L 5 STRUNGURILE NORMALE

5.1 CONŢINUTUL LUCRĂRII

În construcţia de maşini se utilizează foarte multe piese care au suprafeţe de revoluţie tip arbore
sau alezaj. Aceste suprafeţe se prelucrează în majoritatea cazurilor, pe maşini din grupa strungurilor cu
ajutorul cuţitelor.
În cadrul lucrărilor se vor prezenta strungurile normale-clasificare, utilizare, părţile componente
principale, cinematica, accesoriile şi sculele - care constituie categoria cea mai des întâlnită din grupa
maşinilor-unelte pentru strunjit.
Scopul lucrării este de a ajuta pe studenţi să dobândească cunoştinţele teoretice şi deprinderile
practice necesare familiarizării cu maşinile unelte de strunjit, precum şi a accesoriilor utilizate pentru
efectuarea unor lucrări speciale.

5.2. ASPECTE TEORETICE

Strunjirea, se realizează prin combinarea mişcării principale de rotaţie executată de piesă
şi mişcarea sau mişcările de avans rectilinii (longitudinal sau transversal). Folosind accesorii speciale
sau strunguri cu cinematică corespunzătoare, se pot realiza şi alte mişcări de avans ca: inclinat pentru
piese conice, circular pentru suprafeţe sferice, pendular pentru corpuri poligonale ş.a.

5.2.1 Principalele tipuri de cuţite de strung

În practică se utilizează o mare varietate de tipuri de cuţite de strung, de diferite
dimensiuni. Standardele prevăd principalele tipuri de cuţite (fără a fi limitative) grupate şi clasificate
după diverse criterii:
a) după sensul avansului sunt: cuţite pe stânga, cu avans de la stânga la dreapta şi cuţite pe
dreapta, cu avans de la dreapta la stânga (fig. 5.1.a şi b);
b) după forma capului şi poziţia lui faţă de corp cuţitele pot fi drepte (fig. 5.1.a), încovoiate în plan
(fig. 5.1.b), cotite în vedere laterală (fig. 5.1.c), cu cap îngustat (fig. 5.1.d);

Fig. 5.1 Tipurile de cuţite, după sensul avansului, respectiv forma și poziţia capului (acest desen nu
se învaţă)

c) după felul prelucrării cuţitele de strung pot fi de diverse tipuri şi forme, cele mai utilizate fiind
date în fig. 5.2.
d) după precizia prelucrării cuţitele pot fi pentru: degroşare, finisare sau strunjire fină.
e) după execuţie cuţitele pot fi: monobloc sau asamblate;

1
 f) după poziţia cuţitului fată de piesă sunt cuţite radiale aşezate in mod obişnuit orizontal şi cuţite
tangenţiale aşezate după tangenta la suprafaţa piesei;
g) după destinaţie sunt cuţite universal folosite în mod normal şi cuţite speciale sau profilate,
utilizate în producţia de serie sau masă; un caz particular al cuţitelor profilate sunt cele pentru
prelucrat diferite tipuri de filete.

Fig. 5.2 Tipurile de cuţite, după felul prelucrării (acest desen nu se învaţă)

Geometria părţii active a cuţitului de strung a fost prezentată în lucrarea nr. 1.

5.2.2 Clasificarea şi utilizarea strungurilor normale

Strungurile se pot clasifica după diverse criterii ca: dimensiuni, precizia prelucrării, destinaţie,
construcţie, numărul de scule utilizate, poziţia arborelui principal, numărul de arbori principali, gradul
de automatizare.
În general, este folosită o clasificare care ţine seama simultan de mai multe criterii
(construcţie, destinaţie, grad de mecanizare sau automatizare) conform căreia strungurile pot fi:
normale (SN), frontale (SF), carusel (SC), cu mai multe cuţite (SMC), revolver (SR) şi automate (SA).
În continuare vor fi prezentate principalele tipuri de strunguri.
Strungurile normale sunt caracterizate prin poziţia orizontală a arborelui principal, care
execută mişcare principală de rotaţie, prin avansul longitudinal (sau transversal) continuu şi în special
prin universalitatea prelucrărilor pe care le poate realiza. Se fabrică într-o gamă foarte largă de
tipodimensiuni pentru a putea prelucra semifabricate cu diametre şi lungimi variind în limite largi şi cu
grade de precizie a suprafeţelor diferite. Strungurile normale se clasifică după mai multe criterii:
a) după dimensiunile caracteristice (diametrul maxim de strunjit deasupra patului, d şi distanţa
între centre L) pot fi: strunguri mici (d ≤ 250 mm şi L = 450 ... 600 mm), mijlocii (d = 250 ...
800 mm şi L = 500 ... 5000 mm) şi grele (d > 800 mm şi L ≤ 12000 mm);

2
 b) după gradul de precizie pot fi: de degroşare, de precizie normală, de precizie ridicată;
c) după turaţiile arborelui principal sunt: strunguri normale (n ≤ 2500 rot/min) şi cu turaţii mari (n
= 4000 ... 5000 rot/min);
d) după construcţia mecanismului de avans pot fi: strunguri de filetat (cele universale cu şurub
conducător) şi de producţie fără şurub conducător, utilizat în producţia de serie.

5.2.5. Părţile componente principale ale strungurilor normale şi descrierea acestora

Schema de principiu şi principalele părţi componente ale strungurilor normale sunt
prezentate în figura 5.5.

Fig. 5.3 Principalele părţi componente ale strungului normal (acest desen nu se învaţă)

Patul strungului este confecţionat din fontă turnată având o formă complicată datorită
nervurilor care au rolul să îi mărească rigiditatea.
În partea stângă patul este prelucrat pentru a se putea monta păpuşa fixă. La partea superioară
patul are ghidaje plane prismatice sau combinate, deoarece se asigură o conducere mai precisă a saniei
longitudinale şi a păpuşii mobile.
Păpuşa fixă este o carcasă din fontă, asamblată pe patul strungului în interiorul ei fiind montat
arborele principal şi cutia de viteze.
Păpuşa mobila serveşte la susţinerea pieselor lungi sau grele, la strunjirea între centre, precum
şi la fixarea în pinolă a sculelor pentru prelucrat alezaje.
Căruciorul strungului are rolul de a susţine scula şi de a-i imprima acesteia mişcările de avans
(sania căruciorului pentru avans longitudinal şi sania transversală pentru avans transversal). Scula este
fixată cu ajutorul unor şuruburi de strângere în suportul portsculă.

3
 În interiorul căruciorului se găsește cutia de angrenaje a acestuia.

Motorul electric de acţionare antrenează arborele de intrare al cutiei de viteze prin intermediul
unei transmisii cu curele trapezoidale sau prin cuplare directă.

Instalaţia de răcire este compusă dintr-un electromotor cuplat la o pompă, filtre şi conducte
pentru dirijarea lichidului de răcire-ungere în locul de aşchiere.

Sistemul de ungere este format dintr-un rezervor de ulei, o pompă de ulei (de obicei cu roţi
dinţate) acţionată de un electromotor, conducte pentru dirijarea uleiului la mecanismele sau organele
strungului.

5.2.4 Cinematica strungului normal

În fig. 4.4 este prezentată schema cinematică de principiu a unui strung normal şi lanţurile
cinematice prin care se obţin mişcările de lucru şi de reglare.

- Mişcarea principală I se realizează prin lanţul cinematic format de motorul electric M1,
transmisia cu curele trapezoidale i1-2 cutia de viteze, CV având ca element final arborele
principal, AP.
- Mişcările de avans derivă din lanţul cinematic al mişcării principale, prin transmisia i3-4,
roţile de schimb A/B montate în liră şi cutia de avansuri şi filete CAF. De aici mişcarea este
transmisă la cărucior prin următoarele elemente:
- şurubul conducător ŞC şi piuliţa secţionată PC solidară cu căruciorul, elemente care
constituie mecanismul de transformare a mişcării de rotaţie în mişcarea de translaţie
longitudinală de avans II a căruciorului, folosită la filetare;
- bara de avansuri BA, transmisia i5-6, cutia căruciorului CC şi mecanismul pinion-
cremalieră Z/C care transformă mişcarea de rotaţie în mişcare rectilinie de avans
longitudinală II a căruciorului.

Mişcarea de avans transversal III se obţine de la cutia căruciorului prin transmisia i6-8 şi având ca
mecanism final de transformare a mişcării de rotaţie şurubul transversal ST şi piuliţa PT solidarizată de
sanie.

La majoritatea strungurilor mijlocii mişcarea longitudinală IV a saniei port-sculă se face manual.

La unele strunguri se poate obţine mecanic printr-o transmisie i8-9 şi şurubul longitudinal SL care
angrenează piuliţa PL.

Mişcările de avans se pot realiza şi manual prin întreruperea lanţurilor cinematice în diferite
puncte şi acţionarea acestora, spre elementele finale cu ajutorul unor manivele.

Pentru deplasarea rapidă a căruciorului unele strunguri posedă un al doilea motor M2 (fig. 5.4)

4
 Fig. 5.4 Cinematica strungului normal
a - schema cinematică de principiu; b - lanţurile cinematice
(acest desen nu se învaţă)

5
4.2.5. Accesoriile strungului

Principalele accesorii ale strungurilor normale servesc la pierderea semifabricatelor de forme şi

dimensiuni diferite, precum şi pentru executarea unor lucrări speciale. Acestea pot fi grupate în
dispozitive pentru lucrări speciale, roţi de schimb şi truse de chei.

Vârfurile de susţinere (fig. 5.5) se folosesc la prinderea semifabricatelor lungi (vârfuri normale)
sau grele (vârfuri întărite) în găurile de centrare.

Fig. 5.5 Vârfuri de strung (se învaţă tipurile de vârfuri)

Flanşele şi inimile de antrenare sunt folosite pentru transmiterea mişcării de rotaţie de la arborele
principal la semifabricat în cazul prinderii acestuia între vârfuri (fig. 5.6).

Fig. 5.6 Fixarea arborilor între vârfuri și antrenarea acestora în mișcare de rotaţie (acest desen nu se
învaţă)

6
 Universalele cu strângere concentrică (fig. 5.7) servesc la prinderea semifabricatelor rotunde, cu
centrare automată prin deplasare radială concomitentă a celor trei bacuri.

Fig. 5.7 Universal cu trei bacuri (acest desen nu se învaţă)

Platoul cu patru bacuri (fig. 5.8 a) este destinat prinderii semifabricatelor de diametre mari, grele
sau cu o configuraţie complicată. În lungul canalelor radiale 1 ale corpului, se deplasează independent
bacurile 2 acţionate de şuruburile 5.

Platoul simplu (fig. 5.8 b) este destinat prinderii semifabricatelor de diametre mari şi scurte care
nu se pot fixa în platoul cu patru bacuri. În canalele radiale 4 se introduc şuruburi cu bride pentru
prinderea semifabricatelor (fig. 5.8 c şi d).

Fig. 5.8 Platouri (acest desen nu se învaţă)

În figura 5.9 sunt reprezentate alte moduri de prindere a pieselor excentrice.

7
 Fig. 5.9 Strunjirea suprafeţelor excentrice (acest desen nu se învaţă)

Colţarele (simple sau reglabile) sunt destinate prinderii pieselor de dimensiuni relativ mici ce nu
pot fi prinse in universal. Aşezarea pe colţar se face de obicei folosind o suprafaţă plană a piesei.

Manşoanele elastice se utilizează la prinderea semifabricatelor din bară calibrată, la strungurile

mici de precizie sau automate.

Mandrinele acţionate pneumatic, hidraulic sau electromagnetic se utilizează la prinderea

semifabricatelor subţiri, uşor deformabile asigurând o strângere cu forţă reglată la diverse valori.

Dornurile rigide şi elastice sunt utilizate pentru prinderea de alezaj a. semifabricatelor de tip
bucşă având suprafaţa interioară prelucrată foarte precis. Pe dornul rigid (fig. 5.10 a) semifabricatul se
fixează prin presare iar dornul elastic (fig. 5.10 b) prin intermediul bucşei secţionate 1 care se
deplasează pe conul dornului, în direcţie axială cu ajutorul piuliţei 2.

Fig. 5.10 Dornuri rigide și elastice (acest desen nu se învaţă)

Lunetele fixe şi mobile servesc pentru susţinerea suplimentară a semifabricatelor cu

lungimi mari şi diametre mici care se pot deforma sub acţiunea greutăţii proprii şi mai ales sub acţiunea
forţelor de aşchiere (fig. 5.11.).

8
 Fig. 5.11 Lunete pentru strung (acest desen nu se învaţă)

Schema filetării pe strungul normal este prezentată în figura 5.12.

Fig. 5.12 Schema filetării pe strungul normal (acest desen nu se învaţă)

9
5.3 PRELUCRĂRI PE STRUNG (ACESTE DESENE SE ÎNVAŢĂ)

10
 5.4 DESFAŞURAREA LUCRĂRII

a) Utilaje, aparatura şi materialele necesare

Pentru executarea lucrării practice sunt necesare următoarele aparate şi materiale:

- cuţite pentru strunjit;

- vârf simplu pentru strunjire longitudinală;
- vârf rotativ pentru prelucrări cu turaţii mari;
- flanşe şi inimi de antrenare
- universal cu strângere concentrică
- platou cu patru bacuri
- colţare
- mandrine
- reducţii;
- lunetă fixă;
- lunetă mobilă

Pentru efectuarea lucrării va fi pregătit unul dintre strungurile normale existente în dotarea
laboratorului.

5.5 CONCLUZII

Strungurile normale sunt cele mai răspândite maşini-unelte din dotarea atelierelor de
prelucrări prin aşchiere. Cunoaşterea componenţei, cinematicii şi accesoriilor acestora constituie
premiza utilizării lor raţionale în diverse cazuri de prelucrare.

11
12