UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI COMUNICARE

SPECIALIZARE: COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

The Formula: The Universal Laws of Success de Albert-László

Barabási
~Sinteză~

Student :Buzăianu Oana Ștefania

Prof. Coordonator: Lect. univ. dr. Attila Kovacs

Brașov
2019
 Introducere

Barabási își începe cartea prin a povesti despre propria viață: cum soția sa s-a

îndrăgostit de el, despre îndeletnicirile bunicului său ca bricoler și ale familiei sale, oameni

buni la toate. Consideră că a moștenit de la ai săi această caracteristică și că aceasta l-a

determinat să devină om de știință. Jobul său la „Center for Complex Network Research”

presupune cercetarea motivelor pentru care diferite lucruri se întâmplă, reflectând pasiunea sa

de a analiza și a înțelege mecanismele care stau la baza unui concept. Succesul este unul dintre

aceste concepte pe care, după cum spune autorul, a reușit să îl descifreze după câțiva ani de

cercetare.

Alături de un student doctorand, Barabási a început cu studiul succesului în domeniul

științei. Au descoperit tipare în datele analizate, care au dus la crearea unor formule cu ajutorul

cărora puteau anticipa propriile rezultate viitoare, ale colegilor și chiar ale rivalilor profesionali.

Finalizarea acestui proiect a durat doi ani, în urma cărora studentul doctorand, Dashun, pe

numele lui, a publicat un articol care a fost inclus în „Science”, un jurnal foarte important în

domeniu. În urma acestei reușite, autorul și-a dorit să meargă mai departe și să exploreze

matematica succesului în alte domenii, precum sportul, arta sau televiziunea. A colectat,

împreună cu partenerii săi de laborator, o mulțime de date din variate domenii pentru a

identifica tiparele succeselor înregistrate, numindu-le, datorită universalității lor, „Legile

Succesului.”

Barabási menționează că succesul la care se referă nu reprezintă orice formă de realizare

individuală. Este de acord că recuperarea după un accident sau obținerea unor rezultate bune

prin munca grea reprezintă succese pentru fiecare dintre noi, însă tipul de succes la care face

referire în această carte este cel recunoscut public, cel care impactează societatea sau mediul,

care are rezultate vizibile pentru ceilalți.

 1. Baronul Roșu și Asul Uitat

Acest capitol spune povestea lui Manfred von Richthofen, cunoscut și ca „The Red

Baron”, un soldat german care a vrut să participe la lupte, în loc să facă parte din rezerve în

timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acțiunile sale curajoase și rezultatele sale bune din

timpul războiului i-au adus popularitate chiar și în afara Germaniei, fiind inclus în cărți, filme,

documentare și benzi desenate. În urma acestei relatări putem concluziona că munca grea și

performanța duc la succes. Totuși, în scenă intră și René Fonck, un pilot cu chiar mai multe

victorii decât ale Baronului din timpul războiului. În timp ce Richthofen a pierdut trei lupte,

Fonck nu a fost atins de niciun glonț inamic. În ciuda acestui fapt, numele său apare doar într-

o autobiografie greu de găsit și este menționat ici-colo, în alte câteva surse.

De ce această diferență de popularitate? Barabási spune că succesul nu depinde de

performanța ta, ci de modul în care este ea percepută de ceilalți și că reprezintă un fenomen

colectiv, nu unul individual. De asemenea, el consideră că diferența principală dintre cei doi o

reprezintă faptul că unul a fost de folos rețelei sale, iar celălalt, nu. Succesul Baronului a depins

de contextul politic și social al războiului, publicul percepându-l drept vital pentru propaganda

nemțească. Fonck, este pe de altă parte, pus în opoziție cu Kim Kardashian: dacă pilotul a avut

performanțe extraordinare, însă fără a fi urmate de succes, Kardashian se bucură de un succes

uriaș fără a face vreun fel de performanță. Autorul concluzionează prin a spune că deși cele

două concepte sunt legate, ele nu sunt și echivalente.

Prima lege: performanța duce la succes, dar când performanța nu poate fi

măsurată, rețelele conduc la succes.

2. Grand Slams and College Diplomas

De ce munca grea funcționează (uneori)

Barabási începe acest capitol prin a compara sistemul educațional european pe care el
și soția sa l-au experimentat în România și respectiv, Suedia, cu cel american, bazat și pe alte
criterii în afară de performanță. Alege să cerceteze domeniul sportului, tenisul, mai exact,

alături de Burcu, o nouă colegă a sa de laborator la acea vreme. Au analizat celebritatea unor

jucători de tenis pe baza accesărilor de pe Wikipedia, dar și performanțele fiecăruia din

perioada 2008-2015 pentru a determina modul în care abilitățile și victoriile duc la succes.

Burcu a reușit să găsească tipare și să anticipe comportamentul fanilor în urma meciurilor, a

reușit, în esență, să anticipe succesul. Rezultatele cercetării sale au dus la o premisă previzibilă,

și anume că performanța este cheia succesului.

În urma acestor descoperiri, autorul a sperat că aceleași principii se aplică și în educație:

rezultatele școlare bune te ajută în procesul de admitere la o facultate bună. Dar fiul său, în

ciuda notelor sale peste medie, a fost respins de multe universități de top, dar admis la alte

două, aflate pe poziții mai joase în clasament. Una dintre acestea era a nouăsprezecea pe țară,

destul de prestigioasă, însă alegerea ei venea cu taxe mari, iar cealaltă, pe locul 69, era gratuită.

În urma unei tatonări a terenului, Barabási și-a dat seama că viitorul fiului său nu depinde de

ce facultate alege, ci de ambiția și munca pe care o depune pe parcursul studiilor. El afirmă că

nu școala contează în contextul performanței, ci studenții și abilitățile lor.

Aici, concluzia este că performanța, atât în tenis, cât și cea școlară, duce la succes.

Aceasta, însă, trebuie să poată fi măsurată, lucru greu sau aproape imposibil de făcut în alte

domenii, în care victoriile și pierderile nu sunt la fel de bine delimitate.

3. The $2 Million Urinal

De ce munca grea nu funcționează

În acest capitol este abordat un domeniu în care performanța nu este măsurabilă, și

anume cel al artei: SAMO, un simbol al artei stradale din America anilor `70. Acesta a fost

creat de doi artiști, Al Diaz și Jean-Michel Basquiat, care și-au încheiat colaborarea în 1979.

Diaz încă joacă un rol pe scena artei New York-eze, însă cel mai cunoscut proiect al său rămâne
SAMO. Partenerul său însă, deși a murit în urma unei supradoze la numai 27 de ani, rămâne

celebru datorită unei picturi care s-a vândut pentru o sumă record: 110.5 milioane de dolari.
Abilitățile sale artistice nu erau superioare celor ale lui Diaz, iar calitatea picturii sale era
contestabilă. În cazul de față, nimeni nu poate estima valoarea artei doar văzând-o, ci trebuie

luați în considerare și alți factori, precum rețeaua invizibilă a istoricilor de artă, a colecționarilor

ș.a.m.d.

Despre rețele vorbim în continuare, in contextul în care în 1917, Marcel Duchamp a

cumpărat un pisoar, l-a semnat „R. Mutt”, l-a numit „Fântână” și l-a inclus într-o expoziție de

artă. Acesta nu a fost acceptat, însă rămâne celebru pentru simbolistica sa, reprezentând

dificultatea înțelegerii succesului în domeniile în care performanța și calitatea sunt absente.

Autorul dă drept exemplu pictura lui Rembrandt, „Bărbat cu casca de aur”. După ce s-a aflat

că aceasta fusese de fapt realizată de un pictor necunoscut, interesul arătat de public a scăzut

notabil. Pe de altă parte, „Salvator Mundi” a lui Leonadro DaVinci, o pictură care până în 2005

a fost atribuită unui discipol a celebrului pictor a avut un destin diferit: după ce s-a anunțat că

a fost realizată de DaVinci, valoarea acesteia a crescut de la 10 000 de dolari la 450 de milioane.

Chiar și valoarea faimoasei „Mona Lisa” a crescut numai după ce aceasta a dispărut în mod

misterios timp de doi ani. Autorul susține că toate aceste exemple întăresc prima Lege a

Succesului, întrucât în lumea artei valoarea nu este măsurabilă, ci se stabilește în funcție de

rețele.

În urma întâlnirii cu un student doctorand, Barabási a aflat despre existența unei

aplicații, numită Magnus, o bază de date uriașă ce conține detalii despre numeroși artiști și

lucrările lor. Aceasta l-a ajutat în cercetarea sa, oferindu-i posibilitatea de a urmări tranzacțiile

din domeniu și legătura dintre instituții, muzeele. Acestea depind unele de celelalte, în

contextul în care se ghidează reciproc în validarea deciziilor cu privire la artiști și expoziții.

Dacă un muzeu important îți expune creația, probabilitatea ca și altele să o expună crește

semnificativ. Totuși, de cele mai multe ori, acestea formează rețele izolate care nu îți oferă

acces la altele (de exemplu, muzeele din Europa de Est nu te promovează în America).

Secretul acestui domeniu este că odată ce un artist devine popular, trebuie să rămână

așa, deoarece creațiilor trebuie să le crească valoarea în timp pentru a putea fi licitate profitabil.
Astfel, autorul a reușit să găsească și aici tipare, în funcție de mediul din care pornește un artist.

Având acest mediu în vedere, au putut anticipa și în acest caz drumul spre succes al
respectivului. Chiar dacă ipotezele nu au mai plecat de la conceptul de performanță, ci de la cel

de rețea, predicțiile au putut fi realizate pe baza comportamentului publicului.

A doua lege: performanța este limitată, dar succesul este nelimitat.

4. How Much Is a Bottle of Wine Worth?

Cum decidem când nu ne putem hotărî?

Acest capitol începe cu descrierea unor performanțe uimitoare, care la o a doua privire

își schimbă puțin factorul „wow”. Este vorba despre vinurile fine, dar și despre atleții

profesioniști, ale căror performanțe sunt limitate sau condiționate. Acest fapt ne ajută să ne

anticipăm propriile limite, ceea ce înseamnă că este puțin probabil să depășim recordurile

mondiale din orice domeniu. Aici intervine problema: dacă avem performanțe bune, dar

limitate, cum decidem care e cea mai bună? Autorul spune că în aceste condiții este important

să găsești mijloace alternative prin care să ieși în evidență. Acestea pot reflecta unicitatea

gândirii tale, a personalității, simțul umorului și alte caracteristici pe care oamenii le apreciază.

Chiar și în muzică se aplică acest principiu; dacă doi candidați sunt muzicieni la fel de talentați,

cel „mai bun” va fi ales în funcție de pasiunea pe care o expune și de gesturile sale pe scenă.

Cele mai multe competiții, în acest caz, muzicale, sunt concepute în așa fel încât să

ofere șanse egale tuturor participanților, însă nu reușesc. Cei care cântă primii au șanse mai

mici decât ultimii, pe de-o parte pentru că juriul nu știe ce va urma și nu este înclinat să acorde
note maxime, considerând că poate urma o performanță mai bună. Pe de altă parte, ultimele

interpretări rămân mai proaspete în mintea oamenilor, ceea ce îi determină să creadă că au fost

mai bune. Totuși, în cazul ședințelor, lucrurile se schimbă: probabilitatea ca primii care vorbesc

să deschidă un subiect important este mai mare decât în cazul ultimilor, așadar opiniile lor for

fi considerate mai relevante.

De cele mai multe ori, limitarea performanței este cauza incorectitudinii competițiilor,

forțându-i pe cei care iau deciziile să aleagă între primul și ultimul, nu între cel mai bun și cel
mai puțin bun. Concluzia pe care o tragem de aici este că depindem mai mult de context și de
„când” participăm decât de calificările noastre, pe care și ceilalți candidați le pot avea.

Important este să ne facem simțită prezența și să ieșim în evidență prin unicitatea noastră pentru

a convinge că merităm mai mult decât alții.

5. Superstars and Power Laws

Recompensele sunt nelimitate

Tiger Woods este un jucător de golf despre care autorul spune că este tentant să afirmăm

că reprezină o rară excepție de performanță nelimitată. Totuși, există jucători care au înregistrat

scoruri mai bune decât ale sale, ceea ce îl plasează într-o poziție aproximativ egală cu cele ale

competitorilor săi. Dar dacă performanța lui are limite, succesul său nu are, ceea ce îl

transformă într-un „superstar”.

Nelimitarea succesului este exemplificată printr-un top realizat de New York Times al

celor mai bine vândute cărți din ultima săptămână. Pe primul loc se afla „Simbolul pierdut” de

Dan Brown, iar pe cel de-al doilea, „Ultimul cântec” de Nicholas Sparks. Cea din urmă se

vânduse în 120 000 de copii, iar prima avea de 10 ori mai multe, 1.2 milioane de copii vândute.

Autorul spune că deși fac parte din aceeași categorie de ficțiune comercială, succesul acestora

nu este legat de calitatea sau nișa lor.

De asemenea, Barabási susține că succesul se măsoară diferit în fruncție de domeniul

de activitate. Dacă ești om de știință, succesul tău se reflectă în numărul de citări și referințe

bibliografice către lucrările tale. Cu cât există mai multe, cu atât sunt mai relevante și mai
influente descoperirile tale. În cazul muzicii, succesul se poate reflecta în numărul de descărcări

sau vizualizări ale pieselor tale, iar în afaceri, în cifrele aferente. Acesta variază, dar nu are

limite superioare.

Un alt punct cheie al acestui capitol este competiția și cum îi facem față dacă trebuie să

ne confruntăm cu un superstar. Ei bine, aparent, prezența unuia ne scade performanța, prezența

lui afectându-ne și intimidându-ne. Competița este sănătoasă, dar confruntarea cu un superstar

ne scade siguranța de sine. „Superstarurile te subjugă dacă le confrunți, dar te pot sprijini dacă
alegi să cooperezi cu ele”. În plus, trebuie să reținem că și performanțele lor sunt umane, așadar

limitate și că suntem capabili de a ajunge la nivelul lor.

A treia lege: succesul anterior × potrivire = succes viitor

6. Exploding Kittens and Sock Puppets

Cum să-ți începi succesul

Ideea Exploding Kittens, un joc de cărți conceput de trei prieteni, a fost postată pe

Kickstarter (o platformă de donații care să ajute noile afaceri) și avea o lună la dispoziție să

strângă 10 000 de dolari, lucru care s-a întâmplat la opt minute de la postare. Cele mai multe

concepte de pe Kickstarter nu se finalizează, neavând suficiente fonduri, dar cazul Exploding

Kittens a fost diferit.

Sociologul Arnout van de Rijt a realizat un experiment cu platforma, în urma căruia a

descoperit că orice mică donație atrăgea o alta. Cu alte cuvinte, „succesul naște succes”,

fenomen numit atașament preferențial în literatura de specialitate. De exemplu, dacă un actor

joacă într-un film apreciat, va continua să primească roluri după aceea. De fiecare dată când

asistăm la succese răsunătoare, atașamentul preferențial a avut un rol foarte important în

obținerea acestora. Un alt exemplu în susținerea acestui fapt este constituit de un experiment

ușor de realizat în viața de zi cu zi: dacă există coadă la o tarabă în piață, din ce în ce mai mulți

oameni se vor așeza în rând, chiar dacă taraba de vizavi are legume de aceeași proveniență.
Același lucru se întâmplă și cu recenziile de carte: dacă prima este favorabilă, va

îndemna pe alții să o citească. În caz contrar, dacă acel critic este unul respectat în domeniu,

poate arunca o lucrare într-un con de umbră în mai puțin de 500 de cuvinte. Pentru a evita o

asemenea problemă, există o practică numită „sockpuppeting” care presupune realizarea

recenziilor pozitive chiar de către autor sub un alt nume. Prin aceasta se pot manipula foarte
ușor oamenii în orice domeniu, dându-ne posibilitatea să ne fabricăm propriul succes.

Revenind la Exploding Kittens, autorul explică natura succesului acestui proiect: primii
donatori erau fani ai desenatorului care a schițat cărțile, explicând astfel atașaentul preferențial.
Cunoscând artistul și apreciindu-i munca, acești fani au servit drept „kickstarters” pentru

succesul afacerii, dând naștere la mai mult succes.

7. The Ear of the Beholder

Cum calitatea sfidează influența socială

În acest capitol autorul se concentrează pe conceptul de potrivire, care, deși nu este egal

cu calitatea, pare să fie legat de aceasta. Barabási exemplifică prin modul în care J.K Rowling

și Stephen King au încercat să publice cărți sub diferite nume fără succes, câștigându-și

popularitatea numai în urma dezvăluirii identităților autorilor. În cazul lui Harry Potter,

obținerea celebrității a durat chiar mai mult de un an.

Rezultatul unui studiu care presupunea ascultarea unor cântece necunoscute de către

tineri a fost că influența socială are o mare importanță în contextul popularității. O parte dintre

participanți au fost rugați să realizeze un top al cântecelor pe care le ascultau, având dreptul să

le descarce pe cele care le plăceau. O altă parte a avut aceeași sarcină, dar li s-a spus de câte

ori au fost descărcate melodiile de către predecesorii lor. Acestora le-au plăcut, în mare parte,

aceleași, ceea ce ilustrează modul în care succesul atrage succes. Concluzia acestui experiment

este că dacă ai nevoie de păreri sincere, cel mai bine este să îi intrebi pe oameni separat, astfel

încât să nu poată fi influențați de opiniile altora.

De asemenea, așteptările sunt importante. Un alt experiment a implicat profesori cărora

li s-a spus ce note au luat elevii la un test. Trucul era că nu existase un test, iar acei elevi care
au luat note bune au fost selectați la întâmplare. Mulțumită percepției profesorilor asupra

acestor elevi, ei au fost încurajați să-și dezvolte abilitățile și au făcut-o cu succes. Din acest

experiment reiese că așteptările ar trebui să fie înalte pentru toți, ca aceștia să muncească și să

le depășească.

A Patra Lege: În timp ce succesul unei echipe se bazează pe diversitate și echilibru,

un singur individ va primi recunoaștere pentru realizările echipei.

 8. Kind of Conventional, Kind of Innovative, Kind of Blue
Importanța Echilibrului, a Diversității și a Leadership-ului

Succesul este, în ziua de azi, în cea mai mare parte un rezultat al eforturilor de echipă.

Pentru reușita acesteia, membrii trebuie să își găsească punctele comune, să-și impărtășească

experiențele și să lege relații strânse. Participarea unoi noi veniți alături de cei mai vechi, a

prietenilor adevărați alături de cunoștințe îndepărtate reprezintă un factor decisiv asupra

succesului echipei. Un rol foarte important îl joacă și liderul, care trebuie să fie dedicat, să aibă

viziune și determinare. Gradul de implicare al liderului în echipă joacă un rol farte important

în succesul acesteia. În urma studiului celor mai muulte proiecte realizate de un grup, concluzia

a fost că „cu cât erau mai dominate de un singur lider, cu atât aveau mai mult succes”. Dar

leadershipul trebuie abordat cu diplomație, întrucât se poate întoarce împotriva ta. Mai mult

decât atât, o conducere prea strictă poate avea ca rezultat împotrivirea, sabotarea și intimidarea.

Dacă sunt prea mulți membri remarcabili, ego-urile lor pot interfera și echipa poate avea de

suferit.

Studiile arată că o bună comunicare a echipei este esențială, întrucât aceasta permite

expunerea tuturor părerilor, iar cunoștințele si abilitățile tuturor pot fi valorificate prin

„inteligența colectivă”. Barabási consideră că unul dintre cele mai importante lucruri pentru

managerii și administratorii interesați de lucrul în echipă este să-i facă pe oameni să

conștientizeze că modul în care comunică. Dacă se reușește, acest lucru duce la îmbunătățiri

masive. De asemenea, este important ca procesul de comunicare să se desfășoare față-n față,

deoarece creează un mediu mai bun pentru spontaneitate decât un e-mail. Astfel, contribuțiile

spontane ale diferiților membri ai echipei bine coordonate de un lider pot reprezenta cheia

succesului acelui grup.

 9. The Algorithm That Found the Overlooked Scientist
E despre percepție, nu despre performanță

Acest capitol prezintă modul în care îți este recunoscută munca în domeniul științei,

unul în care cea mai mare parte a muncii nu se realizează individual, ci în echipă. Recunoscut,

în general, este cel care are cea mai multă experiență pe tema abordată, reflectată, după cum se

menționează într-un capitol anterior, în numărul de citări și referințe la lucrările sale. Acest

lucru întărește noțiunea de atașament preferențial, având drept rezultat fenomenul conform

căruia succesul aduce succes.

De exemplu, invenția iPhone-ului a implicat munca a mii de ingineri și designeri, însă

toate meritele sunt acordate lui Steve Jobs. În aceeași notă, membrii trupelor muzicale își petrec

cea mai mare parte a carieri pe mari scene ale lumii, fără să li se recunoască munca și talentul,

toate acestea fiind atribuite unui solist precum Norah Jones. Autorul consideră că e necesar ca

la începutul carierei să te afli în umbra cuiva pentru a-ți construi reputația, dar că la un moment

dat trebuie să-ți urmezi propriul drum.

În plus, percepția vizează și stereotipurile de gen și rasă. În general, femeile și oamenii

de culoare trebuie să muncească mai mult pentru a deveni populari. Darlene Love, de pildă, o

cântăreață de culoare, a făcut parte dintr-un cor al bisericii, a fost backing vocal pentru câțiva

artiști caucazieni, însă era tratată ca o voce ce putea fi oricând folosită în interesul altora. A

ajuns într-un punct în care a vrut să-și schimbe viața și a reușit, la aproape 70 de ani să-și

controleze propria carieră și să aibă succes.

A Cincea Lege: Cu stăruință, succesul poate apărea oricând.

10.Einstein’s Error
De ce Munca Grea Combinată cu Abilitățile Câștigă în Final

Barabási spune că, în opinia lui Enstein, marile descoperiri trebuiau să se întâmple la
începutul carierei unui fizician. Este de acord cu această afirmație în sensul în care tinerii tind
să aibă mai multe realizări față de cei mai în vârstă. Echipa lui pare a fi pe aceeași lungime de

undă, întrucât a confirmat acest lucru, menționând totuși că avantajul tinerilor este

productivitatea. Totuși, autorul a realizat o cercetare care avea drept scop descoperirea

momentului propice al vieții fiecărui om de știință pentru publicarea unei lucrări. Rezultatul a

fost surprinzător: vârsta nu este un factor care influențează succesul. Astfel, șansele ca o lucrare

să facă valuri sunt comparate cu șansele oricui de a câștiga la loterie. Dacă achiziționezi mai

multe bilete, ai mai multe șanse de câștig. Dacă scrii mai multe lucrări, ai mai multe șanse de

succes. Chiar dacă ai o vârstă înaintată, dacă îți cumperi mai multe bilete, vei avea mai mult

noroc.

Productivitatea și inovația sunt chei ale relevanței profesionale, chiar și la bătrânețe.

Ideile sunt biletele la loterie. Important este cum le transformi într-un produs folositor care are

impact asupra domeniului tău. De aici reiese că în cazul în care eșuezi în mod repetat, probabil

nu ți-ai ales domeniul potrivit. Autorul declară că înainte de a descoperi știința își dorise să

devină sculptor, însă și-a dat seama că nu est suficient de talentat.

Deși conform celei de-a Doua Legi, succesul este nelimitat, concluzia acestui capitol

este că totul îmbătrânește și că există totuși o limită: timpul. Oricât de bun ar fi un produs,

atenția oamenilor se va îndrepta, treptat, spre ceva mai bun, succesul topindu-se precum un

fulg de zăpadă.

Concluzie

În loc să ne rugăm pentru o minune, avem acum o bază științifică ce ne poate ajuta să

ne atingem scopurile. Legile Succesului sunt, ca toate legile știintei, universale și eterne.

Acestea sunt constituite prin analiza a milioane de exemple, povești despre eșec și succes. Mulți

dintre predecesorii noștri faimoși nu le cunoșteau, dar spre deosebire de aceștia, noi le știm și

le putem folosi în avantajul nostru pentru a ajunge să avem la fel de mult succes.