Fetița și eroul

Am decis să vă spun o poveste. O poveste despre exemplu pe care personajele noastre

ne îndrumă și ne oferă un exemplu in viață.

Totul s-a petrecut într-o zonă liniștită înconjurată de munți. Ceva din felul lor le oferea un
aer antic, de parcă erau acolo de la începutul timpului. Sus, în munți, existau peșteri despre
care se spuneau povești atât de vechi încât fiecare generație care trăise la poalele acelor
munți le auzise. Poveștile continuau să fie spuse, când toți se adunau în jurul focului sau ca
simple povești de adormit, chiar dacă nu se știa cine le-a spus pentru întâia oară sau dacă
sunt măcar adevărate sau simple fabulații. Un singur lucru se știa sigur: cei care îndrăzneau
să intre, ieșeau total schimbați, spunând că acum înțeleg și văd lumea în întregimea ei.

Toți susțineau același lucru: că li se arătase personajul lor preferat. Acela care i-a făcut
să iubească cărțile și pe care mulți îl considerau super-eroul lor, prietenul pe care se puteau
baza mereu. Spuneau că au văzut întreaga istorie a lumii, toate secretele și cunoașterea
omenirii. Cum trăim într-o lume în care nu mulți au credința că poveștile pot căpăta viață, toți
erau considerați mincinoși sau nebuni. Printre cei care au avut curajul să intre în peșteră era
și o fetiță. Fetița era atât de pasionată de cărți încât într-o zi putea fi prințesă, iar în alta un
războinic feroce. Niciodată nu rămânea fără idei, iar lumea ei nu-și pierdea deloc din culoare.

Într-o zi, după ce a auzit pentru a mia oară o astfel de poveste, s-a hotărât să-și încerce
norocul. Astfel că, după lungi ore de mers pe potecile abrupte ale muntelui, a ajuns la gura
unei peșteri. A simțit, imediat ce a intrat, că aerul s-a schimbat. Parcă devenea mai apăsat,
dar în același timp îi oferea o stare de calm. Locul părea de-a dreptul antic. Brusc, o lumină o
orbi. Vedea cum o siluetă căpăta contur în fața ei; Micul Prinț stătea lângă ea.

- Știam că într-o bună zi vei veni. Te așteptam. Știi deja că munții aceștia sunt considerați
un lăcaș al înțelepciunii, iar eu știu că ai bătut tot drumul până aici pentru a afla secretele
acestui loc. Ei bine, toate poveștile pe care le-ai auzit sunt adevărate. Pentru fiecare
persoană care vine aici, personajul lor preferat, pe care ei îl consideră super-eroul lor, apare
și le luminează viața.

Apuncând-o de mână, îi spuse:

- Pentru că tu mă consideri eroul tău și pentru că am puterea de a-ți deschide ochii și de

a-ți arăta orice, vreau să-ți arăt ce face din lumea asta un loc așa de bun. După ce spuse
acestea totul se întunecă. Apoi, treptat, întunericul începu să strălucească. Vedea
nenumărate case. Înăuntru copii și adulți de toate vârstele citeau. Îi arătă întregul univers.
Era o lume în care cărțile erau tot mai prețuite.

Atunci, fetița a înțeles că a fi super-erou nu însemnă neapărat să ai puteri magice, ci totul

venea din suflet, din simpla dorință de a ajuta și de a oferi iubire sau cunoaștere; că super-
puterea eroului ei era de fapt sufletul său.