1 Curs Gratare

1 din 49 Echipamentele Proceselor Industriale
UTILAJE PENTRU CLASARE

Utilizarea materialelor granulare și pulverulente în diverse procese tehnologice impune
separarea și clasarea lor după dimensiunile particulelor.
Clasarea este de două feluri:
volumetrică, atunci când separarea se produce prin trecerea materialului prin ochiurile
unei suprafețe de clasare,
simptotică, atunci când separarea se produce sub acțiunea unui fluid în mișcare.
Clasarea volumetrică urmărește:

separarea materialelor sfărâmate sau măcinate din punct de vedere granulometric,
conform cerințelor unui proces tehnologic,
asigurarea alimentării mașinilor de lucru cu materiale de dimensiuni corespunzătoare,
înlăturarea corpurilor străine sau de dimensiuni necorespunzătoare, ce pot avaria
mașinile sau accidenta muncitorii.
_________________________________________________________________________Prof.univ.dr.Ing.Chichernea Florin
CLASIFICAREA PRODUSELOR CLASĂRII VOLUMETRICE
În urma clasării volumetrice a materialelor se obțin:

materialul admis sau admisul a cărui dimensiune maxim depinde de dimensiunile
orificiilor sau ochiurilor suprafețelor de clasare și este materialul ce trece prin suprafața de
clasare,
materialul refuzat sau refuzul este materialul ce nu trece prin suprafața de clasare.
Refuzul este constituit din:
subgranulație sau materialul mărunt care ar fi putut trece prin ochiurile suprafeței de
clasare, dar a rămas în refuz,
supragranulația sau materialul cu dimensiuni mari ce nu trece prin ochiurile suprafeței
de clasare.
RANDAMENTUL CLASĂRII
Randamentul clasării este raportul dintre greutatea materialului ce trece prin sită Q t
(admisul) și greutatea materialului ce ar fi putut trece prin sită Q a (admisul-subgranulația):
η = Qt / Qa (1)
Randamentul clasării (cernerii) este dependent de:

tipul suprafeței de clasare,
direcția de deplasare a materialului față de suprafața de clasare,
viteza de deplasare a materialului,
viteza de deplasare a suprafeței de clasare,
forma și dimensiunile materialului supus clasării,
umiditatea materialului,
coezivitatea materialului (coezivitatea-dex - Proprietate pe care o are o materie de a-şi conserva stabilitatea prin
jocul forţelor interioare),
modul de alimentare cu material brut.
CONDIȚIILE OPTIME PENTRU REALIZAREA CLASĂRII

Cea mai favorabilă direcție de deplasare a materialului față de suprafața de clasare
este cea perpendiculară.
Cea mai defavorabilă direcție de deplasare a materialului față de suprafața de clasare
este cea paralelă, iar dimensiunile ochiurilor suprafeței de clasare sunt apropiate de
dimensiunile materialului.
Pentru stabilirea vitezei de deplasare și a dimensiunilor ochiurilor suprafețelor de

clasare sa analizează cazul deplasării materialului paralel cu suprafața de clasare (figura 1).
Figura 1
Pentru ca o granulă de material (pentru studiu, în cazul ideal- sferică) să treacă prin
ochiul suprafeței de clasare este necesar să se deplaseze astfel încât să treacă cu jumătate
din diametrul său de marginea superioară a ochiului. Deplasarea fiind o traiectorie
parabolică, coordonatele granulei în momentul trecerii prin ochi vor fi:
x=v*t=D–d/2 (2)
y = (g * t2 ) / 2 ≥ d / 2
Timpul de cădere liberă va fi:
2* y d
t  (sec.) (3)
g g
Viteza maximă, admisă a particulei este:
d
D
x 2  (D  d ) g
v  (m / sec) (4)
t d 2 d
g
În cazul limită, când D = d, viteza va fi:
v  1,566 * d (m/sec) (5)
Cunoscându-se dimensiunile necesare ale particulelor de material d, se poate stabili

din relația 4, valoarea dimensiunilor ochiurilor suprafeței de clasare D:
d d
D  v*  (m) (6)
g 2
METODE DE CLASARE VOLUMETRICĂ

I – CLASAREA PRIN REFUZ
În cadrul acestei metode (figura 2) materialul este adus pe suprafața de clasare cu

ochiurile cele mai mari și este clasat. Admisul primei suprafețe de clasare este preluat de
cea de a doua suprafață de clasare și este clasat, ș.a.m.d.
Avantajele metodei sunt:

materialul de dimensiuni mari este eliminat de la început,
suprafața cea mai robustă preia cantitatea cea mai mare de material,
uzura sitelor este mică.
Figura 2 – Clasarea prin refuz: 1, 2, ... , n – site; R1, ... , Rn – refuz pe site.
Dezavantajele metodei sunt:

suprafețele de clasare sunt amplasate în coloană, pe verticală, necesitând spațiu și
înălțime mare,
întreținerea este dificilă, necesitând demontarea coloanei de site pentru clasare.
CLASAREA PRIN TRECERE
În cadrul acestei metode suprafețele de clasare sunt dispuse pe orizontală, una după
alta (figura 3). Prima sită este cea cu ochiurile cele mai fine. Trecerea prin fiecare suprafață
de clasare constituie o clasă volumetrică definitivă.
Avantajele metodei sunt:
suprafețele de clasare sunt ușor accesibile și
ocupă spațiu și înălțime mică.
Dezavantajele metodei sunt:

prima suprafață de clasare, cu ochiurile cele mai mici se înfundă foarte ușor și
este supusă unei uzuri rapide.
Figura 3 – Clasarea prin trecere: 1, 2, ... , n – site; A 1, A2, . . . , An – admis pe site.
CLASAREA MIXTĂ
Clasarea mixtă (refuz+trecere) (figura 4) este o variantă de clasare rezultată prin

combinarea metodelor de mai sus, folosindu-se avantajele și reducându-se dezavantajele
fiecărei metode.
Figura 4 – Clasarea mixtă (refuz+trecere): A1, ..., A6 – admis pe site; R1, ..., R6 – refuz pe
site.
TIPURI DE SUPRAFEȚE DE CLASARE
Suprafețele de clasare sunt constituite din:

bare sau vergele metalice montate paralel sau încrucișat, care constituie grătarele
utilizate pentru clasarea materialelor de dimensiuni mari,
table metalice perforate sau
împletituri din sârmă, care constituie ciururile utilizate pentru clasarea materialelor de
dimensiuni medii,
țesături din sârmă sau alte materiale, care constituie sitele utilizate pentru clasarea
materialelor de dimensiuni mici.
Suprafețele de clasare sunt caracterizate prin suprafața utilă S u, care reprezintă raportul
dintre suprafața liberă S1 (suprafața ochiurilor de trecere) și suprafața totală S t. Cu cât
ochiurile sunt mai fine cu atât suprafața utilă este mai redusă.
Su = S 1 / S t (7 ?)
Câteva suprafețe utile:

pentru grătare Su = 0,5 – 0,8,
pentru ciururi Su = 0,3– 0,7,
pentru site Su = 0,1 – 0,4.
GRĂTARE
Grătarele sunt utilizate la clasarea materialelor cu dimensiuni mari. Ele sunt

confecționate din bare metalice din oțel laminat, fixate paralel la distanțe de 50 – 300 mm.
Grătarele sunt construite cu bare fixe sau cu bare mobile.
GRĂTARE FIXE
Grătarele fixe sunt simplă (figura 5), fiind alcătuite din barele 1, cu diverse secțiuni
(figurile 5 a, b, c, d), susținute de vergele de strângere 2. Distanța dintre bare este dată de
manșoanele 3.
Înclinarea grătarelor fixe este de 35 0 – 500. Când pe grătar se prelucrează materiale de
dimensiuni mari, înclinarea nu trebuie să depășească 25 0.
Capacitatea orară de prelucrare a grătarelor este cuprinsă între 40 și 50 m 3 / m2 de

suprafață a grătarului.
Figura 5 – Grătare fixe:

1 – bare; 2 – vergele de strângere; 3 – manșoane; a, b, c, d – diverse secțiuni ale barelor 1.
Avantajele grătarelor fixe sunt:

au o construcție simplă,
rezistă la uzură,
nu necesită niciun fel de energie,
au o întreținere ușoară,
suprafața liberă, de prelucrare mare.
Dezavantajele grătarelor fixe sunt:

clasarea nu este uniformă, unele bucăți plate putând trece printre bare,
înălțimea de montaj este mare.
GRĂTARE MOBILE
Aceste grătare sunt utilizate pentru clasarea materialelor cu duritate mică și medie.
GRĂTARE CU BARE LONGITUDINALE MOBILE
Aceste grătare au barele 2 puse în mișcare de arborele excentric 1, cu excentricități

decalate la 1800. Barele sunt montate în traversele 3 și suspendate de pârghiile de oscilație
4. La unele grătare, pentru evitarea trecerii bucăților plate sunt utilizate bare longitudinale cu
nervuri (figura 7 a) sau cu găuri (figura 7 b).
Figura 6 – Grătar cu bare longitudinale mobile: Figura 7 – Tipuri de bare

1 – arbore cu excentric; 2 – bare; 3 – traverse: longitudinale: a – bare cu nervuri;
4 – pârghii oscilante. b – bare cu găuri.
Câteva caracteristici tehnice ale acestor grătare sunt prezentate mai jos:
0 0
înclinarea grătarelor este de 8 – 12 ,
productivitatea este de 25 – 30 t / m2 de grătar,
turația arborelui este 80 rot/min.,
puterea de antrenare este cuprinsă între 1,5 – 2 kW
GRĂTARE CU BARE TRANSVERSALE MOBILE
Aceste grătare sunt folosite pentru clasarea materialelor cu duritate mică sau medie
(figura 8).
Figura 8 – Grătare cu bare transversale
mobile:
1 – traverse;
2 – bare transversale;
3 – nervuri;
4, 6 – arbore,
5 – roți dințate;
7 – jgheab de evacuare.
În cele două traverse 1 sunt montate lagăre în care se rotesc barele transversale 2,
prevăzute cu nervuri 3 de secțiune pătrată, cu colțurile rotunjite montate la 80 – 100 mm una
de alta și decalate la 45 0 două nervuri alăturate. Nervurile a două bare alăturate delimitează
ochiurile auprafeței de clasare.
Arborele principal 4 al grătarului, cu o turație de 70 rot/min, antrenează prin intermediul

roților dințate 5, arborii 6 din traverse, care la rândul lor antrenează barele grătarului. În locul
nervurilor pătrate se pot utiliza nervuri triunghiulare sau elipsoidale, decalate corespunzător
pe bare.
Datorită rotirii barelor transversale și a înclinării de 5 0 față de orizontală a grătarului,
materialul este antrenat spre partea inferioară a acestuia, refuzul fiind evacuat prin jgheabul
7.
Avantajele acestor grătare sunt:
material este uniform clasat,
consumul de energie este redus,
funcționarea este silențioasă.
Dezavantajele acestor grătare sunt:
întreținerea este dificilă,
construcția este complicată,
există posibilități de blocare a materialului prelucrat între bare.
Unele caracteristici ale acestor grătare sunt:

lungimea utilă 2 – 6 m,
lățimea 1 – 3 m,
suprafața de clasare 2 – 18 m2,
capacitatea de prelucrare 60 – 300 t/h,
puterea motorului de antrenare 2 – 11 kW.
GRĂTARE CU BARE LONGITUDINALE FIXE ȘI BARE

TRANSVERSALE MOBILE
Aceste grătare sunt utilizate pentru clasarea materialelor cu duritate mică, cum sunt
cărbunii, cocsul. Prin construcția lor se evită sfărâmarea și blocarea materialului între bare.
În figura 9 este prezentat schematic un astfel de grătar.
Figura 9 – Grătar cu bare longitudinale fixe și bare transversale mobile:

1 – bare longitudinale fixe; 2 – discuri; 3 – bare transversale, rotitoare; 4 – pâlnia de
încărcare; 5 - șubăr de reglare; 6 – borduri laterale; 7 – jgheab de evacuare
supragranulație, 8 – pâlnie de captare material clasat.
În intervalel dintre barele longitudinale fixe 1 se rotesc discurile 2, așezate excentric pe

barele transversale rotitoare 3. Antrenarea barelor transversale cu o turație de 50 – 90
rot/min este realizată fie prin intermediul unei transmisii cu lanț, fie prin intermediul unei
transmisii cu roți dințate. Materialul este introdus în pâlnia de încărcare 4, prevăzută cu un
șubăr de reglare 5 și ghidat pe grătar de bordurile laterale 6. Supragranulația este evacuată
prin jgheabul 7, iar subgranulația este captată în pâlnia 8.
Grosimea stratului de material pe grătar este de 120 – 200 mm. Grătarul are o înclinație
de 150 pentru a favoriza deplasarea materialului.
Productivitatea grătarului este de 240 – 300 t/h.
CIURURI ȘI SITE
Ciururile sunt utilizate pentru clasarea materialelor granulare de dimensiuni medii, iar
sitele pentru clasarea materialelor de dimensiuni mici.
Suprafațele pentru ciuruire se construiesc din tablă perforată sau țesături din sârmă și
pot fi plane sau în trepte. Tablele perforate sunt prevăzute cu găuri rotunde, pătrate,
dreptunghiulare, etc., ordonate după vârfurile unui pătrat sau a unui triunghi echilateral.
Avantajele ciururilor din tablă perforată sunt:
au durabilitate mare,
sunt robuste,
au suprafața netedă care favorizează deplasarea și clasrea materialului.
Unele dezavantaje ale ciururilor sunt:

au suprafața liberă mică (40 – 50) %,
există pericolul de înfundare și de decalibrare al găurilor.
Țesăturile din sârmă utilizate la ciururi și site sunt confecționate din fire de oțel, bronz,
alamă, cupru, etc., cu diametrul cuprins între 0,02 și 9,5 mm. Ochiurile au formă pătrată sau
dreptunghiulară, cu dimensiuni cuprinse între 100 și 0,04 mm.
Ciururile și sitele sunt fixe și mobile. Ciururile și sitele mobile se construiesc în mai
multe variante (tabelul 1).
Tabelul 1 – Caracteristicile ciururilor și sitelor

Tipul Modul de Forma geometrică a Ordinea suprafețelor Metoda de
ciurului, sitei funcționare suprafeței de clasare de clasare clasare
plan oscilant(ă) plană în coloană simplă

vibrant(ă) în trepte în prelungire prin refuz
tambur rotativ(ă) cilindrică concentrice prin trecere
tronconică în prelungire
prismatică
trunchi de piramidă
CIURURI ȘI SITE OSCILANTE
Sunt utilaje simple cu o răspândire mică datorită producțivității reduse și a

randamentului mic de clasare.
În figura 10 este prezentată o sită oscilantă. Suprafața de clasare, sita 1 este montată
în cadrul 2, prevăzut cu un jgheab pentru materialul admis 3 și unui pentru materialul refuzat
4. Cadrul montat pe două perechi de pârghii 5 este pus în mișcare oscilantă de arborele cotit
sau cu excentric 6, antrenat la rândul său de un motor electric prin intermediu unui reductor
și al unei transmisii. Unele ciururi sau site oscilante sunt puse în mișcare de arbori cu
excentric montați în ramă. Suspendarea se face pe piese din cauciuc sau pe arcuri.
Figura 10 – Sită oscilantă:

1 – sita de clasare;
2 – cadru;
3 – jgheab pentru admis;
4 – jgheab pentru refuz;
5 – pârghii oscilante;
6 – arbore cotit sau cu excentric.
CIURURI ȘI SITE OSCILANTE SUSPENDATE
Sita prezentată în figura 11 este dotată cu două suprafețe de clasre 1 și 2 suprapuse. Materialul
brut este introdus în sită prin pâlnia 3 și evacuat în trei clase granulometrice prin tuburile 4 (material
de dimensiuni mari), 5 ( material de dimensiuni medii) și 6 (material de dimensiuni mici). Cadrul sitei
7 este suspentat elastic prin arcul 8 și tirantul 9. Pe cadru sunt fixate lagărele 10 ale arborelui cu
excentric, antrenat prin curele trapezoidale de un motor electric montat pe același cadru. Sita are o
construcție închisă prin capacele 11 și 12, evitându-se degajările de praf.
Figura 11 – Sită suspendată:
1, 2 – suprafețe de clasare;
3 – pâlnie de alimentare;
4, 5, 6 – tuburi de evacuare;
7 – cadrul sitei;
8 – arc;
9 – tirant.
DETERMINAREA TURAȚIEI ARBORELU CU EXCENTRIC
Granula de material cu greutatea G g, amplasată pe suprafaț de clasare înclinată cu

unghiul α față de orizontală este supusă acțiunii forței centrifugale (figura 12).
Figura 12 – Echilibrul forțelor în cazul unei granule de material pe suprafața unei site.
Desprinderea granulei de pe suprafață se produce când:
Cn ≥ Gg * cos α (8)
Cn= C * sin φ =>
C * sin φ ≥ Gg * cos α
m * ω2 * e * sin φ = G/g * (π * n / 30)2 * e * sin φ ≥ Gg * cos α (9)
sin φ ≥ (900 * cos α) / (n2 * e) (10)
Desprinderea granulei va fi posibilă atunci când:
φ ≥ arcsin((900 * cos α) / (n2 * e)) (11)
unde: n este turația arborelui cu excentric (rot/min,

e – excentricitatea (m).
Din relația (10) se determină turația arborelui, punându-se condiția de cernere optimă,
adică unghiul de desprindere φ = 900:
cos 
n  30 * (rot/min) (12)
e
CIURURI ȘI SITE VIBRANTE
Ciururile și sitele vibrante, spre deosebire de cele oscilante nu au o mișcare obligatorie

determinată de anumite legături cinematice. Acestea execută mișcări vibratorii libere
produse de o sursă de vibrații. Sursele de vibrații utilizabile la instalațiile de clasare sunt
arborii inerețiali cu mase neechilibrate în mișcare de rotație sau vibratoare inerțiale,
pneumatice, electromagnetice, etc.
CIURURI ȘI SITE INERȚIALE
Aceste ciururi și site sunt utilizate pentru clasarea materialelor granulare mărunte.
Mișcarea ciurului sau a sitei 1 este produsă de masele neechilibrate 2, fixate pe arborii 3
care se rotesc în lagărele 4 ale ramei 5. Întreg sistemul este suspendat elastic prin
intermediul arcurilor 6 pe fundația 7 (figura 13).
Sistemul vibrator poate fi un arbore inerțial (figura 13 a) sau doi arbori inerțiali (figura 13
b), când componentele orizontale ale forțelor perturbatoare se anulează reciproc, iar
componentele verticale se cumulează, efectul cernerii fiind maxim.
Figura 13 – Site
inerțiale:
a – cu un arbore;
b – cu doi arbori;
1 – sită;
2 – mase neechilibrate;
3 – arbore;
4 – lagăre;
5 – ramă;
6 – arc;
7 – fundație
Ciururile și sitele vibrante au urmăroarele caracteristici:

amplitudinea vibrațiilor, 2 * a = 2 – 5 mm,
turația arborelui inerțial, n = 300 – 1200 rot/min,
înclinarea față de orizontală a suprafeței de clasare, α = 0 – 25 0,
2
productivitatea pe m de sită este de
o 3 – 5 m3/h pentru ochiuri de 0,5 – 2 mm,
o 5 – 10 m3/h pentru ochiuri de 2 – 5 mm,
o 10 – 20 m3/h pentru ochiuri de 5 – 12 mm.
În figura 14 este prezentat o sită inerțială. Pe rama 1 sunt fixare lagărele 2 în care se
rotește arborele 3 pe care sunt montate două roți 4, pentru fixarea maselor neechilibrate 5.
Rama este suspendată pe patru arcuri 6 fixate pe cadrul fix 7. Suprafața de clasare 8 este
întinsă de dispozitivul 9 și susținută de distanțierele 10.
Figura 14 – Sită vibratoare inerțială: 1 – ramă; 2 – lagăre; 3 – arbore; 4 – roți; 5 – mase

neechilibrate; 6 – arcuri; 7 – cadru fix; 8 – suprafața de clasare; 9 – dispozitiv de întindere;
10 – distanțiere.
În tabelul 2 sunt date caracteristicile tehnice ale ciururilor și sitelor vibratoare inerțiale.
Tabelul 2 – Caracteristicile tehnice ale ciururilor și sitelor.

Dimensiuni Numărul Puterea necesară Puterea instalată a Turația arborelui inerțial
(mm) suprafețelor pentru material brut cu motorului pentru pentru material brut cu
de clasare dimensiunile (mm) material brut cu dimensiunile (mm)
dimensiunile (mm)
0 - 50 50 - 100 0 - 50 50 - 100 0 - 50 50 - 100
kW kW rot/min
0,6 * 1,5 1-3 1,1 1,1 1,8 1,8 2000 1600 - 1800
4 1,5 - 2,2 -
1,8 * 1,5 1,2 1,8 2,6 2,6 3,3 1800
3 2,2 3 3 3,7 1400
1 * 2,5 1-2 2,2 - 3 3,7 3,7 4,4 1800
3 - - - 1300
1,2 * 3 1-2 3,7 – 4,4 4,8 5,2 5,9 1300 1200
3 - 5,2 - 6,6 -
1,5 * 3,75 3 - - - 1000
1-2 5,2 – 5,9 7,4 6,6 8,1 1200
www.shibang-china.com/info/Vibrating_Screen.html
CIURURI ȘI SITE ROTATIVE
Ciururile și sitele rotative au forma unor tamburi ce se rotesc în jurul axului. Datorită
răsturnării materialului în tambur se realizează o clasare bună, materialul puternic agitat
cade aproape perpendicular pe suprafața de clasare.
În figura 15 este prezentată o clasificare a ciururilor și sitelor tambur. Combinând
aceste variante se poate obține o mare diversitate de site și ciururi tambur în funcție de
necesități.
Figura 15 – Tipuri de site și ciururi tip tambur.
MIȘCAREA MATERIALULUI ÎN SITĂ. STABILIREA TURAȚIEI

OPTIME
O particulă de material este antrenată pe suprafața interioară a sitei din punctul C în

punctul A, datorită frecării. Poziția limită (punctul A) este determinată de unghiul de frecare
dintre particulă și sită φ. Din cauza mișcării de rotație a sitei, asupra particulei acționează și
o forță centrifugală Pc. Acest fapt duce la mărirea forței de frecare și la antrenarea particulei
până în punctul B, determinat de unghiul β > φ (figura 16).
Figura 16
În punctul B componenta tangențială a greutății particulei G * sin β este egală cu forța

de frecare Pf:
G * sin β = Pf (13)
Forța de frecare este datorată greutății proprii G * cos β și forței centrifugale P c:
Pc= m * ω2 * R = G / g * (π * n / 30)2 * R (N) (14)
Forța de frecare are expresia:
Pf = f * (G * cos β + Pc) = f * (G * cos β + G / g * (π * n / 30)2 * R) (N) (15)
unde: f = tg φ este coeficientul de frecare dintre particulă și sită.
Relația (2.35-13) devine:
G * sin β = f * (G * cos β + G / g * (π * n / 30)2 * R) (N) (16)
Din ecuația (16) se stabilește relația de calcul a turației ciurului:
G * sin β = f * (G * cos β + G / g * (π * n / 30)2 * R)

G * sin β = f * G * cos β + f * G / g * (π * n / 30)2 * R) | : G =>
2
sin β = f * cos β + f * 1 / g * (π * n / 30) * R) =>
sin β = f * cos β + f * 1 / g * (π2 * n2 / 900) * R) =>
sin β – f * cos β = f * 1 / g * (π2 * n2 / 900) * R) =>
900 * g * (sin   f * cos  )

n2  =>
 2 * f *R
30 g * (sin   f * cos  ) 30 g
n  * * (sin   tg * cos  ) 
 f *R  f *R
30 g sin  30 g sin  * cos  sin  * cos 

 * * (sin   * cos  )  * * 
 f *R cos  f *R cos
30 g sin(   )
 * *
 f *R cos
30 g sin(    ) (rot/min) (17)

n * *
 f *R cos 
unde: φ = 350; β = φ + (50 – 100) = 400 - 450 fără a depășii valoarea β = 480
R – raza tamburului (m).
DETERMINAREA CAPACITĂȚII DE PRELUCRARE
Materialul aflat în sită este dispus sub forma unui sector de cilindru, cu secțiunea
variabilă de-a lungul sitei, din cauza clasării treptate (figura 17).
Cantitatea optimă de material încărcată în sită este determinată de înălțimea h:
h = (0,1 – 0,125) * R (18)

Secțiunea S a materialului încărcat se calculează cu relația:
a b
Figura 17
S = aria sectorului de cerc AOB – aria triunghiului AOB =

2 2
= (α * OA ) / 2 – (AB * OC) / 2 (m ) (19)
Capacitatea de prelucrare este:
Q = 3600 * μ * v * F * ρ (t/h) (20)
unde: μ = 0,8 – 0,95 este coeficientul de afânare a materialului în timpul clasării,

η = 0,7 – randamentul clasării,
ρ – densitatea materialului (t / m3),
v – viteza de înaintare a materialului (m / sec),
S – aria încărcăturii (m2).
How to Calculate a Ball Charge Load Level

http://www.miningbasics.com/how-calculate-ball-charge-load-level
Media Loading Determination

% Charge can be calculated as follows:
DETERMINAREA PUTERII DE ANTRENARE
În cazul sitelor rotative, rezemate pe două lagăre puterea de antrenare este:
N = N1 + N2 + N3 (kW) (21)
unde: N1 este puterea necesară ridicării materialului (kW),
N2 – puterea necesară învingerii forțelor de frecare dintre material și suprafața de

clasare (kW),
N3 – puterea necesară învingerii forțelor de frecare în lagăr (kW).
Lucrul mecanic de ridicare a materialului este:
L1 = Gm * H = Gm * R * (1 – cos β) (22)
În care H este dat de relația:
H = R – R * cos β = R * ( 1 – cos β) (23)
unde: Gm este greutatea materialului (N),

m – masa materialului (kg),
g – accelerația gravitațională (m/sec2),
H – înălțimea de ridicare (figura 17 a)
Timpul necesar ridicării materialului este:
t1 = 60 / (n * λ) (24)
λ = 360 / β (25)
Puterea necesară ridicării materialului este:
Gm * R * (1  cos  )
N1 
60 (W) (26)
n*
1
N1  * (Gm * R * n *  * (1  cos  ) (kW) (27)
60 *103
Puterea necesară învingerii frecării dintre material și suprafața de clasare se calculează

ținând cont de forța de frecare:
F2 = f2 * Gm (N) (28)
Momentul de frecare este:
M2 = F2 * R = f2 * Gm * R (N * m) (29)
unde: f = 0,7 este coeficientul de frecare.
Calculul puterii N2 se face cu relația:

M 2 *  * n f 2 * Gm * R * n
N2   (kW) (30)
30 *103 9,6 *103
Momentul de frecare într-un lagăr al sitei este:
Gr  Gm
M 3  f3 * *r (N * m) (31)
2
unde: Gr este greutatea părților rotitoare ale sitei (N),

r – raza lagărului (m),
f3 = 0,3 – 0,4 c0eficientul de frecare în lagăr.
Puterea necesară pentru învingerea frecărilor în lagăr este:
M 3 *  * n f 3 * n * (Gr  Gm ) * r
N3   (kW) (32)
30 *103 2 * 9,6 *103
Puterea totală, necesară antrenării conform relației (21) este:
Gm * R * n *  * (1  cos  ) f 2 * Gm * R * n f 3 * n * (Gr  Gm ) * r
N   (kW) (33)
6 *104 9,6 *103 9,6 *103
Puterea motorului electric de antrenare N m este dată de relația:
N
Nm   * (kW) (34)

unde: β = 1,3 – 1,5 este un coeficient de siguranță,

η = 0,75 este randamentul transmisiei.
În calcule au fost folosite următoarele relații:

Calculul vitezei liniare v:
v=ω*R (m/sec) (35)
Calculul vitezei unghiulare ω:
 *n
 (1/sec) (36)
30
Calculul forței centrifugale Fc:
m * v2
Fc   m * R * 2 (N) (37)
R
Calculul puterii P:
 * n M * * n
P  F * v  F * * R  F * R *  (W) (38)
30 30
M * * n
P (kW) (39)
30 *103
unde: n este turația (rot/min),

R – raza (m),
m – masa (kg),
F – forța (N),
M – momentul (N * m),
CONSTRUCȚIA CIURURILOR ȘI SITELOR ROTATIVE
În practică sunt folosite cu precădere ciururile și sitele poligonale, cu 5 – 8 laturi, cu axa

înclinată sau trunchi de piramidă (figura 15). Secțiunile poligonale asigură o răsturnare
intensă a materialului și o direcționare aproape perpendiculară a materialului pe suprafața de
clasare (figura 18).
Figura 18 – Site poligonale.
În figura 19 este prezentată construcția unei site poligonale. Arborele sitei 1 este
antrenat de un motor electric 2, prin intermediul reductorului 3 și a cuplajelor 4 și 5. Pe
arbore sunt montate spițele 6 ce servesc la montarea ramelor 7, pe care sunt fixate
suprafețele de clasare, pânza sitei 8. Tamburul sitei este închis cu o carcasă 9, prevăzută cu
o conductă pentru exhaustarea prafului 10. Încărcarea materialului brut se face prin pâlnia
11. Evacuarea materialului admis se face prin partea inferioară, deschisă a carcasei 9, iar
evacuarea materialului refuzat prin jgheabul 12.
Figura 19 – Sită rotativă:

1 – arbore; 2 – motor electric; 3 – reductor; 4, 5 – cuplaje; 6 – spițe; 7 – rame; 8 – pânza
sitei; 9 – carcasă; 10 – conductă de exhaustare; 11 – pâlnie; 12 – jgheab.

1 Curs Gratare

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 Curs Gratare

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1 din 49 Echipamentele Proceselor Industriale

UTILAJE PENTRU CLASARE

Clasarea volumetrică urmărește:

CLASIFICAREA PRODUSELOR CLASĂRII VOLUMETRICE

În urma clasării volumetrice a materialelor se obțin:

Randamentul clasării (cernerii) este dependent de:

CONDIȚIILE OPTIME PENTRU REALIZAREA CLASĂRII

Pentru stabilirea vitezei de deplasare și a dimensiunilor ochiurilor suprafețelor de

Timpul de cădere liberă va fi:

Viteza maximă, admisă a particulei este:

În cazul limită, când D = d, viteza va fi:

v  1,566 * d (m/sec) (5)

Cunoscându-se dimensiunile necesare ale particulelor de material d, se poate stabili

METODE DE CLASARE VOLUMETRICĂ

În cadrul acestei metode (figura 2) materialul este adus pe suprafața de clasare cu

Avantajele metodei sunt:

Dezavantajele metodei sunt:

CLASAREA PRIN TRECERE

Dezavantajele metodei sunt:

Figura 3 – Clasarea prin trecere: 1, 2, ... , n – site; A 1, A2, . . . , An – admis pe site.

Clasarea mixtă (refuz+trecere) (figura 4) este o variantă de clasare rezultată prin

TIPURI DE SUPRAFEȚE DE CLASARE

Suprafețele de clasare sunt constituite din:

Câteva suprafețe utile:

Grătarele sunt utilizate la clasarea materialelor cu dimensiuni mari. Ele sunt

Capacitatea orară de prelucrare a grătarelor este cuprinsă între 40 și 50 m 3 / m2 de

Figura 5 – Grătare fixe:

Avantajele grătarelor fixe sunt:

Dezavantajele grătarelor fixe sunt:

GRĂTARE CU BARE LONGITUDINALE MOBILE

Aceste grătare au barele 2 puse în mișcare de arborele excentric 1, cu excentricități

Figura 6 – Grătar cu bare longitudinale mobile: Figura 7 – Tipuri de bare

GRĂTARE CU BARE TRANSVERSALE MOBILE

Arborele principal 4 al grătarului, cu o turație de 70 rot/min, antrenează prin intermediul

Unele caracteristici ale acestor grătare sunt:

GRĂTARE CU BARE LONGITUDINALE FIXE ȘI BARE

Figura 9 – Grătar cu bare longitudinale fixe și bare transversale mobile:

În intervalel dintre barele longitudinale fixe 1 se rotesc discurile 2, așezate excentric pe

Unele dezavantaje ale ciururilor sunt:

Tabelul 1 – Caracteristicile ciururilor și sitelor

plan oscilant(ă) plană în coloană simplă

CIURURI ȘI SITE OSCILANTE

Sunt utilaje simple cu o răspândire mică datorită producțivității reduse și a

Figura 10 – Sită oscilantă:

CIURURI ȘI SITE OSCILANTE SUSPENDATE

Figura 11 – Sită suspendată:

DETERMINAREA TURAȚIEI ARBORELU CU EXCENTRIC

Granula de material cu greutatea G g, amplasată pe suprafaț de clasare înclinată cu

Desprinderea granulei de pe suprafață se produce când:

Desprinderea granulei va fi posibilă atunci când:

φ ≥ arcsin((900 * cos α) / (n2 * e)) (11)

unde: n este turația arborelui cu excentric (rot/min,

CIURURI ȘI SITE VIBRANTE

Ciururile și sitele vibrante, spre deosebire de cele oscilante nu au o mișcare obligatorie

CIURURI ȘI SITE INERȚIALE

Ciururile și sitele vibrante au urmăroarele caracteristici:

Figura 14 – Sită vibratoare inerțială: 1 – ramă; 2 – lagăre; 3 – arbore; 4 – roți; 5 – mase

Tabelul 2 – Caracteristicile tehnice ale ciururilor și sitelor.

CIURURI ȘI SITE ROTATIVE

Figura 15 – Tipuri de site și ciururi tip tambur.

MIȘCAREA MATERIALULUI ÎN SITĂ. STABILIREA TURAȚIEI

O particulă de material este antrenată pe suprafața interioară a sitei din punctul C în

În punctul B componenta tangențială a greutății particulei G * sin β este egală cu forța