1

Luisa Piccarreta,

Fiica Cea Mică a Voinței Divine

FECIOARA MARIA ÎN
ÎMPĂRĂȚIA VOINȚEI DIVINE

Meditații de fă cut în luna mai,

pentru Casa Voinței Divine
6 mai 1930

Copie conform originalului, cu indispensabilile corecturi

gramaticale și cu notificări, editată de D. Pablo Martín
Sanguiao.

Tradus de: Enășcuț C

Corectură: Profesor Petru Bacoșcă

3
 FIAT!!!

I.M.I. 1

Apelul matern al Reginei Cerului

Dragă fiică , simt nevoia irezistibilă să cobor din Cer, să -
ți fac vizitele mele materne; iar dacă mă vei asigura de
iubirea ta filială și de fidelitatea ta, eu voi ră mâ ne mereu
cu tine în sufletul tă u, să -ți fiu educatoare, model, exemplu
și Mamă

1
Luisa în toate scrierile ei începe cu acest cuvâ nt latin „FIAT”, și
nu este întâ mplă tor. Ș i cu acest cuvâ nt („Așa să fie”) Dumnezeu a dat
începutul tuturor Lucră rilor sale: Creația („Fiat lux!”, „Să fie lumină”,
Gen 1,3), Întruparea Cuvâ ntului („Fiat mihi secundum Verbum
tuum”, „Fie mie după Cuvântul tău”, Lc 1,38), Ră scumpă rarea („...non
mea voluntas, sed Tua fiat”, „Nu voința mea, dar a Ta să fie făcută”,
Lc 22,42), Invocarea venirii Împă ră ției sale („Fiat Voluntas tua, sicut
in Coelo et in terra”, „Facă-se Voia ta, precum în Cer așa și pe pământ”,
Mt 6,10).
Acest cuvâ nt însumează în sine tot ceea ce Luisa a spus și a trăit,
în același mod în care exprimă tot ce face Dumnezeu, ba chiar, exprimă
însă și Viața lui Dumnezeu, Actul să u veșnic și absolut, expresie a Vrerii
sale infinite de Sfâ nt.
Voința Divină (este un substantiv care indică Substanța Sa, ceea
ce este Dumnezeu), iar Vrerea sa Divină (este un verb, fie și un
substantiv: care indică Viața Sa, ceea ce Dumnezeu face). Distincția
dintre „voință” și „vrere” (chiar dacă de fapt coincid) este la fel cum
este între „inimă ” și „bă taia inimii”, sau între „motor” și, pornirea
motorului”; sau între „izvor” și „râ u”, vorbind mereu prin intermediul
analogiei, un alt lucru ar fi încă efectul bă tă ii inimii, care este viața,
sau motorul, care este de exemplu că lă toria. În ceea ce privește
„vrerea”, efectul pe care îl produce este „iubirea”. Ș i, dacă în
Dumnezeu izvorul este Voința sa, iar râ ul este Vrerea Divină , apa
acestui râ u este Iubirea. Astfel, Isus poate spune bine că „Iubirea este
4
fiul Voinței Divine”, adică , este manifestarea și comunicarea sa.
Așadar, cuvâ ntul „Fiat”, pe care îl vom gă si mereu în paginile Luisei,
în general exprimă Vrerea Divină , Actul veșnic în care Dumnezeu este
Cel ce este, și face tot ce El face.
_________________________________

afectuoasă .Eu vin pentru a te invita să intri în împă ră ția

Mamei tale, adică în Voința Divină , și bat la ușa inimii tale
pentru ca tu să -mi deschizi...
Ș tii, cu înseși mâ inile mele îți dau în dar această
carte: ți-o ofer cu îngrijire maternă , pentru ca tu la râ ndul
tă u, citind-o, să înveți să tră iești Cerește, nu cum se
tră iește pe pă mâ nt. Fiica mea, această carte este de aur:
ea va forma averea ta spirituală care va fi și fericirea ta
pă mâ ntească . În ea vei gă si izvorul tuturor bunurilor:
dacă ești slă bită vei dobâ ndi puterea; dacă ești ispitită ,
vei dobâ ndi victoria; dacă ai că zut în pă cat, vei întâ lni
mâ na milostivă și puternică care te va ridica din nou;
dacă te simți mâ hnită , vei gă si confort; dacă ești rece, vei
gă si intermediul sigur pentru a te reîncă lzi; dacă vei fi
înfometată , vei gusta hrana delicioasă a Voinței Divine. Cu
ea nu îți va lipsi nimic, nu vei mai fi singură , deoarece
Mama ta îți va face o dulce companie și cu fiecare grijă
maternă își va lua responsabilitatea pentru a te face
fericită . Eu, Împă ră teasa Cerească , mă voi gâ ndi la toate
nevoile tale, atâ ta timp câ t tu vei fi de acord să tră iești
unită cu mine.
Dacă tu ai cunoaște preocupă rile mele, suspinele
mele arză toare chiar și lacrimile pe care le vă rs pentru fiii
mei! Dacă tu ai știi cum ard de dorința ca tu să asculți
lecțiile mele toate despre Cer și să înveți să tră iești în
Voința Divină ! În această carte tu vei vedea minuni: vei
gă si o Mamă care te iubește atâ t de mult, încâ t își sacrifică

5
 Fiul să u iubit pentru tine, pentru a te face să tră iești din
aceeași Viață pe care Ea însă și a tră it-o pe pă mâ nt. Deci,
nu-mi da această durere, nu mă respinge; acceptă acest
Dar al Cerului pe care ți-l dau; primește vizita mea,
lecțiile mele...
Să știi că Eu voi vizita toată lumea, voi merge la
fiecare individ, în toate familiile, în comunită țile
religioase, în fiecare națiune, printre toate popoarele, și,
dacă va fi necesar, le voi vizita pentru secole întregi, pâ nă
câ nd voi forma, ca Regină , poporul meu și, ca Mamă , pe
fiii mei, care să cunoască și să facă să domnească peste
tot Voința Divină .
Iată -ți explicat scopul acestei că rți. Cei care o vor
primi cu iubire vor fi primii fii fericiți care vor aparține
împă ră ției FIATULUI Divin, iar Eu voi scrie cu caractere de
aur numele lor în Inima mea maternă .
Vezi, fiica mea? Însă și acea infinită Iubire a lui
Dumnezeu a vrut să se folosească de mine în momentul
Ră scumpă ră rii, pentru a face să coboare Cuvâ ntul Veșnic
pe pă mâ nt; acum mă cheamă din nou pe teren și îmi
încredințează această sarcină dificilă , mandatul sublim de
a forma pe pă mâ nt fiii împă ră ției Voinței sale Divine. Cu
multă grijă maternă intru în acțiune și îți pregă tesc calea
care va trebui să te conducă în această împă ră ție fericită .
În acest scop îți voi da sublime lecții cerești și în cele
din urmă te voi învă ța rugă ciuni noi și speciale, prin care
vei constrâ nge Cerul, Soarele, Creația, însă și Viața mea și
pe cea a Fiului meu, toate faptele Sfinților, astfel ca, în
numele tă u, ei să obțină adorabila împă ră ție a Vrerii
Divine. Aceste rugă ciuni sunt cele mai puternice, pentru
că amenință munca divină în sine. Prin mijlocirea lor
Dumnezeu se va simți dezarmat și învins de ființa umană ;
fiind puternic acest ajutor, tu vei gră bi venirea regatului
6
să u foarte fericit și împreună cu mine vei obține ca Voința
Divină să se facă precum în Cer așa și pe pă mâ nt, după
cum este dorința Învă ță torului Divin.
Curaj, fiica mea, fă -mă bucuroasă , iar Eu te voi
binecuvâ nta.

Rugăciune către Regina Cerului

pentru fiecare zi a lunii mai
Regină Imaculată , Mama mea Cerească , vin pe
genunchii tă i materni pentru a mă abandona ca fiica ta
cea dragă în brațele tale, să -ți cer cu cele mai arză toare
suspine, în această lună consacrată ție, harul cel mai
mare: pentru a mă admite să tră iesc în împă ră ția Voinței
Divine. Mamă sfâ ntă , Tu care ești Regina acestei
împă ră ții, admite-mă să tră iesc în ea ca o fiică a ta, ca să
nu mai fie nelocuită , ci locuită de fiii tă i. De aceea,
Suverană Regină , mă încredințez ție, ca să conduci pașii
mei în Împă ră ția Vrerii Divine și, strâ ngâ nd mâ na ta
maternă , vei că lă uzi toată ființa mea pentru a face viață
perenă în Voința Divină . Tu îmi vei fi Mamă , iar Mamei
mele îi încredințez voința mea, ca să mi-o schimbi cu
Voința Divină și așa voi putea fi sigură că nu voi ieși din
împă ră ția sa. De aceea, te rog să mă luminezi pentru a mă
face să înțeleg ce înseamnă Voința lui Dumnezeu.

Bucură-te Marie...

Propunere pentru luna mai:

Dimineața, la miezul zilei și seara, adică de trei ori
pe zi, să mergem pe genunchii Mamei noastre Cerești și
să -i spunem: „Mama mea, te iubesc, dar iubește-mă și Tu
și dă un strop din Voința lui Dumnezeu sufletului meu; dă -

7
mi binecuvâ ntarea ta, astfel ca să pot face toate acțiunile
mele sub privirea ta maternă .

Ziua I

Regina Cerului în împărăția Voinței

Divine. Primul pas al Voinței Divine în
Zămislirea Imaculată a Mamei noastre Cerești.

Sufletul către Regina Imaculată: Iată -mă , o Mamă

preadulce, prosternată înaintea ta: astă zi este prima zi a
lunii mai, sacră pentru tine, în care toți fiii tă i vor să -ți
ofere recomandă rile lor pentru a atesta dragostea lor și
pentru a constrâ nge iubirea ta să -i iubească , iar eu te vă d
coborâ nd din Patria Cerească înconjurată de mulțimi de
îngeri pentru a primi frumoșii trandafiri, violetele umile,
castitatea crinilor fiilor tă i, dă ruindu-le zâ mbetul tă u de
iubire, cu harurile și binecuvâ ntă rile tale și, strâ ngâ nd la
sâ nul matern darurile fiilor tă i, le duci în Cer pentru a le
rezerva ca garanție și coroană în momentul morții lor.
Mamă Cerească , eu, care sunt cea mai mică , cea mai
nevoiașă dintre fiii tă i, în mijlocul atâ tor ființe umane,
vreau să vin pâ nă în sâ nul tă u matern pentru a aduce, nu
flori și trandafiri, ci un soare în fiecare zi. Dar Mama
trebuie să -și ajute fiica, dâ ndu-mi lecțiile sale despre Cer,
pentru a mă învă ța să formez acești sori divini, dand
omagiul cel mai frumos și iubirea cea mai pură . Mamă
dragă , Tu ai înțeles ce vrea fiica ta: vreau să fiu învă țată de
tine să tră iesc din Voința Divină , iar eu, transformâ nd
acțiunile mele și pe mine însă mi în Voința Divină , în
funcție de învă ță turile tale, în fiecare zi îți voi aduce în
sâ nul tă u matern toate acțiunile mele schimbate în sori.
8
Lecția Reginei Cerului: Binecuvâ ntată fiică , rugă ciunea ta
a emotionat Inima mea maternă și, atră gâ ndu-mă din Cer,
sunt deja aproape de fiica mea, să -ți dau toate lecțiile mele
despre Cer. Privește-mă , dragă fiică , mii de ingeri mă
inconjoară și, inclinandu-se, toți stau în așteptare pentru a
mă auzi vorbind despre acel FIAT Divin, că ci dintre toți,
dețin cel mai mult izvorul să u, cunosc secretele sale
minunate, bucuriile sale infinite, fericirea sa de nedescris
și valoarea sa incalculabilă . Ș i, auzind-o pe fiica mea cum
mă cheamă , pentru că vrea lecțiile mele despre Voința
Divină , aceasta este pentru mine să rbă toarea cea mai
mare, bucuria cea mai pură și, dacă tu o să asculți lecțiile
mele, Eu mă voi numi cea mai fericită să fiu Mama ta. Oh,
cum suspin să am o fiică , ce vrea să tră iască în întregime
din Voința Divină ! Spune-mi, o fiică , o să mă mulțumești?
Îmi vei da Inima ta, voința ta, toată ființa ta în mâ inile mele
materne, astfel ca să te pregă tesc, să te dispun, să te
întă resc, să te golesc în întregime, ca să te umplu în
întregime de lumina Voinței Divine și să formez în tine
Viața sa Divină ? Sprijină capul tă u pe Inima Mamei tale
Cerești și ascultă -mă cu atenție, astfel ca lecțiile mele
sublime să te facă să te decizi să nu mai faci niciodată
voința ta, ci mereu pe Cea a lui Dumnezeu.
Fiica mea, ascultă -mă , este Inima mea maternă care
te iubește atâ t de mult și vrea să se reverse asupra ta. Să
știi că te am aici, scrisă în Inima mea, și te iubesc ca pe o
adevă rată fiică , dar simt o durere pentru că nu te vă d
asemă nă toare Mamei tale. Dar știi ce ne deosebește? Vai,
este voința ta, care îndepă rtează vitalitatea harului,
frumusețea care îl îndră gostește pe Creatorul tă u, tă ria
care suportă și învinge totul, iubirea care consumă totul; în
concluzie această voință a ta nu este cea care o însuflețește
pe Mama ta Cerească . Tu trebuie să știi, că am cunoscut

9
voința mea umană numai ca să o țin sacrificată ca omagiu
pentru Creatorul meu; viața mea a fost toată din Voința
Divină . Din primul moment al Ză mislirii mele am fost
modelată , încă lzită și așezată în Lumina sa, care a purificat
cu puterea sa germenul meu uman, așa că am ră mas
ză mislită fă ră pata originară . De aceea, dacă Ză mislirea
mea a fost fă ră pată și așa glorioasă , ca să formeze onoarea
Familiei Divine, era doar pentru că FIATUL atotputernic se
revă rsa asupra germenului meu, și pură și sfâ ntă am ră mas
ză mislită . Astfel că , dacă Vrerea Divină nu s-ar fi revă rsat
asupra germenului meu mai mult decâ t o mamă sensibilă ,
pentru a împiedica efectele pă catului originar, aș fi întâ lnit
soarta cea tristă a celorlalte creaturi, de a fi ză mislită cu
pă catul originar. Așadar, toată cauza principală a fost
Voința Divină . Ei să -i fie onoare, slavă , mulțumire că ci am
fost ză mislită toată fă ră pă catul stră moșesc.
Acum, fiica Inimi mele, ascultă de Mama ta: pune
deoparte voința ta umană , mai degrabă bucură -te să mori
decâ t să -i dai un act de viață . Mama ta Cerească ar fi fost
mai bucuroasă să moară de mii și mii de ori decâ t să facă
un singur act din voința sa. Așadar, nu vrei tu să mă imiți?
Ah, dacă tu o vei ține sacrificată în onoarea Creatorului
tă u, Vrerea Divină va face primul pas în sufletul tă u și te
vei simți modelată de o auroră cerească , purificată și
încă lzită , astfel încâ t vei simți că se anihilează germenii
viciilor tale, te vei simți așezată în primii pași ai
împă ră ției Voinței Divine. Așadar fii atentă , dacă tu mă vei
asculta și îmi vei fi credincioasă , Eu te voi îndruma, te voi
duce de mâ nă pe calea nesfâ rșită a FIATULUI Divin, te voi
ține apă rată sub mantia mea albastră și vei fi onoarea
mea, bucuria mea, victoria mea și a ta.
Sufletul: Imaculată Fecioară, ia-mă pe genunchii tăi
materni și fii pentru mine Mamă; cu mâinile tale sfinte ia în
10
stăpânire voința mea, purific-o, modeleaz-o, încălzește-o cu
atingerea degetelor tale materne; învață-mă să trăiesc
doar din Voința Divină.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, începâ nd de
dimineață și în toate acțiunile tale, îmi vei da voința ta în
mâ inile mele spunâ ndu-mi: „Mama mea, oferă Tu însăți
sacrificiul voinței mele Creatorului meu”.
Jaculatorie: Mama mea, închide Voința Divină în
sufletul meu, astfel ca să formeze tronul și locuința sa și să
aibă primul să u loc în el.

Ziua a II-a

Al doilea pas făcut de Voința Divină în

Regina Cerului. Primul surâs al Preasfintei
Treimi asupra Zămislirii sale Imaculate:

Sufletul: Iată -mă din nou pe genunchi tă i materni,

pentru a asculta lecțiile tale. Mamă Cerească , această
să rmană fiică se încredințează puterii tale. Sunt prea
să rmană , cunosc, dar mai știu că Tu mă iubești ca o Mamă ,
aceasta îmi ajunge pentru a mă arunca în brațele tale,
astfel ca Tu să ai compasiune și, deschizâ ndu-mi urechile
inimii, mă vei face să aud vocea ta preadulce pentru a-mi
da lecțiile tale sublime. Tu, Mamă sfâ ntă , vei purifica
inima mea cu atingerea degetelor tale materne, astfel ca
să se poată închide în ea roua cerească a învă ță turilor tale
cerești.
Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, ascultă -mă , dacă
tu ai știi câ t te iubesc, ai avea mai multă încredere în Mama
ta și ai face tot posibilul să nu-ți scape niciun singur cuvâ nt
al meu. Tu trebuie să știi că nu doar te-am scris în Inima
mea, ci înă untrul acestei Inimi am o fibră maternă care mă
11
face să o iubesc pe fiica mea mai mult decâ t o mamă . De
aceea vreau să te fac să auzi marele miracol pe care l-a
fă cut FIATUL Suprem în mine, astfel ca tu, imitâ ndu-mă , să
poți să -mi dai o mare onoare de a fi fiica mea regină . O,
cum suspină Inima mea, înecată în dragoste, de a avea în
jurul meu distinsa mulțime a micuțelor regine!
Așadar ascultă -mă , draga mea fiică : de îndată ce
Voința Divină s-a revă rsat asupra germenului meu uman
pentru a impiedica tristele efecte ale pă catului, Divinitatea
a surâ s, să rbă torind câ nd a vă zut în germenul meu acel
germen uman pur și sfâ nt, cum a ieșit din mâ inile sale
creatoare atunci câ nd a creat omul. Iar FIATUL Divin a
fă cut al doilea pas în mine, cu aducerea acestui germen
uman al meu, de El purificat și sfințit, înaintea Divinită ții,
astfel ca să fie revă rsate torențial asupra micimii mele în
actul de a fi ză mislită ; și, Divinitatea, vă zâ nd în mine
lucrarea Lor creativă , frumoasă și curată , a surâ s cu
plă cere și voind să mă să rbă torească , Tată l Ceresc a vă rsat
asupra mea mă ri de putere, Fiul, mă ri de înțelepciune,
Duhul Sfâ nt, mă ri de iubire. Astfel că am ră mas ză mislită în
lumina nesfâ rșită a Voinței Divine, și, în mijlocul acestei
mă ri divine pe care micimea mea nu o putea conține, am
format unde foarte înalte pentru a le trimite din nou
precum omagii de iubire și glorie Tată lui, Fiului și Duhului
Sfâ nt. Iar Trinitatea era numai ochi asupra mea și pentru a
nu se face învinsă de mine în iubire, zâ mbindu-mi și
mâ ngâ indu-mă , îmi trimitea alte mă ri, care mă
înfrumusețeau atâ t de mult, că ci cum a fost formată mica
mea umanitate, am dobâ ndit virtutea ră pitoare de a-l ră pi
pe Creatorul meu. Ș i într-adevă r se fă cea ră pit, în așa fel că
între mine și Dumnezeu era mereu să rbă toare, astfel că nu
ne-am negat unul pe altul cu nimic. Eu nu I-am negat
niciodată cu nimic și nici El. Dar tu știi cine mă însuflețea
12
cu această forță ră pitoare? Voința Divină , care domnea în
mine ca și viață . De aceea puterea Entită ții Supreme era a
mea, așadar aveam o putere egală , încâ t ne ră peam
reciproc.
În acest moment, fiica mea, ascult-o pe Mama ta, să
știi că Eu te iubesc mult de tot și aș vrea să vă d sufletul tă u
plin de înseși mă rile mele. Mă rile mele sunt imense și vor
să se verse, dar pentru a face aceasta trebuie să te golești
de vrerea ta, astfel ca Vrerea Divină să poată face al doilea
pas asupra ta și să devină ca un principiu de viață în
sufletul tă u, în acest mod chemi atenția Tată lui Ceresc, a
Fiului și a Duhului Sfâ nt, ca să se reverse asupra ta cu
mă rile lor abundente; dar pentru a face asta, vor să
gă sească în tine, însă și Voința lor, pentru că nu vor să
încredințeze voinței tale omenești mă rile lor de putere, de
înțelepciune, de iubire și de o frumusețe de nedescris.
Draga mea fiică , ascultă de Mama ta, pune mâ na pe
inima ta, și spune-mi secretele tale: de câ te ori ai fost
nefericită , torturată , mâ hnită pentru că ai fă cut voința ta?
Să știi că tu ai dat deoparte o Voință Divină și ai că zut în
labirintul relelor. Ea voia să te facă pură și sfâ ntă , fericită
și frumoasă , de o frumusețe fermecă toare, iar tu, fă câ nd
voința ta, ai pornit la ră zboi împotriva ei și cu durere ai
dat-o afară din locuința sa dragă , care este sufletul tă u.
Ascultă fiica Inimi mele, aceasta este o durere pentru
Mama ta, pentru că nu vede în tine Soarele FIATULUI
Divin, ci vă d întunericul dens al nopții al voinței tale
omenești. Dar sus, curaj: dacă tu îmi promiți că îmi vei da
voința ta în mâ inile mele, Eu, Mama ta Cerească , te voi lua
în brațele mele, te voi așeza pe genunchii mei și voi
depune din nou în tine Viața Voinței Divine, iar tu pentru
multele mele lacrimi, vei forma surâ sul meu, să rbă toarea
mea, zâ mbetul și să rbă toarea Preasfintei Treimi”.

13
 Sufletul: Mamă Cerească, dacă mă iubești atât de
mult, Te rog să nu permiți ca eu să cobor de pe genunchii
tăi materni, și, cum vezi că eu aș vrea să fac voința mea,
veghează sărmanul meu suflet; și, închizându-mă în Inima
ta, puterea iubirii tale să ardă vrerea mea. Așa voi schimba
lacrimile tale în zâmbete de mulțumiri.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei veni de
trei ori pe genunchii mei, încredințâ ndu-mi vrerea ta și
spunâ ndu-mi: „Mama mea, această voință a mea vreau să
fie a ta, astfel ca Tu să mi-o schimbi cu Voința Divină”.
Jaculatorie: „Suverană Regină, cu imperiul tău divin
umilește voința mea, astfel ca să se nască în mine germenul
Voinței Divine”.

Ziua a III-a

Al treilea pas al Voinței Divine

în Regina Cerului.
Zâmbetul întregii Creații
pentru concepția Copiliței Cerești
Sufletul se adresează Fecioarei: Suverană Mamă ,
această micuță fiică a ta, ră pită de lecțiile tale cerești,
simte o nevoie extremă să vină în fiecare zi pe genunchii
tă i materni pentru a te asculta și pentru a depune în inima
sa învă ță turile tale materne. Iubirea ta, dulcele tă u accent,
strâ ngâ ndu-mă aproape de Inima ta, în brațele tale, îmi
dau curaj și încredere, că ci Mama mea îmi va da marele
har pentru a mă face să înțeleg marele ră u al voinței mele.
Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, ascultă -mă , este
o inimă de mamă care îți vorbește: cum te vă d că vrei să
mă asculți, Inima mea se bucură și am speranța sigură că
14
fiica mea va lua în posesie Impă ră ția Voinței Divine, pe
care Eu o dețin în Inima mea maternă pentru a o da fiilor
mei. Deci ascultă -mă cu atenție și scrie toate cuvintele
mele în inima ta, astfel ca să meditezi mereu și să
modelezi viața ta după învă ță turile mele.
Ascultă , fiica mea, de îndată ce Divinitatea a surâ s și a
să rbă torit concepția mea, FIATUL Suprem a fă cut al treilea
pas asupra micuței mele umanită ți. Micuță , micuță , dar
dotată de gâ ndire divină , a pus toată Creația în să rbă toare.
M-a fă cut să fiu recunoscută ca Regina lor, a tuturor
lucrurilor create. Au recunoscut în mine viața Vrerii Divine
și tot universul s-a închinat la picioarele mele. Chiar dacă
eram micuță și încă nenă scută , lă udâ ndu-mă , soarele m-a
să rbă torit și a surâ s cu lumina sa; cerul m-a să rbă torit cu
stelele sale, zâ mbindu-mi cu mișcarea lor dulce și
scâ nteietoare oferindu-se ca o coroană stră lucitoare pe
capul meu; iar marea m-a să rbă torit cu valurile sale care se
înă lțau și scă deau în liniște. Pe scurt, nu a fost lucru creat
care să nu se unească la surâ sul și să rbă toarea Preasfintei
Treimi. Toți au acceptat dominarea mea, imperiul meu,
comanda mea, s-au simțit onorați că ci, după multe secole
de câ nd Adam a pierdut comanda și dominarea de sine,
evadâ nd din Voința Divină , au gă sit în mine pe Regina lor,
iar toată Creația m-a instituit Regina Cerului și a
pă mâ ntului.
Draga mea fiică , tu trebuie să știi că Voința Divină ,
câ nd domnește în suflet nu știe să facă lucruri mici, ci mari;
vrea să centralizeze în creatura fericită toate prerogativele
sale divine și tot ceea ce a ieșit din al să u FIAT
atotputernic, o înconjoară și ră mâ ne supusă la indicațiile
sale. Ce lucru nu Mi-a dat FIATUL Divin? Mi-a dat totul.
Cerul și pă mâ ntul stă teau în puterea mea. M-am simțit

15
dominatoare peste toate chiar și peste însuși Creatorul
meu.
Acum, fiica mea, ascult-o pe Mama ta. Oh, cum mă
doare inima vă zâ ndu-te slă bită și să rmană . Nu ai
adevă rata putere pentru a te domina pe tine însă ți;
temerile, dubiile, reținerile sunt cele care te stă pâ nesc,
toate lucrurile mizerabile ale voinței tale umane, dar știi
de ce? Pentru că nu este în tine viața integră a Vrerii
Divine, care punâ nd pe fugă toate relele vrerii omenești,
te va face fericită și te va umple de toate bunurile pe care
Ea le deține. Ah, dacă tu cu o propunere fermă te decizi să
nu mai dai viață voinței tale, vei simți murind toate relele
și va retră i în tine toate bunurile, iar atunci totul îți va
zâ mbi, iar Vrerea Divină va face și în tine al treilea pas, iar
toată Creația o va să rbă tori pe noua sosită în împă ră ția
Voinței Divine. Așadar, fiica mea, mă vei asculta? Îmi dai
cuvâ ntul că nu vei mai face niciodată , niciodată din nou
voința ta? Să știi, dacă vei face aceasta, Eu nu te voi mai
lă sa niciodată , îți voi apă ra sufletul tă u, te voi copleși cu
lumina mea astfel ca nimeni să nu aibă curajul să o
necă jească pe fiica mea, îți voi da imperiul meu astfel ca să
poți stă pâ ni asupra tuturor relelor voinței tale.
Sufletul: Mamă Cerească, lecțiile tale îmi coboară în
inimă și o umple de un balsam ceresc. Îți mulțumesc că atât
de mult te cobori spre mine, sărăcuța. Dar ascultă, Mama
mea, mă tem de mine însămi, dar dacă Tu vrei, poți totul,
iar eu cu tine pot totul, mă abandonez precum o micuță
copilă în brațele Mamei mele și sunt sigură că am să
satisfac dorurile sale materne.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei privi
cerul, soarele, pă mâ ntul și unindu-te cu toți vei recita de
trei ori Slavă Tatălui, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu
pentru că m-a constituit Regina tuturor.

16
 Jaculatorie: Regină puternică, domină asupra
voinței mele pentru a o converti în Voință Divină.

Ziua a IV-a.

Al patrulea pas al Voinței Divine

în Regina Cerului. Încercarea
Sufletul către Fecioară: Iată -mă din nou dragă
Mamă Cerească pe genunchii tă i materni. Inima îmi bate
puternic, puternic, tâ njesc de iubire din dorința de a auzi
lecțiile tale frumoase, de aceea dă -mi mâ na și ia-mă în
brațele tale. În brațele tale petrec momente de paradis,
mă simt fericită . Oh, cum suspin să aud vocea ta! O nouă
viață îmi copleșește inima. Așadar vorbește-mi, iar eu îți
promit să pun în practică învă ță turile tale sfinte.
Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, dacă tu ai știi câ t
iubesc să te țin strâ nsă în brațele mele, sprijinită de Inima
mea maternă pentru a te face să asculți enigmele cerești
ale FIATULUI Divin! Ș i dacă tu vrei atâ t de mult să mă
asculți, sunt suspinele mele care fac aceasta în inima ta,
este Mama ta care o vrea pe fiica sa, care vrea să -ți
încredințeze secretele sale și să -ți povestesc cum a lucrat
în mine Voința Divină . Fiica inimii mele, acordă -mi
atenție, este Inima mea de mamă care vrea să se
destă inuie fiicei sale, vreau să -ți spun secretele mele, care
pâ nă acum nimă nui n-au fost dezvă luite, pentru că încă nu
era vestit momentul lui Dumnezeu, care, dorind să
ră spâ ndească oamenilor haruri surprinză toare ce în toată
istoria lumii nu a acordat, vrea să facă cunoscut minunile
FIATULUI Divin și ceea ce poate face în ființa umană , dacă
se lasă dominată ; și astfel vrea să mă pună pe Mine ca

17
model tuturor, pentru că am avut marea onoare de a
forma toată viața mea în Voința Divină .
Acum să știi, fiica mea, că , de îndată ce am fost
concepută , Divinitatea a să rbă torit, Cerul și pă mâ ntul m-au
să rbă torit și m-au recunoscut precum Regina lor. Eu am
ră mas atâ t de unită cu Creatorul meu, că m-am simțit pe
domeniile divine ca o stă pâ nă . Eu nu am cunoscut ce
înseamnă să fiu separată de Creatorul meu. Acea Vrere
Divină care domnea în mine, domnea și în Ei și ne fă ceau
nedespă rțiți. Ș i în timp ce totul era surâ s și să rbă toare
între mine și Ei, Eu am vă zut că nu se puteau încrede în
mine dacă nu ar fi avut o probă . Fiica mea, încercarea este
steagul care dovedește victoria. Încercarea pune în
siguranță toate bunurile pe care Dumnezeu vrea să ni le
dea, încercarea maturizează și dispune sufletul pentru a
dobâ ndi mari împliniri; chiar și Eu am vă zut necesitatea
acestei încercă ri, pentru că voiam să dovedesc Creatorului
meu, pentru schimbul atâ tor mă ri de haruri pe care El mi
le dă duse, un act al fidelită ții mele, care m-a costat
sacrificiul total al vieții mele. Câ t este de frumos pentru a
putea spune: „M-ai iubit și te-am iubit”! Dar fă ră încercare
nu se poate spune niciodată .
Acum să știi, fiica mea, că FIATUL Divin m-a fă cut să
cunosc creația omului inocent și sfâ nt. Chiar și pentru el
totul era fericire; el a ținut ordinea asupra întregii Creații
și toate elementele erau ascultă toare la indicațiile sale.
Cum în Adam domnea Vrerea Divină , în virtutea Lui chiar
și el era nedespă rțit de Creatorul să u. La atâ tea bunuri pe
care i le-a dat Dumnezeu și pentru a avea un act de
fidelitate în Adam, i-a poruncit să nu atingă un singur fruct
din atâ tea care erau în acel Eden pă mâ ntesc. Era
încercarea pe care Dumnezeu o voia pentru a confirma
inocența sa, sfințenia și fericirea și pentru a-i da dreptul de
18
a comanda asupra întregii Creații. Dar Adam nu a fost fidel
în această încercare și, nefiind credincios, Dumnezeu nu s-
a putut încrede în el; de aceea a pierdut comanda,
inocența, fericirea și se poate spune că a ră sturnat lucrarea
Creației.
Dar să știi, fiica inimii mele, cunoscâ nd gravitatea și
marele ră u al voinței umane în Adam și în toți urmașii să i,
Eu, Mama ta Cerească , deși abia concepută , am plâ ns amar
cu lacrimi calde asupra omului că zut, iar Vrerea Divină ,
vă zâ ndu-mă plâ ngâ nd, mi-a cerut ca dovadă Să -i cedez
voința mea umană . FIATUL Divin mi-a spus: „Nu îți cer un
fruct precum lui Adam, nu, nu, dar îți cer voința ta; Tu ai s-
o ții ca și cum n-o vei avea sub imperiul Vrerii mele Divine,
care îți va fi viață și se va simți sigur că va face ceea ce va
vrea cu tine”. Așa FIATUL Suprem a fă cut al patrulea pas în
sufletul meu, cerâ ndu-mi ca încercare voința mea,
așteptâ nd de la mine al meu FIAT și acceptarea unei
asemenea încercă ri.
Acum, te aștept mâ ine din nou pe genunchii mei,
pentru a asculta efectul încercă rii, pentu că vreau să o
imiți pe Mama ta, iar ca Mamă te rog să nu-i refuzi
niciodată nimic lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi sacrificiul
care ar dura toată viața. Nu te îndepă rta niciodată în
încercarea pe care Dumnezeu o vrea de la tine, fidelitatea
ta, este chemarea planului divin asupra ta, este reflexia
virtuților sale, că ci multe persoane fac din suflet
capodopera Entită ții Supreme. Se poate spune că
încercarea împrumută materia primă mâ nilor divine
pentru a împlini lucrarea lor în ființa umană . Ș i cine nu
este fidel în această încercare, Dumnezeu nu știe ce să se
facă cu el, că ci mai mult pune în dezordine lucră rile cele
mai frumoase ale Creatorului să u. Deci, fiica mea dragă , fii
atentă . Dacă tu vei fi fidelă în această încercare, o vei face

19
mai fericită pe Mama ta. Nu mă face să fiu îngâ ndurată ,
dă -mi cuvâ ntul, iar Eu te voi conduce, te voi sprijini în
toate ca pe o fiică a mea.
Sufletul: Mamă sfântă, cunosc slăbiciunea mea, dar
bunătatea ta maternă îmi dă o asemenea încredere că sper
totul de la tine și cu tine mă simt în siguranță; mai mult
pun în mâinile tale materne aceleași încercări pe care
Dumnezeu le va dispune pentru mine, astfel ca Tu să-mi dai
toate acele haruri pentru a nu distruge planurile divine.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei veni de
trei ori pe genunchii mei materni și îmi vei aduce toate
durerile tale, ale sufletului și ale trupului; îi vei aduce
totul Mamei tale, iar Eu le voi binecuvâ nta, ca să pă trundă
în acestea, puterea, lumina și harul, de care este nevoie.
Jaculatorie: Mamă Cerească, ia-mă în brațele tale și
scrie în inima mea: FIAT, FIAT, FIAT.

20
 Ziua a V-a.

Al cincilea pas al Voinței Divine în

Regina Cerului. Triumful încercării.
Sufletul către Fecioară: Suverană Cerească , vă d că
întinzi brațele ca să mă iei pe genunchii tă i materni, iar eu
alerg, ba chiar zbor pentru a mă bucura de îmbră țișă rile
caste, de zâ mbetele cerești ale Mamei mele Cerești. Mamă
sfâ ntă , astă zi aspectul tă u este de triumfă toare și cu o
bucurie imensă vrei să -mi povestești triumful prin care ai
fost pusă la încercare. Ah, da, cu plă cere Te voi asculta și
te rog să -mi dai harul să pot ieși învingă toare în
încercă rile pe care Domnul le va dispune pentru mine.
Lecția Reginei Cerului: Draga mea fiică , oh, cum
suspin și câ t aș vrea să încredințez secretele mele fiicei
mele, secrete care Îmi vor da atâ t de multă glorie și care
vor slă vi acel FIAT Divin, care a fost cauza principală a
Ză mislirii mele Imaculate, a sfințeniei mele, a
suveranită ții și maternită ții.Toată recunoștința mea o
datorez FIATULUI Divin, Eu nu cunosc altceva; toate
sublimele prerogative cu care Sfâ nta Biserică atâ t de mult
mă onorează , nu sunt altceva decâ t efectele acelei Voințe
Divine care mă domina, tră ia și domnea în mine. De aceea
suspin atâ t de mult să se cunoască cine era Cea care
producea în mine multe privilegii și efecte admirabile,
încâ t să uimească Cerul și pă mâ ntul.
Acum ascultă -mă , dragă fiică . Entitatea Supremă mi-a
cerut vrerea mea umană , înțelegâ nd gravitatea ră ului pe
care o poate provoca voința umană în ființa sa și cum ea
pune totul în pericol, chiar și lucră rile cele mai frumoase
ale Creatorului să u. Ființa umană cu vrerea sa este
nesigură în totalitate, este slă bită , inconstantă ,

21
dezordonată , și aceasta pentru că Dumnezeu, câ nd a creat-
o, a creat-o unită , precum în natură , cu Voința sa Divină ,
astfel că Ea trebuia să fie tă ria, prima mișcare, sprijinul,
hrana, viața voinței umane; atunci câ nd nu dă m viață
Voinței Divine în voința noastră umană , se resping
bunurile primite de la Dumnezeu în Creație și drepturile
primite în natură în actul câ nd am fost creați. Oh, câ t de
bine am înțeles această gravă ofensă care i se face lui
Dumnezeu și rele care plouă asupra ființei umane! Am
avut atâ t de mare oroare și frică să fac voința mea și pe
bună dreptate m-am temut, pentru că și Adam a fost creat
de Dumnezeu inocent și totuși, fă câ nd voința sa, în câ te
rele nu a că zut el și toate generațiile? De aceea Eu, Mama
ta, prinsă de neliniște și de atâ t de multă iubire față de
Creatorul meu, am jurat să nu fac niciodată voința mea și,
pentru a fi mai sigură și pentru a testa mai mult jertfa mea
Celui care atâ t de multe mă ri de haruri și privilegii mi-a
dat, am luat voința mea umană și am legat-o la picioarele
tronului divin, în omagiu continuu de iubire și de jertfă ,
jurâ nd să nu-mi mai slujesc niciodată , chiar și pentru un
singur moment al vieții mele, al voinței mele, ci mereu să
fac Voința lui Dumnezeu.
Fiica mea, poate ție nu ți se pare mare sacrificiul meu
de a tră i fă ră voința mea, iar Eu îți spun că nu este
sacrificiu asemă nă tor cu al meu, dimpotrivă , toate celelalte
sacrificii ale întregii omeniri se pot chema umbre în
comparație cu al meu. Sacrificâ nd o zi, câ nd da, câ nd nu,
este ușor, dar sacrificâ ndu-se în fiecare moment, în fiecare
act, în orice bine care vrei să -l faci, pentru toată viața, fă ră
să se dea viață voinței proprii, este sacrificiul sacrificiilor,
este atestatul cel mai mare care se poate oferi și iubirea
cea mai pură , transformată de însă și Voința Divină , care se
poate oferi Creatorului nostru. Este atâ t de mare acest
22
sacrificiu, că ci Dumnezeu nu poate cere mai mult ființei
umane, nici ea n-ar putea avea o idee cum ar putea să se
sacrifice mai mult pentru Creatorul să u.
Acum, fiica mea dragă , cum i-am dă ruit voința mea
Creatorului meu, Eu m-am simțit triumfă toare în
încercarea vrută de mine, iar Dumnezeu s-a simțit
triumfă tor în voința mea umană . Dumnezeu aștepta
încercarea mea, adică un suflet care să tră iască fă ră voința
sa, pentru a îndrepta ieșirile generațiilor omenești (din
Voința D.) și pentru a-și ară ta mila și îndurarea. De aceea
te aștept din nou, să -ți povestesc istoria despre ceea ce a
fă cut Voința Divină după triumful încercă rii.
Iar acum un cuvâ nt pentru tine, fiica mea: dacă tu ai
știi câ t suspin să te vad că tră iești fă ră voința ta! Tu știi că
îți sunt Mamă , iar Mama vrea să -și vadă fiica sa fericită ,
dar cum poți fi fericită dacă nu te decizi să tră iești fă ră
voință , cum a tră it Mama ta? Dacă vei face aceasta, totul îți
voi da, mă voi pune la dispoziția ta, voi fi în întregime
doar pentru fiica mea, astfel ca să aibă doar bine, bucurie
și să am fericirea de a avea o fiică care să tră iască toată
din Voința Divină .
Sufletul: Triumfătoare Suverană, în mâinile tale de
Mamă îmi pun voința mea, astfel ca Tu însăți ca o Mamă să
mi-o purifici și să o înfrumusețezi și împreună cu a ta să o
legi la picioarele Tronului Divin, astfel ca să pot trăi nu cu
voința mea, ci mereu, mereu, cu Aceea a lui Dumnezeu.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, în fiecare act
pe care îl vei face îmi vei încredința în mâ inile mele
materne voința ta și ai să mă rogi ca în locul tă u să fac Eu
să treacă Voința Divină .
Jaculatorie: Regină triumfătoare, fură-mi voința
mea și cedează-mi Voința Divină.

23
 Ziua a VI-a.

Al șaselea pas al Voinței Divine în

Regina Cerului.După triumful încercării,
se ajunge în posesia sa.
Sufletul către Fecioară: Mamă Regină , vă d că mă
aștepți din nou și, întinzâ ndu-mi mâ na, mă iei pe
genunchii tă i și mă strâ ngi la Inima ta, pentru a mă face să
simt viața acelui FIAT Divin pe care Tu îl deții. Oh, câ tă
satisfacție poate da că ldura sa, câ t este de pă trunză toare
lumina sa! Mamă sfâ ntă , dacă mă iubești atâ t de mult,
scufundă micul atom al sufletului meu în acel Soare al
Voinței Divine pe care Tu îl ascunzi, astfel ca să pot spune
și eu: „Voința mea s-a terminat, nu va mai avea viață ,
așadar viața mea va fi Voința Divină ”.
Lecția Reginei Cerului: Fiică preaiubită , ai
încredere în Mama ta și fii atentă la lecțiile mele; ele îți
vor folosi pentru a putea să te abții să mai faci voința ta și
pentru a te face să suspini în tine acel FIAT divin care
dorește atâ t de mult să formeze viața sa în tine. Fiica mea,
tu trebuie să știi că Divinitatea, după ce s-a asigurat de
mine prin încercarea pe care a vrut-o, în timp ce toți cred
că Eu nu am avut nici o încercare, și asta era suficient
pentru Dumnezeu să facă marea minune pe care a fă cut-o
cu mine, că ci am fost ză mislită fă ră pă catul stră moșesc.
Oh, cum se înșeală ! Ba chiar a cerut de la mine o probă pe
care nu a cerut-o de la nimeni, iar aceasta a fă cut-o cu
dreptate și cu o distinsă înțelepciune, pentru că trebuind
să coboare în mine Cuvâ ntul Veșnic, nu doar că nu era
cuviincios să gă sească în mine pă catul stră moșesc, dar
nici nu era cuviincios să gă sească în mine o voință umană
activă . Ar fi fost prea inadecvat pentru Dumnezeu să
24
coboare într-o ființă în care să domnească voința umană .
Iată pentru ce a vrut de la mine această probă a voinței
mele pentru toată viața, pentru a asigura în sufletul meu
împă ră ția Voinței Divine. Asigurâ nd acest lucru în mine,
Dumnezeu putea să facă ceea ce voia din mine, putea să -
mi dea totul și pot spune că nimic nu-mi putea nega.
Deocamdată ne întoarcem în punctul de unde am ră mas.
În cursul lecțiilor mele mă voi opri și îți voi povesti ceea
ce a fă cut această Voință Divină în mine.
Acum ascultă , fiica mea. După triumful încercă rii,
FIATUL Divin a fă cut al șaselea pas în sufletul meu,
fă câ ndu-mă să iau în posesie toate proprietă țile divine, câ t
este posibil pentru ființa umană și de imaginat. Totul era al
meu, Cerul și pă mâ ntul și însuși Dumnezeu, prin care
dețineam însă și Voința sa. Eu m-am simțit dețină toarea
sfințeniei divine, a iubirii, a frumuseții, a puterii, a
înțelepciunii și a bună tă ții divine. M-am simțit ca o Regină
peste toate; și nici nu m-am simțit stră ină în casa Tată lui
meu Ceresc; am simțit pe viu Paternitatea sa și fericirea
supremă de a fi fiica sa fidelă . Pot spune că am crescut pe
genunchii paterni ai lui Dumnezeu și nu am cunoscut o altă
iubire, nicio altă știință , decâ t ceea ce îmi oferea Creatorul
meu. Cine îți poate spune ceea ce a fă cut această Voință
Divină în mine? M-a înă lțat atâ t de mult, m-a înfrumusețat
foarte mult, că ci, chiar și Îngerii ră mâ n muți și nu știu de
unde să înceapă să vorbească despre mine.
Dar, fiica mea preaiubită , tu trebuie să știi că , atunci
câ nd FIATUL Divin mi-a dat în posesie toate lucrurile, m-
am simțit dețină toarea tuturor lucrurilor și a tuturor
ființelor. Voința Divină , cu puterea sa, atotvederea și
imensitatea, închidea în sufletul meu toate ființele, iar Eu
am simțit în Inima mea maternă un locșor pentru fiecare
din ele. De câ nd am fost ză mislită , eu te-am purtat în Inima

25
mea, și oh, dacă ai știi, câ t te-am iubit și te iubesc! Te-am
iubit atâ t de mult că am fost pentru tine ca o Mamă
înaintea lui Dumnezeu. Rugă ciunile mele, suspinele mele
erau pentru tine și în neliniștea de Mamă am spus: „Oh,
cum aș vrea să o vă d pe fiica mea dețină toarea tuturor
lucrurilor, cum sunt și Eu”.
De aceea, ascultă de Mama ta, să nu vrei să mai
recunoști voința ta umană . Dacă vei face aceasta, totul va
fi în comun între mine și tine, vei avea o tă rie divină în
puterea ta, toate lucrurile se vor converti în sfințenie,
iubire și frumusețe divină . Iar Eu, în ră bufnirea iubirii
mele, așa cum m-a lă udat din abundență Preaînaltul:
spunâ ndu-mi: „Toată frumoasă , toată sfâ ntă , toată pură
ești Tu, o Maria”, voi spune: „Frumoasă , pură și sfâ ntă este
fiica mea, pentru că deține Voința Divină ”.
Sufletul: Regina Cerului și eu te salut: „Toată
frumoasă, pură și sfântă este Mama mea Cerească”. Oh,
dacă ai un loc pentru mine în Inima ta maternă, închide-
mă în ea și așa voi fi sigură că nu voi mai face voința mea,
ci mereu pe aceea a lui Dumnezeu, așadar Mama și fiica
vom fi fericite amândouă.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei recita de
trei ori Slavă Tatălui, pentru a mulțumi Preasfintei Treimi
pentru împă ră ția Voinței Divine pe care a stabilit-o în
mine, dâ ndu-mi în posesie toate lucrurile, și însușindu-ți
cuvintele Entită ții Supreme în fiecare Slavă Tată lui vei
spune: „Toată frumoasă, pură și sfântă este Mama mea”.
Jaculatorie: Regina Cerului, permite ca Voința
Divină să mă ia în posesia sa.

26
 Ziua a VII-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Ia sceptrul comenzii, iar Preasfânta Treime o
constituie secretara sa
Sufletul către Secretara Divină: Regină Mamă, ia-
-tă -mă prosternată la picioarele tale. Simt că eu ca și
fiică a ta nu pot să stau fă ră Mama mea Cerească , deși
astă zi vii la mine cu slava sceptrului de comandă și cu
coroana de Regină , dar ești Mama mea în pururi, iar eu,
tremurâ ndă , mă arunc în brațele tale, astfel ca să -mi
însă nă toșești ră nile pe care voința mea cea rea a fă cut-o
să rmanului meu suflet. Ascultă , Suverana mea Mamă ,
dacă Tu nu faci o minune, dacă nu iei sceptrul tă u de
comandă să mă conduci și să menții stă pâ nirea ta asupra
tuturor actelor mele, pentru a face ca vrerea mea să nu
aibă viață , vai, nu voi avea frumoasa soartă de a veni în
împă ră ția Voinței Divine.
Lecția Reginei Cerului: Fiica mea dragă , vino în
brațele Mamei tale și ascultă -mă cu atenție și vei auzi
minunile nemaiauzite pe care FIATUL Divin l-a fă cut
Mamei tale Cerești. Cum am luat în posesie împă ră ția
Voinței Divine, s-au terminat pașii lui în mine, a început
viața sa deplină , întreagă și perfectă în sufletul meu, și oh,
în care înă lțimi divine am fost așezată de Cel Preaînalt.
Cerurile nici nu mă puteau ajunge, nici să mă conțină ,
lumina soarelui era mică dinaintea luminii mele, niciun
lucru creat nu mă putea ajunge. Eu treceam mă rile divine
ca și cum ar fi fost ale mele. Tată l meu Ceresc, Fiul și
Duhul Sfâ nt mă alintau în brațele lor pentru a se bucura
de fiica lor mică ; și bucuria pe care o simțeau auzindu-mă
cum Îi iubeam, Îi rugam și adoram înă lțimea lor supremă ,

27
iubirea mea, rugă ciunea și adorația mea ieșeau din
adâ ncul sufletului meu, din centrul Voinței Divine; auzeau
ieșind din mine, unde de iubire divină , parfumuri pure,
bucurii neobișnuite, care porneau dină untrul Cerului pe
care însă și Vrerea lor Divină a format-o în micimea mea,
atâ t de mult, că nu mai terminau să repete: „Toată
frumoasă , toată pură , toată sfâ ntă este fiica noastră mică ;
cuvintele sale sunt lanțuri care Ne leagă , privirile sale
pă trunză toare Ne ră nesc, bă tă ile inimii sale sunt să geți
care să getâ ndu-ne Ne fac să dă m în delirul de iubire”!
Simțeau ieșind din mine puterea, tă ria Voinței lor Divine,
care ne fă cea nedespă rțiți, și mă chemau „fiica noastră
invincibilă , care va purta victorie și asupra Ființei noastre
Divine”.
Acum ascultă -mă , fiica mea, Divinitatea, fiind
copleșită de un exces de iubire față de mine, mi-a zis:
„Preaiubita noastră fiică , iubirea noastră nu mai suportă ,
se simte sufocată dacă nu îți încredință m secretele
noastre; de aceea te alegem ca Secretara noastră fidelă . Ț ie
vrem să -ți încredință m durerile și secretele noastre. Cu
orice preț vrem să salvă m omul. Privește cum merge
gră bit, voința sa rebelă o atrage încontinuu spre ră u; fă ră
viață , fă ră forță , fă ră sprijinul Vrerii noastre Divine a
deviat din calea Creatorului să u și merge tâ râ ndu-se pe
pă mâ nt, slă bit, bolnav și plin de toate viciile. Dar nu sunt
alte că i sau mijloace pentru a fi salvat, nici alte că i de
ieșire, decâ t să coboare Veșnicul Cuvâ nt, să ia ră mă șițele
sale, mizeriile sale, pă catele sale asupra Sa, înfră țindu-se
cu el, învingâ ndu-l prin iubire și prin dureri nemaiauzite,
dâ ndu-i multă încredere de a putea fi adus din nou în
brațele noastre pă rintești. Oh, cum Ne doare soarta
omului! Durerea noastră este mare, nici nu am putea să -l
încredință m nimă nui, pentru că neavâ nd o Voință Divină
28
care să -l domine, niciodată nu puteau să înțeleagă nici
durerea noastră , nici relele grave ale omului că zut în pă cat.
Ț ie, care deții FIATUL nostru, îți este dat pentru a-l putea
înțelege și de aceea, ca Secretară a noastră , vrem să -ți
dezvă luim secretele noastre și să punem în mâ inile tale
sceptrul de comandă , astfel ca să stă pâ nești și să domnești
peste toate, iar domnia ta să -l învingă pe Dumnezeu și pe
om și Să -i aduci în Inima ta maternă ca fii regenerați”. Cine
îți poate spune, dragă fiică , ce a simțit Inima mea prin
această coversație divină ? S-a deschis în mine un râ u de
durere intensă și mi-am propus, chiar și cu prețul vieții
mele, să -l cuceresc pe Dumnezeu și creatura sa și să -i
unesc împreună .
Acum, fiica mea, ascult-o pe Mama ta: te-am vă zut
surprinsă auzindu-mă povestind istoria stă pâ nirii
împă ră ției Voinței Divine. Dar să știi că îți este dat și ție
această soartă , dacă te decizi să nu mai faci voința ta;
Vrerea Divină va forma în sufletul tă u Cerul să u și vei
simți inseparabilitatea sa divină , îți va fi dat sceptrul de
comandă peste viciile tale și asupra ta. Nu vei mai fi sclavă
ta, pentru că doar voința umană pune în sclavie să rmana
creatură , îi scurtează aripile iubirii spre Cel care l-a creat,
îi îndepă rtează puterea, sprijinul și încrederea de a se
lansa în brațele Tată lui să u Ceresc, astfel că nu poate să
cunoască nici secretele sale, nici marea iubire cu care este
iubită și de aceea tră iește ca o stră ină în casa Tată lui
Divin. Ce distanță aruncă între Creator și creatură vrerea
umană ! De aceea ascultă -mă , fă -mă bucuroasă , spune-mi
că nu vei mai da viață voinței tale, iar Eu te voi umple
toată din Voința Divină .
Sufletul: Mamă sfântă, ajută-mă, nu vezi cât sunt de
slăbită? Frumoasele tale lecții mă mișcă până la lacrimi,
iar eu plâng ghinionul meu mare căci de multe ori am

29
căzut în labirintul de a face voința mea și m-am îndepărtat
de Cea a Creatorului meu. Oh, fii Mama mea, nu mă lăsa
singură; cu puterea ta unește Vrerea Divină cu a mea și
închide-mă în Inima ta maternă, unde voi fi sigură că nu
voi mai face niciodată voința mea.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei sta sub
mantia mea, pentru a învă ța să tră iești sub privirile mele
și recitâ ndu-mi trei Bucură-te Marie mă vei ruga ca Eu să
fac cunoscut tuturor Voința Divină .
Jaculatorie: Mamă sfântă, închide-mă în Inima ta,
astfel ca să învăț de la tine să trăiesc din Voința Divină.

Ziua a VIII-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine,

a avut din partea Creatorului său
Împuternicirea de a salva soarta neamului
omenesc
Sufletul către Divina Împuternicită: Iată -mă sunt
lâ ngă tine, Mamă Cerească . Simt că nu pot să stau fă ră
Mama mea dragă ; să rmana mea inimă este neliniștită și
atunci mi-o voi simți în pace câ nd voi sta în pâ ntecele tă u,
ca o mică micuță strâ nsă la Inima ta pentru a asculta
lecțiile tale. Accentul tă u blâ nd îmi îndulcește toate
amă ră ciunile mele și cu bună tate leagă voința mea și,
punâ ndu-l ca pe un scă unel sub Voința Divină , să mă facă
să simt dominarea sa dulce, Viața și fericirea sa.
Lecția Împuternicitei Cerești: Fiica mea dragă , să
știi că te iubesc foarte mult; încrede-te în Mama ta și fii
sigură că vei fi victorioasă asupra voinței tale. Dacă tu îmi
vei fi fidelă Eu îmi voi lua toată ră spunderea pentru tine,
îți voi fi o Mamă adevă rată ; de aceea ascultă ceea ce am
30
fă cut pentru tine în preajma Celui Preaînalt. Eu nu fă ceam
altceva decâ t să mă duc pe genunchii Tată lui meu Ceresc.
Eu eram micuță și încă nu eram nă scută , dar Vrerea
Divină , de la care Eu aveam în posesie viața, îmi fă cea
accesibile vizitele mele la Creatorul meu. Pentru mine
ușile, că ile, toate erau deschise, iar Eu nu aveam frică și
teamă de Ei. Doar voința umană aduce spă imă , teamă ,
neîncredere și o îndepă rtează pe să rmana creatură de Cel
care atâ t de mult o iubește și care vrea să fie înconjurat de
fiii să i. Astfel că , dacă creatura are spaimă și teamă și nu
este liniștită să stea precum fiica cu Tată l, cu Creatorul
să u, înseamnă că Voința Divină nu domnește în ea, de
aceea, se simte torturată , este martira voinței sale umane.
De aceea să nu faci niciodată voința ta, nu te mai tortura și
martiriza tu singură , ceea ce este mai oribil decâ t cea a
martirilor, fă ră sprijin și fă ră putere.
Așadar ascultă -mă . Eu m-am dus în brațele Divinită ții
și mai mult de atâ t (Persoanele Divine) mă așteptau și
să rbă toreau câ nd mă vedeau. Mă iubeau atâ t de mult, că la
apariția mea vă rsau alte mă ri de iubire și de sfințenie în
sufletul meu. Nu-mi amintesc să fi plecat niciodată de la Ei,
fă ră să -mi fi adă ugat alte daruri surprinză toare. De unde,
în timp ce am stat în brațele lor, Eu m-am rugat pentru
omenire și de multe ori cu lacrimi și suspine am plâ ns
pentru tine, fiica mea, și pentru toți. Am plâ ns din cauza
voinței tale rebele, pentru trista ta soartă să te vă d sclava
acesteia, care te fă cea nefericită . Vă zâ nd-o pe fiica mea
nefericită mă fă cea să vă rs lacrimi amare, încâ t am udat
mâ inile Tată lui meu Ceresc cu plâ nsul meu, iar Divinitatea,
înduioșată de plâ nsul meu, a continuat să -mi spună :
„Preiubita noastră fiică , iubirea ta Ne leagă , lacrimile tale
opresc focul Dreptă ții Divine, rugă ciunile tale Ne atrag
că tre oameni, încâ t nu putem să rezistă m și de aceea îți

31
dă m ție împuternicirea de a salva soarta omenirii. Tu vei fi
Împuternicita noastră în mijlocul lor. Ț ie îți încredință m
sufletele lor; tu vei apă ra drepturile noastre vă tă mate din
cauza greșelilor lor; vei sta în mijloc, între ei și Noi, pentru
a favoriza întâ lnirile dintre ambele pă rți. Simțim în Tine
forța invincibilă a Voinței noastre Divine, care prin tine se
roagă , plâ nge. Cine poate să -ți reziste? Rugă ciunile tale
sunt porunci, lacrimile tale stă pâ nesc asupra Ființei
noastre Divine: de aceea, mergi înainte în inițitiva ta”!
Însă , fiica mea preiubită , mica mea Inimă se simțea
consumată de iubire, datorită modurilor iubitoare ale
vorbirii Divine, și cu toată iubirea am acceptat
împuternicirea lor, spunâ nd: „Preaînaltă Maiestate, sunt
aici în brațele voastre, dispuneți de mine așa cum vreți. Eu
îmi voi da chiar și viața și, dacă aș avea mai multe vieți
pentru câ te ființe sunt, Eu le-aș pune la dispoziția lor și a
voastră , ca să le port pe toate salvate în brațele voastre
pă rintești”. Dar fă ră să știu atunci că Eu trebuia să fiu
Mama Cuvâ ntului Divin, Eu am simțit în mine dubla
maternitate: maternitate pentru Dumnezeu, pentru a
apă ra cu justiție drepturile sale și maternitate pentru
oameni, pentru a-i salva. M-am simțit Mama tuturor;
Vrerea Divină care domnea în mine, care nu știe să facă
lucră ri izolate, îl aducea pe Dumnezeu în mine și pe toate
ființele, din toate secolele. În Inima mea maternă l-am
simțit pe Dumnezeul meu ofensat, care voia să fie
satisfă cut, iar pe ființele umane le simțeam sub stă pâ nirea
Dreptă ții divine. Oh, câ te lacrimi am vă rsat! Doream să fac
ca lacrimile mele să coboare în fiecare inimă , pentru a
face simțită tuturor maternitatea mea plină de iubire. Am
plâ ns pentru tine și pentru toți, fiica mea. De aceea
ascultă -mă , ai milă de plâ nsul meu, ia lacrimile mele
pentru a opri viciile tale și pentru a face ca voința ta să -și
32
piardă viața. Oh, acceptă împuternicirea mea, adică ca tu
să faci întotdeauna Voința Creatorului tă u.
Sufletul: Mamă Cerească, sărmana mea inimă nu
rezistă când aude cât mă iubești. Ah, mă iubești prea mult,
că ajungi să plângi pentru mine! Lacrimile tale mi le simt
coborând în inima mea, și ca multe răni, mă rănesc și mă
fac să înțeleg cât de mult Tu mă iubești. Iar eu vreau să
unesc lacrimile mele cu ale tale și plângând, te rog să nu
mă mai lași niciodată singură, să mă veghezi în toate și,
dacă este necesar, chiar să mă bați, fii Mamă pentru mine,
iar Eu, precum fiica ta mică, voi face totul doar cu tine,
astfel ca împuternicirea ta să fie al meu bine ai venit, iar Tu
să mă poți duce în brațele tale la Tatăl nostru Ceresc, ca un
act împlinit al împuternicirii tale divine.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, îmi vei da
voința ta, durerile tale, lacrimile tale, neliniștile tale,
dubiile și teama ta în mâ inile mele materne, astfel ca o
Mamă a ta, să le țin în depozitul Inimii mele materne,
precum garanțiile fiicei mele, iar Eu îți voi da prețioasa
garanție a Voinței Divine.
Jaculatorie: Mamă Cerească, varsă lacrimile tale în
sufletul meu, astfel ca să-mi vindece rănile pe care mi le-a
făcut voința mea.

33
 Ziua a IX-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine,

vine instituită de Dumnezeu cereasca
Împăciuitoare și legătura de pace dintre
Creator și creatură.
Sufletul către Regina sa Cerească: Suverană
Doamnă și preaiubita mea Mamă , vă d că mă chemi pentru
că simți ră bufnirea iubirii care arde în Inima ta, pentru că
vrei să -mi povestești ceea ce ai fă cut în împă ră ția Voinței
Divine pentru fiica ta. Câ t este de frumos să vezi că
îndrepți pașii tă i spre Creatorul tă u, iar Divinele Persoane
cum aud că lcatul pașilor tă i, te privesc și se simt ră niți de
puritatea privirilor tale și te așteaptă pentru a fi
spectatorii surâ sului tă u inocent, să -ți zâ mbească și sa se
joace cu tine. Ah, Mamă sfâ ntă , în bucuriile tale, în
zâ mbetele tale inocente cu al tă u Creator, nu uita de fiica
ta care tră iește în exil, care are atâ t de mare nevoie și care
de multe ori voința sa, abia înfă țișâ ndu-se, ar dori să o
abată cu furie pentru a o smulge din împă ră ția Voinței
Divine.
Lecția Reginei Cerului: Fiica Inimii mele materne,
nu te teme, nu te voi uita niciodată , dimpotrivă , dacă tu
vei face mereu Voința Divină și vei tră i în împă ră ția sa,
vom fi de nedespă rțit, te voi purta mereu strâ nsă de mâ na
mea pentru a te însoți și a te că lă uzi, pentru a te învă ța să
tră iești în FIATUL Suprem. De aceea alungă teama; în El
este doar pace și certitudine. Voința umană este cea care
tulbură sufletele și pune în pericol lucră rile cele mai
frumoase și lucrurile cele mai sfinte. Totul este în
nesiguranță în ea: sunt în pericol sfințenia, virtuțile, însă și
salvarea sufletului, iar caracteristica celui care tră iește
34
din voința umană este nestatornicia. Cine oare se poate
încrede în cine se face dominat de voința umană ? Nimeni,
nici Dumnezeu, nici oamenii; sunt asemă nă toare cu acele
trestii goale care se apleacă la fiecare suflare de vâ nt. De
aceea, preiubita mea fiică , dacă există unele adieri de vâ nt
care vor să te facă inconstantă , aruncă -te în marea Voinței
Divine și vino să te ascunzi în sâ nul Mamei tale, astfel ca
să te apere de vâ ntul vrerii umane și strâ ngâ ndu-te în
brațele mele să te fac să devii de neclintit și sigură pe
calea împă ră ției sale divine.
Acum, fiica mea, urmează -mă înaintea Maiestă ții
Supreme și ascultă -mă . Eu cu zborurile mele rapide,
ajungeam în brațele lor divine și câ nd am ajuns am simțit
revă rsâ ndu-se iubirea, că ci precum valurile nă valnice, mă
acopereau cu iubirea lor. Oh, câ t este de frumos să fii iubit
de Dumnezeu! În această iubire se simte fericire, sfințenie,
bucurii infinite, iar creatura se simte atâ t de
înfrumusețată , că ci însă și Dumnezeu se simte ră pit de
frumusețea deosebită pe care i-o insuflă din iubire. Eu
voiam să -i imit și, deși micuță , nu voiam să ră mâ n în urma
dragostei lor, deci prin valurile de iubire pe care mi le-au
dă ruit, am format valurile mele pentru a-l acoperi pe
Creatorul meu cu iubirea mea. Fă câ nd aceasta, eu
zâ mbeam, pentru că știam că iubirea mea nu putea
niciodată să acopere imensitatea iubirii Lor, dar cu toate
acestea eu încercam, iar pe buzele mele apă rea zâ mbetul
meu inocent. Entitatea Supremă surâ dea zâ mbetului meu
iar cu micimea mea să rbă torea și se juca. Dar, în cele mai
frumoase stratageme de iubire ale noastre, Eu mi-am
amintit de starea dureroasă a familiei mele omenești pe
pă mâ nt, că ci și Eu eram din aceeași descendență și oh,
cum mă durea și m-am rugat să coboare Cuvâ ntul Veșnic
pentru a reface totul; și o spuneam cu o asemenea
sensibilitate că am ajuns să schimb surâ sul și să rbă toarea

35
în plâ ns. Cel Preaînalt se emoționa atâ t de mult vă zâ nd
lacrimile mele, cu atâ t mai mult că erau lacrimile unei
micuțe și strâ ngâ ndu-mă la sâ nul divin îmi ștergeau
lacrimile și îmi spuneau: „Fiică , nu plâ nge, fă -ți curaj; în
mâ inile tale am pus soarta neamului omenesc, ți-am dat
împuternicirea, iar acum pentru a te mâ ngâ ia mai mult, te
facem mediatoare de pace între Noi și familia umană .
Așadar ție îți este dat de a ne reîmpă ca; puterea Vrerii
noastre care domnește în tine se impune peste Noi pentru
a da să rutul pă cii să rmanei omeniri decă zute și nesigure.
Cine-ți poate spune, fiica mea, ceea ce simțea Inima mea la
această condescendență divină ? Iubirea mea era atâ t de
mare încâ t am simțit că leșin și în spasmul delirant,
că utam altă iubire pentru alinarea iubirii mele.
Sufletul: Mamă frumoasă, ajut-o pe fiica ta, pune-mă
Tu însăți în marea Voinței Divine, acoperă-mă cu valurile
veșnicei iubiri, astfel ca să nu văd și nici să aud decât
Voința Divină și iubirea.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, îmi vei cere
toate actele mele și le vei închide în inima ta, astfel ca să
simtă forța Voinței Divine care domnea în mine, după
aceea le vei oferi Preaînă lțimii sale pentru a-i mulțumi
pentru toate misiunile pe care mi le-a încredințat pentru a
salva creaturile.
Jaculatorie: Regina păcii, permite-mi să dau sărutul
păcii prin Voința Divină.

condescendența – respect, bunavointa

condescendent – respectuos, binevoitor

36
 Ziua a X-a

Regina păcii în împărăția Voinței Divine.

Zorile care răsar, pentru a pune pe fugă
noaptea vrerii umane. Nașterea sa glorioasă.
Sufletul către Regina Cerului: Iată -mă , o Mamă
sfâ ntă , lâ ngă pă tuțul tă u, pentru a fi spectatoarea nașterii
tale minunate. Cerurile se uimesc, soarele te fixează cu
lumina sa, pă mâ ntul tresaltă de bucurie și se simte onorat
pentru că este locuit de micuța Regină nou-nă scută .
Îngerii se întrec să înconjoare pă tuțul tă u pentru a te
onora și a fi gata la indicațiile tale; astfel încâ t toți te
onorează și vor să să rbă torească nașterea ta. Ș i eu mă
unesc cu toții și prosternată înaintea pă tuțului tă u, unde îi
vă d ca ră piți pe mama ta Ana și pe tată l tă u, Ioachim,
vreau să -ți spun primul meu cuvâ nt, vreau să -ți
încredințez primul meu secret, vreau să golesc inima mea
în a ta și să -ți spun: „Mama mea, Tu care ești ză rile zorilor
ale FIATULUI Divin pe pă mâ nt, oh, pune pe fugă
întunecata noapte a vrerii umane în sufletul meu și în
lumea întreagă . Ah, da, nașterea ta să fie speranța noastră ,
ca noua auroră a Harului să ne regenereze în împă ră ția
Voinței Divine.
Lecția Reginei nou-născute: Fiica Inimii mele,
nașterea mea a fost miraculoasă ; nu se poate spune că o
altă naștere este asemă nă toare cu a mea. Eu am inclus în
mine Cerul, Soarele Voinței Divine chiar și pă mâ ntul
umanită ții mele, dar pă mâ nt binecuvâ ntat și sfâ nt, care
conținea cele mai frumoase flori, și deși abia nou-nă scută ,
Eu am conținut minunea celor mai mari minuni: Vrerea
Divină domnea în mine, care conținea în mine un Cer mai
frumos, un Soare mai stră lucitor decâ t cel al Creației,

37
deoarece eram și Regină , incluzâ nd și o mulțime de haruri
fă ră sfâ rșit, care murmura mereu iubire, iubire că tre
Creatorul meu. De aceea nașterea mea a fost adevă ratul
ră să rit care pune pe fugă noaptea vrerii omenești și cum
creștea, așa se forma aurora și chema ziua splendidă
pentru a face să ră sară Soarele Cuvâ ntului Veșnic pe
pă mâ nt.
Fiica mea, vino în pă tuțul meu să o asculți pe micuța
ta Mă mică . De îndată ce m-am nă scut, am deschis ochii
pentru a vedea această lume de jos și a pleca în că utarea
tuturor fiilor mei pentru a-i închide în Inima mea și a le da
iubirea mea maternă și, regenerâ ndu-i la o viață nouă de
iubire și har, să le dau pasul pentru a-i face să intre în
împă ră ția FIATULUI Divin, pe care o dețineam. Am vrut
să fiu Regină și Mamă , închizâ ndu-i pe toți în Inima mea
pentru a-i pune pe toți în siguranță și a le da lor marele
dar al Împă ră ției divine. În Inima mea aveam loc pentru
toți, așadar, pentru cine deține Voința Divină nu există
restricții, ci posibilită ți infinite; deci, te-am privit și pe tine
fiica mea, pe nimeni nu am neglijat, și din moment ce în
acea zi toți să rbă toreau nașterea mea, chiar și pentru
mine a fost să rbă toare. Dar, deschizâ nd ochii mei la
lumină , am avut durerea să vă d ființele umane în noaptea
densă a vrerii omenești. Oh, în care abis de întuneric se
gă sește învă luită ființa umană care se face dominată de
voința sa! Ea este adevă rata noapte, dar noapte fă ră stele,
cel mult câ te un fulger fugitiv, fulgere care cu ușurință
erau urmate de tunete, care cu zgomotul lor fă ceau să
devină mai dens întunericul și descarcau furtuni asupra
să rmanei fă pturi omenești, furtuni de frică , de slă biciuni,
de pericole și de că deri în ră u. Inima mea mică a ră mas
stră punsă vă zâ ndu-i pe fiii mei sub această oribilă
furtună , în care noaptea vrerii omenești îi copleșise. Acum

38
ascultă de Mama ta: sunt încă în pă tuț, sunt micuță , uită -te
la lacrimile mele pe care le vă rs pentru tine. Ori de câ te
ori faci voința ta este o noapte pe care o formezi pentru
tine și dacă tu ai știi câ t de ră u îți face această noapte, ai
plâ nge cu mine. Te face să pierzi lumina zilei a Vrerii
Sfinte, voința ta te rostogolește, te împiedică să faci binele,
îți distruge adevă rata iubire și ră mâ i o să rmană bolnavă
că reia îi lipsesc lucrurile necesare pentru a se vindeca. Ah,
fiica mea, iubită fiică , ascultă -mă , să nu mai faci niciodată
voința ta, dă -mi cuvâ ntul că o vei mulțumi pe micuța ta
Mă mică .
Sufletul: Mămică sfântă, mă simt tremurând simțind
urâta noapte a voinței mele, de aceea sunt aici lângă
pătuțul tău să-ți cer harul, ca prin nașterea ta miraculoasă
să mă faci să renasc din nou în Voința Divină. Cereasscă
Copiliță, voi sta mereu lângă tine, voi uni rugăciunile și
lacrimile mele cu ale tale pentru a obține pentru mine și
pentru toți împărăția Voinței Divine pe pământ.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei veni de
trei ori să mă vizitezi în pă tuțul meu, spunâ ndu-mi de
fiecare dată : „Cerească Copiliță, fă-mă să renasc din nou
împreună cu tine în Viața Voinței Divine”.
Jaculatorie: Mămica mea, permite să răsară în
sufletul meu zorile Voinței Divine.

39
 Ziua a XI-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine,

în primii ani ai vieții sale de aici de jos,
formează cea mai splendidă auroră ,
pentru a face să apară în inimi,
ziua mult suspinată de lumină și de har.
Sufletul către fetița Regină: Iată -mă din nou
aproape de pă tuțul tă u. Cerească Mă mică , inima mea mică
se simte cucerită de frumusețea ta și nu știu cum să -mi
dezlipesc privirea de lâ ngă o frumusețe așa rară . Câ t de
dulce este privirea ta! Gesticularea mâ nuțelor tale mă
cheamă pentru a mă îmbră țișa și a mă strâ nge la inima ta
înecată în iubire. Mă mică sfâ ntă , dă -mi flă că rile tale, astfel
ca să -mi ardă voința mea și așa să te pot mulțumi, ca să
tră iesc împreună cu tine din Voința Divină .
Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, dacă tu ai știi
cum Inimioara mea maternă se bucură să te vă d aproape
de pă tuțul meu pentru a mă asculta! Mă simt cu faptele
Regină și Mamă , pentru că , ținâ ndu-te aproape, nu mă
simt o Mamă sterilă , nici ca o Regină fă ră popor, dar o am
pe fiica mea dragă , care mă iubește atâ t de mult și care
vrea ca eu să -i fiu Mamă și Regină . De aceea tu ești
purtă toarea bucuriei Mamei tale, mai mult de atâ t că vii în
brațele mele să fii învă țată de mine cum să tră iești în
împă ră ția Voinței Divine. Să am o fiică care vrea să
tră iască împreună cu mine în această împă ră ție așa

40
sfâ ntă , este pentru Mama ta gloria, onoarea, să rbă toarea
cea mai mare.
Așadar fii atentă la mine, fiica mea dragă , iar Eu voi
continua să -ți povestesc minună țiile nașterii mele. Pă tuțul
meu era înconjurat de Îngeri, care se întreceau să -mi câ nte
laude ca pentru Suverana lor Regină și, din moment ce
eram înzestrată cu rațiune și știință fiindu-mi insuflate de
Creatorul meu, am fă cut prima mea îndatorire de a adora
cu inteligența mea și, de asemenea, cu vocea mea de
copiliță bâ lbâ itoare, pe Presfâ nta Treime adorabilă ; a fost
atâ t de mare ră bufnirea iubirii mele că tre o Maiestate așa
sfâ ntă , slă bită fiind, extaziată , pentru că voiam să mă aflu
în brațele Divinită ții pentru a primi îmbră țișă rile lor și a le
da Lor pe ale mele. Deci dorințele mele, pentru Îngeri erau
porunci; m-au luat, și m-au purtat pe aripile lor, m-au
condus în brațele iubitoare ale Tată lui meu Ceresc. Oh, cu
ce iubire mă așteptau! Eu plecam din exil, iar micile opriri
de separare dintre mine și Ei erau cauza de noi incendii de
iubire, erau daruri care mă pregă teau, iar Eu aflam noi
descoperiri pentru a cere îndurare, milă pentru fiii mei,
care tră ind în exil, stă teau sub pedepsele Dreptă ții divine
și, topindu-mă toată în iubire, le-am spus: „Adorabilă
Trinitate, Eu mă simt fericită , mă simt Regină : nu cunosc ce
înseamnă nefericirea și sclavia, însă sunt atâ t de multe
bucuriile, fericirile Vrerii voastre care domnesc în mine, că ,
micuță cum sunt, nu le pot îmbră țișa pe toate. Dar în atâ ta
fericire, un izvor de amă ră ciune intensă este înă untrul
Inimii mele mici; simt în ea pe fiii mei nefericiți, sclavii
voinței lor rebele. Milă , Tată sfâ nt, milă ! Oh, faceți întreagă
fericirea mea: pe acești fiii nefericiți, pe care îi port mai
mult decâ t o Mamă în Inima mea maternă , faceți să devină
fericiți; faceți să coboare Cuvâ ntul Veșnic pe pă mâ nt și
totul va fi armonizat, iar Eu nu voi coborî de pe genunchii

41
voștri pă rintești dacă nu îmi dați decretul harului, astfel să
pot duce fiilor mei vestea cea bună a Ră scumpă ră rii lor”.
Divinitatea ră mâ nea emoționată la auzul rugă ciunilor mele
și umplâ ndu-mă de noi daruri îmi spuneau: „Întoarce-te în
exil și continuă rugă ciunile tale, întinde împă ră ția Voinței
noastre în toate actele tale, încâ t la timpul oportun te vom
mulțumi”. Dar nu mi-au spus nici câ nd, nici unde ar fi
coborâ t (Cuvâ ntul Veșnic). Deci Eu plecam din Cer doar
pentru a împlini Voința Divină . Acesta pentru mine era
sacrificiul cel mai eroic, dar îl fă ceam de bună voie pentru a
face ca doar El să aibă pe deplin stă pâ nirea asupra mea.
Dar ascultă -mă , fiica mea, câ t m-a costat sufletul tă u,
că a ajuns să -mi amă rască imensa mare a bucuriilor și
fericirii mele. Ori de câ te ori tu faci voința ta, devii sclavă și
simți nefericirea ta, Iar Eu ca Mamă a ta, simt în Inima mea
nefericirea fiicei mele. Oh, câ t este de dureros să ai fiii
nefericiți și, câ t ar trebui să ai în inimă (această dorință ) să
faci Voința Divină , că ci Eu ajungeam să plec din Cer doar
pentru a face ca voința mea să nu mai aibă viață în Mine!
Acum, fiica mea, continuă să mă asculți: prima
îndatorire în toate actele tale să fie, să -l adori pe Creatorul
tă u, să -l cunoști și să -l iubești. Aceasta te pune în ordinea
Creației și vino să -l recunoști pe Cel care te-a creat.
Aceasta este îndatorirea cea mai sfâ ntă a fiecă rei ființe
umane, să recunoască originea sa. Acum tu trebuie să știi
că plecarea mea la Cer, coborâ rea, rugă ciunea, forma în
jurul meu aurora care, ră spâ ndindu-se în toată lumea,
înconjura inimile fiilor mei pentru a face ca după zorii
zilei să apară aurora, pentru a face să apară ziua senină a
așteptă rilor Cuvâ ntului Divin pe pă mâ nt.
Sufletul: Mă mică Cerească , să te vă d abia nou–
nă scută și să -mi dai lecții așa sfinte, eu mă simt fermecată
și înțeleg câ t de mult mă iubești, încâ t să devii nefericită
42
din cauza mea. Oh, o Mamă sfâ ntă , Tu, care mă iubești atâ t
de mult, fă să coboare în inima mea puterea, iubirea,
bucuriile care te inundă , astfel ca umplută de ele, voința
mea să nu gă sească loc de a tră i în mine și în mod liber să
cedeze locul domină rii Voinței Divine.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei face trei
acte de adorație Creatorului tă u, recitâ nd trei Slavă
Tată lui pentru a-i mulțumi de câ te ori am avut harul de a
fi admisă în prezența sa.
Jaculatorie: Mamă Cerească , fă să apară aurora
Voinței Divine în sufletul meu.

Ziua a XII-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine,

iese din leagăn și face primii pași.
Cu actele sale copilărești îl cheamă pe
Dumnezeu să coboare pe pământ și cheamă
creaturile să trăiască în Voința Divină.
Sufletul către Regina Cerească: Iată -mă din nou la
tine, draga mea Copiliță , în casa din Nazaret. Vreau să fiu
spectatoarea copilă riei tale; vreau să -ți dau mâ na în timp
ce faci primi pași și vorbești cu mama ta sfâ ntă și cu tată l
tă u, Ioachim. Micuță cum ești, după ce ai mai crescut și ai
început să mergi, o ajuți pe Sfâ nta Ana în micile servicii.
Mă mica mea, câ t îmi ești de dragă și în întregime
grațioasă ! Dă -mi lecțiile tale, ca să urmez copilă ria ta și să
învă ț de la tine să tră iesc chiar și în micile acțiuni umane
în împă ră ția Voinței Divine.
Lecția micii Regine a Cerurilor: Draga mea fiică ,
unica mea dorință este să o țin aproape pe fiica mea. Fă ră

43
tine mă simt singură și nu am la cine să încredințez
secretele mele. De aceea sunt grijile mele materne, care
caută să o aibă câ t mai aproape pe fiica mea și pe care o
țin în Inimă , pentru a-i da lecțiile mele și așa să o fac să
înțeleagă cum se tră iește în împă ră ția Voinței Divine. Dar
în ea nu intră vrerea umană : aceasta ră mâ ne strivită și în
actul de a suporta o moarte permanentă în fața luminii,
sfințeniei și puterii Voinței Divine. Dar tu crezi că vrerea
umană ră mâ ne tristă pentru că Vrerea Divină o ține în
actul de a muri continuu? Ah, nu, nu; mai degrabă se simte
fericită , că ci peste voința sa muritoare renaște și ră sare,
victorioasă și triumfă toare, Voința Divină , care îi aduce
bucurie și fericire fă ră sfâ rșit. Ajunge doar să înțelegi,
dragă fiică , ce înseamnă să fii dominată de Ea și să o
încerci, care o determină pe ființa umană să deteste atâ t
de mult voința sa, încâ t s-ar face în bucă ți decâ t să iasă din
Voința Divină !
Acum ascultă -mă , eu am plecat din Cer doar ca să fac
Voința Veșnicului Dumnezeu; deși Eu aveam în mine Cerul
meu, care era Voința Divină și eram nedespă rțită de
Creatorul meu, de asemenea îmi plă cea să stau în Patria
Cerească ; cu atâ t mai mult stâ nd Voința Divină în mine, Eu
aveam drepturile de fiică de a sta cu Ei și de a mă face
legă nată precum mica micuță în brațele lor paterne și de a
participa la toate bucuriile și fericirile, bogă țiile și
sfințenia, pe care cele trei Persoane Divine le dețineau, în
mă sura în care aș fi putut să iau și să mă umplu atâ t de
mult într-atâ t încâ t nu le mai puteam conține; și Entită ții
Supreme îi plă cea să mă vadă că Eu, fă ră teamă , ba chiar cu
o mai mare iubire, m-am umplut de bunurile lor; nici Eu nu
m-am uimit că mă fă ceau să iau ceea ce Eu voiam. Eram
fiica lor, una singură era voința care ne însuflețea, ceea ce
voiau Ei, voiam și Eu. Astfel că am simțit că proprietă țile
44
Tată lui meu Ceresc erau ale mele. Singura diferență este că
Eu eram mică și nu am putut să îmbră țișez, nici să iau
toate bunurile lor; și câ te am luat, ră mâ neau totuși atâ t de
multe, că nu aveam unde să le pun, pentru că eram mereu
o ființă umană ; în schimb Divinitatea era mare, imensă și
într-un singur act îmbră țișa totul. De unde, în ciuda acestui
fapt, de îndată ce mă fă ceau să înțeleg că trebuia să mă
lipsesc de bucuriile lor cerești și de îmbră țișă rile inocente
pe care ni le-am dat, Eu plecam din Cer fă ră întâ rziere și
mă întorceam în mijlocul pă rinților mei dragi. Ei mă
iubeau mult; Eu eram toată dră glașă , atră gă toare, veselă ,
liniștită și plină de grație copilă rească încâ t le ră peam
afecțiunea. Erau toți concentrați asupra mea; eram
bijuteria lor; câ nd mă luau în brațele lor simțeau lucruri
neobișnuite și o Viață divină care palpita în mine.
Dar, fiica Inimii mele, tu trebuie să știi cum a început
viața mea aici jos, Voința Divină întindea împă ră ția sa în
toate actele mele; astfel că rugă ciunile mele, cuvintele
mele, pașii mei, hrana, câ nd dormeam, câ nd o ajutam pe
mama mea în micile servicii erau însuflețite de Voința
Divină , iar din moment ce te-am purtat mereu în Inima
mea, te-am numit fiica mea. În toate actele mele am
chemat actele tale împreună cu ale mele, astfel ca în actele
tale, chiar și în cele nesemnificative, să se extindă
împă ră ția Vrerii Divine. Ascultă câ t te-am iubit: dacă mă
rugam, chemam rugă ciunea ta în a mea, astfel că a ta și a
mea, au fost confirmate de o singură valoare și putere,
care era valoarea și puterea unei Voinți Divine; dacă
vorbeam, chemam cuvâ ntul tă u; dacă mergeam, chemam
pașii tă i și câ nd fă ceam micile acțiuni omenești
indispensabile naturii omenești, cum erau: să aduc apă , să
mă tur, să ajut să -i dau lemne mamei mele pentru a
aprinde focul și multe alte lucruri asemă nă toare, Eu am

45
chemat însă și aceste acte ale tale, astfel ca să fie
confirmate de o Voință Divină , iar în ale mele și în actele
tale să se extindă împă ră ția sa. Iar în timp ce te-am
chemat pe tine în fiecare act al meu, tot așa am chemat
Cuvâ ntul Divin să coboare pe pă mâ nt. Oh, câ t te-am iubit,
fiica mea! Voiam actele tale în ale mele, pentru a te face
fericită și pentru a face să domnești împreună cu mine. Ș i
oh! de câ te ori Eu te-am chemat pe tine și actele tale, dar
cu cea mai mare durere a mea, ale mele ră mâ neau izolate,
iar pe ale tale le-am vă zut ca fiind pierdute în voința ta
umană , ce lucru îngrozitor este să spui că formează o
împă ră ție, nu divină , ci umană : împă ră ția viciilor și
împă ră ția pă catului, a nefericirii și a nenorocirii. Mama ta
a plâ ns asupra nenorocirii tale și asupra fiecă rui act de
voință umană pe care tu îl faci, cunoscâ nd regatul
nefericit unde te duc, lacrimile mele încă se varsă pentru a
te face să înțelegi marele ră u pe care îl faci. De aceea
ascultă de Mama ta; dacă tu vei face Voința Divină , pe
dreptate îți va fi dată bucuria, fericirea; totul va fi în
comun cu Creatorul tă u; slă biciunile, mizeriile vor
dispă rea de la tine și apoi vei fi cea mai dragă dintre
fiicele mele; te voi ține în împă ră ția mea pentru a te face
să tră iești mereu în Voința Divină .
Sufletul: Mamă sfântă, cine poate să suporte să te
vadă plângând și să nu asculte lecțiile tale sfinte? Eu din
toată inima promit, jur să nu mai fac niciodată, niciodată și
deloc voința mea; dar tu, Mamă Divină, nu mă lăsa
niciodată singură, astfel ca imperioasa ta prezență să o
strivească pe a mea, pentru a mă face să domnesc mereu,
mereu în Voința lui Dumnezeu.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, îmi vei da
toate actele tale pentru a mă însoți în copilă ria mea,

46
spunâ ndu-mi trei acte de iubire în memoria celor trei ani
pe care Eu i-am tră it cu mama mea, Sfâ nta Ana.
Jaculatorie: Regină puternică, răpește inima mea
pentru a o închide în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XIII-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine,

pleacă spre Templu și oferă un exemplu
de triumf total în sacrificiu
Sufletul către Regina triumfătoare: Mamă
Cerească , astă zi vin să mă prostern înaintea ta să -ți cer
puterea ta invincibilă în toate durerile mele. Tu știi câ t
este de plină inima mea, încâ t mă simt înecată în dureri.
Oh, dacă Tu iubești atâ t de mult să -mi fii Mamă , ia inima
mea în mâ inile tale și varsă în ea iubirea, harul, puterea de
a triumfa în durerile mele și de a le converti pe toate în
Voința Divină .
Lecția Reginei triumfătoare: Fiica mea, curaj, nu te
teme, Mama ta este toată pentru tine și astă zi te așteptam,
astfel ca sacrificiul eroismului și triumfului meu să -ți
insufle tă rie și curaj, ca să o pot vedea pe fiica mea
triumfă toare în durerile sale și cu eroismul de a le suporta
cu iubire spre a împlini Voința Divină .
Acum, fiica mea, ascultă -mă . Eu aveam abia trei ani
împliniți și pă rinții mei mi-au fă cut cunoscut că voiau să
mă consacre Domnului în Templu. Inima mea s-a bucurat
cunoscâ nd aceasta, de a mă consacra și de a petrece anii
mei în casa lui Dumnezeu. Dar în adâ ncul bucuriei mele
era o durere dată de absența celor mai dragi ființe pe care
îi poți avea pe pă mâ nt, dragii mei pă rinți. Eram micuță ,
aveam nevoie de îngrijirile lor pă rintești, mă lipseam de

47
prezența celor doi mari sfinți și apoi am vă zut că pe
mă sură ce se apropia ziua de a renunța la mine, simțeau o
asemenea amă ră ciune, încâ t au simțit că mor, pentru că
Eu le fă ceam viața plină de bucurie și fericire; dar, în timp
ce sufereau, erau dispuși să facă actul eroic de a mă însoți
la Domnul.
Pă rinții mei mă iubeau în ordinea lui Dumnezeu și
mă țineau ca pe un mare dar oferit lor de Domnul, și
aceasta le-a dat puterea de a împlini durerosul sacrificiu.
De aceea, fiica mea, dacă vrei să ai putere invincibilă ca să
suferi durerile cele mai dure, fă ca toate lucrurile tale să
fie în ordinea lui Dumnezeu și ține-le ca daruri prețioase
oferite de Dumnezeu.
Dar, tu trebuie să știi că Eu, cu curaj, m-am pregă tit
să merg la Templu, astfel că încredințâ nd voința mea
Entită ții Divine și FIATUL Suprem luâ nd în posesie toată
ființa mea, Eu am dobâ ndit toate virtuțile în natură . Eu mă
dominam, toate virtuțile erau în mine tot atâ tea prințese
nobile și, în conformitate cu circumstanțele vieții mele, cu
promptitudine au reușit să -și împlinească misiunea lor
fă ră nicio rezistență . În zadar m-ar fi numit Regină , dacă
nu aș fi avut virtutea să fiu Regină peste mine însă mi.
Astfel Eu am avut în stă pâ nirea mea caritate perfectă ,
ră bdare invincibilă , blâ ndețe ră pitoare, umilință profundă
și toată zestrea celorlalte virtuți. Voința Divină a fă cut
micul pă mâ nt al omenirii mele fericite, mereu înflorit și
fă ră spinii viciilor. Așadar vezi, dragă fiică , ce înseamnă să
tră iești din Voința Divină ? Lumina sa, sfințenia sa și
puterea sa transformă în natură toate virtuțile; nu se
coboară să domnească într-un suflet unde există o natură
ră zvră tită , nu, nu. Ea este sfințenie și unde vrea să
domnească vrea natura ordonată și sfâ ntă . Deci, cu
sacrificiul plecă rii mele spre Templu, erau cuceriri pe care

48
Eu le fă ceam și, peste sacrificiu, se forma în mine triumful
unei Voinți Divine; și aceste triumfuri aduceau în Mine noi
mă ri de haruri, de sfințenie și de lumină , încâ t m-am
simțit fericită în durerile mele, pentru a putea dobâ ndi noi
triumfuri.
În acest moment, fiica mea, pune mâ na pe inima ta și
spune-i Mamei tale: Simți natura ta schimbată în virtute?
Sau simți spinii neră bdă rii, ierburile nocive ale agitațiilor,
dispozițiile proaste ale afecțiunilor care nu sunt sfinte?
Ascultă , lasă totul în grija Mamei tale, pune voința ta în
mâ inile mele hotă râ tă să nu o mai vrei, iar Eu te voi face
să fii stă pâ nită de Voința Divină , care va alunga totul de la
tine și ceea ce nu ai fă cut în atâ t de mulți ani o vei face
într-o singură zi, care va fi începutul adevă ratei vieți, de
fericire și de adevă rată sfințenie.
Sufletul: Mamă sfântă, ajut-o pe fiica ta, fă o vizită
sufletului meu și tot ceea ce găsești că nu este Voința lui
Dumnezeu, cu mâinile tale materne îndepărtează-le de la
mine, arde-mi spinii, ierburile nocive și Tu însăți cheamă
Voința Divină să domnească în sufletul meu.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, mă vei
chema să vizitez de trei ori sufletul tă u și îmi vei da toată
libertatea să fac ceea ce vreau din tine.
Jaculatorie: Suverană Regină, ia în mâinile tale
sufletul meu și transformă-l total în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XIV-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine

ajunge la Templu, locuința sa, și devine
modelul sufletelor consacrate Domnului.

49
 Sufletul se adresează Reginei Cerești, modelul
sufletelor: Mamă Cerească , să rmana ta fiică simte nevoia
irezistibilă de a sta cu tine, de a-ți urma pașii, de a vedea
acțiunile tale pentru a le copia, pentru a le lua ca model și
pentru a le pă stra că lă uză pentru viața sa. Simt atâ t de
mult nevoia să fiu îndrumată , că nu pot face nimic de una
singură , dar cu Mama, care mă iubește atâ t de mult, voi ști
să fac totul și voi cunoaște să fac chiar și Voința Divină .
Lecția Reginei Cerești, modelatoare a sufletelor:
Fiica mea dragă , este dorința mea arză toare să te fac să fii
spectatoarea acțiunilor mele, astfel ca tu să te
îndră gostești și să o imiți pe Mama ta. De aceea dă -mi
mâ na ta în a mea. Eu mă voi simți mai fericită să o am pe
fiica mea împreună cu mine. Deci fii atentă și ascultă -mă .
Eu am lă sat casa din Nazaret însoțită de sfinții mei
pă rinți. Câ nd am pă ră sit-o, am vrut să arunc o ultimă
privire asupra acelei că suțe în care m-am nă scut, să -i
mulțumesc Creatorului meu pentru că mi-a dat un loc în
care să mă nasc și pentru a o lă sa în Voința Divină , astfel
copilă ria mea și atâ t de multe amintiri dragi – că ci Eu fiind
plină de rațiune înțelegeam totul, – să fie toate pă strate în
Voința Divină și depozitate în Ea ca garanții ale iubirii mele
față de Cel care m-a creat. Fiica mea, să -i mulțumim
Domnului și să depunem actele noastre în mâ inile sale ca
garanții ale iubirii noastre. Sunt noi canale de haruri și
comunică ri (care) se deschid între Dumnezeu și suflet, este
omagiul cel mai frumos care se poate da Celui care atâ t de
mult ne iubește. De aceea învață de la mine să -i
mulțumești Domnului pentru tot ce dorește de la tine și în
tot ceea ce vrei să realizezi, cuvâ ntul tă u să fie:
„Mulțumesc, o Doamne; depun totul în mâ inile tale”.
Dar în timp ce am lă sat totul în FIATUL Divin și din
moment ce domnea în mine, niciun moment din viața mea
50
nu m-a lă sat niciodată , Eu îl purtam ca pe un triumf în
sufletul meu mic, și oh, miracolele Vrerii Divine! Cu
virtutea sa conservatoare pă stra ordinea tuturor actelor
mele, mici și mari, ca și cum ar acționa în mine, ca triumf al
să u și al meu, astfel că nu a pierdut niciodată memoria
niciunui singur act al meu, iar aceasta mi-a dat atâ t de
multă glorie și onoare încâ t m-am simțit Regină , pentru că
fiecare act al meu fă cut în Voința Divină era mai mult decâ t
soarele, iar Eu am fost acoperită de lumină , de fericire, de
bucurie; Ea îmi aducea Paradisul să u.
Fiica mea, a tră i din Voința Divină ar trebui să fie
dorința, suspinul și aproape patima tuturor; atâ t de mare
este frumusețea care se dobâ ndește și binele care se simte.
Total opus este voința umană : ea are virtutea de a mâ hni
să rmana ființă umană , o asuprește, formează noaptea, [iar
ea] pă șește orbește, merge mereu in bine, șchiopă tâ nd, și
de multe ori pierde memoria puținului bine pe care l-a
fă cut.
Acum, fiica mea, Eu am pă ră sit casa pă rintească cu
detașare și curaj, pentru că m-am uitat numai la Vrerea
Divină , în care pă stram fixată Inima mea, și asta a fost
suficient pentru toate. Dar în timp ce mergeam spre
Templu, m-am uitat la întreaga Creație și, oh minune, am
simțit pulsațiile Voinței Divine în soare, în vâ nt, în stele, în
cer, i-am simțit pulsațiile sub pașii mei, iar FIATUL Divin,
care domnea în mine, porunci întregii Creații, că ci ca un vă l
le-a ascuns, ca toate [ființele] să se închine și să -mi dea
onoruri de Regină ; și toți s-au închinat, oferindu-mi semne
de supunere; nici mă car floarea mică a câ mpului nu s-a
îndurat să nu-mi ofere mica sa stimă . Eu fă ceam ca totul să
fie în să rbă toare, iar, câ nd din necesitate am pă ră sit orașul,
Creația a hotă râ ,t să -mi dea semne de onoare, iar Eu m-am

51
constrâ ns să le comand să stea la locul lor și să urmeze
ordinea Creatorului nostru.
În acest moment ascultă de Mama ta. Spune-mi: simți
în inima ta bucurie, pace, detașare de toate și de toți? Simți
curajul că poți să faci totul pentru a împlini Voința Divină ,
astfel ca să simți în tine o să rbă toare continuă ? Fiica mea,
pacea, detașarea, curajul, vor forma în suflet golul în care
poate să ia loc Voința Divină , iar Ea, fiind de neatins de
orice durere, aduce să rbă toare perenă în sufletul omenesc.
De aceea curaj, fiica mea, spune-mi că vrei să tră iești din
Voința Divină și Mama ta se va gâ ndi la toate.
Așadar, mâ ine te aștept să -ți spun modul cum m-am
comportat în Templu.
Sufletul: Mama mea, lecțiile tale mă fascinează și îmi
coboară în inimă. Oh, Tu care iubești atât de mult ca fiica
ta să trăiască din Voința Divină, cu puterea ta golește-mă
de toate, insuflă-mi curajul necesar pentru a face să dau
moarte voinței mele și, cu încredere în tine, îți voi spune:
„Vreau să trăiesc din Voința Divină”.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, îmi vei da
toate actele tale ca garanție de iubire pentru mine, iar Eu
le voi depozita în Voința Divină , si spune-mi de fiecare
dată : „Te iubesc, Mama mea”.
Jaculatorie: Mamă Cerească, golește-mă de toate
pentru a mă ascunde în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XV-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Continuă același argument. Viața sa în
Templu.
52
 Sufletul către Regina Cerului: Mamă Regină , iată
fiica ta ală turi, să -ți urmez pașii câ nd intri în Templu. Oh,
câ t aș vrea ca Mama mea să -mi ia sufletul meu mic și să -l
închidă în Templul viu al Voinței lui Dumnezeu, ca să mă
izoleze de toți, în afară de al meu Isus și de dulcea sa
companie!
Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită , câ t de
dulce este șoapta ta la auzul meu, să te aud spunâ nd că
vrei să fii închisă în Templul viu al Voinței Divine și că nu
vrei altă companie decâ t pe aceea a lui Isus al tă u și pe a
mea! Ah, dragă fiică , faci să apară în Inima mea maternă
bucuriile unei adevă rate Mame și, dacă asta mă vei face să
am, Eu sunt sigură că fiica mea va fi fericită , bucuriile
mele vor fi și ale sale; să ai o fiică fericită este cea mai
mare fericire, gloria unei inimi materne.
Dar, ascultă -mă , fiica mea. Eu am ajuns la Templu
numai pentru a tră i din Voința Divină . Sfinții mei pă rinți
m-au încredințat superiorilor Templului, consacrâ ndu-mă
Domnului, eram îmbră cată de să rbă toare, iar în timp ce
fă ceau asta, au câ ntat imnuri și profeții care se refereau la
viitorul Mâ ntuitor. Oh, cum se bucura Inima mea. După ce
mi-am luat cu curaj adio de la dragii și sfinții mei pă rinți,
am să rutat dreapta lor, le-am mulțumit pentru grija pe
care au avut-o pentru copilă ria mea și pentru că m-au
consacrat Domnului cu atâ t de multă iubire și sacrificiu!
Prezența mea liniștită si curajoasa, fă ră să plâ ng, le-a
insuflat lor acest curaj, că ci au avut puterea de a mă lă sa și
de a pleca fă ră mine. Voința Divină a stă pâ nit asupra mea
și își întindea împă ră ția Sa în toate actele mele. O, putere a
FIATULUI, doar tu singură ai putut să -mi dai eroismul,
că ci, atâ t de micuță , am avut totuși puterea de a mă detașa
de cei ce mă iubeau atâ t de mult, deși am vă zut că li se
rupea inima despă rțindu-se de mine.

53
 În acest moment, fiica mea, ascultă -mă . Domnul a
vrut ca Eu să mă închid în Templu pentru a face să se
extindă împă ră ția Voinței Divine în actele mele pe care
trebuia să le fac în ea, pentru a mă face să pregă tesc
terenul pentru toate sufletele consacrate Domnului cu
actele mele umane și Cerul care urma să se formeze asupra
acestui teren al Voinței Divine. Eu eram foarte atentă la
toate responsabilită țile care se obișnuiau în acel loc sfâ nt;
eram pașnică cu toți, niciodată nu am stâ rnit nimă mui
amă ră ciune sau tulbură ri. M-am supus la serviciile cele
mai umile, nu am gă sit greută ți în nimic: nici la mă turat,
nici la spă lat vasele. Orice sacrificiu era pentru mine o
onoare, un triumf; dar vrei să știi de ce? Eu nu m-am uitat
la nimic, pentru mine totul era Voința lui Dumnezeu. Astfel
încâ t clopoțelul meu care mă chema era FIATUL: Eu
auzeam sunetul misterios al Vrerii Divine care mă chema
în sunetul clopoțelului, iar Inima mea se bucura și alergam
pentru a merge unde FIATUL mă chema. Regula mea era
Voința Divină , pe superiorii mei i-am vă zut ca pe
conducă torii unei Vreri sfinte; așadar pentru mine
clopotele, regula, superiorii, acțiunile mele, chiar și cele
mai umile, erau bucurii și să rbă tori pe care mi le pregă tea
FATUL Divin, care, extinzâ ndu-se chiar și în afară mea, mă
chema să extind Voința sa pentru a forma împă ră ția sa în
cele mai mici acte ale mele. Iar Eu am fă cut ca și marea,
care ascunde tot ceea ce deține și nu face vă zut altceva
decâ t apă . Așa am fă cut Eu, am ascuns totul în marea
imensă al FIATULUI Divin și nu am vă zut nimic altceva
decâ t marea Voinței Divine, și de aceea toate lucrurile mi-
au adus bucurii și să rbă tori.
Ah, fiica mea, în actele mele alergai tu și toate
sufletele. Eu nu știam să fac nimic fă ră fiica mea.
Împă ră ția Voinței Divine o pregă team tocmai pentru fiii
54
mei. Oh, dacă toate sufletele consacrate Domnului în
locurile sfinte ar face să dispară totul în Voința Divină , câ t
de fericiți ar fi! Ar transforma comunită țile în atâ t de
multe familii cerești și ar popula pă mâ ntul cu atâ t de
multe suflete sfinte. Dar, vai de mine, trebuie să spun cu
durere de Mamă , câ te mâ hniri, tulbură ri, discordii nu
sunt? Sfințenia nu stă în misiunea procupă rilor lor, ci ar
trebui să împlinească Voința Divină în oricare misiune
dată lor, care este liniștea sufletelor, puterea și sprijinul în
sacrificiile cele mai dure.
Sufletul: Oh, Mamă sfântă, cât sunt de frumoase
lecțiile tale, cum coboară dulce în inima mea! Oh, te rog, să
extinzi în mine marea FIATULUI Divin și să mi-o zidești
împrejur, astfel ca fiica ta să nu vadă și să nu mai cunoască
altceva decât Voința Divină, astfel ca, trecâ nd-o mereu, să
pot cunoaște secretele sale, bucuriile sale și fericirea sa.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, îmi vei face
doisprezece acte de iubire, pentru a onora cei doisprezece
ani pe care i-am tră it în Templu, rugâ ndu-mă să te admit
în uniunea actelor mele.
Jaculatorie: Regină Mamă, închide-mă în Templul
sacru al Voinței lui Dumnezeu.

Ziua a XVI-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine,

continuă viața sa în Templu și formează noua
zi, pentru a aduce la lumină Soarele strălucitor
al Cuvântului Divin pe pământ.
Sufletul către Mama Cerească: Preadulce Mama
mea, simt că mi-ai furat inima, iar eu alerg la Mama mea,

55
care ține inima mea în a sa ca semn al iubirii mele, iar în
locul inimii mele vrea să pună ca semn al iubirii Mamei,
Voința Divină . De aceea vin în brațele tale, ca să mă
pregă tești ca pe o fiică a ta, să -mi dai lecțiile tale și să faci
din mine ceea ce vrei. De aceea te rog să nu o lași
niciodată singură pe fiica ta, ci să mă ții mereu, mereu
împreună cu tine.
Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită , oh,
cum suspin să te am pentru totdeauna cu mine! Mi-ar
plă cea să fiu bă taia inimii tale, respirația ta, lucră rile
mâ inilor tale, pasul picioarelor tale, pentru a face să simți
prin mine cum lucra în mine Voința Divină ; aș vrea să
revă rs în tine Viața sa. Oh, câ t este de dulce, amabilă ,
încâ ntă toare și ră pitoare! Oh, m-ai face să devin dublu de
fericită , dacă te-aș avea pe tine, fiica mea, sub imperiul
total al acelui FIAT Divin care a format întregul meu
destin, fericirea și gloria mea.
În acest moment, dă -mi atenție și ascultă de Mama ta,
care vrea să împartă cu tine destinul ei. Eu continuam viața
mea în Templu, dar Cerul pentru mine nu era închis; Eu
puteam să merg ori de câ te ori doream, aveam trecerea
liberă pentru a mă urca și coborî. În Cer aveam Familia
mea Divină , iar Eu am ars și am suspinat să ră mâ n
împreună cu Ea. Divinitatea însă și mă aștepta cu atâ t de
multă iubire pentru a conversa împreună cu mine, să fim
fericiți și să mă facă mai fericită , mai frumoasă , mai dragă
în ochii să i. De fapt, [Persoanele Divine] nu m-au creat
pentru a mă ține departe, nu, nu; au vrut să se bucure de
mine ca de o fiică , voiau să audă cuvintele mele care
însuflețite de FIAT aveau puterea să pună pace între
Dumnezeu și oameni, iubeau să fie învinși de fiica lor cea
mică și să audă repetâ nd: „Să coboare, să coboare Cuvâ ntul
pe pă mâ nt”. Pot spune că însă și Divinitatea mă chema, iar
56
Eu alergam, zburam în mijlocul Lor. Nemaifă câ nd
niciodată voința umană , prezența mea le dă dea Lor
iubirea, gloria și marea lucrare a întregii Creații; de aceea
mi-au încredințat secretul istoriei neamului omenesc, iar
Eu mă rugam și iar mă rugam să ajungă pacea între
Dumnezeu și om.
Așadar, fiica mea, tu trebuie să știi că numai voința
umană a închis Cerul; de aceea nu i-a fost dat să pă trundă
în acele regiuni cerești, nici să aibă relații familare cu al
să u Creator, dimpotrivă voința umană l-a aruncat departe
de Cel care l-a creat. Pentru că omul s-a retras din Voința
Divină , a devenit fricos, timid, a pierdut stă pâ nirea de sine
și a întregii Creații. Toate elementele, pentru că erau
dominate de FIAT, ră mâ neau superioare lui și puteau să -i
facă ră u. Omul avea frică de toate și ți se pare puțin, fiica
mea, ca cel care a fost creat rege, stă pâ n peste toate, să
ajungă să aibă frică de Cel care l-a creat? Ciudat, fiica mea:
aș spune că este împotriva naturii, ca un fiu să aibă frică de
tată l să u, în timp ce este firesc, că atunci câ nd se naște
ceva, să se nască împreună iubire și încredere între tată și
fiu; iar aceasta se poate chema prima moștenire care îi
revine fiului și primul drept care îi revine tată lui. Astfel
încâ t Adam, fă câ nd voința sa, a pierdut moștenirea Tată lui
să u, a pierdut împă ră ția sa și a devenit de râ sul tuturor
lucrurilor create.
Fiica mea, ascultă de Mama ta și gâ ndește-te bine la
marele ră u al voinței umane. Ea înlă tură ochii sufletului și
îl face să devină orb, astfel că totul este întuneric și frică
pentru să rmana creatură . De aceea pune mâ na pe inima ta
și jură Mamei tale că ai vrea mai degrabă să mori, decâ t să
faci voința ta. Eu nefă câ nd niciodată voința mea, n-am
avut nicio frică de Creatorul meu; și cum puteam să am
frică dacă mă iubea atâ t de mult? Iar împă ră ția se

57
extindea atâ t de mult în mine, că ci cu acțiunile mele am
format ziua întreagă pentru a naște noul Soare al
Cuvâ ntului veșnic pe pă mâ nt, iar Eu, cum am vă zut că se
formează ziua, așa mi-am înmulțit imploră rile mele
pentru a obține suspinata zi a pă cii dintre Cer și pă mâ nt.
Așadar, mâ ine te aștept să -ți povestesc o altă surpriză din
viața mea de aici de jos.
Sufletul: Suverană Mama mea, cât sunt de dulci
lecțiile tale! Oh, cum mă fac să înțeleg marele rău al voinței
mele omenești! Oh, de câte ori am simțit și eu în mine frică,
timiditate și cât de departe (eram) de Creatorul meu. Vai,
era voința mea umană care domnea în mine, nu (cea)
Divină, și de aceea eu am simțit efectele sale triste. Deci,
dacă mă iubești ca pe o fiică, ia inima mea între mâ inile
tale și alungă afară frica, timiditatea care îmi împiedică
zborul spre Creatorul meu, iar în locul lor pune-mi acel
FIAT pe care Tu atât de mult îl iubești și care vrei să
domnească în sufletul meu.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei pune în
mâ inile mele toată durerea pe care o simți, frica,
neîncrederea, astfel ca să le convertesc în Voința Divină ,
spunâ ndu-mi de trei ori: „Mama mea, fă să domnească
Voința Divină în sufletul meu”.
Jaculatorie: Mama mea, încrederea mea, formează
ziua Voinței Divine în sufletul meu.

58
 Ziua a XVII-a

Regina Cerului în împărăția

Voinței Divine iese din Templu.
Căsătoria cu Sfântul Iosif, oglinda divină în
care Dumnezeu îi cheamă să se oglindească
pe toți cei care sunt la starea conjugală.
Sufletul către Mama Cerească: Mamă sfâ ntă , astă zi
mai mult ca niciodată simt nevoia să stau strâ nsă în
brațele Mamei mele, astfel ca acea Vrere Divină , care
domnește în tine, să formeze dulcea încâ ntare a voinței
mele, ca să o țină jos și să nu îndră znească să facă ceva
care nu este Voința lui Dumnezeu. Lecțiile tale de ieri m-
au fă cut să înțeleg că voința umană aruncă să rmana ființă
în închisoare pe viață , iar eu mă tem atâ t de mult că o să
aibă scă pă ri și că o să ia din nou locul să u în mine; de
aceea mă încred în Mama mea, astfel ca să mă
supravegheze atâ t de mult, încâ t eu să fiu sigură că voi
tră i mereu din Voința Divină .
Lecția Reginei Cerului. Oh, câ t aș vrea să aud de pe
buzele tale: Mama mea, voința mea s-a teminat, iar în
mine toată stă pâ nirea o are Fiatul Divin.Sus, fiica mea, să
ai curaj și încredere în Mama ta și scop viguros de a nu
mai da niciodată viață voinței tale. Acestea sunt armele
care o fac să moară continuu și care înving Inima Mamei
tale, astfel să folosească toate alintă rile pline de iubire,
dragostea de Mamă , ca fiica sa să tră iască în împă ră ția
Mamei sale. Pentru tine va fi o moarte dulce, care îți va da
o Viață adevă rată , iar pentru mine o să fie cea mai
frumoasă dintre victorii, pe care o voi face în împă ră ția

59
Voinței Divine. De aceea să ai curaj și încredere în mine.
Neîncrederea este a celor lași și a celor care nu sunt întra-
devă r deciși să obțină victoria și de aceea sunt mereu fă ră
arme, iar fă ră arme nimeni nu câ știgă și omul este mereu
inegal, inconstant și neliniștit în a face bine.
Acum, fiica mea, ascultă -mă . Eu continuam viața mea
în Templu și ieșirile mele acolo, sus, în Patria mea
Cerească . Aveam drepturile mele de fiică , să fac vizitele
mele Familiei mele Divine, că ci mai mult decâ t un tată îmi
aparținea; dar, ce surpriză am putut să am, câ nd, într-una
din aceste vizite, mi-au fă cut cunoscut că era Voința lor să
ies din Templu, să mă unesc mai întâ i printr-o legă tură de
că să torie, după cum era obișnuința externă în acele
timpuri, cu un om sfâ nt, numit Iosif, și să mă retrag
împreună cu el să tră iesc în casa din Nazaret?
Fiica mea, în acest pas din viața mea, în aparență
Dumnezeu pă rea că voia să mă cimenteze. Eu nu am iubit
niciodată pe nimeni in lume și, din moment ce Voința
Divină avea extinderea sa în toată ființa mea, voința mea
umană nu a avut niciodată un act de viață , deci lipsea în
mine germenul iubirii umane: cum aș fi putut iubi un om,
oricâ t de mare sfâ nt ar fi fost în ordine omenească ? Este
adevă rat că Eu îi iubeam pe toți și era atâ t de mare iubirea
față toți, că iubirea mea de Mamă mi i-a înscris cu
caractere de foc de neșters, unul câ te unul în Inima mea
maternă , dar asta era totul în ordinea iubirii divine, pentru
că iubirea umană în comparație cu cea divină se poate
chema umbră , lipsit de substanță , atomi de iubire.
Ș i totuși, dragă fiică , din ceea ce în aparență pă rea
ciment și ciudat sfințeniei vieții mele, Dumnezeu s-a folosit
de minune pentru a împlini planurile sale și mi-a dat harul
la care Eu atâ t de mult am suspinat, adică să coboare
Cuvâ ntul pe pă mâ nt. Dumnezeu mi-a dat protecția,
60
apă rarea, ajutorul, astfel ca nimeni să nu poată vorbi pe
seama mea, asupra onestită ții mele. Sfâ ntul Iosif trebuia să
fie cooperatorul, purtă torul de grijă , care trebuia să se
intereseze de acele mici trebuințe de care era nevoie, și să
fie umbra Paternită ții Cerești, în care trebuia să se formeze
mica noastră familie cerească pe pă mâ nt. Așadar, în ciuda
surprizei mele, am spus imediat FIAT, știind că Voința
Divină nu mi-ar fi fă cut ră u, nici nu mi-ar fi compromis
sfințenia mea. Oh, dacă aș fi vrut să pun un act din voința
mea umană , chiar și sub aspectul de a nu vrea să cunosc
omul, aș fi trimis în ruină planurile venirii Cuvâ ntului pe
pă mâ nt! Deci, nu diferența stă rilor [de viață ] este cea care
compromite sfințenia, ci lipsa Voinței Divine și
neîmplinirea propriilor obligații în starea la care
Dumnezeu cheamă ființa umană . Toate stă rile sunt sfinte:
la fel că să toria, atâ ta timp câ t există înă untru Voința Divină
și sacrificiul exact al propriilor îndatorii; dar în majoritatea
lor sunt indolenți și leneși și, nu numai că nu se fac sfinți, ci
fiecare formează din starea sa, care un purgator, care un
iad.
Cum am cunoscut că trebuia să ies din Templu, Eu
nu am spus nimă nui, așteptâ nd ca Dumnezeu însuși să
miște circumstanțele externe pentru a mă face să
împlinesc adorabila sa Voință , cum de fapt s-a întâ mplat.
Superiorii Templului m-au chemat și mi-au spus că era
voința lor chiar și obișnuința acelor timpuri, că Eu ar
trebui să mă pregă tesc pentru că să torie. Eu am acceptat.
În mod miraculos, alegerea, dintre atâ t de mulți, cade pe
Sfâ ntul Iosif și așa s-a format că să toria și am ieșit din
Templu. De aceea te rog, fiica Inimii mele, în toate
lucrurile să -ți stea în inimă doar Voința Divină , dacă vrei
ca planurile divine să se împlinească asupra ta.

61
 Sufletul: Cerească Regină, fiica ta ți se încredințează
ție; cu încrederea mea vreau să-ți rănesc Inima și această
rană să spună mereu în Inima ta maternă: „FIAT! FIAT!
FIAT!” îți cere mereu fiica ta cea mică.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei veni pe
genunchii mei și vei recita 15 Slavă Tatălui pentru a
mulțumi Domnului pentru toate harurile pe care mi le-a
dat pâ nă în al cincisprezecelea an din viața mea, în mod
special că mi-a dat ca însoțitor un om atâ t de sfâ nt, care
era Sfâ ntul Iosif.
Jaculatorie: Regină puternică, dă-mi armele pentru
a lupta și pentru a mă face să cuceresc Voința lui
Dumnezeu.

Ziua a XVIII-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine,

în casa din Nazaret. Cerul și pământul sunt
pe cale să-și dea sărutul păcii
Ora divină este aproape.
Sufletul către Mama Regină: Suverana mea Mamă ,
mă întorc pentru a urma pașii tă i. Iubirea ta mă leagă și
mă ține ca un magnet puternic, fixă și cu intenția să ascult
frumoasele lecții ale Mamei mele. Dar asta nu-mi ajunge;
dacă mă iubești ca pe o fiică , închide-mă înă untrul
împă ră ției Voinței Divine, unde ai tră it și tră iești și încuie-
mi ușa, astfel, chiar dacă aș vrea, să nu mai pot ieși. Așa
Mama și fiica vom face viață comună și o să fim amâ ndouă
fericite.
Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită , dacă
tu ai știi cum suspin să te țin închisă în împă ră ția Voinței

62
Divine! Fiecare lecție a mea pe care ți-o dau, sunt porți pe
care le formez să -ți împiedic pasul și ieșirea și sunt
fortă rețe pentru a zidi voința ta, astfel ca să înțelegi și să
iubești să stai sub dulcea stă pâ nire al FIATULUI Suprem.
De aceea fii atentă și ascultă -mă , pentru că nu sunt altceva
decâ t lucră ri pe care Mama ta le face pentru a atrage și
ră pi voința ta și să fac ca Voința Divină să învingă asupra
ta.
Acum, fiica mea dragă , ascultă -mă : Eu am plecat din
Templu cu același curaj pe care l-am avut câ nd am intrat,
dar numai pentru a împlini Voința Divină . Am mers la
Nazaret, dar nu i-am mai gă sit pe dragii și sfinții mei
pă rinți. Eram însoțită numai de Sfâ ntul Iosif, iar Eu am
vă zut în el pe îngerul meu bun, pe care Dumnezeu mi l-a
dat pentru avea grijă de mine, deși am avut mulțimi de
Îngeri care mă însoțeau în că lă torie. Toate lucrurile create
mi-au fă cut plecă ciuni de onoare, iar Eu, mulțumindu-le,
am dat fiecă rui lucru creat să rutul meu și salutul meu de
Regină și așa s-a ajuns la Nazaret.
De unde tu trebuie să știi că ci cu Sfâ ntul Iosif ne
priveam cu reținere și ne simțeam inima tulburată , că ci
unul voia să facă cunoscut celuilalt că eram legați de
Dumnezeu cu jură mâ nt de virginitate perenă . În sfâ rșit s-a
rupt tă cerea și amâ ndoi ne-am exprimat jură mâ ntul. Oh,
câ t de fericiți ne-am simțit și, mulțumind Domnului, am
continuat să tră im ca frate și soră . Eu eram foarte atentă
câ nd îl serveam; ne priveam cu venerație și aurora pă cii
domnea în mijlocul nostru. Oh, dacă toți s-ar oglindi în
mine și să mă imite! Eu m-am adaptat mult la viața
comună , nimic nu am fă cut pentru a ară ta marile mă ri de
haruri pe care le-am posedat.
În acest moment ascultă , fiica mea, Eu, în casa din
Nazaret, m-am simțit mai plină de fervoare ca niciodată și

63
m-am rugat ca Divinul Cuvâ nt să coboare pe pă mâ nt.
Voința Divină , care domnea în mine, nu fă cea altceva decâ t
ca toate actele mele să fie copleșite de lumină , de
frumusețe, de sfințenie și de putere; am simțit că forma în
mine împă ră ția luminii, dar o lumină care apare mereu,
împă ră ția frumuseții, sfințeniei și puterii care crește
mereu. Astfel că toate calită țile divine pe care FIATUL
Divin le extindea în mine, cu domnia sa, mi-au adus
Fecunditatea. Lumina care mă inunda era atâ t de mare,
că ci însă și umanitatea mea ră mâ nea atâ t de mult
înfrumusețată și copleșită de acest Soare al Vrerii Divine,
că nu fă cea altceva decâ t să producă flori cerești. Eu am
simțit Cerul că se apleca pâ nă la mine și pă mâ ntul
umanită ții mele, care se înă lța, iar Cerul și pă mâ ntul se
îmbră țișau, se reîmpă cau, să -și dea să rutul pă cii și iubirii.
Pă mâ ntul se dispunea să producă germenul pentru a-l
forma pe cel Drept și Sfâ nt, iar Cerul se deschidea pentru a
face să coboare Cuvâ ntul în acest germen. Eu nu fă ceam
altceva decâ t să cobor și să mă urc în Patria mea Cerească
și să mă arunc în brațele paterne al Tată lui meu Ceresc și I-
am spus cu inima: „Tată Sfâ nt, nu mai pot, mă simt arsă , iar
în timp ce ard simt o forță puternică în mine care vrea să
vă cucerească ; cu lanțurile iubiri mele vreau să vă leg
pentru a vă dezarma, astfel ca să nu mai întâ rziați, ci pe
aripile iubirii mele vreau să transport Cuvâ ntul Divin din
Cer pe pă mâ nt”. M-am rugat și am plâ ns să mă asculte. Iar
Divinitatea, învinsă de lacrimile și rugă ciunile mele, M-a
asigurat, spunâ ndu-mi: „Fiică , cine îți poate rezista? Ai
învins, ora divină este aproape. Tu întoarce-te pe pă mâ nt
și continuă actele tale în puterea Vrerii mele și cu acestea
toți vor ră mâ ne cutremurați, iar Cerul și pă mâ ntul își vor
da să rutul pă cii”. Dar în ciuda acestui fapt, Eu nu știam încă
că trebuia să fiu Mama Veșnicului Cuvâ nt.
64
 Acum, dragă fiică , ascultă -mă și înțelege-mă bine ce
înseamnă să tră iești din Voința Divină . Eu, tră ind din Ea,
am format Cerul și împă ră ția sa divină în sufletul meu.
Dacă nu aș fi format în mine această împă ră ție, niciodată
Cuvâ ntul nu putea să coboare din Cer pe pă mâ nt. Dacă a
coborâ t a fost pentru că a coborâ t în împă ră ția sa, că ci
Voința Divină a format-o în mine; a gă sit în mine Cerul
să u, bucuriile sale divine, dar nici Cuvâ ntul nu s-ar fi
coborâ t nicodată într-o împă ră ție stră ină , ah, nu, nu; mai
întâ i a vrut să formeze împă ră ția sa în mine și să coboare
ca învingă tor în împă ră ția sa. Nu numai aceasta, ci, tră ind
mereu din Voința Divină , Eu am dobâ ndit prin har ceea ce
în Dumnezeu este în natură , Fecunditatea divină , pentru a
forma fă ră lucrarea omului germenul, pentru a face să se
nască din mine Umanitatea Cuvâ ntului Veșnic. Ce lucru nu
poate face Voința Divină lucră toare într-o ființă umană ?
Totul și toate bunurile posibile și neimaginabile. De aceea
să -ți stea în inimă ca în toate să fie în tine Voința Divină ,
dacă vrei să o imiți pe Mama ta și să mă faci mulțumită și
fericită .
Sufletul: Mamă sfântă, dacă Tu vrei, poți. Cum ai
avut puterea să-l cucerești pe Dumnezeu, ca să se coboare
din Cer pe pământ, nu îți va lipsi puterea de a învinge
voința mea, astfel ca să nu mai aibă viață; eu sper în tine și
de la tine voi obține totul.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, îmi vei face o
vizită în casa din Nazaret și ca omagiu ai să -mi dai toate
actele tale, astfel ca să le unesc cu ale mele pentru a le
converti în Voința Divină .
Jaculatorie: Împărăteasă Cerească, adă-mi sărutul
Voinței lui Dumnezeu în sufletul meu.

65
 Ziua a XIX-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Porțile Cerului se deschid, Soarele Cuvântului
Veșnic cercetează și îl trimite pe Îngerul
său, pentru a o anunța pe Fecioară că
ora lui Dumnezeu a ajuns.
Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfâ ntă ,
iată -mă din nou pe genunchii Mamei mele. Sunt fiica ta și
vreau să fiu hră nită cu mâ ncarea cuvâ ntului tă u
preadulce, care îmi aduce balsamul pentru a însă nă toși
ră nile mizerabile ale voinței mele umane. Mama mea,
vorbește-mi, să coboare cuvintele tale puternice în inima
mea și să formeze o nouă creație, pentru a forma
germenul Voinței Divine în sufletul meu.
Lecția suveranei Regine: Preaiubită fiică , este
practic acesta scopul pe care îl iubesc atâ t de mult, să te
fac să simți misterele cerești ale FIATULUI Divin și
miracolele pe care le poate să vâ rși unde El domnește în
mod complet și marele ră u pentru cine se face dominat de
vrerea umană , astfel ca tu să iubești FIATUL Divin, pentru
a-l face să formeze tronul să u în tine, detestâ nd vrerea
umană pentru a face din voința ta scăunelul Vrerii
Divine, ținând-o sacrificată la picioarele sale divine.
Așadar, fiica mea, ascultă -mă . Eu am continuat viața
mea în Nazaret. FIATUL Divin continua să lă rgească în
mine împă ră ția sa și se folosea de cele mai mici acte ale
mele chiar și de cele mai indiferente, care erau:
menținerea ordinii în micuța că suță , aprinderea focului,
mă turat, și toate acele servicii care se întâ mplă în familii,
pentru a mă face să simt viața lui care palpita în foc, în apă ,

66
în mâ ncare, în aerul pe care îl respiram, în toate, și,
învă luindu-le, forma deasupra actelor mele mici mă ri de
lumină , de haruri, de sfințenie, pentru că unde domnește
Vrerea Divină , are puterea de a forma din cele mai mici
nimicuri noi ceruri de o frumusețe încâ ntă toare, pentru că
El, fiind imens, nu știe să facă lucruri mici, ci cu puterea sa
confirmă acele nimicuri și formează cele mai mari lucruri,
pentru a uimi cerurile și pă mâ ntul. Totul este sfâ nt, totul
este sacru pentru cine tră iește din Voința Divină .
Acum, fiica Inimii mele, dă -mi atenție și ascultă -mă .
Cu câ teva zile înainte de coborâ rea Cuvâ ntului pe pă mâ nt,
Eu am vă zut Cerul deschis și pe Soarele Cuvâ ntului Divin la
porțile sale, ca și cum s-ar uita peste cine să -și ia zborul,
pentru a se face Cerescul Prizonier într-o ființă umană . Oh,
câ t era de frumos să -l vezi la porțile Cerului, ca și cum
privind și spionâ nd fericita creatură care trebuia să -l
gă zduiască pe Creatorul să u. Trinitatea Sacră și Sfâ ntă
privea pă mâ ntul nemaifiind stră in pentru Ei, pentru că era
micuța Maria care, deținâ nd Voința Divină , a format
împă ră ția divină unde putea sigur să coboare, ca în propria
sa lociunță , în care gă sea Cerul și atâ t de mulți sori și
multe acte de Voință Divină , fă cute în sufletul meu.
Divinitatea revă rsâ nd iubire și [Persoanele Divine] dâ nd la
o parte mantia Dreptă ții, că ci ființele umane au fost
pedepsite atâ t de multe secole, (acum) se acoperă cu
mantia Milostivirii infinite și decretă între Ei coborâ rea
Cuvâ ntului și sunt în actul de a suna ora împlinrii. La acest
sunet Cerurile și pă mâ ntul se uimesc și sunt toți atenți
spre a fi spectatorii unui praplin de iubire și a unui miracol
nemaiauzit.
Mama ta s-a simțit incendiată de iubire și, fă câ nd
ecou iubirii Creatorului meu, voiam să formez o singură
mare de iubire, astfel ca să coboare în el Cuvâ ntul pe

67
pă mâ nt. Rugă ciunile mele erau neîncetate, iar, în timp ce
mă rugam în că mă ruța mea, un Înger a fost trimis din Cer
ca mesager al marelui Rege, ce mi s-a înfă țișat dinainte și,
închinâ ndu-se, m-a salutat: „Bucură -te, o Maria, Regina
noastră , FIATUL Divin te-a umplut de har. Deja a
pronunțat FIATUL, care vrea să coboare; este deja în
spatele meu, dar vrea al tă u FIAT pentru a forma
împlinirea Lui”. La un anunț atâ t de important, de mine
atâ t de mult dorit, însă niciodată nu m-am gâ ndit că aș fi
Eu aleasa, am ră mas uimită și am ezitat o clipă , dar Îngerul
Domnului mi-a zis: „Nu te teme, Regina noastră , Tu ai aflat
har la Dumnezeu, Tu l-ai învins pe Creatorul tă u; de aceea
pentru a împlini victoria, pronunță al tă u FIAT”. Eu am
pronunțat FIAT și iată o minună ție, cele două FIATURI s-
au contopit și Cuvâ ntul Divin a coborâ t în mine.FIATUL
meu, care era confirmat de însă și valoarea FIATULUI
Divin, din germenul umanită ții mele a format micuța,
micuța umanitate care trebuia să conțină Cuvâ ntul, și a fost
împlinit marele miracol al Întrupă rii.
O puterea FIATULUI Suprem, Tu m-ai înă lțat atâ t de
mult, să devin puternică așa ca Eu să pot crea în mine acea
umanitate care trebuia să conțină Veșnicul Cuvâ nt, că ci
Cerul și pă mâ ntul nu puteau să -L conțină ! Cerurile s-au
cutremurat și întreaga Creație a să rbă torit și tresă ltâ nd de
bucurie (toate lucrurile) ră sunau peste că suța din Nazaret
pentru a da omagii și reverențe Creatorului fă cut om, iar în
limbajul lor mut spuneau: „O minunea minunilor, pe care
numai Dumnezeu putea să o facă ! Imensitatea a devenit
mai mică , Puterea a devenit neputincioasă , Înă lțimea sa de
neajuns s-a aplecat pâ nă în abisul sâ nului unei Fecioare, și
în același timp a ră mas mic și imens, puternic și
neputincios, tare și slab”. Fiica mea dragă , tu nu poți
înțelege ceea ce a simțit Mama ta în actul Întrupă rii
68
Cuvâ ntului. Toți mă susțineau și așteptau al meu FIAT, aș
putea spune atotputernic.
Acum, dragă fiică , ascultă -mă , câ t ar trebui să fie în
inima ta să faci și să tră iești din Voința Divină ! Puterea
mea încă există : fă -mă să pronunț FIATUL meu peste
sufletul tă u. Dar pentru a face asta îl vreau pe al tă u; de
unul singur nu se poate face un adevă rat bine, mereu
între doi se fac lucră rile cele mai mari. Dumnezeu însuși
nu vrea să facă de unul singur, ci mă vrea pe mine ca
împreună , să formă m minunea Întrupă rii, în al meu FIAT
și în al Lor, s-a format viața Omului-Dumnezeu, s-au
ajustat sorțile neamului omenesc, Cerul nu a mai fost
închis; toate bunurile erau conținute în mijlocul celor
două FIATURI. De aceea să pronunță m împreună : FIAT,
FIAT, iar iubirea mea maternă va închide în tine Viața
Voinței Divine. Pentru acum ajunge, mâ ine te aștept din
nou, pentru a povesti fiicei mele continuarea Întrupă rii.
Sufletul: Mamă frumoasă, eu mă simt uimită
ascultând frumoasele tale lecții. Oh, te rog, să pronunți al
tău FIAT peste mine, iar eu îl pronunț pe al meu, astfel ca
să rămână conceput în mine acel FIAT, pe care Tu atât de
mult îl suspini, ca viață să domnească în mine.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei veni să
dai primul să rut lui Isus și îi vei spune de nouă ori că vrei
să faci Voința sa, iar Eu voi repeta miracolul de a-l ză misli
pe Isus în sufletul tă u.
Jaculatorie: Regină puternică, pronunță FIATUL tău
și creează în mine Voința lui Dumnezeu.

69
 Ziua a XX-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Fecioara, cerul împânzit de stele.
În acest cer Soarele Divin pâlpâie cu razele
sale strălucitoare și umple Cerul și
pământul. Isus în sânul Mamei sale.
Sufletul către Mama Regină: Iată -mă din nou la
tine, Mama mea Cerească , vin să mă bucur cu tine și,
închinâ ndu-mă la picioarele tale sfinte, te salut plină de
Har și Mamă a lui Isus. Oh, nu o voi mai gă si singură pe
Mama mea, dar îl voi gă si împreună cu tine pe micul
prizonier Isus. Astfel că o să fim în trei, nu în doi:
împreună , Mama, Isus și eu. Câ tă fericire pentru mine,
că ci, dacă vreau să -l gă sesc pe micul meu Rege Isus,
ajunge să o gă sesc pe Mama sa și a mea. Oh, Mamă sfâ ntă ,
din înă lțimea Mamei unui Dumnezeu în care te afli, ai milă
de mizerabila și mica ta fiică și spune primul cuvâ nt
pentru mine micului prizonier Isus, ca să -mi dea marele
har de a tră i din Voința sa Divină .
Lecția Reginei Cerului, Mama lui Isus: Draga mea
fiică , astă zi te aștept mai mult ca niciodată . Inima mea
maternă este preplină , simt nevoia de a destă inui
arză toarea mea iubire fiicei mele. Vreau să -ți spun că sunt
Mama lui Isus: bucuriile mele sunt infinite, mă ri de
fericire mă inundă . Eu pot spune, sunt Mama lui Isus;
creatura sa, servitoarea sa este Mama lui Isus și doar
FIATULUI îi datorez (asta), care m-a fă cut să devin plină
de Har și a pregă tit locuința demnă Creatorului meu. De
aceea să -i fie mereu slavă , onoare, mulțumire FIATULUI
Suprem.

70
 Acum ascultă -mă , fiica Inimii mele. De îndată ce a fost
format cu puterea FIATULUI Divin mica Umanitate a lui
Isus în sâ nul meu, Soarele Cuvâ ntului Veșnic s-a întrupat
în El. Eu aveam cerul meu, format de FIAT, totul împâ nzit
de stele stră lucitoare, care scâ nteiau bucurii, fericiri,
armonii de frumuseți divine, iar Soarele Cuvâ ntului Veșnic,
stră lucind cu o lumină inaccesibilă , vine să -și ia locul să u
înă untrul acestui cer, ascuns în mica sa Umanitate, că ci
neputâ nd să fie conținut de El, centrul Soarelui stă tea în El,
însă lumina sa se revă rsa pe dinafară , învă luind Cerul și
pă mâ ntul ajungâ nd la fiecare inimă , iar cu raza luminii sale
bă tea la fiecă re ființă umană , și cu vocile luminii
pă trunză toare le spunea lor: „Fiii mei, deschideți-mi, dați-
mi loc în inima voastră . Am coborâ t din Cer pe pă mâ nt
pentru a forma în fiecare din voi viața mea; Mama mea
este centrul unde Ea locuiește, iar toți fiii mei vor fi
circumferința, unde fiii mei sunt”. Ș i lumina bă tea și din
nou bă tea fă ră să înceteze niciodată , iar mica Umanitate a
lui Isus gemea, plâ ngea și, îndurerat în interiorul acelei
lumini care a intrat în inimi, a fă cut să curgă lacrimile sale,
gemetele sale, spasmele sale de iubire și de durere.
Dar tu trebuie să știi că pentru Mama Ta începea o
nouă viață . Eu eram la zi cu tot ceea ce fă cea Fiul meu. L-
am vă zut mistuit de mă ri de flă că ri de iubire; fiecare bă taie
a inimii sale, respirație și durere erau mă ri de iubire care
se ră spâ ndea, învă luia toate ființele umane, pentru a le
face ale sale prin puterea iubirii și durerii. Prin urmare, tu
trebuie să știi că , așa cum a fost concepută mica sa
Umanitate, a conceput toate durerile pe care trebuia să le
sufere pâ nă la sfâ rșitul vieții sale, a închis în Sinea sa toate
sufletele, pentru că fiind Dumnezeu, niciunul nu-i putea
scă pa; imensitatea sa conținea toate ființele umane;
atotvederea sa Îi fă cea pe toți prezenți, deci, Isus al meu,

71
Fiul meu, simțea greutatea și povara tuturor pă catelor, ale
fiecă rei ființe umane. Iar Eu, Mama ta, Îl urmam în toate și
am simțit în Inima mea maternă , noua generație de dureri
a lui Isus al meu și noua generație a tuturor sufletelor, că ci
ca Mamă trebuia să generez împreună cu Isus, Harul,
Lumina, Viața nouă , pe care Fiul meu drag a venit să le
aducă pe pă mâ nt.
Fiica mea, tu trebuie să știi că , de câ nd Eu am fost
concepută , te-am iubit ca o mamă , te-am simțit în Inima
mea, am ars de iubire pentru tine, dar nu am înțeles de ce.
FIATUL Divin mă fă cea să fac faptele, dar îmi ținea ascuns
secretul; însă , cum s-a întrupat, mi-a dezvă luit secretul și
am înțeles fecunditatea Maternită ții mele: că nu trebuia
doar să fiu Mama lui Isus, ci Mama tuturor, iar această
Maternitate trebuia să fie formată pe rugul durerii și al
iubirii. Fiica mea câ t te-am iubit și te iubesc!
Așadar ascultă -mă , dragă fiică , unde se poate ajunge
câ nd Vrerea Divină ia viață lucră toare într-o ființă umană ,
iar voința umană O lasă să facă fă ră să -i împiedice pasul.
Acest FIAT, care în natură deține virtutea creatoare, (și)
generează toate bunurile în ființa umană , o face să devină
fecundă , dâ ndu-i maternitatea asupra tuturor, peste toate
bunurile și peste Cel pe care l-a creat. Maternitatea arată
ce înseamnă adevă rata iubire, iubire eroică , iubire care se
mulțumește să moară , să -și da viața pentru cine l-a
generat. Dacă nu este asta, cuvâ ntul maternitate este
steril, este gol și se rezumă în cuvinte, iar cu faptele nu
există . Deci, fiica mea, dacă vrei creația tuturor bunurile,
fă ca FIATUL să ia în tine viața lucră toare, care îți va da
maternitatea și îi vei iubi pe toți cu o iubire de mamă , iar
Eu, Mama ta, te voi învă ța cum să procreezi în tine această
maternitate toată sfâ ntă și divină .

72
 Sufletul: Mamă sfântă , mă abandonez în brațele
tale. Oh, cât aș dori să ud mâ inile tale materne cu lacrimile
mele, pentru a te convinge să ai compasiune de starea
sărmanului meu suflet. Oh, dacă mă iubești ca o Mamă,
închide-mă în Inima ta, iar iubirea ta să ardă mizeriile
mele, slăbiciunile mele, iar puterea FIATULUI Divin, pe
care Tu îl deții ca Regină, să formeze viața sa lucrătoare în
mine, astfel să pot spune: „Mama mea este toată pentru
mine, iar eu sunt toată pentru Ea”.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, îi vei
mulțumi Domnului de trei ori în numele tuturor, pentru
că s-a întrupat și s-a fă cut prizonier în sâ nul meu, dâ ndu-
mi marea onoare și alegâ ndu-mă să fiu Mama sa.
Jaculatorie: Mama lui Isus, fii pentru mine Mamă și
însoțește-mă pe calea Voinței lui Dumnezeu.

Ziua a XXI-a

Regina Cerului în împărăția Voinței

Divine. Soarele care răsare. O amiază deplină.
Cuvântul Veșnic în mijlocul nostru.

Sufletul către Regina sa Mamă: Preadulce Mamă ,

să rmana mea inimă simte nevoia extremă să vină pe
genunchii tă i materni, să -ți destă inuie micile sale secrete
și să le încredințez Inimii tale materne. Ascultă , o Mama
mea, câ nd mă uit la marile minuni pe care Fiatul Divin le-
a lucrat în tine, simt că nu-mi este dat să te imit pentru că
sunt mică , slă bită și apoi luptele groznice ale existenței
mele care mă zdrobesc și nu îmi lasă decâ t un fir de viață .

73
Mama mea, oh, câ t aș dori să -mi revă rs inima mea în a ta,
pentru a te face să simți durerile care mă mâ hnesc și
teama care mă torturează , că n-aș putea să împlinesc
Voința Divină . Ai milă o Mamă Cerească , ai milă ! Ascunde-
mă în Inima ta, iar eu voi pierde memoria relelor mele,
pentru ca să -mi amintesc doar de a tră i din Voința Divină .
Lecția Reginei Cerului, Mama lui Isus: Preaiubită
fiică , nu te teme, ai încredere în Mama ta; varsă totul în
Inima mea, iar Eu voi ține cont de toate, îți voi fi Mamă ,
voi schimba durerile tale în lumină și mă voi stră dui să
lă rgesc marginile împă ră ției Voinței Divine în sufletul tă u.
De aceea pune totul deoparte deocmdată și ascultă -mă ;
vreau să -ți spun ceea ce a înfă ptuit micul Rege Isus în
sâ nul meu matern și cum Mama ta nu a pierdut nici mă car
o respirație a micului Isus.
Deci, fiica mea, mica Umanitate a lui Isus creștea
unită în substanță cu Divinitatea. Sâ nul meu matern era
foarte îngust, întunecat, nu era nicio fisură prin care să
intre lumina, iar Eu l-am vă zut în sâ nul meu matern
nemișcat, copleșit înă untru de o noapte profundă . Dar tu
știi cine forma acest întuneric intens copilului Isus? Voința
umană , în care omul de bună voie s-a implicat, iar pentru
câ te pă cate să vâ rșea, atâ t de multe abisuri de întuneric
forma în jurul și înă untrul să u, astfel că Îl fă ceau să devină
nemișcat pentru a face binele. Iar, dragul meu Isus, pentru
a pune pe fugă această noapte atâ t de profundă , în care
omul a devenit însă și prizonierul voinței sale întunecate,
pâ nă și-a pierdut impulsul în a face binele, a ales temnița
dulce a Mamei sale și s-a expus de bună voie la imobilitatea
celor nouă luni.
Fiica mea, dacă tu ai știi câ t de zbuciumată a fost
Inima mea vă zâ ndu-l pe micul Isus imobil în sâ nul meu,
plâ ngâ nd și suspinâ nd! Bă tă ile Inimii sale arză toare
74
tresă rau puternic, puternic și, râ vnind (de) iubire, își fă cea
simțită bă taia Inimii sale în fiecare inimă (și)pentru a le
cere din milă sufletele lor, pentru a le închide în lumina
Divinită ții sale, pentru că El, din iubire pentru ei, a
schimbat de bună voie lumina cu întunericul, astfel ca toți
să poată obține adevă rata lumină pentru a se salva.
Preaiubita mea fiică , cine îți poate spune ceea ce a
suferit micul meu Isus în sâ nul meu? Dureri nemaiauzite și
de nedescris. Era dotat cu o deplină rațiune, era Dumnezeu
și om, era atâ t de mare iubirea sa, că punea deoparte mă ri
infinite de bucurii, de fericire, de lumină și arunca micuța
sa Umanitate în mă rile întunericului, de amă ră ciune, de
nefericire și mizerie, pe care I le-au pregă tit ființele
umane; iar micul Isus le punea pe toate pe umerii să i, ca și
cum ar fi fost ale sale. Fiica mea, adevă rata iubire nu spune
niciodată ajunge, nu se uită la dureri, iar prin dureri îl
caută pe cel care iubește; și atunci este mulțumit, câ nd își
dă viața sa pentru a reda viața celui pe care-l iubește. Fiica
mea, ascultă de Mama ta: vezi ce mare ră u este să faci
voința ta? Nu doar că pregă tești noaptea pentru Isus al tă u
și pentru tine, dar formezi mă ri de amă ră ciuni, de
nefericire și mizerie, în care ră mâ i atâ t de copleșită că nu
vei ști cum să ieși. De aceea fii atentă , fă -mă fericită ,
spunâ ndu-mi: „Vreau să fac mereu Voința Divină ”.
Acum ascultă , fiica mea: micul Isus, în ardoarea
iubirii, este în momentul de a muta pasul de a ieși la
lumina zilei. Neră bdă rile sale, suspinele și dorințele sale
arză toare, nu-I mai dau odihnă , pentru că vrea să
îmbră țișeze ființa umană , să se facă vă zut, să o privească și
să o ră pească pentru Sine; într-o zi s-a așezat la porțile
Cerului să observe închizâ ndu-se în sâ nul meu, așa fiind în
actul de a observa și de a se pune la ușile sâ nului meu, care
este mai presus decâ t Cerul; și astfel Soarele Cuvâ ntului

75
Veșnic apare în mijlocul lumii și își formează punctul
culminant și splendid al amiezii. Astfel că pentru
să rmanele ființe umane nu va mai fi noapte, nici zori, nici
auroră , ci mereu Soare, mai mult decâ t în plină tatea
amiezii.
Mama ta simțea că nu-l mai putea reține în interiorul
ei. Mă inundau mă ri de lumină și de iubire și, cum din
interiorul unei mari lumini L-am conceput, așa din
interiorul unei mari lumini a ieșit din sâ nul meu matern.
Dragă fiică , pentru cine tră iește din Voința Divină totul
este lumină și totul se transformă în lumină . Deci în
această lumină , Eu, fericită am așteptat să strâ ng în brațele
mele pe micul meu Isus; cum a ieșit din sâ nul meu am auzit
primele gemete iubitoare; Îngerul Domnului mi L-a dat în
brațele mele, iar Eu L-am strâ ns puternic, puternic, la
Inima mea și I-am dat primul meu să rut, iar micul Isus mi
l-a dat pe al să u. Deocamdată ajunge; mâ ine te aștept din
nou pentru a urmă ri povestea nașterii lui Isus.

Sufletul: Mamă sfâ ntă , oh, câ t ești de fericită , ești

adevă rata binecuvâ ntată dintre toate femeile. Oh, te rog,
pentru acele bucurii pe care le-ai avut câ nd l-ai strâ ns pe
Isus la sâ nul tă u și I-ai dat primul să rut, doar pentru
puține clipe, Tu să -mi dai în brațele mele pe micul Isus,
astfel ca Să -i dau mulțumirea și să -i spun că jur să -l iubesc
mereu, mereu și că nu vreau să cunosc decâ t Sfâ nta sa
Voință .
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei veni să -i
să ruți piciorușele Copilașului Isus și Îi vei da voința ta în
mâ nuțele sale, pentru a-l face să se joace și să surâ dă .
Jaculatorie: Mama mea, închide în inima mea pe
micul Isus, astfel ca să mi-o transformi în întregime în
Voința lui Dumnezeu.
76
 Ziua a XXII-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Micul Rege Isus s-a născut.
Îngerii îl arată și îi cheamă pe păstori să-
l adore. Cerurile și pământul freamătă,
iar Soarele Cuvântului Veșnic, făcând cursul
său, separă noaptea păcatului și dă din plin
începutul zilelor de Har. Locuiește în Betleem.
Sufletul către Mama sa Cerească: Astăzi, Mamă
sfântă, simt o răbufnire de iubire și simt că nu pot să stau
dacă nu vin lângă genunchii tăi materni, să-l găsesc în
brațele tale pe cerescul Copilaș. Frumusețea sa mă răpește,
privirile sale mă rănesc, buzele sale, dispuse pentru a geme
și pentru a plânge neâncetat, îmi frânge inima să-l iubesc.
Preaiubită Mama mea, eu știu că tu mă iubești, și, de aceea,
te rog să-mi dai un locușor în brațele tale, astfel ca să-i dau
primul meu sărut și să vărs inima mea în micul Rege Isus,
Să-i încredințez secretele mele interesante care atât de mult
mă oprimă, și să-i spun pentru a-l face să surâdă: „Voința
mea este a ta, iar a ta este a mea, de aceea formează în
mine împărăția FIATULUI tău Divin”.

Lecția Reginei Cerului către fiica sa: Preaiubita

mea fiică , oh, câ t suspin să te am în brațele mele, pentru a
avea marea mulțumire de a putea spune micului nostru
Rege Copilaș: „Nu plâ nge dră gă lașul meu; vezi, aici cu Noi
este mica mea fiică , care vrea să te recunoască ca Rege și
să -ți dea stă pâ nirea în sufletul ei, pentru a face să extinzi
împă ră ția Voinței tale Divine în ea”.

77
 În acest moment, fiica Inimii mele, în timp ce
intenționezi să -l contempli pe Copilul Isus, dă -mi atenție și
ascultă -mă . Tu trebuie să știi că era miezul nopții câ nd
micul Rege nou nă scut a ieșit din sâ nul meu matern, dar
noaptea s-a schimbat în zi; Cel care era stă pâ nul luminii
punea pe fugă noaptea voinței umane, noaptea pă catului,
noaptea tuturor relelor; și, ca semn la ceea ce a fă cut în
ordinea sufletelor cu obișnuitul să u FIAT atotputernic,
miezul nopții s-a schimbat într-o zi stră lucitoare. Toate
lucrurile create alergau pentru a lă uda în acea mică
Umanitate pe Creatorul lor. Soarele alerga pentru a-i da
primele sale să rută ri de lumină Copilașului Isus și să -l
încă lzească cu a sa că ldură ; vâ ntul puternic cu suflul să u
purifica aerul acelei grote și cu geamă tul să u dulce Îi
spunea „te iubesc”; cerurile se cutremurau pâ nă din
fundații; pă mâ ntul exulta și fremă ta pâ nă în abis; marea se
agita cu undele sale foarte înalte; pe scurt, toate lucrurile
create l-au recunoscut pe Creatorul lor, care deja stă tea în
mijlocul lor, și toți se întreceau să -l laude. Însă și Îngerii,
creâ nd lumină în aer, cu vocea lor melodioasă care putea fi
auzită de toți, spuneau: „Glorie lui Dumnezeu în înaltul
cerului și pace pe pă mâ nt oamenilor de bună voință ! Deja
s-a nă scut cerescul Copilaș în peștera din Betleem,
înfă șurat în să race scutece”. În așa fel că pă storii, care
stă teau de veghe, au ascultat vocile îngerești, au alergat să -
l viziteze pe micul Rege divin.
Deci, dragă fiică , continuă să mă asculți. Cum Eu l-am
primit în brațele mele și I-am dat primul meu să rut, am
simțit, iubitoare, că trebuie să -l hră nesc pe Copilașul meu
Fiu și, oferindu-i sâ nul, I-am dat lapte din abundență , lapte
format de însă și FIATUL Divin în persoana mea, ca să -l
hră nesc pe micul Rege Isus. Dar cine îți poate spune ce Eu
am experimentat fă câ nd aceasta, iar Fiul meu îmi dă dea
78
mă ri de haruri, de iubire, de sfințenie pentru a mă ră splă ti?
Așadar L-am înfă șurat în scutece să race, netezite, și L-am
așezat în iesle; aceasta era Voința sa, iar Eu nu am putut să
fac altceva decâ t s-o împlinesc. Dar înainte să fac asta, m-
am dus la dragul Sfâ nt Iosif și i l-am dat în brațele sale; și
oh, câ t s-a bucurat, L-a strâ ns la inimă , iar dulcele Copilaș a
vă rsat în sufletul să u șuvoaie de haruri. Deci, împreună cu
Sfâ ntul Iosif, am aranjat un pic de fâ n în iesle și,
desprinzâ ndu-l din brațele mele materne, L-am așezat să
stea înă untrul ieslei. Iar Mama ta, ră pită de frumusețea
Copilului divin, stă tea în permanență îngenunchiată
înaintea Lui; am pus în mișcare toate mă rile mele de
iubire, pe care Vrerea Divină le-a format în Mine, ca să -l
iubesc, să -l ador și să -i mulțumesc. Ș i cerescul Copilaș, ce
fă cea în iesle? Un act continuu al Voinței Tată lui nostru
Ceresc, care era și a lui, gemâ nd, suspinâ nd, jelea, plâ ngea
și-i chema pe toți cu suspinele sale iubitoare: „Veniți toți,
fiii mei” m-am nă scut din iubire pentru voi pentru durerile,
lacrimile voastre.Veniți toți să cunoașteți preaplinul iubirii
mele, dați-mi adă post în inimile voastre”. Ș i a fost un du-te-
vino de pă stori care veneau să -l viziteze și tuturor le dă dea
privirea sa dulce și surâ sul să u de iubire în însă și lacrimile
sale.
Acum, fiica mea, un cuvâ nt pentru tine. Tu trebuie să
știi că toată bucuria mea era să -l țin în brațele mele pe
Fiul meu drag Isus, dar Vrerea Divină m-a fă cut să înțeleg
ca Să -l pun în iesle la dispoiția tuturor, astfel ca oricine L-
ar fi dorit, să -l poată dezmierda, să ruta, să -l ia în propriile
brațe ca și cum ar fi fost al să u; era micul Rege al tuturor,
deci aveau dreptul de a face din asta o dulce garanție de
iubire. Iar Eu, pentru a împlini Vrerea Supremă , m-am
lipsit de bucuriile mele inocente și am început misiunea
de Mamă cu fapte și sacrificii, dâ ndu-l pe Isus la toți. Fiica

79
mea, Voința Divină este exigentă , vrea totul, chiar și
sacrificiul lucrurilor celor mai sfinte, după cum se
prezintă împrejurarea și marele sacrificiu al lipsirii de
însuși Isus; dar asta pentru a ră spâ ndi în mare parte
împă ră ția sa și pentru a înmulți însă și viața lui Isus,
pentru că atunci câ nd ființa umană din iubire pentru el se
lipsește de El, este atâ t de mult și de mare eroismul și
sacrificiul pentru salvarea ei, că are virtutea să producă o
viață nouă (a) lui Isus, formâ nd o altă locuință pentru
Isus. De aceea, dragă fiică , fii atentă și, sub orice pretext,
nu nega niciodată nimic Voinței Divine.
Sufletul: Mamă sfântă, frumoasele tale lecții mă
dezorientează, dar, dacă vrei să le pun în practică, nu mă
lăsa singură, astfel, când mă vezi cedând sub greutatea
enormă a absenței harurilor divine, să mă strângi la Inima
ta maternă; așa eu voi simți puterea de a nu refuza
niciodată nimic Voinței Divine”.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei veni de
trei ori să vizitezi Copilașul Isus, să rutâ ndu-i micile sale
mâ nuțe și îi vei face cinci acte de iubire pentru a onora
lacrimile sale și pentru a-i calma plâ nsul.
Jaculatorie: Mamă sfântă, varsă lacrimile lui Isus în
inima mea, astfel ca să dispună în mine triumful Voinței lui
Dumnezeu.

Ziua a XXIII-a
Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.
Sună prima oră de durere. O stea cu vocea
mută, cheamă Magii să-l adore pe Isus.
Un profet se face revelatorul durerilor
Suveranei Regine.

80
 Sufletul către Mama Regină: Mama mea preadulce,
iată -mă din nou lâ ngă genunchii tă i. Mama mea, această
fiică a ta nu mai poate să stea fă ră tine. Dulcea încâ ntare al
cerescului Copilaș, pe care (acum) îl strâ ngi în brațele tale
și, în acest moment îngenunchiată , îl adori și îl iubești în
iesle, mă ră pește, gâ ndind că soarta ta fericită și însă și
micul Rege Isus, nu sunt altceva decâ t roadele dulci și
prețioasele garanții ale acelui FIAT, care a extins în tine
împă ră ția sa. Oh, o Mamă , dă -mi cuvâ ntul că ai să folosești
puterea ta, de a forma în mine împă ră ția Voinței Divine.
Lecția Mamei mele Cerești: Preaiubita mea fiică ,
câ t sunt de mulțumită să te am aproape, pentru a te putea
învă ța, cum se pot ră spâ ndi în toate lucrurile împă ră ției
Voinței Divine. Toate crucile, durerile, umilințele,
investite din viața FIATULUI Divin, sunt ca materia primă
în mâ inile a se ră spâ ndi mereu mai mult. Deci, dă -mi
atenție și ascultă de Mama ta. Eu continuam să locuiesc în
peștera din Betleem, cu Isus și dragul Sfâ nt Iosif. Câ t eram
de fericiți! Această peșteră , stâ nd cu Copilașul Isus și
Voința Divnă lucră toare în Noi, a fost schimbată în
paradis. Este adevă rat că dureri și lacrimi nu ne lipseau,
dar în comparație cu mă rile imense de bucurie, de
fericire, de lumină , pe care FIATUL Divin le fă cea să apară
în fiecare act al nostru, erau abia pică turi aruncate în
aceste mă ri. Ș i apoi, prezența amabilă și blâ ndă a dragului
meu Fiu era una dintre cele mai mari fericiri.
În acest moment, dragă fiică , tu trebuie să știi că a
ajuns a opta zi de câ nd cerescul Copilaș s-a nă scut la
lumina zilei, iar FIATUL Divin a sunat ora durerii,
poruncindu-ne să -l circumcidem pe dră guțul Copilaș. Era o
tă ietură foarte dureroasă , la care trebuia să se supună
micul Isus. În acele timpuri, era legea ca toți primii nă scuți
să se supună la această tă ietură dureroasă . Se poate chema
legea pă catului, dar Fiul meu era inocent, iar legea sa era

81
legea iubirii, dar cu toate acestea, pentru că a venit să -l
gă sescă nu pe omul rege, ci pe omul decă zut, spre a se
înfră ți cu el și spre a-l înă lța, a vrut să se înjosească și s-a
supus legii.
Fiica mea, Sfâ ntul Iosif și Eu, am simțit un fior de
durere, dar neînfricați și fă ră a ezita am chemat ministrul
și s-a fă cut circuciziunea cu o tă ietură foarte dureroasă . La
durerea nesă buită , copilașul Isus plâ ngea și se zbă tea în
brațele mele, cerâ ndu-mi ajutor. Sfâ ntul Iosif și Eu am
amestecat lacrimile noastre cu ale sale; a fost colectat
primul sâ nge vă rsat de Isus din iubire pentru ființele
umane, I s-a pus numele de Isus, nume puternic, care
trebuia să facă să tremure Cerul și pă mâ ntul și însă și iadul,
nume care trebuia să fie balsamul, apă rarea, ajutorul
pentru fiecare inimă . Dar, fiica mea, această tă ietură , era
imaginea crudei tă ieturi pe care omul și l-a fă cut în sufletul
să u fă câ nd voința sa, iar dragul meu Fiu a vrut să -și facă
această tă ietură , pentru a însă nă toși dura tă ietură a
voințelor omenești și să însă nă toșească cu sâ ngele să u,
ră nile atâ tor pă cate pe care veninul voinței umane l-a
produs în ființele umane. Astfel că fiecare act al voinței
umane este o tă ietură care se face și o rană care se
deschide, iar cerescul Copilaș, cu tă ietura sa dureroasă ,
pregă tea remediul la toate ră nile omenești.
Acum, fiica mea, o altă surpriză : o stea nouă
stră lucește sub bolta cerului și cu lumina sa merge să caute
adoratori spre a-i conduce să recunoască și să adore
Copilașul Isus. Trei personaje, unul departe de altul, ră mâ n
loviți și copleșiți de lumina supremă , urmă resc steaua, care
îi însoțește spre peștera din Betleem, la picioarele
Copilului Isus. Dar mare a fost mirarea acestor regi Magi,
recunoscâ nd în acel copil divin pe Regele Cerului și al
pă mâ ntului, Cel care venea să iubească și să -i mâ ntuiască
82
pe toți? Pentru că , atunci câ nd Magii Îl adorau, ră piți de
acea frumusețe cerească , Copilul nă scut a fă cut să apară
prin Umanitatea sa mică , Divinitatea sa, iar peștera s-a
schimbat în paradis, atâ t de mult încâ t nu mai știau cum să
se desprindă de lâ ngă picioarele Copilașului divin, pâ nă
câ nd nu și-a retras din nou în Umanitatea sa, lumina
Divinită ții sale; iar Eu, punâ nd în practică misiunea de
Mamă , le-am vorbit îndelung despre coborâ rea Cuvâ ntului
și i-am întă rit în credință , speranță și dragoste, simbolul
darurilor lor oferite lui Isus; și plini de bucurie s-au retras
în regiunile lor, pentru a fi primii propagatori.
Fiica mea dragă , nu te îndepă rta de lâ ngă mine,
urmează -mă peste tot. Deja se împlinesc patruzeci de zile
de la nașterea micului Rege Isus, iar FIATUL Divin ne
cheamă pentru a împlini legea prezentă rii Fiului meu la
Templu. Deci, se merge la Templu: era prima oară că
ieșeam cu dulcele meu Copil. O venă de durere s-a deschis
în Inima mea: mergeam să -l ofer ca victimă pentru
mâ ntuirea tuturor. Așadar se intră în Templu, mai întâ i
adoră m Maiestatea Divină ; apoi s-a chemat preotul și,
punâ ndu-l în brațele sale, a fă cut oferta cerescului Copil la
Veșnicul Tată , oferindu-l în sacrificiu pentru mâ ntuirea
tuturor. Preotul era Simion; cum l-am depus în brațele
sale, a recunoscut că era Cuvâ ntul Divin și a tresă ltat de o
imensă bucurie, iar după ofertă , cu atitudinea de profet, a
profetizat toate durerile mele. Oh, cum FIATUL Suprem a
sunat întinderea asupra Inimii mele materne, cu un sunet
vibrant, trista tragedie a tuturor durerilor Fiului meu
Copil! Dar, ceea ce m-a stră puns mai mult, au fost cuvintele
pe care mi le-a spus sfâ ntul profet: „Acest drag Copil va fi
salvarea și ruinarea multora și va fi ținta contradicțiilor”.
Dacă Vrerea Divină nu m-ar fi susținut, aș fi murit în acea
clipă de pură durere. În schimb mi-a dat viață și s-a folosit

83
să formeze în mine împă ră ția durerilor, în aceeași
împă ră ție a Voinței sale. Astfel că , în plus la dreptul de
Mamă pe care-l aveam asupra tuturor, am dobâ ndit
dreptul de Mamă și Regină a tuturor durerilor. Ah, da, cu
durerile mele am dobâ ndit bă nuțul pentru a plă ti datoriile
fiilor mei și chiar a fiilor nerecunoscă tori.
Dar, fiica mea, tu trebuie să știi că , în lumina Voinței
Divine, Eu deja știam toate durerile pe care trebuia să le
suport și chiar mai mult decâ t ceea ce mi-a zis sfâ ntul
profet, dar în acel act atâ t de solemn de a-l oferi pe Fiul
meu și, auzindu-l repetâ nd profeția, m-am simțit atâ t de
stră punsă , că mi-a sâ ngerat Inima și s-au deschis profunde
despică turi în sufletul meu.
Acum ascultă de Mama ta: în durerile tale, în
întâ lnirile dureroase care nu o să -ți lipsească , nu te
descuraja niciodată , ci, cu o iubire eroică , fă ca Vrerea
Divină să -și ia locul să u regal în durerile tale, astfel ca să
le transforme în bă nuți de o infinită valoare, prin care vei
putea plă ti datoriile fraților tă i, pentru a-i ră scumpă ra din
sclavia voinței umane, pentru a-i face să intre din nou ca
fii liberi în împă ră ția FIATULUI Divin.
Sufletul: Mamă sfântă, în Inima ta străpunsă pun
toate durerile mele și Tu știi cum îmi străpung inima. Oh, fii
pentru mine Mama mea și varsă în mine balsamul durerilor
tale, astfel ca să suport aceeași soartă ca a ta și să mă
folosesc de durerile mele ca bănuți pentru a cuceri
împărăția Voinței Divine.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei veni în
brațele mele astfel ca să vă rs în tine primul sâ nge pe care
l-a vă rsat cerescul Copil, să -ți însă nă toșesc ră nile pe care
ți le-a fă cut voința ta umană și vei recita trei acte de iubire
pentru a alina suferința ră nii Copilului Isus.

84
 Jaculatorie: Mama mea, varsă durerea ta în sufletul
meu și convertește toate durerile mele în Voința lui
Dumnezeu.

Ziua a XXIV-a
.
Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.
Un tiran ticălos. Micul Rege Isus este purtat de
Mama sa și de Sfântul Iosif pe pământ străin
ca săracii exilați. Reîntoarcerea în Nazaret.
Sufletul către Regina sa, copleșită de durere:
Suverana mea Mamă , fiica ta mică simte nevoia să vină
lâ ngă genunchii tă i să -ți țină un pic de companie. Vă d fața
ta acoperită de tristețe și câ te o lacrimă prelinsă iți curge
din ochi; dulcele Copilaș tremură și plâ nge gemâ nd. Mamă
sfâ ntă , unesc durerile mele cu ale tale pentru a te mâ ngâ ia
și pentru a liniști plâ nsul cerescului Copil. Dar, oh, Mama
mea, nu îmi refuza dezvă luirea secretului: ce este atâ t de
vă tă mă tor pentru dragul meu Copilaș?
Lecția Mamei Regine: Fiica mea preaiubită , Inima
Mamei tale astă zi este preaplină de iubire și de durere,
atâ t de mult că nu mă pot abține din plâ ns. Tu știi de
venirea celor trei regi Magi care au fă cut zarvă în
Ierusalim, întrebâ nd de noul Rege. Iar tiranul de Irod, de
teamă să nu fie dat jos de pe tron, deja a dat mandatul să
fie ucis dulcele meu Isus, viața mea dragă , cu toți ceilalți
copii. Fiica mea, câ tă durere! Pe Cel care venit să dea viață
tuturor și să aducă lumii o nouă eră de pace, de fericire,
de har, vor să mi-l ucidă ! Câ tă nerecunoștință , câ tă
perfidie! Ah, fiica mea, unde ajunge orbirea voinței
umane! Chiar să devină feroce, să lege mâ inile însă și

85
Creatorului și să devină stă pâ n peste Cel care l-a creat. De
aceea compă timește-mă , fiica mea, încearcă să liniștești
plâ nsul dulcelui Copil. El plâ nge din cauza nerecunoștinței
umane, că ci abia nă scut Îl vor mort, iar pentru a-l salva
suntem constrâ nși să fugim. Deja dragul Sfâ nt Iosif a fost
avertizat de că tre Înger, de a pleca imediat în țară stră ină .
Tu însoțește-ne, dragă fiică , nu ne lă sa singuri, iar Eu voi
continua să -ți dau lecțiile mele despre gravitatea relelor
voinței omenești.
Acum tu trebuie să știi că , de îndată ce omul s-a
retras din Voința Divină , a rupt (legă tura) cu al să u
Creator. Totul a fost fă cut de Dumnezeu pe pă mâ nt, totul
era al să u, iar omul, nefă câ nd Vrerea Divină , a pierdut
toate drepturile și se poate spune că nu mai avea unde să -
și pună piciorul, astfel că a devenit să racul exilat, un
pelerin care nu putea să aibă o locuință permanentă , iar
aceasta nu doar în suflet, ci și în trup. Toate lucrurile
pentru om au devenit schimbă toare și, dacă deține câ te
ceva trecă tor, a fost în virtutea meritelor concepute de
acest ceresc Copil; și aceasta, pentru că toată mă reția
Creației a fost destinată de Dumnezeu pentru a o da celor
care ar fi fă cut și tră it în împă ră ția Voinței Divine. Toți
ceilalți, dacă iau cu dificultate câ te ceva, sunt adevă rații
hoți ai Creatorului lor, și cu dreptate: nu vor să facă Voința
Divină și doresc bunurile care îi aparțin Ei? Acum, dragă
fiică , ascultă câ t te iubim Eu și acest drag Copil; din primii
zori ai vieții, merge în exil, în țară stră ină , pentru a te
elibera din exilul în care te-a pus vrerea umană , pentru a te
chema din nou să tră iești, nu în țară stră ină , ci în patria ta,
care ți-a fost dată de Dumnezeu câ nd ai fost creată , adică în
împă ră ția FIATULUI Suprem. Fiica Inimii mele, ai milă de
lacrimile Mamei tale și de lacrimile acestui dulce și drag
Copil, pentru că plâ ngâ nd, te rugă m să nu mai faci
86
niciodată voința ta; ci întoarce-te, te rugă m, te imploră m,
în sâ nul Vrerii Divine care atâ t de mult te suspină .
Dar, dragă fiică , între durerile de nerecunoștință
umană și între imensele bucurii și fericirile pe care
FIATUL Divin ne dă dea și să rbă toarea pe care toată
Creația o fă cea dulcelui Copil, pă mâ ntul reînverzea și
înflorea sub pașii noștri, pentru a-i da omagiu Creatorului
să u. Soarele îl fixa și, lă udâ ndu-l cu lumina sa, s-a simțit
onorat să -i dea lumină și că ldură ; vâ ntul Îl mâ ngâ ia;
pă să relele, aproape ca niște nori, se aplecau în jurul
Nostru și, cu trilurile și câ ntecele lor, îngâ nau cele mai
frumoase nani, nani, dră guțului Copil, pentru a-i liniști
plâ nsul și a-i readuce somnul. Fiica mea, stâ nd în Noi
Vrerea Divină , aveam putere peste toate. Deci, s-a ajuns în
Egipt și, după o perioadă lungă de timp, Îngerul Domnului
l-a avertizat pe Sfâ ntul Iosif să ne întoarcem în casa din
Nazaret, pentru că tică losul tiran era mort. Ș i așa ne-am
întors în patria noastră , pe pă mâ nturile noastre de
baștină . Deci, Egiptul simbolizează voința umană , pă mâ nt
plin de idoli și, pe oriunde trecea copilașul Isus, distrugea
acești idoli și le îngropa în iad. Câ ți idoli deține vrerea
umană ! Idolii vanită ții, ai orgolilui și ai pasiunilor, care
tiranizează să raca ființă umană ! De aceea, fii atentă ,
ascultă de Mama ta, care, pentru a nu te mai face să faci
voința ta niciodată , ar face orice sacrificiu; mi-aș da chiar
și viața mea, să -ți dau marele bine ca tu să tră iești mereu
în sâ nul Voinței Divine.
Sufletul: Mamă preadulce, cât îți mulțumesc că mă
faci să înțeleg marele rău al vrerii umane! De aceea, te rog,
pentru durerea pe care ai suferit-o în exil în Egipt, să faci
să iasă sufletul meu din exilul voinței mele și fă-mă să mă
întorc în draga patrie a Voinței Divine”.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei oferi
acțiunile tale, unite cu ale mele, în act de mulțumire

87
sfâ ntului Copil, rugâ ndu-l să intre în Egiptul inimii tale
pentru a-l schimba total în Voința lui Dumnezeu.
Jaculatorie: Mama mea, închide-l pe micul Isus în
inima mea, astfel ca să mi-o reordoneze total în Voința
Divină.

Ziua a XXV-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Nazaret, simbol și realitate a împărăției
FIATULUI Divin. Viața ascunsă.
Ea este Păstrătoarea, Izvorul și Canalul peren.
Sufletul către Suverana sa Regină: Mamă
preadulce, iată -mă din nou lâ ngă genunchi tă i materni,
unde te gă sesc împreună cu copilașul Isus, iar Tu,
diezmierdâ ndu-l, Îi spui povestea ta de iubire, iar Isus ți-o
spune pe a sa. Oh, câ t este de frumos să -i gă sești pe Isus și
pe Mama vorbind amâ ndoi și, este atâ t de mare
ră bufnirea iubirii lor, că ră mâ n muți; Mama ră pită în Fiul
și Fiul în Mamă . Mamă sfâ ntă , să nu mă da-ți la o parte, ci
ține-mă împreună , astfel ca, ascultâ nd ceea ce spuneți, să
învă ț să vă iubesc și să fac mereu Presfâ nta Voință a lui
Dumnezeu.
Lecția Reginei Cerului: Fiică preaiubită , oh, câ t te-
am aștept pentru a continua lecțiile mele despre
împă ră ția care mereu mai mult o extinde în mine FIATUL
Suprem. Acum, tu trebuie să știi că mica casă din Nazaret,
pentru Mama ta, pentru dragul și blâ ndul Isus și pentru
Sfâ ntul Iosif, era un paradis. Dragul meu Fiu, fiind
Cuvâ ntul Veșnic, deținea în sinea Lui, prin virtutea
proprie, Voința Divină , iar în acea mică Umanitate, locuiau
88
mă ri imense de lumină , de sfințenie, de bucurie și de
frumuseți infinite. Eu deține-am prin har Vrerea Divină , și,
deși nu am putut să îmbră țișez imensitatea precum
iubitul Isus, pentru că El era Dumnezeu și Om, iar Eu eram
mereu creatura sa finită ; cu toate acestea, FIATUL Divin
m-a umplut atâ t de mult, că a format mă rile sale de
lumină , de sfințenie, de iubire, de frumusețe și fericire; și
era atâ t de mare lumina, iubirea și tot ceea ce putea să
dețină Vrerea Divină , care ieșea de la Noi, încâ t Sfâ ntul
Iosif ră mâ nea umbrit, copleșit, tră ia din ilumină rile
noastre.
Dragă fiică , în această casă din Nazaret se afla în plină
vigoare împă ră ția Voinței Divine. Fiecare mic act al nostru,
adică : munca, aprinderea focului, pregă tirea mâ ncă rii, erau
toate însuflețite de Vrerea Supremă și formate pe
fermitatea sfințeniei și a iubirii pure. Deci, din cel mai mic
și cel mai mare act al nostru nă șteau bucurii, fericiri și
beatitudini imense, iar Noi am ră mas așa de mult copleșiți,
că ne-am simțit ca sub o ploaie abundentă de noi bucurii și
mulțumiri de nedescris. Fiica mea, tu trebuie să știi că
Voința Divină deține prin natură izvorul bucuriilor și, câ nd
domnește în ființa umană , se bucură să dea în fiecare act al
să u actul nou și continuu al bucuriilor și fericirilor sale. Oh,
câ t eram de fericiți! Totul era pace, uniune totală , iar unul
se simțea onorat să asculte de celă lalt; și dragul meu Fiu se
întrecea, că voia să fie comandat câ nd de Mine în muncile
mici, câ nd de dragul Sfâ nt Iosif. Oh, câ t era de frumos să -l
vă d cum îl ajuta pe tată l să u, purtă tor de grijă , în lucră rile
de artă , să -l vă d mâ ncâ nd; și câ te mă ri de haruri fă cea să
curgă în acele acte, de dragul ființelor umane?
În acest moment, ascultă -mă : în această casă din
Nazaret a fost format în Mama ta și în Umanitatea Fiului
meu împă ră ția Voinței Divine, să o dă ruiască familiei

89
omenești câ nd ar fi fost dispusă să primescă binele acestei
împă ră ții. Ș i, chiar dacă , Fiul meu era Rege și Eu Regină ,
eram Rege și Regină fă ră popor; împă ră ția noastră , deși
putea să -i cuprindă pe toți și să dea viață tuturor, era
pustie, pentru că trebuia să fie mai întâ i Ră scumpă rarea,
pentru a pregă ti și dispune omul să vină în această
împă ră ție așa sfâ ntă . Mai mult de atâ t, fiind stă pâ nită de
mine și de Fiul meu, ce aparțineam după ordinea umană
familiei omenești, iar în virtutea FIATULUI Divin și al
Cuvâ ntului Întrupat Familiei Divine, ființele umane
primeau dreptul de a intra în această împă ră ție, iar
Divinitatea ceda dreptul și lă sa porțile deschise pentru
cine voia să intre. De aceea viața noastră ascunsă în toți
acești lungi ani, a folosit pentru pregă tirea împă ră ției
Voinței Divine ființelor umane. Iată de ce vreau să -ți fac
cunoscut ceea ce a lucrat în mine acest FIAT Suprem, astfel
ca să uiți voința ta și, dâ nd mâ na Mamei tale, să te pot
însoți să cunoști bunurile pe care cu multă iubire ți le-am
pregă tit. Spune-mi, fiica Inimii mele mă vei mulțumi pe
mine și pe dragul tă u și al meu Isus, care cu atâ t de multă
iubire te așteptă m în această împă ră ție atâ t de sfâ ntă , să
tră iești împreună cu Noi pentru a tră i toată din Voința
Divină ?
Acum ascultă , dragă fiică , un alt moment de iubire pe
care în această casă din Nazaret mi l-a dat dragul meu Isus:
El m-a fă cut pă stră toarea întregii sale vieți. Dumnezeu
câ nd face o operă , nu o lasă suspendată , nici în gol, dar
caută mereu o ființă unde să poată închide și să sprijine
toată opera sa; altfel ar fi pericolul ca Dumnezeu să facă
operele sale inutile, ceea ce nu se poate întâ mpla. Deci
dragul meu Fiu depunea în mine operele sale, durerile sale,
cuvintele sale, totul; pâ nă și respirația o depozita în Mama
sa, și, câ nd ne retră geam în că mă ruța noastră , El lua
90
cuvâ ntul să u dulce și îmi nara toate Evangheliile pe care
trebuia să le predice publicului, Sacramentele pe care
trebuia să le instituie, totul îmi încredința și, depunâ nd
totul în mine, mă constituia canalul și izvorul peren,
pentru că din mine trebuia să iasă viața sa și toate bunurile
sale de dragul tuturor oamenilor. Oh, câ t de bogată și
fericită m-am simțit, depunâ nd în mine tot ceea ce fă cea
dragul meu Fiu, Isus! Vrerea Divină , care domnea în mine,
îmi dă dea spațiul pentru a putea primi tot, iar Isus a simțit
schimbul de iubire, de glorie a marii opere a
Ră scumpă ră rii Mamei sale. Ce lucru nu am primit de la
Dumnezeu, pentru că nu am fă cut niciodată voința mea, ci
mereu pe a Sa? Totul, chiar însă și viața Fiului meu era la
dispoziția mea; iar în timp ce ră mâ nea mereu în mine, îl
puteam biloca, pentru a-l da celor care mi-l vor cere cu
iubire.
Acum, fiica mea, un cuvâ nt pentru tine. Dacă vei face
mereu Voința Divină și niciodată pe a ta și vei tră i în Ea,
Eu, Mama ta, voi face depozitul tuturor bunurilor Fiului
meu în sufletul tă u. Oh, câ t de fericită te vei simți! Vei avea
la dispoziția ta o Viață divină , care îți va da totul; iar Eu, ca
o adevă rată Mamă , voi sta de veghe, astfel ca această Viață
să crească în tine și să formeze împă ră ția Voinței Divine.
Sufletul: Mamă sfântă, în brațele tale mă abandonez;
sunt o mică fiică care simte nevoia extremă a îngrijirilor
tale materne. Oh, te rog, ia această voință a mea și închide-
o în Inima ta și nu mi-o mai da, astfel ca să pot fi fericită de
a trăi mereu din Voința Divină; așa te voi mulțumi pe tine și
pe dragul meu Isus.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei veni să
faci trei vizite în casa din Nazaret, pentru a onora Sacra
Familie, recitâ nd trei Tatăl nostru, Bucură-te Marie, și

91
Slavă Tatălui, rugâ ndu-ne să te admitem să tră iești în
mijlocul Nostru.
Jaculatorie: Isus, Maria și Iosif, lăsați-mă să stau
împreună cu voi și să trăiesc în împărăția Voinței lui
Dumnezeu.

Ziua a XXVI-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Ora durerii se aproprie.
Dureroasa despărțire. Isus în viața sa
publică și apostolică.
Sufletul către Mama sa Cerească: Iată -mă din nou
la tine, Regina mea Mamă ; astă zi iubirea mea de fiică mă
face să alerg că tre tine pentru a fi spectatoare, câ nd
dulcele meu Isus, despă rțindu-se de tine, ia calea pentru a
forma viața sa apostolică în mijlocul ființelor. Mamă
sfâ ntă , știu că vei suferi mult; fiecare moment de
despă rțire de Isus îți va costa viața, iar eu, fiica ta, nu
vreau să te las singură , vreau să -ți șterg lacrimile, iar cu
compania mea vreau să înlă tur singură tatea ta, și, în timp
ce vom sta împreună , Tu vei continua să -mi dai
frumoasele tale lecții despre Voința Divină .
Lecția Reginei Cerului: Preaiubita mea fiică ,
compania ta îmi va fi foarte plă cută , pentru că voi simți în
tine primul dar pe care mi-l face Isus, un dar format dintr-
o iubire pură , produs din al să u și al meu sacrificiu, darul
care mă va costa viața Fiului meu.
Acum dă -mi atenție și ascultă -mă . Ascultă , fiica mea,
pentru Mama ta începe o viață de durere, de singură tate și
de lungi despă rțiri de supremul meu Bine, Isus. Viața
92
ascunsă s-a terminat și El simte nevoia irezistibilă de
iubire să iasă în public, pentru a se face cunoscut și de a
merge în că utarea omului ră tă cit în dezordinea voinței
sale, pradă tuturor relelor. Dragul de Sfâ ntul Iosif deja
murise, Isus pleca, iar Eu am ră mas singură în că suța cea
mică . Câ nd iubitul meu Isus mi-a cerut ascultarea de a
pleca, pentru că nu fă cea niciodată nimic, dacă mai întâ i nu
îmi spunea, Eu am simțit o pră bușire în Inimă , însă ,
cunoscâ nd că aceea era Voința Supremă , am spus imediat
al meu FIAT, nu am ezitat nicio clipă și, între FIATUL meu
și FIATUL Fiului meu, ne-am despă rțit. În tumultul iubirii
noastre, m-a binecuvâ ntat și m-a lă sat. Eu l-am însoțit cu
privirea mea câ t am putut, apoi, retră gâ ndu-mă , m-am
abandonat în acea Vrere Divină care era viața mea. Dar o
putere a FIATULUI Divin, această Vrere Sfâ ntă , nu mă
fă cea să pierd niciodată din vedere pe Fiul meu, nici El nu
mă pierdea pe mine, ba chiar am simțit bă tă ile Inimii sale
într-a mea, iar Isus a simțit-o pe a mea într-a sa. Dragă
fiică , Eu l-am primit pe Fiul meu din partea Vrereii Divine
și, ceea ce această Vrere Sfâ ntă dă , nu este dat să se
termine, nici să suporte despă rțiri; darurile sale sunt
permanente și eterne. Deci Fiul meu era al meu, nimeni nu
putea să mi-l ia, nici moartea, nici durerea, nici
despă rțirea, pentru că Vrerea Divină mi l-a dă ruit. Deci
separarea noastră era aparentă , însă în realitate eram uniți
împreună . Peste acestea a fost Voința care ne-a însuflețit:
cum ne puteam despă rți?
Deci tu trebuie să știi că lumina Voinței Divine mă
fă cea să vă d câ t de ră u îl tratau pe Fiul meu și cu câ tă
nerecunoștință . Pasul să u l-a îndreptat spre Ierusalim;
prima sa vizită a fost în Templul sfâ nt, în care a început
seria predicilor sale. Dar, vai, durere! Cuvâ ntul să u, plin de
viață , purtă tor de pace, de iubire și ordine, era interpretat

93
și cu ră utate ascultat, mai ales de savanții și învă țații din
acele vremuri, iar, câ nd Fiul meu spunea că era Fiul lui
Dumnezeu, Cuvâ ntul Tată lui, Cel care a venit să -i salveze, i-
au vrut atâ t de mult ră ul, încâ t cu privirile lor furioase
voiau Să -l devoreze. Oh, cum suferea iubitul meu bine,
Isus! Cuvâ ntul să u creator, fiind respins, Îl fă ceau să simtă
moartea pe care o dă deau cuvâ ntului să u divin; Eu eram
toată atentă , numai ochi privind acea Inimă Divină care
sâ ngera și Îi ofeream Inima mea maternă pentru a primi
aceleași ră ni, pentru a-l consola și să -i dau un sprijin în
actul câ nd stă tea să cedeze. Oh, de câ te ori după ce a
împă rțit cuvâ ntul să u, L-am vă zut uitat de toți, fă ră ca
nimeni Să -i ofere o alinare, singur, singur, în afara zidurilor
orașului, în aer liber, sub bolta cerului înstelat, sprijinit de
un copac, plâ ngâ nd, se ruga pentru salvarea tuturor. Iar
Mama ta, dragă fiică , din că suța mea, am plâ ns împreună și,
în lumina FIATULUI Divin, I-am trimis lacrimile mele
pentru a-l mâ ngâ ia, îmbră țișă rile mele caste și să ruturile
mele pentru a-l întă ri. Deci iubitul meu Fiu, vă zâ ndu-se
respins de cei mari, de învă țați, nu s-a oprit, nici nu se
putea opri; iubirea sa alerga, pentru că voia suflete. Deci s-
a înconjurat de să raci, de nefericiți, de bolnavi, de șchiopi,
de orbi, de muți și de atâ t de multe alte boli cu care erau
asuprite să racele ființele umane, toate imagini ale multelor
rele pe care le-a produs voința umană în ele. Iar dragul
Isus îi însă nă toșea pe toți, îi consola și-i instruia pe toți,
astfel că a devenit prietenul, tată l, medicul, învă ță torul
să racilor.
Fiica mea, se poate spune că au fost să racii pă stori,
cei care cu vizitele lor L-au primit câ nd s-a nă scut și sunt
să racii care L-au urmat în ultimii ani din viață aici jos, pâ nă
să moară . Să racii, ignoranții sunt mai simpli, mai puțin
atașați de judecata lor și de aceea sunt cei mai favorizați,
94
cei mai binecuvâ ntați și iubiți de Fiul meu drag, așa că îi
alege pe să racii pescari să fie Apostolii și coloanele
viitoarei Biserici.
Acum, preaiubită fiică , dacă ți-aș spune ceea ce a
fă cut și a suferit Fiul meu și Eu, în acești trei ani din viața
sa publică , m-aș lungi prea mult. Ceea ce îți recomand este
ca în tot ceea ce poți să faci și să suferi, primul act al tă u și
ultimul să fie FIATUL Divin. În FIAT ne-am separat de
Fiul meu, iar FIAT mi-a dat puterea de a face sacrificiul.
Așa vei gă si putere în toate, chiar și în durerile care îți
costă viața, dacă vei închide totul în eternul FIAT. De
aceea spune Mamei tale că te vei afla mereu în Voința
Divină . Așa și tu vei simți inseparabilitatea de mine și de
al nostru suprem Bine Isus.
Sufletul: Predulce Mamă, cât te compătimesc
văzându-te suferind atât de mult. Oh, te rog, lacrimile tale
și cele ale lui Isus varsă-le în sufletul meu, să le rearanjez și
să le închizi în FIATUL divin.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, îmi vei da
toate durerile tale, să fie companie a singură tă ții mele, și
în fiecare durere vei pune un „Te iubesc” pentru mine și
pentru al tă u Isus, pentru a repara pentru cei care nu vor
să asculte învă ță turile lui Isus.
Jaculatorie: Mamă divină, cuvântul tău și cel al lui
Isus să coboare în inima mea și să formeze în mine
împărăția Voinței Divine.

Ziua a XXVII-a
95
Regina durerilor în împărăția Voinței Divine.
Sună ora durerii: Pătimirea, uciderea lui
Dumnezeu. Plânsul întregii naturi.
Sufletul către Mama sa în suferință: Draga mea
Mamă îndurerată , astă zi mai mult ca niciodată simt
nevoia irezistibilă să stau aproape de Tine. Nu, nu mă voi
îndepă rta de lâ ngă tine, pentru că vreau să fiu
spectatoarea crudelor tale dureri și să -ți cer, ca fiică , harul
să depui în mine durerile tale și pe cele ale Fiului tă u Isus,
chiar și însă și moartea sa, astfel ca moartea sa și durerile
tale să -mi dea harul să mă facă să mor în mod continuu
voinței mele și deasupra ei să -mi faci să apară viața
Voinței Divine.
Lecția Reginei durerilor: Preaiubită fiică a mea,
nu-mi refuza compania ta în marea mea amă ră ciune.
Divinitatea deja a decretat ultima zi a Fiului meu aici, pe
pă mâ nt. Deja un Apostol L-a tră dat, dâ ndu-l în mâ inile
iudeilor pentru a-l da la moarte. Deja dragul meu Fiu,
revă rsâ nd de iubire și nevrâ nd să -i lase pe fiii să i, pe care
cu atâ t de multă iubire a venit să -i caute pe pă mâ nt, se
lasă în Sacramentul Euharistiei, astfel ca orcine îl vrea să -l
poată avea, deoarece viața Fiului meu este aproape de
final și FIATUL Divin mi l-a dat; Eu în FIATUL Divin l-am
primit, acum în același FIAT îl consemnez. Mi se rupe
Inima și mă ri de dureri imense mă inundă , simt că viața
mă pă ră sește din cauza cumplitei dureri. Dar nu am putut
refuza nimic FIATULUI Divin, ba chiar m-am simțit
dispusă să o sacrific cu însă și mâ inile mele dacă ar fi vrut.
Puterea Vrerii Divine este atotputernică , iar Eu am simțit
o asemenea putere prin virtutea Ei, că mai degrabă aș fi
fost mulțumită să mor decâ t să refuz ceva Voinței Divine.
96
 Așadar, fiica mea, ascultă -mă : Inima mea maternă
este înecată în dureri. Numai gâ ndul că trebuie să -mi
moară Fiul meu, Dumnezeul meu, Viața mea, este mai mult
decâ t moartea pentru Mama ta; și totuși știu că trebuie să
tră iesc. Câ t chin! Câ te despică turi profunde se formează în
Inima mea, precum lă nci tă ioase îmi trec dintr-o parte în
alta! Ș i totuși, fiica mea, îmi pare ră u să spun, dar trebuie
să -ți spun: în aceste dureri și despică turi profunde și în
durerile iubitului meu Fiu era sufletul tă u, voința ta
umană , care, nefă câ ndu-se dominată de Aceea a lui
Dumnezeu, Noi am acoperit-o de dureri, am îmbă lsă mat-o,
am întă rit-o cu durerile noastre, astfel ca să se dispună să
primească viața Voinței Divine.
Ah, dacă FIATUL Divin nu m-ar fi susținut și nu ar fi
continuat cursul să u, a infinitelor mă ri de lumină , de
bucurie, de fericire, ală turi de mă rile durerilor mele
îngrozitoare, Eu aș fi murit de atâ t de multe ori, pentru
câ te dureri a suferit dragul meu Fiu. Oh, câ t de sfâ șiată m-
am simțit câ nd l-am vă zut ultima oară palid, cu o tristețe
de moarte pe față și cu vocea tremurâ ndă , ca și cum ar fi
vrut să dea în plâ ns, mi-a spus: „Mamă , adio!
Binecuvâ ntează -l pe Fiul tă u și dă -mi ascultarea de a muri.
Al meu și al tă u FIAT Divin M-au fă cut să mă întrupez, al
meu și al tă u FIAT Divin trebuie să Mă facă să mor. Îndată ,
o Mamă dragă pronunță al tă u FIAT și spune-mi: Te
binecuvâ ntez și îți dau ascultarea de a muri ră stignit; așa
vrea Vrerea veșnică , așa vreau și Eu”.
Fiica mea, ce pră bușire a provocat Inimii mele
stră punse! Ș i totuși a trebuit să -ți spun, pentru că în Noi nu
existau dureri forțate, dar toate voluntare. Deci, de ambele
pă rți ne-am binecuvâ ntat și, dâ ndu-ne acea privire care nu
știe să se mai dezlipească de persoana iubită , dragul meu
Fiu, Viața mea dulce, a pornit, iar Eu, Mama ta suferindă ,

97
am ră mas, dar ochiul sufletului meu nu L-a pierdut
niciodată din vedere. L-am urmat în gră dina (mă slinilor),
în agonia sa îngrozitoare și oh, cum mi-a sâ ngerat Inima
vă zâ ndu-l abandonat de toți, pâ nă și de cei mai credincioși
și dragi Apostoli.
Fiica mea, abandonul persoanelor dragi este unul
dintre durerile cele mai mari pentru o inimă umană în
orele furtunoase ale vieții, mai ales pentru Fiul meu, care
atâ t de mult i-a iubit și beneficat și era în actul să -și dea
viața pentru însă și cei care deja L-au abandonat în orele
extreme a vieții sale, ba chiar au fugit. Câ tă durere, câ tă
durere! Iar Eu, vă zâ ndu-l, agonizâ nd, transpirâ nd sâ nge,
am agonizat împreună și l-am susținut în brațele mele
materne. Eu eram inseparabilă de Fiul meu, durerile sale
reflectau în Inima mea topită de durere și de iubire, iar Eu
le-am simțit mai mult ca și cum ar fi fost ale mele. Așa L-
am urmat toată noaptea. Nu a fost durere și nicio acuză
care I-au fă cut care să nu fi ră sunat în Inima mea. Dar în
zorile dimineții, nemaiputâ nd, însoțită de discipolul Ioan,
de Magdalena și de alte femei evlavioase, Am vrut să -l
urmez pas cu pas, de la un tribunal la altul, chiar și fizic.
Fiica mea preaiubită , Eu am auzit ca o furtună bă tă ile
care plouau peste trupul gol al Fiului meu, am auzit
batjocurile, râ setele satanice și loviturile pe care i Le
dă deau peste cap în actul încoronă rii cu spini. L-am vă zut
câ nd Pilat L-a ară tat poporului, desfigurat și de
nerecunoscut, am auzit, asurzindu-mi urechile, acel
„răstignește-l, răstignește-l”, L-am vă zut, punâ ndu-și crucea
pe umeri, istovit, fă ră suflare; iar Eu, nemaiputâ nd suporta,
am gră bit pasul pentru a-i da ultima îmbră țișare și a-i
șterge fața udată de sâ nge. Dar ce! Pentru Noi nu era milă ,
câ nd cruzii soldați Îl tră geau cu funiile și Îl fă ceau să cadă .
Dragă fiică , ce durere sfâ șietoare să nu-l pot ajuta pe Fiul
98
meu drag în atâ t de multe dureri! Așadar, fiecare durere
deschidea o mare de durere în stră punsa mea Inimă . În
sfâ rșit, L-am urmat pâ nă pe Calvar, unde, în mijlocul
durerilor nemaiauzite și în desfigurarea teribilă , a fost
ră stignit și înă lțat pe cruce și, doar atunci, mi-a fost
îngă duit să stau la picioarele crucii, pentru a primi de pe
buzele sale muritoare darul, viața tuturor fiilor mei,
dreptul și sigilarea maternită ții mele peste toate ființele
umane. Ș i după puțin, între chinuri nemaiauzite, și-a dat
ultima suflare. Toată natura s-a îmbră cat în jale și a plâ ns
moartea Creatorului să u. A plâ ns soarele, întunecâ ndu-se
și retră gâ ndu-se înspă imâ ntat de pe fața pă mâ ntului. A
plâ ns pă mâ ntul cu un puternic cutremur, despicâ ndu-se în
diferite puncte din cauza durerii morții Creatorului să u.
Toți au plâ ns, mormintele deschizâ ndu-se, morții înviind,
de asemenea și vă lul Templului plâ nse de durere,
despicâ ndu-se. Toți au pierdut însuflețirea și au simțit
teroare și spaimă . Fiica mea, și Mama ta stă tea împietrită
de durere, așteptâ ndu-l în brațele sale pentru a-l depune în
mormâ nt.
Acum ascultă -mă : în intensa mea durere, cu durerile
Fiului meu, vreau să -ți vorbesc de relele grave ale voinței
tale umane. Privește-l în brețele mele suferinde, câ t este de
desfigurat: este adevă ratul portret al relelor pe care vrerea
umană îl face să rmanelor ființe umane, iar Fiul meu drag
vrea să sufere atâ t de multe dureri pentru a ridica această
voință că zută în profunzimea tuturor mizeriilor.Fiecare
durere a lui Isus și fiecare durere a mea au chemat-o să
învie în Voința Divină . A fost atâ t de mare iubirea noastră ,
că ci, pentru a pune în siguranță această voință umană , am
umplut-o cu durerile noastre pâ nă să o înecă m și să o
închidem înă untrul mă rilor imense ale durerilor mele și
ale iubitului meu Fiu.

99
 Așadar, în această zi de dureri pentru Mama ta
suferindă și în întregime pentru tine, dă -mi în schimb în
mâ inile mele voința ta, astfel ca să o închid în ră nile
sâ ngerâ nde ale lui Isus, ca cea mai frumoasă victorie a
pă timirii și morții sale și ca triumf a durerilor mele
îngrozitoare.
Sufletul: Mamă suferindă, cuvintele tale îmi rănesc
inima și simt că mor, auzind că a fost voința mea rebelă
care v-a făcut să suferiți atât de mult. De aceea te rog să o
închizi în rănile lui Isus, pentru a trăi din durerile sale și
din durerile tale îngrozitoare.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei să ruta
ră nile lui Isus spunâ nd cinci acte de iubire, rugâ ndu-mă ca
durerile mele să sigileze voința ta în deschiză tura sacră a
coastei sale.
Jaculatorie: Rănile lui Isus și durerile Mamei mele,
să-mi dea harul ca voința mea să învie în Voința lui
Dumnezeu.

Ziua a XXVIII-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Limbul, așteptarea, victoria asupra morții,
Învierea.
Sufletul către Regina sa Mamă: Stră punsă Mamă ,
fiica ta mică , știindu-te singură fă ră iubitul Bine Isus, vrea
să se țină strâ nsă de tine, să -ți țină companie în amara ta
dezolare. Fă ră Isus toate lucrurile se schimbă în durere
pentru tine. Amintirea durerilor sale sfâ șietoare, sunetul
dulce al vocii sale, care încă ră sună în auzul tă u, privirea
100
fascinantă a dragului Isus, câ nd dulce, câ nd tristă , câ nd
umflată de lacrimi, ce ră pea mereu Inima ta maternă ,
nemaiavâ ndu-le cu tine, sunt să bii ascuțite care stră pung
dintr-o parte în alta Inima ta. Mamă dezolată , fiica ta
dragă vrea pentru fiecare durere să -ți dea o ușurare, o
mâ ngâ iere. Totuși aș vrea să fiu Isus pentru a putea să -ți
dau toată iubirea, toate alină rile, ușură ri și compă timiri,
pe care ți le-ar fi dat însă și Isus în această stare de amară
dezolare. Dulcele Isus m-a dat ție ca fiică ; de aceea pune-
mă în locul să u în Inima ta maternă și eu o să fiu toată a
Mamei mele, îți voi șterge lacrimile și îți voi ține mereu
companie.
Lecția Reginei și a Mamei dezolate: Fiică
preaiubită , mulțumesc pentru compania ta, dar, dacă vrei
ca ea să -mi fie dulce, dragă și aducă toare de liniște Inimii
mele stră punse, vreau să gă sesc în tine Voința Divină
lucră toare, stă pâ nă și care să nu cedeze voinței tale, nici
mă car o respirație de viață . Atunci da, te voi schimba cu
Fiul meu Isus, pentru că , stâ nd Voința sa în tine, în Ea îl
voi simți pe Isus în inima ta și oh, câ t de fericită o să fiu să
gă sesc în tine primul fruct al durerilor și al morții sale. Să
gă sesc în fiica mea, pe iubitul meu Isus! Chinurile mele se
vor schimba în bucurii, iar durerile mele, în victorii.
Acum ascultă -mă , fiica durerilor mele. De îndată ce
dragul meu Fiu și-a dat ultima suflare, s-a coborâ t în limb
ca triumfă tor și aducă tor de slavă și fericire, în acea
temniță în care se gă sesc toți Patriarhii și Profeții, primul
pă rinte Adam, dragul de Sfâ nt Iosif și sfinții mei pă rinți și
toți cei care, în virtutea meritelor așteptate ale viitorului
Ră scumpă ră tor, s-au salvat. Eu eram nedespă rțită de Fiul
meu, nici mă car moartea nu mi-l putea lua; așadar, în
ră bufnirea durerilor mele, L-am urmat în limb și am fost
spectatoarea să rbă torii, mulțumirilor pe care toată acea
mare mulțime de persoane le-a dat Fiului meu, că ci a
101
suferit atâ t de mult și că primul să u pas era fă cut spre ei,
să -i facă fericiți și să -i ducă cu Sine în Slava cerească . Prin
urmare, cum a murit, așa au început victoriile și slava
pentru Isus și pentru toți cei care îl iubeau. Aceasta, dragă
fiică , este simbolul, că ci, cum ființa umană face să moară
voința sa unindu-se cu Voința Divină , încep victoriile în
mod divin, gloria, bucuria, chiar și în mijlocul celor mai
mari dureri. Așadar, în ciuda faptului că ochii sufletului
meu îl urmă reau pe Fiul meu și niciodată nu L-am pierdut
din vedere, totuși în cele trei zile, în care a stat în
mormâ nt, Eu am simțit atâ ta neră bdare de a-l vedea înviat,
că mergeam și repetam în nă valnica mea iubire: „Înalță -te,
Gloria mea, înalță -te Viața mea”. Dorințele mele erau
arză toare, suspinele mele erau de foc, încâ t m-am simțit
mistuită . Dar în aceste neră bdă ri am vă zut că dragul meu
Fiu, însoțit de acea mare mulțime de persoane, a ieșit din
limb în act de triumf și i-a dus la mormâ nt. Erau zorile
celei de-a treia zi, și, cum toată natura l-a plâ ns, așa acum
se bucura atâ t de mult că soarele și-a anticipat cursul să u
ca să fie prezent în actul învierii Fiului meu. Dar, o
minună ție, înainte de a învia, a ară tat acelei mulțimi de
persoane Preasfâ nta sa Umanitate însâ ngerată , ră nită ,
desfigurată , cum a fost redusă din iubire pentru ei și
pentru toți. Toți au fost emoționați și au admirat excesele
de iubire și marele miracol al Ră scumpă ră rii.
Acum, fiica mea, oh, câ t aș vrea să fii prezentă în actul
în care a înviat Fiul meu! El era în întregime maiestate; din
Divinitatea sa, unită cu Sufletul să u, țâ șneau mă ri de
lumină și de frumusețe încâ ntă toare, încâ t se umpleau
Cerul și pă mâ ntul și, ca triumfă tor, folosind puterea sa,
poruncii Umanită ții sale moarte să primească din nou
Sufletul să u și să învie triumfă tor și glorios la o viață
nemuritoare. Ce act solemn! Dragul meu Isus triumfa
102
asupra morții spunâ nd: „Moarte, tu nu vei mai fi moarte, ci
viață ”. Cu acest act de triumf, punea sigiliul, că ci era Om și
Dumnezeu, și cu Învierea sa confirma doctrina sa,
miracolele, viața Sacramentelor și întreaga viață a Bisericii
și nu numai, ci aducea triumful asupra voințelor omenești
slă bite și aproape stinse în adevă ratul bine, spre a face să
triumfe peste ele viața acelei Vreri Divine, care trebuia să
aducă ființelor umane plină tatea sfințeniei și a tuturor
bunurilor; și în același timp dă ruia trupurilor, în virtutea
Învierii sale, germenul de a învia la slava nepieritoare.
Fiica mea, Învierea Fiului meu conține tot, spune totul,
confirmă totul și este actul cel mai solemn pe care El l-a
fă cut din iubire pentru oameni.
Acum ascultă -mă , fiica mea, vreau să -ți vorbesc ca o
Mamă care își iubește fiica sa foarte mult. Vreau să -ți spun
ce înseamnă să faci Voința lui Dumnezeu și să tră iești în
Ea, iar exemplul ți-l dă m Fiul meu și Eu. Viața noastră a
fost presă rată de dureri, de să ră cie, de umiliri, pâ nă să -l
vă d murind de dureri pe iubitul meu Fiu, dar în toate
acestea alerga Voința Divină . Ea era viața durerilor
noastre, iar Noi ne-am simțit triumfă tori și victorioși,
schimbâ nd însă și moartea în viață . Mai mult de atâ t,
vă zâ nd marele bine, de bună voie ne prezentam să
pă timim, pentru că , stâ nd în Noi Voința Divină , nimeni nu
putea să se impună asupra Ei și nici peste Noi. Pă timirea
stă tea în puterea noastră și l-am chemat ca aliment și
triumf al Ră scumpă ră rii, ca să putem purta binele lumii
întregi. Acum, dragă fiică , dacă viața ta, durerile tale vor
avea în centru ca viață Voința Divină , fii sigură că dulcele
Isus se va folosi de tine și de durerile tale pentru a da
ajutor, lumină , haruri întregului univers. De aceea fă -ți
curaj, Voința Divină știe să facă lucruri mari unde Ea

103
domnește și, în toate circumstanțele, oglindește-te în
Mine și în dulcele tă u Isus și mergi înainte.
Sufletul: Mamă sfântă, dacă Tu mă ajuți și mă vei
ține sub mantia ta protectoare, fiindu-mi pază cerească, eu
sunt sigură că toate durerile mele le voi transforma în
Voința lui Dumnezeu și te voi urma pas cu pas, pe căile
nesfârșite ale FIATULUI Suprem, pentru că știu că
fascinanta ta iubire de Mamă, puterea ta, vor învinge
voința mea și o vei ține în puterea ta și mi-o vei schimba din
nou cu Voința Divină. De aceea, Mama mea, ție mă
încredințez și în brațele tale mă abandonez.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei spune de
șapte ori: „Nu voința mea, ci a ta să fie făcută” și
însușindu-ți durerile mele, mi le vei oferi, pentru a-mi
cere harul ca tu să faci mereu Voința Divină .
Jaculatorie: Mama mea, prin Învierea Fiului tău, fă-
mă să înviu în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XXIX-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Ora triumfului. Aparițiile lui Isus.
Cei fugiți se strâng în jurul Fecioarei, ca arcă
de salvare și de iertare. Isus pleacă la Cer.
Sufletul către Regina Mamă: Mamă admirabilă ,
iată -mă din nou la tine, pe genunchii tă i materni, pentru a
mă uni cu tine în să rbă toarea și trimful Învierii dragului
nostru Isus. Câ t este de frumoasă astă zi înfă țișarea ta,
toată amabilă , toată blâ ndă , toată bucurie! Mi se pare că te
vă d înviată împreună cu Isus. Oh, o Mamă sfâ ntă , în atâ ta
104
bucurie și triumf nu uita de fiica ta, ba chiar închide în
inima mea germenul Învierii lui Isus, astfel, în virtutea Ei,
să înviu pe deplin în Voința Divină și să tră iesc mereu
unită cu Tine și cu dulcele meu Isus.
Lecția Reginei Cerului: Binecuvâ ntată fiică a Inimii
mele materne, mare a fost bucuria și triumful meu în
Învierea Fiului meu. Eu m-am simțit renă scută și înviată
în El. Toate durerile mele s-au schimbat în bucurii și în
mă ri de haruri, de lumină , de iubire, de iertare pentru
oameni, iar maternitatea mea se întindea deasupra
tuturor fiilor mei, dați mie de Isus cu sigiliul durerilor
mele.
Acum ascultă -mă , dragă fiică : tu trebuie să știi că ,
după moartea Fiului meu, m-am retras în Cenacol
împreună cu iubitul Ioan și Magdalena. Dar Inima mea
ră mâ nea stră punsă , că ci numai Ioan îmi era ală turi, iar în
durerea mea am spus: „Și ceilalți Apostoli unde sunt?” Dar,
cum aceștia au auzit că Isus era mort, atinși de haruri
speciale, toți emoționați și plâ ngâ nd, unul câ te unul, fugarii
s-au strâ ns în jurul meu, fă câ ndu-mi coroană , îmi cereau
iertare cu lacrimi și suspine, că ci așa meschini, fugind, l-au
abandonat pe Învă ță torul lor. Eu i-am primit ca o mamă , în
arca de refugiu și de salvare a Inimii mele și i-am asigurat
pe toți de iertarea Fiului meu, i-am încurajat să nu se
teamă , le-am spus că soarta lor era în mâ inile mele, pentru
că pe toți mi i-a dat ca fii, iar Eu îi recunoșteam ca atare.
Binecuvâ ntată fiică , tu știi că Eu am fost prezentă la
Învierea Fiului meu. Dar nu am fă cut cunoscut nimă nui,
așteptâ nd ca însuși Isus să se arate, că a înviat glorios și
triumfă tor. Prima, care L-a vă zut înviat, a fost fericita
Magdalena, apoi femeile evlavioase și toate veneau la
Mine, spunâ ndu-mi că l-au vă zut pe Isus înviat, că
mormâ ntul era gol, iar Eu îi ascultam pe toți și cu un aer

105
triumfă tor îi confirmam pe toți în credința Învierii. Pâ nă
seara aprope toți Apostolii L-au vă zut și toți se simțeau ca
triumfă tori pentru că au fost Apostolii lui Isus. Ce
schimbare de scenă , dragă fiică : simboulul celor care s-au
lă sat dominați mai întâ i de voința umană , care îi reprezintă
pe Apostolii care fug și-și abandonează Învă ță torul cu atâ t
de multă teamă și frică și care se ascund, iar Petru ajunge
să -l renege. Oh, dacă ar fi fost dominați de Voința Divină ,
niciodată nu ar fi fugit de lâ ngă Învă ță torul lor, ci curajoși
și triumfă tori nu s-ar fi îndepă rtat niciodată de lâ ngă El și
s-ar fi simțit onorați să -și dea viața pentru a-l apă ra.
Acum, dragă fiică , iubitul meu Fiu Isus, a ră mas înviat
pe pă mâ nt patruzeci de zile. Deseori, deseori, le apă rea
Apostolilor și discipolilor pentru a-i confirma în credință și
în siguranța Învierii sale, iar, câ nd nu stă tea cu Apostolii,
stă tea împreună cu Mama sa în Cenacol, înconjurat de
sufletele ieșite din limb. Dar cum expira termenul celor
patruzeci de zile, iubitul Isus i-a instruit pe Apostoli,
lă sâ nd-o pe Mama sa ca îndrumă toare și Învă ță toare, ne-a
promis coborâ rea Duhului Sfâ nt și, binecuvâ ntâ ndu-ne pe
toți, a plecat, luâ ndu-și zborul că tre bolta Cerurilor,
împreună cu acea mare mulțime de persoane ieșite din
limb. Toți cei care stă teau, și erau un mare numă r, L-au
vă zut urcâ nd, dar câ nd a ajuns sus, în înă lțimi, un nor de
lumină L-a luat din vă zul lor.
Dar, fiica mea, Mama ta L-a urmat în Cer și a asistat la
marea să rbă toare a Înă lță rii. Mai mult de atâ t, că pentru
mine patria Cerească nu îmi era stră ină și apoi fă ră mine
nu ar fi fost completă să rbă toarea Fiului meu Înă lțat la Cer.
Acum un cuvâ nt pentru tine, fiică preaiubită . Tot
ceea ce ai ascultat și ai admirat nu a fost altceva decâ t
putera Vrerii Divine lucră toare în mine și în Fiul meu. De
aceea iubesc atâ t de mult să închid în tine viața Voinței
106
Divine: este viață lucră toare, pentru că toți o au, dar
majoritatea o țin sufocată , nu pentru a o folosi, în timp ce
ea ar putea face miracole de sfințenie, de haruri și opere
demne de puterea sa, ci este constrâ nsă de ființele umane
să stea cu mâ inile strâ nse fă ră să poată înfă ptui puterea
sa. De aceea fii atentă și fă ca Cerul Voinței Divine să se
extindă în tine și să lucreze cu puterea sa ceea ce vrea și
cum vrea.
Sufletul: Preasfântă Mamă, frumoasele tale lecții mă
răpesc și oh, cât aș vrea și tânjesc viața lucrătoare a
Voinței Divine în sufletul meu. Vreau să fiu și eu
inseparabilă de Isus al meu și de tine, Mama mea. Dar,
pentru a fi sigură de asta, Tu trebuie să iei angajamentul
de a ține voința mea închisă în Inima ta maternă și, în
ciuda faptului că m-ar costa mult, nu trebuie să mi-o dai
niciodată. Numai așa pot fi sigură, altfel vor fi mereu
cuvinte, dar faptele nu le voi face niciodată. Așadar, fiica ta
ție ți se recomandă și de la tine totul speră.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei face trei
plecă ciuni în actul câ nd Fiul meu s-a înă lțat la Cer și Îl vei
ruga să te înalțe în Voința Divină .
Jaculatorie: Mama mea, cu puterea ta triumfă în
sufletul meu și fă-mă să renasc în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XXX-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

107
 Învățătoarea apostolilor, reședința și centrul
Bisericii născătoare și barca de refugiu.
Coborârea Duhului Sfânt.
Sufletul către Mama sa Cerească: Iată -mă din nou
la tine, Suverana Cerului: mă simt atâ t de atrasă spre tine,
că ci numă r minutele, așteptâ nd câ nd Preaînă lțimea ta
Supremă mă cheamă să -mi dea frumoasele surprize ale
lecțiilor tale materne. Iubirea ta de Mamă mă ră pește și,
știind că Tu mă iubești, inima mea se bucură și am toată
încrederea că Mama mea îmi va da atâ t de multă iubire,
multe haruri, să formeze o dulce încâ ntare voinței mele
umane, astfel ca Vrerea Divină să -și extindă mă rile sale de
lumină în sufletul meu și să -și pună sigiliul FIATULUI să u
în toate actele mele. Oh, o Mamă Sfâ ntă , nu mă mai lă sa
singură și fă să coboare în mine Duhul Sfâ nt, astfel ca să -
mi ardă ceea ce nu aparține Voinței Divine.
Lecția Reginei Cerului: Binecuvâ ntata mea fiică ,
cuvintele tale fac ecou în Inima mea și, simțindu-mă
ră nită , mă revă rs în tine cu mă rile mele de haruri. Oh, cum
aleargă spre fiica mea, să -i dea viața Voinței Divine! Dacă
tu îmi ești fidelă , Eu nu te voi mai lă sa, voi sta mereu cu
tine ca să -ți dau în fiecare act al tă u, cuvâ nt și bă taie a
inimii, alimentul Voinței Divine.
Acum ascultă -mă , fiica mea. Al nostru suprem Bine
Isus a plecat în Cer și stă înaintea Tată lui să u Ceresc, să
pledeze pentru fiii și frații să i lă sați pe pă mâ nt. El din
Patria cerească îi privește pe toți, nu-I scapă nimeni și este
atâ t de mare iubirea sa că încă o mai lasă pe Mama sa pe
pă mâ nt pentru a da alinare, ajutor, instruire și însoțirea
fiilor să i și ai mei.
Dar tu trebuie să știi că , imediat ce Fiul meu a plecat
în Cer, Eu am continuat să stau împreună cu Apostolii în
108
Cenacol, așteptâ ndu-l pe Duhul Sfâ nt. Toți strâ nși în jurul
meu, se rugau împreună , nu fă ceau nimic fă ră îndrumarea
mea, iar câ nd Eu luam cuvâ ntul pentru a-i instrui sau
spuneam unele întâ mplă ri despre Fiul meu, pe care ei nu le
cunoșteau; de exemplu, particularită țile nașterii sale,
lacrimile sale copilă rești, tră să turile sale iubitoare,
nenorocirile întâ mplate în Egipt, multele minună ții ale
vieții ascunse în Nazaret; oh, cum erau atenți să mă
asculte, ră mâ neau uimiți auzind multele surprize, multele
învă ță turi pe care mi le dă duse care trebuiau să le fie lor
de folos, pentru că Fiul meu puțin sau de loc a vorbit
despre Sine Apostolilor, rezervâ nd pentru mine datoria să
le fac lor cunoscut, câ t i-a iubit și particularită țile pe care
doar Mama sa le cunoștea. Astfel încâ t, fiica mea, Eu eram
în mijlocul Apostolilor mei mai mult decâ t soarele zilei și
am fost ancora, câ rma, barca unde au gă sit refugiu, pentru
a fi siguri și apă rați de orice pericol. De aceea pot spune că
am dat naștere Bisericii în devenire pe genunchii mei
materni, iar brațele mele au fost barca care a condus-o
spre un port sigur și încă o conduc și acum.
Deci a ajuns timpul în care s-a coborâ t Duhul Sfâ nt,
promis de Fiul meu, în Cenacol. Ce transformare, fiica mea!
Cum au fost învă luiți, au dobâ ndit o nouă știință , tă rie
invincibilă , iubire arză toare; trecea prin ei o viață nouă ,
care îi fă cea neînfricați și curajoși, astfel că s-au împă rțit în
toată lumea, pentru a face cunoscut Ră scumpă rarea și să -și
dea viața pentru Învă ță torul lor; iar Eu am ră mas cu iubitul
Ioan și am fost constrâ nsă să plec din Ierusalim, pentru că
a început furtuna persecuțiilor.
Fiica mea preaiubită , tu trebuie să știi, că Eu încă
continuu învă ță tura mea în Biserică : nu este lucru care să
nu vină de la mine. Pot spune că -mi dau viața din iubire
pentru fiii mei și îi hră nesc cu laptele meu matern. Acum,

109
în aceste vremuri, vreau să ară t o iubire mai specială ,
fă câ nd cunoscut cum toată viața mea, a fost formată în
împă ră ția Voinței Divine. De aceea, te chem pe genunchii
mei, în brațele mele materne, astfel ca, fiindu-ți barcă , tu
să fi sigură și să tră iești în marea Voinței Divine. Har mai
mare n-aș putea să -ți dau. Oh, Te rog, mulțumește-o pe
Mama ta, vino să tră iești în această împă ră ție așa sfâ ntă ,
iar, câ nd vezi că voința ta ar vrea să aibă câ te un act de
viață , vino să te refugiezi în barca sigură a brațelor mele,
spunâ ndu-mi: „Mama mea, voința mea vrea să mă tră deze,
iar eu o încredințez ție, astfel ca să pun în locul să u Voința
Divină ”. Oh, câ t de fericită voi fi dacă aș putea spune:
„Fiica mea este în întregime a mea, pentru că tră iește din
Voința Divină ”. Iar Eu voi face să coboare Duhul Sfâ nt în
sufletul tă u, astfel ca să -ți ardă ceea ce este uman și cu
suflarea sa ră coritoare să domnească asupra ta și să te
confirme în Voința Divină .
Sufletul: Învățătoare divină, astăzi fiica ta mică își
simte inima mărită atât de mult că răbufnesc în plâns și ud
cu lacrimile mele mâinile tale materne. Un văl de tristețe
mă invadează și mă tem că nu voi avea câștig din multele
tale învățături și, mai mult de atât, de îngrijirile tale
materne. Mama mea, ajută-mă, întărește slăbiciunea mea,
pune pe fugă temerile mele, iar eu, abandonându-mă în
brațele tale, voi fi sigură că voi trăi toată din Voința Divină.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei recita
șapte Slavă Tatălui în onoarea Duhului Sfâ nt, rugâ ndu-mă
să se reînnoiască miracolele sale asupra întregii sfintei
Biserici.
Jaculatorie: Mamă Cerească, foc și flăcări varsă în
inima mea, pentru a mă consuma și a arde tot ceea ce nu
este Voința lui Dumnezeu.

110
 Ziua a XXXI-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Trecerea de pe pământ la Cer. Intrare fericită.
Cerul și pământul o sărbătoresc pe noua
sosită.
Sufletul către glorioasa sa Regină: Draga mea
Mamă Cerească , mă întorc din nou în brațele tale materne,
iar în privirea ta vă d că un zâ mbet dulce apare pe buzele
tale cele mai pure. Atitudinea ta astă zi este cu totul în
să rbă toare; mi se pare că vrei să -i povestești și să -i
destă inui ceva mai surprinză tor fiicei tale. Mamă sfâ ntă ,
oh, te rog, cu mâ inile tale materne atinge mintea mea,
eliberează inima mea, astfel ca să pot înțelege sfintele tale
învă ță turi și să le pun în practică .
Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică , astă zi
Mama ta este în să rbă toare, pentru că vreau să -ți vorbesc
despre plecarea mea de pe pă mâ nt la Cer, ziua în care am
terminat să împlinesc Voința Divină pe pă mâ nt, pentru că
nu a fost în mine nicio respirație, nicio bă taie a inimii,
niciun pas în care FIATUL Divin să nu aibă actul să u
complet și aceasta m-a înfrumusețat, m-a îmbogă țit, m-a
sfințit atâ t de mult, că însă și Îngerii ră mâ neau ră piți.
Acum, tu trebuie să știi că , înainte de a pleca că tre
Patria Cereacă , Eu cu iubitul meu Ioan m-am întors din nou
în Ierusalim. A fost ultima dată câ nd am pă șit pe pă mâ nt în
carne muritoare și întreaga Creație, ca și cum ar fi intuit, se
prosterna în jurul meu; pâ nă și peștii din mare, pâ nă la cea
mai mică pasă re pe unde Eu am trecut, toți voiau să fie
binecuvâ ntați de Regina lor, iar Eu pe toți îi binecuvâ ntam
și le-am dat ultimul ră mas bun. Deci am ajuns la Ierusalim

111
și, retră gâ ndu-mă înă untrul unui apartament unde m-a
dus Ioan, m-am închis pentru a nu mai ieși.
Acum, binecuvâ ntată fiică , tu trebuie să știi, că am
început să simt în mine un atâ t de mare martiriu de iubire,
unit cu neliniști arză toare, pentru a ajunge la Fiul meu în
Cer, încâ t m-am simțit consumată , devenind bolnavă din
iubire, am tră it puternice încâ ntă ri și tulbură ri, toate din
din iubire. Pentru că Eu nu am cunoscut niciodată boala,
nici chiar o indispoziție ușoară ; naturii mele, concepută
fă ră pă cat și tră ită în totalitate doar în Voința Divină , îi
lipsea germenul relelor naturale. Dacă durerile atâ t de
mult îmi fă ceau curte, au fost toate în ordine
supranaturală , iar aceste dureri au fost pentru Mama ta
Cerească triumfuri și onoruri și mi-au dat teren pentru a
face ca maternitatea mea să nu fie sterilă , ci cuceritoarea
multor fii. Așadar vezi, dragă fiică , ce înseamnă să tră iești
din Voința Divină : pierderea germenelor relelor naturale
care produc, nu onoruri și triumfuri, dar slă biciuni, mizerii
și înfrâ ngeri.De aceea, preaiubită fiică , ascultă ultimul
cuvâ nt al Mamei tale care este gata de a pleca la Cer. Nu aș
pleca mulțumită dacă nu aș lă sa-o pe fiica mea în
siguranță . Mai înainte de a pleca vreau să fac testamentul
meu, lă sâ ndu-ți ca zestre însă și acea Voință Divină pe care
o deține Mama ta și care atâ t de mult m-a onorat, încâ t m-a
fă cut să devin Mama Cuvâ ntului, Doamna și Regina Inimii
lui Isus, Mama și Regina tuturor.
Ascultă , dragă fiică , este ultima zi a lunii consacrată
mie; Eu ți-am vorbit cu atâ t de multă iubire de ceea ce a
lucrat Voința Divină în mine, de marele bine pe care Ea știe
să facă și ce înseamnă să te faci dominată de Ea. Ț i-am
vorbit și despre gravitatea relelor vrerii umane; dar tu
crezi că a fost să -ți fac o simplă narațiune? Nu, nu, Mama ta
câ nd vorbește vrea să dea. Eu, în ră bufnirea iubirii mele, în
112
fiecare cuvâ nt pe care ți l-am spus am legat sufletul tă u de
FIATUL Divin și ți-am pregă tit zestrea în care tu ai putea
tră i bogată , fericită , dotată de putere divină . În acest
moment câ nd sunt gata de plecare, acceptă testamentul
meu: sufletul tă u să fie hâ rtia pe care să scriu cu acel
condei de aur al Vrerii Divine și cu cerneala iubirii mele
arză toare care mă consumă , certificarea zestrei pe care ți-
o fac. Binecuvâ ntată fiică , asigură -mă că nu vei mai face
niciodată voința ta; pune mâ na pe Inima mea maternă și
jură -mi că vei închide voința ta în Inima mea. Așa
nesimțind-o, nu vei mai avea ocazia să o faci, iar Eu o voi
duce în Cer ca un triumf și o victorie a fiicei mele.
Oh, dragă fiică , ascultă ultimul cuvâ nt al Mamei tale
muritoare de o iubire pură , primește ultima
binecuvâ ntare ca sigiliu al vieții Voinței Divine pe care îl
las în tine, care va forma cerul tă u, soarele tă u, marea ta
de iubire și de har. În aceste ultime momente, Mama ta
Cerească vrea să te copleșească cu iubire, să intre în
profunzimea interiorului tă u, dar cu condiția să obțină
hotă râ rea ta, ascultâ ndu-ți ultimul tă u cuvâ nt: că te vei
mulțumi să mori și că vei face orice sacrificiu decâ t să dai
viață voinței tale.Spune-mi, fiica mea, spune-mi!
Sufletul: Mamă sfântă, în răbufnirea durerii mele îți
spun plângând, că dacă Tu vezi că eu sunt gata de a face un
singur act al voinței mele, fă-mă să mor, vino Tu însăți să
iei sufletul meu în brațele tale și ia-mă acolo sus, iar eu din
inimă îți promit și jur să nu fac niciodată, niciodată, voința
mea.
Regina iubirii: Binecuvâ ntată fiică , câ t sunt de
mulțumită , că nu am putut să mă decid să -ți povestesc
plecarea mea la Cer, dacă n-aș fi asigurat-o pe fiica mea pe
pă mâ nt să fie dotată din Voința Divină . Dar să știi că din
Cer nu te voi lă sa, nu vei ră mâ ne orfană , te voi că lă uzi în

113
toate, de la cea mai mică nevoie a ta la cea mai mare,
cheamă -mă , iar Eu voi veni imediat să -ți fiu Mamă .
Acum, dragă fiică , ascultă -mă : Eu deja eram bolnavă
de iubire; FIATUL Divin, pentru a-i consola pe Apostoli și
pe mine, a permis aproape în mod miraculos ca toți
Apostolii, cu excepția unuia, să -mi facă coroană în
momentul în care se pregă tea plecarea mea că tre Cer. Toți
se simțeau cu inima frâ ntă și plâ ngeau îndurerați. Eu i-am
mâ ngâ iat pe toți, am prezentat în mod special sfâ nta
Biserică în dezvoltare și am împă rțit tuturor
binecuvâ ntarea maternă , lă sâ nd în inimile lor, în virtutea
ei, iubirea pă rintească față de suflete. Dragul meu Fiu, nu
fă cea altceva decâ t să plece și să vină din Cer, nu mai putea
sta fă ră Mama sa și, dâ nd ultima dorință de iubire curată în
nesfâ rșita Vrere Divină , Fiul meu m-a primit în brațele sale
și m-a condus la Cer în mijlocul mulțimilor îngerești care o
lă udau pe Regina lor. Pot spune că Cerul s-a golit pentru a
veni în întâ mpinarea mea, toți m-au să rbă torit și,
admirâ ndu-mă , au ră mas fermecați și în cor au spus: „Cine
este Cea care vine din exil toată sprijinită de Stăpânul său,
toată frumoasă, toată sfântă, cu sceptrul de Regină?
Măreția sa este atât de mare, că Cerurile s-au coborât să o
primească! Nicio altă ființă umană nu a intrat în aceste
regiuni cerești așa onorată și distinsă, așa puternică, care
deține supremația asupra a toate”.
Acum, fiica mea, vrei să știi tu cine este Cea pe care
tot Cerul o laudă și față de care toți ră mâ n fermecați? Sunt
Cea care nu a fă cut niciodată voința sa, iar Vrerea Divină
mi-a dat din abundență atâ t de mult, încâ t a extins cele mai
frumoase ceruri, cei mai stră lucitori sori, mă ri de
frumusețe, de iubire, de sfințenie, care ar putea da lumină ,
iubire, sfințenie tuturor și să închidă înă untrul cerului meu
toate și pe toți. Era activitatea Voinței Divine lucră toare în
114
mine, care a înfă ptuit un miracol așa mare; eram unica
ființă umană care intra în Cer, care a fă cut Voința Divină pe
pă mâ nt precum se face în Cer și care a format împă ră ția sa
în sufletul să u. Dar toată curtea cerească , privindu-mă ,
ră mâ nea surprinsă , pentru că , uimită , descoperea (în
mine) cerul și reîntorcâ nd din nou privirile lor vedeau în
mine soarele și, neputâ nd să dezlipească privirea lor,
privindu-mă mai în profunzime, vedeau în mine marea,
apoi au descoperit pă mâ ntul foarte pur al umanită ții mele,
cu cele mai frumoase înflorituri și fermecați exclamau:
„Cât este de frumoasă! Totul a concentrat în Ea, nimic nu-i
lipsește din toate operele Creatorului să u; este singura
lucrare finalizată a întregii Creații!”.
Acum, binecuvâ ntată fiică , tu trebuie să știi, că a fost
prima să rbă toare care s-a fă cut în Cer (pentru) Voința
Divină , pentu că atâ t de multe miracole a lucrat în
creatura sa. Astfel că intrarea mea în Cer a fost să rbă torită
de întreaga Curte cerească , ceea ce poate să înfă ptuiască
atâ t de frumos și mare în ființa umană FIATUL Divin. De
atunci nu s-au mai repetat aceste să rbă tori și de aceea
Mama ta iubește atâ t de mult ca Voința Divină să
domnească în mod absolut în suflete, pentru a-i da spațiu
și pentru a o face să repete marile sale miracole și
să rbă torile sale minunate.
Sufletul: Mama iubirii, Împărăteasă Suverană, oh!
din Cer unde în mod glorios domnești, întoarce-ți privirea
miloasă spre pământ și ai milă de mine; oh, cum simt
nevoia Mamei mele dragi, simt că-mi lipsește viața fără
tine, totul mi se clatină fără să o am pe Mama mea, de
aceea nu mă lăsa la jumătatea drumului meu, ci continuă
să mă călăuzești, până când toate lucrurile pentru mine nu
se vor converti în Voința lui Dumnezeu, astfel ca să formeze
în mine viața sa și împărăția sa.

115
 Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei recita
trei Slavă Tatălui Preasfintei Treimi, spre a-i mulțumi în
numele meu pentru marea glorie pe care mi-a dat-o câ nd
am fost ridicată la Cer și mă vei ruga să vin să te asist în
momentul morții tale.
Jaculatorie: Mamă Cerească, închide voința mea în
Inima ta și lasă-mi Soarele Voinței Divine în sufletul meu.

Oferta voinței umane Reginei Cerului: Preadulce

Mamă, iată-mă prosternată la picioarele tale, înaintea
tronului tău. Sunt fiica ta mică și vreau să-ți dau toată
iubirea mea filială și, ca o fiică a ta, vreau să împletesc toate
propunerile, jaculatoriile, promisiunile pe care le-am făcut
în această lună de haruri, de a nu face niciodată voința mea,
și, formând coroană, vreau să o pun în sânul tău ca atestat
de iubire, de mulțumire pentru Mama mea. Dar aceasta nu
ajunge, vreau să o iei în mâinile tale, ca semn că accepți
darul meu, iar cu atingerea degetelor tale materne să mi-o
transformi în mai mulți sori, cel puțin de câte ori am căutat
să fac Voința Divină în actele mele mici. Ah, da, Mamă
Regină, fiica ta vrea să-ți dea omagii de lumină și de sori
strălucitori. Știu că Tu ai atât de mulți sori, dar nu sunt
sorile fiicei tale; în schimb eu vreau să ți le dau pe ai mei, să-
ți spun că te iubesc și să te oblig să mă iubești. Mamă Sfântă,
Tu îmi surâzi și cu toată bunătatea accepți darul meu, iar
eu îți mulțumesc din inimă... Dar vreau să-ți spun atât de
multe lucruri, vreau să închizi în Inima ta maternă durerile
mele, temerile mele, slăbiciunile mele, toată ființa mea, ca
într-un loc de refugiu al meu, vreau să-ți consacru voința
mea. Oh, Mama mea, accept-o, fă un triumf al Harului și un
spațiu unde Voința Divină să-și extindă împărăția
sa.Această voință a mea consacrată ție ne va face
inseparabile și ne va menține în relații continue; porțile
Cerului nu se vor închide pentru mine, pentru că,
116
consacrându-ți voința mea, mi-o vei da pe a ta în schimb,
astfel că ori Mama va veni să stea cu fiica sa pe pământ, ori
fiica va merge să trăiască cu Mama sa în Cer. Oh, cât de
fericită voi fi!
Ascultă, Mamă preaiubită, pentru a-ți face mai
solemnă consacrarea voinței mele, chem Trinitatea Sacră și
Sfântă, toți Îngerii, toți Sfinții, și înaintea tuturor declar cu
jurământ să fac o solemnă consacrare a voinței mele Mamei
mele Cerești. Iar acum, Suverană Regină, ca împlinire îți cer
sfânta ta binecuvântare pentru mine și pentru toți,
binecuvântarea ta să fie roua cerească care să coboare
peste păcătoși pentru a-i converti, peste cei triști pentru a-i
consola, să coboare asupra întregii lumi și s-o transforme în
bine, să coboare peste sufletele din purgator și să stingă
focul care îi arde; binecuvântarea ta maternă să fie
garanția de salvare pentru toate sufletele.

117
 ADAOS

Ziua a XXXII-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

În tumultul iubirii sale, Maria,
simțindu-se Mama lui Isus, se îndreaptă în
căutarea de inimi pentru a le sfinți.
Vizita la Sf. Elisabeta; sfințirea lui Ioan.
Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă Cerească ,
să raca ta fiică are o nevoie extremă de Tine! Fiind Tu
Mama mea și Mama lui Isus, simt că am dreptul să stau
ală turi de Tine, să mă așez ală turi de tine, să urmez pașii
tă i și să -i modelez pe ai mei. Oh, Mamă Sfâ ntă , dă -mi mâ na
și condu-mă , astfel ca eu să pot învă ța să mă comport bine
în diferitele acțiuni din viața mea.
Lecția Reginei Cerului: Binecuvâ ntată fiică , câ t de
dulce îmi este compania ta! Simt alinare-n flă că rile mele
de iubire care mă mistuie, câ nd vă d că vrei să mă urmezi
spre a mă imita. Oh, da! Să te am aproape, voi putea cu
mai multă ușurință să te învă ț să tră iești din Voința
Divină . În timp ce mă urmezi, ascultă -mă :
De îndată ce am devenit Mama lui Isus și Mama ta,
mă rile mele de iubire s-au dublat și, neputâ ndu-le
cuprinde pe toate, am simțit nevoia să le ră spâ ndesc și să
fiu, chiar cu prețul celor mai mari sacrificii, prima
purtă toare a lui Isus la ființele umane.Dar ce spun,
sacrificii? Câ nd se iubește cu adevă rat, sacrificiile și
durerile sunt consolă ri, sunt ușură ri și manifestă ri de
iubire care se dețin.

118
 Oh, fiica mea, dacă tu nu încerci binele sacrificiului,
dacă nu simți cum el îți aduce bucuriile cele mai intime,
este semnul că Iubirea Divină nu umple tot sufletul tă u,
deci, Voința Divină nu domnește în tine ca o Regină . Doar
ea poate da această putere sufletului, să o facă invincibilă
și capabilă să suporte orice durere.
Pune mâ na pe inima ta și observă câ te goluri de
iubire sunt în ea. Reflectează : acea secretă stimă de tine
însă ți, acea tulburare pentru cea mai mică contrazicere,
acele mici atașă ri pe care le simți pentru lucruri și
persoane, acea oboseală în bine, acel deranj care îți
provoacă ceea ce nu îți place, este echivalent cu la fel de
multe goluri de iubire în inima ta, goluri care, egale cu
neliniștea, te privează de puterea și de dorința de a te
umple de Voința Divină . Oh, cum vei simți chiar și tu
virtutea ră coritoare și cuceritoare în sacrificiile tale, dacă
vei umple cu iubire golurile tale!
Fiica mea, acum dă -mi mâ na și urmează -mă , pentru
că Eu voi continua să -ți dau lecțiile mele. Așadar am plecat
din Nazaret, însoțită de Sfâ ntul Iosif, înfruntâ nd o lungă
că lă torie și trecâ nd munții, pentru a merge să o vizitez în
Iudeea pe Elisabeta, care la o vâ rstă înaintată , în mod
miraculos, a devenit mamă . Eu m-am dus la ea nu doar
pentru o simplă vizită , ci mai degrabă pentru că am ars de
dorința de a-l purta pe Isus. Plină tatea Harului, a Iubirii, a
Luminii pe care le-am simțit în mine m-au împins să -l duc,
să înmulțesc, să însutesc viața Fiului meu în ființele umane.
Da, fiica mea, iubirea de Mamă pe care o aveam pentru toți
oamenii și pentru tine, în special, a fost atâ t de mare, încâ t
Eu am simțit nevoia extremă să -l dau tuturor pe dragul
meu Isus, astfel ca toți să -l poată deține și să -l iubească .
Dreptul de Mamă , lă rgit de FIAT, m-a îmbogă țit cu o așa
putere, de a-l înmulți pe Isus de atâ t de multe ori, pentru

119
câ te ființe voiau să -l primească . Acesta era cel mai mare
miracol pe care Eu am putut să -l împlinesc: să -l pot da pe
Isus în orice moment oricui L-ar fi dorit. Câ t de fericită m-
am simțit.
Câ t aș vrea ca și tu, fiica mea, apropiindu-te de
persoane și fă câ nd vizite, să fii purtă toarea lui Isus,
capabilă de a-l face cunoscut și doritoare de a-l face să fie
iubit.
După multe zile de că lă torie, în sfâ rșit, am ajuns în
Iudeea și cu grijă m-am dus la casa Elisabetei. Ea mi-a venit
în întâ mpinare aplaudâ nd. La salutul pe care i l-am dat s-
au întâ mplat fenomene minunate. Micul meu Isus s-a
înflă că rat în sâ nul meu și, fixâ nd cu razele propriei
Divinită ți pe micul Ioan în sâ nul Mamei sale, l-a sfințit și i-a
dat folosirea rațiunii și i-a fă cut cunoscut că El era Fiul lui
Dumnezeu. Atunci Ioan a tresă rit foarte tare de iubire și
bucurie, că ci Elisabeta s-a simțit cutremurată ; copleșită și
ea de lumina Divinită ții Fiului meu, a cunoscut că Eu am
devenit Mama lui Dumnezeu și, în marea sa iubire,
tremurâ nd cu recunoștință , a exclamat: „De unde pentru
mine atât de mare onoare, ca Mama Domnului meu să vină
la mine?” Eu nu am negat preaînaltul mister, dimpotrivă l-
am mă rturisit cu umilință . Lă udâ ndu-l pe Dumnezeu cu
câ ntecul Magnificat, câ ntec sublim, prin care Biserica în
continuu mă onorează , am vestit că Domnul a fă cut mari
lucruri în mine, slujitoarea sa, iar pentru aceasta toate
ființele umane mă vor numi fericită . Fiica mea, Eu am
simțit că mă topesc și am dorit să exprim flă că rile de iubire
care mă mistuiau și să fac cunoscut secretul meu
Elisabetei, care și ea dorea cu însuflețire venirea Mesiei pe
pă mâ nt. Secretul este o nevoie a inimii, care în mod
irezistibil se revelează persoanelor capabile să se înțeleagă
unul pe celă lalt.
120
 Niciodată și nimeni nu ar putea să -ți spună câ t bine
a fă cut vizita mea Elisabetei, lui Ioan și întregii case?
Fiecare a ră mas sfințit, plin de veselie, simțind bucurii
neobișnuite, înțelegâ nd lucruri nemaiauzite și Ioan, în
particular, a primit toate harurile care îi erau necesare
spre a se pregă ti să fie Premergă torul Fiului meu.
Preaiubită fiică , Voința Divină face lucruri mari și
nemaiauzite peste tot unde Ea domnește; dacă Eu am
înfă ptuit multe miracole, a fost pentru că Ea ținea locul
să u regal în mine. Dacă și tu vei lă sa să domnească Vrerea
Divină în sufletul tă u, vei deveni și tu purtă toarea lui Isus
pentru ființele umane, vei simți și tu nevoia irezistibilă să -
l dai tuturor!
Sufletul: Mamă sfântă, cât îți mulțumesc pentru
lecțiile tale frumoase! Simt că ele au o atât de mare putere
asupra mea, încât mă fac să doresc cu ardoare să trăiesc
continuu în Voința Divină. Dar pentru a obține aceast har,
vino și coboară împreună cu Isus în sufletul meu,
reînnoiește-mi vizita pe care ai făcut-o Elisabetei și
miracolele pe care le-ai înfăptuit pentru ea. Ah, da, Mama
mea, adu-mi-l pe Isus și sfințește-mă; cu Isus voi ști să fac
Preasfânta sa Voință.
Propunere: Pentru a mă onora, vei recita de trei ori
Magnificat, drept mulțumire pentru vizita pe care Eu am
fă cut-o Sfintei Elisabeta.
Jaculatorie: Mamă sfântă, vizitează sufletul meu și
pregătește în el o locuință demnă Voinței Divine.

121
 Ziua a XXXIII-a.
.
Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.
Sună prima oră a durerii.
Eroismul supunerii Copilașului Divin
la dura tăietură a Circumciderii.
Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă Divină ,
iubirea ta mă cheamă foarte puternic lâ ngă tine, pentru că
vrei să i-au parte la bucuriile și durerile tale, pentru a le
închide în inima mea ca garanția iubirii tale și a
Copilașului Isus, astfel ca să pot înțelege câ t m-ați iubit și
câ t de obligată sunt să vă imit, avâ nd modelul vieții
voastre, pentru a face (în a mea) o copie perfectă . Și Tu
Mamă Sfâ ntă , ajută -mă , astfel ca să vă pot imita.
Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică , câ t doresc
compania ta și câ t doresc să -ți spun povestea noastră de
iubire și de durere! Compania ta face mai dulce, suave și
dragi bucuriile, iar durerea ră mâ ne atenuată și înlocuită
de compania dulce a celor care ne iubesc. Acum, tu
trebuie să știi că au trecut abia opt zile de la nașterea
Copilașului Divin. Totul era să rbă toare și fericire și însă și
Creația, participâ nd la să rbă toare, îl să rbă torea pe
Creatorul Copil. Dar datoria ne-a întrerupt bucuriile,
pentru că în acele vremuri era o lege: toți copiii întâ i
nă scuți trebuiau să se supună la dura tă ietură a
Circumciderii. Inima mea de Mamă sâ ngera de durere,
trebuind să -l supun pe dragul meu fiu, Viața mea, pe
însă și Creatorul meu, la o durere atâ t de necruță toare. Oh,
cum aș fi vrut să fac schimbul, dar Vrerea Supremă s-a
impus peste iubirea mea și, dâ ndu-mi eroismul, mi-a
poruncit să -l circumcid pe Copilul Dumnezeu. Fiica mea,

122
tu nu poți înțelege câ t m-a costat, dar a învins FIATUL
Divin și am ascultat. Împreună cu Sfâ ntul Iosif, fiind
amâ ndoi de acord, s-a circumcis dragul meu Fiu. La
dureroasa tă ietură Eu am simțit că mi se sfâ șie Inima și
am plâ ns; și Sfâ ntul Iosif plâ ngea, iar dragul meu Copil
gemea, era atâ t de mare durerea că tremura și, privindu-
mă , că uta la mine ajutor. Ce oră de durere și de neliniște
pentru toți trei! A fost atâ t de mare, că ci mai mult decâ t
marea, copleșa toate ființele pentru a aduce lor prima
garanție și însă și viața Fiului meu, pentru a le salva.
Acum, binecuvâ ntată fiică , tu trebuie să știi că această
tă ietură conținea mistere profunde. Primul, era sigiliul
prin care mica Umanitate a Cerescului Copilaș imprima
înfră țirea cu întreaga familie omenească , iar sâ ngele pe
care l-a vă rsat era prima ră splată înaintea Dreptă ții Divine,
pentru a ră scumpă ra întregile generații omenești. Dragul
Copilaș, era inocent, nu era obligat să accepte această lege;
dar voia să se supună : mai întâ i să dea exemplu, iar apoi să
dea curaj și încredere tuturor, spunâ nd: „nu vă temeți, sunt
un fră țior de-al vostru, asemenea vouă . Să ne iubim și vă
voi salva pe toți, vă voi duce pe toți la Tată l meu Ceresc, ca
pe dragii mei frați”. Fiica mea, ce exemplu dă Copilul
Ceresc! El, care este Autorul Legii, se supune Legii. Sunt
abia opt zile de câ nd s-a nă scut, își face o obligație și se
supune la tă ietura dură a Circumciderii, tă ietură de
neșters, cum de neșters este uniunea pe care vine să o facă
cu umanitatea decă zută . Iar asta spune că sfințenia stă în
propria obligație, în observarea legilor și în împlinirea
Voinței Divine. Sfințenie fă ră obligație nu există ; obligația
este cea care pune ordine, armonie, sigiliul pentru
sfințenie.
În afară de asta, fiica mea, tu trebuie să știi că , după
mica sa viață de inocență , Adam, ieșind din Voința Divină ,

123
voința sa umană a ră mas ră nită mai mult decâ t de un cuțit
mortal; iar prin această rană a intrat pă catul, pasiunile, a
pierdut frumoasa zi a Voinței Divine și s-a degradat atâ t de
mult încâ t stâ rnea milă . Iar dragul meu Fiu, după bucuriile
pure ale nașterii sale, vrea să fie circumcis, astfel ca
această rană să însă nă toșească rana pe care Adam și-a
fă cut-o, fă câ nd propria voință , și cu sâ ngele să u i-a pregă tit
baia să -l spele de toate greșelile sale, întă rindu-l și
înfrumusețâ ndu-l, pentru a-l face să devină demn de a
primi din nou acea Voință Divină pe care a respins-o, care
forma sfințenia și fericirea sa. Fiica mea, nu a fost faptă sau
durere pe care El a suferit-o, prin care să nu caute de a
ordona din nou Voința Divină în ființele umane. De aceea
să -ți dorești din inimă , în toate ocaziile, chiar dureroase și
umilitoare, să faci în toate Voința Divină , pentru că acestea
sunt materia primă , în care se ascunde (Voința Divină )
pentru a lucra în ființa umană , pentru a face să existe viața
sa plină de vibrație în ființa umană .
Acum, preaiubită fiică , în durerea atâ t de mare, se
naște cea mai frumoasă bucurie, astfel să oprească
lacrimile noastre: cum a fost circumcis I-am pus Numele
Preasfâ nt Isus, adus de Înger. Pronunțâ nd acest nume
Preasfâ nt a fost atâ t de mare bucuria noastră , fericirea
noastră , că a îndulcit durerea noastră . Mai mult de atâ t, în
acest nume, cine ar vrea, ar gă si balsam pentru durerile
sale, apă rare în pericole, victorie în ispite, o mâ nă de ajutor
pentru a nu că dea în pă cat, medicamentul pentru toate
rele sale. Acest nume Preasfâ nt al lui Isus face să tremure
iadul, îl venerează Îngerii, sună dulce la urechea Tată lui
Ceresc; înaintea acestui Nume toți se închină și îl adoră .
Nume puternic, nume sfâ nt, nume mare, iar cine îl invocă
cu credință va simți minună țiile, secretul miraculos al
virtuților al acestui Nume Preasfâ nt. Acum, fiica mea, îți
124
recomand: pronunță mereu acest Nume, Isus. Câ nd vezi că
voința ta umană slă bită , inconstantă , ezită să o facă pe cea
Divină , numele Isus o va face să nască din nou în FIATUL
Divin. Dacă ești asuprită , cheamă -l pe Isus, dacă lucrezi,
cheamă -l pe Isus, dacă dormi, cheamă -l pe Isus, iar câ nd te
trezești primul cuvâ nt să fie Isus. Cheamă -l mereu; este un
nume care conține mă ri de haruri, însă îl dă cui îl cheamă
și îl iubește.
Sufletul către Regina sa: Mamă Cerească , câ t
trebuie să -ți mulțumec pentru multele și frumoasele lecții
pe care mi le-ai dat. Oh, te rog, să le scrii în inima mea,
astfel ca să nu le uit niciodată ; te rog să dai baia de sâ nge a
Cerescului Copilaș sufletului meu, astfel ca să -mi
însă nă toșească ră nile voinței mele umane, pentru a
închide în Ea pe cea Divină ; iar pentru a mă ocroti scrie-
mi peste fiecare rană Numele Preasfâ nt al lui Isus.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei face cinci
acte de iubire Numelui Preasfâ nt al lui Isus și mă vei
compă timi pentru durerea pe care am suferit-o câ nd Fiul
meu Isus a fost Circumcis.
Jaculatorie: Mama mea, scrie în inima mea Isus,
astfel ca să -mi dea harul să tră iesc din Voința Divină .

125
 Ziua a XXXIV-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

O nouă stea cu dulcea sa scânteie îi cheamă pe
Magi să-l adore pe Isus. Epifania.
Sufletul către Mama sa Cerească: Iată -mă din nou,
Mamă Sfâ ntă , pe genunchii tă i materni. Dulcele Copil pe
care îl strâ ngi la sâ n și frumusețea ta ră pitoare mă
înlă nțuiesc, astfel că nu mă pot îndepă rta de tine. Dar
astă zi înfă țișarea ta este încă și mai frumoasă ; mi se pare
că durerea de la Circumciziune te-a fă cut mai frumoasă .
Privirea ta dulce privește în depă rtare, să vadă dacă ajung
persoane dragi ție, pentru că simți neră bdarea de a-l face
cunoscut pe Isus. Eu nu mă voi îndepă rta de pe genunchii
tă i, că ci vreau să ascult și eu frumoasele tale lecții, astfel
ca să -l pot cunoaște și să -l iubesc mai mult.
Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică , tu ai
dreptate să mă vezi mai frumoasă . Tu trebuie să știi că ,
atunci câ nd l-am vă zut circumcis pe Fiul meu și sâ ngele
curgâ nd din rană , eu am iubit acel sâ nge, acea rană și am
ră mas dublu Mamă : Mama Fiului meu și Mama sâ gelui să u
și a durerii sale cumplite, astfel că am dobâ ndit înaintea
Divinită ții dublul drept de Maternitate, dublul drept de
har pentru mine și pentru întregul neam omenesc. Iată de
ce mă vezi mai frumoasă , Fiica mea, câ t de frumos este să
faci binele, suferind în pace din iubire pentru Cel care ne-
a creat. Aceasta leagă Divinitatea de ființa umană care îi
dă atâ t de multe, pâ nă o îneacă în haruri și iubire. Această
iubire și aceste haruri nu știu să stea inactive, ci vor să
alerge, să se dea tuturor, pentru a-l face cunoscut pe Cel
care atâ t de mult le-a oferit. Iată pentru ce am simțit
nevoia să -l fac cunoscut pe Fiul meu.
126
 Acum, binecuvâ ntata mea fiică , Divinitatea, care nu
știe să refuze nimic pentru cei care-l iubesc, face să nască o
nouă stea mai frumoasă și luminoasă sub cerul albastru,
care cu lumina sa merge în că utare de adoratori, pentru a
spune în muta sa scâ nteie întregii lumi: „s-a nă scut Cel
care a venit să vă salveze! Veniți să -l adorați și să -l
cunoașteți ca Salvatorul vostru!”. Dar, nerecunoștință
umană , dintre atâ t de mulți, numai trei Persoane au fost
atente și, fă ră să dea importanță sacrificiilor, s-au pus pe
cale spre a urma steaua. Și, precum o stea conducea
persoanele pe acea cale, așa erau și rugă ciunile mele,
iubirea mea, suspinele mele, harurile mele, care voiau să -l
facă cunoscut pe Cerescul Copilaș, așteptatul tuturor
secolelor; atâ t de multe stele coborau în inimile lor, le
luminau mințile, îi conduceau sufletul lor, astfel că , fă ră să -
l cunoască încă , îl iubeau pe Cel care îl că utau și gră beau
pasul pentru a ajunge să -l vadă pe Cel care atâ t de mult îl
iubeau.
Preaiubita mea fiică , Inima mea de Mamă se bucura
de fidelitatea, corespondența și sacrificiul acestor Regi
Magi, de venirea lor ca să -l cunoască și să -l adore pe Fiul
meu. Dar nu pot să -ți ascund un secret al durerii mele:
dintre atâ t de mulți, abia trei; și, de-a lungul secolelor, de
câ te ori nu mi se repetă această durere și nerecunoștință
umană !
Eu și Fiul meu nu facem altceva decâ t să apară stele,
una mai frumoasă decâ t cealaltă , pentru a-i chema, pe cei
care vor să -l cunoască pe Creatorul lor, pe unii la sfințenie,
pe alții să iasă din pă cat, pe care la eroismul unui sacrificiu.
Dar vrei tu să știi care sunt aceste stele? O întâ lnire
dureroasă este o stea, un adevă r care se cunoaște este o
stea, o iubire neînțeleasă de alte ființe umane este o stea; o
ră sturnare, o durere, o deziluzie, un noroc neașteptat, sunt

127
atâ t de multe stele care fac lumină în mințile oamenilor,
care mîngâ indu-i vor să -i facă pe ei să -l gă sească pe
Cerescul Copilaș care, în neliniștea iubirii și în amorțeala
frigului, vrea un refugiu în inimile lor, pentru a se face
cunoscut și iubit. Dar vai, Eu, care Îl țin în brațele mele,
aștept în zadar ca stelele să -mi aducă ființele umane, spre
a-l depune în inimile lor; iar Maternitatea mea devine
restrâ nsă , blocată , că ci, în timp ce sunt Mama lui Isus, sunt
împiedicată să fiu Mamă tuturor și, pentru că nu sunt în
jurul meu, nu îl caută pe Isus; stelele se ascund, iar ei
ră mâ n în Ierusalimul lumesc, fă ră Isus. Câ tă durere, fiica
mea, câ tă durere! Trebuie comunicare, fidelitate și
sacrificiu pentru a urma stelele, iar, dacă apare Soarele
Voinței Divine în suflet, câ tă atenție îi trebuie dată ! Altfel
se ră mâ ne în întunericul vrerii umane.
Dar, fiica mea, Sfinții Regi Magi, cum au intrat în
Ierusalim au pierdut steaua, dar cu toate acestea nu au
încetat să -l caute pe Isus. Însă , cum au ajuns în afara
orașului, steaua le-a apă rut din nou și i-a condus cu
bucurie la peștera din Betleem. Eu i-am primit cu o iubire
de Mamă , iar dragul Copilaș i-a privit cu multă iubire și
Maiestate, fă câ nd să apară prin mica sa Umanitate,
Divinitatea sa; de aceea, închinâ ndu-se, au îngenunchiat la
picioarele sale, adorâ nd și contemplâ nd acea cerească
frumusețe, L-au recunoscut ca adevă ratul Dumnezeu și
stă teau ră piți, extaziați, bucurâ ndu-se de el, așa încâ t
Cerescul copilaș a trebuit să -și retragă Divinitatea sa în
Umanitatea sa, altfel ar fi ră mas acolo, fă ră să se miște de
lâ ngă picioarele sale divine. Deci, cum și-au revenit din
extaz, au oferit aurul sufletelor lor, tă mâ ia credinței și
adorației lor, toată smirna ființei lor și al orică rui
sacrificiu ar fi vrut, adă ugâ nd oferta darurilor externe,
simbolul actelor lor interioare: aur, tă mâ ie și smirnă . Dar
128
iubirea mea de Mamă încă nu era mulțumită : a vrut să -l
dea în brațele lor pe dulcele Copil, și oh, cu câ tă iubire L-
au să rutat și L-au strâ ns la pieptul lor! Au simțit anticipat
în ei Paradisul.Prin ei Fiul meu lega toate națiunile
dornice să -l cunoască pe adevă ratul Dumnezeu și punea
în comun pentru toți bunurile Ră scumpă ră rii, întoarcerea
la credință a tuturor popoarelor; se constituia Regele
stă pâ nilor și, cu armele iubirii sale, a durerilor și
lacrimilor sale, domnind peste toate, chema din nou
Împă ră ția Voinței sale pe pă mâ nt. Iar Eu, Mama ta, am
vrut să fiu prima Ucenică : i-am instruit, le-am spus lor
istoria Fiului meu, iubirea sa arză toare, m-am recomandat
lor pentru a-L face cunoscut tuturor și, luâ nd primul loc
de Mamă și de Regină a tuturor Apostolilor, i-am
binecuvâ ntat, i-am fă cut să fie binecuvâ ntați de dragul
Copil; apoi fericiți și cu lacrimi au pornit din nou spre
regiunile lor. Eu nu i-am lă sat singuri, ci cu afecțiune
maternă i-am însoțit, ră splă tindu-i, îi fă ceam să -l simtă pe
Isus în inimile lor. Câ t erau de mulțumiți! Tu trebuie să
știi că Eu atunci mă simt ca o adevă rată Mamă , câ nd vă d
că Fiul meu are domnia și stă pâ nirea, formâ nd locuința sa
perenă în inimile care Îl caută și Îl iubesc. Acum, un
cuvâ nt pentru tine, fiica mea: dacă vrei să -ți fiu ca o
adevă rată Mamă , fă -mă să -l depun pe Isus în inima ta: Îl
vei încâ nta cu iubirea ta, Îl vei alimenta cu hrana voinței
tale, pentru că El nu vrea altă hrană , ai să mi-L îmbraci cu
sfințenia faptelor tale. Eu voi veni în inima ta și-l voi
crește din nou împreună cu tine pe dragul meu Fiu și voi
face pentru tine și pentru El misiunea de Mamă . Așa voi
simți bucuriile pure ale fecundită ții mele materne. Tu
trebuie să știi că , ceea ce nu începe de la Isus, ceea ce stă
în interiorul inimii, pot fi și cele mai frumoase fapte
externe, nu îmi vor plă cea niciodată , pentru că sunt goale
de viața Fiului meu drag Isus.

129
 Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă, cât
trebuie să-ți mulțumesc pentru că vrei să-l depui pe
Cerescul Copilaș în inima mea! Cât sunt de bucuroasă! Oh,
te rog, ascunde-mă sub mantia ta, astfel încât să-L vă d
doar pe Copilașul care stă în inima mea, formând din toată
ființa mea un singur act de iubire din Voința Divină, să se
mărească atât de mult, încât să mă umplu toată de Isus și
să rămână din mine doar un văl care să-l ascundă.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei veni de
trei ori să -l să ruți pe Cerescul Micuț și îi vei da aurul
voinței tale, tă mâ ia adorației tale, smirna durerilor tale și
mă vei ruga să -L închid în inima ta.
Jaculatorie: Mamă Cerească, închide-mă în zidul
Voinței Divine, pentru a-L alimenta pe dragul meu Isus.

Ziua a XXXV-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Lasă Betleemul. FIATUL Divin o cheamă
la eroismul sacrificiului de a-l oferi pe
Copilașul Isus, pentru salvarea
neamului omenesc. Purificarea.
Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă Sfântă,
iată-mă alături de tine pentru a te însoți la Templu, unde
mergi să împlinești unul dintre cele mai mari sacrificii,
adică să dai viața Cerescului Copilaș în grija fiecărei ființe
umane, astfel ca să-o folosească spre a se salva și a se sfinți,
dar vai, durere, mulți o vor folosi pentru a-l ofensa și pentru
a se pierde. Oh, Mama mea, depune-l pe micuțul Isus în
inima mea, iar eu îți promit și jur să-l iubesc mereu și să-l
țin ca viață a sărmanei mele inimi.

130
 Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică , câ t sunt de
mulțumită să te am aproape! Inima mea maternă simte
nevoia de a-și manifesta iubirea mea și de a-ți încredința
secretele mele. Fii atentă la lecțiile mele și ascultă -mă . Tu
trebuie să știi că sunt deja patruzeci de zile de câ nd ne
află m în această peșteră din Betleem, prima locuință a
Fiului meu aici jos, dar câ te minună ții în această peșteră !
Cerescul Copilaș, într-o explozie de iubire, a coborâ t din
Cer pe pă mâ nt, a fost ză mislit, s-a nă scut și a simțit nevoia
să manifeste această iubire. Astfel încâ t fiecare respirație,
bă taie a inimii și mișcare era o manifestare de iubire pe
care o fă cea; fiecare lacrimă , suspin și geamă t era o
manifestare de iubire. Chiar dacă se simțea amorțit din
cauza frigului, buzișoarele, învinețite și tremurâ nde, erau
toate manifestă ri de iubire pe care le fă cea, că utâ nd-o pe
Mama sa unde să depună această iubire, pe care nu o putea
conține, iar eu eram copleșită de iubirea sa. Astfel că m-am
simțit ră nită în permanență și-l simțeam pe dragul meu
micuț, palpitâ nd, respirâ nd, mișcâ ndu-se în Inima mea
maternă care Îl simțea plâ ngâ nd, gemâ nd și scâ ncind,
ră mâ nâ nd inundat de flă că rile iubirii sale.Deja
Circumciziunea sa mi-a deschis profunde despică turi, unde
mi-a vă rsat atâ t de multă iubire că m-am simțit Regina și
Mama iubirii. Eu m-am simțit ră pită vă zâ nd că în fiecare
durere, lacrimă și mișcare pe care le fă cea dulcele meu
Isus, o că uta și o chema pe Mama sa, ca un drag refugiu al
actelor și al vieții sale.
Cine îți poate spune, fiica mea, ceea ce s-a petrecut între
mine și Cerescul Copilaș în aceste patruzeci de zile?
Repetarea actelor sale împreună cu mine, lacrimile sale,
durerile sale, iubirea sa? Eram ca și contopiți împreună și
ceea ce fă cea El fă ceam și Eu. Dar, trecâ nd cele patruzeci
de zile, dră guțul Copilaș, mai mult ca oricâ nd înecat în

131
iubirea sa, vrea să se supună Legii și să se prezinte la
Templu, spre a se oferi pentru salvarea fiecă ruia. Era
Voința Divină care ne chema la marele sacrificiu, iar noi
imediat am ascultat. Fiica mea, acest FIAT Divin, câ nd
gă sește hotă râ rea în ceea ce El vrea, pune la dispoziția
ființei umane puterea sa divină , sfințenia sa, puterea sa
creatoare de a înmulți acel act, cel al sacrificiului; pentru
toți și pentru fiecare pune în acel sacrificiu o monedă de o
valoare infinită , prin care se poate plă ti și satisface pentru
toți.
Deci era pentru prima oară câ nd Mama ta și Sfâ ntul
Iosif am ieșit împreună cu Copilașul Isus. Toată Creația l-a
recunoscut pe Creatorul să u și [ființele umane] s-au simțit
onorate, să -l aibă în mijlocul lor și, să rbă torind, ne-au
însoțit în drumul nostru.Ajunși la Templu, ne-am
prosternat și am adorat Maiestatea Supremă și apoi L-am
depus în brațele Preotului, care era Simion și care a fă cut
oferta Veșnicului Tată , oferindu-l spre salvarea tuturor. Iar
în timp ce Îl oferea, inspirat de Dumnezeu, îl recunoaște pe
Cuvâ ntul Divin și, tresă ltâ nd de o imensă bucurie, l-a
adorat și i-a mulțumit dră guțului Copilaș; și, după ofertă , s-
a manifestat ca Profet, prezicâ ndu-mi toate durerile mele.
Oh, cum FIATUL Suprem a fă cut să simt atâ t de dureros în
Inima mea maternă , într-un un sunet vibrant, trista
tragedie a tuturor durerilor pe care le va suferi Fiul meu
Divin.Fiecare cuvâ nt era ca o spadă ascuțită care mă
stră pungea. Dar ceea ce mi-a stră puns Inima a fost câ nd
am auzit că acest Ceresc Copilaș v-a fi nu doar salvarea, ci
și distrugerea multora și ținta contradicțiilor.Ce durere! Ce
suferință ! Dacă Vrerea Divină nu m-ar fi susținut, aș fi
murit de o durere pură în acea clipă . În schimb mi-a dat
viață pentru a începe să formeze în mine împă ră ția
durerilor, în împă ră ția Voinței Divine. Astfel că , cu dreptul
132
de Mamă pe care îl aveam asupra tuturor, am dobâ ndit și
dreptul de Mamă și Regină a tuturor durerilor. Oh, da, cu
durerile mele am dobâ ndit moneda pentru a plă ti datoriile
fiilor mei chiar și a fiilor nerecunoscă tori.
Acum, fiica mea, tu trebuie să știi că , prin lumina
Voinței Divine care domnea în mine, deja cunoșteam toate
durerile pe care trebuia să le sufă r, chiar și mai mult din
ceea ce mi-a spus sfâ ntul Profet; dimpotrivă , pot spune că
mi-a profețit durerile care îmi veneau din exterior, dar, de
durerile interioare care m-ar fi stră puns mai mult, de
durerile interioare dintre mine și Fiul meu, nu mi-a spus
niciun cuvâ nt. Însă cu toate acestea, în acel act solemn de
oferire a Fiului meu, auzindu-le, m-am simțit atâ t de
stră punsă , încâ t mi-a sâ ngerat Inima și s-au deschis noi că i
de dureri și despică turi profunde în sufletul meu.
Acum ascult-o pe Mama ta: în suferințele tale, în
dureroasele întâ lniri, care nici ție nu-ți vor lipsi, câ nd
cunoști că Vrerea Divină vrea vreun sacrificiu de la tine, fii
pregă tită , nu te abate, dimpotrivă , repetă imediat dragul
și dulcele FIAT, adică „ceea ce vrei Tu îl vreau și eu”, și cu
o iubire eroică fă ca Vrerea Divină să ia locul să u regal în
suferințele tale, astfel ca să ți le schimbe în monede de o
infinită valoare, prin care vei putea plă ti datoriile tale,
dar și ale fraților tă i spre a-i elibera din sclavia voinței
umane, fă câ ndu-i să intre ca fii liberi în împă ră ția
FIATULUI Divin. Deci tu trebuie să știi că Vrerii Divine îi
place atâ t de mult sacrificiul pe care El (Fiatul Divin) îl
vrea din partea ființei umane, încâ t îi cedează drepturile
sale divine și o constituie (pe Vrerea Divină ) regina
sacrificiului și a binelui care va apare în mijlocul
oamenilor.
Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfâ ntă , în
Inima ta stră punsă pun toate suferințele mele, că ci tu știi

133
câ t mă îndurerează . Oh, fii Mamă pentru mine și varsă în
inima mea balsamul durerilor tale, astfel ca să am aceeași
soartă ca a ta și să mă folosesc de suferințele mele pentru
a-l apă ra pe Isus, ținâ ndu-l ocrotit și protejat de toate
ofensele și, ca mijloc sigur pentru a dobâ ndi împă ră ția
Voinței Divine, să -l fac să vină să domnească pe pă mâ nt.
Propunere: Astă zi, pentru a mă onora, vei veni în
brațele mele, astfel ca să te ofer împreună cu Fiul meu
Tată lui Ceresc, pentru a obține împă ră ția Voinței Divine.
Jaculatorie: Mamă sfâ ntă , varsă durerea ta în
sufletul meu și transformă toate suferințele mele în
Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XXXVI-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Vizita la Templu. Maria model de rugăciune.
Pierderea lui Isus. Bucurii și dureri.
Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfâ ntă ,
iubirea ta maternă mă cheamă cu vocea mereu mai
puternică lâ ngă tine; deja te vă d toată ocupată cu treburi,
pregă tită de a pleca din Nazaret. Mama mea, nu mă lă sa;
ia-mă cu tine, iar eu voi asculta cu atenție celelalte lecții
sublime ale tale.
Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică , compania
ta și grija pe care o ară ți în ascultarea lecțiilor mele
cerești, imitâ ndu-mă , sunt bucuriile cele mai pure pe care
le poți da Inimii mele materne. Eu mă bucur, pentru că pot
să împă rtă șesc cu tine imensele bogă ții ale Moștenirii
mele. Dă o privire acum lui Isus, apoi mie, dă -mi atenție.
Îți voi povesti un episod din viața mea, deși rezultatul a
fost plă cut, totuși mi-a fost foarte dureros... Imaginează -ți
134
că , dacă Vrerea Divină nu mi-ar fi dat continuu noi
momente de tă rie și har, aș fi murit de o pură durere.
Noi continuam să petrecem viața în că suța liniștită
din Nazaret, iar Fiul meu drag creștea în Har și
Înțelepciune. Îl fă ceau atră gă tor blâ ndețea și suavitatea
vocii sale, farmecul dulce al ochilor, toată amabilitatea
Persoanei sale... Da, Fiul meu era într-adevă r frumos,
minunat de frumos! Repede El a ajuns la vâ rsta de
doisprezece ani, chiar câ nd se mergea, din obișnuință , la
Ierusalim, pentru solemnitatea Paștelui. Ne-am pornit, El,
Sfâ ntul Iosif și Eu. Deseori, deseori, în timp ce ne
continuam drumul, credincioși și concentrați, Isus al meu
rupea tă cerea și ne vorbea, câ nd de Tată l să u Ceresc, câ nd
de Iubirea imensă pe care o avea în Inima sa pentru
suflete. La Ierusalim, ne-am dus direct la templu și, ajunși,
ne-am prosternat cu fața la pă mâ nt, adorâ ndu-l pe
Dumnezeu cu venerație, rugâ ndu-ne îndelung.Rugă ciunea
noastră era atâ t de aprinsă și puternică că deschidea
Cerurile, îl atră gea și-l lega pe Tată l Ceresc, gră bind
împă carea dintre EL și oameni.
Acum, fiica mea, vreau să -ți destă inui o suferință care
mă chinuie: din pă cate, sunt mulți care merg la biserică
pentru a se ruga, însă rugă ciunea pe care o îndreaptă spre
Dumnezeu se oprește pe buzele lor, pentru că inima și
mintea lor fug departe de El... Câ ți merg la biserică din
pură obișnuință ori pentru a petrece timpul fă ră rost! Ei, în
loc să deschidă Cerul, îl închid... Ș i câ t de numeroase sunt
necuvințele ce se comit în casa lui Dumnezeu! Câ te
pedepse nu s-ar fi evitat în lume și câ te calamită ți nu s-ar
fi transformat în haruri, dacă toate sufletele s-ar stră dui să
imite exemplul nostru! Numai rugă ciunea care izvoră ște
dintr-un suflet în care domnește Voința Divină acționează
într-un mod irezistibil în Inima lui Dumnezeu. Ea este

135
foarte puternică , ca să -l învingă și să obțină de la El
harurile maxime. De aceea să ai grijă să tră iești în Vrerea
Divină și Mama ta, care te iubește, va ceda rugă ciunii tale
drepturile puternice ale mijlocirii sale.
După ce am împlinit datoria noastră în Templu și am
celebrat Paștele, ne-am reorganizat pentru reîntoarcerea
la Nazaret. În marea mulțimii ne-am pierdut; Eu am ră mas
cu femeile, iar Iosif s-a ală turat bă rbaților. Mă uitam în jur
ca să mă asigur că dragul meu Isus vine cu mine; dar,
nevă zâ ndu-l, m-am gâ ndit că El ar fi ră mas cu tată l să u,
Iosif. În schimb, ce stupoare și supă rare am simțit câ nd am
ajuns în punctul în care trebuia să ne reunim, că nu L-am
vă zut ală turi de el! Fă ră să știm ce s-a întâ mplat, am simțit
o așa sperietură și o așa durere, că am ră mas muți
amâ ndoi. Zdrobiți de durere, ne-am întors gră biți înapoi,
întrebâ nd îngrijorați pe cei pe care îi întâ lneam: „Oh,
spuneți-ne dacă l-ați vă zut pe Isus, Fiul nostru, că ci nu
putem tră i fă ră El!” Și, plâ ngâ nd, îi descriam tră să turile
sale: „El este cu totul amabil; frumoșii să i ochi albaștri
emană lumină și vorbesc inimii; privirea sa lovește,
ră pește, înlă nțuiește; fruntea sa este maiestoasă ; fața sa
este frumoasă , de o frumusțe încâ ntă toare; vocea sa foarte
dulce coboară pâ nă în inimă și îndulcește toate
amă ră ciunile; pă rul să u câ rlionțat este ca aurul foarte fin și
Îl fac pur și grațios... În El totul este maiestate, demnitate și
sfințenie: El este cel mai frumos dintre fiii oamenilor! ”
Dar, în ciuda tuturor că ută rilor noastre, nimeni nu a
știut să ne spună nimic. Durerea pe care Eu o simțeam era
atâ t de profundă , încâ t mă fă cea să plâ ng amar și
deschidea, în fiecare clipă , în sufletul meu, profunde
tă ieturi, care îmi procurau adevă rate dureri, de moarte.
Dragă fiică , dacă Isus era Fiul meu, El era de
asemenea și Dumnezeul meu; de aceea durerea mea era
136
toată în ordinea divină , trebuie spus, așa puternică și
imensă , încâ t întrece toate celelalte teribile și posibile
dureri reunite împreună ... Dacă FIATUL, pe care Eu îl
dețineam, nu m-ar fi susținut continuu cu puterea sa
divină , Eu aș fi murit de spaimă . Vă zâ nd că nimeni nu ne
poate da noută ți, neliniștită , îi interogam pe Îngerii care
mă înconjurau: „Dar spuneți-mi, unde este iubitul meu
Isus? Unde să -mi îndrept pașii mei pentru a-l putea gă si?
Ah, spuneți-i că nu mai pot; aduceți-l pe aripile voastre în
brațele mele! Oh, Îngerii mei, aveți milă de lacrimile mele,
ajutați-mă , aduceți-l pe Isus!” Între timp, fiecare că utare
fiind inutilă , ne-am întors la Ierusalim. După trei zile de
atâ t de amare suspine, de lacrimi, de neliniști și de teamă
intră m în Templu. Eu eram doar ochi și cercetam peste tot;
câ nd iată , în sfâ rșit, copleșiți de bucurie, l-am vă zut pe Fiul
meu: era printre intelectualii Legii! El vorbea cu o așa
mare înțelepciune și maiestate, încâ t îi fă cea pe toți, care îl
ascultau, să ră mâ nă uimiți și surprinși. Doar vă zâ ndu-l, am
simțit că îmi revin la viață și imediat am înțeles sensul
ascuns al pierderii sale.
Iar acum un cuvâ nt pentru tine, preaiubită fiică . În
acest mister Fiul meu a vrut să -mi dea mie și ție o
învă ță tură sublimă . Ai putea presupune că El ignora tot
ceea ce Eu sufeream? Departe de El, pentru că lacrimile
mele, că ută rile mele, intensa și cruda mea durere se
reflectau în Inima sa. Ș i totuși, în timpul acelor ore așa
dureroase, El sacrifica Voinței sale Divine pe propria sa
Mamă , Cea pe care atâ t de mult o iubește, pentru a-mi
demonstra că și Eu va trebui să sacrific într-o zi însă și
viața sa Vrerii Supreme. În această nemaiauzită suferință
nu te-am uitat, iubita mea. Gâ ndind că ea ți-ar fi de folos ca
exemplu, am ținut-o la dispoziția ta, astfel încâ t chiar și tu

137
ai putea avea la momentul oportun puterea de a sacrifica
fiecare lucru Voinței Divine.
De îndată ce Isus a terminat de vorbit, ne-am
apropiat cu venerație de El și I-am adresat un dulce
reproș: „Fiule, pentru ce ne-ai făcut asta?” Iar El, cu o
maiestate divină , ne-a ră spuns: „Pentru ce m- ați căutat?
Nu știați că Eu am venit în lume pentru a-l glorifica pe
Tatăl meu?” Înțelegâ nd înalta semnificație a unui
asemenea ră spuns și adorâ nd în el Vrerea Divină , ne-am
întors la Nazaret.
Fiica Inimii mele materne, ascultă . Câ nd l-am
pierdut pe Isus al meu, durerea pe care am simțit-o era
mai intensă ca niciodată și, totuși, la aceasta s-a adă ugat
încă o a doua, chiar aceea a pierderii tale. De fapt,
prevă zâ nd că tu te-ai fi îndepă rtat de Voința Divină , Eu m-
am simțit lipsită în același timp de Fiul și de fiica mea și
de aceea maternitatea mea a suportat o dublă lovitură .
Fiica mea, câ nd vei fi în pericol de a împlini voința ta și nu
pe cea a lui Dumnezeu, reflectează că , abandonâ nd
FIATUL Divin, îl vei pierde pe Isus și pe mine și vei că dea
în împă ră ția mizeriilor și a viciilor. Deci pă strează
cuvâ ntul pe care mi l-ai dat de a ră mâ ne în mod
indisolubil unită cu mine, iar Eu îți voi da harul și nu te voi
mai lă sa niciodată să fi dominată de vrerea ta, ci, în
exclusivitate, de Vrerea Divină .
Sufletul: Mamă sfântă, eu tremur gândind la
abisurile în care voința mea este capabilă să mă
adâncească. Din cauza ei, eu te pot pierde pe tine, pot să-l
pierd pe Isus și toate bunurile cerești... Mamă, dacă Tu nu
mă ajuți, dacă nu mă legi cu puterea luminii Vrerii Divine,
simt că nu-mi este posibil să pot trăi cu statornicie din
Voința Divină. De aceea repun toată speranța mea în tine,
în tine mă încred, de la tine totul sper. Așa să fie.
138
 Propunere: Vei recita trei Bucură-te Marie, pentru a
mă compă timi pentru durerea intensă pe care am simțit-o
în timpul celor trei zile în care am ră ma fă ră Isus.
Jaculatorie: Mamă sfântă, fă ca eu să pierd pentru
totdeauna voința mea, pentru a trăi doar în Vrerea Divină.

Ziua a XXXVII-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței

Divine pe pământ.
Regina familiei, Regina miracolelor,
legătura de căsătorie dintre FIAT și ființa
umană. Nunata din Cana.
Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfâ ntă ,
iată -mă împreună cu tine și cu dulcele Isus asistâ nd la o
nouă că să torie, pentru a vedea miracolele și a înțelege
marele mister și unde ajunge pentru mine și pentru toți
iubirea ta maternă . Oh, Mama mea, ia mâ na mea în mâ na
ta, pune-mă pe genunchii tă i, copleșește-mă cu iubirea ta,
purifică inteligența mea și spune-mi de ce vrei să asist la
această că să torie.
Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită , Inima
mea este copleșită de iubire și am simțit nevoia să -ți spun
cauza, de ce împreună cu Fiul meu am vrut să asist la
această nuntă din Cana. Tu crezi că a fost ceremonie
oarecare? Nu, fiică , sunt profunde mistere. Dă -mi atenție
și-ți voi spune lucruri noi: cum iubirea mea de Mamă s-a
manifestat într-un mod incredibil și cum Iubirea Fiului
meu a dat adevă rate semne de paternitate și regalitate
pentru ființele umane.

139
 Acum ascultă -mă ; Fiul meu era întors din deșert și se
pregă tea pentru viața publică , dar mai întâ i vrea să asiste
la această că să torie și de aceea a permis să fie invitat. Am
plecat, nu pentru a să rbă tori, ci pentru a înfă ptui lucruri
mari în favoarea generațiilor omenești. Fiul meu lua locul
Tată lui și al Regelui în mijlocul familiilor; Eu luam locul de
Mamă și de Regină . Cu prezența noastră reînnoiam
sfințenia, frumusețea, ordinea că să toriei formată de
Dumnezeu în Eden, adică a lui Adam și Eva, că să toriți de
Suprema Entitate pentru a popula pă mâ ntul și pentru a se
înmulți și crește viitoarele generații. Că să toria este
substanța unde apare viața generațiilor; se poate chema
trunchiul din care vine populat pă mâ ntul. Preoții,
persoanele consacrate sunt ramurile; dacă nu ar fi fost
trunchiul, nici ramurile nu ar fi avut viață . Deci, cu pă catul,
Adam și Eva ieșind din Voința Divină , au pierdut sfințenia,
frumusețea, ordinea familiei; iar Eu Mama ta, noua Eva
inocentă , împreună cu Fiul meu, am mers pentru a
reordona ceea ce Dumnezeu a fă cut în Eden; Mă constituia
Regina familiilor și obțineam harul ca FIATUL Divin să
domnească în ele, pentru a avea familii care să -mi
aparțină , iar Eu să am locul de regină în mijlocul lor.
Dar nu este tot, fiica mea. Iubirea noastră se revă rsa
și voiam să le facem cunoscut câ t îi iubeam și să le dă m lor
una dintre cele mai sublime lecții. Și iată cum; câ nd era mai
frumos, la prâ nz, nu a mai fost vin, iar Inima mea de Mamă
s-a simțit aprinsă de iubire, voia să dea ajutor... Și, știind că
Fiul meu putea totul, cu accente rugă toare, dar sigură că
m-ar fi ascultat, Îi spun: „Fiul meu, mirii nu mai au vin”. Ș i
El mi-a ră spuns: „Nu a ajuns ora mea, pentru a face
miracole”. Iar Eu, știind sigur că nu mi-ar fi refuzat ceea ce
îi cerea Mama sa, le spun celor care serveau la masă :

140
„Faceți ceea ce vă spune Fiul meu și veți avea ceea ce vreți,
ba chiar veți avea mai mult, din abundență ”.
Fiica mea, în aceste puține cuvinte Eu am dat o lecție,
cea mai utilă , necesară și sublimă pentru oameni. Eu am
vorbit cu Inimă de Mamă și am spus: „Fiii mei, vreți să fiți
sfinți? Faceți Voința Fiului meu; nu vă îndepă rtați de la
ceea ce El vă spune și veți fi asemenea Lui, veți avea
Sfințenia sa în puterea voastră . Vreți ca toate relele să
înceteze? Faceți ceea ce vă spune Fiul meu. Vreți orice fel
de har chiar
și dificil de obținut? Faceți ceea ce vă spune și vrea. Vreți
chiar și lucrurile necesare vieții naturale? Faceți ceea ce vă
spune Fiul meu, pentru că , în cuvintele sale, în ceea ce vă
spune și vrea, ține închisă o așa putere că ci, cum vorbește,
cuvâ ntul să u conține ceea ce cereți și face să apară în
sufletele voastre harurile pe care le vreți” ... Câ ți se vă d
plini de pasiuni, slă biți, triști, fă ră nicio șansă , mizerabili; și
totuși se roagă și se roagă , dar, pentru că nu fac ceea ce
spune Fiul meu, nu obțin nimic, Cerul se pare că este închis
pentru ei. Aceasta este o durere pentru Mama ta, pentru că
vă d că , în timp ce ei se roagă , se îndepă rtează de Izvorul
unde se gă sesc toate bunurile, care este Voința Fiului meu.
Deci, servitorii au fă cut tocmai ceea ce le-a spus Fiul
meu, adică : „Umpleți vasele cu apă și duceți-le la masă ”.
Dragul meu Isus a binecuvâ ntat acea apă și s-a transformat
în vin delicios. Oh, de mii de ori va fi fericit cine face ceea
ce El spune și vrea! Cu aceasta Fiul meu mi-a dat onoarea
cea mai mare, m-a constituit Regina miracolelor; de aceea
vrea uniunea și rugă ciunea mea pentru a face primul
miracol. El mă iubea foarte mult, așa că vrea să -mi dea
primul loc de Regină chiar și în miracole și le spunea cu
faptele, nu doar vorbea: „Dacă vreți haruri, miracole, veniți

141
la Mama mea; Eu nu îi voi refuza niciodată nimic din ceea
ce Ea vrea”.
În afară de asta, fiica mea, asistâ ndu-l la această
că să torie, Eu m-am uitat la secolele viitoare, am vă zut
Împă ră ția Voinței Divine pe pă mâ nt, m-am uitat la familii
și m-am rugat pentru ei ca să simbolizeze Iubirea Trinită ții
Sacrosancte, pentru a face ca Împă ră ția sa, să fie în plină
vigoare, iar cu drepturile mele de Mamă și Regină am luat
în pieptul meu regimul Să u și, posedâ nd Izvorul, am pus la
dispoziția ființelor umane toate harurile, ajutoarele,
sfințenia care trebuie pentru a tră i într-o împă ră ție așa
sfâ ntă . Ș i de aceea merg, repetâ nd: „Face-ți ceea ce vă
spune Fiul meu”.
Fiica mea, ascultă -mă : nu că uta altceva, dacă vrei
totul în puterea ta, dă -mi mulțumirea că pot face din tine
fiica mea adevă rată și a Voinței Divine. Ș i atunci Eu îmi voi
lua obligația de a forma Că să toria între tine și FIAT și,
fă câ ndu-ți ca o adevă rată Mamă , voi lega Că să toria,
dâ ndu-ți ca zestre aceeași Viață a Fiului meu și ca dar,
Maternitatea mea și toate virtuțile mele.
Sufletul: Mamă Cerească, cât trebuie să-ți
mulțumesc pentru marea iubire pe care mi-o porți și cum
în tot ceea ce faci ai mereu un gând pentru mine și mă
pregătești, îmi dai haruri așa mari, că, împreună cu mine,
Cerurile și pământul rămân emoționați și răpiți, iar toți îți
spunem: „Mulțumim, mulțumim!” oh, Mamă sfântă,
scluptează în inima mea cuvintele tale sfinte: „Fă ceea ce îți
spune Fiul meu”, astfel ca să genereze în mine viața Voinței
Divine, pe care atât de mult o suspin și doresc; iar Tu
sigilează-mi voința mea, astfel ca să fie mereu supusă
Divinității.
Propunere: În toate acțiunile noastre urechile
noastre să tindă pentru a o asculta pe Mama noastră
142
Cerească , care ne spune: „Face-ți ceea ce vă spune Fiul
meu”, astfel încâ t să facem totul pentru a împlini Voința
Divină .
Jaculatorie: Mamă Sfântă, vino în sufletul meu și fă-
mi miracolul să fiu stăpânită de Voința Divină.

143
 Cuprins

Apelul matern al Reginei Cerului..................................................4

Rugă ciune că tre Regina Cerului pentru fiecare zi a lunii
Mai..............................................................................................................7
Ziua I..........................................................................................................8
Ziua II......................................................................................................11
Ziua a III-a.............................................................................................14
Ziua a IV-a.............................................................................................17
Ziua a V-a...............................................................................................21
Ziua a VI-a.............................................................................................24
Ziua a VII-a...........................................................................................27
Ziua a VIII-a.........................................................................................30
Ziua a IX-a.............................................................................................34
Ziua a X-a...............................................................................................37
Ziua a XI-a.............................................................................................40
Ziua a XII-a...........................................................................................43
Ziua a XIII-a.........................................................................................47
Ziua a XIV-a..........................................................................................49
Ziua a XV-a............................................................................................52
Ziua a XVI-a..........................................................................................55
Ziua a XVII-a........................................................................................59
Ziua a XVIII-a.......................................................................................62
Ziua a XIX-a..........................................................................................66
Ziua a XX-a...........................................................................................70
Ziua a XXI-a.........................................................................................73
Ziua a XXII-a.......................................................................................77
Ziua a XXIII-a.....................................................................................80
Ziua a XXIV.........................................................................................85
Ziua a XXV-a.......................................................................................88

144
Ziua a XXVI-a.......................................................................................92
Ziua a XXVII-a.....................................................................................96
Ziua a XXVIII-a.................................................................................100
Ziua a XXIX-a....................................................................................104
Ziua a XXX-a......................................................................................108
Ziua a XXXI-a.....................................................................................111
Ziua a XXXII-a...................................................................................118
Ziua a XXXIII-a..................................................................................122
Ziua a XXXIV-a..................................................................................126
Ziua a XXXV-a...................................................................................130
Ziua a XXXVI-a..................................................................................134
Ziua a XXXVII-a................................................................................139

145
146