Organizaţia

- Caracteristici, tipologie si tipuri de organizatii -

Management, An 2.

1
 Organizatiile ocupa un loc extrem de important in viata sociala, dar si in cea
individuala. Societatea tarilor dezvoltate a devenit o societate a organizatiilor, in care
sarcinile sociale sunt indeplinite si de catre organizatii. Intreprinderile de afaceri, scolile,
universitatile, muzeele, armata, spitalele – toate sunt exemple in acest sens.

Organizatiile constituie una din componentele numeroase ale institutiilor si pot fi

definite ca un sistem structural de interactiune a oamenilor, cu scopul realizarii unor
scopuri comune; de aici rezulta 3 aspecte importante:
1. existenta unor obiective comune acceptate de catre toti membrii
organizatiei; scopurile organizationale primeaza in fata celor individuale, pentru ca
numai asa se poate asigura succesul unei organizatii; obiectivele difera de la o
organizatie la alta si de la o perioada la alta;
2. pentru realizarea acestor obiective comune este necesara interactiunea
dintre oameni; succesul sau esecul unei organizatii depinde de acest proces de
interactiune si de calitatile lui;
3. interactiunile dintre oameni se realizeaza in cadrul unei structuri specifice a
organizatiei; scopul acestei structuri este acela de a coordona, de a mobiliza toate
resursele (materiale, umane, financiare, de timp etc.) impartasite de un anumit numar
de indivizi.
Organizatiile sunt inventii sociale, alcatuite din indivizi care dezvolta relatii
sociale si modele de interactiune prin intermediul retelelor de comunicare si al
sistemelor de coordonare, indivizi care sunt dispusi sa coopereze unii cu ceilalti in
relatiile dintre posturi pentru indeplinirea scopurilor si obiectivelor organizationale
Desi definitiile date organizatiilor sunt numeroase si diverse, se pot desprinde
o serie de trasaturi comune, si anume:
· organizatiile au intotdeauna un scop;
· sunt alcatuite din oameni;
· comporta un anumit grad de structurare si ierarhizare;
· opereaza intr-un anumit mediu, ce are o influenta asupra dezvoltarii sale si
a membrilor sai;
· isi elaboreaza un sistem propriu de valori, o cultura proprie.

2
 Exista numeroase tipuri de organizatii, in clasificarea lor utilizandu-se
criterii cum ar fi:

I. gradul de structurare

· organizatie informala – caracterizata prin relatii spontane, nedefinite, flexibile;

scopurile organizationale nu sunt clar definite; normele si regulile nu sunt impuse, ci
sunt acceptate in mod spontan; aceste forme de organizare se transforma treptat in
forme de organizare formale; exemple in acest sens sunt: grupul de prieteni, cluburi
private);

· organizatie formala – caracterizata prin ierarhie, relatii de autoritate bine

definite; canalele de informare sunt stricte, bine formate; si aceste forme se pot
transforma in organizatii informale.

II. gradul de implicare emotionala a oamenilor

· grupuri primare – se caracterizeaza prin relatii spontane, personale, directe

(prieteni, familie);

· grupuri secundare – sunt caracterizate prin relatii formale, interpersonale,

rationale, relatii de tip contractual. Implicarea emotionala redusa este inlocuita cu
implicarea rationala.

III. obiectivele specifice pe care le indeplinesc

· organizatiile sociale – care satisfac anumite necesitati de ordin social al

oamenilor, adica sprijin reciproc de interrelationare (asociatiile, fundatiile, cluburile etc.)

· organizatiile economice – ofertante de bunuri si servicii (firme, intreprinderi)

· organizatiile religioase – satisfacerea necesitatilor de ordin spiritual (secte,

biserici etc.).

IV. forma de organizare

· publice
· private

3
 V. scopul principal declarat
· profit
· nonprofit

VI. dimensiunea sau numarul de angajati

· mici
· mijlocii
· mari

Toate acestea sunt criterii care reflecta caracteristicile generale ale organizatiilor
si care nu sunt esentiale pentru asigurarea succesului sau performantelor lor; definitorii
in acest sens, sunt elementele interne ale organizatiilor, cum ar fi: organizarea,
conducerea, functionarea etc.

Tipologia strategiilor organizatiilor

Marea varietate a organizatiilor, a conceptiilor factorilor decizionali implicati, a
profesorilor si cercetatorilor in management se reflecta in profilarea unei diversitati
imense de strategii. Pentru a facilita cunoasterea si aplicarea elementelor valoroase pe
care le contin, de un mare ajutor este sistematizarea lor in mai multe categorii.

Printre cele mai cunoscute clasificari de strategii, putem aminti:

1. Clasificarea lui Hofer si Schendel

Pornind, in principal, de la abordarile lui Ansoff, Ackerman, Resenbloom,

Newman si Logan, G.W.Hofer si D.Schendel delimiteaza 3 tipuri de strategii: a firmei,
economica si functionala.

Strategia firmei se ocupa de ansamblul aspectelor organizatiei, acordand o

atentie deosebita aspectelor organizatorice.

Strategia economica se ocupa - dupa cum sugereaza si numele - de

problematica economica, axandu-se asupra abordarilor de adoptat de firma pentru a fi
eficace intr-o anumita industrie sau pe un anumit segment de piata.

In sfarsit, strategia functionala se concentreaza asupra maximizarii productivitatii

resurselor, urmarind dezvoltarea de competente semnificative si generarea de sinergie.

4
 2. Sistematizarea lui Collins

O interesanta abordare a strategiilor prezinta David Collins, profesor la Harvard.

Sunt delimitate patru tipuri de strategii - asiguratorie, dedicata, crestere treptata si
oportunista - considerate generice pentru firmele contemporane.

3. Tratarea lui Mintzberg

Henry Mintzberg, renumit pentru contributiile sale in domeniul strategiilor,

efectueaza complexe, uneori chiar inedite clasificari ale acestora.
O prima grupare a strategiilor le divide in statice si dinamice
In aceeasi lucrare, Generic Strategies: Toward Comprehensive Framework.
Mintzberg avanseaza o alta clasificare a strategiilor, in principal in functie de vectorul de
dezvoltare. Sunt delimitate strategii de penetrare, dezvoltare a pietei, dezvoltare a
produsului si diversificare

4. Abordarea lui Porter

Din sinopticul tipologiei strategiilor nu putea, fireste, sa fie omise contributiile

majore ale lui Michael Porter. Potrivit acestuia, din punct de vedere al avantajului
competitiv, strategiile se partajeaza in 3 categorii: bazate pe costuri, respectiv
pe diferentiere si focalizate.
Strategia generica bazata pe diminuarea costurilor implica transformarea firmei
in cel sau intr-unul din cei mai ieftini producatori din ramura respectiva.
Strategia de diferentiere are in vedere ca produsele firmei sa fie unice in ramura
de activitate respectiva, intrunind anumite atribute apreciate pe scara larga de
cumparatori.
Strategia focalizata are in vedere segmente bine definite ale pietei, pe acestea
promovand fie pret redus, fie produs diferentiat.
In aceeasi lucrare, Generic Strategies: Toward Comprehensive Framework.
Mintzberg avanseaza o alta clasificare a strategiilor, in principal in functie de vectorul de
dezvoltare. Sunt delimitate strategii de penetrare, dezvoltare a pietei, dezvoltare a
produsului si diversificare