Romanul „Baltagul”, de Mihail Sadoveanu, a fost publicat pentru prima

dată în anul 1930. Opera se bucură de o complexitate deosebită, definindu-se

atât ca roman tradiționalist și realist, cât și ca bildungsroman. Inspirat de balada
„Miorița”, al cărei nucleu epic îl preia Sadoveanu, romanul „Baltagul” face referire
la tema loialității, a împlinirii destinului și la cea a căutării și aflării adevărului în
vederea realizării justiției.

Narațiunea este împărțită în șaisprezece capitole și se deschide cu o povestire

de tipul celor „în ramă”. Astfel, cititorul face cunoștință cu protagonista
romanului, Vitoria Lipan, care trăiește în satul Măgura, în zona Munților
Tarcăului, împreună cu familia ei.

Vitoria și Nechifor au doi copii: Gheorghiță și Minodora, care începuse o relație cu

fiul dascălului din sat, deși Vitoria dorea un alt destin pentru fiica ei.

Capitolul I incepe cu amintirea de catre Vitoria Lipan a unei povesti despre

cosmologie spusa de Nechifor Lipan la nunti. Astfel Dumnezeu le-a dat
tiganului cetera , neamtilor surubul, jidanilor banii, rusului betia, boierilor
rautatea si ticalosia. Muntenilor care au ajuns cei din urma le-a dat "o inima
usoara" buna intelegere cu celelalte natii si "muieri frumoase". Vitoria este
descrisa "stand singurape prispa", invartind absenta fusul. Aceasta se gandea
la Nechifor , sotul ei, care plecase dupa niste oi, la Dorna si nu se mai
intoarse. Situatia financiara a familiei este una buna. Vitoria si Nechifor
"dragostea ei de 20 si mai bine de ani" au avut 7 copii din care ramasesera
doar 2 : Minodora si Gheorghita. Ultimul coborase cu oile la iernat, Baciul
Alexa ii trimite o scrisoare Vitoriei spunandu-i ca trebuie sa plateasca la oieri.
Parintele Danil ii citeste Vitoriei si o scisoare trimisa de Ghita C. Topor
"domnisoarei Vitoria Lipan" in care isi marturiseste dragostea. Vitoria critica
despartirea de traditia reprezentata de "catrinta si camesa" si de vechile
superstitii: gunoiul nu trebuie aruncat in fata soarelui. Vitoriei ii apare
Nechifor Lipan in vis cu spatele intors catre ea, trecand spre asfintit o
revarsare de ape.

Capitolul al II-lea : Vitoria il zareste pe Mitrea care coboara "inainte de

vreme" cu oile pentru ca are sa "vremuiasca"[3]. Vitoria il priveste in acest
timp pe "cocosul cel mare porumbac" care "se intoarse cu secera cozii spre
focul din horn si cu piscul spre horn" dand semne de plecare.

In capitolul al III-lea Vitoria se duce la parintele Danil Miles sa se sfatuiasca.

Ii marturiseste ca sotul ei a mai fost o data la Dorna, Pentru preot visurile nu
sunt decat "inselari" si aminteste cateva pricini ale intarzierii: boala sau"vreo
pozna". Apoi ii dicteaza preotului o scisoare pentru Gheorghita in care se
intelege cu baciul Alexa sa vanda din oile "canarale" , iar de sarbatori sa vina
acasa pentru ca el e acum "singur barbat la gospodarie".
In cpitolul al IV-lea: Vitoria Lipan trece pe la baba Maranda, vrajitoarea
pentru a afla si parerea ei despre intarzierea sotului. Maranda stie ca va primi
vizita Vitoriei demonstrand prin aceasta ca are "unele tainice stiinti si
mestesuguri". Vitoria isi imagineaza ca "cel cu nume urat" se afla fie in
cateaua babei, fie intr-o "lada mare brasoveneasca". Maranda ii spune ca
intarzierea sotului e legata de "una cu ochi verzi si cu sprancenele imbinate"
dar Vitoriase indoieste. Vitoria ii marturiseste ca tine post negru 12 vineri in
sir.

Capitolul al V-lea: Gheorghita se intoarce inaintea sarbatorilor de la apa Jijiei,

lasand oile in grija baciului Alexa. Fiind trista, Vitoria nu se poate bucura de
sarbatori. Intelese ca dragostea ei pentru Nechifor "se pastrase ca-n
tinerete". Gheorghita isi aminteste de copilaria lui la munte , constientizand
ca de acum povara gospodariei va atarna pe umerii lui. Vitoria se hotaraste
sa faca un drum la Piatra si la manastirea Bistrita. Ei pleaca in calatorie, intr-
o sambata, la rasaritul soarelui . Drumul este greu caci trebuie sa se lupte cu
troianul . Ajung la manastirea Bistrita: Apoi se sfatuieste cu parintele Visarion
care o indeamna sa mearga la Piatra, pentru a se face cercetari.

Capitolul al VI-lea: Cei 2 sunt gazduiti intr-o odaita de sub staretie[6]. Ajunsi
in Piatra, Vitoria intra la prefect. Desi nu mai era tanara , prefectul remarca
frumusetea "neobisnuita" a femeii . Aceasta ii marturiseste ca sotul ei e
plecat de 73 de zile la Dorna sa cumpere oi si nu s-a mai intors . Prefectul ii
cere sa scrie o plangere pentru a se face cercetari. Ea nu asteapta "de la
dansii (autoritati) sprijin". Datoria ei este sa il gaseasca pe Nechifor, deci va
pleca impreuna cu Gheorghita la drum. Ii va da o bucata de fier fierarului sa-i
faca un baltag iar pe 27 februarie o va trimite pe Minodora la manastirea
Varatecului (aici era sora mameiei, Melania).

Capitolul al VII-lea . Pe 9 martie (sarbatoarea celor 40 de mucenici din

Sevastia) Vitoria se impartaseste si sfinteste baltagul. Preotul Miles, d-l
Iordan, carciumarul si d-l David vin la Vitoria. Aceasta stabileste pretul pe
marfa dupace se sfatuieste cu parintele si cu d-l Iordan. D-l David ar vrea sa
se tocmeasca dar Vitoria refuza. Aceasta primeste pe marfa 38.000 lei pe
care-i lasa pana a 2-a zi la parintele Daniil. Noaptea daduse la vite o dihanie,
dar vitoria ia pusca si trage , iar "2 umbre omenesti" se departeaza in fuga.
Pornesc la drum pe 10 martie , intr-o vineri insotiti de dl. David. Vitoria stie
ca sotul ei e mort "caci viu se poate intoarce si singur". Seara ajung la Gura
Bicazului unde poposesc la han la Donea ; aceasta nu l-a mai vazut pe
Necchifor din toamna; pretind ca Nechifor ar trebui sa-i plateasca femeii niste
datorii. A doua zi asteapta sa curga strasinile pentru ca fiind sambata , d-l
David nu avea voie sa porneasca la drum decat pe apa; Seara poposesc la
han in Calugareni, la d-l David . Vitoria isi aminteste o legenda despre Piatra
Teiului pe care i-o spusese Nechifor: diavolul ar fi rupt noaptea piatra din
varful Ceahlaului si ar fi adus-o in brate, s-o arunce in Bistrita, dar a cantat
cocosul, a lepadat-o si a fugit in pustie. Pleca de la hanul lui David, dar nu
mai inainte isi schimba in bani marunti cateva mii sa nu atraga atentia asupra
sa.
Capitolul al-VIII-lea

Gheoghita, Vitoria si negustorul David planuiau drumul pana Vatra Dornei.

In drumul lor facura un popas pe malul Bistritei langa o toplita; de acolo au

pornit de-a lungul Bistritei pana ce i-a prins noaptea langa un han la Donea.
Acolo munteanca se preface ca-l cauta pe Lipan pentru niste bani si afla ca
acesta nu a mai fost vazut pe-acolo din toamna.

Cei trei au pornit iar la drumetie, urmatorul popas fiind casa lui David la
Calugareni langa Piatra Teiului. In acea seara Vitoria a inceput sa depene amintiri
cu Lipan. In dimineata urmatoare mersera pana la Farcasa unde se oprira din
nou.“Vitoria il judeca pe Lipan. Avea ea sa-i spuie multe;(…)si I le spunea din
launtru, cu banuieli si suferinte vechi.”

Capitolul al IX-lea

Isi continua drumul pana la Farcasa. Pentru ca bate un vant rece, Vitoria
decide sa poposeasca acolo. Tot aici il zareste si pe subprefectul Anastasie
Balmez. Intra in vorba cu un barbat, cu mos Pricop, fierarul , la care vor fi
gazduiti peste noapte. Mos Pricop isi aminteste ca potcovise altadata si calul
lui Nechifor pe care-l numeste "vretnic roman".

Capitolul al X-lea incepe cu o descriere a muntenilor: "iuti si nestatornici",

"rabdatori in suferinti", respectand datinile de la inceputul lumii, "ferindu-se
de alte neamurisi de oamenii de la campie", avand un adevaratcult pentru
"barlogul lor".

Cei doi isi continua drumul catre Borca. Aici zaresc o cumetrie[7]. Vitoria intra
la lehuza, pune pe fruntea nou-nascutului o hartie de 20 de lei. Preotul ii
imparte pe munteni in 2 categorii: "cu bucurii si cu cantece" sau "dusmani
capcauni". "La noi nu sunt oameni de mijloc".

Ajunsi in la Cruci zaresc o nunta. Vorniceii[8] au intins plosca si au ridicat

pistoalele obligandu-i sa bea in cinstea mirilor . Acestia respecta noul
calendar pentru ca dupa vechiul calendar ar mai fi fost inca in post (diferenta
dintre cele doua este de 13 zile).

Merga la Dorna si apoi la Vatra Dornei pentru ca acolo s-au vandut toamna
oi. La cantelarie in Vatra Dornei afla de la un slujbas ca in prima saptamana
din noiembrie Gheorghe Aadamachi si Vasile Ursachi i-au vandut 300 de oi lui
Nechifor Lipan apoi au pornit impreuna la vale . Vitoria porneste apoi
increzatoare catre Neagra pe urmele oilor.

Capitolul al XI-lea : Vremea s-a stricat . Ajunsi la marginea celei din urma
Dorne poposesc la o crasma unde sunt primiti de o femeie nu prea amabila .
Atunci se duce in celalalt capat al satului unde crasmarul Dumitru Macovei isi
aminteste ca spre Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril au poposit la han 3 oieri
dintre care unul era calare pe "un cal negru tintat , purta caciula brumarie" si
era "mester la vorba". Tovarasii lui erau de treaba si prieteni", "unul era
putintel la trup si negricios", celalalt mai voinic, radea des si tare , iubea
bautura si avea buza de sus despicata ca la iepure. Trec apoi prin Paltinis,
Darmoxa, Brosteni, Borca cautandu-i urma din crasma . Apoi merg spre
stanga parasind apa Bistritei si se opresc in Sabasa. Afla de la feciorul
crasmarului ca Stanisoare inseamna muntele cu cale serpuita si prapastii. Aici
se afla Crucea Talienilor . Feciorul crasmarului ii conduce pana in Suha . Aici
poposesc la crasma d-lui Iorgu Vasiliu. Afla ca turma a trecut pe aici dar erau
2 ciobani din partea locului, din Doi Meri: Iepure sau Calistrat Bogza si Ilie
Cutui. Vantul contenise; Vitoria isi da seama ca Nechifor "cazuse jos, in vale"
iar "in intuneric, incepea sa se faca lumina [...] aici intre Sabasa si Suha,
trebuia sa gaseasca ea cheia adevarului".

Capitolul al XII-lea : Vitoria propune sa-i cheme printr-un argatel pe I. Cutui

si pe Calistrat Bogza "pentru o chestie mare la Primarie". Cucoana Maria,
sotia lui Iorgu Vasiliu o insoteste pe Vitoria la primarie . Cei 2 spun ca nu au
nici o datorie la Nechifor , ca s-au despartit de el la Crucea Tlienilor si ca sotul
ei s-a indreptat catre casa. In tot timpul discutiei Vitoria a privit in jos, vrand
sa para umila si in acelasi timp sa-si ascunda adevaratele ganduri. Le promite
sa mai treaca pe la ei, in speranta ca-si vor mai aminti ceva. Vitoria urca
soseaua cea serpuita peste Stanisoara, coboara in Sabasa, poposeste la d-l
Toma si sotia lui Catrina . Vitoria il gaseste pe Lupu "un dulau sur si flocos, cu
urechile si coada scurtata, dupa moda din munte a ciobanilor" in curtea unui
gospodar in Sabasa .

Capitolul al XIII-lea : Vitoria merge din nou la Borca sa intrebe daca nu

cumva Nechifor a fost vazut cobor'nd din Stanisoara . I se raspunde ca
"inapoi , venind cu fata , nu s-a mai aratat". Merge cu Gheorghita iar in Suha
, cu Lupu in lantug. Lupu este "nelinistit si reuseste sa gaseasca ceva. La
inceput coboara Gheorghita, trimis de Vitoria, apoi femeia . Aceasta il cheama
pe celalalt Gheorghita, pe mort.

Capitolul al XIV-lea: Vitoria il pune pe Lupu de staja la cai, ii cere lui

Gheorghita sa privegheza mortuliar ea se duce in Sabosa, sa implineasca cele
de cuviinta. Pentru ca se insereaza, lui Gheorghita ii este frica sa stea singur
in vagauna, se urca langa cal si caine, unde adoarme. Este trezit de latratul
cainelui care anunta sosirea Vitoriei, a d-lui Toma , a "judetului satului" si a
"unui strajer". Vor mai avea de asteptat pana la ridicarea cadavrului . Vitoria
ii cere d-lui Toma pentru a 2 zi "paini douazeci, masline doua chile si scrumbii
zece si rachiu cinci garafi de cate o oca"pentru "pomenirea" lui Nechifor .
Parintele coboara in rapa pentru a-i face slujba. Autoritatile s-au intalnit in
rapa a 3 zi. Vitoria prezinta faptele , nu acuza pe nimeni, accentueaza
necesitatea existentei unui martor si a unei dovezi ca cei 2 au cumparat si
oile lui (dupa legea muntenilor).

Capitolul al XV-lea: Anastase Balmez ii cheama ca informatori pe cei 2

gospodari: I. Cutui, Calistrat Bogza. Intai vorbeste Bogza care si-a dori sa fie
de fata si I. Cutui. Bogza pretinde ca s-au despartit de Nechifor in varful
Stanisoarei. Vitoria accentueaza necesitatea existentei unui martor sau a
unor dovezi . Cand iese, munteanca il intalneste pe Cutui caruia ii spune ca
Bogza il banuieste pe el, apoi intoarce cuvintele spunand ca trebuie sa fi mai
fost cineva prezent. Vitoria o intalneste pe gafita , nevasta lui Ilie Cutui care-i
marturiseste ca sotul ei isi tine baltagul acasa sub icoane si ca nu l-a spurcat.

Femeile (Vitoria si Maria) fac pregatirile pentru imnormantare: impodobesc

un car cu cetina si se aseaza in el un sicriu gol; sunt prezenti 3 preoti, 3
oameni cu buciume si 4 femei bocitoare.

Vitoria aduna ramasitele mortului, le uda cui vin . le aseaza in cosciug; preotii
tin slujba iar Vitoria se ingrijeste de toate ritualurile inmormantarii: datina
podurilor , bocirea mortului. In momentul ridicarii capacului, C. Bogza isi
inalta capul , privea mortul si era "intr-o fierbinteala bolnava" iar I. Cutui
statea departe de el. Cand se apropie de biserica, clopotele incp sa bata iar
intreg satul se indreapta catre timitir. Maria termina ceremonialul
inmormantarii (vinul pentru stropit si gaina neagra care se da peste groapa)
pentru ca Vitoria vrea sa stea langa barbatul ei pe care-l plange (arunca un
pumn de tarana peste sicriul coborat in pamant).

Capitolulal XVI: La usa cimitirului i se da fiecaruia un sfert de paine si un

paharel de rachiu; praznicul se tine acasa la domnu Toma; pentru ca este in
post li se dau de pomana galuste de post si curechiprajit cu oloi de canepa.
Munteanca se aseaza langa cei 2 gospodari din Doi Meri. Ii cere lui Calistrat
baltagul lui , apoi i-l da lui Gheorhitacare avea si el unul la fel dar cel din
urma "e mai vechi si stie mai multe". Vitoria reconstituie crima: Nechifor era
la deal , in pasul calului, suind Crucea Talienilor , impreuna cu 2 oameni si cu
cainele lui, Lupu. Unul s-a grabit catre pisc pentru a vedea daca nu vine
cineva iar al 2-lea venea in urma lui Nechifor , ducandu-si calul de capastru.
Era asfintitul soarelui . Nechifor a fost lovit in forta si pravalit in prapastie
impreuna cu calul. Cainele l-a atacat pe ucigas dar a fos palit cu piciorul
dedesuptul botului si s-a pravalit in rapa. Calistrat incearca sa-si recupereze
baltagul. Munteaca spune ca "pe baltag e scris cu sange" si ii cere lui
Gheorghita sa elibereze cainele, dar se incurca in lantug. Bogza il ataca,
cainele se elibereaza, iar "feciorul mortului il paleste in frunte pe criminalul
tatalui sau. Cainele se repede la beregata lui Calistrat; doar jandarmii il scot
din gura cainelui. Calistrat marturiseste ca l-a omorat pe Nechifor pentru a-i
lua oile si ii cere iertare Vitoriei.

Vitoria planuieste ce are de facut: pomenile pentru cel mort, organizarea

gospodariei. Accentueaza ca nu o va lasa pe Minodora sa se casatoreasca "cu
feciorul acela nalt si cu nasul mare al dscalitei lui Topor".