26 scroafe 26 scroafe
Materni-tate (72.000 36+6 8,7 872 768 26 26 1,25 1,25 64.080 -
247 purcei 220 purcei
purcei)
Creşă 64.080 55+5 6,0 10680 9800 880 440 2,5 440 2,5 420 61.200 -
Îngrăşă-torie 61.200 145+5 2,43 25184 24344 840 420 2,5 420 2,5 412 60.000 6300

169
 Continuare tabelul 48
Sectorul Capacitat Animale ce se livrează (tone/an)
ea totală
Număr La câte zile se
Durata de locuri
locuri populează şi
Efectiv unei Număr (pentru pe
ocupate depopulează un Număr Număr Număr Număr
total/an capete serii serii/an materni- compar- Capete Tone
cu compartiment în zile animale zile animale
(zile) tate în timent
animale dezinsecţie
boxe)
Total
4400 scroafe
Montă+ 160 vieri 1400
- - 5252 5148 104 - 1,25 26 scroafe 1,25 26 scroafe - -
gestaţie scrofiţe
60 vieruşi
d) Complex cu 120.000 suine anual
42 scroafe
15160 fătări 42 scroafe
Materni-tate 36+6 8,7 1742 1532 210 42 1 399 1 128.160 -
(144.000 pur.) 399 purcei
purcei
Creşă 128.160 55+5 6,0 21360 19585 1775 710 2 710 2 678 122.400 -
Îngrăşă-torie 122.400 145+5 2,43 50370 48675 1695 678 2 678 2 678 120.000 12600
8800 scroafe
Montă+ 350 vieri
- - 10550 10340 210 - 1 42 scroafe 1 42 scroafe - -
gestaţie 2800 scrofiţe
130 vieruşi

170
 Cele 34 compartimente (872:26 locuri = 34 compartimente) asigură ca la
1,25 zile să se populeze un compartiment şi în permanenţă să existe 4
compartimente în dezinfecţie sau odihnă.
b) Sectorul de creşă are ca sarcină să preia de la maternitate 64.080
purcei înţărcaţi din care, după eliminarea mortalităţii, să se predea la îngrăşare
61.200 capete tineret suin, la greutatea medie de 25 kg. Pentru calculul spaţiului
în acest sector, se procedează ca în cazul anterior.
• Se calculează durata unei serii ţinându-se seama de sporul total de
creştere, sporul mediu zilnic de realizat şi tipul de dezinfecţie şi odihnă = 60 zile
durata unei serii,.
• Se calculează numărul de serii, tineret suin pe baza formulei:
365
I1 = = 6,0 serii / an
60
• Se calculează numărul de locuri în sectorul de creşă:
64.080
T1s = = 10.680locuri
6
Spaţiul din creşă în orice moment, se va găsi în următoarea situaţie:
• spaţiu în dezinfecţie (între 1-5 zile) 880 locuri
• spaţiu ocupat de purcei în creşă 1-10 zile 1780 locuri
• spaţiu ocupat de purcei în creşă 11-20 zile 1780 locuri
• spaţiu ocupat de purcei în creşă 21-30 zile 1780 locuri
• spaţiu ocupat de purcei în creşă 31-40 zile 1780 locuri
• spaţiu ocupat de purcei în creşă 41-50 zile 1780 locuri
• spaţiu ocupat de purcei în creşă 51-55 zile 900 locuri
Total 10680 locuri

Compartimentul de creşă trebuie să aibă o capacitate care să asigure

preluarea tuturor purceilor rezultaţi dintr-un compartiment de maternitate sau un
multiplu al acestuia (2-3 compartimente). Pentru calculul capacităţii unui
compartiment pentru creşă se stabileşte:
• Numărul de locuri care s-ar putea popula în fiecare zi pe toată durata
unei serii de producţie, dacă s-ar repartiza uniform tot spaţiul creşei pe zilele
ciclului de producţie, folosind formula:

N1t 10630
N1z = = = 178.locuri, în care:
N zs 60

N1z = numărul de locuri de populat zilnic;

N1t = numărul total de locuri;
Nzs = durata unei serii de populare, în zile.

• Se calculează apoi mărimea compartimentului de creşă, stabilind că

durata între două populări este de circa 2,5 zile, astfel încât acesta să asigure, la
rândul lui material biologic pentru completarea unui compartiment de îngrăşare.

Cc = Nlz x z = 178 x 2,5 = 440, în care:

Cc = mărimea compartimentului de creşă;

Nlz = numărul de locuri de populat zilnic;
z = durata, în zile, între două depopulări.

171
 Un compartiment de creşă va avea o capacitate de două ori mai mare ca
cea a unui compartiment din maternitate, preluând purceii din două
compartimente din maternitate (440 capete), popularea făcându-se la două zile şi
jumătate. Creşa va avea un număr de 24 compartimente din care două se vor găsi
în dezinfecţie (1-5 zile) iar restul de 22 vor fi populate cu purcei înţărcaţi de
diferite vârste.
c) Sectorul de îngrăşare are sarcina să preia de la sectorul de creşă, în
timpul unui au, 61.200 capete tineret suin la greutatea medie de 25 kg, pentru care
trebuie să asigure locuri de cazare şi să livreze suine îngrăşate la greutatea medie
de 105 kg.
Ca şi în cazul precedent pentru stabilirea duratei unei serii se ia în
considerare sporul de creştere de realizat, sporul mediu zilnic şi timpul necesar
dezinfecţiei şi repausului, după fiecare serie de îngrăşare a adăpostului, aşa încât:
105 -25 = 80 kg spor; 550 g spor mediu zilnic= 145 zile + 5 zile pentru
dezinfecţie şi repausul adăpostului = 150 zile durata unei serii
Pentru stabilirea numărului de serii pe an:

365
= 2,43 serii pe an
150

Capacitatea în locuri, a sectorului de îngrăşare se stabileşte după formula

cunoscută:

61200
Nlz = = 25184.locuri
2,43

Spaţiul din îngrăşătorii se va găsi în orice moment în următoarea situaţie:

• spaţiu în dezinfecţie sau odihnă (1-5 zile) 5040 locuri
• spaţiu ocupat cu suine la îngrăşat (1-30 zile),
în îngrăşătorii 5040 locuri
• spaţiu ocupat cu suine la îngrăşat (31-60 zile)
în îngrăşătorii 5040 locuri
• spaţiu ocupat cu suine la îngrăşat (61-90 zile)
în îngrăşătorii 5040 locuri
• spaţiu ocupat cu suine la îngrăşat (91-120 zile)
în îngrăşătorii 5040 locuri
• spaţiu ocupat cu suine la îngrăşat (121-145 zile)
în îngrăşătorii 4184 locuri
Total locuri 25184

Pentru stabilirea mărimii compartimentului se stabileşte mai întâi câte

locuri s-ar putea popula în fiecare zi, dacă toate locurile în îngrăşătorie s-ar
repartiza uniform pe zile într-un ciclu complet de îngrăşare:

N lt 25184
Nlz = = = 168;
N zs 150

Având în vedere că un compartiment de creşă este mai mare şi deci poate

livra un număr mai mare de tineret, va trebui să se stabilească timpul de 2,5 zile

172
între popularea primului compartiement şi următorul. În acest caz, pentru
calcularea mărimii compartimentului se foloseşte formula:
Ci = Nlz x 2 = 168 x 2,5 = 420 locuri

Ca atare un compartiment de îngrăşare va prelua tineretul dintr-un

compartiment de creşă (440 capete - 20 cap. mortalitate = 420 capete). Spaţiul de
îngrăşare va fi împărţit în 60 compartimente asigurând popularea şi depopularea la
2,5 zile a câte unui compartiment şi existenţa în permanenţă a două
compartimente în dezinfecţie şi odihnă (între 1-5 zile).
d) În sectorul de montă-gestaţie pentru realizarea celor 7580 fătări,
considerând procentul de fecunditate este în medie pe an de 70% sau că indicele
de folosire a scroafelor variază între 1,7-1,8, rezultă că numărul mediu de scroafe
matcă necesare este de 4400 capete.
Cele 4400 scroafe se vor găsi în orice moment în situaţia:
• scroafe în ultima zi de gestaţie cazate în maternitate 26 cap.
• scroafe în alăptare între 1-36 zile cazate în maternitate 742 cap.
• scroafe gestante în ultima lună de gestaţie cazate
• în sectorul montă-gestaţie 630 cap.
• scroafe situate în luna a III-a de gestaţie 30 cap.
• scroafe situate în luna a II-a de gestaţie 640 cap.
• scroafe situate în luna I-a de gestaţie 640 cap.
• scroafe în aşteptare 1092 cap.
Total = 4400 cap
din care cazate: în maternitate 768 cap.
în sectorul de montă-gestaţie 3632 cap.

Ţinându-se seama şi de efectivele de vieri (160 cap.), vieruşi prăsilă (60

cap) şi scrofiţe de prăsilă (1400 cap.), în sectorul montă-gestaţie sunt necesare
spaţii de cazare pentru 5252 cap. Se va avea în vedere asigurarea spaţiilor
necesare boxelor de montă, camerelor pentru spălat şi deparazitarea scroafelor etc.
În complexele de creşterea suinelor cu sarcina a 60.000 suine îngrăşate
anual la greutatea medie de 105 kg (6.300 tone carne livrată) în condiţiile expuse
în exemplul de mai sus va trebui să aibă asigurate următoarele spaţii necesare pe
sectoare:
• sectorul de montă-gestaţie 5252 locuri
• sectorul de maternitate 870 locuri
• sectorul de creşă 10680 locuri
• sectorul de îngrăşare 25184 locuri
În exemplul de mai sus s-a prezentat modul de calcul al necesarului de
spaţii de cazare, mărimea compartimentelor şi de corelare a spaţiior cu efectivele
în varianta în care indicatorii principali de producţie sunt cei din varianta I (tab.
49). Această situaţie, pentru complexul de 60.000 capete, ca şi pentru cele de
15.000, 30.000 şi 120.000, capete sunt prezentate în tab. 49.

173
 Tabelul 49
Indicatorii principali de producţie folosiţi (în exemple) privind calcularea
necesarului de spaţii şi corelarea acestuia cu efectivele în producţie
Indicatori U.M. Varianta Varianta a
I II-a
Natalitate % 70 75
Prolificitate cap. 9,5 9,5
Spor mediu zilnic la purcei în g 175 180
maternitate
Spor mediu zilnic în creşă g 320 340
Spor mediu zilnic în îngrăşătorie g 550 580
Greutatea la înţărcare kg 7,3 7,5
Greutate la trecerea în îngrăşătorie kg 25 30
Greutatea la livrare kg 105 110
Vârsta la livrare zile 236 240
Pierderi din care:
• naştere-livrare % 17,5 16
• în maternitate % 11 10
• în creşă % 4,5 5
• în îngrăşătorie % 2 1

♦ÎNTREBĂRI:
a) Detaliaţi necesarul de spaţiu pentru sectorul montă-gestaţie şi
maternitate
b) Detaliaţi necesarul de spaţiu pentru sectorul creşă şi îngrăşătorie

♦REFERAT
Necesarul de spaţiu pentru o fermă în aer liber

174
 TEHNOLOGIA DE PRODUCŢIE LA O UNITATE
DE EXPLOATARE INTENSIVĂ CU CIRCUIT ÎNCHIS

În cele ce urmează se va prezenta tehnologia de producţie a sectorului

suin din cadrul Staţiunii experimentale didactice a Facultăţii de Zootehnie din
cadrul U.Ş.A.M.V. Iaşi
Conform studiului tehnico-economic şi a sarcinilor anuale de producţie
transmise de forurile tutelare, scopul producţiei este îngrăşarea unui număr de
2100 porci graşi pe an. Pentru aceasta se prevedea exploatarea unui efectiv de 130
scroafe adulte, 42 scrofiţe de înlocuire, 5 vieri adulţi şi 3 vieruşi de înlocuire.
Creşterea şi exploatarea este organizată în două adăposturi, pe
compartimente de producţie, în funcţie de cerinţele specifice categoriei de suine.
Tehnologia în compartimentul de reproducţie
Activitata de producţie din acest compartiment este organizată prin
asigurarea montării unui număr de 11-13 scroafe într-o decadă. Compartimentul
cuprinde următoarele spaţii şi efective:
• 10 boxe x1 vier = 10 vieri de reproducţie;
• 1 boxă pentru montă;
• 9 boxe x 10 scroafe gestante = 90 scroafe, în diferite stadii de gestaţie;
• 1 boxă pentru scroafe în aşteptarea montei, cu o capacitate de 24
capete;
• 24 boxe individuale pentru cazarea scroafelor în primele 21 zile de la
însămânţare (timp pentru nidaţie).
Specificăm că boxa destinată cazării scrofiţelor de înlocuire (anexată l
la îngrăşătorie) şi boxele pentru scroafe în aşteptarea montei (anexată la
compartimentul de reproducţie) posedă padocuri exterioare destinate mişcării şi
furajării cu masă verde.
Desfăşurarea fluxului tehnologic presupune depistarea scroafelor în
călduri şi executarea montelor,în aşa fel ca decadal să fie montate 11-13 scroafe şi
scrofiţe. Depistarea se face de două ori pe zi, cu vierul încercător, prin
introducerea lui în boxa de aşteptare. În celelalte boxe de gestaţie se introduc la
18-24 zile şi între 38-42 zile de la efectuarea montei. Vierul va fi dirijat la
animalele cu semne evidente ce atestă prezenţa căldurilor. Animalele depistate
sunt însemnate cu vopsea pe cap şi lăsate în continuare în boxa de aşteptare. După
circa 12 ore de la depistare, scroafele însemnate pe cap vor fi dirijate la prima
montă, după care se însemnează cu dunga de vopsea pe grebăn, iar după încă cica
12 ore monta se repetă, animalul primind a doua dungă de vopsea pe spinare.
Toate animalele cu două dungi de vopsea (la grebăn şi la spinare) sunt
transferate în boxe individuale, pentru formarea gupei de montă. Pe tăbliţa boxei
se vor însemna datele montelor.
Vierii sunt repartizaţi la montă după un grafic întocmit în aşa fel ca
fiecare vier să beneficieze săptămânal de două zile de repaus. Curăţenia se
efectuează de două ori pe zi, dimineaţa şi după-amiaza, cu ajutorul razului şi a
măturii,pe toată suprafaţa boxei şi cu ajutorul jetului de apă în zonele grătarului şi
la circa 1 m de acesta. Dejecţiile sunt evacuate hidraulic.

175
 Evacuarea aerului viciat se face conform unui grafic, dar şi în funcţie de
nivelul noxelor din adăpost.O parte din noxe sunt eliminate prin absorbţia lor de
către un tub perforat instalat sub grătarul canalului de eliminare hidraulică a
dejecţiilor. Aerul proaspăt, cald sau rece, se introduce printr-un sistem de
tubulaturi cu ajutorul unui ventilator centrifugal.
Pe timp frumos, animalele din boxa de aşteptare a montei sunt lăsate
liber să se plimbe şi în padocul din exteriorul adăpostului.
Hrănirea vierilor se face diferenţiat,în funcţie de categoria de vârstă,
greutate corporală şi intensitatea folosirii la montă. S-a avut în vedere ca cerinţele
de energie şi proteină să se încadreze în limitele prevăzute de Decretul 50 al
C.S./1986 şi anume: 8200 Kcal E.M. sau 3,5 U.N. şi 520 g proteine digestibile.
În hrana vierilor se utilizează furaje combinate din reţeta 0-5,
caracterizate prin 12-13% umiditate, 14-15% P.B.,3,7% celuloză brută, minim 2%
grăsime,1,1% NaCl. Pentru satisfacerea cerinţelor zilnice de hrană, vierii primesc
2,5-3,0 kg furaj combinat, 3,4 kg furaj verde (lucernă) sau 2-3 kg sfeclă de zahăr,
2-3 ouă de găină sau 200 g lapte praf. Hrana concentrată se administrează în două
tainuri, suculentele la ora 1100, iar ouăle după consumarea tainului de dimineaţa.
Hrănirea scroafelor gestante se face diferenţiat, în funcţie de stadiul
gestaţiei, categoriei de vârstă şi greutate corporală. Cerinţele medii zilnice sunt de
6600 Kcal. EM sau 3,0 UN cu 480 g proteine digestibile.
În hrana scroafelor gestante sunt utilizate furaje combinate din R 0-6, cu
14% P.B.şi maximum 6% celuloză brută, în cantităţi variabile, conform tab. 50.
În afară de aceste cantităţi distribuite în două tainuri zilnice, scroafelor li
se administrează 3-5 kg lucernă verde sau 2-3 kg suculente, într-un singur tain, la
ora 1100.
Tabelul 50
Consumul de furaje combinate (scroafe gestante)
Zile de Consumul de furaj combinat:
Stadiul gestaţiei
furajare kg/zi kg/perioadă
Primele trei luni 90 1,8 162
Ultima lună 22 3,1 69
Ultimele două zile 2 2,5 5
TOTAL 114 2,05 235

Tehnologia din compartimentul de maternitate

Activitatea din acest compartiment este organizată pentru asigurarea
fătării unui număr de 8 scroafe într-o decadă. El este format din 4 compartimente
cu 39 de boxe de fătare. Fiecare boxă are o zonă destinată pentru scroafă şi
2 zone pentru plimbare şi furajarea purceilor.
În faţa boxei există un hrănitor semiautomat pentru depozitarea şi
consumare a furajului combinat, iar în spate un grătar pentru eliminarea dejecţiilor
şi a urinei.
Apa este asigurată la adăpători tip pipă, instalate în faţă şi deasupra
grătarului pentru dirijarea apei pierdute.
Comparimentul este prevăzut cu trei surse de încălzire: o aerotermă şi
calorifere pentru încălzirea mediului ambiant până la 19-22°C, rezistente în
pardoseală, pentru zona de odihnă a purceilor, după prima săptămână de viaţă,
încastrate în placa de beton şi încălzitoarelor electrice tip eleveuză pentru purceii
nou-născuţi (primele 5-6 zile de viaţă).

176
 Conform tehnologiei de producţie,grupa de 8 scroafe gestante este
transferată la maternitate în ultimile trei zile de gestaţie, după ce, în prealabil,
animalele au fost spălate şi dezinfectate.
Boxele de fătare, de asemenea, sunt curăţate, dezinfectate şi uscate cu
circa 4 zile înainte de populare.
Odată cu începerea actului fătării se pun în funcţie şi încălzitoarele
electrice, se aduce cât mai aproape trusa medicală şi se pregătesc cârpele sau
rumeguşul, curate şi uscate.
Fiecărui purcel fătat i se va secţiona ombilicul la 5-7 cm de abdomen, se
va şterge de mucozităţi şi se va usca prin frecţionare uşoară cu cârpa sau rumeguş
cald şi uscat. Repartizarea la supt se face după greutatea corporală, în cel mult 2
ore; cei mai puţin viguroşi la mamelele din partea anterioară şi cei mai viguroşi la
cele posterioare. În prima zi se retează vârfurle dinţilor cu un foarfece special, iar
în ziua a 3-a se taie coada, cu ajutorul unei lame încălzite la cica 0,5 cm de baza ei
(electrocautor). În ziua a 2-a se administrează preparate pe bază de fier, iar în ziua
a 9-a se efectuează castrarea masculilor.
Înţărcarea purceilor se face la 32 de zile, iar transferarea lor la
compartimentul creşă se face în ziua a 26-a.
Curăţenia în boxe şi pe alei se face de două ori pe zi, folosind razul şi
jetul cu apă (numai în zona grătarului).
Introducerea aerului proaspăt, cald sau rece, se face cu ajutorul unui
sistem de tubulaturi de la o aerotermă cu radiator cu apă caldă, iar aerul viciat este
scos printr-un tub perforat instalat sub grătarele de eliminare a dejecţiilor şi prin
tuburi verticale fixate în tavan.
Hrănirea scoafelor lactante se face diferenţiat, în funcţie de vârsta şi
greutatea corporală a acestora, de numărul de purcei existenţi şi de vârstă.
Se utilizează numai furaj combinat din reţeta R 0-5 care trebuie să posede
următoarele caracteristici: 13,5-14,5% P.B., 2977 Kcal/kg EM şi maximum 7%
celuloză brută. În primele zile de la fătare se va administra numai barbotaj călduţ
din tărâţe de grâu şi apă pentru băut, urmând apoi creşterea treptată a cantităţii de
furaj, aşa încât la 6-7 zile animalul să primească cantităţile prevăzute în tab. 51.
În mod practic, cu excepţia primei săptămâni şi a ultimelor trei
zile,scroafele lactante se hrănesc la discreţie, având grijă ca furajul să se
împrospăteze zilnic.
De la vârsta purceilor de 8 zile, se va pune în hrănitorile semiautomate şi
pe pardoseală, în faţa lor, puţin furaj combinat din reţeta R 0-1. Acest furaj va
avea următoarele caracteristici: 21-22% P.B., 2950 Kcal/kg EM, maximum 4%
celuloză şi 0,4% NaCl. Consumul individual pe perioada 7-35 de zile se estimează
la cca. 3 kg. După vârsta de 35 de zile sunt transferaţi în compatimentul de creşă.

Tabelul 51
Hrănirea scroafelor cu nutreţuri combinate
Zilele de Consumul de concentrate (kg)
Săptămâna Furajare kg/zi kg/perioadă
I-a 7 2,7 19
a II-a 7 3,7 26
a III-a 7 4,6 32
a IV-a 7 5,0 35
a V-a 7 4,0 28
TOTAL 35 4,0 140

177
 Tehnolgia în compartimentul de creşă
Activitatea de producţie din acest compartiment este organizată pentru
asigurarea condiţiilor optime de creştere a tineretului suin de la vârsta de 35 de
zile la 105 zile. Greutatea corporală a animalelor, la intrare în compatiment, este
cuprinsă între 5-7 kg, iar la ieşire între 26-29 kg.
În compartimentul de creşă purceii sunt întreţinuţi în cuşti, câte 18 purcei
în perioada de vârstă de 35-65 zile, iar în rest, până la vârsta de 105 zile, se răresc
rămânând numai câte 8-9 purcei/cuşcă. Cuştile sunt cu peliculă de apă, dispuse pe
un singur etaj şi amplasate pe direcţia canalului de eliminare hidraulică a
dejecţiilor.
Cele 24 de cuşti destinate fazei I asigură cazarea unui număr de 430
purcei (18 purcei/cuşcă în primele 30 de zile de la populare), iar cele 24 de boxe
din faza a II-a asigură cazarea a 210 purcei/cuşcă în ultimile 35-40 de zile.
Cuştile au pardoseala confecţionată din platband cu fantele de 1,0 cm, iar
părţile laterale din vergele metalice fixate pe cadrul cuştii executate din ţeavă. În
partea din faţă este amplasat hrănitorul semiautomat, sub care se află un plan
înclinat pentru recuperarea furajelor, iar în partea din spate suzeta. La faza I de
creştere, zona compactă este încălzită electric. Cuştile sunt amplasate pe bazine cu
apă cu nivel constant. Ele sunt dispuse pe patru rânduri, cu alei laterale pentru
depopularea animalelor.
La cuşti, curăţirea se face sumar, pe pardoseala compactă şi de două ori
pe lună, constând din eliminarea apei din bazinul de acumulare, prin ridicarea
stăvilarului.
Aerul proaspăt sau rece este introdus în compartiment printr-un sistem de
tubulaturi cu ajutorul unui electroventilator, iar cel viciat este scos prin absorbţie
cu ajutorul unor ţevi perforate instalate sub grătar, prin care circulă aerul antrenat
de către un electroventilator de mare capacitate
Tehnologia de exploatare începe cu preluarea purceilor de la maternitate,
purcei proveniţi de la 8 scroafe (între 65-75 capete), lotizarea acestora şi
introducerea a câte 18 purcei în fiecare cuşcă. Se urmăreşte ca în aceeaşi cuşcă să
fie purcei de la aceeaşi scroafă, cu greutatea corporală apropiată şi de acelaşi sex.
Minus variantele se grupează pe cuşti separate, la vedere şi în apropierea sursei de
căldură.
La vârsta de 65 de zile purceii sunt mutaţi în boxele curăţate, dezinfectate
şi uscate, cu care ocazie se face o nouă lotizare.
În ceea ce priveşte hrănirea, se face cu furaje combinate din reţeta 0-2,
până la vârsta de 105 zile. Furajul combinat administrat în hrana purceilor din
reţeta R 0-2 trebuie să conţină între 18-19% P.B., 2680 Kcal E.M./kg şi maximum
4% celuloză. Hrănirea se face la discreţie atât în faza I, cât şi în faza a II-a.
Furajul recuperat din zona planului înclinat de sub hrănitoarele cuştilor va fi
utilizat numai la suine îngrăşate sau la scroafele gestante.
Pe lângă furajele combinate, tineretului suin i se mai poate administra
lucernă verde, în cantităţi cuprinse între 0,2-0,5 kg/cap/zi şi, la nevoie,orz prăjit la
discreţie.

Tehnologia în adăpostul de îngrăşare

Activitatea de producţie în sectorul de îngrăşare este organizată pentru
asigurarea condiţiilor optime de creştere şi îngrăşare a tineretului suin de la vârsta
de 106 zile şi greutatea corporală cuprinsă între 26-29 kg,până la greutatea
corporală de 105-110 kg.
Îngrăşătoria este constituită dintr-o hală care cuprinde două
compartimente. Compartimentul din stânga are 12 boxe, cu capacitatea de 100
178
animale (până la greutatea de 60-65 kg/cap). Capacitatea totală a acestui
compartiment este de 580 suine îngrăşate şi asigură cca. 1100 suine îngrăşate/an.
Boxele sunt dispuse pe două rânduri, apropiate pe linia canalului de
eliminare hidraulică a dejecţiilor şi cu două alei laterale pentru manipularea
animalelor.
Organizarea interioară a boxelor este diferită, suprafaţa grătarului şi
modul de administrare a furajului variind la grupele de câte două boxe.
În compartimentul din dreapta este organizată îngrăşarea suinelor în boxe
de capacitate mică, de câte 20-30 de animale. Linia de boxe de câte 20
animale/boxă permite cazarea unui număr de 240 suine la îngrăşat, iar linia decâte
30 de animale/boxă a 360 animale. Capacitatea de cazare pe serie este de 600
capete, iar anual 1380 animale.
Îngrăşătoria de suine (cele două compartimente) poate asigura îngăşarea
a 2100-2200 suine până la greutatea de 110-115 kg.
Tot în compartimentul din dreapta este organizată şi staţia de testare a
tineretului suin, între vârstele de 91±2 zile.Aceasta posedă 16 boxe individuale şi
30 boxe a câte 3 capete/boxă. Anual se pot testa 300 animale de reproducţie.
Disciplina posedă toată aparatura necesară unei testări după performanţele proprii.
Apa pentru băut este preîncălzită în bazine suspendate şi dirijată apoi în
boxe prin câte două sezete amplasate în colţurile dinspre grătar. Aerul proaspăt,
cald sau rece, este asigurat cu ajutorul unui sistem de tubulaturi în care circulă
datorită presiunii create de către un electroventilator. Aerul răcit este scos din
adăpost tot printr-un sistem de tubulaturi, utilizând principiul ejecţiei. Gurile de
absorbţie sunt amplasate în boxele animalelor deasupra grătarului ce acoperă
canalul de eliminare hidraulică a dejecţiilor.
Tehnologia de exploatare presupune, imediat după livrarea lotului de
suine la îngrăşat la abator, curăţirea mecanică, spălarea, dezinfecţia cu NaOH,
clătirea şi uscarea cu aer cald, după care se trece la popularea boxei cu tineret suin
de la compartimentul de creşă.
Odată cu popularea boxei se va face o nouă lotizare a animalelor după
vârstă, greutate corporală şi sex. În îngrăşătorie nu se mai fac lotizări, ci doar
extrageri de indivizi şi izolarea lor într-o boxă.
Lunar se fac cântăriri de control, la cca. 10% din indivizii fiecărei boxe,
cu ajutorul basculei montate la capătul sudic al adăpostului. Bascula este
prevăzută cu două padocuri şi un culoar ce dirijează animalele peste podul de
cântărire a basculei. Cele două padocuri de cântărire ale basculei sunt folosite şi
ca spaţii de plimbare pentru scrofiţele de reproducţie cazate în ultimile două boxe
ale îngrăşătoriei.
Curăţenia se execută de două ori pe zi, dimineaţa şi după-amiaza, cu
ajutorul razului şi a măturei, în zona de odihnă şi furajare şi cu ajutorul jetului de
apă în zona grătarului şi la circa 1 m distanţă de acesta.
Hrănirea animalelor se face diferenţiat, cu furaje combinate din reţeta R
0-3 la greutatea de 25-29 kg şi până la 50 kg şi cu reţeta R 0-4 de la această
greutate şi până la livrare. Reţeta R 0-3 trebuie să conţină:15-16% P.B.,între
2900-2950 Kcal E.M./1 kg şi maximum 5% celuloză, iar reţeta R 0-4: 13,5-15%
P.B. 2950 KcalE.M./kg şi maximum 6% celuloză brută. Furajele combinate sunt
distribuite cu ajutorul unei instalaţii de transportat furaje combinate uscate, tip
T.N.-60, dozarea făcându-separat pe fiecare boxă, în funcţie de numărul şi de
dezvoltarea corporală a animalelor, prin reglarea dozatoarelor.

179
 Figura 128. Boxe supraetajate la îngrăşătorie
a) Boxă normală la parter; b)Boxă la etaj:
1.element prefabricat cu jgheab; 2. panou metalic despărţitor; 3. TN-60 în jgheab;
4. grătar din beton; 5. panou prefabricat pentru alee; 6. luminator rabatabil;
7. instalaţie Ejex-Coandă; 8. alee de serviciu; 9. stâlpi de susţinere cu consolă

Conform Decretului nr.50 al C.S./1986, revăzut în 1997, pentru suinele la

îngrăşat, de la 1 la 100 kg (220 zile) sunt prevăzute 382 U.N. (970 mii Kcal E.M.) şi
58 kg P.B. Din cele 382 U.N., 360 U.N. se vor acoperi cu nutreţuri concentrate
(98%).
Fiecărui animal i se va asigura zilnic 15-19 g calciu, 11-14 g fosfor, 12-
18 g sare şi 19-18 mg caroten. Prezentăm, în tab. 52, consumurile pe categorii de
vârstă şi greutate corporală.
Tabelul 52
Consumul de furaje combinate pe categorii de vârstă şi greutate corporală
Intervalul de Numărul de zile Consumul mediu
Perioada de
greutate de furajare zilnic perioadă
vârstă (zile)
Corporală (kg) (zile) kg/cap kg/cap
1-45 1-7 45 - 6
46-105 7-26 60 1,3 78
106-220 28-101 115 2,3 276
TOTAL 1-101 220 * 260

În tab. 53, 54 şi 55 prezentăm parametrii de microclimat pentru

compartimentele de reproducţie, maternitate, creşă şi îngrăşătorie.

180
 Tabelul 53
Parametrii de microclimat pentru compartimentul de reproducţie
Factorii de microclimat Parametrii
optimi
Temperatura optimă (°C) 15-18
Umiditate relativă (%) 60-75
Viteza aerului (m/s) pentru: - sezonul rece 0,2-0,3
- sezonul cald 1,0
Concentraţiile maxime de - CO2 3,0
noxe (‰): - NH3 0,026
-H2S 0,015
Necesarul de aer proaspăt - iarnă 70,0
(m3/h/animal) pentru: - vară 120,0
- toamnă şi primăvară 90,0
Tabelul 54
Parametrii de microclimat pentru compartimentul de maternitate
Factorii de microclimat Parametrii optimi
Temperatura optimă (°C) pentru:
- scroafe în ziua fătării 22-24
- perioada de alăptare 18-22
- purcei sugari în: - săptămâna I 31-28
- săptămâna a II-a şi a III-a 28-26
- săptămâna IV-a şi a V-a 26-24
Umiditate relativă (%) 60-65
Viteza aerului (m/s) pentru: - sezonul rece 0,1-0,2
- sezonul cald 0,3-0,4
Concentraţiile maxime de - CO2 3,0
noxe (‰): - NH3 0,026
-H2S 0,015
Necesarul de aer proaspăt - sezonul rece 100
(m3/h/animal) pentru: - sezonul cald 200

Tabelul 55
Parametrii de microclimat pentru compartimentul de creşă
Factorii de microclimat Parametrii optimi
Temperatura optimă (°C) 22
Umiditate relativă (%) 60-65
Viteza aerului (m/s) pentru: 0,2-0,3
Concentraţiile maxime de - CO2 3,0
noxe (‰): - NH3 0,026
-H2S 0,015
Necesarul de aer proaspăt - iarnă 10
(m3/h/animal) pentru: - vară 50
- toamnă şi 20
primăvară

♦ÎNTREBĂRI:
a) Detaliaţi tehnologia existentă în compartimentele de reproducţie şi
maternitate
b) Detaliaţi tehnologia existentă în compartimentele de creşă şi
îngrăşătorie

♦REFERAT
Tehnologia de producţie pentru o fermă de suine în aer liber

181
 TEHNOLOGIA DE EXPLOATARE LA O
UNITATE DE TIP INDUSTRIAL

Activitatea de producţie în unităţile cu creştere industrială a suinelor se

desfăşoară pe baza unui program strict, în care sunt stabilite într-o anumită ordine
toate operaţiunile, începând cu popularea complexului şi terminând cu livrarea
animalelor către unităţile beneficiare (în general pentru sacrificare).
Obiectivele urmărite în aceste unităţi sunt următoarele:
• obţinerea de producţii de carne ridicate, constante şi ritmice;
• ridicarea productivităţii muncii;
• mecanizarea completă a proceselor de producţie;
• realizarea unei rentabilităţi superioare.
Activitatea de producţie se desfăşoară pe baza unui flux tehnologic, care
materializează aplicarea tehnologiei de exploatare având rolul de a stabili ordinea,
durata şi locul executării diferitelor operaţiuni. Toate sectoarele vor trebui să
asigure o funcţionalitate perfectă, încadrându-se în activitatea generală a
complexului.
Principalele caracteristici ale fluxului tehnologic din complexele
industriale pentru creşterea şi îngrăşarea suinelor sunt următoarele:
1. Unitatea funcţională pentru maternitate, creşă şi îngrăşătorie o
reprezintă “compartimentul”. Din punct de vedere al mărimii (ca spaţiu), numărul
de boxe, formă, dotare tehnică etc., “compartimentul” diferă de la o categorie la
alta, astfel conceput şi dimensionat încât să poată asigura desfăşurarea normală a
fluxului tehnologic începând cu fătarea şi terminând cu livrarea suinelor la
îngrăşat.
Aşa de exemplu, un complex a cărui compartiment de maternitate are 42
de boxe de fătare, la cel de creşă va trebui să asigure cazarea tuturor purceilor
înţărcaţi, iar îngrăşătoria va avea capacitatea corespunzătoare pentru adăpostirea
întregului lot de tineret suin destinat îngrăşării.
2. Popularea şi depopularea compartimentului se face pe principiul “totul
plin-totul gol”, creindu-se astfel posibilitatea utilizării substanţelor dezinfectante
puternice, cu efect maxim fără a periclita sănătatea animalelor. Din punct de
vedere zootehnic, prin asigurarea unor structuri apropiate de greutate şi de vârstă
pentru întregul lot, se reduce agresivitatea animalelor ca urmare a dominanţei faţă
de spaţiu, se reduce stresul de înfrăţire, se poate folosi acelaşi sistem de furajare,
regim de încălzire şi de ventilaţie.
3. Efectuarea tuturor operaţiunilor şi lucrărilor în ordine cronologică, cu
consum minim de forţă umană sau mecanică, toate acţiunile se execută în funcţie
de urgenţa şi de necesitatea, fără influenţă negativă asupra proceselor de
producţie.
Nerespectarea ordinei de executare a lucrărilor prevăzute în program se
soldează cu consumuri inutile de energie, loviri, muşcări, perturbarea nutriţiei
etc., toate determinând sporuri mici de creştere, consumuri specifice mari de
furaje şi preţuri de cost necorespunzătoare.
4. Excluderea suprapunerilor sau încrucişărilor pe fluxul tehnologic a
diferitelor grupe de animale din alte categorii, vârste sau stări fiziologice. Astfel,
în maternitate, după înţărcare, ele se vor întoarce în spaţiu destinat aşteptării

182
pentru formarea grupelor de montă. De asemenea, purceii din maternitate vor fi
trecuţi la creşă, cei din creşă la îngrăşătorie, iar de la îngrăşătorie direct la livrare.
5. Excluderea diferitelor operaţiuni tehnice în locuri şi în perioade
dinainte stabilite prin fluxul tehnologic. Aşa de exemplu, castrarea masculilor se
va efectua în perioada de vârstă 8-14 zile şi numai în maternitate, deoarece în
acest timp şi loc, efectele negative sunt mai puţin resimţite de animale.
Dintre cerinţele fluxului tehnologic,amintim următoarele:
•folosirea în producţie a întregului material biologic şi obţinerea unor
indici productivi superiori;
•folosirea judicioasă a întregii capacităţi a spaţiilor construite, a utilajelor
şi instalaţiilor şi forţei demuncă.

♦ÎNTREBĂRI:
a) Care sunt obiectivele unităţilor de tip industrial pentru creşterea
suinelor?
b) Care sunt principalele caracteristici ale fluxului tehnologic din
complexele industriale?

♦REFERAT
Tehnologia de exploatare la o fermă de suine în aer liber

183
 ADĂPOSTURILE ŞI DOTAREA LOR INTERIOARĂ

În complexele industriale, unde întreaga producţie se realizează exclusiv

în adăposturi, spaţiile de cazare şi dotarea lor interioară sunt principalele
elemente, în funcţie de care se stabileşte sarcina anuală a unităţii. Orice activitate
de producţie în complex, începe numai dacă spaţiul de cazare este asigurat şi
numai după ce a fost pregătit pentru a fi populat.
Caracteristicile constructive şi funcţionale ale adăposturilor şi amenajarea
lor interioară, diferă de la un tip de complex la altul,în funcţie de anul construirii
şi de gradul de modernizare.
Adăposturile pentru gestaţie
Sectorul de montă-gestaţie este prima verigă a fluxului tehnologic şi are
sarcina de a asigura condiţii optime pentru întreţinerea şi exploatarea efectivului
matcă şi de a organiza acţiunile tehnice privind depistarea scroafelor şi scrofiţelor
în călduri, efectuarea montei, formarea grupelor de scroafe gestante şi întreţinerea
lor până la trecerea în maternitate. Tot în acest sector se pot întreţine şi se
pregătesc scrofiţele şi vieruşii care înlocuiesc reformele din efectivul matcă.
Pentru asigurarea desfăşurării procesului de producţie, sectorul de montă-
gestaţie are asigurate spaţii de cazare (hale) cu amenajări interioare specifice
acestor categorii de animale.
În evoluţia tehnologiilor din complexele de creştere a suinelor,
adăposturile pentru gestaţie au suferit o serie de modificări, în principal ale tipului
de boxă, a suprafeţei pe cap de animal, mărimea lotului, sistemul de ventilaţie,
adăpare, furajare şi evacuarea dejecţiilor.
În 1980, atât pentru complexele vechi cât şi pentru cele noi, s-a stabilit
prin proiectele directive introducerea boxelor colective de gestaţie cu furajare
individuală, cu dimensiuni de 2,51m x 3m şi respectiv de 2,51m x 6m (7,35 m2
sau 15,6 m2), în care se cazează 7 şi respectiv 15 scroafe în aşteptare sau 6 şi
respectiv 12 scroafe gestante, revenind o suprafaţă utilă de circa 1,15 m2/cap.
Aşa cum rezultă din fig. 129, boxa colectivă cu furajare individuală
asigură front de furajare pentru toate animalele din boxă şi locuri delimitate de
jgheab, încât fiecare scroafă poate să-şi consume raţia zilnică. Administrarea
furajului se face fie manual, fie mecanizat cu TN-uri, dozatoare şi racordurilori
din tuburi de plastic. În faţa jgheabului este o zonă compactă, pentru odihna
animalelor, urmată de un grătar peste canalul cu pernă de apă unde este instalată şi
o pipă pentru adăpatul animalelor.

Figura 129. Boxă colectivă cu furajare individuală pentru scroafe gestante

184
 Pereţii despărţitori dintre boxe au înălţimea de 1,05 m şi sunt realizaţi din
plăci prefabricate de BA cu goluri de 10-15 cm. Acest tip de boxe are avantajele
multiple faţă de alte categorii cu boxe colective, printre care enumerăm:
⇒ asigură furajarea individuală a scroafelor;
⇒ având loturi mici şi jgheab compartimentat, se reduce considerabil
acţiunile de tip agresiv la furajare şi ca urmare şi mortalitatea
embrionară de naturămecanică;
⇒ scroafele valoroase, care au înţărcat mai mulţi purcei şi au ieşit mai
slabe din maternitate se pot furaja diferenţiat (prin lotizarea pe boxe)
pentru a fi readuse în starea normală de reproducţie;
⇒ creşte productivitatea muncii la furajare şi curăţenie.
După ultimile cercetări (S.C. Romsuintest S.A.- Periş) boxele care asigură
un confort sporit pentru toate categoriile de scroafe sunt cele cu aceleaşi
caracteristici dar cu adâncimea de 3 m. În aceste boxe se asigură şi o suprafaţă
mai mare pe cap de scroafă (1,3-1,5 m2), ceea ce influenţează pozitiv indicii de
reproducţie.
Vierii şi vieruşii sunt cazaţi în boxe colective, de acelaşi tip ca şi cele
pentru scroafe, având asigurată o suprafaţă mai mare pe cap de animal. Vierii cu
valoare zootehnică superioară sunt cazaţi în boxe individuale.
Pentru efectuarea montei sunt asigurate boxe de montă cu dimensiuni de
2,5-2,5 m, cu pardoseală compactă, în afară de o zonă cu gătar de 0,25/0,25 m în
colţul boxei.
Pentru efectuarea însămânţărilor artificiale sunt prevăzute boxe
individuale.

Figura 130. Boxă pentru scroafe

gestante

În adăposturile de montă-gestaţie se foloseşte ventilaţia naturală. Ca

urmare halele construite înainte de 1978 s-au modernizat prin descoperirea

185
coamei, iar ferestrele au fost înlocuite cu panouri rabatabile de dimensiuni mari.
Halele construite după 1979 sunt prevăzute prin proiectul de execuţie cu şed şi
panouri rabatabile

Adăposturile pentru maternitate

Halele de maternitate sunt împărţite în compartimente a căror mărime este
dată de numărul de boxe de fătare. Mărimea compartimentului trebuie să fie
corelate cu mărimea grupei de fătare, pentru a se asigura popularea şi depopularea
compartimentului în cadrul perioadei de formare a grupei.
Tipurile de boxe de fătare existente în complexele industriale sunt
multiple: vom prezenta pe cele principale, în ordinea introducerii lor în producţie.
• boxa de fătare de “tip danez” a fost introdusă în primele complexe
industriale şi se caracterizează prin dimensiuni mari (7,6 m2), având spaţiu separat
pentru furajare şi mişcarea scroafei. Boxa are asigurată apa la discreţie numai
pentru purcei, adăparea scroafei făcându-se numai odată cu administrarea hranei
(2-3 ori pe zi).Nu are grătar pentru colectarea directă a dejecţiilor, acestea fiind
curăţate zilnic şi dirijate în gura de canal comună pentru 2 boxe. Datorită
suprafeţei mari, cât şi a celorlalte neajunsuri această boxă a fost înlocuită în marea
majoritate a unităţilor;
• boxa cu pardoseală compactă, dispusă oblic, cu suprafaţa de 4,4 m2,
amplasate în grup câte 4,cap la cap,cu hrănitor din BA comun, despărţit în 4
cupe, cu apă la discreţie şi fără canal de grătar pentru dejecţii. Datorită
dezavantajelor pe care le prezintă (greutăţi în administrarea furajelor şi în
menţinerea igienei etc.) au fost înlocuite în majoritatea unităţilor;
• boxa cu grătar pe toată suprafaţa (cu dimensiuni de 1,5 x 2) în mai multe
variante: suspendată la 15 cm faţă de nivelul aleii (tip baterie); la sol, cu
întreţinere liberă a scroafei (tip iugoslav); perpendiculară pe axul aleii, cu grătar
metalic total, sau numai pe zona purceilor (grătar din BA pentru zona scroafei,
încălzire cu becuri infraroşii, eleveuze etc. Această boxă, în diferitele variante, a
constituit un progres pentru complexele de creşterea suinelor, cu excepţia
dimensiunii de lăţime, stabilită iniţial pentru înţărcarea purceilor la 21-25 zile
(lăţimea zonei de odihnă a purceilor - 0,45 m). În aceste boxe furajarea şi
adăparea scroafelor şi purceilor se face la discreţie, iar colectarea dejecţiilor în
canalele cu pernă de apă sub toată suprafaţa boxei. Pentru protejarea purceilor de
curenţii de aer reci din canal, cât şi pentru a se folosi încălzirea cu becuri
infraroşii, boxele au fost dotate cu covoraşe de cauciuc de 1,0x0,45 m, pe ambele
zone de odihnă a purcelor.
În prezent, majoritatea complexelor modernizate în perioada 1978-1981,
au în dotare acest tip de boxe. Boxele cu grătar pe toată suprafaţa prezintă
dezavantajul consumului ridicat de metal şi când este protejat prin zincare la cald
(aşa cum se întâmplă la majoritatea complexelor) are o durată de exploatare
redusă (3-4 ani),după care se cere înlocuirea întregii boxe;
• boxa de fătare tip COMTIM, cu dimensiuni de 1,5/2 m, cu grătar pe
toată suprafaţa (din BA pe zona scroafei şi metalic pe cele două zone ale
purceilor), cu cuşete din BA încălzite cu rezistenţă electrică în pardoseală
amplasate la capul boxei, foloseşte mai bine spaţiul din compatiment prin
eliminarea unei alei, ca urmare a comasării a două rânduri de boxe cap la cap.
Dar, cel mai important avantaj este posibilitatea folosirii boxei pentru maternitate
până la înţărcare, după care scroafele de scot, iar purceii sunt menţinuţi în acelaşi
spaţiu până la trecerea lor la îngrăşat. În acest mod se diminuează efectul stresului
de înţărcare şi se elimină stresul de înfrăţire şi mutare;

186
 • boxa de fătare cu grătar parţial (spate şi faţă) şi cu zonă centrală
compactă, cu dimensiuni de 1,5x2 m, introdusă în proiectul directiv în 1982, în
cadrul cercetărilor ştiinţifice efectuate la I.C.P.C.P. Periş, s-a dovedit că este
superioară boxei cu grătar total, atât sub aspectul confortului pentru purcei, a
indicilor de producţie, cât şi sub aspectul reducerii consumului de energie
electrică, metal şi ciment (fig. 131). Boxa are un canal cu pernă de apă, cu lăţimea
grătarului de 0,80 m la spatele scroafei şi un alt canal cu lăţimea de 0,20 m în
partea anterioară a boxei pentru colectarea pierderilor de apă de la adăpători, iar
pe zona centrală, pardoseala este compactă. Încălzirea zonei de odihnă a purceilor
se face cu placă de tip BA cu rezistenţă electrică, al cărei consum de energie
electrică este cu 40% mai mic decât la becurile infraroşii. Pentru păstrarea căldurii
biologice şi electrice, boxa este dotată cu o cuşetă amplasată deasupra plăcii
încălzite (fig. 132). În primele zile de la fătare se recomandă a se folosi în sezonul
rece şi becuri termoluminoase.Această boxă a dat rezultate superioare celorlalte
tipuri descrise mai sus.

Figura 131. Boxă de fătare Figura 132. Boxă de fătare

cu încălzire electrică în pardoseală -
vedere în perspectivă

S.C. Romsuintest S.A. Periş a experimentat o boxă de fătare cu dimensiuni

de 1,7 x 2,0 m, mai corespunzătoare pentru înţărcare la 42 de zile decât cele cu
lăţimea de 1,5 m. Dispunerea acestor boxe (ca şi a celor cu înălţimea de 1,5 m) se
face în oglindă, în vederea amplasării în pereche a plăcilor încălzite şi a cuşetelor
(fig. 133).

187
 Figura 133. Boxe de fătare dispuse în oglindă

Figura 134. Boxă de fătare-alăptare rabatabilă

Figura 135. Boxă de fătare-alăptare cu întreţinerea legată a scroafei

Adăposturile pentru tineret

Sectorul de tineret (creşă) are rolul de a prelua purceii înţărcaţi de la
maternitate şi a-i creşte până la vârsta când pot fi trecuţi la testare sau la îngrăşare.
În cadrul fluxului tehnologic, creşa asigură continuarea procesului de producţie
început în sectorul montă-gestaţie şi continuat în maternitate.

188
 În creşă, cazarea purceilor înţărcaţi se face în adăposturi (hale) împărţite
în compartimente. Dotarea interioară a compartimentelor variază în funcţie de
perioada construirii complexelor sau de perioaa modenizării şi de soluţiile
tehnologice adoptate.
Primele complexe erau prevăzute cu boxe la sol, de dimensiuni mari (16-
2
18 m ) în care, tineretul se caza pe loturi de câte 30-60 capete, revenind o supafaţă
de 0,65 m2 - 0,36 m2/cap, boxe cu suprafeţe reduse de grătar în care, cu mari
eforturi, se menţine igiena. Toate aceste soluţii de boxe au fost înlocuite fie cu
baterii, fie cu boxe la sol modernizate, de dimensiuni mici.
În prezent, în complexele de creşterea suinelor se găseşte o mare
diversitate de baterii şi boxe.
Pe baza experienţei acumulate atât în activitatea de producţie cât şi prin
rezultatele pozitive obţinute în cercetarea ştiinţifică de specialitate, s-au stabilit
cele mai adecvate soluţii tehnologice, atât în sistem industrial cât şi în sistem
gospodăresc, prin stabilirea tipului adecvat de baterie cu un nivel şi a tipului
optim de boxă la sol.
Astfel, din multitudinea de tipuri de baterii (cu un nivel, cu un nivel şi
jumătate, cu două nivele, cu suprafeţe de 1,2,3,4,6 m2, suspendate la 15 cm de sol
sau la 45 cm, pe fose în elevaţii, cu grătar din plasmă,beton armat, oţel rotund,
etc.) cele mai folosite în ultima perioadă au fost bateriile cu un nivel (fig. 129) cu
următoarele caracteristici: lăţimea de 1,0-1,5 m; adâncimea 2,45 m; grătar pe toată
suprafaţa bateriei din panouri de oţel rotund (bare) ∅ 12 mm şi fante de 10-11
mm, zincate la cald după confecţionare; pereţii despărţitori din plasă sudată
realizată din oţel rotund (bare), cu diametrul de 8 mm şi ochiuri de 50/100 mm;
panouri zincate la cald după confecţionare, hrănitori liniari din BA; covor din
cauciuc sau din plasă de polietilenă cu grosimea de 5 mm, montată în partea
anterioară, pe 40-50% din suprafaţa bateriei; adăpătoare tip suzetă; canal cu pernă
de apă şi şibăr cu sifon.
Bateria este montată la înălţimea de 15 cm faţă de nivelul aleilor şi pe
rânduri în oglindă- spate la spate.
Pentru reducerea stresului de mutare şi de adaptare la diferenţa de
temperatură faţă de maternitate, deasupra rândurilor de baterii (a covoraşului) se
montează o reţea de prize care să poată alimenta, în primele 4-6 zile de la
populare, becurile infraroşii pentru încălzirea suplimentară a zonei de odihnă a
purceilor din faţa hrănitorului. Prin această metodă se reduc considerabil
pierderile din primele zile.
Folosirea bateriilor fără acoperirea parţială a grătarelor cu covoraşe de
cauciuc prezintă dezavantajul curenţilor în sezonul rece şi necesitatea folosirii
unor cantităţi mari de energie termică.
Boxa la sol care asigură confortul biologic apropiat de cel optim (fig. 135)
are următoarele caracteristici: lăţimea 2 m; adâncimea 2,4 m; lăţimea grătarului
0,9 m; lăţimea zonei pline 1,1 m; grătar panou din oţel rotund, bare cu diametrul
de 12 mm şi fante de 10-11 mm (zincat la cald, după confecţionare) sau grătar din
tablă perforată acoperită cu material plastic, panta zonei pline 3%; rupere de pantă
5 cm; încălzirea în pardoseală cu rezistenţă electrică; hrănitor liniar de BA;
adăpătoare tip pipă sau suzetă; canal cu pernă de apă şi şibăr cu sifon; pereţi
despărţitori din plăci prefabricate din BA.
Boxele sunt dispuse câte două, spate în spate, cu un canal comun,
rezultând 4 alei pe hală, cu o deschidere de 18 m. Acest tip de boxă de baterii
asigură reducerea consumului de metal şi o durată mult mai mare de folosinţă.

189
190
Figura 136 Compartiment cre tere tineret suin. Baterie cu un nivel - sec iune
191
Adăposturile pentru îngrăşarea suinelor
Figura 137 Compartiment creţă cu `ncălzirea electrică în pardoseală - secţiune
 Încălzirea în pardoseală a boxelor se realizează cu un transformator (de la
380 V la 42 V) de 10 KV, pentru două rânduri de boxe. Administrarea furajelor se
face mecanizat, cu TN. Având în vedere că prin introducerea în creşă a bateriilor
cu un nivel sau a boxelor la sol modernizate, creşte cu 50-70% numărul de
animale din compartiment, este necesar să se suplimenteze ventilaţia vara, cu
panouri rabatiabile, iar iarna prin ventilaţia mecanică. Mărimea densităţii pe
compartiment se poate face numai dacă se suplimentează, astfel duce la pierderi
prin mortalitate peste limitele admise. Halele de tineret ca şi cele de maternitate
fiind spaţii încălzite nu trebuie să fie prevăzute cu şed.
Sectorul de îngrăşare este ultima verigă a fluxului tehnologic şi are rolul
de a prelua din creşă tineretul destinat îngrăşării şi a-l întreţine până la greutatea
de livrare. Pentru desfăşurarea procesului de producţie, sectorul de îngrăşare are
asigurate spaţiile necesare, corelate, pe de o parte cu efectivele de tineret ce
trebuie preluat în mod ritmic din creşă, iar pe de altă parte cu durata de îngrăşare
şi greutatea finală la care trebuie livrate animalele îngrăşate. Halele pentru
îngrăşare au amenajări interioare specifice pentru această categorie. Complexele
construite până în 1978 au halele de îngrăşare fără compartimente.
În primele complexe din ţara noastră, de tip pavilion, boxa de îngăşare
avea o suprafaţă de 29,08 m2 în care se cazau 27-28 porci, asigurându-se
1,06 m2/cap. În complexele de tip comasat, boxa va avea suprafaţa de 26,25 m2
permiţând cazarea a 25 de capete. În complexele construite în perioada 1972-
1977, boxa de îngrăşare avea suprafaţa de 34,86 m2 şi se cazau 41 capete,
asigurându-se 0,85 m2 /cap. Începând cu anul 1978, s-a trecut la boxele
optimizate, cu suprafaţă medie, pe perioada de îngrăşare, de 0,65 m2 până la
100 kg sau 0,75 m2 /cap până la 110 kg (fig. 138).

Figura 138. Compartiment de îngrăşare - secţiune transversală

Boxele au dimensiunea de 3/3,55 m şi respectiv 3/4,25 m şi sunt dotate cu

hrănitori liniari din BA, adăpători de tip pipă cu nivel constant, grătar din BA pe
40% din suprafaţa boxei şi o zonă centrală compactă pe care animalele se
odihnesc. Pentru menţinerea curată a boxei, nivelul pardoselei compacte este
situat la înălţimea de circa 8 cm faţă de nivelul grătarului, realizându-se astfel o
rupere de pantă. Evacuarea dejecţiilor se face prin canale cu pernă şi şibăr cu
sifon, iar în unele unităţi se face mecanic cu instalaţii de racleţi (lopată mecanică)
care au dat rezultate bune în condiţiile furajării cu masă verde, orz, orz etc. Din

192
cercetările efectuate reiese că evacuarea mecanică este mai economică, reduce
consumul de energie electrică, şi de apă şi asigură un microclimat mai bun în hale.
Microclimatul în halele de îngrăşare construite după 1978 se realizează
prin ventilaţie naturală cu ajutorul şedului şi a panourilor rabatabile de dimensiuni
mari în locul ferestrelor, cu lucarne în acoperiş, iar la altele orificii în coama
adăpostului.

♦ÎNTREBĂRI:
a) Detaliaţi caracteristicile constructive şi funcţionale ale adăposturilor
pentru montă şi gestaţie.
b) Detaliaţi caracteristicile constructive şi funcţionale ale adăposturilor
pentru creşă şi îngrăşare.

♦REFERAT
Adăposturile şi dotarea lor interioară pentru femele de suine în aer liber

193
 TRANSPORTUL SUINELOR

Mijloacele utilizate la transportul suinelor diferă în funcţie de distanţă,

anotimp, starea fiziologică, greutatea corporală, vârstă, număr de animale,
destinaţie etc., aşa încât animalele să resimtă efectele negative ale deplasării lor.
În general, se recomandă ca încărcarea şi transportul animalelor să fie
făcut în timp scurt, cu mijloace de transport adecvate categoriei de animale în care
condiţiile de bioclimat să nu difere prea mult de cele din adăposturi.
De mare importanţă este asigurarea spaţiilor în mijloacele de transport, care
va trebui să permită mişcarea şi culcarea animalelor în voie. În general, numărul de
animale ce trebuie transportat va fi condiţionat de suprafaţa utilă a mijlocului de
transport şi este considerat optim atunci când 4/5 din suprafaţa platformei este
ocupată de animale. Pe timp de vară, suprafaţa neocupată de animale va fi mai mare,
în funcţie de temepratura mediului ambiant şi de distanţa de transportare.
Platformele de transport vor trebui curăţate mecanic, reparate, spălate,
dezinfectate, acoperite cu materiale absorbante şi care să evite alunecările
animalelor (rumeguş, nisip) şi dotate cu mecanisme sigure de blocare a
obloanelor. Pe timp călduros şi când animalele se transportă pe distanţe mari, nu
va lipsi o sursă de apă, atât pentru adăpatul animalelor cât şi pentru stropitul
pardoselei. Când distanţele sunt foarte mari, pe lângă cele de mai sus, inventarul
se completează cu furaje combinate uscate, specifice categoriei, felinare de vânt
sau lanterne, furci, lopeţi, cuţite pentru sacrificare etc. Redăm în tab. 56.
suprafeţele necesare pe fiecare animal în funcţie de categorie.
Menţonăm că animalele vor suferi mai puţin dacă au aceeaşi greutate,
vârstă şi fac parte din acelaşi lot.
De asemenea, se evită pe cât posibil transportarea scroafelor cu purcei în
vârstă de până la 3 săptămâni, scroafele în ultima lună de gestaţie sau recent
însămânţate, scroafele recent înţărcate cu ugerul încă voluminos, animalele
bolnave, cele recent vaccinate etc.

Tabelul 56
Suprafeţele necesare transportării suinelor la distanţe mici şi mijlocii
(m2/animal)
Suprafaţe ncesară (m2)
Categoria de animale
Iarna vara
Scroafe cu purcei 1,50 2,00
Vieri pe loturi 0,9-1,0 1,0-1,2
Vieri separaţi (în cuşete) 1,50 2,00
Porci graşi, peste 180 kg 1,50 2,00
Porci graşi, între 120-180 kg 0,7-0,8 0,9-1,0
Porci graşi, între 120-180 kg, pe distanţe lungi 0,8-0,9 1,0-1,1
Porci graşi, sub 120 kg 0,60 0,80
Porci graşi, sub 120 kg, pe distanţe lungi 0,7-0,8 0,9-1,0
Tineret suin, 60-80 kg 0,70 0,90
Tineret suin, 25-35 kg 0,30 0,45
Îmbarcarea suinelor

194
 Îmbarcarea suinelor se realizează cu ajutorul rampelor de încărcare-
descărcare. Aceste rampe vor fi dispuse în imediata apropiere a padocurilor de
cântărire, permiţând o deplasare uşoară a animalelor. Padocurile şi cabina
cântarului se vor construi dinbeton sau metal, în funcţie de mijlocul de transport
utilizat: pentru cele auto ele pot fi mobile, iar pentru cele pe cale ferată numai
fixe. Rampele vor fi solide, cu pereţii laterali rezistenţi şi compacţi, iar culoarul de
îmbarcare să nu fie mai larg de 1,0 m, pentru a nu da posibilitatea întoarcerii
animalelor.
Pereţii laterali, pe lângă faptul că vor trebuie să fie foarte rezistenţi, nu vor
avea nici un fel de asperităţi sau denivelări. Pardoseala padocurilor de cântărire şi
a culoarului va fi prevăzută cu asperităţi transversale, fără însă a jena integritatea
unghiilor animalelor. Înălţimea de îmbarcare-debarcare va fi de 1,20 m. În
cazul în care culoarele sunt umezite şi cu fecale, acestea vor fi îndepărtate urmând
ca pe traseu să fie împrăştiate paie tocate, rumeguş, nisip etc.
Deplasarea animalelor din padocuri spre cântar şi de aici spre mijloacele
auto sau cale ferată se va face numai cu grupuri mici, de câte 8-10 animale,
folosind pentru mobilizare bastoane scurte, terminate cu curele late, care nu vor
lovi animalele ci părţile laterale ale culoarelor şi rampelor. Personalul care asigură
mobilizarea se va deplasa odată cu animalele, fie în urma lor, fie pe marginea
exterioară a culoarului.
Orice denivelare sau spaţiu liber, şi în special, între rampă şi mijlocul de
transport, se va completa cu obloane grele (confecţionate din scânduri).

Figura 139. Rampă fixă de încărcare-descărcare

a) privire laterală; b) privire din faţă

Îngrijirea suinelor în timpul transportului

Se va avea grijă ca pornirile şi opririle mijloacelor de transport să fie
făcute bine şi cu grijă, deoarece acestea provoacă aglomerări excesive a
animalelor soldate cu loviri, ruperea obloanelor şi chiar dezechilibrarea mijlocului
de transport. Animalele vor fi supravegheate atent, în special pe timp de noapte şi
pe vreme călduroasă, în scopul evitării pierderilor prin strivire, asfixiere etc. La
distanţe lungi, se prevede câte un îngrijitor pentru fiecare mijloc de transport, bine
instruit asupra problemelor legate de hrănire, adăpare, îngrijire, supraveghere,
sacrificare etc. Pentru ca transportul animalelor să se bucure de un regim special
de trafic, se va afişa, la loc vizibil, o pancardă cu instripţia “ATENŢIE
TRANSPORT ANIMALE”.
În cazul în care transportul se face cu mijloace pe cale ferată şi durează
mai mult de 12 ore, se vor prevedea furaje, apă de băut, jgheaburi, inventar de
curăţenie, iluminare şi intervenţie în caz de nevoie. Adăparea se va face de 2-3 ori
pe zi iarna şi de 4-5 ori pe zi vara, iar hrănirea în 2-3 tainuri. Cantitatea de furaje
va fi cea normală, plus 10%, iar cantitatea de apă pentru băut de 10-15 l/animal/zi.

195
 Şeful tranportului va lua legătura din timp cu staţiile şi cu mecanicul de
locomotivă, pentru a se asigura reîmprospătarea apei şi chiar a hranei, dacă este
cazul. Nu este permisă curăţarea mijloacelor de transport în timpul mersului, ci
numai în locuri speciale.
Debarcarea suinelor
Această operaţiune se va face cu mare grijă, deoarece animalele sunt
obosite şi stresate. Debarcarea se face imediat după sosire, cu mare atenţie, cu
blândeţe şi fără a brusca animalele. Animalele nu primesc apă decât după 60
minute de la sosire. Nu se supun cântăririlor, lotizărilor ci doar se numără şi se
împart pe spaţii de odihnă. Animalele destinate sacrificării, până a fi cântărite, se
adăpostesc sub umbrare, sau dacă e cazul în adăposturi special amenajate.
Animalele de reproducţie sunt dirijate în spaţiile de carantină apropiate de
locul de debarcare şi îndepărtate de adăposturile propriu-zise. În nici un caz
animalele nu vor fi cazate în spaţii descoperite, neigienice, fără posibilităţi de
adăpare, furajare, supraveghere.
În vederea evitării unor îmbolnăviri este indicat ca animalelor ce se
transportă la distanţe mari şi sunt destinate reproducţiei să li se execute tratamente
antistres cu antibiotice, vitamine şi substanţe calmante (tranchilizante). Felul
medicamentelor utilizate, dozele şi perioadele de executare diferă în funcţie de
categoria de suine şi de scopul transportului (sacrificare sau reproducţie).

Figura 140. Transportul auto al suinelor.

Caloul
În timpul transportului suinelor, oricât de bine este organizat se
înregistreză pierderi în greutate, influenţate de categoria de animale, mijlocul de
transport, distanţă şi timp. Caloul admis la noi în ţară este prezentat în tab. 57.

Tabelul 57
Caloul admis în transportul suinelor
Distanţa (km) Timpul (ore) Caloul admis
(%)
sub 100 Sub 24 3
101-200 48 4
201-300 72 4
301-500 96 5
peste 500 Peste 96 6

Caloul nu este condiţionat de asigurarea furajelor pe timpul transportului.

Conform instrucţiunilor în vigoare, suinele destinate tăierii nu sunt
sacrificate imediat după debarcare, ci sunt lăsate un timp în padocuri sau
adăposturi special amenajate. Această măsură evită obţinerea unor carcase cu
conţinuturi prea ridicate de acid lactic în muşchi. Totuşi, pe parcursul acestei
perioade, animalele pierd o parte din greutatea vie a lor, care variază în funcţie de

196
durata dietei şi de finisarea animalelor. Redăm în tab. 58 pierderile admise la
suinele destinate sacrificării.

Tabelul 58
Pierderile admise (%) la suinele destinate sacrificării în funcţie
de durata dietei premergătoare sacrificării

Pierderi Calitatea suinelor Durata dietei (ore)

(%) din: îngrăşate
6 12 18 24
• semigraşi 3,84 4,81 6,96 6,95
Greutate
vie • şuncă 4,48 4,48 5,32 6,83
• bacon 3,29 3,80 5,28 5,66
• semigraşi - 1,50 2,50 3,50
Carne şi
grăsime • şuncă 0,10 1,20 1,50 2,20
• bacon 0,20 0,70 1,50 1,50

♦ÎNTREBĂRI:
a) Detaliaţi principalele reguli de transport ale suinelor
b) Detaliaţi categoriile de suine care impun măsuri speciale de transport

♦REFERAT
Transportul suinelor în vederea sacrificării

197
 INSTITUIREA FLUXULUI TEHNOLOGIC
ÎN UNITĂŢILE DE CREŞTERE A SUINELOR

Instituirea fluxului tehnologic în unităţile pentru creşterea suinelor se

efectuează în scopul uniformizării activităţii de producţie, începând cu formarea
periodică a grupelor de montă şi terminând cu livrarea suinelor pentru sacrificare
(sau pentru reproducţie). Elementul care oferă constanţă îl constituie grupa de
scroafe şi scrofiţe ce trebuie să fete periodic şi de la care se scontează obţinerea
unui număr relativ egal de purcei.
De asemenea, se mai urmăreşte ca viitorii specialişti în creşterea suinelor să
poată întocmi elementele principale ale planurilor de producţie, să ofere date concrete
pentru modernizarea unităţilor şi să creieze posibilităţi reale pentru utilizarea mai
raţională a materialului biologic, a spaţiilor construite şi a forţei de muncă.
Pentru stimularea activităţii individuale a studenţilor, fiecăruia i se întocmeşte
şi repartizează o “Fişă individuală” în care sunt înscrise, în prima parte, efectivele de
suine pe categorie de animale (pe stări fiziologice, de vârste şi greutăţi corporale), iar
în partea a doua, se redă baza de calcul, în conformitate cu instrucţiunile în vigoare
(Decretul nr.50/1992, Decretul nr.236/1986 şi alte ordine ale forurilor superioare).
Pentru simplificarea calculelor, efectivele de suine şi implicit cele matcă sunt reduse,
între 250-500 scroafe, scrofiţe şi vieri de reproducţie, aşa încât şi perioadele de
formare a grupelor de montă sunt relativ mari, de 5 zile.
Prin urmare, pornindu-se de la o situaţie dată în prima parte, fiecare
student va rezolva activitatea de producţie în consecinţă, iar în partea a doua va
încerca să instituie un flux tehnologic adecvat condiţiilor concrete.

1. Întocmirea tabelului “Evoluţia stării fiziologice

la scroafe şi scrofiţe”
Tabelul privind evoluţia stării fiziologice la scroafe şi scrofiţele de
reproducţie este astfel conceput încât grupele de animale să treacă dintr-o stare
fiziologică în alta prin deplasarea lor pe diagonală în jos. Acesta este împărţit în
perioade, din 5 în 5 zile (semidecade), atât pe verticală cât şi pe orizontală.

198
CATEDRA: BIOTEHNOLOGII ÎN ZOOTEHNIE
Studentul_______________
Grupa _________________

FIŞA INDIVIDUALĂ
pentru elaborarea PROIECTULUI DE AN la disciplina de
TEHNOLOGIA CREŞTERII SUINELOR

I. Efective stoc la 1.I. 200_

- Vieri de reproducţie ________________________________________cap.
- Scroafe gestante, total ______________________________________cap.
din care, în perioada: 0-20 zile ____________________________cap.
21-45 zile ___________________________cap.
46-65 zile ___________________________cap.
66-90 zile ___________________________cap.
91-114 zile __________________________cap.
- Scroafe în lactaţie, total _______________________________________cap.
din care, în perioada 1-20 zile ____________________________ cap.
21-35 zile ___________________________ cap.
- Scroafe în aşteptare, total ____________________________________ cap.
- Tineret de reproducţie (scrofiţe) total __________________________ cap.
din care, între: 60-90 kg ___________________________ cap.
(spor creştere = 360 g/zi) 91-110 kg __________________________ cap.
- Vieruşi de înlocuire, total ____________________________________cap.
- Tineret sugar, total _________________________________________ cap.
- Tineret înţărcat, total ________________________________________ cap.
din care, între 5-12 kg ____________________________ cap.
(spor creştere = 310 g/zi) 13-27 kg ___________________________ cap.
- Porci graşi, total ______________________________________________ cap.
din care, între 28-50 kg ___________________________ cap.
51-78 kg ____________________________ cap.
(spor creştere = 555 g/zi) 79-110 kg ___________________________ cap.

II. Baza de calcul

Hrănirea se face cu furaje combinate specifice categoriei. Consumurile
zilnice de furaje se vor aprecia conform Decretului Consiliului de Stat nr.
150/î982, revizuit în 1995. Pentru varianta în care se utilizează furaje combinate
(F.c), furaje combinate de completare (F.C.C.) şi pastă de porumb din ştiuleţi
depănuşaţi, datele fiind prezentate în tab….
- Consumurile specifice de furaje pot fi următoarele:
- Tineret înţărcat: 5-12 kg = 1,8 UN/kg spor
13-27 kg = 2,3 UN/kg spor
- Scrofiţe de înlocuire: 60-90 kg = 3,4 UN/kg spor
91-110 kg = 4,5 UN/kg spor
- Porci graşi: 28-50 kg = 3,0 UN/kg spor
51-78 kg = 3,7 UN/kg spor
79-110 kg = 4,5 UN/kg spor
- Retribuţia muncii (Ordinul D.A.S. nr. 157/13.IX.197), în acord:
- pentru sectoarele maternitate şi montă-gestaţie se acordă: _______
lei/purcel înţărcat (indivizi de peste 5,0 kg la 35 zile);
- pentru sectorul de tineret se acordă: _______ lei/kg spor la tineretul suin
şi _______ lei kg spor la tineretul de prăsilă;
- pentru sectorul de îngrăşare se acordă: _______ lei/kg spor.

199
- Valorificarea medicamentelor nu va depăşi: _______lei/scroafă/fătatre,
_______ lei/vieri, _______ lei/scrofiţe sau vieruşi de înlocuire, _______
lei/tineret suin înţărcat şi _______ lei/porc gras (în afară de unele situaţii
speciale).
- Acţiuni sanitar-veterinare minime pentru creşterea industrială:
- scroafe şi vieri: 2 vacc. antipestoase; 2 vacc. antirujetice; 2 vacc.
antileptospirice; 4 vacc. anticolibacilare; 2 vacc. Aujesky; vitaminizări (injectabile
sau buvabile); antibiotice;
- tineret sugar: administrarea preparatelor pe bază de fier: (1,5 ml/cap) şi a
antibioticilor (_______ lei/cap);
- tineret înţărcat: 1 vacc. antipestos, 1 vacc. antirujetic, tratamente
antipestos şi pentru expulzarea endoparaziţilor (_______ lei/cap);
- porci graşi: 1 vacc. antipestos, 1 vacc. antirujetic, 2 vacc.
antipasteurelice, tratamente antistres;
- scrofiţe şi vieruşi de înlocuire: 1 vacc. antirujetic, 2 vacc. Aujesky, 1
vacc. antileptospirice, antistress.
- Indicii de reproducţie planificaţi:
- 2,2 fătări.scroafă/an;
- 9,0 purcei/fătare;
- procentul de fecunditate în sezonul răcăros 75% şi călduros 60%.
- Pierderi admise: 15% de la fătare până la înţărcarea purceilor şi 5% de la
înţărcarea purceilor până la livrarea porcilor graşi;
- Valoarea furajelor combinate, a furajelor combinate de completare şi a pastei
de porumb: F.c. cu 19,9% P.B. = _______ lei/tonă; F.c. cu 17,0% P.B. =
_______ lei/tonă; F.c.c. cu 15,0% P.B. = _______ lei/tonă; F.c.c. cu 16,0%
P.B. = _______ lei/tonă; F.c.c. cu 18,0% P.B. = _______ lei/tonă; F.c.c. cu
25% P.B. = _______ lei/tonă; pastă de porumb = _______ lei/tonă.
Tabelul 59
Cantităţile de furaje prevăzute în Decretul Consiliului de Stat nr. 50/1982,
revizuit în 1995 pentru varianta cu pastă de porumb din ştiuleţi depănuşaţi.
Pastă de
Perioada
Specificare porumb Consum specific (kg.UM)
Categoria de vârstă
(kg/zi)
de animale sau
F.c.c. P.B.
greutate F.c. (kg/zi) P.B. (%)
(kg/zi) (%)
Vieri 165 zile
- - 3,0 15,0 0,5 -
reproducţie
Purcei 10-35 zile
10* 19,0 - - - 1,8 kg
sugari
Tineret 36-90 zile 50* 17,7 - - - 2,4 kg
Scroafe 80 zile/an
4,5 17,0 - - - -
lactante
Scroafe în 40 zile/an
- - 1,60 16,0 1,0 -
aşteptare
Scroafe 185 zile/an
- - 1,70 16,0 10, -
gestaţia I
Scroafe 60 zile/an
gestaţia a 1,66 17,0 - - - -
II-a
Tineret 30-100 kg
- - 1,70 18,0 0,5 4,1 kg
prăsilă
Porci graşi 30-110 kg - - 1,05 25,0 1,75 3,9 kg
Notă: 50* = 50 kg F.c./54 zile sau 0,94 kg/z.f.

200
 În primul rând, efectivele din fişa individuală se împart pe grupe şi se
înscriu în tabel, la coloana 2, mai întâi scoafele gestante, apoi cele în lactaţie şi în
final cele în aşteptarea montei, aşa încât adunate pe coloană să concorde cu datele
din fişa individuală.
În continuare, grupele de animale se deplasează pe diagonală în jos
conform perioadelor calendaristice. Se va avea în vedere ca după 21 de zile de la
efectuarea montei (durata unui ciclu) să se aplice procentul de fecunditate, care
este (conform bazei de calcul) de 75% în sezonul răcoros, (respectiv între datele
de 1 februarie-30 aprilie şi între 1 octombrie şi 31 decembrie) şi de 60% în
sezonul călduros (între 1 mai şi 30 septembrie). Prin urmare, la trecerea de la
rândul 9 la 10, se aplică procentul respectiv de fecunditate (în sezonul răcoros de
100 de scroafe, iar în cel călduros de 60 animale). Prin deplasarea grupelor de
animale pe diagonală în jos se poate constata că grupa de scroafe montate în
semidecada 1-5 ianuarie urmează să fete în semidecada 26-30 aprilie, când se
totalizează 114 zile de gestaţie. În aceeaşi grupă, perioada de lactaţie este cuprinsă
între 26 aprilie şi 30 mai, iar cea de formare a grupelor pentru aşteptarea montei se
încheie la data de 20 iunie, cu o durată de 170 de zile.
Indicele de utilizare a scroafelor (I.us.) se calculează după formula:

365 365 365

I.u.s = sau = = 2,2
p.g . + p.l. = p.s. 115 = 35 + 20 170

în care: p.g. – perioada de gestaţie

p.l. – perioada de lactaţie
p.s. – perioada de aşteptare pentur formarea grupelor din scroafe şi scrofiţe

De menţionat că, în aşteptarea montei, la rândul 33 (începând cu coloana

3), se vor include şi diferenţele dintre rândurile 4-5 şi 9-10, care reprezintă
scroafele şi scrofiţele la care nu s-a instalat gestaţia (acţine care se efectuează între
18-22 zile de la data însămânţării cu ajutorul vierului încercător şi între 36-42 zile
cu aparatele cu ultrasunete.
De asemenea, menţionăm că efectivul optim de scroafe şi scrofiţe în
aşteptarea formării grupelor de montă (Ef.op.aşt) trebuie să fie ca cel puţin cel
rezultat din relaţia:

M .g .m
Ef.op.aşt. = 21 , în care:
P. f .g

21 – durata ciclului sexual (C.s.)

M.g.m. – mărimea grupei de montă (nr. scroafe şi scrofiţe din grupă)
P.f.g. – perioada de formare a grupelor (55 zile)

Numărul de animale însămânţate (sau montate), atât pe luni cât şi anual,

rezultă prin însumarea rândului 1, a celor fătate prin însumarea rândului 23, iar a
celor înţărcate prin însumarea rândului 31. Se precizează că în componenţa
fiecărei grupe de montă vor fi 85% scroafe şi 15% scrofiţe.
Numărul de animale existente la un moment dat, pe categorii şi stări
fiziologice, se determină prin însumarea acestora, pe coloane. În cazul efectivelor
de scroafe matcă reduce acestea se efectuează numai la sfârşitul lunii, respectiv a
coloanelor 7, 13, 19 ş.a.m.d. Această determinare are importanţă în aplicarea
alimentaţiei, conform normativelor în vigoare. De asemenea, se poate stabili cu

201
exactitate spaţiile de cazare pe sectoarele de producţie, precum şi nivelul
retribuirii personalului muncitor.
De remarcat că, fluxul tehnologic se stabileşte în partea a doua a anului
(după luna iulie); în prima parte se rezolvă de fapt o situaţie dată.
În general, însămânţările se efectuează cât mai grupat în cadrul
semidecadelor (uneori a decadelor) pentru ca şi fătările să aibă loc tot grupate,
dând posibilitatea uniformizării cuiburilor de purcei pe scroafe lactante (în cel
mult 2 zile de la fătare).
Cu privire la introducerea fluxului tehnologic de producţie în scopul
uniformizării efectivelor de purcei sugari şi înţărcaţi, de grăsuni şi porci livraţi la
sacrificare se face precizarea că elementul de constanţă îl constituie numărul egal
de animale din cadrul grupei de fătare (N.g.f.) care se calculează ţinând seama de
efectivul matcă (Ef.m.) din unitate, de indicele de utilizare a scroafelor (I.u.s.) şi
de numărul grupelor de animale (N.g.a.) dintr-un an calendaristic.
În cazul nostru N.g.s. se calculează împărţind 365 la 5, deci 73 de grupe de
animale. Numărul de animale din grupa de fătare (M.g.f.) se calculează după
relaţia:

Ef .m.xI .u.s. Ef .m.x 2,2

M.g.f. = sau
N .g .s. 73

Pentru determinarea numărului de scroafe şi scrofiţe din grupa de montă

(M.g.m.) se ţine cont de procentul de fecunditate (mai mare în sezoanele răcoroase
şi mai reduse în cele călduroase). În cazul nostru, procentul de fecunditate este de
75% şi, respectiv de 60%. Deci se efectuează operaţiunea:

M .g . f .x100 M .g . f .x100
M.g.m. = sau
75 60

În mod practic începând cu coloana 11 din rândul 5, numărul de animale

din grupa de montă (M.g.m.) trebuie să fie egal cu cel din grupa de fătare (M.g.f.).
De exemplu, dacă M.g.f. este egl cu 9 scroafe atunci în sezonul răcoros M.g.m. va
fi de 12 scroafe şi scrofiţe, iar în cel călduros (1 mai-30 septembrie) de 15
animale.
Numărul de purcei obţinuţi se determină prin înmulţirea numărului de
scroafe care fată (rândul 23) cu prolificitatea medie a scroafelor şi scrofiţelor (în
cazul prezentat 9 purcei).
Numărul purceilor înţărcaţi se calculează prin deplasarea la dreapta, cu 7
coloane (35 zile) a purceilor obţinuţi după scăderea pierderilor (în cazul nostru
15%). De menţionat că, numărul purceilor înţărcaţi, din primele 7 coloane de la
rândul 39 se calculează luând drept bază tineretul sugar din fişa individuală (stoc
la 31.XII din anul anterior) din care se scade 15% pierderi şi se împarte apoi la
cifra 7 (dacă nu există date exacte asupra categoriilor de vârstă şi greutate
corporală).
Numărul total de purcei obţinuţi sau înţărcaţi atât pe luni cât şi annual, se
obţine prin adunarea rândului 38 sau 40.

202
 2. Întocmirea tabelului “Evoluţia vârstei şi a greutăţii corporale la
tineretul suin (înţărcat, la îngrăsare şi de reproducţie)”
În coloana 2 se înscriu datele din evidenţa zootehnică şi economică a
unităţii, pe categorii de vârstă şi greutate (în cazul dat din fişa individuală),
începând din coloana 3, rândul 1, datele se înscriu din rândul 39 din tabelul
anterior, dar însumate câte 2 semidecade. Greutatea medie iniţială, în cazul nostru,
este de 6 kg, iar cea finală de 25 kg, ca urmare a unui spor mediu zilnic de 310 g,
într-o perioadă de 60 de zile (între vârstele de 40 şi 100 de zile). De menţionat că,
numărul total al suinleor înţărcate din rândul 39 (tabelul anterior) nu poate fi egal
cu cel al tineretului suin din rândul 1 (tabelul actual). La deplasarea pe diagnoală
în jos, între rândul 3 şi 4 se va aplica procentul de pierderi (în cazul nostru de 5%
conform bazei de calcul).
Numărul de tineret suin trecut la categoria grăsuni (la vârsta de 100 zile pi
25 kg greutate), deci la îngrăşătorie, se determină prin însumarea rândului 7, atât
pe luni cât şi anual.
Prin adunarea pe coloană se determină numărul de animale existente la un
moment dat, cu importanţă în alimentaţia diferenţiată, calcularea spaţiilor de
cazare, asigurarea forţei de muncă, planificarea medicamentelor etc.
În mod identic se lucrează şi la categoria de porci graşi, cu deosebirea că
nu se acceptă pierderi, animalele valorificându-se la greutatea de 107 kg la
Intreprinderile de industrializare a cărnii, iar cele cu stări morbide nerecuperabile,
prin sacrificări de necesitate.
Prin însumarea rândului 23 rezultă numărul de animale care se pot livra la
abatoare, atât pe luni cât şi pe întreg anul calendaristic. De menţionat că, de
numărul relativ constant de porci graşi livrabili la abatoare nu se beneficiază în
acelaşi an, ci în următorul an de plan, începând cu decada 10-20 februarie.
În mod identic se lucrează şi la tineretul de reproducţie (scroafe şi vieruşi
de înlocuire) însă se ţine seama de numărul de animale care trebuie să înlocuiască
scroafele şi vieruşii reformaţi. Anual se va reforma 30% din scroafe şi 50% din
vieri, deci în fiecare grupă de montă vor înlocui 15% scroafe cu scrofiţe. În cazul
efectivelor reduse, procurarea se face lunar şi chiar trimestrial, acordându-se o
atenţie sporită sezoanelor călduroase.

3. Întocmirea “Fişei tehnologice la scroafe şi vieri”

În prima parte a acestei fişe se efectueză mişcarea animalelor pe categorii
de exploatare şi luni. Efectivul de la începutul lunii ianuarie este cel indicat de
evidenţele zootehnice şi economice (în cazul nostru din fişa individuală, prin
însumarea scroafelor gestante, lactante şi în aşteptarea montei – rândurile 24, 32 şi
36* din coloana 2). Efectivul de la finele anului se detemină prin însumarea
aceloraţi rânduri, dar din coloana 74. Numărul anual de animale ieşite pentru
recondiţionare.va fi de 30% din numărul iniţial de scroafe şi de 50% din numărul
de vieri, împărţit pe luni şi trimestre. Numărul de scroafe apte pentru montă va fi
cel puţin egal cu cel al scroafelor recondiţionate.
Numărul mediu lunar de scroafe se află prin însumarea efectivului iniţial
cu numărul de zile din luna respectivă, determinându-se numărul de zile furajate.
Numărul de monte se extrag din fişa întocmită la punctul 1, rândul 1 (cumulate pe
luni), iar cel de fătări de la rândul 23.
Fătările realizate pe scroafe (media) se determină prin împărţirea fătărilor
lunare la efectivul mediu lunar, având grijă ca pentru lunile următoare numărul de
fătări să fie cumulat cu cele anterioare.
Efectivul stoc de purcei neînţărcaţi (sugari) la începutul lunii este cel
extras din evidenţe (în cazul nostru din fişa individuală).

203
 Numărul de purcei fătaţi se determină prin însumarea rândului 38 (total
lunar), iar a celui de purcei înţărcaţi din rândul 40 (total lunar), iar a pierderilor
din diferenţa lor.
Producţia medie de purcei pe scroafă furajată se obţine din împărţirea
numărului de purcei fătaţi la numărul mediu de scroafe (pentru lunile următoare
numărul de purcei se va cumula şi se va împărţi la efectivul mediu de scroafe din
luna respectivă). În mod identic se va proceda şi cu numărul mediu de purcei
înţărcaţi.
Pentru determinarea valorii retribuţiei lunare se înmulţeşte (în cazul dat, la
______ lei/purcel înţărcat, conform Ordonanţei 157/1978, revăzută în 1997, care
poate diferi, în funcţie de tehnologia din unitate).
Pentru determinarea numărului de muncitori se împarte valoarea retribuţiei
lunare la venitul mediu lunar pe muncitor (în cazul dat la ________ lei).
Cantităţile de furaje lunare se determină conform Decretului 50/82,
revăzut în 1992, şi prezentate, în sinteză, în tabelul din fişa individuală, pentru
varianta cu furaje combinate, furaje combinate de completare şi pastă de porumb
rezultată din ştiuleţi de porumb depănuşaţi. Valoarea medie de decontare a
furajelor sunt prezentate în fişa individuală.
În capitolul “Lucrări şi servicii de la terţi” se includ valorile transportului
furajelor combinate (_______ lei/t/km) şi a pastei de porumb (________ lei/t/km).
Cheltuielile pentru amortizare sunt de ___________ lei/fătare (s-a avut în
vedere investiţia iniţială de cca. __________ lei/boxă de fătare-alăptare, valoarea
prăsilei procurate precum şi a scroafelor reformate pe o durată de 15 ani).
Cheltuielile de aprovizionare reprezintă 2% din valoarea furajelor,
medicamentelor şi a materialelor diverse.
La capitolul “Alte cheltuieli” intră impozitele şi C.A.S., care cumulate sunt
de cca. 28% din retribuţie.
Cheltuielile directe se determină prin însumarea tuturor valorilor
(retribuţii, valoarea furajelor, a materialelor diverse, a medicamentelor, lucrări şi
servicii de la terţi, amortizare, de aprovizionare, impozite şi C.A.S.), iar a celor
indirecte (comune şi generale) de cca. 4% din cheltuielile directe.
De menţionat că valoarea unui purcel înţărcat (producţia finală pentru
sectorul de montă-gestaţie) variază între _________ lei sau cca. ___________
lei/kg greutate vie.

4. Întocmirea “Fişei tehnologice pentru tineret suin

înţărcat”
Datele cu privire la stocul de tineret suin la 1.I., şi greutatea animalelor se
extrag din evidenţele zootehnice şi economice ale unităţii (în cazul nostru din fişa
individuală). Numărul de animale intrate (mutaţii) se extrag din fişa anterioară -
purcei înţărcaţi la greutatea medie de 5 kg/cap, iar livrările la alte unităţi sau
mutaţiile la alte categorii, la greutatea medie de 25 kg.
Numărul de animale livrate la alte unităţi sau mutaţiile la alte categorii se
extrage din tabelul întocmit la punctul 2, cumulându-se cele 3 decade pentru luni şi
a celor 12 luni pentru animalele livrate anual. În continuare, se procedează la
mişcarea pe luni a efectivului de tineret suin, după care se calculează efectivele
medii lunare şi a zilelor furajate. Sporul de creştere în greutate vie se calculează prin
înmulţirea zilelor furajate cu sporul mediu zilnic (în cazul redat cu 310 g). După
calcularea sporului de greutate pe luni se trece la mişcarea greutăţii animalelor.
La capitolul II “Munca” retribuţia se determină, conform normativelor în
vigoare (în cazul dat este de _______ lei/kg spor), iar numărul de muncitori prin
împărţirea acestei valori la venitul mediu lunar (în cazul la _________ lei).

204
 Valoarea lucrărilor şi serviciilor de la terţi se determină, prin înmulţirea
cantităţilor de furaje combinate şi furaje combinate de completare cu _________
lei/t/km, iar a pastei de porumb cu ___________ lei/t/km.
La capitolul IX “Alte chletuieli directe”, în total se includ: cheltuieli de
aprovizionare care reprezintă 2% (din valoarea furajelor, medicmentelor şi diverse
materiale) şi cotele C.A.S., care reprezintă 15% din retribuţii. Impozitele
reprezintă 13% din retribuţii. Amortismentul specific la tineretul suin, este de
________ lei/to de spor greutate vie (amortizarea investiţiei iniţiale în 15 ani).
Preţul de producţie (de decontare) nu trebuie să depăşească _________
lei/kg spor (conform Decretului 236/1986).

5. Întocmirea “Fişei tehnologice pentru porcii graşi”

Datele cu privire la stocul de porci graşi şi greutatea acestora la 1.I. se
extrag din evidenţele zootehnice şi economice ale unităţii (în cazul redat din fişa
individuală), iar cele cu privire la intrări prin mutaţii, din fişa tehnologică a
tineretului porcin – ieşiri prin mutaţii (în cazul redat la greutatea de
25 kg/animal).
Numărul de porci graşi livraţi lunar la abator se determină prin însumarea
celor 3 decade, din tabelul întocmit la punctul 2, rândul 23. Greutatea la livrare
este de 107 kg/animal.
În continuare se procedează la efectuarea mişcării efectivului de animale
pe luni şi apoi anual, după care se calculează efectivele medii şi numărul de zile
furajate. Sporul de creştere în greutate vie pe luni se calculează prin înmulţirea
zilelor furajate cu sporul mediu zilnic (în cazul nostru este de 555 g).
Retribuţia lunară se calculează, conform normativelor în vigoare, având
drept bază acordul global (în cazul redat pentru fiecare kg spor greutate vie se
acordă ______ lei), iar numărul de muncitori prin împărţirea acestuia la venitul
mediu lunar (în cazul redat ___________ lei).
Furajele combinate de completare se înscriu la rubrica “Concentate
industriale”, iar pasta de porumb la “Alte furaje”. Cantităţile de furaje se
calculează conform Legii 50/1984, iar costul acestora se extrage din evidenţa
economică a unităţilor producătoare de nutreţuri combinate (în cazul redat din fişa
individuală). Modul de calcul pentru celelalate capitole este identic cu cel de la
punctul 4, cu specificarea că valoarea medicamentelor este de --------- lei/porc
gras intrat, iar valoarea amortismentelor este de ________ lei/t/spor.

6. Întocmirea “Fişei tehnologice pentru scrofiţe şi vieruşi de

reproducţie”
Datele cu privire la stocul de scrofiţe şi vieruşi se extrag din evidenţa unităţii
(în cazul redat din fişa individuală). Datorită faptului că procurarea acestora se face
din alte unităţi, situate pe o treaptă superioară în cadrul piramidei ameliorării, se
operează numai la rubrica “intrări prin cumpărări” la greutatea medie de cel puţin
60 kg şi vârsta de 181 zile (după ieşirea din testare). Datele se extrag din tabelul
întomcit la punctul 2, rândul 25, având grijă ca numărul minim să fie de cel puţin 25
animale pentru transportul auto şi 50 pentru cel de pe calea ferată.
Ieşirile prin mutaţii se efectuează la greutatea de 110 kg/animal şi vor fi
corelate cu “intrări total” din fişa tehnologică pentru scroafe şi vieri.
Modul de lucru pentru celelalate capitole este identic ca la punctele 4 şi 5,
cu specificarea că valoarea pentru medicamente este de _________ lei/animal
intrat, iar amortismentul specific este de _______ lei/t de spor.

205
 7. Întocmirea “Mişcării generale definitive”
Datele necesare pentru întocmirea mişcării generale se extrag din fişele
tehnologice, de la începutul şi finele anului, precum şi cele care privesc
cumpărările, pierderile şi schimbările de categorii de animale.
Scopul întocmirii acesteia este de a corela efectivele pe categorii de
porcine şi de a aprecia modul de încadrare în indicatori de plan cu posibilităţile
reale din teren.

DETERMINAREA VÂRSTEI LA PORCINE

Determinarea vârstei la porcine, în comparaţie cu alte specii de animale

domestice, are o mai mică importanţă, deoarece perioada de exploatare este mai
scurtă faţă de longevitatea normală a acestei specii.
Aprecierea vârstei este necesară în lucrările de selecţie, la livrări şi
achiziţionări de reproducători, în potrivirea perechilor, în expertize, reforme şi
întocmirea de acte ADAS.
Metodele de determinare a vârstei la suine sunt diferite, unele mai precise,
altele mai puţin precise.

1. Determinarea vârstei după evidenţe zootehnice

Determinarea vârstei după evidenţe zootehnice constituie criteriul cel mai
precis de apreciere, deoarece registrele zootehnice cuprind date exacte asupra
zilei, lunii şi anului naşterii animalului.
În fermele de selecţie, unde toate porcinele sunt individualizate şi
înregistrate, se poate stabili cu precizie, în orice moment, vârsta unui animal. În
marile intreprinderi de creştere şi îngrăşare a porcinelor aprecierea vârstei se
limitează doar la reproducători.

2. Aprecierea vârstei după dezvoltarea corporală

Aprecierea vârstei după dezvoltarea corporală se face cu o aproximaţie. Se
are în vedere faptul că, porcinele de o anumită vârstă şi în condiţii normale de
hrănire şi îngrijire au o anumită masă corporală ce variază în funcţie de rasă, sex,
sistem de creştere etc.
Pentru aceasta, trebuie în prealabil să ne informăm asupra: condiţiilor reale
de creştere, dacă animalul face parte dintr-o rasă curată sau este un metis, ce
greutate şi ce dimensiuni principale înregistrează în momentul aprecierii etc. Prin
analiza greutăţii corporale şi a principalelor dimensiuni corporale prevăzute în
tab. 60 se poate aproxima vârsta animalelor.

206
 Tabelul 60
Aprecierea vârstei după greutatea corporală
Vârsta în luni
Rasa Sex
4 6 8 10 12 24 36
37- 65- 93- 118- 140- 215- 240-
m.
43 75 107 136 165 240 270
Landrace
32- 57- 83- 105- 123- 180- 200-
f.
42 73 105 136 160 220 240
30- 48- 121- 180- 190-
m. 70-90 95-120
39 63 156 230 240
Marele alb
23- 41- 100- 141- 150-
f. 59-80 75-100
34 52 150 210 220
35- 56- 104- 125- 180- 195-
m. 81-95
41 65 122 145 215 230
Marele negru
29- 50- 105- 150- 160-
f. 72-89 91-113
38 63 135 200 210
23- 43- 105- 164- 168-
m. 64-90 80-110
Albul de 35 65 130 207 213
Banat 18- 30- 144- 148-
f. 48-80 66-100 85-120
30 55 192 198
29- 48- 147- 156-
m. 68-87 82-102 94-112
36 62 175 190
Bazna
20- 35- 109-
f. 50-78 63-100 75-112 99-154
33 52 160
23- 38- 150- 166-
m. 58-72 79-96 95-112
32 52 180 195
Mangaliţa
19- 31- 130- 133-
f. 44-71 57-88 75-110
31 51 160 163

3. Aprecierea vârstei după aspectul exterior

Aprecierea vârstei după aspectul exterior este o metodă destul de
subiectivă, însă foarte expeditivă. Aceasta solicită din partea operatorului multă
experienţă, atenţie sporită şi un ochi bine format.
Astfel, porcinele tinere (sub 2 ani) au corpul zvelt, linia superioară dreaptă
şi aproximativ paralelă cu cea inferioară (excepţie făcând rasele Duroc şi Chester-
White). Pielea este bine întinsă, iar părul este fin şi lucios. Mersul este vioi.
Masculii au testiculele bine ataşate de corp, iar femelele au mamelele bine
conturate, cu pielea fină şi bine întinsă. Producţia pieloasă este slab evidenţiată,
atât la masculi cât şi la femelele tinere.
Porcinele în vârstă (de peste 2 ani) posedă un mers greoi, iar linia spinării
este puţin lăsată, abdomenul de asemenea este uşor lăsat. Pielea formează cute pe
regiunea feţei şi pe laturile corpului.
La vierii adulţi testicolele uneori atârnă, scrotumul este destul de gros,
încreţit şi rugos. Părul este mai abundent, fără luciu şi gros. Mişcările sunt lente,
animalul preferând să stea culcat.

4. Aprecierea vârstei după dentiţie

Această apreciere se execută numai în cazuri excepţionale, impuse de
anumit situaţii, deoarece abordare şi contenţionarea suinelor în acest scop fiind
deosebit de dificile.

207
 Aprecierea vârstei după dentiţie este destul de exactă deoarece perioadele
de erupţie, creştere, schimbare, tocire şi nivelare a dinţilor sunt strâns corelate cu
vârsta animalului.
Totuşi, trebuie avut în vedere că aceste caracteristici ale dentiţiei variază în
funcţie de precocitate, regim alimentar, individualitatea animalului etc.
Dintele porcului are următoarele componente:
♦ Coroana, situată în afara gingiei, acoperită la exterior cu smalţ şi conţinând în
interior dentina (are forme diferite, în funcţie de categoria de dinţi);
♦ Rădăcina este implantată în alveola dentară, protejată de gingie şi formată din
cement;
♦ Gâtul dintelui este situat la limita dintre coroană şi rădăcină.
Fiecare dinte are o faţă linguală şi alta labială.
Dinţii sunt fixaţi în mod egal pe ambele arcade dentare. Fiind omnivor,
porcul are primii premolari asemănători carnivorelor, iar ultimii ierbivorelor.
Porcul are două dentiţii: una de lapte (caducă) şi alta permanentă.
La porcine, cu mici diferenţe numerice, se găsesc aceleaşi categorii de
dinţi ca la restul mamiferelor domestice şi anume:
♦ Incisivii, care sunt diferenţiaţi în cleşti, mijlocaşi şi lăturaşi;
♦ Caninii sau colţii, care sunt foarte dezvoltaţi la această specie şi, în special, la
porcinele neameliorate;
♦ Premolarii;
♦ Molarii.
Vârsta la porcine, apreciată după dentiţie, se împarte în mai multe perioade
şi anume:
1. Perioada dentiţiei de lapte care ţine de la naştere şi până la vârsta de 8
luni, fiind completă la vârsta de cca. 100 zile. Are următoarea formulă dentară:

3 1 3 0
I = ; C = ; PM = ; M = = 28
3 1 3 0

2. Perioada schimbării dentiţiei de lapte care ţine de la vârsta de 8 luni

şi până la 2 ani.
3. Perioada dentiţiei permanente, care începe în jurul vârstei de 2 ani.
Formula dentiţiei permanente este următoarea:

3 1 4 3
I = ; C = ; PM = ; M = = 44
3 1 4 3

Deosebirea dintre dinţii de lapte şi cei permanenţi este, pentru începători,

greu de stabilit, însă la o analiză mai atentă observăm că cei de lapte sunt, în
general, mai mici, mai albi şi fără încreţituri ale smalţului (netezi), pe când cei
permanenţi sunt mai voluminoşi, mai închişi la culoare şi prezintă, în special pe
faţa linguală, încreţituri ale smalţului (caneluri).
♦ Lăturaşii şi colţii de lapte se deosebesc de cei permanenţi prin faptul că
aceştia, de pe ambele maxilare, au o formă stiloidă, sunt subţiri, ascuţiţi şi
mici.
♦ Cleştii şi mijlocaşii inferiori permanenţi se deosebesc de cei de lapte prin
aceea că posedă pe faţa linguală nişte şănţuleţe longitudinale formate prin
încreţirea smalţului (caneluri). Prin tocire, aceste caneluri dispar treptat.
Dispariţia completă este nivelarea.

208
♦ Cleştii permanenţi ai maxilarului superior posedă mişune foarte adânci
(fig. 141)

Figura 141. Dentiţia prezentă la naştere

♦ Colţii permanenţi sunt mai voluminoşi decât cei de lapte, au în secţiune

diferite forme, cei superiori sunt ovali, iar cei inferiori triunghiulari. La vieri,
colţii sunt mai dezvoltaţi decât la scroafe.

1. Perioada dentiţiei de lapte

- La naştere, purcelul posedă 8 dinţi; câte 4 pe fiecare arcadă dentară; (4
lăturaşi şi 4 colţi). Toţi aceşti dinţi sunt foarte ascuţiţi, aşa încât, la
supt, pot să rănească ugerul scroafei. Din acest motiv se recomandă
retezarea vârfurilor lor cu ajutorul unui cleşte special. În acest fel se
evită şi eventualele răniri, localizate în special în regiunea obrajilor,
cauzate în special de lupta pentru sfârcuri. Formula dentară este:

1 1 0
I = ; C = ; PM = = 8
1 1 0

- La vârsta de 30 zile apar cleştii de lapte pe ambele maxilare. Apar şi

cei 12 premolari de lapte. De la această vârstă purceii pot mastica
hrana suplimentară. Formula dentară este:

2 1 3 0
I= ; C = ; PM = ; M = = 24
2 1 3 0

Figura 142. Dentiţia de lapte la vârsta de 30 zile

209
 - Între vârstele de 90-100 zile găsim prezenţi şi mijlocaşii de lapte.
Dentiţia de lapte la această vârstă este completă. Formula dentară este:

3 1 3 0
I = ; C = ; PM = ; M = = 28
3 1 3 0

- Între vârstele de 3 şi 5 luni şi jumătate nu se produce nici o schimbare

numerică. Dinţii de lapte cresc şi se tocesc.
- Între vârstele de 5 luni şi jumătate şi 6 luni apare “măseaua de lup” mai
întâi pe maxilarul inferior, iar după cca. 2-3 săptămâni şi pe cel
superior. Apare şi primul molar (dinte permanent). Formula dentară
este:

3 1 1+ 3 1
I = ; C = ; PM = ; M = = 36
3 1 1+ 3 1

Măseaua de lup este un dinte permanent ce apare la jumătatea spaţiului

dintre primii premolari şi canini, ascuţită puternică, asemănătoare într-o oarecare
măsură cu dinţii carnasierelor.
- Între vârsta de 6 şi 8 luni nu se produc schimbări numerice. Dinţii de
lapte cresc şi se tocesc.
- De la vârsta de 8 luni începe schimbarea dinţilor de lapte în ordinea
apariţiei lor (colţi, lăturaşi, cleşti şi mijlocaşi).

Figura 143 Dentiţia de lapte completă

2. Perioada schimbării dinţilor de lapte

- Între vârstele de 8 luni jumătate şi 9 luni se schimbă lăturaşii şi colţii
de lapte cu alţii permanenţi. Apare al doilea molar. Formula dentară
este:

2 +1 1 1+ 3 2
I= ; C = ; PM = ; M = = 40
2 +1 1 1+ 3 2

- Între 12-13 luni se schimbă cleştii de lapte. Formula dentară este:

1+ 2 1 1+ 3 0
I= ; C = ; PM = ; M = = 40
1+ 2 1 1+ 3 0

210
 - Între 13-15 luni se schimbă premolarii de lapte, începând cu ultimul,
continând cu mijlociul şi apoi cu cel anterior. Premolarul de lapte,
privit lateral are 3 rădăcini şi 3 creste de tocire. Formula dentară este:

1+ 2 1 4 2
I= ; C = ; PM = ; M = = 40
1+ 2 1 4 2

- Între vârstele de 17-18 luni se schimbă şi mijlocaşii de lapte cu cei

permanenţi, mai întâi pe maxilarul inferior şi apoi pe cel superior.
Apare şi al treilea molar. La această vârstă toţi dinţii permanenţi au
erupt, iar dentiţia permanentă este completă (fig. 144). Formula dentară
este:

3 1 4 3
I = ; C = ; PM = ; M = = 44
3 1 4 3

Figura 144 Dentiţia permanentă la porcine

Al treilea premolar ajunge la nivel cu ceilalţi la vârsta de cca. 24 luni (2

ani). La rasele tardive “gura se încheie” cu 3,5 luni mai târziu faţă de cele precoce.

3. Perioada tocirii şi nivelării dinţilor permanenţi

Aprecierea vârstei după 2 ani este mai puţin precisă.
- Între 2-2½ se nivelează cleştii inferiori (se şterg canelurile de pe faţa
linguală).
- Între 2½-3½ se nivelează mijlocaşii inferiori.
Vârsta se poate aprecia şi după gradul de dezvoltare a caninilor, în special
cei de pe maxilarul inferior.
- La 2 ani ei au între 2-4 cm lungime şi ies evident din cavitatea bucală.
- Între 3-4 ani lungimea lor este cuprinsă între 8-10 cm.
- Între 5-6 ani ajung între 10-15 cm. Limita superioară este valabilă pentru
porcii neamelioraţi.

211
 Tabelul 61
Apariţia şi schimbarea dinţilor la porc
Vârsta (în luni)
Categoria de dinţi Naşter 17½-
1 2 3 6 9 12½ 14
e 18
2
A. Dinţi de lapte 8 26 28 28 20 16 4 -
4
B. Dinţi permanenţi - - - - 8 20 24 36 44
2
TOTAL 8 26 28 36 40 40 40 44
4
lăturaşi 4 4 4 4 4 4 4 4 4
Incisivi Mijlocaşi - - 2 4 4 4 4 4 4
cleşti - 4 4 4 4 4 4 4 4
Colţii sau caninii 4 4 4 4 4 4 4 4 4
măseaua
- - - - 4 4 4 4 4
de lup
Premolari 1
Măsele - 12 12 12 12 12 12 12
i 2
Molarii - - - - 4 8 8 8 12
NOTĂ - cifrele îngroşate reprezintă numărul dinţilor permanenţi

TEMĂ:
- Fiecare student va aprecia vârsta după dentiţie
la craniile aflate în colecţia disciplinei.
- În Sectorul porcin al Staţiunii didactice şi
experimentale fiecare student va aprecia vârsta
după exterior la doi porci, iar datele se vor
trece în fişa practică anexată.
FIŞA PRACTICĂ PENTRU APRECIEREA VÂRSTEI PORCINELOR
Observaţii Vârsta
Greutate Mărime Vârsta
Nr. Număr asupra conformată prin
corporală a colţilor presupusă
Crt. matricol exteriorului evidenţe
(kg) (cm) (luni)
animalului zootehnice (luni)
1.
2.
3.
4.
5.

♦ÎNTREBĂRI:
a) Detaliaţi perioadele de apariţie a dentiţiei la purcei şi relaţia cu
funcţionarea aparatului digestiv
b) Detaliaţi transformările dentare apărute la suinele specializate
comparativ cu formele sălbatice

♦REFERAT
Formula dentară la mistreţul european.

212
 BIBLIOGRAFIE

1. ARIŞANU, I. - Ridicarea eficienţei în creşterea porcinelor prin îmbunătăţirea

unor soluţii tehnologice în complexele industriale. Revista de creştere a
animalelor, nr.9, Bucureşti, 1979.
2. ARIŞANU, I. - Unele probleme actuale privind ridicarea eficienţei
complexelor de creştere a porcinelor. Revista de creştere a animalelor,
nr.1, Bucureşti, 1980.
3. ARIŞANU, I. - Noi aspecte privind tehnologia de utilizare a silozului de
ştiuleţi în îngrăşarea porcilor. Revista de creştere a animalelor, nr.11,
Bucureşti, 1982.
4. AUMAITRE, A. - Utilization of maize in animal feeding. Ref. J. korma i
kormlenie, nr.7, 1981.
5. BACIU, V. - Finisarea porcilor pentru sacrificare. Revista de Zootehnie şi
Medicină Veterinară, nr.11, Bucureşti, 1996.
6. BEST, P. - Metode noi de creştere a porcinelor din Anglia. Farmer's Digest,
45, 2, USA, 1981.
7. BICHARD, M. - Over thirty pigs per sow a year. Pig Farming, nr.28, 9,
England, 1980.
8. BOGDAN, ALEX. şi colab. - Reproducţia animalelor de fermă. Scrisul
românesc, Craiova, 1981.
9. BOYD, I. - The nutitional route to more pigs reared. Improv. sow productivity,
3-5, England, 1985.
10. BULIGA, J. - Soluţii tehnologice pentru ferme cu 20 de scroafe matcă.
Revista de zootehnie şi med.veterinară, nr.5, Bucureşti, 1996.
11. BURSTALLER, G. - Maiskolbensilagen als Schweinemastfutter Fastschr.
Landwirt, 58, 20, Austria, 1980.
12. BURLACU, GH. - Valoarea nutritivă a nutreţurilor, normele de hrană şi
întocmirea raţiilor. Vol.I şi II, Edit. CERES, Bucureşti, 1983.
13. CHIRILĂ, C. şi colab. - Efectul unor tehnologii de hrănire în îngrăşarea
intensivă a porcilor. Revista de creştere a animalelor, nr.9, Bucureşti,
1978.
14. CING MARS şi colab. - Response of piglets to suboptimal protein diets
suplemented with lysine, metionine and tryptophan. Canad, J. anim, Sc.
nr.68 (p.311-313), Canada, 1988.
15. CLAUSEN, N. ş.a. - Testarea descendenţei la porci în Danemarca. Tierzucht,
23, 5, D.D.R., 1969
16. COLE, D.J.A., VARLEX, M.A. end HUGHES, P.P. - Studies in sow
reproduction, 2. The effect of lactation lenght on the subseguent
reproductive performance of the sow. Anim.Prod. 20, 401, 1975.
17. CUC, AURELIA şi colab. - Contribuţii la elaborarea unui sistem de
ierarhizare a reproducătorilor după însuşirile de creştere şi de calitate a
carcasei la porcine. Revista de zoot. şi de med. veterinară, nr.4, Bucureşti,
1992.
18. CURTIŞ, S.E., JENSEN, A.A. - Environmental influence on yong pig
performance. Illinois Pork Industry Day, Urbana-Champaign, 1971.
19. CUTUHAN, M. şi colab. - Eficienţa economică a creşterii animalelor. Edit.
CERES, Bucureşti, 1980.
20. DEXAMIR, A. - Substituirea nutreţurilor proteice de origine animală. Edit.
CERES, Bucureşti, 1976.
21. DINESCU, S. - Concepte moderne în zootehnie. Edit. CERES, Bucureşti,
1996.
22. DINU, M. - Creşterea suinelor. Edit.did. şi pedag. Bucureşti, 1973.

213
23. DINU, M. şi colab. - Urmările consangvinizării asupra unor indici de
reproducţie la suine. Revista de zootehnie şi med.veterinară, anul XLIII,
nr.4-5, Bucureşti, 1993.
24. DINU, I., STAN, Tr. şi colab. - Probleme speciale de ameliorare şi
exploatare a suinelor. Edit. did. şi pedag. Bucureşti, 1981.
25. DINU, I. şi colab. - Cartea fermierului - creşterea porcinelor. Edit. CERES,
Bucureşti, 1987.
26. DINU, I. - Tendinţe şi perspective în zootehnia mondială. Edit. CERES,
Bucureşti, 1989.
27. DINU, I., TĂRĂBOAN}Ă, GH. şi colab. - Tehnologia creşterii suinelor.
Edit. did. şi pedag., Bucureşti, 1990.
28. DRĂGHICI, C. - Influenţa factorilor atmosferici asupra animalelor
domestice. Edit. CERES, Bucureşti, 1982.
29. DUMITRESCU, D. şi colab. - Folosirea reziduurilor zootehnice în
agricultură. Bult. inf. agr., nr.8, Bucureşti, 1985.
30. DUMITESCU, I. şi colab. - Însămânţările artificiale la animale. Edit.
CERES, Bucureşti, 1978.
31. DVINSKAIA, L.A., PETUHOVA, E.A. - O vitaminnom pitanii jîvotnîh
jivot, nr.6 (18-20), SSSR, 1984.
32. EWABANK, R., MEESE, G.B. - Agressive behaviour of domesicated pigs
on removal and return of individuale. Animal Production, 13, part.4, 1971.
33. FEVRIER, G. - Le mais humide grain, épi an planté. INRA, France, D.C. în
creşt. anim., nr.5, Bucureşti, 1981.
34. FRANCIS, URBAN and all - Warld Agriculture. Outlook and Situation
Report, USA, juni, 1984.
35. FRASER, D. - The effect of straw an the behaviour of saws in tetherstalls.
Anim. Prod., 21, 1975.
36. FRAYSSE, JEAN-LOUIS et DARRÉ AAFKE - Produire des viandes.
Vol.1, ech. et., Docum., Lavoisier, Paris, 1990.
37. GRAU, A. şi colab. - Nota sobre la composicion guimica y posibilidades de
utilizacion de las desperdicios de comedores familiares en la alimentacion
porcine. Cinecia tecnica en Agr. Gonodo porcino, vol 4, nr. 3, Cuba, 1983.
38. HANZHONG, CHEN - Inside China - a view of the Chinese pig industry
today. Pig international - july, p.15, 1984.
39. HALMAGEAN, P. - Tehnologia creşterii porcinelor. Edit. CERES,
Bucureşti, 1984.
40. HANSSEN, L.L. ş.a. - A general survey of environmental influnce on the
social hierarchy function in pigs. Arta Agric. Scandinavica, 30. 1980.
41. HANS, WERNER, KRUTSH - Clasificarea carcaselor de porcine şi bovine
în R.F.Germania. Revista de zootehnie şi med.veterinară, nr. 3-4, (p-64),
Bucureşti, 1990.
42. HOLE, O.M. ş.a. - Effects of farced exercise during gestation on forrowing
and weaning performance of swine. J.Anim.Sci, 52, 6, USA, 1981.
43. IAROV, I.I. - Traveanaia muka i kukuruznîi siloz o lormlenii svinei. Sel. hoz.
za rubezom, 12, SSSR, 1977.
44. ISAR, MARIANA şi colab. - Extrudatele de mazăre şi de orz în alimentaţia
purceilor. Revista de zootehnie şi med.veterinară, nr. 9, Bucureşti, 1996.
45. IVANOVICI, V.G. - Fiziologhiceskie i biochimiceskie asnovî karmlenia
poroseat pri otiome ih ot svinomatok v raznom vazraste. Sel. hoz. za
rubezom, nr.1 (36-40), SSSR, 1980.
46. JENSEN, A.H. and all - Effects of space restriction and management on prea
past - puberat response of female swine. J.Anim.Sci., 31, 4, 1970.
47. LAWRENCE, T. - Ulcers - a problem with the feed. Pig Farming, nr.11,
England, 1985.

214
48. LOUVARD, G. - Méllange grainrafles de mais: les porcs allemands
apprécient. L'elevage porcin, France, 1982.
49. MADSEN, A., KELLER-NIELSEN, E. - Housing systems and muscle
developement and quality in pigs. Acta Agic. Scand. Supp., 21 Stockholm,
1979.
50. MILOS, M. şi colab. - Probleme speciale de preparare şi controlul calităţii
nutreţurilor. Edit. did. şi pedag. Bucureşti, 1983.
51. MODELLI, A. - Etiologia suina e structture di allevamento. Rev.
Suinicoltura, 17, 5, Roma, 1976.
52. MOSKUTELO, L. şi colab. - Goroh v sostave kombikorov dlea sosunov i
otiomîsei. Svinovodstva, nr.5, (31, 32), SSSR, 1984.
53. NEDELCIUC, V. şi colab. - Aspecte privind calitatea carcasei şi a cărnii de
porcine, la principalele rase ameliorate din ţara noastră. Rev. de creştere a
animalelor, nr.5, Bucureşti, 1982.
54. NICULESCU-MIZIL, Eugenia - Implicaţii tehnice, tehnologice şi sociale
ale bioingineriei. Edit. ştiinţ. şi enciclopedică, Bucureşti, 1982.
55. NIKITCENKO, I.N. - Selektia svinei v usloniiah promîsliennogo
svinovodstvo. Jivotnonodsva, nr.3, SSSR, 1984.
56. OLSSON, O. - Methods of reducing the slaugheter period of fattening pigs
and the developement of a new individual feeding sistem based upon
eating behaviour. The Agr.Univ. of Narway, 1, 1977.
57. OVERCIUK, L.A. - Intensificaţia svinovodstva v SSA. Jivotnonodsva, nr.8,
(63), SSSR, 1986.
58. PARAIPAN, V. - Diagnosticul infecundităţii suinelor. Edit. CERES,
Bucureşti, 1977.
59. PARASCHIVESCU, GALIETA - Influenţa numărului de fraţi din lotul de
testare după performanţele proprii asupra coefientului de corelaţie dintre
spor şi consum. Luc.şt. ale SCCP-Periş. Vol.II, Bucureşti, 1977.
60. PĂSĂRIN, B., STAN, TR. şi colab. - Contribuţii la stabilirea unor
particularităţi de calitate a carnei de suine în funcţie de reacţia acestora la
testul halotan. Lucr.şt., seria Zoot. Vol 37 şi 38, U.A.M.V.Iaşi, 1994/1995.
61. PĂSĂRIN, B., STAN, TR. şi colab. - Cercetări privind influenţa vârstei la
monta fecundă asupra activităţii de reproducţie la scroafe. Lucr. şt., seria
Zoot. Vol 37 şi 38, U.A.M.V.Iaşi, 1994/1995.
62. PĂSĂRIN, B., STAN, TR. şi colab. - Cercetări privind influenţa genelor
Hal+ şi Hal- asupra unor indici de producţie şi reproducţie la scroafe.
Lucr.şt., seria Zoot. Vol 37 şi 38, U.A.M.V.Iaşi, 1994/1995.
63. PFEIFFER, H. - Tierprodcuktion Schweinezucht. Veb Deutscher
Landwirtschaftsverlag, Berlin, 1984.
64. PEDERSON, O.K. - Entwicklungenperbewertung biem Schwein in der
Leistungsprüfung. Tierzüchter, DBR, nr.11 (480), 1978.
65. PREDERSON, O.K. - Testing of breeding animals for meat production and
meat guality in Denmark. Acta agr. Scandinavica, Supp, 21, Stockhelm,
1979.
66. PELZER, P.H. - Du grain humide pour les porcs. Agromais, nr.1.
67. PIMENTEL, D. and all - Food and Energy Resources. Academic Press, Inc.,
(p.1-24), USA, 1984.
68. POPOVICI, FELICIA şi colab. - Date comparative privind testarea
individuală şi în grup a masculilor la porcine. Rev. de creştere a
animalelor, nr.3, Bucureşti, 1980.
69. POPOVICI, FELICIA şi colab - Stadiul de ameliorare a raselor de porcine
din unităţile de elită. Rev. de creştere a animalelor, nr.11, Bucureşti, 1982.
70. POSEA, GH. şi colab. - Nutriţia în sisteme moderne de exploatare a
animalelor. Edit. CERES, Bucureşti, 1972.

215