Luisa Piccarreta

Fiica Cea Mică a Voinței Divine

FECIOARA MARIA ÎN
ÎMPĂRĂȚIA VOINȚEI DIVINE

Meditații de făcut în luna Mai,

pentru Casa Voinței Divine
6 Mai 1930

Copie conform originalului, cu indispensabilile

corecturi gramaticale și cu notificări, editată de D. Pablo
Martín.

4
 Așadar, cuvântul „Fiat”, pe care, îl vom găsi mereu în
paginile Luisei, în general exprimă Vrerea Divină, Actul
veșnic în care Dumnezeu este Cel ce este, și face tot ceea ce
El face
Acest cuvânt însumează în sine tot ceea ce Luisa a
spus și a trăit, în același mod în care exprimă tot ceea ce
face Dumnezeu, ba chiar, exprimă însăși Viața lui
Dumnezeu, Actul său veșnic și absolut, expresie a Vrerii
sale, infinit de Sfânt.

Tradus de Enășcuț C
Corectură: un grup de persoane
Pentru informații: cristina.enascut@gmail.com

5
 FIAT!!!
I.M.I.1

Apelul matern al Reginei Cerului

Dragă fiică, simt nevoia irezistibilă să cobor din Cer, să-
ți fac vizitele mele materne; iar dacă mă vei asigura de
iubirea ta filială și fidelitatea ta, eu voi rămâne mereu cu tine
în sufletul tău, să-ți fiu educatoare, model, exemplu și Mamă

Luisa în toate scrierile ei începe cu acest cuvânt latin „FIAT”, și nu

este întâmplător. Și cu acest cuvânt („Așa să fie”) Dumnezeu a dat
începutul tuturor Lucrărilor sale: Creația („Fiat lux!”, „Să fie lumină”, Gen
1,3), Întruparea Cuvântului („Fiat mihi secundum Verbum tuum”, „Fie
mie după Cuvântul tău”, Lc 1,38), Răscumpărarea („...non mea voluntas,
sed Tua fiat”, „Nu voința mea, dar a Ta să fie făcută”, Lc 22,42), Invocarea
venirii Împărăției sale („Fiat Voluntas tua, sicut in Coelo et in terra”,
„Facă-se Voia ta, precum în Cer așa și pe pământ”, Mt 6,10).
Acest cuvânt însumează în sine tot ceea ce Luisa a spus și a trăit,
în același mod în care exprimă tot ceea ce face Dumnezeu, ba chiar,
exprimă însăși Viața lui Dumnezeu, Actul său veșnic și absolut, expresie
a Vrerii sale, infinit de Sfânt.
Voința Divină (este un substantiv care indică Substanța Sa, ceea
ce este Dumnezeu), iar Vrerea sa Divină (este un verb, fie și un
substantiv: care indică Viața Sa, ceea ce Dumnezeu face). Distincția
dintre „voință” și „vrere” (chiar dacă de fapt coincid) este la fel cum este
între „inimă” și „ bătaia inimii”, sau între „motor” și „ pornirea
motorului”; sau între „izvor” și „râu”, vorbind mereu prin intermediul
analogiei, un alt lucru ar fi încă efectul bătăii inimii, care este viața, sau
motorul, care este de exemplu călătoria. În ceea ce privește „vrerea”,
efectul pe care îl produce este „iubirea”. Și dacă în Dumnezeu izvorul este
Voința sa iar râul este Vrerea Divină, apa acestui râu este Iubirea. Așa,
Isus poate spune bine că „Iubirea este fiica Voinței Divine”, adică, este
manifestarea și comunicarea sa. Așadar, cuvântul „Fiat”, pe care, îl vom
găsi mereu în paginile Luisei, în general exprimă Vrerea Divină, Actul
veșnic în care Dumnezeu este Cel ce este, și face tot ceea ce El face.
6
afectuoasă. Eu vin pentru a te invita să intri în împărăția
Mamei tale, adică în Voința Divină, și bat la ușa inimii tale
pentru ca tu să-mi deschizi...
Ști, cu însele mâinile mele îți dau în dar această carte:
ți-o ofer cu îngrijire maternă, pentru ca tu la rândul tău,
citind-o, să înveți să trăiești Cerește, nu cum se trăiește pe
pământ. Fiica mea, această carte este de aur: ea va forma
averea ta spirituală care va fi și fericirea ta pământească. În
ea vei găsi izvorul tuturor bunurilor: dacă ești slăbită vei
dobândi puterea, dacă ești tentată, vei dobândi victoria,
dacă ai căzut în păcat vei întâlni mâna milostivă și puternică
care te va ridica din nou; dacă te simți mâhnită, vei găsi
confort; dacă ești rece vei găsi intermediul sigur pentru a te
reîncălzi; dacă vei fi înfometată, vei gusta hrana delicioasă
a Voinței Divine. Cu ea nu îți va lipsi nimic, nu vei mai fi
singură, deoarece Mama ta îți va face o dulce companie și cu
fiecare grijă maternă își va lua responsabilitatea pentru a te
face fericită. Eu, Împărăteasa Cerească, mă voi gândi la toate
nevoile tale, atâta timp cât tu vei fi de acord să trăiești unită
cu mine.
Dacă tu ai cunoaște preocupările mele, suspinele mele
arzătoare chiar și lacrimile pe care le vărs pentru fiii mei!
Dacă tu ai ști cum ard de dorința ca tu să asculți lecțiile mele
toate despre Cer și să înveți să trăiești în Voința Divină! În
această carte tu vei vedea minuni: vei găsi o Mamă care te
iubește atât de mult, încât îl sacrifică pe Fiul său iubit
pentru tine, pentru a te face să trăiești din aceeași Viață pe
care Ea însăși a trăit-o pe pământ. Deci, nu-mi da această
durere, nu mă respinge; acceptă acest Dar al Cerului pe care
ți-l dau; primește vizita mea, lecțiile mele...
Să știi că Eu voi vizita toată lumea, voi merge la fiecare
individ, în toate familiile, în comunitățile religioase, în
fiecare națiune, printre toate popoarele, și, dacă va fi
necesar, voi vizita pentru secole întregi, până când voi
7
 forma, ca Regină, poporul meu și, ca Mamă, pe fiii mei, care
să cunoască și să facă să domnească peste tot Voința Divină.
Iată, explicat, scopul acestei cărți. Cei care o vor primi
cu iubire vor fi primii fii fericiți care vor aparține împărăției
FIATULUI Divin, iar Eu voi scrie cu caractere de aur numele
lor în Inima mea maternă.
Vezi fiica mea? Însăși acea infinită Iubire a lui
Dumnezeu a vrut să se folosească de mine în momentul
Răscumpărări, pentru a face să coboare Cuvântul Veșnic pe
pământ; acum mă cheamă din nou pe teren și îmi
încredințează această sarcină dificilă, mandatul sublim de a
forma pe pământ fiii Împărăției Voinței sale Divine. Cu multă
grijă maternă intru în acțiune și îți pregătesc calea care va
trebui să te conducă în această împărăție fericită.
În acest scop îți voi da sublime lecții cerești și în cele
din urmă te voi învăța rugăciuni noi și speciale, prin care vei
constrânge Cerul, Soarele, Creația, însăși Viața mea și pe cea
a Fiului meu, toate faptele Sfinților, astfel ca, în numele tău,
ei să obțină adorabila împărăție a Vrerii Divine. Aceste
rugăciuni sunt cele mai puternice, pentru că determină
munca divină în sine. Prin mijlocirea lor Dumnezeu se va
simți dezarmat și învins de ființă umană; fiind puternic acest
ajutor, tu vei grăbi venirea regatului său foarte fericit și
împreună cu mine vei obține ca Voința Divină să se facă
precum în Cer așa și pe pământ, după cum este dorința
Învățătorului Divin.
Curaj, fiica mea, fă-mă bucuroasă, iar Eu te voi
binecuvânta.

8
 Rugăciune către Regina Cerului
pentru fiecare zi a lunii mai
Regină Imaculată, Mama mea Cerească, vin pe
genunchii tăi materni pentru a mă abandona ca fiica ta cea
dragă în brațele tale, să-ți cer cu cele mai arzătoare suspine,
în această lună consacrată ție, harul cel mai mare: să mă
primești să trăiesc în împărăția Voinței Divine. Mamă
sfântă, tu care ești Regina acestei împărății, primește-mă să
trăiesc în ea ca o fiică a ta, astfel ca să nu mai fie nelocuită,
ci locuită de fiii tăi. De aceea, Suverană Regină, mă
încredințez ție, astfel încât să conduci pașii mei în Împărăția
Vrerii Divine și strângând mâna ta maternă vei călăuzi toată
ființa mea pentru a face viață perenă în Voința Divină. Tu
îmi vei fi Mamă, iar Mamei mele îi încredințez voința mea,
astfel încât să mi-o schimbi cu Voința Divină și așa voi putea
fi sigură că nu voi [mai] ieși din împărăția Sa. De aceea, te
rog să mă luminezi pentru a mă face să înțeleg ce înseamnă
Voința lui Dumnezeu. Bucură-te Marie...

Propunere pentru luna mai:

Dimineața, la miezul zilei și seara, adică de trei ori pe
zi, să mergem pe genunchii Mamei noastre Cerești și să-i
spunem: „Mama mea, te iubesc, dar iubește-mă și tu și dă un
strop din Voința lui Dumnezeu sufletului meu; dă-mi
binecuvântarea ta, astfel încât să pot face toate acțiunile
mele sub privirea ta maternă”.

9
 Ziua I

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

Primul pas al Voinței Divine în Zămislirea
Imaculată a Mamei noastre Cerești.
Sufletul către Regina Imaculată: Iată-mă, o Mamă
preadulce, prosternată înaintea ta: astăzi este prima zi a lunii
mai, sacră pentru tine, în care toți fiii tăi vor să-ți ofere
recomandările lor pentru a atesta dragostea lor și pentru a
constrânge iubirea ta să-i iubească, iar eu te văd coborând din
Patria Cerească înconjurată de mulțimi de îngeri pentru a
primi frumoșii trandafiri, violetele umile, castitatea crinilor
fiilor tăi, dăruindu-le zâmbetul tău de iubire, cu harurile și
binecuvântările tale și, strângând la sânul matern darurile
fiilor tăi, le duci în Cer pentru a le rezerva drept garanție și
coroană în momentul morții lor. Mamă Cerească, eu, care sunt
cea mai mică, cea mai nevoiașă dintre fiii tăi, în mijlocul
atâtor ființe umane, vreau să vin până în sânul tău matern
pentru a aduce, nu flori și trandafiri, ci un soare în fiecare zi.
Dar, Mama trebuie să-și ajute fiica, dându-i lecțiile sale despre
Cer, pentru a mă învăța să formez acești sori divini, pentru a
da omagiul cel mai frumos și iubirea cea mai pură. Mamă
dragă, tu ai înțeles ce vrea fiica ta: vreau să fiu învățată de
tine să trăiesc din Voința Divină, iar eu, transformând
acțiunile mele și pe mine însămi în Voința Divină, în funcție de
învățăturile tale, în fiecare zi îți voi aduce în sânul tău matern
toate acțiunile mele schimbate în sori.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântată fiică,

rugăciunea ta a impresionat Inima mea maternă și
atrăgându-mă din Cer, sunt deja aproape de fiica mea, să-ți

10
dau lecțiile mele toate despre Cer. Privește-mă, dragă fiică,
mii de îngeri mă înconjoară și cu reverență toți stau în
așteptare pentru a mă auzi vorbind despre acel FIAT Divin,
fiindcă dintre toți dețin cel mai mult izvorul său, cunosc
secretele sale minunate, bucuriile sale infinite, fericirea sa
de nedescris și valoarea sa incalculabilă. Și auzind-o pe fiica
mea cum mă cheamă, pentru că vrea lecțiile mele despre
Voința Divină, este pentru mine sărbătoarea cea mai mare,
bucuria cea mai pură și dacă tu o să asculți lecțiile mele, Eu
mă voi numi cea mai fericită să fiu Mama ta. Oh, cum suspin
să am o fiică care vrea să trăiască în întregime din Voința
Divină! Oh, spune-mi, fiică, o să mă mulțumești? Îmi vei da
Inima ta, voința ta, toată ființa ta în mâinile mele materne,
să te pregătesc, să te dispun, să te întăresc, să te golesc în
întregime, astfel încât să pot să te umplu în întregime de
lumina Voinței Divine și să formez în tine Viața sa Divină?
De aceea sprijină capul tău pe Inima Mamei tale Cerești și
ascultă-mă cu atenție, astfel ca lecțiile mele sublime să te
facă să te decizi pentru a nu mai face niciodată voința ta, ci
mereu pe Cea a lui Dumnezeu.
Fiica mea, ascultă-mă, este Inima mea maternă care te
iubește atât de mult și vrea să se reverse asupra ta. Să știi că
te am aici scrisă în Inima mea și te iubesc ca pe o adevărată
fiică, dar simt o durere pentru că nu te văd asemănătoare
Mamei tale. Dar știi ce ne deosebește? Vai, este voința ta,
care îndepărtează vitalitatea harului, frumusețea care îl
îndrăgostește pe Creatorul tău, tăria care suportă și învinge
totul, iubirea care consumă totul; în concluzie, această
voință a ta nu este cea care o însuflețește pe Mama ta
Cerească. Tu trebuie să știi căci am cunoscut voința mea
umană numai să o țin sacrificată ca omagiu Creatorului
meu; viața mea a fost toată din Voința Divină. Din primul
moment al Zămisliri mele am fost modelată, încălzită și

11
așezată în Lumina sa, care a purificat cu Puterea sa
germenul meu uman, așa că am rămas zămislită fără pata
originară. De aceea, dacă Zămislirea mea a fost fără pată și
așa glorioasă, ca să formeze onoarea Familiei Divine, era
doar pentru că FIATUL atotputernic se revărsa asupra
germenului meu și pură și sfântă am rămas zămislită. Astfel
încât, dacă Vrerea Divină nu s-ar fi revărsat asupra
germenului meu mai mult decât o mamă sensibilă, pentru a
împiedica efectele păcatului originar, aș fi întâlnit soarta
cea tristă a celorlalte creaturi, de a fi zămislită cu păcatul
originar. Așadar, toată cauza principală a fost Voința Divină.
Ei să-i fie onoare, slavă, mulțumire căci am fost zămislită
toată fără păcatul strămoșesc.
Acum, fiica Inimii mele, ascultă de Mama ta: pune
deoparte voința ta umană, mai degrabă bucură-te să mori
decât să-i dai un act de viață. Mama ta Cerească ar fi fost mai
bucuroasă să moară de mi și mi de ori decât să facă un
singur act din voința sa. Așadar nu vrei tu să mă imiți? Ah,
dacă tu o vei ține sacrificată în onoarea Creatorului tău,
Vrerea Divină va face primul pas în sufletul tău și te vei simți
modelată de o auroră cerească, purificată și încălzită, astfel
încât vei simți că se anihilează germenii viciilor tale, te vei
simți așezată în primii pași ai împărăției Voinței Divine.
Așadar fii atentă, dacă tu mă vei asculta și îmi vei fi
credincioasă, Eu te voi îndruma, te voi duce de mână pe
calea nesfârșită a FIATULUI Divin, te voi ține apărată sub
mantia mea albastră și vei fi onoarea mea, bucuria mea,
victoria mea și a ta.

Sufletul: Imaculată Fecioară, ia-mă pe genunchii tăi

materni și fii pentru mine Mamă; cu mâinile tale sfinte ia în
stăpânire voința mea, purific-o, modeleaz-o, încălzește-o cu

12
atingerea degetelor tale materne; învață-mă să trăiesc doar
din Voința Divină.

Propunere: Astăzi pentru a mă onora, începând de

dimineață și în toate acțiunile tale, îmi vei da voința ta în
mâinile mele spunându-mi: „Mama mea, oferă Tu însăți
sacrificiul voinței mele Creatorului meu”.
Jaculatorie: Mama mea, închide Voința Divină în
sufletul meu, astfel încât să formeze tronul și locuința sa și
să aibă primul său loc în el

Ziua a II-a
Al doilea pas făcut de Voința Divină în
Regina Cerului.
Primul surâs al Preasfintei Treimi asupra
Zămislirii sale Imaculate

Sufletul: Iată-mă din nou pe genunchii tăi materni,

pentru a asculta lecțiile tale. Mamă Cerească, această
sărmană fiică se încredințează puterii tale. Sunt prea
sărmană, recunosc, dar mai știu că Tu mă iubești ca o Mamă,
aceasta îmi ajunge pentru a mă arunca în brațele tale, astfel
încât tu să ai compasiune de mine și deschizându-mi urechile
inimii, mă vei face să aud vocea ta preadulce pentru a-mi da
lecțiile tale sublime. Tu, Mamă sfântă, vei purifica inima mea
cu atingerea degetelor tale materne, astfel încât să se poată
închide în ea roua cerească a învățăturilor tale cerești.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, ascultă-mă, dacă tu

ai ști cât te iubesc, ai avea mai multă încredere în Mama ta
și ai face tot posibilul să nu-ți scape nici un singur cuvânt al
meu. Tu trebuie să știi căci nu doar te-am scris în Inima mea,

13
ci înăuntrul acestei Inimi am o fibră maternă care mă face
să o iubesc pe fiica mea mai mult decât o mamă. De aceea
vreau să te fac să auzi marele miracol pe care l-a făcut
FIATUL Suprem în mine, astfel încât tu, imitându-mă, să
poți să-mi dai o mare onoare de a fi fiica mea regină. Cum
suspină Inima mea, înecată în dragoste, de a avea în jurul
meu distinsa mulțime a micuțelor regine!
Așadar ascultă-mă, draga mea fiică: de îndată ce
Voința Divină s-a revărsat asupra germenului meu uman
pentru a împiedica tristele efecte ale păcatului, Divinitatea
a surâs, sărbătorind când a văzut în germenul meu acel
germen uman pur și sfânt, întocmai cum a ieșit din mâinile
Sale creatoare atunci când a creat omul. Iar FIATUL Divin a
făcut al doilea pas în mine, cu aducerea acestui germen
uman al meu, de El purificat și sfințit, înaintea Divinității,
astfel încât să fie revărsate torențial asupra micimii mele în
actul de a fi zămislită; iar Divinitatea, văzând în mine
lucrarea lor creativă, frumoasă și curată, a surâs cu plăcere
și voind să mă sărbătorească, Tatăl Ceresc a vărsat asupra
mea mări de putere, Fiul mări de înțelepciune, Duhul Sfânt
mări de iubire. Astfel încât am rămas zămislită în lumina
nesfârșită a Voinței Divine și în mijlocul acestei mări divine
pe care micimea mea nu o putea conține, am format unde
foarte înalte pentru a le trimite din nou precum omagii de
iubire și glorie Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt. Iar Trinitatea
era numai ochi asupra mea și pentru a nu se face învinsă de
mine în iubire, zâmbindu-mi și mângâindu-mă, îmi trimitea
alte mări care mă înfrumusețeau atât de mult și cum mica
mea umanitate a fost deja formată, am dobândit virtutea
răpitoare de a-L captiva pe Creatorul meu. Și într-adevăr se
făcea captivat, în așa fel că între mine și Dumnezeu era
mereu sărbătoare, așa încât nu ne-am refuzat nimic unul
altuia. Eu nu I-am refuzat niciodată nimic și nici El mie. Dar

14
tu știi cine mă însuflețea cu această forță răpitoare? [Era]
Voința Divină, care domnea în mine ca și viață. De aceea
puterea Ființei Supreme era a mea, așadar aveam o putere
egală de ne captivam reciproc.
În acest moment, fiica mea, ascult-o pe Mama ta. Să știi
că Eu te iubesc mult de tot și aș vrea să văd sufletul tău plin
de însele mările mele. Aceste mări ale mele sunt imense și
vor să se reverse, dar pentru a face aceasta trebuie să te
golești de vrerea ta, astfel încât Vrerea Divină să poată face
al doilea pas asupra ta și să devină ca un principiu de viață
în sufletul tău, în acest mod chemi atenția Tatălui Ceresc, a
Fiului și a Duhului Sfânt să se reverse asupra ta cu mările
Lor abundente; dar pentru a face asta vor să găsească în tine
însăși Voința lor, pentru că nu vor să încredințeze voinței
tale omenești mările Lor de putere, de înțelepciune, de
iubire și de o frumusețe de nedescris.
Draga mea fiică, ascultă de Mama ta, pune mâna pe
inima ta și spune-mi secretele tale: de câte ori ai fost
nefericită, torturată, mâhnită pentru că ai făcut voința ta? Să
știi că tu ai dat deoparte o Voință Divină și ai căzut în
labirintul relelor. Ea voia să te facă pură și sfântă, fericită și
frumoasă, de o frumusețe fermecătoare, iar tu, făcând
voința ta, ai pornit la război împotriva Ei și cu durere ai dat-
o afară din locuința Sa dragă care este sufletul tău. Ascultă
fiica Inimii mele, aceasta este o durere pentru Mama ta,
pentru că nu vede în tine Soarele FIATULUI Divin ci vede
întunericul dens al nopții, al voinței tale omenești. Dar sus,
curaj: dacă tu îmi promiți că îmi vei da voința ta în mâinile
mele, Eu, Mama ta Cerească te voi lua în brațele mele, te voi
așeza pe genunchii mei și voi așeza din nou în tine Viața
Voinței Divine, iar tu pentru multele mele lacrimi, vei forma
surâsul meu, sărbătoarea mea, zâmbetul și sărbătoarea
Preasfintei Treimi.

15
 Sufletul: Mamă Cerească, dacă mă iubești atât de mult,
te rog să nu permiți ca eu să cobor de pe genunchii tăi
materni și când vezi că eu aș vrea să fac voința mea, veghează
sărmanul meu suflet; și închizându-mă în Inima ta, puterea
iubirii tale să ardă vrerea mea. Așa voi schimba lacrimile tale
în zâmbete de mulțumiri.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei

ori pe genunchii mei, încredințându-mi vrerea ta și
spunându-mi: „Mama mea, această voință a mea vreau să fie
a ta, pentru ca Tu să mi-o schimbi cu Voința Divină”.

Jaculatorie: „Suverană Regină, cu imperiul tău divin

umilește voința mea, astfel încât să se nască în mine
germenul Voinței Divine”.

Ziua a III-a

Al treilea pas al Voinței Divine

în Regina Cerului.
Zâmbetul întregii Creații
pentru concepția Copiliței Cerești
Sufletul se adresează Fecioarei: Suverană Mamă,
această micuță fiică a ta, captivată de lecțiile tale cerești,
simte o nevoie extremă să vină în fiecare zi pe genunchii tăi
materni pentru a te asculta și să depui în inima sa
învățăturile tale materne. Iubirea ta, dulcele tău accent,
strângându-mă aproape de Inima ta, în brațele tale, îmi dau
curaj și încredere fiindcă Mama mea îmi va da marele har
pentru a mă face să înțeleg marele rău al voinței mele.

16
 Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, ascultă-mă, este o
inimă de mamă care îți vorbește: când te văd că vrei să mă
asculți, Inima mea se bucură și am speranța sigură că fiica
mea va lua în posesie împărăția Voinței Divine, pe care Eu o
dețin în Inima mea maternă pentru ao da fiilor mei. Deci
ascultă-mă cu atenție și scrie toate cuvintele mele în inima
ta, ca să meditezi mereu și să modelezi viața ta după
învățăturile mele.
Ascultă, fiica mea, de îndată ce Divinitatea a surâs și a
sărbătorit concepția mea, FIATUL Suprem a făcut al treilea
pas asupra micuței mele umanități. Micuță, micuță, dar
dotată de gândire divină a pus toată Creația în sărbătoare.
M-a făcut să fiu recunoscută ca Regina lor a tuturor
lucrurilor create. Au recunoscut în mine viața Vrerii Divine
și tot universul s-a închinat la picioarele mele. Chiar dacă
micuță și încă nu eram născută, lăudându-mă, soarele m-a
sărbătorit și a surâs cu lumina sa; cerul m-a sărbătorit cu
stelele sale, zâmbindu-mi cu mișcarea lor dulce și
scânteietoare oferindu-se ca o coroană strălucitoare pe
capul meu; iar marea m-a sărbătorit cu valurile sale care se
înălțau și scădeau în liniște. Pe scurt, nu a fost lucru creat
care să nu se unească cu surâsul și sărbătoarea Preasfintei
Treimi. Toți au acceptat dominarea mea, imperiul meu,
comanda mea, s-au simțit onorați căci după multe secole, de
când Adam a pierdut comanda și dominarea de sine,
evadând din Voința Divină, au găsit în mine pe Regina lor
iar toată Creația m-a instituit Regina Cerului și a
pământului.
Draga mea fiică, tu trebuie să știi că Voința Divină când
domnește în suflet nu știe să facă lucruri mici, ci mari; vrea
să centralizeze în creatura fericită toate prerogativele Sale
divine și tot ceea ce a ieșit din al Său FIAT atotputernic, care
o înconjoară și rămâne supusă la indicațiile Sale. Ce lucru nu
17
mi-a dat FIATUL Divin? Mi-a dat totul, Cerul și pământul
stăteau în puterea mea, m-am simțit dominatoare peste
toate chiar și peste însuși Creatorul meu.
Acum, fiica mea, ascult-o pe Mama ta. Oh, cât mă doare
inima văzându-te slăbită și sărmană. Nu ai adevărata putere
pentru a te domina pe tine însăți; temerile, dubiile,
reținerile sunt cele care te stăpânesc, toate lucrurile
mizerabile ale voinței tale umane, dar știi de ce? Pentru că
nu este în tine viața integră a Vrerii Divine care punând pe
fugă toate relele vrerii omenești, te va face fericită și te va
umple de toate bunurile pe care Ea le deține. Ah, dacă tu cu
o propunere fermă te decizi să nu mai dai viață voinței tale
vei simți murind toate relele și vei retrăi în tine toate
bunurile și atunci totul îți va zâmbi, iar Vrerea Divină va face
și în tine al treilea pas, așadar toată Creația o va sărbători
pe noua sosită în împărăția Voinței Divine. Așadar, fiica
mea, mă vei asculta? Îmi dai cuvântul că nu vei mai face
niciodată, niciodată din nou voința ta? Să știi dacă vei face
aceasta, Eu nu te voi mai lăsa niciodată, îți voi apăra sufletul,
te voi copleși cu lumina mea astfel încât nimeni să nu aibă
curajul să o necăjească pe fiica mea, îți voi da imperiul meu
ca să poți stăpâni asupra tuturor relelor voinței tale.

Sufletul: Mamă Cerească, lecțiile tale îmi coboară în

inimă umplând-o de un balsam ceresc. Îți mulțumesc că atât
de mult te cobori spre mine, sărmana. Dar ascultă, Mama
mea, mă tem de mine însămi, însă dacă tu vrei, poți totul, iar
eu cu tine pot totul, mă abandonez precum o micuță copilă în
brațele Mamei mele și sunt sigură că am să satisfac dorurile
sale materne.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei privi cerul,

soarele, pământul și unindu-te cu toate vei recita de trei ori

18
Slavă Tatălui, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru că
m-a constituit Regina tuturor.

Jaculatorie: Regină puternică domină asupra voinței

mele pentru a o converti în Voința Divină

Ziua a IV-a.
Al patrulea pas al Voinței Divine în
Regina Cerului. Încercarea

Sufletul către Fecioară: Iată-mă din nou dragă Mamă

Cerească pe genunchii tăi materni. Inima îmi bate puternic,
puternic, tânjesc de iubire din dorința de a auzi lecțiile tale
frumoase, de aceea dă-mi mâna și ia-mă în brațele tale. În
brațele tale petrec momente de paradis, mă simt fericită. Oh,
cât suspin să aud vocea ta! O nouă viață îmi copleșește inima.
Așadar vorbește-mi iar eu îți promit să pun în practică
învățăturile tale sfinte.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, dacă tu ai ști cât

iubesc să te țin strânsă în brațele mele, sprijinită de Inima
mea maternă pentru a te face să asculți enigmele cerești ale
FIATULUI Divin! Și dacă tu vrei atât de mult să mă asculți,
[trebuie să știi că] suspinele mele [sunt cele] care fac
aceasta în inima ta, așadar Mama ta este cea care o vrea pe
fiica sa, care vrea să-ți încredințeze secretele sale și să-ți
povestească cum a lucrat în Ea Voința Divină. Fiica inimii
mele acordă-mi atenție, este Inima mea de mamă cea care
vrea să se destăinuie fiicei sale. Vreau să-ți destăinui
secretele mele care până acum nimănui nu au fost
dezvăluite, pentru că nu era încă momentul în care
Dumnezeu, dorind să răspândească făpturilor haruri

19
surprinzătoare pe care nu le acordase în întreaga istorie a
lumii, vrea să facă cunoscut minunile FIATULUI Divin și
ceea ce poate face în ființa umană dacă se lasă dominată. De
aceea vrea să mă dea pe mine ca model tuturor, pentru că
am avut marea onoare de a-mi forma toată viața în Voința
Divină.
Acum să știi, fiica mea, că de îndată ce am fost
concepută, Divinitatea a sărbătorit, Cerul și pământul m-au
sărbătorit și m-au recunoscut precum Regina lor. Eu am
rămas atât de unită cu Creatorul meu, încât m-am simțit pe
domeniile divine ca o stăpână. Eu nu am cunoscut ce
înseamnă să fiu separată de Creatorul meu. Acea Vrere
Divină care domnea în mine, domnea și în Ei și ne făcea
nedespărțiți. Și în timp ce totul era surâs și sărbătoare între
mine și Ei, Eu am văzut că nu se puteau încrede în mine dacă
nu ar fi avut o probă. Fiica mea, încercarea este steagul care
dovedește victoria. Încercarea pune în siguranță toate
bunurile pe care Dumnezeu vrea să ni le dea, încercarea
maturizează și dispune sufletul pentru a dobândi mari
împliniri, chiar și Eu am văzut necesitatea acestei încercări
pentru că voiam să atestez Creatorului meu, pentru
schimbul atâtor mări de haruri pe care El mi le dădu-se, un
act al fidelității mele care m-a costat sacrificiul total al vieții
mele. Cât este de frumos pentru a putea spune: „M-ai iubit
și te-am iubit”! Dar fără încercare nu se poate spune
niciodată.
Acum să știi, fiica mea, că FIATUL Divin m-a făcut să
cunosc creația omului inocent și sfânt. Chiar și pentru el
totul era fericire; el a ținut ordinea asupra întregii Creații și
toate elementele erau ascultătoare la indicațiile sale. Cum
în Adam domnea Vrerea Divină, în virtutea Ei chiar și el era
nedespărțit de Creatorul său. La atâtea bunuri pe care
Dumnezeu i le-a dat și pentru a avea un act de fidelitate din
20
partea lui Adam, i-a poruncit ca numai un singur fruct să nu
atingă din toate câte erau în acel Eden pământesc. Era
încercarea pe care Dumnezeu o voia pentru a confirma
inocența sa, sfințenia și fericirea sa și pentru a-i da dreptul
de a comanda asupra întregii Creații. Dar Adam nu a fost
fidel în această încercare și nefiind credincios, Dumnezeu
nu s-a putut încrede în el; și de aceea a pierdut comanda,
inocența, fericirea și se poate spune că a răsturnat lucrarea
Creației.
Dar să știi, fiica inimii mele, cunoscând gravitatea și
marele rău al voinței umane în Adam și în toți urmașii săi,
Eu, Mama ta Cerească, deși abia concepută, am plâns amar
cu lacrimi calde asupra omului căzut; iar Vrerea Divină,
văzându-mă plângând, mi-a cerut ca dovadă Să-i cedez
voința mea umană. FIATUL Divin mi-a spus: „Nu îți cer un
fruct precum lui Adam, nu, nu, dar îți cer voința ta; tu ai s-o
ții ca și cum n-o vei avea, iar imperiul Vrerii mele Divine
care îți va fi viață, va fii sigur că va face ceea ce va vrea cu
tine”. Așa FIATUL Suprem a făcut al patrulea pas în sufletul
meu cerându-mi ca încercare voința mea, așteptând de la
mine al meu FIAT și acceptarea unei asemenea încercări.
Acum, mâine te aștept din nou pe genunchii mei,
pentru a asculta efectul încercării întrucât vreau să o imiți
pe Mama ta, iar ca Mamă te rog să nu-i refuzi niciodată
nimic lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi sacrificii care ar dura
pentru toată viața. Nu te îndepărta niciodată în încercarea
pe care Dumnezeu o vrea de la tine. Fidelitatea ta este
chemarea planului divin asupra ta, este reflexia virtuților
Sale, deoarece multe persoane fac din suflet capodopera
Ființei Supreme. Se poate spune că încercarea împrumută
materia primă mânilor divine pentru a împlini lucrarea Lor
în ființa umană. Și cine nu este fidel în această încercare,
Dumnezeu nu știe ce să se facă cu el, deoarece acesta pune
21
în dezordine lucrările cele mai frumoase ale Creatorului
său. Deci, fiica mea dragă, fii atentă. Dacă tu vei fi fidelă în
această încercare, o vei face mai fericită pe Mama ta. Nu mă
face să fiu îngândurată, dă-mi cuvântul iar Eu te voi
conduce, te voi sprijini în toate ca pe o fiică a mea.

Sufletul: Mamă sfântă, cunosc slăbiciunea mea dar

bunătatea ta maternă îmi dă o asemenea încredere că totul
sper de la tine și cu tine mă simt în siguranță, mai mult pun
în mâinile tale materne aceleași încercări pe care Dumnezeu
le va dispune pentru mine, astfel ca tu să-mi dai toate acele
haruri pentru a nu distruge planurile divine.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei

ori pe genunchii mei materni și îmi vei aduce toate durerile
tale, ale sufletului și ale trupului; îi vei aduce totul Mamei
tale, iar Eu le voi binecuvânta, ca să pătrundă în acestea
puterea, lumina și harul de care este nevoie.

Jaculatorie: Mamă Cerească, ia-mă în brațele tale și

scrie în inima mea: FIAT, FIAT, FIAT.

Ziua a V-a.
Al cincilea pas al Voinței Divine în Regina
Cerului. Triumful încercării.

Sufletul către Fecioară: Suverană Cerească, văd că

întinzi brațele ca să mă iei pe genunchii tăi materni iar eu
alerg, ba chiar zbor pentru a mă bucura de îmbrățișările
caste, de zâmbetele cerești ale Mamei mele Cerești. Mamă
sfântă, astăzi aspectul tău este de triumfătoare și cu o
bucurie imensă vrei să-mi povestești triumful prin care ai fost

22
pusă la încercare. Ah, da, cu plăcere te voi asculta, și te rog
să-mi dai harul să pot ieși învingătoare în încercările pe care
Domnul le va dispune pentru mine.

Lecția Reginei Cerului: Draga mea fiică, oh, cum

suspin și cât aș vrea să încredințez secretele mele fiicei
mele, secrete care îmi vor da atât de multă glorie și care vor
slăvi acel FIAT Divin, care a fost cauza principală a
Zămislirii mele Imaculate, a sfințeniei mele, a suveranității
și maternității. Toată recunoștința mea o datorez FIATULUI
Divin. Eu nu cunosc altceva, toate sublimele prerogative cu
care Sfânta Biserică atât de mult mă onorează, nu sunt
altceva decât efectele acelei Voințe Divine care mă domina,
trăia și domnea în mine. De aceea suspin atât de mult să se
cunoască cine era Cea care producea în mine multe
privilegii și efecte admirabile încât, să uimească Cerul și
pământul.
Acum ascultă-mă, dragă fiică. Ființa Supremă mi-a
cerut vrerea mea umană, înțelegând gravitatea răului care
poate provoca voința umană în creatură și cum ea pune
totul în pericol, chiar și lucrările cele mai frumoase ale
Creatorului său. Ființa umană cu vrerea sa este nesigură, în
totalitate, este slabă, inconstantă, dezordonată și aceasta
pentru că Dumnezeu, când a creat-o a creat-o unită, precum
în natură, cu Voința sa Divină, astfel că Ea trebuia să fie
tăria, prima mișcare, sprijinul, hrana, viața voinței umane.
Atunci când nu dăm viață Voinței Divine în voința noastră
umană, se pierd bunurile primite de la Dumnezeu în Creație
și drepturile primite în natură în actul când am fost creați.
Oh, cât de bine am înțeles această gravă ofensă care
i se aduce lui Dumnezeu și relele care se abat asupra ființei
umane! Am avut atât de mare oroare și frică să fac voința
mea și pe bună dreptate m-am temut, pentru că și Adam a

23
fost creat de Dumnezeu inocent și totuși, făcând voința sa,
în câte rele nu a căzut el și toate generațiile? De aceea Eu,
Mama ta, prinsă de teroare și de atât de multă iubire față de
Creatorul meu, am jurat să nu fac niciodată voința mea și
pentru a fi mai sigură și să atestez mai mult jertfa mea Celui
care atât de multe mări de haruri și privilegii mi-a dat. Am
luat voința mea umană și am legat-o la picioarele tronului
divin, în omagiu continuu de iubire și de jertfă, jurând să nu-
mi mai slujesc niciodată, chiar și pentru un singur moment
al vieții mele, a voinței mele, ci mereu să o fac pe Cea a lui
Dumnezeu.
Fiica mea, poate ție nu ți se pare mare sacrificiul meu
de a trăi fără voința mea, dar Eu îți spun că nu este sacrificiu
asemănător cu al meu, dimpotrivă, toate celelalte sacrificii
ale întregii omeniri se pot chema umbre în comparație cu al
meu. Sacrificând o zi, când da, când nu, este ușor, dar
sacrificându-se în fiecare moment, în fiecare act, în orice
bine care vrei să-l faci, pentru toată viața, fără să se dea
viață voinței proprii, este sacrificiul sacrificiilor, este
atestatul cel mai mare care se poate oferi și iubirea cea mai
pură, transformată de însăși Voința Divină care se poate
oferi Creatorului nostru. Este atât de mare acest sacrificiu
încât Dumnezeu nu poate cere mai mult ființei umane, nici
ea n-ar putea avea o idee cum să se sacrifice mai mult
pentru Creatorul său.
Acum, fiica mea dragă, cum i-am dăruit voința mea
Creatorului meu, Eu m-am simțit triumfătoare în încercarea
vrută de mine, iar Dumnezeu s-a simțit triumfător în voința
mea umană. Dumnezeu aștepta încercarea mea, adică, un
suflet care să trăiască fără voința sa, pentru a îndrepta
ieșirile generațiilor omenești (din Voința D.) și pentru a-și
arăta mila și îndurarea Sa. De aceea te aștept din nou să-ți

24
povestesc istoria despre ceea ce a făcut Voința Divină după
triumful încercării.
Iar acum un cuvânt pentru tine, fiica mea: dacă tu ai ști
cât doresc să te văd că trăiești fără voința ta! Tu știi că îți
sunt Mamă, iar Mama vrea să-și vadă fiica sa fericită, dar
cum poți fi fericită dacă nu te decizi să trăiești fără voință,
cum a trăit Mama ta? Dacă vei face aceasta, totul îți voi da,
mă voi pune la dispoziția ta, voi fi în întregime doar pentru
fiica mea, astfel ca să aibă doar bine, bucurie și să am
fericirea de a avea o fiică care să trăiască toată din Voința
Divină.

Sufletul: Triumfătoare Suverană, în mâinile tale de

Mamă îmi așez voința mea, astfel încât tu însăți ca o Mamă
să mi-o purifici și să o înfrumusețezi și împreună cu a ta să o
legi la picioarele Tronului Divin, astfel ca să pot trăi nu cu
voința mea, dar mereu, mereu, cu Aceea a lui Dumnezeu.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, în fiecare act

pe care îl vei face îmi vei încredința în mâinile mele materne
voința ta și ai să mă rogi ca în locul tău să fac Eu să treacă
Voința Divină.

Jaculatorie: Regină triumfătoare, fură-mi voința mea

și cedează-mi Voința Divină.

25
 Ziua a VI-a.
Al șaselea pas al Voinței Divine în
Regina Cerului.După triumful încercării
se ajunge în posesia ei.
Sufletul către Fecioară: Mamă Regină, văd că mă
aștepți din nou și întinzându-mi mâna, mă iei pe genunchii
tăi, și mă strângi la Inima ta pentru a mă face să simt viața
acelui FIAT Divin pe care tu îl deții. Oh, câtă satisfacție poate
da căldura Sa, cât este de pătrunzătoare lumina Sa! Mamă
sfântă, dacă mă iubești atât de mult, scufundă micul atom al
sufletului meu în acel Soare al Voinței Divine pe care tu îl
ascunzi, astfel ca să pot spune și eu: „Voința mea s-a terminat,
nu va mai avea viață, așadar viața mea va fi Voința Divină”.

Lecția Reginei Cerului: Fiică preaiubită, ai încredere

în Mama ta și fii atentă la lecțiile mele; ele îți vor folosi să te
poți abține să mai faci voința ta și să te facă să dorești în tine
acel FIAT divin care vrea atât de mult să formeze viața Sa în
tine. Fiica mea, tu trebuie să știi că Divinitatea, după ce s-a
asigurat de mine prin încercarea pe care a vrut-o, deși toți
cred că Eu nu am avut nici o încercare, acest fapt era
suficient pentru Dumnezeu să facă marea minune pe care a
făcut-o cu mine, încât am fost zămislită fără păcatul
strămoșesc. Oh, cum se înșeală! Ba chiar a cerut de la mine
o probă pe care nu a cerut-o de la nimeni, iar aceasta a făcut-
o cu dreptate și cu o distinsă înțelepciune pentru că
trebuind să coboare în mine Cuvântul Veșnic, nu doar că nu
era cuviincios să găsească în mine păcatul strămoșesc, dar
nici nu era cuviincios să găsească în mine o voință umană
activă. Ar fi fost prea inadecvat pentru Dumnezeu să
coboare într-o ființă în care să domnească voința umană.
Iată pentru ce a vrut de la mine această probă a voinței mele

26
pentru toată viața, pentru a asigura în sufletul meu
împărăția Voinței Divine. Asigurându-se de acest lucru
Dumnezeu putea să facă ceea ce voia din mine, putea să-mi
dea totul și pot spune că nimic nu-mi putea refuza.
Deocamdată ne întoarcem în punctul de unde am rămas. În
cursul lecțiilor mele mă voi opri și îți voi povesti ceea ce a
făcut această Voință Divină în mine.
Acum ascultă, fiica mea. După triumful încercării,
FIATUL Divin a făcut al șaselea pas în sufletul meu, făcându-
mă să iau în posesie toate proprietățile divine, atât cât
ființei umane îi este posibil și imaginabil. Totul era al meu,
Cerul și pământul și însuși Dumnezeu, prin care dețineam
însăși Voința sa. Eu m-am simțit deținătoarea sfințeniei
divine, a iubirii, a frumuseții, a puterii, a înțelepciunii și a
bunătății divine. M-am simțit ca o Regină peste toate și nici
nu m-am simțit străină în casa Tatălui meu Ceresc; am
simțit pe viu paternitatea Sa și fericirea supremă de a fi fiica
Sa fidelă. Pot spune că am crescut pe genunchii paterni a-i
lui Dumnezeu și nu am cunoscut o altă iubire, nicio altă
știință decât ceea ce îmi oferea Creatorul meu. Cine îți poate
spune ceea ce a făcut această Voință Divină în mine? M-a
înălțat atât de mult în sus, m-a înfrumusețat atât de mult,
încât și Îngerii rămân muți și nu știu de unde să înceapă să
vorbească despre mine.
Dar, fiica mea preaiubită, tu trebuie să știi că atunci
când FIATUL Divin mi-a dat în posesie toate lucrurile, m-
am simțit pe deplin deținătoarea lor și a tuturor făpturilor.
Voința Divină, cu puterea Sa, atotvederea și imensitatea,
închidea în sufletul meu toate ființele, iar Eu am simțit în
Inima mea maternă un locușor pentru fiecare din ele. De
când am fost zămislită Eu te-am purtat în Inima mea, și oh,
dacă ai ști, cât te-am iubit și te iubesc! Te-am iubit atât de
mult că am fost pentru tine ca o Mamă înaintea lui
27
Dumnezeu. Rugăciunile mele, suspinele mele erau pentru
tine și în îngrijorarea de Mamă am spus: „Oh, cum aș vrea să
o văd pe fiica mea deținătoarea tuturor lucrurilor, așa cum
sunt și Eu.”
De aceea, ascultă de Mama ta: să nu mai vrei să
recunoști voința ta umană! Dacă vei face aceasta, totul va fi
în comun între mine și tine, vei avea o tărie divină în puterea
ta, toate lucrurile se vor converti în sfințenie, iubire și
frumusețe divină. Iar Eu, în răbufnirea iubirii mele, așa cum
m-a lăudat din abundență Preaînaltul spunându-mi: „Toată
frumoasă, toată sfântă, toată pură ești tu, o Maria”, voi
spune: „Frumoasă, pură și sfântă este fiica mea pentru că
deține Voința Divină”.

Sufletul: Regina Cerului și eu te salut: „Toată frumoasă,

pură și sfântă este Mama mea Cerească”. Oh, dacă ai un loc
pentru mine în Inima ta maternă, închide-mă în ea și așa voi
fi sigură că nu voi mai face voința mea, ci mereu pe Aceea a
lui Dumneze; așadar Mama și fiica vom fi fericite amândouă.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei recita de

trei ori trei Slavă Tatălui, pentru a mulțumi Preasfintei
Treimi pentru împărăția Voinței Divine pe care a stabilit-o
în mine, dându-mi în posesie toate lucrurile, și însușindu-ți
cuvintele Ființei Supreme, în fiecare Slavă Tatălui vei spune:
„Toată frumoasă, pură și sfântă este Mama mea”.

Jaculatorie: Regina Cerului, permite ca Voința Divină

să mă ia în posesia Sa!

28
 Ziua a VII-a.
Regina Cerului în împărăția Voinței Divine
ia sceptrul comenzii iar Preasfânta Treime
o constituie secretara Sa
Sufletul către Secretara Divină: Regină Mamă, ia
tă-mă prosternată la picioarele tale. Simt că eu ca și fiică a ta
nu pot să stau fără Mama mea Cerească, deși astăzi vi la mine
cu slava sceptrului de comandă și cu coroana de Regină, dar
totuși ești Mama mea, iar eu, deși tremurândă, mă arunc în
brațele tale, astfel încât să-mi însănătoșești rănile pe care
voința mea cea rea le-a făcut sărmanului meu suflet. Ascultă,
Suverana mea Mamă, dacă tu nu faci o minune, dacă nu iei
sceptrul tău de comandă să mă conduci și să menții
stăpânirea ta asupra tuturor actelor mele, pentru a face ca
vrerea mea să nu aibă viață, atunci, eu nu voi avea frumoasa
soartă de a veni în împărăția Voinței Divine.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea dragă, vino în

brațele Mamei tale și ascultă-mă cu atenție și vei auzi
minunile nemaiauzite pe care FIATUL Divin le-a făcut
Mamei tale Cerești. Cum am luat în posesie împărăția
Voinței Divine, s-au terminat pașii Lui în mine, a început
viața Sa deplină, întreagă și perfectă în sufletul meu, și oh,
în ce înălțimi divine am fost așezată de Cel Preaînalt.
Cerurile nici nu mă puteau ajunge, nici nu puteau să mă
conțină. Lumina soarelui era mică dinaintea luminii mele,
niciun lucru creat nu mă putea ajunge. Eu treceam mările
divine ca și cum ar fi fost ale mele. Tatăl meu Ceresc, Fiul și
Duhul Sfânt mă doreau în brațele Lor pentru a se bucura de
fiica lor mică. Din centrul Voinței Divine au simțit bucuria și
mă auzeau cum Îi iubeam, Îi rugam și adoram înălțimea Lor
supremă, iar iubirea mea, rugăciunea și adorația mea ieșeau
29
din adâncul sufletului meu. Ei auzeau ieșind din mine unde
de iubire divină, parfumuri pure, bucurii neobișnuite care
porneau dinăuntrul Cerului pe care însăși Vrerea lor Divină
le-a format în micimea mea, atât de mult, că nu mai
terminau să repete: „Toată frumoasă, toată pură, toată
sfântă este fiica noastră mică. Cuvintele sale sunt lanțuri
care Ne leagă, privirile sale pătrunzătoare Ne
impresionează, bătăile inimii sale sunt săgeți care
săgetându-Ne, Ne fac să intrăm într-o mare nesfârșită de
iubire!” Simțeau că din mine ieșea puterea, tăria Voinței lor
Divine, care Ne făcea nedespărțiți și mă chemau „fiica
noastră invincibilă, care va purta victorie și asupra Ființei
noastre Divine”.
Acum ascultă-mă, fiica mea, Divinitatea, fiind copleșită
de un exces de iubire față de mine, mi-au zis: „Preaiubita
noastră fiică, Iubirea noastră nu mai suportă, se simte
sufocată dacă nu îți încredințăm secretele Noastre; de aceea
te alegem ca secretara Noastră fidelă. Ție vrem să-ți
încredințăm durerile și deciziile Noastre. Cu orice preț vrem
să salvăm omul. Privește cum merge grăbit, voința sa rebelă
îl atrage în continuu spre rău; fără viață, fără forță, fără
sprijinul Vrerii noastre Divine a deviat din calea Creatorului
său și merge târându-se pe pământ, slăbit, bolnav și plin de
toate viciile. Dar nu sunt alte căi sau mijloace pentru a fi
salvat, nici alte căi de ieșire decât să coboare Veșnicul
Cuvânt să ia rămășițele sale, mizeriile sale, păcatele sale
asupra Sa, înfrățindu-se cu el, învingându-l prin iubire și
prin dureri nemaiauzite, dându-i multă încredere de a
putea fi adus din nou în brațele Noastre părintești. Oh, cât
Ne doare soarta omului! Durerea noastră este mare, nici nu
am putea să o încredințăm cuiva, pentru că neavând o
Voință Divină care să-l stăpânească, niciodată n-ar putea să
înțeleagă nici durerea Noastră, nici relele grave ale omului

30
căzut în păcat. Ție, care deții FIATUL nostru, îți este dat să-
L poți înțelege și de aceea, ca secretară a Noastră, vrem să-
ți dezvăluim secretele Noastre și să punem în mâinile tale
sceptrul de comandă, astfel încât să stăpânești și să
domnești peste toate iar domnia ta să-L cucerească pe
Dumnezeu și pe oameni și să îi aduci în Inima ta maternă ca
fii regenerați”. Cine îți poate spune, dragă fiică, ce a simțit
Inima mea prin această coversație divină? S-a deschis în
mine un râu de durere intensă și mi-am propus, chiar și cu
prețul vieții mele, să-L cuceresc pe Dumnezeu și creatura sa
și să-i unesc împreună.
Acum, fiica mea, ascult-o pe Mama ta: te-am văzut
surprinsă auzindu-mă povestind istoria stăpânirii
împărăției Voinței Divine. Dar să știi că îți este dat și ție
această soartă; dacă te decizi să nu mai faci voința ta, Vrerea
Divină va forma în sufletul tău Cerul său și vei simți
inseparabilitatea Sa divină, îți va fi dat sceptrul de comandă
peste viciile tale și asupra ta. Nu vei mai fi sclava ta, pentru
că doar voința umană pune în sclăvie sărmana creatură, îi
scurtează aripile iubirii spre Cel care a creat-o, îi
îndepărtează puterea, sprijinul și încrederea de a se lansa
în brațele Tatălui său Ceresc, astfel că nu poate să cunoască
nici secretele Sale, nici marea Iubire cu, care este iubită și
de aceea trăiește ca o străină în casa Tatălui Divin. Ce
distanță aruncă între Creator și creatură vrerea umană! De
aceea ascultă-mă, fă-mă bucuroasă, spune-mi că nu vei mai
da viață voinței tale iar Eu te voi umple toată din Voința
Divină.

Sufletul: Mamă sfântă, ajută-mă, nu vezi cât sunt de

slabă? Frumoasele tale lecții mă mișcă până la lacrimi iar eu
îmi plâng ghinionul meu mare fiindcă de multe ori am căzut
în labirintul de a face voința mea și m-am îndepărtat de Cea

31
a Creatorului meu. Oh, fii Mama mea, nu mă lăsa singură; cu
puterea ta unește Vrerea Divină cu a mea și închide-mă în
Inima ta maternă, unde voi fi sigură că nu voi mai face
niciodată voința mea.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei sta sub

mantia mea pentru a învăța să trăiești sub privirile mele și
recitându-mi trei Bucură-te Marie mă vei ruga ca Eu să fac
cunoscut tuturor Voința Divină.

Jaculatorie: Mamă sfântă, închide-mă în Inima ta

astfel ca să învăț de la tine să trăiesc din Voința Divină.

Ziua a VIII-a
Regina Cerului, în împărăția Voinței
Divine, a avut din partea Creatorului său
împuternicirea de a salva soarta
neamului omenesc
Sufletul către Divina împuternicită: Iată-mă sunt
lângă tine, Mamă Cerească. Simt că nu pot să stau fără Mama
mea dragă; sărmana mea inimă este neliniștită și atunci mi-
o voi simți în pace când voi sta în pântecele tău, ca o micuță
micuță strânsă la Inima ta pentru a asculta lecțiile tale.
Accentul tău blând îmi îndulcește toate amărăciunile mele și
cu bunătate leagă voința mea și punând-o ca pe un scăunel
sub Voința Divină, aș vrea să mă facă să simt dominarea Sa
dulce, Viața și fericirea Sa.

Lecția împuternicitei Cerești: Fiica mea dragă, să știi

că te iubesc foarte mult; încrede-te în Mama ta și fii sigură
că vei fi victorioasă asupra voinței tale. Dacă tu îmi vei fi
fidelă Eu îmi voi lua toată răspunderea pentru tine, îți voi fi
o Mamă adevărată; de aceea ascultă ceea ce am făcut pentru

32
tine în preajma Celui Preaînalt. Eu nu făceam altceva decât
să mă duc pe genunchii Tatălui meu Ceresc. Eu eram micuță
și încă nu eram născută, dar Vrerea Divină, de la care Eu
aveam în posesie viața, îmi făcea accesibile vizitele mele la
Creatorul meu. Pentru mine ușile, căile, toate erau deschise
iar mie nu-mi era frică și teamă de Ei. Doar voința umană
aduce înspăimântare, teamă, neîncredere și o îndepărtează
pe sărmana creatură de Cel care atât de mult o iubește și
care vrea să fie înconjurat de fiii Săi. Astfel că, dacă creaturii
îi este frică și teamă și nu este liniștită să stea precum fiica
cu Tatăl, cu Creatorul său, înseamnă că Voința Divină nu
domnește în ea, de aceea, se simte torturată, [adică] este
martira voinței sale umane. De aceea să nu faci niciodată
voința ta, nu te mai tortura și martiriza tu singură, tortura
aceasta este mai grea decât cea a martirilor, fără sprijin și
fără putere.
Așadar ascultă-mă. Eu m-am dus în brațele Divinității
și mai mult de atât (Persoanele Divine) mă așteptau și
sărbătoreau când mă vedeau. Mă iubeau atât de mult, încât
la apariția mea vărsau alte mări de iubire și de sfințenie în
sufletul meu. Nu-mi amintesc să fi plecat niciodată de la Ei
fără să-mi fi adăugat alte daruri surprinzătoare.Prin
urmare, în timp ce am stat în brațele Lor, Eu m-am rugat
pentru omenire și de multe ori cu lacrimi și suspine am
plâns pentru tine, fiica mea, și pentru toți. Am plâns din
cauza voinței tale rebele, pentru trista ta soartă să te văd
sclava acesteia care te făcea nefericită. Văzând-o pe fiica
mea nefericită mă făcea să vărs lacrimi amare, încât am udat
mâinile Tatălui meu Ceresc cu plânsul meu iar Divinitatea,
înduioșată de plânsul meu, a continuat să-mi spună:
„Preiubita noastră fiică, iubirea ta Ne leagă, lacrimile tale
opresc focul Dreptății Divine, rugăciunile tale Ne atrag către
oameni, încât nu putem să rezistăm și de aceea îți dăm ție

33
împuternicirea de a salva soarta omenirii. Tu vei fi
împuternicita Noastră în mijlocul lor. Ție îți încredințăm
sufletele lor; tu vei apăra drepturile Noastre vătămate din
cauza greșelilor lor; vei sta în mijloc între ei și Noi pentru a
favoriza întâlnirile dintre ambele părți. Simțim în tine forța
invincibilă a Voinței noastre Divine, care prin tine se roagă,
plânge. Cine poate să-ți reziste? Rugăciunile tale sunt
porunci, lacrimile tale stăpânesc asupra Ființei noastre
Divine: de aceea, mergi înainte în inițiativa ta!”
Însă, fiica mea preiubită, mica mea Inimă se simțea
mistuită de iubire datorită manifestărilor iubitoare ale
vorbirii Divine, și cu toată iubirea am acceptat
împuternicirea Lor spunând: „Preaînaltă Maiestate, sunt
aici în brațele Voastre, faceți de mine ceea ce doriți. Eu îmi
voi da chiar și viața pentru câte ființe sunt și dacă aș avea
mai multe vieți, Eu le-aș pune la dispoziția lor și a Voastră,
ca să le aduc pe toate salvate, în brațele Voastre părintești”.
Dar fără să știu atunci că Eu trebuia să fiu Mama Cuvântului
Divin, am simțit în mine dubla maternitate: maternitate
pentru Dumnezeu, pentru a apăra cu justiție drepturile Sale
și maternitate pentru oameni, pentru a-i salva. M-am simțit
Mama tuturor; Vrerea Divină care domnea în mine și care
nu știe să facă lucrări izolate, îl aducea pe Dumnezeu în
mine și pe toate ființele, din toate secolele. În Inima mea
maternă L-am simțit pe Dumnezeul meu ofensat, care voia
să fie satisfăcut, iar pe ființele umane le simțeam sub
stăpânirea Dreptății divine. Oh, câte lacrimi am vărsat!
Doream să fac ca lacrimile mele să coboare în fiecare inimă,
pentru a face simțită tuturor maternitatea mea plină de
iubire. Am plâns pentru tine și pentru toți, fiica mea. De
aceea ascultă-mă, ai milă de plânsul meu, ia lacrimile mele
pentru a opri viciile tale și pentru a face ca voința ta să-și

34
piardă viața. Oh, acceptă împuternicirea mea, adică tu să
faci întotdeauna Voința Creatorului tău.

Sufletul: Mamă Cerească, sărmana mea inimă nu

rezistă când aude cât mă iubești. Ah, mă iubești prea mult,
încât ajungi să plângi pentru mine! Lacrimile tale le simt
coborând în inima mea, și ca multe răni, mă rănesc și mă fac
să înțeleg cât de mult tu mă iubești. Iar eu vreau să unesc
lacrimile mele cu ale tale și plângând, te rog să nu mă mai
lași niciodată singură, să mă veghezi în toate și dacă este
necesar, chiar să mă bați, fii Mamă pentru mine, iar eu,
precum fiica ta mică, voi face totul doar cu tine, astfel încât
împuternicirea ta să fie al meu „bine ai venit”, iar tu să mă
poți duce în brațele tale la Tatăl nostru Ceresc ca un act
împlinit al împuternicirii tale divine.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei da

voința ta, durerile tale, lacrimile tale, neliniștile tale, dubiile
și teama ta în mâinile mele materne, astfel ca și Mamă a ta
să le țin în depozitul Inimii mele materne, drept garanțiile
fiicei mele iar Eu îți voi da prețioasa garanție a Voinței
Divine.

Jaculatorie: Mamă Cerească, varsă lacrimile tale în

sufletul meu, ca să-mi vindece rănile pe care mi le-a făcut
voința mea.

35
 Ziua a IX-a.

Regina Cerului, în împărăția Voinței Divine,

vine, instituită de Dumnezeu, cereasca
împăciuitoare și legătura de pace dintre
Creator și creatură.
Sufletul către Regina sa Cerească: Suverană
Doamnă și preaiubita mea Mamă, văd că mă chemi pentru că
simți răbufnirea iubirii care arde în Inima ta, pentru că vrei
să-mi povestești ceea ce ai făcut în împărăția Voinței Divine
pentru fiica ta. Cât este de frumos să vezi că îndrepți pașii tăi
spre Creatorul tău iar Divinele Persoane cum aud sunetul
pașilor tăi, te privesc și se simt impresionați de puritatea
privirilor tale și te așteaptă ca să fie spectatorii surâsului tău
inocent, să-ți zâmbească și să se joace cu tine. Ah, Mamă
sfântă, în bucuriile tale, în zâmbetele tale inocente cu al tău
Creator, nu uita de fiica ta care trăiește în exil care are atât
de mare nevoie [de tine] pentru că ori de câte ori voința sa se
manifestă, ea ar dori să o abată cu furie pentru a o smulge
din împărăția Voinței Divine.

Lecția Reginei Cerului: Fiica Inimii mele materne, nu

te teme, nu te voi uita niciodată, dimpotrivă, dacă tu vei face
mereu Voința Divină și vei trăi în împărăția Sa, vom fi de
nedespărțit, te voi purta mereu strânsă de mâna mea
pentru a te însoți și a te călăuzi, pentru a te învăța să trăiești
în FIATUL Suprem. De aceea alungă teama; în El este doar
pace și certitudine. Voința umană este cea care tulbură
sufletele și pune în pericol lucrările cele mai frumoase și
lucrurile cele mai sfinte. Totul este în nesiguranță în ea: este
în pericol sfințenia, virtuțile, însăși salvarea sufletului iar
caracteristica celui care trăiește din voința umană este

36
nestatornicia. Cine oare se poate încrede în cineva care e
dominat de voința umană? Nimeni, nici Dumnezeu, nici
oamenii; ei sunt asemenea trestiilor goale care se apleacă la
fiecare suflare de vânt. De aceea, preaiubita mea fiică, dacă
există unele adieri de vânt care vor să te facă inconstantă,
aruncă-te în marea Voinței Divine și vino să te ascunzi în
sânul Mamei tale, pentru ca să te apere de vântul vrerii
umane și strângându-te în brațele mele să te fac să devi de
neclintit și sigură pe calea împărăției Sale divine.
Acum, fiica mea, urmează-mă înaintea Maiestății
Supreme și ascultă-mă. Eu cu zborurile mele rapide,
ajungeam în brațele Lor divine și când am ajuns am simțit
revărsându-se iubirea Lor ca valurile năvalnice care mă
acopereau cu iubirea Lor. Oh, cât este de frumos să fii iubit
de Dumnezeu! În această iubire se simte fericire, sfințenie,
bucurii infinite iar creatura se simte atât de înfrumusețată,
că însuși Dumnezeu se simte captivat de frumusețea
deosebită pe care [creatura] i-o insuflă din iubire. Eu voiam
să-I imit și deși micuță, nu voiam să rămân în urma
dragostei Lor, deci prin valurile de iubire pe care mi le-au
dăruit, am format valurile mele pentru a-L acoperi pe
Creatorul meu cu iubirea mea. Făcând aceasta Eu zâmbeam,
pentru că știam că iubirea mea nu putea niciodată să
acopere imensitatea iubirii Lor, dar cu toate acestea Eu
încercam iar pe buze îmi apărea zâmbetul inocent. Ființa
Supremă surâdea zâmbetului meu iar cu micimea mea
sărbătorea și se juca. Dar, în cele mai frumoase manifestări
de iubire ale noastre, Eu mi-am amintit de starea dureroasă
a familiei mele omenești pe pământ, căci și Eu eram din
aceeași descendență și oh, cât mă durea și m-am rugat să
coboare Cuvântul Veșnic pentru a reface totul; și o spune-
am cu o asemenea sensibilitate încât am ajuns să schimb
surâsul și sărbătoarea în plâns. Cel Preaînalt se emoționa

37
atât de mult văzând lacrimile mele, cu atât mai mult că erau
lacrimile unei micuțe și strângâdu-mă la sânul divin îmi
ștergeau lacrimile și îmi spuneau: „Fiică nu plânge, fă-ți
curaj; în mâinile tale am pus soarta neamului omenesc, ți-
am dat împuternicirea, iar acum pentru a te mângâia mai
mult, te facem mediatoare de pace între Noi și familia
umană. Așadar ție îți este dat de a ne reîmpăca; puterea
Vrerii noastre care domnește în tine se impune peste Noi
pentru a da sărutul păcii sărmanei omeniri decăzută și
nesigură. Cine îți poate spune, fiica mea, ceea ce simțea
Inima mea la această bunăvoință divină? Iubirea mea era
atât de mare încât am simțit că nu mai pot și în marea mea
tulburare, căutam altă iubire pentru alinarea iubirii mele.

Acum un cuvânt pentru tine, fiica mea: dacă tu mă

vei asculta punând deoparte vrerea ta, dându-i FIATULUI
Divin locul cel mai de seamă, și tu vei fi iubită cu o iubire
unică de către Creatorul tău, vei fi zâmbetul Său, Îl vei face
să sărbătorească și vei fi legătura de pace dintre lume și
Dumnezeu.

Sufletul: Mamă frumoasă, ajut-o pe fiica ta, pune-mă

tu însăți în marea Voinței Divine, acoperă-mă cu valurile
veșnicei iubiri, astfel încât să nu văd și să nu aud decât Voința
Divină și Iubirea.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei cere

toate actele mele și le vei închide în inima ta, astfel încât să
simtă forța Voinței Divine care domnea în mine, după aceea
le vei oferi Preaînălțimii Sale pentru a-I mulțumi pentru
toate misiunile pe care mi le-a încredințat pentru a salva
creaturile.

38
 Jaculatorie: Regina păcii, lasă-mă să dau sărutul păcii
din Voința Divină.

Ziua a X-a

Regina păcii în împărăția Voinței Divine.

Zorile răsar, pentru a pune pe fugă
noaptea vrerii umane. Nașterea sa glorioasă.
Sufletul către Regina Cerului: Iată-mă, o Mamă
sfântă, lângă pătuțul tău pentru a fi spectatoarea nașterii
tale minunate. Cerurile se uimesc, soarele te fixează cu
lumina sa, pământul tresaltă de bucurie și se simte onorat
pentru că este locuit de micuța Regină nou-născută. Îngerii
se întrec să înconjoare pătuțul tău pentru a te onora și a fi
gata la indicațiile tale; astfel că toți te onorează și vor să
sărbătorească nașterea ta. Și eu mă unesc cu toți și
prosternată înaintea pătuțului tău, unde îi văd captivați pe
mama ta Ana și pe tatăl tău Ioachim, vreau să-ți spun primul
meu cuvânt, vreau să-ți încredințez primul meu secret, vreau
să golesc inima mea în a ta și să-ți spun: „Mama mea, tu care
ești răsăritul zorilor FIATULUI Divin pe pământ, oh, pune pe
fugă întunecata noapte a vrerii umane în sufletul meu și în
lumea întreagă. Ah, da, nașterea ta să fie speranța noastră,
ca o nouă auroră a Harului și să ne regenereze în împărăția
Voinței Divine.

Lecția Reginei nou-născute: Fiica Inimii mele,

nașterea mea a fost miraculoasă; nu se poate spune că o altă
naștere este asemănătoare cu a mea. Eu am inclus în mine
Cerul, Soarele Voinței Divine chiar și pământul umanității

39
mele, dar pământ binecuvântat și sfânt, care conținea cele
mai frumoase flori și deși abia nou-născută, Eu am conținut
minunea celor mai mari minuni: Vrerea Divină domnea în
mine și conținea în mine un Cer mai frumos, un Soare mai
strălucitor decât cel al Creației, deoarece eram și Regină,
incluzând și o mulțime de haruri fără sfârșit, care
murmurau mereu iubire, iubire către Creatorul meu. De
aceea nașterea mea a fost adevăratul răsărit care pune pe
fugă noaptea vrerii omenești și cum creșteam, așa formam
aurora și chemam ziua splendidă pentru a face să răsară
Soarele Cuvântului Veșnic pe pământ.
Fiica mea vino în pătuțul meu să o asculți pe micuța ta
Mămică. De îndată ce m-am născut, am deschis ochii pentru
a vedea această lume de jos și a pleca în căutarea tuturor
fiilor mei pentru a-i închide în Inima mea și să le dau iubirea
mea maternă; regenerându-i astfel la o viață nouă de iubire
și har să le permit să intre în împărăția FIATULUI Divin, pe
care Îl dețineam. Am vrut să fiu Regină și Mamă, închizându-
i pe toți în Inima mea pentru a-i pune pe toți în siguranță și
să le dau lor marele dar al Împărăției divine. În Inima mea
aveam loc pentru toți, așadar, pentru cine deține Voința
Divină nu există restricții ci posibilități infinite; deci, te-am
privit și pe tine fiica mea, pe nimeni nu am neglijat și din
moment ce în acea zi toți sărbătoreau nașterea mea, chiar și
pentru mine a fost sărbătoare. Dar, deschizându-mi ochii la
lumină, am avut durerea să văd creaturile în noaptea densă
a vrerii omenești. Oh, în ce abis de întuneric se găsește
învăluită ființa umană care se face dominată de voința sa!
Ea este adevărata noapte, dar noapte fără stele, cel mult
câte un fulger fugitiv, fulgere care cu ușurință erau urmate
de tunete care cu zgomotul lor făcea să devină mai dens
întunericul și descarcau furtuni asupra sărmanei creaturi,
furtuni de frică, de slăbiciuni, de pericole și de căderi în rău.

40
Inima mea mică a rămas străpunsă văzându-i pe fiii mei sub
această oribilă furtună, în care noaptea vrerii omenești îi
copleșise. Acum ascultă de Mama ta: sunt încă în pătuț, sunt
micuță, uită-te la lacrimile mele pe care le vărs pentru tine.
Ori de câte ori faci voința ta este o noapte care o formezi
pentru tine și dacă tu ai ști cât de rău îți face această noapte,
ai plânge cu mine. Te face să pierzi lumina zilei a Vrerii
Sfinte, voința ta te rostogolește, te împiedică să faci binele,
îți distruge adevărata iubire și rămâi o sărmană bolnavă
căreia îi lipsesc lucrurile necesare pentru a se vindeca. Ah,
fiica mea, iubită fiică ascultă-mă, să nu mai faci niciodată
voința ta; dă-mi cuvântul că o vei mulțumi pe micuța ta
Mămică.

Sufletul: Mămică sfântă, mă simt tremurând simțind

urâta noapte a voinței mele, de aceea sunt aici lângă pătuțul
tău să-ți cer harul, ca prin nașterea ta miraculoasă să mă faci
să renasc din nou în Voința Divină. Cereasscă Copiliță, voi sta
mereu lângă tine, voi uni rugăciunile și lacrimile mele cu ale
tale pentru a obține pentru mine și pentru toți împărăția
Voinței Divine pe pământ.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei

ori să mă vizitezi în pătuțul meu, spunându-mi de fiecare
dată: „Cerească Copiliță, fă-mă să renasc din nou împreună
cu tine în Viața Voinței Divine”.

Jaculatorie: Mămica mea, permite să răsară în sufletul

meu zorile Voinței Divine.

41
 Ziua a XI-a

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine,

în primii ani ai vieții sale de aici de jos,
formează cea mai splendidă auroră
pentru a face să apară în inimi
ziua mult dorită de lumină și de har.
Sufletul către fetița Regină: Iată-mă din nou aproape
de pătuțul tău. Cerească Mămică, inima mea mică se simte
cucerită de frumusețea ta și nu știu cum să-mi dezlipesc
privirea de lângă o frumusețe așa rară. Cât de dulce este
privirea ta! Gesticularea mânuțelor tale mă cheamă pentru a
mă îmbrățișa și a mă strânge la inima ta plină de iubire.
Mămică sfântă, dă-mi flăcările tale ca să-mi ardă voința și
așa să te pot mulțumi, încât să trăiesc împreună cu tine din
Voința Divină.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea, dacă tu ai ști cum

Inimioara mea maternă se bucură să te văd aproape de
pătuțul meu pentru a mă asculta! Mă simt cu faptele Regină
și Mamă, pentru că, ținându-te aproape nu mă simt o Mamă
sterilă, nici ca o Regină fără popor, dar o am pe fiica mea
dragă, care mă iubește atât de mult și care vrea ca eu să-i fiu
Mamă și Regină. De aceea tu ești purtătoarea bucuriei
Mamei tale și în plus e faptul că vii în brațele mele să fi
învățată de mine cum să trăiești în împărăția Voinței Divine.
Să am o fiică ce vrea să trăiască împreună cu mine în această
împărăție așa sfântă, este pentru Mama ta gloria, onoarea,
sărbătoarea cea mai mare.
Așadar fii atentă la mine, fiica mea dragă, pentru că Eu
voi continua să-ți povestesc minunățiile nașterii mele.
Pătuțul meu era înconjurat de Îngeri care se întreceau să
42
îngâne cântece de leagăn pentru Suverana lor Regină. Și
cum eram înzestrată de rațiune și știință isuflate de
Creatorul meu, am făcut prima mea îndatorire de a O adora
cu inteligența mea și, de asemenea, cu vocea mea de copiliță
bâlbâitoare pe Presfânta Treime adorabilă. Răbufnirea
iubirii mele față de o Maiestate atât de sfântă, era atât de
mre deși slăbită încă, eram extaziată fiindcă voiam să mă
aflu în brațele Divinității pentru a primi îmbrățișările Lor și
a le da Lor pe ale mele. Deci dorințele mele, pentru Îngeri
erau porunci, m-au luat și m-au purtat pe aripile lor, m-au
condus în brațele iubitoare al Tatălui meu Ceresc. Oh, cu ce
iubire mă așteptau! Eu plecam din exil iar micile opriri de
separare dintre mine și Ei erau cauza de noi incendi de
iubire, erau daruri pe care Ei mi le pregăteau, iar Eu aflam
noi posibilități pentru a cere îndurare, milă pentru fiii mei
care trăind în exil, stăteau sub pedepsele Dreptății divine și
topindu-mă toată în iubire le-am spus: „Adorabilă Trinitate,
Eu mă simt fericită, mă simt Regină: nu cunosc ce înseamnă
nefericirea și sclavia, însă, sunt atât de multe bucuriile,
fericirile Vrerii voastre care domnesc în mine, căci micuță
cum sunt, nu le pot îmbrățișa pe toate. Dar în atâta fericire,
mai era și un izvor de amărăciune intensă în Inima mea
mică; simt în ea pe fiii mei nefericiți, sclavii voinței lor
rebele. Milă, Tată sfânt, milă! Oh, faceți întreagă fericirea
mea: pe acești fii nefericiți pe care îi port mai mult decât o
Mamă în Inima mea maternă, faceți-i să devină fericiți și
faceți să coboare Cuvântul Veșnic pe pământ ca totul să fie
armonizat, iar Eu nu voi coborî de pe genunchii Voștri
părintești dacă nu îmi dați decretul harului, în modul că pot
duce fiilor mei vestea cea bună a Răscumpărării lor”.
Divinitatea rămânea mișcată la auzul rugăciunilor mele și
umplându-mă de noi daruri mi-au spus: „Întoarce-te în exil
și continuă rugăciunile tale, întinde împărăția Voinței

43
Noastre în toate actele tale, încât la timpul oportun te vom
mulțumi”. Dar nu mi-au spus nici când, nici unde ar fi
coborât (Cuvântul Veșnic). Deci Eu plecam din Cer doar
pentru a împlini Voința Divină. Aceasta pentru mine era
sacrificiul cel mai eroic, dar îl făceam de bunăvoie pentru a
face ca doar Ea să aibă pe deplin stăpânirea asupra mea.
Dar ascultă-mă, fiica mea, cât m-a costat sufletul tău,
încât a ajuns să-mi amărască imensa mare a bucuriilor și
fericirii mele. Ori de câte ori tu faci voința ta, devii sclavă și
simți nefericirea ta; iar Eu ca Mamă a ta, simt în Inima mea
nefericirea fiicei mele. Oh, cât este de dureros să ai fii
nefericiți și, câtă dorință ar trebui să ai în inimă ca să faci
Voința Divină, căci Eu ajungeam să plec din Cer doar pentru
a face ca voința mea să nu mai aibă viață în mine!
Acum, fiica mea, continuă să mă asculți: prima
îndatorire în toate actele tale să fie să-L adori pe Creatorul
tău, să-L cunoști și să-L iubești. Aceasta te pune în ordinea
Creației și vino să-L recunoști pe Cel care te-a creat. Aceasta
este îndatorirea cea mai sfântă a fiecărei ființei umane: să
recunoască originea sa. Acum tu trebuie să știi că plecarea
mea la Cer, coborârea, rugăciunea formau în jurul meu
aurora care, răspândindu-se în toată lumea, înconjura
inimile fiilor mei pentru a face ca după zorii zilei să apară
răsăritul, astfel încât să se ivească ziua senină a așteptărilor
Cuvântului Divin pe pământ.

Sufletul: Mămică Cerească, să te văd abia nou–născută

și să-mi dai lecții așa sfinte, sunt captivată și înțeleg cât de
mult mă iubești, că devii nefericită din cauza mea. Oh, o
Mamă sfântă, tu care mă iubești atât de mult fă să coboare în
inima mea puterea, iubirea, bucuriile care te inundă, astfel ca
umplută de ele, voința mea să nu găsească loc de a trăi în
mine și în mod liber să cedeze locul dominării Voinței Divine.

44
 Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei face trei
acte de adorație Creatorului tău, recitând trei Slavă Tatălui
pentru a-I mulțumii de câte ori am avut harul de a fi admisă
în prezența Sa.

Jaculatorie: Mamă Cerească, fă să apară aurora

Voinței Divine în sufletul meu.

Ziua a XII-a
Regina Cerului, în împărăția Voinței
Divine, iese din leagăn și face primii pași.
Cu actele sale copilărești Îl cheamă pe
Dumnezeu să coboare pe pământ și
cheamă creaturile să trăiască în Voința
Divină.

Sufletul către Regina Cerească: Iată-mă din nou la

tine, draga mea copiliță, în casa din Nazaret: Vreau să fiu
spectatoarea copilăriei tale, vreau să-ți dau mâna în timp ce
faci primii pași și vorbești cu mama ta sfântă și cu tatăl tău
Ioachim. Micuță cum ești, după ce ai mai crescut și ai început
să mergi, o ajuți pe Sfânta Ana în micile servicii. Mămica mea,
cât îmi ești de dragă și cât de grațioasă ești, în întregime! Dă-
mi lecțiile tale, astfel încât să urmez copilăria ta și să învăț de
la tine să trăiesc chiar și în micile acțiuni umane, în împărăția
Voinței Divine.

Lecția micii Regine a Cerurilor: Draga mea fiică,

unica mea dorință este să o țin aproape pe fiica mea. Fără
tine mă simt singură și nu am la cine să încredințez
secretele mele. Prin urmare acestea sunt grijile mele
materne, care caută să o aibă cât mai aproape pe fiica mea

45
și pe care o țin în Inimă, pentru a-i da lecțiile mele și așa să
o fac să înțeleagă cum se trăiește în împărăția Voinței
Divine. Dar în ea nu intră vrerea umană: aceasta rămâne
strivită în actul de a suporta o moarte permanentă în fața
luminii, a sfințeniei și a puterii Voinței Divine. Dar tu crezi
că vrerea umană rămâne tristă pentru că Vrerea Divină o
ține în actul de a muri continuu? Ah, nicidecum; mai
degrabă se simte fericită, fiindcă peste voința sa muritoare
renaște și răsare, victorioasă și triumfătoare Voința Divină
care îi aduce bucurie și fericire fără sfârșit. Ajunge doar să
înțelegi, dragă fiică, ce înseamnă să fii dominată de Ea
[Voința Divină] și să o încerci, ca să-ți dai seama ce o
determină pe ființa umană să-și deteste atât de mult propria
voință, încât mai degrabă s-ar face în bucăți decât să iasă din
Voința Divină!
Acum ascultă-mă, eu am plecat din Cer doar ca să fac
Voința Veșnicului Dumnezeu. Deși Eu aveam în mine Cerul
meu, care era Voința Divină și eram nedespărțită de
Creatorul meu, îmi plăcea să stau în Patria Cerească; mai
mult de atât având Voința Divină în mine, Eu aveam
drepturile de fiică de a sta cu Ei și de a mă face legănată ca
pe o copiliță în brațele Lor paterne și de a participa la toate
bucuriile, fericirile, bogățiile și sfințenia, pe care cele trei
Persoane Divine le dețineau, încât aș fi putut să iau și să mă
umplu atât de mult încât nu le mai puteam conține. Iar
Ființa Supremă se bucura să mă vadă că Eu, fără teamă, ba
chiar cu o mai mare iubire, m-am umplut de bunurile Lor;
nici Eu nu eram uimită că mă făceau să iau ceea ce voiam.
Eram fiica lor, una era voința care ne însuflețea, ceea ce
voiau Ei, voiam și Eu. Astfel încât am simțit că proprietățile
Tatălui meu Ceresc erau ale mele. Singura diferență este că
Eu eram mică și nu puteam să îmbrățișez nici să iau toate
bunurile Lor; și câte am luat, rămâneau atât de multe, încât

46
nu aveam capacitatea unde să le pun, pentru că eram mereu
o creatură; în schimb Divinitatea era mare, imensă și într-
un singur act îmbrățișa totul. Prin urmare, în ciuda acestui
fapt, de îndată ce mă făceau să înțeleg că trebuia să mă
lipsesc de bucuriile Lor cerești și de îmbrățișările inocente
pe care ni le-am dat, Eu plecam din Cer fără întârziere și mă
întorceam în mijlocul părinților mei dragi. Ei mă iubeau
mult. Eu eram toată drăglașă, atrăgătoare, veselă, liniștită și
plină de grație copilărească încât îi captivam afecțiunea.
Erau toți concentrați asupra mea, eram bijuteria lor, când
mă luau în brațele lor simțeau lucruri neobișnuite și o Viață
divină care palpita în mine.
Dar, fiica Inimii mele, tu trebuie să ști căci, cum a
început viața mea aici jos: Voința Divină întindea împărăția
Sa în toate actele mele astfel că rugăciunile mele, cuvintele
mele, pașii mei, hrana, când dormeam, când o ajutam pe
mama mea în micile servicii, [aceste acte ale mele] erau
însuflețite de Voința Divină. Și din moment ce te-am purtat
mereu în Inima mea, te-am numit fiica mea. În toate actele
mele le-am chemat pe ale tale, astfel ca în actele tale, chiar
și în cele nesemnificative, să se extindă împărăția Vrerii
Divine. Ascultă cât te-am iubit: dacă mă rugam, chemam
rugăciunea ta în a mea, astfel ca a ta și a mea au fost
confirmate de o singură valoare și putere, care era valoarea
și puterea Voinței Divine; dacă vorbeam, chemam cuvântul
tău; dacă mergeam, chemam pașii tăi și când făceam micile
acțiuni omenești indispensabile naturii umane, cu mar fi: să
aduc apă, să mătur, să ajut, să-i dau lemne mamei mele
pentru a aprinde focul și multe alte lucruri asemănătoare,
Eu am chemat aceste acte ale tale, astfel ca să fie confirmate
de o Voință Divină, iar în ale mele și în actele tale să se
extindă împărăția Sa. Iar în timp ce te-am chemat pe tine în
fiecare act al meu, tot așa am chemat Cuvântul Divin să

47
coboare pe pământ. Oh, cât te-am iubit fiica mea! Voiam
actele tale în ale mele, pentru a te face fericită și pentru a te
face să domnești împreună cu mine. Și oh! de câte ori Eu te-
am chemat pe tine și actele tale, dar cu cea mai mare durere
a mea, ale mele rămâneau izolate, iar pe ale tale le-am văzut
ca fiind pierdute în voința ta umană. Ce lucru îngrozitor este
să spui că, formează o împărăție, nu divină, ci umană:
împărăția viciilor și împărăția păcatului, a nefericirii și a
nenorocirii. Mama ta a plâns din cauza nenorocirii tale și din
cauza fiecărui act de voință umană pe care tu îl faci,
cunoscând regatul nefericit unde te duc ele. Lacrimile mele
încă se varsă pentru a te face să înțelegi marele rău pe care
îl faci. De aceea ascultă de Mama ta; dacă tu vei face Voința
Divină, pe dreptate îți va fi dată bucuria, fericirea; totul va fi
în comun cu Creatorul tău; slăbiciunile, mizeriile vor
dispărea de la tine și apoi vei fi cea mai dragă dintre fiicele
mele; te voi ține în aceeași împărăție a mea pentru a te face
să trăiești mereu în Voința Divină.

Sufletul: Mamă sfântă, cine poate să suporte să te vadă

plângând și să nu asculte lecțiile tale sfinte? Eu din toată
inima promit, jur, să nu mai fac niciodată, niciodată și deloc
voința mea; dar tu, Mamă Divină, nu mă lăsa niciodată
singură, astfel ca imperioasa ta prezență să o strivească pe
mea, pentru a mă face să domnesc mereu, mereu în Voința lui
Dumnezeu.
Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei da
toate actele tale pentru a mă însoții în copilăria mea,
spunându-mi trei acte de iubire în memoria celor trei ani pe
care Eu i-am trăit cu mama mea Sfânta Ana.

Jaculatorie: Regină puternică, răpește inima mea

pentru a o închide în Voința lui Dumnezeu.

48
 Ziua a XIII-a
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine pleacă spre Templu și oferă un
exemplu de triumf total în sacrificiu.

Sufletul către Regina triumfătoare: Mamă Cerească,

astăzi vin să mă prostern înaintea ta să-ți cer puterea ta
invincibilă în toate durerile mele. Tu ști cât este de plină
inima mea și cât de înecată în dureri mă simt. Oh, dacă tu
iubești atât de mult să-mi fi Mamă, ia inima mea în mâinile
tale și varsă în ea iubirea, harul, puterea de a triumfa în
durerile mele și de a le converti pe toate în Voința Divină.

Lecția Reginei triumfătoare: Fiica mea, curaj, nu te

teme, Mama ta este toată pentru tine și astăzi te aștept-am,
pentru ca sacrificiul eroismului și triumfului meu să-ți
insufle tărie și curaj, ca (Eu) să o pot vedea pe fiica mea
triumfătoare în durerile sale, și cu eroismul de a le suporta
cu iubire și pentru a împlini Voința Divină.
Acum, fiica mea, ascultă-mă. Eu aveam abia trei ani
împliniți și părinții mei mi-au făcut cunoscut că voiau să mă
consacre Domnului în Templu. Inima mea s-a bucurat
cunoscând aceasta, adică (dorința) de a mă consacra și de a
petrece anii mei în casa lui Dumnezeu. Dar în adâncul
bucuriei mele era o durere, dată de absența celor mai dragi
ființe pe care îi poți avea pe pământ, dragii mei părinți.
Eram micuță, aveam nevoie de îngrijirile lor părintești, mă
lipseam de prezența celor doi mari sfinți și apoi am văzut că
pe măsură ce se apropia ziua de a renunța la mine, au simțit
o asemenea amărăciune încât aveau impresia că mor,
pentru că eu le făceam viața plină de bucurie și fericire; dar
în timp ce sufereau erau dispuși să facă actul eroic să mă
însoțească la Domnul.
49
 Părinții mei mă iubeau în ordinea lui Dumnezeu și mă
țineau ca pe un mare dar oferit lor de Domnul și aceasta le-
a dat puterea de a împlinii durerosul sacrificiu. De aceea,
fiica mea, dacă vrei să ai putere invincibilă ca să suferi
durerile cele mai dure, fă ca toate lucrurile tale să fie în
ordinea lui Dumnezeu și ține-le ca daruri prețioase oferite
de Dumnezeu.
Dar tu trebuie să ști că Eu, cu curaj, m-am pregătit să
merg la Templu, astfel că încredințând voința mea Ființei
Divine și FIATUL Suprem luând în posesie toată ființa mea,
Eu am dobândit toate virtuțile în natură. Eu mă dominam,
toate virtuțile erau în mine ca atâtea prințese nobile și în
conformitate cu circumstanțele vieții mele, cu
promptitudine au reușit să-și împlinească misiunea lor fără
nicio rezistență. În zadar m-ar fi numit Regină, dacă nu aș fi
avut virtutea să fiu Regină peste mine însămi. Astfel Eu am
avut în stăpânirea mea caritate perfectă, răbdare
invincibilă, blândețe răpitoare, umilință profundă și toată
zestrea celorlalte virtuți. Voința Divină a făcut micul pământ
al omenirii mele fericite, mereu înflorit și fără spinii viciilor.
Așadar vezi, dragă fiică, ce înseamnă să trăiești din Voința
Divină? Lumina Sa, sfințenia Sa și puterea Sa transformă în
natură toate virtuțile; nu se coboară să domnească într-un
suflet unde există o natură răzvrătită, nu, nu. Ea este
sfințenie și unde vrea să domnească vrea natura ordonată
și sfântă. Deci, cu sacrificiul plecării mele spre Templu, erau
cuceriri pe care Eu le făceam și peste acest sacrificiu se
forma în mine triumful unei Voinți Divine; și aceste
triumfuri aduceau în mine noi mări de haruri, de sfințenie
și de lumină, încât m-am simțit fericită în durerile mele,
pentru a putea dobândi noi triumfuri.
În acest moment, fiica mea, pune mâna pe inima ta și
spune-i Mamei tale: Simți natura ta schimbată în virtute sau
50
simți spinii nerăbdării, ierburile nocive ale agitațiilor,
dispozițiile proaste ale afecțiunilor care nu sunt sfinte?
Ascultă, lasă totul în grija Mamei tale, pune voința ta în
mâinile mele, hotărâtă să nu o mai vrei, iar Eu te voi face să
fi stăpânită de Voința Divină care va alunga totul de la tine
și ceea ce nu ai făcut în atât de mulți ani vei face într-o
singură zi și acesta va fi începutul adevăratei vieți, de
fericire și adevărată sfințenie.

Sufletul: Mamă sfântă, ajut-o pe fiica ta, fă o vizită

sufletului meu și tot ceea ce găsești că nu este Voința lui
Dumnezeu, cu mâinile tale materne îndepărtează-le de la
mine, arde-mi spinii, ierburile nocive și tu însăți cheamă
Voința Divină să domnească în sufletul meu.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, mă vei chema

să vizitez de trei ori sufletul tău și îmi vei da toată libertatea
să fac ceea ce vreau din tine.

Jaculatorie: Suverană Regină ia în mâinile tale sufletul

meu și transformă-l total în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XIV-a.
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine ajunge la Templu, locuința sa, și devine
modelul sufletelor consacrate Domnului.

Sufletul se adresează Reginei Cerești, modelul

sufletelor: Mamă Cerească, sărmana ta fiică simte nevoia
irezistibilă de a sta cu tine, să urmeze pașii tăi, de a vedea
acțiunile tale pentru a le copia, pentru a le lua ca model și să

51
le păstreze precum călăuză pentru viața sa. Simt atât de mult
nevoia de a fi îndrumată, că nu pot face nimic de una singură,
dar cu Mama care mă iubește atât de mult, voi ști să fac totul
și voi cunoaște să fac chiar și Voința Divină.

Lecția Reginei Cerești modelatoare a sufletelor:

Fiica mea dragă, este dorința mea arzătoare să te fac să fi
spectatoarea acțiunilor mele, astfel încât tu să te
îndrăgostești și să o imiți pe Mama ta. De aceea dă-mi mâna
ta [și pune-o] în a mea; Eu mă voi simții mai fericită să o am
pe fiica mea împreună cu mine. Deci fii atentă și ascultă-mă.
Eu am lăsat casa din Nazaret însoțită de sfinții mei
părinți. Când am părăsit-o am vrut să arunc o ultimă privire
asupra acelei căsuțe în care m-am născut, să-i mulțumesc
Creatorului meu pentru că mi-a dat un loc în care să mă nasc
și pentru a lăsa în Voința Divină, copilăria mea și atât de
multe amintiri dragi – căci Eu fiind plină de rațiune
înțelegeam totul – care să fie toate păstrate și depozitate în
Ea ca garanții ale iubirii mele față de Cel care m-a creat. Fiica
mea, să-i mulțumim Domnului și să depunem actele noastre
în mâinile Sale ca garanții ale iubirii noastre, acestea fiind
noi canale de haruri și comunicări ce se deschid între
Dumnezeu și suflet și acesta este omagiul cel mai frumos
care se poate da Celui care atât de mult ne iubește. De aceea,
învață de la mine să-I mulțumești Domnului pentru tot ceea
ce dorește de la tine și în tot ceea ce vrei să realizezi,
cuvântul tău să fie: „Mulțumesc, o Doamne; așez totul în
mâinile tale”.
Dar, în timp ce am lăsat totul în FIATUL Divin, și din
moment ce domnea în mine, niciun moment din viața mea
nu m-a lăsat vreodată, Eu îl purtam ca un triumf în sufletul
meu mic, și oh, miracolele Vrerii Divine! Cu virtutea Sa
conservatoare păstra ordinea tuturor actelor mele mici și

52
mari, ca și cum ar acționa în mine, ca un triumf al Său și al
meu. Așa că nu a pierdut niciodată memoria niciunui singur
act al meu, iar aceasta mi-a dat atât de multă glorie și onoare
încât m-am simțit Regină, pentru că fiecare act al meu făcut
în Voința Divină era mai mult decât soarele iar Eu am fost
acoperită de lumină, de fericire, de bucurie. Ea îmi aducea
Paradisul său. Fiica mea, a trăi din Voința Divină ar trebui
să fie dorința, suspinul și aproape patima tuturor; pentru că
este atât de mare frumusețea care se dobândește și binele
care se simte. Total opus este voința umană: ea are virtutea
de a mâhni sărmana făptură, o asuprește, formează
noaptea, pășește orbește, merge mereu șchiopătând în bine
și de multe ori pierde memoria puținului bine pe care l-a
făcut.
Acum, fiica mea, Eu am părăsit casa părintească cu
detașare și curaj pentru că m-am uitat numai la Vrerea
Divină în care păstram fixată Inima mea și aceasta a fost
suficient pentru toate. Dar în timp ce mergeam spre
Templu, m-am uitat la întreaga Creație și oh minune!... am
simțit pulsațiile Voinței Divine în soare, în vânt, în stele, în
cer, sub pașii mei. Iar FIATUL Divin care domnea în mine
poruncii întregii Creații, care era ascunse sub un văl, ca
toate [creaturile] să mi se închine și să-mi dea onoruri de
Regină; și toți s-au închinat oferindu-mi semne de
supunere; nici măcar floarea mică a câmpului nu s-a îndurat
să nu-mi ofere mica sa stimă. Eu făceam ca totul să fie în
sărbătoare iar când din necesitate am părăsit orașul,
Creația voia să-mi dea semne de onoare iar Eu m-am simțit
obligată să le poruncesc să stea la locul lor și să urmeze
ordinea Creatorului nostru.
În acest moment ascultă de Mama ta. Spune-mi: simți
în inima ta bucurie, pace, detașare de toate și de toți? Simți
curajul că poți să faci totul pentru a împlinii Voința Divină,
53
astfel ca să fie în tine o sărbătoare continuă? Fiica mea,
pacea, detașarea, curajul vor forma în suflet golul unde
poate să ia loc Voința Divină iar Ea, fiind de neatins de orice
durere, aduce sărbătoare veșnică în făptură. De aceea curaj,
fiica mea, spune-mi că vrei să trăiești din Voința Divină și
Mama ta se va gândi la toate.
Așadar, mâine te aștept să-ți spun modul cum m-am
comportat în Templu.

Sufletul: Mama mea, lecțiile tale mă fascinează și îmi

coboară în inimă. Oh, tu care iubești atât de mult ca fiica ta
să trăiască din Voința Divină, cu puterea ta golește-mă de
toate, insuflă-mi curaj necesar pentru a mă face să dau
moarte voinței mele, și cu încredere în tine îți voi spune:
„Vreau să trăiesc din Voința Divină”.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei da

toate actele tale ca garanție de iubire pentru mine iar Eu le
voi depozita în Voința Divină, iar tu vei spune de fiecare
dată: „Te iubesc, Mama mea”.

Jaculatorie: Mamă Cerească, golește-mă de toate

pentru a mă ascunde în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XV-a
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine.
Continuă același argument. Viața sa în
Templu.

Sufletul către Regina Cerului: Mamă Regină, iat-o pe

fiica ta alături, să-ți urmeze pașii când intri în Templu. Oh,
cât aș vrea ca Mama mea să-mi ia sufletul meu mic și să-l
54
închidă în Templul viu al Voinței lui Dumnezeu ca să mă
izoleze de toți, în afară de al meu Isus și de dulcea sa
companie!

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, cât de

dulce este șoapta ta pentru auzul meu, când spui că vrei să
fii închisă în Templul viu al Voinței Divine și că nu vrei altă
companie decât pe aceea a lui Isus al tău și pe a mea! Ah,
dragă fiică, faci să apară în Inima mea maternă bucuriile
unei adevărate Mame și dacă asta mă vei face să simt, sunt
sigură că fiica mea va fi fericită, bucuriile mele vor fi și ale
sale. Să ai o fiică fericită este cea mai mare bucurie, este
gloria unei inimi materne.
Dar, ascultă-mă fiica mea. Eu am ajuns la Templu
numai pentru a trăi din Voința Divină. Sfinții mei părinți m-
au îmbrăcat de sărbătoare și m-au încredințat superiorilor
Templului, consacrându-mă Domnului, iar în timp ce făceau
aceasta, ei au cântat imnuri și profeții care se referea la
viitorul Mântuitor. Oh, cum se bucura Inima mea. După ce
mi-am luat cu hotărâre rămas bun la dragii și sfinții mei
părinți, am sărutat dreapta lor, le-am mulțumit pentru grija
pe care au avut-o de copilăria mea și pentru multa iubire și
sacrificiul de a mă consacra Domnului. Prezența mea
liniștită, fără plânsete și curajoasă, le-a insuflat lor curajul,
și puterea de a mă lăsa și de a pleca fără mine. Voința Divină
stăpânea asupra mea și întindea împărăția Sa în toate actele
mele. Oh, puterea FIATULUI! doar tu singură ai putut să-mi
dai eroismul, pentru că atât de micuță fiind am avut totuși
puterea de a mă detașa de cei ce mă iubeau atât de mult,
deși am văzut că li se rupea inima despărțindu-se de mine.
În acest moment, fiica mea, ascultă-mă. Domnul a vrut
ca Eu să mă închid în Templu, pentru a face să se extindă
împărăția Voinței Divine în actele mele pe care trebuia să le

55
fac în ea, pentru a mă face să pregătesc cu actele mele
umane terenul pentru toate sufletele consacrate Domnului,
și Cerul care trebuia să se formeze asupra acestui teren al
Voinței Divine. Eu eram foarte atentă la toate
responsabilitățile care se obișnuiau în acel loc sfânt; eram
pașnică cu toți, niciodată nu am stârnit nimănui amărăciune
sau tulburări. M-am supus la serviciile cele mai umile, nimic
nu mi s-a părut greu, nici la măturat, nici la spălat vasele.
Orice sacrificiu era pentru mine o onoare, un triumf; dar
vrei să ști de ce?
Eu nu m-am uitat la nimic, pentru mine totul era
Voința lui Dumnezeu. Astfel încât clopoțelul meu care mă
chema era FIATUL: Eu auzeam sunetul misterios al Vrerii
Divine care mă chema în sunetul clopoțelului, iar Inima mea
se bucura și alergam pentru a merge unde FIATUL mă
chema. Regula mea era Voința Divină. Pe superiorii mei i-
am văzut ca pe conducătorii unei Vreri sfinte; deci pentru
mine clopotele, regula, superiorii, acțiunile mele, chiar și
cele mai umile, erau bucurii și sărbători pe care mi le
pregătea FATUL Divin care, prelungindu-se chiar și în afară
mea, mă chema să extind Voința sa pentru a-I forma
împărăția Sa în cele mai mici acte ale mele. Iar Eu am făcut
ca și marea care ascunde tot ceea ce deține și nu face văzut
altceva decât apă. Așa am făcut Eu, am ascuns totul în marea
imensă a FIATULUI Divin și nu am văzut nimic altceva decât
marea Voinței Divine și de aceea toate lucrurile mi-au adus
bucurii și sărbători.
Ah, fiica mea, în actele mele alergai tu și toate sufletele.
Eu nu știam să fac nimic fără fiica mea. Împărăția Voinței
Divine, o pregăteam tocmai pentru fiii mei. Oh, dacă toate
sufletele consacrate Domnului în locurile sfinte, ar face să
dispară totul în Voința Divină, cât de fericite ar fi! Ar
transforma comunitățile în atât de multe familii cerești și ar
56
popula pământul cu atât de multe suflete sfinte. Dar, vai de
mine, trebuie să spun cu durere de Mamă, câte mâhniri,
tulburări, discordii nu sunt? În timp ce sfințenia nu stă în
misiunea procupărilor lor, dar ei ar trebui să împlinească
Voința Divină în oricare misiune dată lor, care este liniștea
sufletelor, puterea și sprijinul în sacrificiile cele mai dure.

Sufletul: Oh, Mamă sfântă, cât sunt de frumoase lecțiile

tale, cum coboară dulce în inima mea! Oh, te rog, să extinzi în
mine marea FIATULUI Divin și să mi-o zidești împrejur, astfel
încât fiica ta să nu vadă și să nu mai cunoască altceva decât
Voința Divină, și străbătând-o mereu, să poată cunoaște
secretele Sale, bucuriile Sale și fericirea Sa.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei face

douăsprezece acte de iubire, pentru a onora cei doisprezece
ani pe care i-am trăit în Templu, rugându-mă să te primesc
în uniunea actelor mele.

Jaculatorie: Regină Mamă, închide-mă în Templul

sacru al Voinței lui Dumnezeu.

Ziua a XVI-a.
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine continuă viața sa în Templu și
formează noua zi, pentru a aduce la lumină
Soarele strălucitor al Cuvântului Divin pe
pământ.

Sufletul către Mama Cerească: Preadulce Mama

mea, simt că mi-ai furat inima, iar eu alerg la Mama mea,
care îmi ține inima în a ei ca garanție a iubirii mele, iar în
locul inimii mele vrea să așeze ca semn al iubirii Mamei,
57
Voința Divină. De aceea vin în brațele tale, pentru a mă
pregăti ca pe o fiică a ta, să-mi dai lecțiile tale și să faci din
mine ceea ce vrei. De aceea te rog să nu o lași niciodată
singură pe fiica ta, ci să mă ții mereu, mereu împreună cu
tine.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, oh, cât

doresc să te am pentru totdeauna cu mine! Mi-ar plăcea să
fiu bătaia inimii tale, respirația ta, lucrările mâinilor tale,
pasul picioarelor tale pentru a face să simți prin mine cum
lucra în mine Voința Divină; aș vrea să revărs în tine Viața
Sa. Oh, cât este de dulce, binevoitoare, încântătoare și
captivantă! Oh, m-ai face să devin dublu de fericită dacă te-
aș avea pe tine, fiica mea, sub imperiul total al acelui FIAT
Divin care a format întreagul meu destin, fericirea și gloria
mea.
În acest moment, dă-mi atenție și ascultă de Mama ta
care vrea să împartă cu tine destinul ei. Eu continuam viața
mea în Templu, dar Cerul pentru mine nu era închis; Eu
puteam să merg ori de câte ori doream, aveam trecerea
liberă pentru a mă urca și coborî. În Cer aveam Familia mea
Divină iar Eu am ars și am dorit să rămân împreună cu Ea.
Divinitatea însăși mă aștepta cu atât de multă iubire pentru
a conversa împreună cu mine, să fim fericiți și să mă facă
mai fericită, mai frumoasă, mai dragă în ochii Ei. De fapt,
[Persoanele Divine] nu m-au creat pentru a mă ține departe,
nu, nu; au vrut să se bucure de mine ca de o fiică, voiau să
audă cuvintele mele care însuflețite de FIAT aveau puterea
să pună pace între Dumnezeu și făpturi, iubeau să fie
cucerite de fiica lor cea mică și să audă repetând: „Să
coboare, să coboare Cuvântul pe pământ”. Pot spune că
însăși Divinitatea mă chema iar Eu alergam, zburam în
mijlocul Lor. Cum eu eu nu am mai dat curs niciodată

58
voinței umane prezența mea le dădea Lor, iubirea, gloria și
marea lucrare a întregii Creații, de aceea mi-au încredințat
secretul istoriei neamului omenesc, iar Eu mă tot rugam să
ajungă pacea între Dumnezeu și om.
Așadar, fiica mea, tu trebuie să ști că numai voința
umană a închis Cerul; de aceea nu i-a mai fost dat să
pătrundă în acele regiuni cerești, nici să aibă relații
familliare cu al său Creator, dimpotrivă voința umană l-a
aruncat departe de Cel care l-a creat. Când omul s-a retras
din Voința Divină a devenit fricos, timid, a pierdut
stăpânirea de sine și a întregii Creații. Toate elementele,
pentru că erau dominate de FIAT, au rămas superioare lui
și puteau să-i facă rău. Omului îi era frică de toate și ți se
pare puțin, fiica mea, că cel care a fost creat rege, stăpân
peste toate să ajungă să-i fie frică de Cel care l-a creat?
Ciudat, fiica mea: și aș spune că este împotriva naturii, ca
unui fiu să-i fie frică de tatăl său, în timp ce este firesc, ca
atunci când se naște ceva, totodată să se nască și iubire și
încredere între tată și fiu; iar aceasta se poate chema prima
moștenire care îi revine fiului și primul drept care îi revine
tatălui. Deci Adam, făcând voința sa, a pierdut moștenirea
Tatălui său, a pierdut împărăția Sa și a devenit de râsul
tuturor lucrurilor create.
Fiica mea, ascultă de Mama ta și gândește-te bine la
marele rău al voinței umane. Ea înlătură ochii sufletului și îl
face să devină orb, astfel încât totul este întuneric și frică
pentru sărmana făptură. De aceea pune mâna pe inima ta și
jură Mamei tale, că ai vrea mai degrabă să mori decât să faci
voința ta. Eu nefăcând niciodată voința mea, nu mi-a fost
deloc frică de Creatorul meu; și cum să-mi fie frică dacă mă
iubea atât de mult? Iar împărăția se extindea atât de mult în
mine și cu acțiunile mele am format ziua întreagă pentru a
naște noul Soare al Cuvântului veșnic pe pământ; iar Eu cum
59
am văzut că se formează ziua, așa mi-am înmulțit
implorările mele pentru a obține suspinata zi a păcii dintre
Cer și pământ. Așadar, mâine te aștept să-ți povestesc o altă
surpriză din viața mea de aici de jos.

Sufletul: Suverană Mama mea, cât sunt de dulci lecțiile

tale! Oh, cum mă fac să înțeleg marele rău a voinței mele
omenești! Oh, de câte ori am simțit și eu în mine frică,
timiditate și cât de departe (eram) de Creatorul meu. Vai, era
voința mea umană care domnea în mine, nu (cea) Divină, și
de aceea eu am simțit efectele sale triste. Deci, dacă mă
iubești ca pe o fiică, ia inima mea între mâinile tale și alungă
afară frica, timiditatea care îmi împiedică zborul spre
Creatorul meu, iar în locul lor pune-mi acel FIAT pe care tu
atât de mult îl iubești și care vrei să domnească în sufletul
meu.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei așeza în

mâinile mele toate necazurile pe care le simți, frica,
neîncrederea, astfel ca să le transform în Voința Divină,
spunându-mi de trei ori: „Mama mea, fă să domnească
Voința Divină în sufletul meu”.

Jaculatorie: Mama mea, încrederea mea, formează

ziua Voinței Divine în sufletul meu.

60
 Ziua a XVII-a
Regina Cerului în împărăția
Voinței Divine iese din Templu.
Căsătoria cu Sfântul Iosif, oglindă divină
în care Dumnezeu îi cheamă să se oglindească
toți cei care sunt chemați de la starea
conjugală.

Sufletul către Mama Cerească: Mamă sfântă, astăzi

mai mult ca niciodată simt nevoia să stau strânsă în brațele
Mamei mele, astfel ca acea Vrere Divină care domnește în tine
să formeze dulcele încânt voinței mele, încât să o țină jos și să
nu îndrăznească să facă ceva care nu este Voința lui
Dumnezeu. Lecțiile tale de ieri m-au făcut să înțeleg că voința
umană aruncă sărmana făptură în închisoare pe viață, iar eu
mă tem atât de mult că o să aibă scăpări și că o să ia din nou
locul său în mine. De aceea mă încred în Mama mea, îi cer să
mă supravegheze și mai mult, pentru ca eu să fiu sigură că
voi trăi mereu din Voința Divină.

Lecția Reginei Cerului: Oh, cât aș vrea să aud de pe

buzele tale: „ Mama mea, voința mea s-a terminat iar în mine
toată stăpânirea o are FIATUL Divin”. Sus, fiica mea, să ai
curaj și încredere în Mama ta și scop puternic de a nu mai
da niciodată viață voinței tale. Acestea sunt armele care o
fac să moară continuu și care cuceresc Inima Mamei tale iar
Ea să folosească toate alintările pline de iubire, dragostea
de Mamă, pentru ca fiica sa să trăiască în împărăția Mamei
sale. Pentru tine va fi o moarte dulce care îți va da o Viață
adevărată, iar pentru mine o să fie cea mai frumoasă dintre
victorii, pe care o voi face în împărăția Voinței Divine. De
aceea să ai curaj și încredere în mine. Neîncrederea este a

61
celor lași și a celor care nu sunt într-adevăr deciși să obțină
victoria și de aceea sunt mereu fără arme, iar fără arme,
nimeni nu câștigă și omul este mereu nestatornic și
zbuciumat în a face bine.
Acum, fiica mea, ascultă-mă. Eu continuam viața mea
în Templu și ieșirile mele acolo sus în Patria mea Cerească.
Aveam drepturile mele de fiică, să-mi fac vizitele Familiei
mele Divine, căci mai mult decât un tată îmi aparținea. Ce
surpriză am putut să am, când în una din aceste vizite mi-au
făcut cunoscut că era Voința Lor să ies din Templu, să mă
unesc mai întâi printr-o legătură de căsătorie, așa cum era
obiceiul extern în acele timpuri, cu un om sfânt numit Iosif
și să mă retrag împreună cu el să trăiesc în casa din Nazaret!
Fiica mea, în acest pas din viața mea, în aparență
Dumnezeu se părea că voia să mă pună la o încercare dură.
Eu nu am iubit niciodată pe nimeni în lume, și din moment
ce Voința Divină avea extinderea Sa în toată ființa mea,
voința mea umană nu a avut niciodată un act de viață, deci
lipsea în mine germenul iubirii umane. Cum puteam să
iubesc un om pentru cât de mare sfânt ar fi fost, în ordine
omenească? Este adevărat căci Eu îi iubeam pe toți și era
atât de mare iubirea față toți, că iubirea mea de Mamă i-a
înscris cu caractere de foc de neșters, unul câte unul în
Inima mea maternă, dar asta era totul în ordinea iubirii
divine, pentru că iubirea umană în comparație cu cea divină
se poate numi umbră, fiind lipsită de substanță, doar atomi
de iubire.
Și totuși, dragă fiică, din ceea ce în aparență părea o
încercare dură și ciudat sfințeniei vieții mele, Dumnezeu s-
a folosit de minune pentru a împlini planurile Sale și mi-a
dat harul pe care Eu atât de mult l-am dorit, adică să
coboare Cuvântul pe pământ. Dumnezeu mi-a dat protecția,
apărarea, ajutorul, astfel ca nimeni să nu poată vorbi pe
62
seama mea, asupra onestități mele. Sfântul Iosif trebuia să
fie cooperantul, purtătorul de grijă, care trebuia să se
intereseze de acele mici trebuințe de care era nevoie și să
fie umbra Paternității Cerești, în care trebuia să se formeze
mica noastră familie cerească pe pământ.Așadar, în ciuda
surprizei mele, am spus imediat FIAT, știind că Voința
Divină nu mi-ar fi făcut rău, nici nu mi-ar fi compromis
sfințenia mea. Oh, dacă aș fi vrut să pun un act din voința
mea umană chiar și sub aspectul de a nu vrea să cunosc
omul, aș fi trimis în ruină planurile venirii Cuvântului pe
pământ! Deci, nu este diferența stărilor [de viață] este cea
care compromite sfințenia, ci lipsa Voinței Divine și
neîmplinirea propriilor obligații în starea la care Dumnezeu
cheamă creatura. Toate stările sunt sfinte, la fel este și
căsătoria, atâta timp cât există înăuntru Voința Divină și
sacrificiul exact al propriilor îndatoriri, dar majoritatea lor
sunt indolenți și leneși și, nu numai că nu se fac sfinți, ci
fiecare formează din starea lor, care un purgator, care un
iad.
Cum am cunoscut că trebuia să ies din Templu, Eu nu
am spus nimănui nimic, așteptând ca Dumnezeu însuși să
miște circumstanțele externe pentru a mă face să împlinesc
adorabila Sa Voință, cum de fapt s-a întâmplat. Superiorii
Templului m-au chemat și mi-au spus că era voința lor chiar
și obișnuința acelor timpuri, că Eu ar trebui să mă pregătesc
pentru căsătorie; Eu am acceptat. În mod miraculos,
alegerea dintre atât de mulți cade pe Sfântul Iosif și așa s-a
format căsătoria și am ieșit din Templu. De aceea te rog,
fiica Inimii mele, în toate lucrurile să ai în inimă doar Voința
Divină, dacă vrei ca planurile divine să se împlinească
asupra ta.

63
 Sufletul: Cerească Regină, fiica ta ți se încredințează
ție; cu încrederea mea vreau să-ți rănesc Inima și această
rană să spună mereu în Inima ta maternă: „FIAT! FIAT!
FIAT!” aceasta îți cere mereu fiica ta cea mică.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni pe

genunchii mei și vei recita 15 Slavă Tatălui pentru a
mulțumi Domnului pentru toate harurile pe care mi le-a dat
până în al cincisprezece-lea an din viața mea, dar mai ales
pentru că mi-a dat ca însoțitor un om atât de sfânt care era
Sfântul Iosif.

Jaculatorie: Regină puternică, dă-mi armele pentru a

lupta și pentru a mă face să cuceresc Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XVIII-a
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine, în casa din Nazaret. Cerul și pământul
sunt pe cale să-și dea sărutul păcii.
Ora divină este aproape.
Sufletul către Mama Regină: Suverana mea Mamă,
mă întorc pentru a urma pașii tăi. Iubirea ta mă leagă și mă
ține ca un magnet puternic, nemișcată și cu intenția de a
asculta frumoasele lecții ale Mamei mele. Dar asta nu-mi
ajunge; dacă mă iubești ca pe o fiică, închide-mă înăuntrul
împărăției Voinței Divine, unde ai trăit și trăiești și încuie-mi
ușa, încât, chiar dacă aș vrea, să nu mai pot ieși. Așa Mama și
fiica vom face viață comună și o să fim amândouă fericite.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, dacă tu

ai ști cum suspin să te țin închisă în împărăția Voinței
Divine! Fiecare lecție a mea pe care ți-o dau, constituie porți

64
pe care le formez să-ți împiedic pasul și ieșirea și sunt
fortărețe pentru a zidi voința ta, astfel ca să înțelegi, să
iubești și să stai sub dulcea stăpânire a FIATULUI Suprem.
De aceea fii atentă și ascultă-mă, pentru că nu sunt altceva
decât lucrări pe care Mama ta le face pentru a atrage și
captiva voința ta pentru ca Voința Divină să învingă asupra
ta.
Acum, fiica mea dragă ascultă-mă: Eu am plecat din
Templu cu același curaj pe care l-am avut când am intrat,
dar numai pentru a împlinii Voința Divină. Am mers la
Nazaret dar nu i-am mai găsit pe dragii și sfinții mei părinți.
Eram însoțită numai de Sfântul Iosif, iar Eu am văzut în el
pe îngerul meu bun, pe care Dumnezeu mi l-a dat pentru
avea grijă de mine, cu toate că am avut mulțimi de Îngeri
care mă însoțeau în călătorie. Toate lucrurile create mi-au
făcut plecăciuni de onoare, iar Eu mulțumindu-le, am dat
fiecărui lucru creat sărutul meu și salutul meu de Regină și
așa s-a ajuns la Nazaret.
Prin urmare tu trebuie să ști că eu și Sfântul Iosif ne
priveam cu reținere și ne simțeam inima tulburată, pentru
că unul voia să facă cunoscut celuilalt că eram legați de
Dumnezeu cu jurământ de virginitate veșnică. În sfârșit s-a
rupt tăcerea și amândoi ne-am exprimat jurământul. Oh, cât
de fericiți ne-am simțit și mulțumind Domnului am
continuat să trăim ca frate și soră. Eu eram foarte atentă
când îl serveam; ne priveam cu venerație și aurora păcii
domnea în mijlocul nostru. Oh, dacă toți s-ar oglindi în mine
și să mă imite! Eu m-am adaptat mult la viața comună, nimic
nu am făcut pentru a arăta marile mări de haruri pe care le-
am posedat.
Acum ascultă fiica mea, Eu în casa din Nazaret m-am
simțit mai plină de fervoare ca niciodată și m-am rugat ca
Divinul Cuvânt să coboare pe pământ. Voința Divină care
65
domnea în mine nu făcea altceva decât ca toate actele mele
să fie copleșite de lumină, de frumusețe, de sfințenie și de
putere; am simțit că forma în mine împărăția luminii, dar o
lumină care apare mereu, împărăția frumuseții, a sfințeniei
și a puterii care crește mereu. Astfel că toate calitățile divine
pe care FIATUL Divin le extindea în mine, cu domnia sa, mi-
au adus Fecunditatea. Lumina care mă inunda era atât de
mare, că însăși umanitatea mea rămânea atât de mult
înfrumusețată și copleșită de acest Soare al Vrerii Divine,
încât nu făcea altceva decât să producă flori cerești. Eu am
simțit Cerul că se apleca până la mine, și pământul
umanității mele se înălța, iar Cerul și pământul se
îmbrățișau, se reîmpăcau, ca să-și dea sărutul păcii și al
iubirii. Pământul se pregătea să producă germenul pentru
a-L forma pe cel Drept și Sfânt, iar Cerul se deschidea pentru
a face să coboare Cuvântul în acest germen. Eu nu făceam
altceva decât să cobor și să urc în Patria mea Cerească și să
mă arunc în brațele paterne ale Tatălui meu Ceresc, și I-am
spus cu inima: „Tată Sfânt, nu mai pot, mă simt arsă iar în
timp ce ard simt o forță puternică în mine care vrea să Vă
cucerească. Cu lanțurile iubirii mele vreau să Vă leg pentru
a Vă dezarma, încât să nu mai întârziați, și pe aripile iubirii
mele vreau să transport Cuvântul Divin din Cer pe pământ”.
M-am rugat și am plâns să mă asculte. Iar Divinitatea
învinsă de lacrimile și rugăciunile mele, m-a asigurat
spunându-mi: „Fiică, cine îți poate rezista? Ai învins, ora
divină este aproape. Tu întoarce-te pe pământ și
continuă actele tale în puterea Vrerii mele și toți vor
rămâne cutremurați, iar Cerul și pământul își vor da
sărutul păcii”. Dar în ciuda acestui fapt, Eu nu știam încă,
faptul că trebuia să fiu Mama Veșnicului Cuvânt.
Acum, dragă fiică, ascultă-mă și înțelege-mă bine ce
înseamnă să trăiești din Voința Divină. Eu trăind din Ea am

66
format Cerul și împărăția Sa divină în sufletul meu. Dacă nu
aș fi format în mine această împărăție, niciodată Cuvântul
nu putea să coboare din Cer pe pământ. Dacă a coborât a
fost pentru că, a coborât în împărăția Sa, căci Voința Divină
a format-o în mine; a găsit în mine Cerul Său, bucuriile Sale
divine, dar nici Cuvântul nu s-ar fi coborât nicodată într-o
împărăție străină, ah, nu, nu; mai întâi a vrut să formeze
împărăția Sa în mine și să coboare ca învingător în
împărăția Sa. Mai mult de atât, trăind mereu din Voința
Divină, Eu am dobândit prin har ceea ce în Dumnezeu este
în natură, adică „Fecunditatea divină”, pentru a forma fără
lucrarea omului germenul pentru a face să se nască din
mine Umanitatea Cuvântului Veșnic. Ce lucru nu poate face
Voința Divină lucrătoare într-o făptură? Totul și toate
bunurile posibile și neimaginabile. De aceea să-ți stea în
inimă [această dorință] ca în toate să fie Voința Divină, dacă
vrei să o imiți pe Mama ta și să mă faci mulțumită și fericită.

Sufletul: Mamă sfântă, dacă tu vrei, poți. Cum ai avut

puterea să-L cucerești pe Dumnezeu, ca să se coboare din Cer
pe pământ, nu îți va lipsi puterea de a învinge voința mea,
astfel ca ea să nu mai aibă viață; eu sper în tine și de la tine
voi obține totul.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei face o

vizită în casa din Nazaret și ca omagiu ai să-mi dai toate
actele tale, pentru ca să le unesc cu ale mele și să le schimb
în Voința Divină.

Jaculatorie: Împărăteasă Cerească, adu-mi sărutul

Voinței lui Dumnezeu în sufletul meu.

67
 Ziua a XIX-a
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine.
Porțile Cerului se deschid. Soarele Cuvântului
Veșnic cercetează și îl trimite pe Îngerul
său, să o anunțe pe Fecioară că ora lui
Dumnezeu a sosit.
Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă, iată-
mă din nou pe genunchii Mamei mele. Sunt fiica ta și vreau să
fiu hrănită cu mâncarea cuvântului tău preadulce, care îmi
aduce balsamul pentru a însănătoșii rănile mizerabile a
voinței mele umane. Mama mea, vorbește-mi ca să coboare
cuvintele tale puternice în inima mea și sădea naștere unei
noi creații, pentru a forma germenul Voinței Divine în sufletul
meu.

Lecția suveranei Regine: Preaiubită fiică, tocmai

acesta este scopul pe care îl iubesc atât de mult, să te fac să
simți misterele cerești al FIATULUI Divin și miracolele pe
care le poate săvârși unde El domnește în mod complet,
precum și marele rău pentru cel care se face dominat de
vrerea umană. Așadar tu [trbuie] să iubești FIATUL Divin,
pentru al face să formeze tronul Său în tine, detestând
vrerea umană și pentru a face din voința ta scăunelul Vrerii
Divine, ținând-o sacrificată la picioarele Sale divine.
Prin urmare, fiica mea, ascultă-mă. Eu am continuat
viața mea în Nazaret. FIATUL Divin continua să lărgească în
mine împărăția Sa și se folosea de cele mai mici acte ale
mele chiar și de cele mai indiferente, de exemplu:
menținerea ordinii în micuța căsuță, aprinderea focului,
măturatul, și toate acele servicii care obișnuite în familii,

68
pentru a mă face să simt viața Lui care palpita în foc, în apă,
în mâncare, în aerul pe care îl respiram, în toate. Și toate
aceste învăluindu-le, forma deasupra actelor mele mici
mări de lumină, de haruri, de sfințenie, pentru că unde
domnește Vrerea Divină, are puterea de a forma din cele
mai mici nimicuri noi ceruri de o frumusețe încântătoare,
pentru că El, fiind imens, nu știe să facă lucruri mici, însă cu
puterea Sa le confirmă și formează cele mai mari lucruri,
pentru a uimi cerurile și pământul. Totul este sfânt, totul
este sacru pentru cine trăiește din Voința Divină.
Acum, fiica Inimii mele, dă-mi atenție și ascultă-mă. Cu
câteva zile înainte de coborârea Cuvântului pe pământ, Eu
am văzut Cerul deschis și Soarele Cuvântului Divin la porțile
sale, ca și cum s-ar uita peste cine să-și ia zborul, ca să se
facă Cerescul Prizonier într-o ființă umană. Oh, cât era de
frumos să-L vezi la porțile Cerului, ca și cum privind și
spionând fericita creatură care trebuia să-L găzduiască pe
Creatorul Său. Trinitatea Sacră și Sfântă privea pământul
care nu mai era străin pentru Ei, pentru că micuța Maria,
deținând Voința Divină a format împărăția divină unde
putea să coboare în siguranță, ca în propria Sa lociunță,
unde găsea Cerul și atât de mulți sori și multe acte de Voință
Divină, făcute în sufletul meu. Divinitatea și-a revărsat
Iubirea iar [Persoanele Divine] au dat la o parte mantia
Dreptății, deoarece făpturile până în acel moment au fost
pedepsite de atâtea secole, însă (acum) se acoperă cu
mantia Milostivirii infinite și decid între Ei coborârea
Cuvântului și sunt în actul de a suna ora împlinrii. La acest
sunet Cerurile și pământul se uimesc și cu toții sunt atenți
ca să fie spectatorii ai unui exces de iubire și ai unui miracol
nemaiauzit.
Mama ta s-a simțit incendiată de iubire și făcând ecou
Iubirii Creatorului meu, voiam să formez o singură mare de
69
iubire, astfel ca, să coboare în ea Cuvântul pe pământ.
Rugăciunile mele erau neîncetate, iar în timp ce mă rugam
în cămăruța mea, un Înger a fost trimis din Cer ca mesager
al marelui Rege, și înfățișindu-se înaintea mea, închinându-
-se m-a salutat: „Bucură-te, o Maria, Regina noastră,
FIATUL Divin te-a umplut de har. Deja a pronunțat FIATUL,
care vrea să coboare; este deja în spatele meu, dar vrea al
tău FIAT pentru a forma împlinirea Lui”. La un anunț atât
de important, atât de mult dorit de mine, niciodată nu m-am
gândit că Eu aș putea fi aleasa, am rămas uimită și am ezitat
o clipă, dar Îngerul Domnului mi-a zis: „Nu te teme, Regina
noastră, tu ai aflat har la Dumnezeu, tu L-ai cucerit pe
Creatorul tău; de aceea pentru a împlini victoria, pronunță
al tău FIAT”. Eu am pronunțat FIAT și iată o minunăție, cele
două FIATURI s-au contopit și Cuvântul Divin a coborât în
mine. FIATUL meu, care era confirmat de însăși valoarea
FIATULUI Divin, din germenul umanității mele a format
micuța, micuța umanitate care trebuia să conțină Cuvântul
și așa a fost împlinit marele miracol al Întrupării.
O puterea FIATULUI Suprem, Tu m-ai înălțat atât de
mult, ca să devin puternică astfel încât Eu să pot crea în
mine acea umanitate care trebuia să conțină Veșnicul
Cuvânt, căci Cerul și pământul nu puteau să-L conțină!
Cerurile s-au cutremurat și întreaga Creație a sărbătorit și
tresăltând de bucurie (toate lucrurile) răsunau peste căsuța
din Nazaret pentru a da omagii și reverențe Creatorului
făcut om, iar în limbajul lor mut spuneau: „O minunea
minunilor, pe care numai Dumnezeu putea să o facă!
Imensitatea a devenit mai mică, Puterea a devenit
neputincioasă, Înălțimea sa de neatins s-a aplecat până în
abisul sânului unei Fecioare, iar în același timp a rămas mic
și imens, puternic și neputincios, tare și slab”. Fiica mea
dragă, tu nu poți înțelege ceea ce a simțit Mama ta în actul

70
Întrupării Cuvântului. Toți mă susțineau și așteptau al meu
FIAT, aș putea spune atotputernic.
Acum, dragă fiică, ascultă-mă, cât ar trebui să fie în
inima ta ca să faci și să trăiești din Voința Divină! Puterea
mea încă există: fă-mă să pronunț FIATUL meu peste
sufletul tău. Dar pentru a face asta îl vreau pe al tău; de unul
singur nu se poate face un adevărat bine, mereu între doi se
fac lucrările cele mai mari. Dumnezeu însuși nu vrea să facă
de unul singur, ci mă vrea pe mine ca împreună, să formăm
minunea Întrupării, iar în al meu FIAT și în al Lor, s-a format
viața Omului-Dumnezeu, s-au ajustat sorțile neamului
omenesc, Cerul nu a mai fost închis; toate bunurile erau
conținute în mijlocul celor două FIATURI. De aceea să
pronunțăm împreună: FIAT, FIAT, iar iubirea mea maternă
va închide în tine Viața Voinței Divine. Pentru acum ajunge,
mâine te aștept din nou, pentru a povesti fiicei mele
continuarea Întrupării.

Sufletul: Mamă frumoasă, eu mă simt uimită ascultând

frumoasele tale lecții. Oh, te rog, să pronunți al tău FIAT peste
mine iar eu îl pronunț pe al meu, astfel încât să rămână
conceput în mine acel FIAT pe care tu atât de mult îl dorești
căci ca viața să domnească în mine.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni să dai

primul sărut lui Isus și îi vei spune de nouă ori, că vrei să
faci Voința Sa, iar Eu voi repeta miracolul de a-L zămisli pe
Isus în sufletul tău.

Jaculatorie: Regină puternică, pronunță FIATUL tău și

crează în mine Voința lui Dumnezeu.

71
 Ziua a XX-a.
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine.
Fecioara, cerul împânzit de stele.
În acest cer Soarele Divin pâlpâie cu
razele sale strălucitoare și umple Cerul și
pământul. Isus în sânul Mamei sale.

Sufletul către Mama Regină: Iată-mă din nou la tine,

Mama mea Cerească, vin să mă bucur cu tine și închinându-
mă la picioarele tale sfinte, te salut [cea] plină de Har și
Mamă a lui Isus. Oh, nu o voi mai găsi singură pe Mama mea,
dar Îl voi găsi împreună cu tine pe micul prizonier Isus. Astfel
că o să fim în trei, nu în doi: împreună, Mama, Isus și eu. Câtă
fericire pentru mine, căci dacă vreau să-L găsesc pe micul
meu Rege Isus, ajunge să o găsesc pe Mama Sa și a mea. Oh,
Mamă sfântă, din înălțimea Mamei unui Dumnezeu, în care
te afli, ai milă de mizerabila și mica ta fiică și spune primul
cuvânt pentru mine micului prizonier Isus, ca să-mi dea
marele har de a trăi din Voința sa Divină.

Lecția Reginei Cerului, Mama lui Isus: Draga mea

fiică, astăzi te aștept mai mult ca niciodată. Inima mea
maternă este preaplină, simt nevoia de a destăinui
arzătoarea mea iubire fiicei mele. Vreau să-ți spun că sunt
Mama lui Isus: bucuriile mele sunt infinite, mări de fericire
mă inundă. Eu pot spune, sunt Mama lui Isus; creatura Sa,
servitoarea Sa este Mama lui Isus și doar FIATULUI îi
datoez (asta) că m-a făcut să devin plină de Har și a pregătit
locuința demnă Creatorului meu. De aceea să-i fie mereu
slavă, onoare, mulțumire FIATULUI Suprem.

72
 Acum ascultă-mă, fiica Inimii mele. De îndată ce a fost
formată cu puterea FIATULUI Divin mica Umanitate a lui
Isus în sânul meu, Soarele Cuvântului Veșnic s-a întrupat în
El. Eu aveam cerul meu, format de FIAT, totul împânzit de
stele strălucitoare, care scânteiau bucurii, fericiri, armonii
de frumuseți divine, iar Soarele Cuvântului Veșnic,
strălucind cu o lumină de neatins, vine să-și ia locul Său
înăuntrul acestui cer, ascuns în mica sa Umanitate, dar
neputând să fie conținut de El, centrul Soarelui stătea în El,
dar lumina Sa, se revărsa pe dinafară, iar învăluind Cerul și
pământul ajungea la fiecare inimă, iar cu raza luminii Sale
bătea la fiecăre creatură , și cu vocile luminii pătrunzătoare
le spunea lor: „Fiii mei, deschideți-mi, dați-mi loc în inima
voastră. Am coborât din Cer pe pământ pentru a forma în
fiecare din voi viața mea; Mama mea este centrul, în care Ea
locuiește de fapt, iar toți fiii mei vor fi circumferința, unde
vreau să formez atât de multe vieți ale mele, pentru câți fii
sunt”. Și lumina bătea și din nou bătea fără să înceteze
niciodată, iar mica Umanitate a lui Isus gemea, plângea și
îndurerat în interiorul acelei lumini, care a intrat în inimi,
și-a făcut să curgă lacrimile Sale, gemetele Sale, spasmele
Sale de iubire și de durere.
Dar tu trebuie să ști, căci pentru Mama Ta începea o
nouă viață. Eu eram la zi cu tot ceea ce făcea Fiul meu, L-am
văzut mistuit de mări de flăcări de iubire; fiecare bătaie a
Inimii Sale, respirație și durere erau mări de iubire care se
răspândeau, învăluiau, toate făpturile pentru a le face ale
Sale prin puterea iubirii și durerii. Prin urmare, tu trebuie
să ști, căci, cum a fost concepută mica sa Umanitate, a
conceput toate durerile pe care trebuia să le sufere până la
sfârșitul vieții Sale, a închis în Sinea sa toate sufletele,
pentru că fiind Dumnezeu, niciunul nu-I putea scăpa;
imensitatea Sa conținea toate creaturile, atotvederea Sa îi

73
făcea pe toți prezenți, deci, Isus al meu, Fiul meu, simțea
greutatea și povara tuturor păcatelor, a fiecărei făpturi. Iar
Eu, Mama ta, Îl urmam în toate și am simțit în Inima mea
maternă, noua generație de dureri ale lui Isus al meu și noua
generație a tuturor sufletelor, căci ca Mamă trebuia să
generez împreună cu Isus, Harul, Lumina, Viața nouă, pe
care Fiul meu drag a venit să le aducă pe pământ.
Fiica mea, tu trebuie să ști căci, de când Eu am fost
concepută, te-am iubit ca o mamă, te-am simțit în Inima
mea, am ars de iubire pentru tine, dar nu am înțeles de ce.
FIATUL Divin mă făcea să fac faptele, dar îmi ținea ascuns
secretul, însă cum S-a întrupat, mi-a dezvăluit secretul și am
înțeles fecunditatea Maternității mele: căci nu trebuia doar
să fiu Mama lui Isus, ci Mama tuturor, iar această
Maternitate trebuia să fie formată pe rugul durerii și al
iubirii. Fiica mea cât te-am iubit și te iubesc!
Așadar ascultă-mă, dragă fiică, unde se poate ajunge
când Vrerea Divină ia viață lucrătoare într-o făptură, iar
voința umană O lasă să facă fără să-i împiedice pasul. Acest
FIAT, care în natură deține virtutea creatoare și generează
toate bunurile în ființa umană, o face să devină fecundă,
dându-i maternitatea asupra tuturor, peste toate bunurile
și peste Cel care a creat-o. Maternitatea arată ce înseamnă
adevărata iubire, iubire eroică, iubire care se mulțumește să
moară, să-și dea viața pentru cine a generat-o. Dacă nu este
asta, cuvântul maternitate este steril, este gol și se rezumă
la cuvinte dar în fapte nu există. Deci, fiica mea, dacă vrei
creația tuturor bunurile, fă ca FIATUL să ia în tine viața
lucrătoare, care îți va da maternitatea și îi vei iubi pe toți cu
o iubire de mamă, iar Eu Mama ta, te voi învăța cum să
generezi în tine această maternitate toată sfântă și divină.

74
 Sufletul: Mamă sfântă, mă abandonez în brațele tale.
Oh, cât aș dori să ud mâinile tale materne cu lacrimile mele,
pentru a te convinge să ai compasiune de starea sărmanului
meu suflet. Oh, dacă mă iubești ca o Mamă, închide-mă în
Inima ta, iar iubirea ta să ardă mizeriile mele, slăbiciunile
mele, iar puterea FIATULUI Divin, pe care tu îl deții ca
Regină, să formeze viața Sa lucrătoare în mine, astfel să pot
spune: „Mama mea este toată pentru mine, iar eu sunt toată
pentru Ea”.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îi vei mulțumi

Domnului de trei ori în numele tuturor, pentru că s-a
întrupat și s-a făcut prizonier în sânul meu, dându-mi marea
onoare și alegându-mă să fiu Mama Sa.

Jaculatorie: Mama lui Isus, fii pentru mine Mamă și

însoțește-mă pe calea Voinței lui Dumnezeu.

Ziua a XXI-a.
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine.
Soarele care răsare. O amiază deplină.
Cuvântul Veșnic în mijlocul nostru.

Sufletul către Regina sa Mamă: Preadulce Mamă,

sărmana mea inimă simte nevoia extremă să vină pe
genunchii tăi materni să-ți destăinuie micile sale secrete și să
le încredințez Inimii tale materne. Ascultă, o Mama mea, când
mă uit la marile minuni pe care Fiatul Divin le-a lucrat în tine,
simt că nu îmi este dat să te imit pentru că sunt mică, slabă
iar luptele groznice ale existenței mele, mă zdrobesc și nu îmi
lasă decât un fir de viață. Mama mea, oh, cât aș dori să-mi

75
revărs inima mea în a ta, pentru a te face să simți durerile
care mă mâhnesc și teama care mă torturează că n-aș putea
să împlinesc Voința Divină! Ai milă o Mamă Cerească, ai milă!
Ascunde-mă în Inima ta, iar eu voi pierde memoria relelor
mele, și să-mi amintesc doar să trăiesc din Voința Divină.

Lecția Reginei Cerului, Mama lui Isus: Preaiubită

fiică, nu te teme, ai încredere în Mama ta; varsă totul în
Inima mea iar Eu voi ține cont de toate, îți voi fi Mamă, voi
schimba durerile tale în lumină și mă voi strădui să lărgesc
marginile împărăției Voinței Divine în sufletul tău. De aceea
pune totul deoparte deocamdată și ascultă-mă; vreau să-ți
spun ceea ce a înfăptuit micul Rege Isus în sânul meu
matern și cum Mama ta nu a pierdut nici măcar o respirație
al micului Isus.
Deci, fiica mea, mica Umanitate a lui Isus creștea unită
în substanță cu Divinitatea. Sânul meu matern era foarte
îngust, întunecat, nu era nicio fisură prin care să intre
lumina, iar Eu L-am văzut în sânul meu matern nemișcat,
copleșit înăuntru de o noapte profundă. Dar, tu ști cine
forma acest întuneric intens copilului Isus? Voința umană,
în care omul de bunăvoie s-a implicat, iar pentru câte păcate
săvârșea, atât de multe abisuri de întuneric forma în jurul și
înăuntrul Său, astfel că Îl făceau să devină nemișcat pentru
a face binele. Iar dragul meu Isus, pentru a pune pe fugă
această noapte atât de profundă, a ales temnița dulce a
Mamei sale și s-a expus de bunăvoie la imobilitatea celor
nouă luni pentru că omul a devenit prizonierul voinței sale
întunecate, și și-a pierdut impulsul de a face binele.
Fiica mea, dacă tu ai ști cât de zbuciumată a fost Inima
mea văzându-L pe micul Isus imobil în sânul meu, plângând
și suspinând! Bătăile Inimii Sale arzătoare, tresăreau
puternic, puternic și cerând iubire, își făcea simțită bătaia

76
Inimii Sale în fiecare inimă și pentru a le cere, din milă
sufletele lor, ca să le închide în lumina Divinității Sale,
pentru că El, din iubire pentru ei a schimbat de bunăvoie
lumina cu întunericul, astfel ca toți să poată obține
adevărata lumină pentru a se salva.
Preaiubita mea fiică, cine îți poate spune ceea ce a
suferit micul meu Isus în sânul meu? Dureri nemaiauzite și
de nedescris. Era dotat cu o deplină rațiune, era Dumnezeu
și om, era atât de mare Iubirea Sa, căci punea ca și cum
deoparte mări infinite de bucurii, de fericire, de lumină și
arunca micuța Sa Umanitate în mările întunericului de
amărăciune, de nefericire și mizerie, pe care I Ie-au pregătit
făpturile, iar micul Isus și le punea pe toate deasupra
umerilor Săi, ca și cum ar fi fost ale Sale. Fiica mea,
adevărata iubire nu spune niciodată ajunge, nu se uită la
dureri, iar prin dureri îl caută pe cel care iubește; și atunci
este mulțumit când își dă viața sa pentru a reda viața celui
pe care-l iubește. Fiica mea, ascultă de Mama ta: vezi ce
mare rău este să faci voința ta? Nu doar că pregătești
noaptea pentru Isus al tău și pentru tine, dar formezi mări
de amărăciuni, de nefericire și mizerie, în care rămâi atât de
copleșită că nu vei ști cum să ieși. De aceea fi atentă, fă-mă
fericită spunându-mi: „Vreau să fac mereu Voința Divină”.
Acum ascultă, fiica mea: micul Isus, în ardoarea iubirii,
este în momentul de a face primul pasul ca să iasă la lumina
zilei. Nerăbdările Sale, suspinele și dorințele Sale arzătoare,
nu-I mai dau odihnă. El vrea să îmbrățișeze făptura, să se
facă văzut, să o privească și să o răpească pentru Sine. Și
cum într-o zi s-a așezat la porțile Cerului ca să observe cum
să se închidă în sânul meu, tot astfel, acum este în actul de a
se așeza să observe de la ușile sânului meu, „care este mai
presus decât Cerul” cum să apară Soarele Cuvântului Veșnic
în mijlocul lumii și să formeaze punctul culminant și
77
splendid al amiezii. Astfel încât pentru sărmanele făpturi,
nu va mai fi noapte, nici zori, nici auroră, ci mereu Soare,
mai mult decât în plinătatea amiezii.
Mama ta simțea că nu-L mai putea reține în interiorul
ei. Mă inundau mări de lumină și de iubire și cum din
interiorul unei mari lumini L-am conceput, așa din
interiorul unei mari lumini a ieșit din sânul meu matern.
Dragă fiică, pentru cine trăiește din Voința Divină totul este
lumină și totul se transformă în lumină. Deci în această
lumină, Eu, încântată, am așteptat să strâng în brațele mele
pe micul meu Isus, cum a ieșit din sânul meu am auzit
primele gemete iubitoare; Îngerul Domnului mi L-a dat în
brațe iar Eu L-am strâns puternic, puternic, la Inima mea și
I-am dat primul meu sărut, iar micul Isus mi l-a dat pe al
Său. Deocamdată ajunge; mâine te aștept din nou pentru a
urmări narațiunea nașterii lui Isus.

Sufletul: Mamă sfântă, oh, cât ești de fericită, ești

adevărata binecuvântată dintre toate femeile. Oh, te rog,
pentru acele bucurii pe care le-ai avut când L-ai strâns pe Isus
la sânul tău și I-ai dat primul sărut, așadar pentru puține
clipe, tu să-mi dai în brațele mele pe micul Isus, astfel încât
să-I dau mulțumirea și să-I spun că jur să-L iubesc mereu,
mereu și că nu vreau să cunosc decât Sfânta sa Voință.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni să-I

săruți piciorușele Copilașului Isus și Îi vei da voința ta în
mânuțele Sale, pentru a-L face să se joace și să surâdă.

Jaculatorie: Mama mea, închide în inima mea pe micul

Isus, astfel ca să mi-o transformi în întregime în Voința lui
Dumnezeu.

78
 Ziua a XXII-a
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine.
Micul Rege Isus s-a născut.
Îngerii Îl și îi cheamă pe păstori să-L
adore. Cerurile și pământul freamătă
iar Soarele Cuvântului Veșnic, făcând
cursul
său, separă noaptea păcatului și dă din
plin începutul zilelor de Har. Locuiește în
Betleem.

Sufletul către Mama sa Cerească: Astăzi, Mamă

sfântă, simt o răbufnire de iubire și simt că nu pot să stau
dacă nu vin lângă genunchii tăi materni, să-L găsesc în
brațele tale pe cerescul Copilaș. Frumusețea Sa mă răpește,
privirile Sale mă rănesc, buzele Sale dispuse pentru a geme și
a da în plâns neâncetat îmi sfâșie inima să-L iubesc.
Preaiubită Mama mea, eu știu că tu mă iubești și de aceea te
rog să-mi dai un locușor în brațele tale, astfel ca să-I dau
primul meu sărut și să revărs inima mea în micul Rege Isus,
să-I încredințez secretele mele interesante care atât de mult
mă apasă și să-I spun pentru a-Ll face să surâdă: „Voința mea
este a Ta iar a Ta este a mea, de aceea formează în mine
împărăția FIATULUI Tău Divin”.

Lecția Reginei Cerului către fiica sa: Preaiubita mea

fiică, oh, cât doresc să te am în brațele mele, pentru a avea
marea mulțumire de a putea spune micului nostru Rege
Copilaș: „Nu plânge drăgălașul meu; vezi, aici cu Noi este
mica mea fiică, care vrea să te recunoască ca Rege și să-ți

79
dea stăpânirea în sufletul ei, pentru a te face să extinzi
împărăția Voinței Tale Divine în ea”.
În acest moment, fiica Inimii mele, în timp ce
intenționezi să-L contemplezi pe Copilul Isus, dă-mi atenție
și ascultă-mă. Tu trebuie să ști că era miezul nopții când
micul Rege nou născut a ieșit din sânul meu matern, dar
noaptea s-a schimbat în zi; Cel care era stăpânul luminii
punea pe fugă noaptea voinței umane, noaptea păcatului,
noaptea tuturor relelor și ca semn la ceea ce a făcut în
ordinea sufletelor, cu obișnuitul său FIAT atotputernic,
miezul nopții s-a schimbat într-o zi strălucitoare. Toate
lucrurile create alergau pentru a lăuda în acea mică
Umanitate pe Creatorul lor. Soarele alerga pentru a-I da
primele sale sărutări de lumină Copilașului Isus și să-L
încălzească cu a sa căldură; vântul puternic, cu suflul său
purifica aerul acelei grote și cu geamătul său dulce Îi spunea
„te iubesc”; cerurile se cutremurau până din fundații;
pământul exulta și fremăta până în abis; marea se agita cu
valurile sale foarte înalte; pe scurt, toate lucrurile create L-
au recunoscut pe Creatorul lor deja stătea în mijlocul lor și
toți se întreceau să-L laude. Înșiși Îngerii, formând lumină
în aer, cu vocea melodioasă care putea fi auzită de toți,
spune-au: „ Glorie lui Dumnezeu în înaltul cerului și pace pe
pământ oamenilor de bunăvoință! Deja s-a născut cerescul
Copilaș în peștera din Betleem, înfășurat în sărace scutece”.
În așa fel că păstorii care stăteau de veghe au ascultat vocile
îngerești, au alergat să-L viziteze pe micul Rege divin.
Deci, dragă fiică, continuă să mă asculți. Cum Eu L-am
primit în brațele mele și I-am dat primul meu sărut, am
simțit, cu multă iubire, că trebuie să-L hrănesc pe
Copilașului meu Fiu și oferindu-I sânul meu, I-am dat lapte
din abundență, lapte format de însăși FIATUL Divin în
persoana mea, ca să-L hrănesc pe micul Rege Isus. Dar cine
80
îți poate spune ce am experimentat Eu făcând aceasta când
Fiul meu îmi dădea mări de haruri, de iubire, de sfințenie,
pentru a mă răsplăti? Așadar L-am înfășurat în scutece
sărace netezite și L-am așezat în iesle; aceasta era Voința sa,
iar Eu nu am putut să fac altceva decât s-o împlinesc. Dar
mai întâi să fac asta, m-am dus la dragul Sfânt Iosif și i L-am
dat în brațe; și oh, cât s-a bucurat, L-a strâns la inimă, iar
dulcele Copilaș a umplut sufletul său cu torenți de haruri.
Deci, împreună cu Sfântul Iosif, am aranjat un pic de fân în
iesle și desprinzându-L din brațele mele materne, L-am
așezat să stea înăuntrul ieslei. Iar Mama ta captivată de
frumusețea Copilului divin, stătea tot timpul îngenunchiată
înaintea Lui; am pus în mișcare toate mările mele de iubire,
pe care Vrerea Divină le-a format în Mine, ca să-L iubesc, să-
-L ador și să-I mulțumesc. Și cerescul Copilaș ce făcea în
iesle? Făcea un act continuu al Voinței Tatălui nostru
Ceresc, care era și al Lui, gemând, suspinând, jelea, plângea
și-i chema pe toți, spunând în suspinele Sale iubitoare:
„Veniți toți, fiii mei” m-am născut din iubire pentru voi
durerile, lacrimile voastre. Veniți toți să cunoașteți
preaplinul Iubirii Mele, dați-Mi un adăpost în inimile
voastre”. Și a fost un dute-vino de păstori care au venit să-L
viziteze și tuturor le dădea privirea Sa dulce și surâsul Său
de iubire în însele lacrimile Sale.
Acum, fiica mea, un cuvânt pentru tine. Tu trebuie să
știi că toată bucuria mea era să-L țin în brațele mele pe Fiul
meu drag Isus, dar Vrerea Divină m-a făcut să înțeleg că
trebuie să-L pun în iesle la dispoiția tuturor, astfel încât
orcine L-ar fi dorit, să-L poată dezmierda, săruta, să-L ia în
propriile brațe ca și cum ar fi fost al său; era micul Rege al
tuturor, deci aveau dreptul de a face din asta o dulce
garanție de iubire. Iar Eu, pentru a împlini Vrerea Supremă,
m-am lipsit de bucuriile mele inocente și am început

81
misiunea de Mamă cu fapte și sacrificii, dându-L pe Isus la
toți. Fiica mea, Voința Divină este exigentă, vrea totul, chiar
și sacrificiul lucrurilor celor mai sfinte, după cum se
prezintă împrejurarea și marele sacrificiu al privării de
însuși Isus; dar asta pentru a răspândi în mare parte
împărăția Sa și pentru a multiplica însăși viața lui Isus,
pentru că atunci când făptura din iubire pentru El se
lipsește de El, este atât de mare eroismul și sacrificiul, că are
virtutea să producă o viață nouă a lui Isus, ca să formeze o
altă locuință pentru El. De aceea, dragă fiică, fii atentă și sub
orice pretext nu refuza niciodată nimic Voinței Divine.

Sufletul: Mamă sfântă, frumoasele tale lecții mă

dezorientează, dar dacă vrei să le pun în practică, nu mă lăsa
singură, astfel când mă vezi cedând sub greutatea enormă a
absenței harurilor divine, să mă strângi la Inima ta maternă
așa eu voi simții puterea de a nu refuza niciodată nimic
Voinței Divine”.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de

trei ori să vizitezi Copilașul Isus, sărutându-I micile Sale
mânuțe și Îi vei face cinci acte de iubire pentru a onora
lacrimile Sale și pentru a-I calma plânsul.

Jaculatorie: Mamă sfântă, varsă lacrimile lui Isus în

inima mea, astfel ca să dispună în mine triumful Voinței lui
Dumnezeu.

82
 Ziua a XXIII-a
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine.
Sună prima oră de durere. O stea cu vocea
mută cheamă Magii să-L adora pe Isus.Un
profet se face revelatorul durerilor Suveranei
Regine.

Sufletul către Mama Regină: Mama mea preadulce,

iată-mă din nou lângă genunchii tăi. Mama mea, această
fiică a ta nu mai poate să stea fără tine. Dulcea încântare a
cerescului Copilaș, pe care acum Îl strângi în brațele tale și în
acest moment îngenunchiată, Îl adori și Îl iubești, toate
acestea mă captivează, gândindu-mă că soarta ta fericită și
însăși micul Rege Isus, nu sunt altceva, decât roadele dulci și
prețioasele garanții ale acelui FIAT, care a extins în tine
împărăția Sa. Oh, o Mamă, dă-mi cuvântul că ai să folosești
puterea ta, de a forma în mine împărăția Voinței Divine.

Lecția Mamei mele Cerești: Preaiubita mea fiică, cât

sunt de mulțumită să te am aproape, pentru a te putea
învăța cum se pot răspândi în toate lucrurile împărăția
Voinței Divine. Toate crucile, durerile, umilințele, învăluite
de viața FIATULUI Divin, sunt ca materia primă în mâinile
Sale, pentru a alimenta împărăția Sa și pentru a o răspândi
tot mai mult. Deci, dă-mi atenție și ascultă de Mama ta. Eu
continuam să locuiesc în peștera din Betleem, cu Isus și
dragul Sfânt Iosif. Cât eram de fericiți! Această peșteră, în
care stând cu Copilașul Isus și Voința Divnă lucrătoare în
Noi, a fost schimbată în paradis. Este adevărat că dureri și
lacrimi nu ne lipseau, dar în comparație cu mările imense
de bucurie, de fericire, de lumină, pe care FIATUL Divin le

83
făcea să apară în fiecare act al nostru, erau abia picături
aruncate în aceste mări. Și apoi, prezența iubitoare și blândă
al dragului meu Fiu, era una dintre cele mai mari fericiri.
În acest moment, dragă fiică, tu trebuie să știi că a
ajuns a opta zi de câ nd cerescul Copilaș, s-a născut la lumina
zilei, iar FIATUL Divin a sunat ora dureri, poruncindu-ne
să-L circumcidem pe drăguțul Copilaș. Era o tăietură foarte
dureroasă, la care trebuia să se supună micul Isus. În acele
timpuri, era legea ca toți primii născuți să se supună la
această tăietură dureroasă. Se poate numi legea păcatului,
dar Fiul meu era inocent, iar legea Sa ere legea iubirii, dar
cu toate acestea, cum a venit să-l găsescă, nu pe omul rege,
ci pe omul decăzut, pentru a se înfrăți cu el și înălțându-l, a
vrut să se înjosească și s-a supus legii.
Fiica mea, Sfântul Iosif și Eu, am simțit un fior de
durere, dar neînfricați și fără a ezita am chemat ministrul și
s-a făcut circuciziunea cu o tăietură foarte dureroasă. La
durerea atroce, copilașul Isus plângea și se zbătea în brațele
mele cerându-mi ajutor. Sfântul Iosif și Eu, am amestecat
lacrimile noastre cu ale Sale; a fost colectat primul Sânge
vărsat de Isus din iubire pentru făpturi, I s-a pus numele de
Isus, nume puternic, care trebuia să facă să tremure Cerul și
pământul și însuși iadul, nume care trebuia să fie balsamul,
apărarea, ajutorul pentru fiecare inimă. Dar, fiica mea,
această tăietură, era imaginea crudei tăieturi pe care omul-
și-a făcut-o în suflet făcând voința sa, iar dragul meu Fiu a
vrut să-și facă această tăietură, pentru a însănătoși dura
tăietură a voințelor omenești și să însănătoșească cu
Sângele său, rănile atâtor păcate pe care veninul voinței
umane l-a produs în făpturi. Astfel că, fiecare act al voinței
umane, este o tăietură care se face și o rană care se
deschide, iar cerescul Copilaș, cu tăietura Sa dureroasă,
pregătea remediul la toate rănile omenești.

84
 Acum, fiica mea, o altă surpriză: o stea nouă
strălucește sub bolta cerului și cu lumina sa merge să caute
adoratori pentru a-i conduce să recunoască și să adore
Copilașul Isus. Trei personaje, unul departe de altul,
copleșiți și învăluiți de lumina supremă, urmăresc steaua
care îi însoțește spre peștera din Betleem, la picioarele
Copilului Isus. Dar care nu a fost mirarea acestor regi Magi
când au recunoscut în acel copil divin pe Regele Cerului și
al pământului, Cel care venea să iubească și să-I mântuiască
pe toți? Pentru că, în acel act când Magii Îl adorau, răpiți de
acea frumusețe cerească, Copilul născut a făcut să apară
prin Umanitatea Sa mică, Divinitatea Sa, iar peștera s-a
schimbat în paradis, atât de mult încât nu mai știau cum să
se desprindă de lângă picioarele Copilașului divin, decât
atunci când și-a retras din nou în Umanitatea Sa, lumina
Divinității Sale, iar Eu punând în practică misiunea de
Mamă, le-am vorbit îndelung despre coborârea Cuvântului
și i-am întărit în credință, speranță și dragoste, simbolul
darurilor lor oferite lui Isus; iar ei plini de bucurie s-au
retras în regiunile lor, pentru a fi primii vestitori.
Fiica mea dragă, nu te îndepărta de lângă mine,
urmează-mă peste tot. Deja se împlinesc patruzeci de zile
de la nașterea micului Rege Isus, iar FIATUL Divin ne
cheamă pentru a împlini legea prezentării Fiului meu la
Templu. Deci, se merge la Templu: era prima oară că ieșeam
cu dulcele meu Copil. O undă de durere s-a deschis în Inima
mea: merge-am să-L ofer ca victimă pentru mântuirea
tuturor. Așadar se intră în Templu. Mai întâi adorăm
Maiestatea Divină; apoi s-a chemat preotul și punându-L în
brațele sale, a făcut oferta cerescului Copil la Veșnicul Tată,
oferindu-L în sacrificiu pentru mântuirea tuturor. Preotul
era Simion, cum L-am așezat în brațele sale, el a recunoscut
că era Cuvântul Divin și a tresăltat de o imensă bucurie, iar

85
după ofertă, cu atitudinea de profet, a profetizat toate
durerile mele. Oh, cum FIATUL Suprem a sunat întinderea
asupra Inimii mele materne cu un sunet vibrant trista
tragedie a tuturor durerilor Fiului meu Copil! Dar, ceea ce
m-a străpuns mai mult, au fost cuvintele pe care mi le-a spus
sfântul profet: „Acest drag Copil va fi salvarea și ruinarea
multora și va fi ținta contradicțiilor”. Dacă Vrerea Divină nu
m-ar fi susținut, aș fi murit în acea clipă de intensa durere.
În schimb mi-a dat viață și s-a folosit să formeze în mine
împărăția durerilor, în aceiași împărăție a Voinței Sale.
Astfel încât, în plus la dreptul de Mamă pe care-l aveam
asupra tuturor, am dobândit dreptul de Mamă și Regină a
tuturor durerilor. Ah, da, cu durerile mele am dobândit
bănuțul pentru a plăti datoriile fiilor mei și chiar ale fiilor
nerecunoscători.
Dar, fiica mea, tu trebuie să știi că în lumina Voinței
Divine Eu deja știam toate durerile pe care trebuia să le
suport și chiar mai mult, decât ceea ce mi-a zis sfântul
profet, dar în acel act atât de solemn de a-L oferi pe Fiul meu
și, auzindu-l repetând (profeția), m-am simțit atât de
străpunsă, că mi-a sângerat Inima, și s-au deschis profunde
despicături în sufletul meu.
Acum ascultă de Mama ta: în durerile tale, în
întâlnirile dureroase care nu o să-ți lipsească, nu te
descuraja niciodată, ci cu o iubire eroică fă ca Vrerea Divină
să-și ia locul Său regal în durerile tale, ca să le transforme în
bănuți de o infinită valoare, prin care vei putea plătii
datoriile fraților tăi, pentru a-i răscumpăra din sclăvia
voinței umane, pentru a-i face să intre din nou ca fii liberi în
împărăția FIATULUI Divin.

Sufletul: Mamă sfântă, în Inima ta străpunsă pun toate

durerile mele și tu ști cum îmi străpung inima. Oh, fii pentru

86
mine Mama mea și varsă în mine balsamul durerilor tale, ca
să suport aceeași soartă a ta și să mă folosesc de durerile mele
ca bănuți pentru a cuceri împărăția Voinței Divine.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni în

brațele mele ca să revărs în tine primul sânge pe care l-a
vărsat cerescul Copil, să-ți însănătoșesc rănile pe care ți le-
-a făcut voința ta umană și vei recita trei acte de iubire
pentru a calma suferința rănii Copilului Isus.

Jaculatorie: Mama mea, revarsă durerea ta în sufletul

meu și convertește toate durerile mele în Voința lui
Dumnezeu.

Ziua a XXIV-a.
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine.
Un tiran ticălos. Micul Rege Isus este
purtat de
Mama sa și de Sfântul Iosif pe pământ
străin ca săracii exilați. Reîntoarcerea în
Nazaret.

Sufletul către Regina sa, copleșită de durere:

Suverana mea Mamă, fiica ta mică simte nevoia să vină lângă
genunchii tăi să-ți țină un pic de companie. Văd fața ta
acoperită de tristețe și câte o lacrimă prelinsă iți curge din
ochi; dulcele Copilaș tremură și plânge gemând. Mamă
sfântă, unesc durerile mele cu ale tale pentru a te mângâia și
pentru a liniști plânsul cerescului Copil. Dar, oh, Mama mea,

87
nu îmi refuza dezvăluirea secretului: ce este atât de
vătămător pentru dragul meu Copilaș?

Lecția Mamei Regine: Fiica mea preaiubită, Inima

Mamei tale astăzi este preaplină de iubire și de durere, atât
de mult încât nu mă pot abține din plâns. Tu știi, de venirea
celor trei regi Magi care au făcut zarvă în Ierusalim,
întrebând de noul Rege. Iar tiranul de Irod, de teamă să nu
fie dat jos de pe tron, a dat mandatul să fie ucis dulcele meu
Isus, viața mea dragă, cu toți ceilalți copii. Fiica mea, câtă
durere! Cel care venit să dea viață tuturor și să aducă lumii
o nouă eră de pace, de fericire, de har, vor să mi-L ucidă!
Câtă nerecunoștință, câtă perfidie! Ah, fiica mea, unde
ajunge orbirea voinței umane! Chiar să devină feroce, să
lege mâinile însuși Creatorului și să devină stăpân peste Cel
care l-a creat. De aceea compătimește-mă, fiica mea,
încearcă să liniștești plânsul dulcelui Copil. El plânge din
cauza nerecunoștinței umane, căci abia născut Îl vor mort,
iar pentru a-L salva suntem constrânși să fugim. Deja dragul
Sfânt Iosif a fost avertizat de către Înger, să plecăm imediat
în țară străină. Tu însoțește-ne, dragă fiică, nu ne lăsa
singuri, iar Eu voi continua să-ți dau lecțiile mele despre
gravitatea relelor a voinței omenești.
Acum, tu trebuie să știi că de îndată ce omul s-a retras
din Voința Divină, a rupt (legătura) cu al său Creator. Totul
a fost făcut de Dumnezeu pe pământ, totul era al său, iar
omul nefăcând Vrerea Divină a pierdut toate drepturile și se
poate spune că nu mai avea unde să-și pună piciorul, astfel
că a devenit săracul exilat, un pelerin care nu putea să aibă
o locuință permanentă, iar aceasta nu doar în suflet, ci și în
trup. Toate lucrurile pentru om au devenit schimbătoare și
dacă câte ceva trecător deține, a fost în virtutea meritelor
concepute de acest ceresc Copil; și aceasta, pentru că toată

88
măreția Creației a fost destinată de Dumnezeu pentru a o da
celor care ar fi făcut și trăit în împărăția Voinței Divine. Toți
ceilalți dacă iau cu dificultate câte ceva, sunt adevărații hoți
a-i Creatorului lor, și cu dreptate; ei nu vor să facă Voința
Divină dar doresc bunurile care îi aparțin Ei? Acum, dragă
fiică, ascultă cât te iubim Eu și acest drag Copil, din primii
zori ai vieții, merge în exil în țară străină, pentru a te elibera
din exilul în care te-a pus vrerea umană, pentru a te chema
din nou să trăiești, nu în țară străină, ci în patria ta, care ți-
a fost dată de Dumnezeu când ai fost creată, adică în
împărăția FIATULUI Suprem. Fiica Inimii mele, ai milă de
lacrimile Mamei tale și de lacrimile acestui dulce și drag
Copil, pentru că plângând, te rugăm să nu mai faci niciodată
voința ta; ci întoarce-te, te rugăm, te implorăm, în sânul
Vrerii Divine care atât de mult te dorește.
Dar, dragă fiică, între durerile de nerecunoștință
umană și între imensele bucurii și fericirile pe care FIATUL
Divin ni le dădea și sărbătoarea pe care toată Creația o făcea
dulcelui Copil, pământul reînverzea și înflorea sub pașii
noștri, pentru a-I da omagiu Creatorului Său. Soarele Îl fixa
și lăudându-L cu lumina sa, s-a simțit onorat să-I dea lumină
și căldură; vântul Îl mângâia; păsărelele, aproape ca niște
nori, se aplecau în jurul nostru și cu trilurile și cântecele lor
făceau cele mai frumoase cântece de leagăn drguțului Copil,
pentru a-I liniști plânsul și a-I readuce somnul. Fiica mea,
stând în noi Vrerea Divină aveam putere peste toate. Deci,
s-a ajuns în Egipt și după o perioadă lungă de timp, Îngerul
Domnului L-a avertizat pe Sfântul Iosif să ne întoarcem în
casa din Nazaret, pentru că ticălosul tiran era mort. Și așa
ne-am reîntors în patria noastră pe pământurile noastre
natale. Deci, Egiptul simbolizează voința umană, pământ
plin de idoli și pe oriunde trecea copilașul Isus, El distrugea
acești idoli și îi îngropa în iad. Câți idoli deține vrerea

89
umană! Idoli vanității, ai orgoliului și ai pasiunilor, care
tiranizează săraca făptură! De aceea, fii atentă, ascultă de
Mama ta, care pentru a te determina să nu mai faci să faci
voința ta niciodată, ar face orice sacrificiu mi-aș da chiar și
viața mea, ca să-ți dau marele bine și să trăiești mereu în
sânul Voinței Divine.

Sufletul: Mamă preadulce, cât îți mulțumesc că mă faci

să înțeleg marele rău al vrerii umane! De aceea te rog, pentru
durerea pe care ai suferit-o în exil în Egipt, să faci să iasă
sufletul meu din exilul voinței mele și fă-mă să mă întorc în
draga patrie a Voinței Divine.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei oferi

acțiunile tale unite cu ale mele, în act de mulțumire sfântului
Copil, rugându-L să intre în Egiptul inimi tale pentru al
schimba total în Voința lui Dumnezeu.

Jaculatorie: Mama mea, închide-L pe micul Isus în

inima mea, astfel ca să mi-l reordoneze total în Voința
Divină.

90
 Ziua a XXV-a
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine. Nazaret, simbol și realitate a
împărăției FIATULUI Divin. Viața ascunsă.
Ea este Păstrătoarea, Izvorul și Canalul
veșnic.

Sufletul către Suverana sa Regină: Mamă preadulce,

iată-mă din nou lângă genunchii tăi materni, unde te găsesc
împreună cu copilașul Isus, iar tu diezmierdându-L Îi spui
povestea ta de iubire, iar Isus ți-o spune pe a Sa. Oh, cât este
de frumos să-i găsești pe Isus și Mama, vorbind amândoi și
răbufnirea lor de iubire este atât de mare, că rămân muți;
Mama răpită în Fiul și Fiul în Mamă. Mamă sfântă, să nu mă
dați la o parte, ci țineți-mă împreună cu voi, pentru ca
ascultând ceea ce spuneți, să învăț să vă iubesc și să fac mereu
Presfânta Voință a lui Dumnezeu.

Lecția Reginei Cerului: Fiică preaiubită, oh, cât te-am

aștept pentru a continua lecțiile mele despre împărăția pe
care mereu mai mult o extindea în mine FIATUL Suprem.
Acum, tu trebuie să știi că micuța casă din Nazaret pentru
Mama ta, pentru dragul și blândul Isus și pentru Sfântul
Iosif era un paradis. Dragul meu Fiu, fiind Cuvântul Veșnic,
deținea în sinea Lui, prin virtutea proprie, Voința Divină, iar
în acea mică Umanitate, locuiau mări imense de lumină,
sfințenie, bucurie și frumuseți infinite. Eu dețineam prin har
Vrerea Divină dar, deși nu am putut să îmbrățișez
imensitatea precum iubitul Isus, pentru că El era Dumnezeu
și Om, iar Eu eram mereu creatura Sa finită, cu toate acestea,
FIATUL Divin m-a umplut atât de mult, că a format mările
sale de lumină, sfințenie, iubire, frumusețe și fericire și era

91
atât de mare lumina, iubirea și tot ceea ce putea să dețină
Vrerea Divină care ieșea de la Noi, încât Sfântul Iosif
rămânea umbrit, copleșit încât trăia din iluminările noastre.
Dragă fiică, în această casă din Nazaret se afla în
plinătatea ei împărăția Voinței Divine. Fiecare mic act al
nostru, adică: munca, aprinderea focului, pregătirea
mâncării erau toate însuflețite de Vrerea Supremă și
formate pe fermitatea sfințeniei și a iubirii pure. Deci, de la
cel mai mic până la cel mai mare act al nostru se nășteau
bucurii, fericiri și beatitudini imense, iar noi am rămas atât
de copleșiți, încât ne-am simțit ca sub o ploaie abundentă de
noi bucurii și mulțumiri de nedescris. Fiica mea, tu trebuie
să știi căci Voința Divină deține prin natură izvorul
bucuriilor și când domnește în făptură, se bucură să dea în
fiecare act al său, actul nou și continuu a bucuriilor și
fericirilor Sale. Oh, cât eram de fericiți! Totul era pace,
uniune totală, iar unul se simțea onorat să asculte de
celălalt; și dragul meu Fiu concura cu noi, dar voia să fie
comandat în muncile mici când de Mine când de dragul
Sfânt Iosif. Oh, cât era de frumos să-L văd în actul în care îl
ajuta pe tatăl său purtător de grijă în muncile de artă, să-L
văd mâncând, și câte mări de haruri făcea să curgă în acele
acte de dragul făpturilor!
În acest moment, ascultă-mă: în această casă din
Nazaret a fost formată în Mama ta și în Umanitatea Fiului
meu împărăția Voinței Divine, ca să o dăruiască familiei
omenești când ea ar fi fost pregătită să primescă binele
acestei împărății. Și, chiar dacă, Fiul meu era Rege și Eu
Regină, eram Rege și Regină fără popor; împărăția noastră,
deși putea să-i cuprindă pe toți și să dea viață tuturor, era
pustie, pentru că trebuia să fie mai întâi Răscumpărarea,
pentru a pregăti și dispune omul să vină în această
împărăție așa sfântă. Mai mult de atât fiind stăpânită de
92
mine și de Fiul meu, ce aparțineam după ordinea umană
familiei omenești, iar în virtutea FIATULUI Divin și al
Cuvântului Întrupat Familiei Divine, făpturile primeau
dreptul de a intra în această împărăție, iar Divinitatea ceda
dreptul și lăsa porțile deschise pentru cine voia să intre. De
aceea viața noastră ascunsă în toți acești ani lungi, a folosit
pentru pregătirea împărăției Voinței Divine făpturilor. Iată
de ce vreau să-ți fac cunoscut ceea ce a lucrat în mine acest
FIAT Suprem, ca să uiți voința ta și dând mâna Mamei tale
să te pot însoții să cunoști bunurile pe care cu multă iubire
ți le-am pregătit. Spune-mi, fiica Inimii mele mă vei mulțumi
pe mine și pe dragul tău și al meu Isus, care cu atât de multă
iubire te așteptăm în această împărăție atât de sfântă, să
trăiești împreună cu noi pe deplin din Voința Divină?
Acum ascultă, dragă fiică, un alt moment de iubire pe
care în această casă din Nazaret mi L-a oferit dragul meu
Isus: El m-a făcut păstrătoarea întregii Sale vieți. Dumnezeu
când face o operă, nu o lasă neterminată, nici în gol, dar
caută mereu o făptură în care să poată închide și să sprijine
toată opera Sa; altfel ar fi pericolul ca Dumnezeu să facă
operele Sale inutile, ceea ce nu se poate întâmpla. Deci
dragul meu Fiu așeza în mine operele Sale, durerile Sale,
cuvintele Sale, totul; până și respirația o depozita în Mama
Sa, iar când ne retrăgeam în cămăruța noastră, El lua
cuvântul Său dulce și îmi nara toate Evangheliile pe care
trebuia să le predice publicului, Sacramentele pe care
trebuia să le instituie, totul îmi încredința și așezând totul
în mine mă constituia canalul și izvorul veșnic, pentru că din
mine trebuia să iasă viața Sa și toate bunurile Sale de dragul
tuturor făpturilor. Oh, cât de bogată și fericită m-am simțit,
așezând în mine tot ceea ce făcea dragul meu Fiu Isus!
Vrerea Divină care domnea în mine îmi dădea spațiul
pentru a putea primi tot, iar Isus a simțit schimbul de iubire,

93
de glorie al marii opere a Răscumpărării Mamei Sale. Ce
lucru nu am primit de la Dumnezeu, pentru că nu am făcut
niciodată voința mea, ci mereu pe a Sa? Totul, chiar însăși
viața Fiului meu era la dispoziția mea; iar în timp ce
rămânea mereu în mine, O puteam biloca, pentru a O da
celor care mi-O vor cere cu iubire.
Acum, fiica mea, un cuvânt pentru tine. Dacă vei face
mereu Voința Divină și niciodată pe a ta și vei trăi în Ea, Eu,
Mama ta, voi face depozitul tuturor bunurilor Fiului meu în
sufletul tău. Oh, cât de fericită te vei simți! Vei avea la
dispoziția ta o Viață divină, care îți va da totul; iar Eu, ca o
adevărată Mamă, voi sta de veghe, ca această Viață să
crească în tine și să formeze împărăția Voinței Divine.

Sufletul: Mamă sfântă, în brațele tale mă abandonez;

sunt o mică fiică care simte nevoia extremă a îngrijirilor tale
materne. Oh, te rog, ia această voință a mea și închide-o în
Inima ta și nu mi-o mai da, ca să pot fi fericită trăind mereu
din Voința Divină; așa te voi mulțumi pe tine și pe dragul meu
Isus.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni să faci

trei vizite în casa din Nazaret, pentru a onora Sacra Familie,
recitând trei Tatăl nostru, Bucură-te Marie, și Slavă Tatălui,
rugându-ne să te primim să trăiești în mijlocul Nostru.

Jaculatorie: Isus, Maria și Iosif, lăsați-mă să stau

împreună cu voi și să trăiesc în împărăția Voinței lui
Dumnezeu.

94
 Ziua a XXVI-a.
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine.
Ora durerii se aproprie. Dureroasa
despărțire. Isus în viața Sa publică și
apostolică.

Sufletul către Mama sa Cerească: Iată-mă din nou la

tine, Regina mea Mamă; astăzi iubirea mea de fiică mă face
să alerg către tine pentru a fi spectatoare, când dulcele meu
Isus despărțindu-se de tine, ia calea pentru a forma viața Sa
apostolică în mijlocul făpturilor. Mamă sfântă, știu că vei
suferi mult; fiecare moment de despărțire de Isus îți va costa
viața, iar eu, fiica ta, nu vreau să te las singură, vreau să-ți
șterg lacrimile, iar cu, compania mea vreau să înlătur
singurătatea t și în timp ce vom sta împreună, tu vei continua
să-mi dai frumoasele tale lecții, despre Voința Divină.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubita mea fiică,

compania ta îmi va fi foarte plăcută, pentru că voi simții în
tine primul dar pe care mi-l face Isus, un dar format dintr-o
iubire pură, produs din al Său și al meu sacrificiu, darul care
mă va costa viața Fiului meu.
Acum dă-mi atenție și ascultă-mă. Ascultă, fiica mea,
pentru Mama ta începe o viață de durere, de singurătate și
de lungi despărțiri de supremul meu Bine Isus. Viața
ascunsă s-a terminat și El simte nevoia irezistibilă de iubire,
să iasă în public, pentru a se face cunoscut și să meargă în
căutarea omului rătăcit în dezordinea voinței sale, în prada
tuturor relelor. Dragul de Sfântul Iosif era deja mort, Isus
pleca iar Eu am rămas singură în căsuța cea mică. Când
iubitul meu Isus mi-a cerut ascultarea de a pleca, pentru că

95
nu făcea niciodată nimic dacă mai întâi nu îmi spunea, Eu
am simțit o prăbușire în Inimă, însă cunoscând că aceea era
Voința Supremă, am spus imediat al meu FIAT, nu am ezitat
nicio clipă și între FIATUL meu și FIATUL Fiului meu ne-am
despărțit. În răbufnirea iubirii noastre, m-a binecuvântat și
m-a lăsat. Eu L-am însoțit cu privirea cât am putut, apoi
retrăgându-mă, m-am abandonat în acea Vrere Divină care
era viața mea. Dar, o putere al FIATULUI Divin, această
Vrere Sfântă nu mă făcea să pierd niciodată din vedere pe
Fiul meu, nici El nu mă pierdea pe mine, ba chiar am simțit
bătăile Inimii Sale în inima mea iar Isus a simțit-o pe a mea
într-a Sa. Dragă fiică, Eu L-am primit pe Fiul meu din partea
Vrereii Divine și ceea ce această Vrere Sfântă oferă, nu este
dat să se termine nici să suporte despărțiri; darurile sale
sunt permanente și eterne. Deci Fiul meu era al meu, nimeni
nu putea să mi-L ia, nici moartea, nici durerea, nici
despărțirea, pentru că Vrerea Divină mi L-a dăruit. Deci
separarea noastră era aparentă, însă în realitate eram uniți.
Peste acestea a fost Voința care ne-a însuflețit: cum ne
puteam despărți?
Deci, tu trebuie să știi că lumina Voinței Divine mă
făcea să văd cât de rău Îl tratau pe Fiul meu și cu câtă
nerecunoștință. Pasul Său l-a îndreptat spre Ierusalim;
prima Sa vizită a fost în Templul sfânt, în care a început
seria predicilor Sale. Dar, vai, durere! Cuvântul Său, plin de
viață, purtător de pace, iubire și ordine, era interpretat și cu
răutate ascultat, mai ales de savanții și învățații din acele
vremuri, iar când Fiul meu spunea că era Fiul lui Dumnezeu,
Cuvântul Tatălui, Cel care a venit să-i salveze, I-au vrut atât
de mult rău, încât cu privirile lor furioase voiau să-L
divoreze. Oh, cum suferea iubitul meu Bine Isus! Cuvântul
Său creator, fiind respins, Îl făcea să simtă moartea pe care
îl dădeau cuvântului Său divin, iar Eu eram foarte atentă,

96
numai ochi privind acea Inimă Divină care sângera și Îi
ofeream Inima mea maternă pentru a primi aceleași răni,
pentru a-L consola și pentru a-I da un sprijin în actul când
era pe punctul de a ceda. Oh, de câte ori după ce a împărțit
cuvântul Său, L-am văzut uitat de toți, fără ca nimeni să-I
ofere o alinare, singur, singur, în afara zidurilor orașului, în
aer liber, sub bolta cerului înstelat, sprijinit de un copac,
plângând, se ruga pentru salvarea tuturor. Iar Mama ta,
dragă fiică, din căsuța mea, am plâns împreună cu El și în
lumina FIATULUI Divin I-am trimis lacrimile mele pentru
a-L mângâia, îmbrățișările mele caste și sărutările mele
pentru a-L întări. Deci iubitul meu Fiu, văzându-Se respins
de cei mari, de învățați, nu s-a oprit, nici nu se putea opri;
Iubirea Sa alerga, pentru că voia suflete. Deci s-a înconjurat
de săraci, de nefericiți, de infirmi, de șchiopi, de orbi, de
muți și de atât de multe alte boli cu care erau asuprite
săracele făpturi, toate imagini a multelor rele pe care le-a
produs voința umană în ele. Iar dragul Isus, îi însănătoșea
pe toți, îi consola și-i instruia pe toți, așa că a devenit
prietenul, tatăl, medicul, învățătorul săracilor.
Fiica mea, se poate spune că săracii păstori au fost cei
care cu vizitele lor L-au primit când s-a născut și că săracii
sunt cei care L-au urmat în ultimii ani din viață aici jos până
să moară. De aceea săracii, ignoranții, sunt mai simpli, mai
puțin atașați la judecata lor și de aceea sunt cei mai
favorizați, cei mai binecuvântați și cei mai iubiți de Fiul meu
drag, așa că, îi alege pe săracii pescari să fie Apostolii, și
coloanele viitoarei Biserici.
Acum, preaiubită fiică, dacă ți-aș spune ceea ce a făcut
și a suferit Fiul meu și Eu, în acești trei ani din viața Sa
publică, m-aș lărgi prea mult. Ceea ce îți recomand este că
în tot ceea ce poți să faci și să suferi, primul act al tău și
ultimul să fie FIATUL Divin. În FIAT ne-am separat de Fiul
97
meu, iar FIATUL mi-a dat puterea de a face sacrificiul. Așa
vei găsi putere în toate, chiar și în durerile care îți costă
viața, dacă vei închide totul în eternul FIAT. De aceea dă
cuvântul Mamei tale, că te vei afla mereu în Voința Divină.
Așa și tu vei simți inseparabilitatea de mine și de al nostru
suprem Bine Isus.
Sufletul: Preadulce Mamă, cât te compătimesc văzân-
-du-te suferind atât de mult! Oh, te rog, lacrimile tale și cele
ale lui Isus, varsă-le în sufletul meu, pentru a le rearanja și a
le închide în FIATUL divin.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, îmi vei da

toate durerile tale să fie companiea singurătății mele, iar în
fiecare durere vei pune un „Te iubesc” pentru mine și al tău
Isus ca să repari pentru cei care nu vor să asculte
învățăturile lui Isus.

Jaculatorie: Mamă divină, cuvântul tău și cel al lui Isus

să coboare în inima mea și să formeze în mine împărăția
Voinței Divine.

Ziua a XXVII-a
Regina durerilor în împărăția Voinței
Divine.
Sună ora durerii: Pătimirea, uciderea lui
Dumnezeu. Plânsul întregii naturi.

Sufletul către Mama sa în suferință: Draga mea

Mamă îndurerată, astăzi mai mult ca niciodată simt nevoia
irezistibilă să stau aproape de Tine. Nu, nu mă voi îndepărta
de lângă tine, pentru că vreau să fiu spectatoarea crudelor
98
tale dureri și să-ți cer ca fiică, harul să așezi în mine durerile
tale și pe cele ale Fiului tău Isus, chiar și însăși moartea Sa,
astfel ca moartea Sa și durerile tale să-mi dea harul să dau
moarte în mod continuu voinței mele și deasupra ei să faci să
apară viața Voinței Divine.

Lecția Reginei durerilor: Preaiubită fiică a mea, nu

îmi refuza compania ta în marea mea amărăciune.
Divinitatea deja a decretat ultima zi a Fiului meu, aici, pe
pământ. Deja un Apostol L-a trădat, dându-L în mâinile
iudeilor pentru a-L da la moarte. Deja dragul meu Fiu, dând
în exces de iubire și nevrând să-i lase pe fiii săi, care cu atât
de multă iubire a venit să-i caute pe pământ, se lasă în
Sacramentul Euharistiei, pentru ca orcine Îl vrea, să-L poată
avea. Prin urmare viața Fiului meu este aproape de final
pentru a-și lua zborul spre Patria Cerească. Ah, dragă fiică,
FIATUL Divin mi L-a dat; Eu în FIATUL Divin L-am primit
și acum în același FIAT Îl consemnez. Mi se rupe Inima și
mări de dureri imense mă inundă, simt că viața mă
părăsește din cauza cumplitelor dureri. Dar nu am putut
refuza nimic FIATULUI Divin, ba chiar m-am simțit dispusă
să o sacrific cu însele mâinile mele dacă ar fi vrut. Forța
Vrerii Divine este atotputernică, iar Eu am simțit o
asemenea tărie prin virtutea Ei, că mai degrabă aș fi fost
mulțumită să mor decât să refuz ceva Voinței Divine.
Așadar, fiica mea, ascultă-mă: Inima mea maternă este
înecată în dureri. Numai gândul că trebuie să-mi moară Fiul,
Dumnezeul meu, Viața mea, aceasta este mai mult decât
moartea pentru Mama ta; și totuși știu că trebuie să trăiesc.
Cât chin! Câte despicături profunde se formează în Inima
mea, ca și cum lănci tăioase îmi trec dintr-o parte în alta! Și
totuși, fiica mea, îmi pare rău să spun, dar trebiue să-ți spun:
în aceste dureri și despicături profunde și în durerile

99
iubitului meu Fiu era sufletul tău, voința ta umană, care
nefăcându-se dominată de Aceea a lui Dumnezeu, noi am
acoperit-o de dureri, am îmbălsămat-o, am întărit-o cu
durerile noastre, ca să fie dispusă să primească viața Voinței
Divine.
Ah, dacă FIATUL Divin nu m-ar fi susținut și nu ar fi
continuat cursul său, al infinitelor mări de lumină, bucurie
și fericire alături de mările durerilor mele îngrozitoare, Eu
aș fi murit de atâtea ori, pentru câte dureri a suferit dragul
meu Fiu. Oh, cât de sfâșiată m-am simțit când L-am văzut
ultima oară palid, cu o tristețe de moarte pe față și cu vocea
tremurândă ca și cum ar fi vrut să dea în plâns, mi-a spus:
„Mama adio! Binecuvântează-L pe Fiul tău și dă-mi
ascultarea de a muri. Al meu și al tău FIAT Divin M-a făcut
să Mă întrupez, al meu și al tău FIAT Divin trebuie să Mă
facă să mor. Îndată, o Mamă dragă pronunță al tău FIAT și
spune-mi: Te binecuvântez și Îți dau ascultarea de a muri
răstignit; așa vrea Vrerea veșnică, așa vreau și Eu”.
Fiica mea, ce prăbușire a provocat Inimii mele
străpunse! Și totuși a trebuit să-ți spun, pentru că în noi nu
existau dureri forțate, ci toate voluntare. Deci, de ambele
părți ne-am binecuvântat și dându-ne acea privire care nu
știe să se mai dezlipească de persoana iubită, dragul meu
Fiu, Viața mea dulce, a pornit, iar Eu, Mama ta suferindă, am
rămas, dar ochiul sufletului meu nu L-a pierdut niciodată
din vedere. L-am urmat în grădina (măslinilor), în agonia Sa
îngrozitoare și oh, cum mi-a sângerat Inima văzându-L
abandonat de toți, până și de cei mai credincioși și dragi
Apostoli.
Fiica mea, abandonul persoanelor dragi este una
dintre durerile cele mai mari pentru o inimă umană în orele
furtunoase ale vieții, mai ales pentru Fiul meu, care atât de
mult i-a iubit și beneficat și era în actul să-și dea viața
100
pentru cei care deja L-au abandonat în orele cele mai grele
ale vieții Sale, ba chiar au fugit. Câtă durere, câtă durere! Iar
Eu, văzându-L, agonizând, transpirând sânge, am agonizat
împreună și L-am susținut în brațele mele materne. Eu eram
inseparabilă de Fiul meu, durerile Sale se reflectau în Inima
mea topită de durere și de iubire, iar Eu le-am simțit mai
mult ca și cum ar fi fost ale mele. Așa L-am urmat toată
noaptea. Nu a fost durere și nicio acuză care I-au adus-o și
care să nu fi răsunat în Inima mea. Dar în zorile dimineții,
nemaiputând, însoțită de discipolul Ioan, de Magdalena și
de alte femei evlavioase, am vrut să-L urmez pas cu pas, de
la un tribunal la altul, chiar și fizic.
Fiica mea preaiubită, Eu am auzit ca o furtună bătăile
care plouau peste trupul gol al Fiului meu, am auzit
batjocurile, râsetele satanice și loviturile pe care I le dădeau
peste cap în actul încoronării cu spini. L-am văzut când Pilat
L-a arătat poporului desfigurat și de nerecunoscut, am auzit
asurzindu-mi urechile de acel „răstignește-L, răstignește-L”,
L-am văzut punându-și crucea pe umeri, istovit, fără
suflare; iar Eu, nemaiputând suporta, am grăbit pasul
pentru a-I da ultima îmbrățișare și a-I șterg fața udată de
sânge. Dar ce! Pentru noi nu era milă; iar cruzii soldați L-au
tras cu funiile și L-au făcut să cadă. Dragă fiică, ce durere
sfâșietoare de a nu-l putea ajuta pe Fiul meu drag în atât de
multe dureri! Așadar, fiecare durere deschidea o mare de
durere în străpunsa mea Inimă. În sfârșit L-am urmat până
pe Calvar, unde în mijlocul durerilor de neimaginat și
desfigurarea teribilă, a fost răstignit și înălțat pe cruce și
doar atunci mi-a fost îngăduit, să stau la picioarele crucii,
pentru a primi de pe buzele Sale muritoare, darul,[viața]
tuturor fiilor mei, dreptul și sigilarea maternității mele
peste toate făpturile. Și după puțin, între chinuri
nemaiauzite, și-a dat ultima suflare. Toată natura s-a

101
îmbrăcat în jale și a plâns moartea Creatorului Său. A plâns
soarele, întunecându-se și retrăgându-se înspăimântat de
pe fața pământului. A plâns pământul cu un puternic
cutremur, despicându-se în diferite puncte din cauza
durerii morții Creatorului Său. Toți au plâns, mormintele
deschizându-se, morții înviind, de asemenea și vălul
Templului plânse de durere despicându-se. Toți au pierdut
însuflețirea și au simțit teroare și spaimă. Fiica mea, și
Mama ta stătea împietrită de durere, așteptându-L în
brațele mele pentru a-L așeza în mormânt.
Acum ascultă-mă: în intensa mea durere, cu durerile
Fiului meu vreau să-ți vorbesc de relele grave a voinței tale
umane. Privește-L în brețele mele suferinde, cât este de
desfigurat: este adevăratul portret al relelor pe care vrerea
umană îl face sărmanelor făpturi, iar Fiul meu drag, vrea să
sufere atât de multe dureri pentru a ridica această voință
căzută în profunditatea tuturor mizeriilor. Iar fiecare
durere a lui Isus și fiecare durere a mea au chemat [voința
umană] să învie în Voința Divină. A fost atât de mare iubirea
noastră, că pentru a pune în siguranță această voință umană
am umplut-o cu durerile noastre, aproape să o înecăm și
pentru a o închide înăuntrul mărilor imense a durerilor
mele și în acelea ale iubitului meu Fiu.
Așadar, Mama ta suferindă, în această zi de dureri este
în întregime pentru tine.De aceea, dă-mi în schimb, voința
ta în mâinile mele, ca să o închid în rănile sângerânde ale lui
Isus, ca cea mai frumoasă victorie a pătimirii și morții Sale
și ca triumf al durerilor mele îngrozitoare.
Sufletul: Mamă suferindă, cuvintele tale îmi rănesc
inima și simt că mor auzind că voința mea rebelă v-a făcut să
suferiți atât de mult. De aceea te rog să o închizi în rănile lui
Isus, pentru a trăi din durerile Sale și din durerile tale
îngrozitoare.

102
 Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei săruta
rănile lui Isus spunând cinci acte de iubire, rugându-mă ca
durerile mele să sigileze voința ta în deschizătura sacră a
coastei Sale.

Jaculatorie: Rănile lui Isus și durerile Mamei mele,

să--mi dea harul ca voința mea să învie în Voința lui
Dumnezeu.

Ziua a XXVIII-a.
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine. Limbul, așteptarea, victoria asupra
morții, Învierea.

Sufletul către Regina sa Mamă: Străpunsă Mamă,

fiica ta mică, știindu-te singură fără iubitul Bine Isus, vrea să
se țină strâns de tine, să-ți facă companie în amara ta
dezolare. Fără Isus toate lucrurile se schimbă în durere
pentru tine. Amintirea durerilor Sale sfâșietoare, sunetul
dulce al vocii Sale, care încă răsună în auzul tău, privirea
fascinantă a dragului Isus, când dulce, când tristă, când
umflată de lacrimi, care îți răpeau mereu Inima maternă,
nemaiavându-le cu tine, sunt săbii ascuțite care străpung
dintr-o parte în alta Inima ta. Mamă dezolată, fiica ta dragă
vrea pentru fiecare durere să-ți dea o consolare, o mângâiere.
Totuși, aș vrea să fiu Isus pentru a putea să-ți dau toată
iubirea, toate alinările, mângâierile și compătimirile pe care
ți le-ar fi dat însuși Isus în această stare de amară dezolare.
Dulcele Isus m-a încredințat ție ca fiică; de aceea așază-mă în
locul Său în Inima ta maternă, iar eu o să fiu numai pentru
Mama mea, îți voi șterge lacrimile și îți voi ține mereu
companie.

103
 Lecția Reginei și a Mamei dezolate: Fiică preaiubită,
mulțumesc pentru compania ta, dar dacă vrei ca ea să fie
dulce, dragă și aducătoare de liniște Inimii mele străpunse,
vreau să găsec în tine Voința Divină lucrătoare, stăpână și
care să nu cedeze voinței tale, nici cât măcar o respirație de
viață. Atunci da, te voi schimba cu Fiul meu Isus, pentru că
stând Voința Sa în tine, în Ea îl voi simții pe Isus în inima ta
și oh, cât de fericită o să fiu să găsesc în tine primul fruct al
durerilor și a morții Sale. Să găsesc în fiica mea, pe iubitul
meu Isus! Chinurile mele se vor schimba în bucurii, iar
durerile mele în victorii.
Acum ascultă-mă, fiica durerilor mele. De îndată ce
dragul meu Fiu și-a dat ultima suflare, s-a coborât în limb ca
triumfător și aducător de slavă și fericire, în acea temniță în
care se găseau toți Patriarhi și Profeți, primul părinte Adam,
dragul de Sfânt Iosif și sfinții mei părinți și toți cei care în
virtutea meritelor așteptate al viitorului Răscumpărător
s-au salvat. Eu eram nedespărțită de Fiul meu, nici măcar
moartea nu mi-L putea lua, așadar în răbufnirea durerilor
mele L-am urmat în limb și am fost spectatoarea sărbătorii
mulțumirilor pe care toată acele persoane au dat-o Fiului
meu, pentru că a suferit atât de mult și că primul Său pas era
făcut spre ei, pentru a-i face fericiți și să-i ducă cu Sine în
Slava cerească. Prin urmare, imediat ce a murit, așa au
început victoriile și slava pentru Isus și pentru toți cei care
Îl iubeau. Acesta, dragă fiică, este simbolul, că atunci când
făptura face să moară voința sa, cu uniunea Voinței Divine
încep victoriile în mod divin, gloria, bucuria, chiar și în
mijlocul celor mai mari dureri. Așadar, în ciuda faptului că
ochii sufletului meu Îl urmărea pe Fiul meu și niciodată nu
L-am pierdut din vedere, totuși în cele trei zile care a stat în
mormânt, Eu am simțit atâta nerăbdare de al vedea înviat,
că mergeam și repetam în năvalnica mea iubire: „Înalță-te,

104
Gloria mea, înalță-te Viața mea”. Dorințele mele erau
arzătoare, suspinele mele erau de foc, încât m-am simțit
mistuită. Dar, în aceste nerăbdări am văzut că dragul meu
Fiu, însoțit de acea mare mulțime de persoane, a ieșit din
limb în act de triumf și i-a dus la mormânt. Erau zorile celei
de-a treia zi și cum toată natura l-a plâns, acum se bucura,
atât de mult că soarele și-a anticipat cursul său ca să fie
prezent în actul învierii Fiului meu. Dar, o minunăție,
înainte de a învia, a arătat acelei mulțimi de persoane
Preasfânta sa Umanitate însângerată, rănită, desfigurată,
cum a fost redusă din iubire pentru ei și pentru toți. Toți au
fost mișcați și au admirat excesele de iubire și marele
miracol al Răscumpărării.
Acum, fiica mea, oh, cât aș vrea să fii prezentă în actul
în care a înviat Fiul meu! El era în întregime maiestate; din
Divinitatea sa, unită cu Sufletul său, țâșneau mări de lumină
și de frumusețe încântătoare, încât să se umplea Cerul și
pământul și ca triumfător, folosind puterea Sa, porunci
Umanității sale moarte să primească din nou Sufletul său și
să învie triumfător și glorios la o viață nemuritoare. Ce act
solemn! Dragul meu Isus triumfa asupra morții spunând:
„Moarte, tu nu vei mai fi moarte, ci viață”. Cu acest act de
triumf, punea sigiliul, căci era Om și Dumnezeu, iar cu
Învierea sa confirma doctrina Sa, miracolele, viața
Sacramentelor și întreaga viață a Bisericii și nu numai, ci
aducea triumful asupra voințelor omenești slabe și aproape
stinse în adevăratul bine, de a face să triumfe peste ele viața
acelui Vrere Divin, care trebuia să aducă făpturilor
plinătatea sfințeniei și a tuturor bunurilor; și în același timp
dăruia trupurilor, în virtutea Învierii sale, germenul de a
învia la slava nepieritoare. Fiica mea, Învierea Fiului meu
conține totul, spune și confirmă totul și este actul cel mai
solemn pe care El l-a făcut din iubire pentru făpturi.

105
 Acum ascultă-mă, fiica mea, vreau să-ți vorbesc ca o
Mamă care își iubește fiica foarte mult. Vreau să-ți spun ce
înseamnă să faci Voința lui Dumnezeu și să trăiești în Ea, iar
exemplul ți-l dăm Fiul meu și Eu. Viața noastră a fost
presărată de dureri, de sărăcie, de umiliri, până să-L văd
murind în dureri pe iubitul meu Fiu, dar în toate acestea era
prezentă Voința Divină. Ea era viața durerilor noastre, iar
noi ne-am simțit triumfători și victorioși, schimbând însăși
moartea în viață. Mai mult de atât, văzând marele bine, de
bunăvoie ne prezentam să pătimim, pentru că stând în noi
Voința Divină, nimeni nu putea să se impună asupra Ei și
nici peste noi. Pătimirea stătea în puterea noastră și am
chemat-o ca aliment și triumf al Răscumpărării, ca să putem
duce binele lumii întregi. Acum, dragă fiică, dacă viața ta,
durerile tale vor avea în centru ca viață Voința Divină, fii
sigură că dulcele Isus se va folosi de tine și de durerile tale
pentru a da ajutor, lumină, haruri întregului univers. De
aceea fă-ți curaj, Voința Divină știe să facă lucruri mari unde
Ea domnește și în toate circumstanțele oglindește-te în
Mine și în dulcele tău Isus și mergi înainte.

Sufletul: Mamă sfântă, dacă tu mă ajuți și mă vei ține

sub mantia ta protectoare, făcându-mi de santinelă cerească,
eu sunt sigură că toate durerile mele le voi transforma în
Voința lui Dumnezeu și te voi urma pas cu pas, pe căile
nesfârșite ale FIATULUI Suprem pentru că știu că fascinanta
ta iubire de Mamă, puterea ta, vor învinge voința mea și o vei
ține în puterea ta, mi-o vei schimba din nou dându-mi în
schimb Voința Divină. De aceea, Mama mea, ție mă
încredințez și în brațele tale mă abandonez.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei spune de

șapte ori: „Nu voința mea, ci a ta să fie făcută”, însușindu-ți

106
durerile mele mi le vei oferi, pentru a-mi cere harul ca tu să
faci mereu Voința Divină.

Jaculatorie: Mama mea, prin Învierea Fiului tău, fă-mă

să înviu în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XXIX-a.
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine.
Ora triumfului. Aparițiile lui Isus.
Cei fugiți se strâng în jurul Fecioarei, ca
arca de salvare și de iertare. Isus pleacă la
Cer.

Sufletul către Regina Mamă: Mamă admirabilă, iată-

mă din nou la tine, pe genunchii tăi materni, pentru a mă uni
cu tine în sărbătoarea și trimful Învierii dragului nostru Isus.
Cât este de frumos astăzi aspectul tău, toată afabilă, toată
blândă, toată bucurie! Mi se pare că te văd înviată împreună
cu Isus. Oh, o Mamă sfântă, în atâta bucurie și tiumf nu uita
de fiica ta, ba chiar, închide în inima mea germenul Învierii
lui Isus, astfel în virtutea ei să înviu pe deplin în Voința Divină
și să trăiesc mereu unită cu tine și cu dulcele meu Isus.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântată fiică a Inimii

mele materne, mare a fost bucuria și triumful meu în
Învierea Fiului meu. Eu m-am simțit renăscută și înviată în
El. Toate durerile mele s-au schimbat în bucurii și în mări
de haruri, de lumină, de iubire, de iertare pentru făpturi, iar

107
maternitatea mea se întindea deasupra tuturor fiilor mei,
dați mie de Isus cu sigiliul durerilor mele.
Acum ascultă-mă, dragă fiică: tu trebuie să ști, că după
moartea Fiului meu m-am retras în Cenacol împreună cu
iubitul Ioan și Magdalena. Dar Inima mea rămânea
străpunsă, căci numai Ioan îmi era alături, iar în durerea
mea am spus: „Și ceilalți Apostoli unde sunt?” Dar, cum
aceștia au auzit că Isus era mort, atinși de haruri speciale,
toți, emoționați și plângând, unul câte unul, fugarii s-au
strâns în jurul meu, făcându-mi coroană, îmi cereau iertare
cu lacrimi și suspine, căci meschini, fugind l-au abandonat
pe Învățătorul lor. Eu i-am primit ca o mamă, în arca de
refugiu și de salvare a Inimii mele și i-am asigurat pe toți de
iertarea Fiului meu, i-am încurajat să nu se teamă, le-am
spus că soarta lor era în mâinile mele, pentru că pe toți mi
i-a dat ca fii, iar Eu îi recunoșteam ca atare.
Binecuvântată fiică, tu știi că Eu am fost prezentă la
Învierea Fiului meu. Dar nu am făcut cunoscut nimănui,
așteptând ca însuși Isus să se arate, că a înviat glorios și
triumfător. Prima care L-a văzut înviat, a fost fericita
Magdalena, apoi femeile evlavioase și toate veneau la Mine
spunându-mi că L-au văzut pe Isus înviat, că mormântul era
gol, iar Eu îi ascultam pe toți și cu un aer triumfător îi
confirmam pe toți în credința Învierii. Până seara aprope
toți Apostolii L-au văzut și toți se simțeau ca triumfători
pentru că au fost Apostolii lui Isus. Ce schimbare de scenă,
dragă fiică: imaginea celor care s-au lăsat dominați mai întâi
de voința umană, reprezintându-i pe Apostolii care au fugit,
și și-au abandonat Învățătorul cu atât de multă teamă și
frică și care sau ascuns, iar Petru chiar L-a renegat. Oh, dacă
ar fi fost dominați de Voința Divină, niciodată nu ar fi fugit
de lângă Învățătorul lor, ci curajoși și învingători nu s-ar fi

108
îndepărtat niciodată de lângă El și s-ar fi simțit onorați să-
și dea viața pentru a-L apăra.
Acum, dragă fiică, iubitul meu Fiu Isus, a rămas înviat
pe pământ patruzeci de zile. Deseori, deseori, le apărea
Apostolilor și discipolilor pentru a-i confirma în credință și
siguranța Învierii sale, iar când nu stătea cu Apostolii, stătea
împreună cu Mama sa în Cenacol, înconjurat de sufletele
ieșite din limb. Dar cum expira termenul celor patruzeci de
zile, iubitul Isus instruindu-i pe Apostoli, a lăsat-o pe Mama
sa ca îndrumătoare și învățătoare, ne-a promis coborârea
Duhului Sfânt și binecuvântându-ne pe toți, a plecat,
luându-și zborul către bolta Cerurilor, împreună cu acea
mare mulțime de persoane ieșite din limb. Toți cei care
stăteau, și erau un mare număr, L-au văzut urcând, dar când
au ajuns sus în înălțimi, un nor de lumină L-a luat din văzul
lor.
Dar, fiica mea, Mama ta L-a urmat în Cer și a asistat la
marea sărbătoare a Înălțării. Mai mult de atât, fiindcă
pentru mine patria Cerească nu îmi era străină și apoi fără
mine nu ar fi fost completă sărbătoarea Fiului meu Înălțat
la Cer.
Acum un cuvânt pentru tine, fiică preaiubită. Tot ceea
ce ai ascultat și ai admirat, nu a fost altceva decât putera
Vrerii Divine lucrătoare în mine și în Fiul meu. De aceea
doresc atât de mult să închid în tine viața Voinței Divine:
este viață lucrătoare, pentru că toți o au, dar majoritatea o
țin sufocată, nu pentru a o folosi, în timp ce Ea ar putea face
miracole de sfințenie, de haruri și opere demne de puterea
Sa, dar Ea este constrânsă de ființele umane să stea cu
mâinile strânse fără să-și poată manifesta puterea Sa. De
aceea fii atentă și fă ca Cerul Voinței Divine să se extindă în
tine și să lucreze cu puterea Sa ceea ce vrea și cum vrea.

109
 Sufletul: Presfântă Mamă, frumoasele tale lecții mă
captivează și oh, cât aș vrea și cât doresc viața lucrătoare a
Voinței Divine în sufletul meu! Vreau să fiu și eu inseparabilă
de Isus al meu și de tine, Mama mea. Dar pentru a fi sigură de
asta, tu trebuie să-mi promiți că vei ține voința mea închisă
în Inima ta maternă și în ciuda faptului, că m-ar costa mult,
nu trebuie să mi-o dai niciodată. Numai așa pot fi sigură,
altfel vor fi mereu cuvinte, dar faptele nu le voi face niciodată.
Așadar, fiica ta ți se recomandă și de la tine speră totul.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei face trei

plecăciuni în actul când Fiul meu s-a înălțat la Cer și Îl vei
ruga să te înalțe în Voința Divină.

Jaculatorie: Mama mea, cu puterea ta triumfă în

sufletul meu și fă-mă să renasc în Voința lui Dumnezeu.

Ziua a XXX-a.
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine.
Învățătoarea apostolilor, reședința și
centrul Bisericii născătoare și barca de
refugiu. Coborârea Duhului Sfânt.

Sufletul către Mama sa Cerească: Iată-mă din nou la

tine, Suverana Cerului: mă simt atât de atrasă spre tine, încât
număr minutele, așteptând până când Preaînălțimea ta
Supremă mă chemi să-mi dea frumoasele surprize ale
lecțiilor tale materne. Iubirea ta de Mamă mă captivează și
știind că Tu mă iubești, inima mea se bucură și am toată
încrederea că Mama mea îmi va da multă iubire, multe

110
haruri, să formeze o dulce încântare voinței mele umane,
încât Vrerea Divină să-și extindă mările Sale de lumină în
sufletul meu și să-și pună sigiliul FIATULUI său în toate
actele mele. Oh, o Mamă Sfântă, nu mă mai lăsa singură și fă
să coboare în mine Duhul Sfânt, ca să-mi ardă ceea ce nu
aparține Voinței Divine.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântata mea fiică,

cuvintele tale fac ecou în Inima mea și simțindu-mă rănită,
mă revărs în tine cu mările mele de haruri. Oh, cum aleargă
spre fiica mea, să-i dea viața Voinței Divine! Dacă tu îmi ești
fidelă, Eu nu te voi mai lăsa, voi sta mereu cu tine ca să-ți
dau în fiecare act al tău, cuvânt și bătaie a inimii, alimentul
Voinței Divine.
Acum ascultă-mă, fiica mea. Al nostru suprem Bine
Isus, a plecat în Cer și stă înaintea Tatălui său Ceresc, să
pledeze pentru fiii și frații săi lăsați pe pământ. El din Patria
cerească îi privește pe toți, nu-i scapă nimeni, și este atât de
mare Iubirea Sa că încă o mai lasă pe Mama sa pe pământ
pentru a da alinare, ajutor, instruire și însoțire fiilor Săi și ai
mei.
Dar tu trebuie să știi că, imedit ce Fiul meu a plecat în
Cer, Eu am continuat să stau împreună cu Apostolii în
Cenacol, așteptându-L pe Duhul Sfânt. Toți strânși în jurul
meu, se ruga împreună, nu făceau nimic fără îndrumarea
mea, iar când Eu luam cuvântul pentru a-i instrui, sau
spune-am unele întâmplări despre Fiul meu, pe care ei nu le
cunoșteau, ca de exemplu particularitățile nașterii Sale,
lacrimile Sale infantile, trăsăturile Sale iubitoare,
nenorocirile întâmplate în Egipt, multele minunății a vieții
ascunse în Nazaret, oh, cât erau de atenți să mă asculte,
rămâneau captivați auzind multele surprize, multele
învățături pe care mi le dădu-se, și care trebuia să le fie lor

111
de folos pentru ei, pentru că Fiul meu puțin sau nimic a
vorbit despre Sine Apostolilor, rezervând pentru mine
datoria să le fac lor cunoscut, cât i-a iubit și particularitățile
pe care doar Mama sa le cunoștea. Astfel încât, fiica mea, Eu
eram în mijlocul Apostolilor mei, mai mult decât soarele
zilei și am fost ancora, cârma, barca unde au găsit refugiu,
pentru a fi siguri și apărați de orice pericol. De aceea, pot
spune că am dat naștere Bisericii în devenire pe genunchii
mei materni, iar brațele mele au fost barca care a condus-o
spre un port sigur și încă o conduc și acum.
Deci a sosit timpul când s-a coborât Duhul Sfânt,
promis de Fiul meu, în Cenacol. Ce transformare, fiica mea!
Cum au fost invăluiți, au dobândit o nouă știință, tărie
invincibilă, iubire arzătoare; trecea prin ei o viață nouă, care
îi făcea neînfricați și curajoși, astfel că s-au împărțit în toată
lumea, pentru a face cunoscută Răscumpărarea și chiar să-
și dea viața pentru Învățătorul lor; iar Eu, am rămas cu
iubitul Ioan și am fost constrânsă să plec din Ierusalim,
pentru că a început furtuna persecuțiilor.
Fiica mea preaiubită, tu trebuie să știi, că Eu încă
continui învățătura mea în Biserică: nu este lucru care să nu
vină de la mine. Pot spune că îmi dau viața din iubire pentru
fiii mei și îi hrănesc cu laptele meu matern. Acum, în aceste
vremuri, vreau să arăt o iubire mai specială, făcând
cunoscut cum toată viața mea, a fost formată în împărăția
Voinței Divine. De aceea, te chem pe genunchii mei, în
brațele mele materne, astfel încât făcându-ți de barcă, tu să
fii sigură și să trăiești în marea Voinței Divine. Har mai mare
nu aș putea să-ți dau. Oh, Te rog, mulțumește-o pe Mama ta,
vino să trăiești în această împărăție atât de sfântă, iar când
vezi că voința ta ar vrea să aibă câte un act de viață, vino să
te refugiezi în barca sigură a brațelor mele, spunându-mi:
„Mama mea, voința mea vrea să mă trădeze, iar eu o
112
încredințez ție, astfel ca să pun în locul ei Voința Divină”. Oh,
cât de fericită voi fi dacă aș putea spune: „Fiica mea este în
întregime a mea, pentru că trăiește din Voința Divină”. Iar
Eu voi face să coboare Duhul Sfânt în sufletul tău, ca să-ți
ardă ceea ce este uman și cu suflarea Sa răcoritoare să
domnească asupra ta și să te confirme în Voința Divină.

Sufletul: Învățătoare divină, astăzi fiica ta mică își

simte inima mărită, atât de mult încât că răbufnesc în plâns
și să ud cu lacrimile mele mâinile tale materne. Un văl de
tristețe mă invadează și mă tem că nu voi avea câștig din
multele tale învățături și mai mult de atât de îngrijirile tale
materne. Mama mea, ajută-mă, întărește slăbiciunea mea,
pune pe fugă temerile mele, iar eu, abandonându-mă în
brațele tale, voi fi sigură că voi trăi toată din Voința Divină.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei recita

șapte Slavă Tatălui în onoarea Duhului Sfânt, rugându-mă
să se reînnoiască miracolele Sale asupra întregii sfintei
Biserici.

Jaculatorie: Mamă Cerească, foc și flăcări varsă în

inima mea, pentru a mă consuma și a arde tot ceea ce nu este
Voința lui Dumnezeu.

113
 Ziua a XXXI-a
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine.
Trecerea de pe pământ la Cer. Intrare
fericită.
Cerul și pământul o sărbătoresc pe noua
sosită.

Sufletul către glorioasa sa Regină: Draga mea

Mamă Cerească, mă întorc din nou în brațele tale materne iar
în privirea ta văd că un zâmbet dulce apare pe buzele tale
cele mai pure. Atitudinea ta astăzi este cu totul în sărbătoare;
mi se pare că vrei să-i narezi și să-i destăinui ceva mai
surprinzător fiicei tale. Mamă sfântă, oh, te rog, cu mâinile
tale materne atinge mintea mea, eliberează inima mea, astfel
ca să pot înțelege sfintele tale învățături și să le pun în
practică.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, astăzi Mama

ta este în sărbătoare, pentru că vreau să-ți vorbesc despre
plecarea mea de pe pământ la Cer, ziua în care am terminat
să împlinesc Voința Divină pe pământ, pentru că nu a fost în
mine nicio respirație, nicio bătaie a inimii, niciun pas în care
FIATUL Divin să nu aibă actul Său complet și aceasta m-a
înfrumusețat, m-a îmbogățit, m-a sfințit atât de mult, încât
chiar Îngerii rămâneau fermecați.
Acum, tu trebuie să știi că, înainte de a pleca către
Patria Cereacă, Eu cu iubitul meu Ioan m-am întors din nou
în Ierusalim. A fost ultima dată când am pășit pe pământ în
carne muritoare, și întreaga Creație, ca și cum ar fi intuit, se
prosterna în jurul meu; până și pești din mare, până și cea
mai mică pasăre, pe unde Eu am trecut toți voiau să fie

114
binecuvântați de Regina lor, iar Eu pe toți îi binecuvântam
și le-am dat ultimul rămas bun. Deci am ajuns la Ierusalim
și retrăgându-mă înăuntrul unui apartament unde m-a dus
Ioan, m-am închis pentru a nu mai ieși.
Acum, binecuvântată fiică, tu trebuie să știi, căci am
început să simt în mine un atât de mare martiriu de iubire,
unit cu neliniști arzătoare, pentru a ajunge la Fiul meu în
Cer, încât m-am simțit mistuită, devenind infirmă de iubire
și am trăit puternice încântări și tulburări toate din iubire.
Pentru că Eu nu am cunoscut niciodată boala, nici măcar o
indispoziție ușoară; natura mea concepută fără păcat și
trăită în totalitate doar în Voința Divină, îi lipsea germenul
relelor naturale. Dacă durerile atât de mult îmi făceau curte,
au fost toate în ordine supranaturală, iar aceste dureri au
fost pentru Mama ta Cerească triumfuri și onoruri și mi-au
dat teren pentru a face ca maternitatea mea să nu fie sterilă,
ci cuceritoarea multor fii. Așadar vezi, dragă fiică, ce
înseamnă să trăiești din Voința Divină: pierderea
germenului relelor naturale care produc, nu onoruri și
triumfuri, ci slăbiciuni, mizerii și înfrângeri. De aceea,
preaiubită fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale care
este gata de a pleca la Cer. Nu aș pleca mulțumită dacă nu aș
lăsa-o pe fiica mea în siguranță. Mai înainte de a pleca vreau
să-mi fac testamentul, lăsându-ți ca zestre însăși acea
Voință Divină pe care o deține Mama ta și care atât de mult
m-a onorat, încât m-a făcut să devin Mama Cuvântului,
Doamna și Regina Inimii lui Isus, Mama și Regina tuturor.
Ascultă, dragă fiică, este ultima zi a lunii consacrată
mie; Eu ți-am vorbit cu atât de multă iubire de ceea ce a
lucrat Voința Divină în mine, de marele bine pe care Ea știe
să-l facă și ce înseamnă să te faci dominată de Ea. Ți-am
vorbit și despre gravitatea relelor vrerii umane; dar tu crezi
că ți-am făcut o simplă narațiune? Nu, nu, Mama ta când
115
vorbește vrea să dea. Eu, în răbufnirea iubirii mele, în
fiecare cuvânt pe care ți l-am spus am legat sufletul tău de
FIATUL Divin și ți-am pregătit zestrea în care tu ai putea
trăi bogată, fericită, dotată de putere divină. În acest
moment când sunt gata de plecare, acceptă testamentul
meu: sufletul tău să fie hârtia pe care să scriu cu acel condei
de aur al Vrerii Divine și cu cerneala iubirii mele arzătoare
care mă mistuie, certificarea zestrei pe care ți-o fac.
Binecuvântată fiică, asigură-mă că nu vei mai face niciodată
voința ta; pune mâna pe Inima mea maternă și jură-mi că
vei închide voința ta în Inima mea. Așa rămânând fără ea, nu
vei mai avea ocazia să o faci, iar Eu o voi duce în Cer ca un
triumf și o victorie a fiicei mele.
Oh, dragă fiică, ascultă ultimul cuvânt al Mamei tale
muritoare de o iubire pură, primește ultima binecuvântare
ca sigiliu al vieții Voinței Divine pe care îl las în tine și care
va forma cerul tău, soarele tău, marea ta de iubire și de har.
În aceste ultime momente, Mama ta Cerească vrea să te
copleșească de iubire, să intre în profunzimea interiorului
tău, cu condiția să obțină hotărârea ta, ascultându-ți ultimul
cuvânt: că te vei mulțumi să mori și că vei face orice
sacrificiu pentru a nu da niciun act de viață voinței tale.
Spune-mi fiica mea, spune-mi [că este așa]!

Sufletul: Mamă sfântă, în răbufnirea durerii mele îți

spun plângând: dacă vezi că eu sunt gata să fac un singur act
al voinței mele, să mă faci să mor, vino tu însăți să-mi iei
sufletul în brațele tale și ia-mă acolo sus, iar eu din inimă îți
promit, și jur să nu fac niciodată, niciodată, voința mea.

Regina iubirii: Binecuvântată fiică, cât sunt de

mulțumită, că am putut să mă decid să-ți povestesc plecarea
mea la Cer, și că am asigurat-o pe fiica mea pe pământ, să fie

116
dotată din Voința Divină. Dar să știi că din Cer nu te voi lăsa,
nu vei rămâne orfană, te voi călăuzi în toate, de la cea mai
mică nevoie a ta la cea mai mare, cheamă-mă, iar Eu voi veni
imediat să-ți fiu Mamă.
Acum, dragă fiică, ascultă-mă: Eu deja eram bolnavă
de iubire; FIATUL Divin, pentru a-i consola pe Apostoli și pe
mine, a permis aproape în mod miraculos ca toți Apostolii,
cu excepția unuia, să-mi facă coroană în momentul în care a
se pregătea plecarea mea către Cer. Toți se simțeau cu inima
frântă și plângeau îndurerați. Eu i-am mângâiat pe toți, am
prezentat în mod special sfânta Biserică în dezvoltare și am
împărțit la toți binecuvântarea maternă, lăsând în inimile
lor, în virtutea ei, iubirea părintească față de suflete. Dragul
meu Fiu, nu făcea altceva decât să plece și să vină din Cer,
nu mai putea sta fără Mama sa și dând ultima dorință de
iubire curată în nesfârșita Vrere Divină, Fiul meu m-a primit
în brațele Sale și m-a condus la Cer în mijlocul mulțimilor
îngerești care o lăudau pe Regina lor. Pot spune că Cerul s-
a golit pentru a veni în întâmpinarea mea, toți m-au
sărbătorit și admirându-mă au rămas fermecați și în cor au
spus: „Cine este Cea care vine din exil toată sprijinită de
Stăpânul său, toată frumoasă, toată sfântă, cu sceptrul de
Regină? Măreția sa, este atât de mare, că Cerurile s-au
coborât să o primească! Nicio altă creatură nu a intrat în
aceste regiuni cerești așa onorată și distinsă, așa puternică și
care deține supremația asupra a toate”.
Acum, fiica mea, vrei să știi cine este Cea pe care tot
Cerul o laudă și rămân fermecați? Sunt Cea care nu a făcut
niciodată voința sa, iar Vrerea Divină m-a abundat atât de
mult, căci a extins cele mai frumoase ceruri, cei mai
strălucitori sori, mări de frumusețe, de iubire, de sfințenie,
care ar putea da lumină, iubire, sfințenie tuturor și să
închidă înăuntrul cerului meu toate și pe toți. Era activitatea
117
Voinței Divine lucrătoare în mine, care a înfăptuit un
miracol așa mare; eram unica ființă umană care intra în Cer,
care a făcut Voința Divină pe pământ precum se face în Cer
și care a format împărăția Sa în sufletul său. Dar, toată
curtea cerească privindu-mă rămânea uimită, pentru că
descoperea (în mine) cerul și reîntorcând din nou privirile
lor vedeau în mine soarele și neputându-și dezlipi privirea,
privindu-mă mai în profunzime vedeau în mine marea, apoi
au descoperit pământul foarte pur al umanității mele, cu
cele mai frumoase înflorituri și fermecați exclamau: „Cât
este de frumoasă! Totul a concentrat în Ea, nimic nu-i lipsește
din toate operele Creatorului său; este singura lucrare
împinită a întregii Creații!”.
Acum, binecuvântată fiică, tu trebuie să știi, că a fost
prima sărbătoare care s-a făcut în Cer Voinței Divine, pentru
multele miracole pe care le-a lucrat în creatura sa. Așadar
intrarea mea în Cer a fost sărbătorită de întreaga Curte
cerească, iar FIATUL Divin și-a manifestat lucrarea sa
frumoasă și mare pe care o face într-o creatură. De atunci
înainte nu s-au mai repetat aceste sărbători și de aceea
Mamei tale îi place atât de mult ca Voința Divină să
domnească în mod absolut în suflete, pentru a-i da spațiu și
pentru a o face să repete marile Sale miracole și sărbătorile
Sale minunate.

Sufletul: Mama iubirii, Împărăteasă Suverană, oh! din

Cer unde în mod glorios domnești, întoarce-ți privirea
miloasă spre pământ și ai milă de mine, oh, cum simt nevoia
Mamei mele dragi, simt că îmi lipsește viața fără tine, totul
mi se clatină fără să o am pe Mama mea, de aceea nu mă lăsa
la jumătatea drumului meu, ci continuă să mă călăuzești,
până când toate lucrurile pentru mine se vor converti în

118
Voința lui Dumnezeu, ca să formeze în mine viața Sa și
împărăția Sa.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei recita trei

Slavă Tatălui Presfântei Treimi spre a-I mulțumi în numele
meu de marea glorie pe care mi-a dat-o când am fost
ridicată la Cer și mă vei ruga să vin să te asist în punctul
morții tale.

Jaculatorie: Mamă Cerească, închide voința mea în

Inima ta și lasă-mi Soarele Voinței Divine în sufletul meu.

Oferta voinței umane Reginei Cerului: Preadulce

Mamă, iată-mă prostrată la picioarele tale înaintea tronului
tău. Sunt fiica ta mică, și vreau să-ți dau toată iubirea mea
filială și ca o fiică a ta vreau să împletesc toate propunerile,
jaculatoriile, promisiunile pe care le-am făcut în această lună
de haruri, de a nu face niciodată voința mea, și formând
coroană cu acestea toate, vreau să o pun în sânul tău ca
atestat de iubire, de mulțumire pentru Mama mea. Dar
aceasta nu ajunge, vreau să o iei în mâinile tale, ca semn că
accepți darul meu, iar cu atingerea degetelor tale materne să
mi-l transformi în mai mulți sori, cel puțin de câte ori am
căutat să fac Voința Divină în actele mele mici. Ah, da, Mamă
Regină fiica ta vrea să-ți dea omagii de lumină și de sori
strălucitori. Știu că tu ai atât de mulți sori, dar nu sunt sorii
fiicei tale; în schimb eu vreau să ți-i dau pe ai mei, să-ți spun
că te iubesc și să te oblig să mă iubești. Mamă Sfântă, tu îmi
surâzi și cu toată bunătatea accepți darul meu, iar eu îți
mulțumesc din inimă... Dar vreau să-ți spun atât de multe
lucruri; vreau să închizi în Inima ta maternă durerile mele,
temerile mele, slăbiciunile mele, toată ființa mea ca într-un
loc de refugiu al meu; vreau să-ți consacru voința mea. Oh,
Mama mea, accept-o, fă un triumf al Harului și un spațiu în

119
care Voința Divină să-și extindă împărăția Sa. Această voință
a mea consacrată ție, ne va face inseparabile și ne va menține
în relații continue; porțile Cerului nu se vor închide pentru
mine, pentru că consacrându-ți voința mea, în schimb mi-o
vei da pe a ta, astfel că, ori Mama va veni să stea cu fiica sa
pe pământ, ori fiica va merge să trăiască cu Mama sa în Cer.
Oh, cât de fericită voi fi!
Ascultă, Mamă preaiubită, pentru a-ți face mai solemnă
consacrarea voinței mele, chem Trinitatea Sacră și Sfântă,
toți Îngerii, toți Sfinții, și înaintea tuturor declar cu jurământ
să fac o solemnă consacrare a voinței mele Mamei mele
Cerești. Iar acum, Suverană Regină, ca împlinire îți cer sfânta
ta binecuvântare pentru mine și pentru toți, binecuvântarea
ta să fie roua cerească care să coboare peste păcătoși pentru
a-i convertească, peste cei triști pentru a-i consola, să
coboare asupra întregii lumi și s-o transforme în bine, să
coboare peste sufletele din purgator și să stingă focul care le
arde; binecuvântarea ta maternă să fie garanția de salvare
pentru toate sufletele.

120
 ADAOS

Ziua a XXXII-a.

Regina Cerului în împărăția Voinței Divine.

În răbufnirea iubirii sale, Maria,
simțindu-se Mama lui Isus, se îndreaptă în
căutarea de inimi pentru a le sfinții.
Vizita la Sf. Elisabeta; sfințirea lui Ioan.
Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă Cerească,
săraca ta fiică are o mare nevoie de tine! Fiind tu Mama mea
și Mama lui Isus, simt că am dreptul să stau alături de tine, să
mă pun alături de tine, să urmez pașii tăi și să-i modelez pe
ai mei. Oh, Mamă Sfântă, dă-mi mâna și condu-mă cu tine, ca
eu să pot învăța să mă comport bine în diferitele acțiuni din
viața mea.

Lecția Reginei Cerului: Binecuvântată fiică, cât de

dulce îmi este compania ta! Simt alinare în flăcările mele de
iubire care mă mistuie, când văd că vrei să mă urmezi
pentru a mă imita. Oh, da! Să te am aproape, voi putea cu
mai multă ușurință să te învăț să trăiești din Voința Divină.
În timp ce mă urmezi, ascultă-mă.
De îndată ce am devenit Mama lui Isus și Mama ta,
mările mele de iubire s-au dublat și neputându-le cuprinde
pe toate, am simțit nevoia să le răspândesc și să fiu chiar cu
prețul celor mai mari sacrificii prima care îl aduce pe Isus
făpturilor. Dar ce spun, sacrificii? Când se iubește cu
adevărat, sacrificiile și durerile sunt consolări, sunt alinări
și manifestări de iubire care se dețin.

121
 Oh, fiica mea, dacă tu nu încerci binele sacrificiului,
dacă nu simți cum el îți aduce bucuriile cele mai intime, este
semnul că Iubirea Divină nu umple tot sufletul tău, deci,
Voința Divină nu domnește în tine ca o Regină. Doar ea
poate da această putere sufletului, să-l facă invincibil și
capabil să suporte orice durere.
Pune mâna pe inima ta și observă câte goluri de iubire
sunt în ea. Reflectează: acea secretă stimă de tine însăți,
acea tulburare pentru cea mai mică contrazicere, acele mici
atașări pe care le simți pentru lucruri și persoane, acea
oboseală în bine, acel deranj care îți provoacă ceea ce nu îți
place, sunt echivalente multelor goluri de iubire în inima ta,
goluri care, egale cu neliniștea, te privează de puterea și de
dorința de a te umple de Voința Divină. Oh, cum vei simți
chiar și tu virtutea răcoritoare și cuceritoare în sacrificiile
tale, dacă îți vei umple cu iubire golurile!
Fiica mea, acum dă-mi mâna și urmează-mă, pentru că
Eu voi continua să-ți dau lecțiile mele. Așadar am plecat din
Nazaret însoțită de Sfântul Iosif, înfruntând o lungă
călătorie, trecând munții pentru a merge să o vizitez în
Iudeea pe Elisabeta, care la o vârstă înaintată în mod
miraculos a devenit mamă. Eu m-am dus la ea nu doar
pentru o simplă vizită, ci mai degrabă pentru că am ars de
dorința de a-L purta pe Isus. Plinătatea Harului, a Iubirii, a
Luminii pe care le-am simțit în mine m-au împins să-L duc,
ca să înmulțesc, să însutesc viața Fiului meu în făpturi. Da,
fiica mea, iubirea de Mamă pe care o aveam pentru toți
oamenii și pentru tine în special a fost atât de mare, încât Eu
am simțit o mare nevoie să-L dau tutror pe dragul meu Isus,
astfel ca toți să-L poată deține și să-L iubească. Dreptul de
Mamă lărgit de FIAT m-a îmbogățit cu o așa putere, de a-L
multiplica pe Isus de atâtea ori, pentru câte făpturi voiau să-
-L primească. Acesta era cel mai mare miracol pe care Eu
122
am putut să-L împlinesc: să-L pot da pe Isus în orice
moment la oricine L-ar fi dorit. Cât de fericită m-am simțit.
Cât aș vrea ca și tu, fiica mea, apropiindu-te de
persoane și făcând vizite, să fii purtătoarea lui Isus, capabilă
de a-L face cunoscut și doritoare de a-L face să fie iubit.
După multe zile de călătorie în sfârșit am ajuns în
Iudeea și cu grijă m-am dus la casa Elisabetei. Ea mi-a venit
în întâmpinare aplaudând. La salutul pe care i l-am dat, s-au
întâmplat fenomene minunate. Micul meu Isus a tresăltat în
sânul meu și fixând cu razele propriei Divinități pe micul
Ioan în sânul Mamei sale, l-a sfințit și i-a dat folosirea
rațiunii făcându-i cunoscut că El era Fiul lui Dumnezeu.
Atunci Ioan a tresărit foarte tare de iubire și bucurie, încât
Elisabeta s-a simțit cutremurată și copleșită la rândul ei de
lumina Divinității Fiului meu, a cunoscut că Eu am devenit
Mama lui Dumnezeu și în marea sa iubire tremurând cu
recunoștință, a exclamat: „De unde pentru mine atât de mare
onoare, ca Mama Domnului meu să vină la mine?” Eu nu am
negat preaînaltul mister, dimpotrivă l-am mărturisit cu
umilință. Lăudându-L pe Dumnezeu cu cântecul Magnificat,
cântec sublim, prin care Biserica în continuu mă onorează,
am vestit că Domnul a făcut mari lucruri în mine, slujitoarea
Sa, iar pentru aceasta toate făpturile mă vor numi fericită.
Fiica mea, Eu am simțit că mă topesc și am dorit să
manifestez flăcările de iubire care mă mistuiau și să fac
cunoscut secretul meu Elisabetei, care și ea dorea venirea
Mesiei pe pământ. Secretul este o nevoie a inimii, care în
mod irezistibil se revelează persoanelor capabile să se
înțeleagă una pe celaltă.
Niciodată și nimeni nu ar putea să-ți spună cât bine a
făcut vizita mea Elisabetei, lui Ioan și întregii casei. Fiecare
a rămas sfințit, plin de veselie, simțind bucurii neobișnuite,
înțelegând lucruri nemaiauzite și Ioan în mod deosebit a
123
primit toate harurile care îi erau necesare spre a se pregăti
să fie Premergătorul Fiului meu. Preaiubită fiică, Voința
Divină face lucruri mari și nemaiauzite peste tot unde Ea
domnește; dacă Eu am înfăptuit multe miracole, a fost
pentru că Ea deținea locul Său regal în mine. Dacă și tu vei
lăsa să domnească Vrerea Divină în sufletul tău, vei deveni
și tu purtătoarea lui Isus pentru făpturi, vei simți și tu
nevoia irezistibilă să-L dai tuturor!

Sufletul: Mamă sfântă, cât îți mulțumesc pentru lecțiile

tale frumoase! Simt că ele au o atât de mare putere asupra
mea, încât mă fa să doresc cu ardoare să trăiesc continuu în
Voința Divină. Dar pentru a obține aceast har, vino și coboară
împreună cu Isus în sufletul meu, reînnoiește-mi vizita pe
care ai făcut-o Elisabetei și miracolele pe care le-ai înfăptuit
pentru ea. Ah, da, Mama mea, adu-mi-L pe Isus și sfințește-
mă; cu Isus voi ști să fac Preasfânta sa Voință.

Propunere: Pentru a mă onora, vei recita de trei ori

Magnificat, drept mulțumire pentru vizita pe care Eu am
făcut-o Sfintei Elisabeta.

Jaculatorie: Mamă sfântă, vizitează sufletul meu și

pregătește în el o locuință demnă Voinței Divine.

124
 Ziua a XXXIII-a.
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine.
Sună prima oră a durerii.
Eroismul supunerii Copilașului Divin la
dura tăietură a Circumciziei.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă Divină,

iubirea ta mă cheamă cu putere lângă tine, pentru că vrei să
iau parte la bucuriile și durerile tale, pentru a le închide în
inima mea ca și garanție a iubirii tale și a Copilașului Isus,
astfel să pot înțelege cât m-ați iubit și cât de obligată sunt să
vă imit, având modelul vieții voastre, pentru a face (în mine)
o copie perfectă. Și tu Mamă Sfântă, ajută-mă, ca să vă pot
imita.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, cât doresc

compania ta ca să-ți spun povestea noastră de iubire și de
durere! Compania face mai dulci, mai suave și mai dragi
bucuriile, iar durerea rămâne atenuată și înlocuită de
compania dulce a celor care ne iubesc. Acum, tu trebuie să
știi că au trecut abia opt zile de la nașterea Copilașului
Divin. Totul era sărbătoare și fericire și însăși Creația,
participând la sărbătoare, îl sărbătorea pe Creatorul Copil.
Dar datoria ne-a întrerupt bucuriile, pentru că în acele
vremuri era o lege: toți copiii întâi născuți trebuiau să se
supună la dura tăietură a Circumciziei. Inima mea de Mamă
sângera de durere, trebuind să-L supun pe dragul meu fiu,
Viața mea, pe însuși Creatorul meu, la o durere atât de
necruțătoare. Oh, cum aș fi vrut să fac schimbul, dar Vrerea
Supremă, s-a impus peste iubirea mea și dându-mi eroism,
mi-a poruncit să-L circumcid pe Copilul Dumnezeu. Fiica

125
mea, tu nu poți înțelege cât m-a costat, dar a învins FIATUL
Divin și am ascultat. Împreună cu Sfântul Iosif, amândoi am
fost de acord ca dragul meu Fiu să fie circumcis. La
dureroasa tăietură Eu am simțit că mi se sfâșie Inima și am
plâns, și Sfântul Iosif plângea iar dragul meu Copil gemea,
era atât de mare durerea că tremura și privindu-mă căuta la
mine ajutor. Ce oră de durere și de spasme, pentru toți trei!
A fost atât de mare durerea, că mai mult decât marea
copleșea toate făpturile pentru a le aduce prima garanție și
însăși viața Fiului meu, pentru a le salva.
Acum, binecuvântată fiică, tu trebuie să știi că această
tăietură conținea mistere profunde. Primul, era sigiliul prin
care mica Umanitate al Cerescului Copilaș imprima
înfrățirea cu întreaga familie omenească, iar Sângele pe care
l-a vărsat, era prima răsplată înaintea Dreptății Divine,
pentru a răscumpăra întregile generații omenești. Dragul
Copilaș, era inocent, nu era obligat să accepte această lege;
dar voia să se supună: mai întâi să dea exemplu, iar apoi să
dea dea curaj și încredere: spunând tuturor: „nu vă temeți,
sunt un frățior de-al vostru, asemenea vouă. Să ne iubim și
vă voi salva pe toți, vă voi duce pe toți la Tatăl meu Ceresc,
ca dragi frați ai mei”. Fiica mea, ce exemplu dă Copilul
Ceresc! El, care este Autorul Legii, se supune Legii. Sunt abia
opt zile de când s-a născut, își face o obligație și se supune
la tăietura dură a Circumciziei, tăietură de neșters, cum de
neșters este uniunea pe care vine să o facă cu umanitatea
decăzută. Iar asta spune că sfințenia stă în propria obligație,
în observarea legilor și în împlinirea Voinței Divine.
Sfințenie fără obligație nu există; obligația este cea care
pune ordine, armonie, sigiliul pentru sfințenie.
În afară de asta, fiica mea, tu trebuie să știi că, după
mica sa viață inocentă, Adam ieșind din Voința Divină,
voința sa umană a rămas rănită mai mult decât de un cuțit
126
mortal, iar prin această rană a intrat păcatul, pasiunile, a
pierdut frumoasa zi a Voinței Divine și s-a degradat atât de
mult încât stârnea milă. Iar dragul meu Fiu, după bucuriile
pure a nașterii Sale, vrea să fie circumcis, astfel că această
rană a sa, să însănătoșească rana pe care Adam și-a făcut-o
făcând propria voință și cu sângele Său, i-a pregătit baia să-
l spele de toate greșelile sale, întărindu-l și înfrumusețându-
-l, în modul de al face să devină demn de a primi din nou
acea Voință Divină pe care a respins-o, care forma sfințenia
și fericirea sa. Fiica mea, nu a fost faptă s-au durere pe care
El a suferit-o, prin care să nu caute să pună în ordine din
nou Voința Divină în făpturi. De aceea să-ți dorești din
inimă, în toate ocaziile, chiar dureroase și umilitoare, să faci
în toate Voința Divină, pentru că acestea sunt materia
primă, în care Ea se ascunde pentru a lucra în făptură,
pentru a face să existe viața sa plină de vibrație în aceasta.
Acum, preaiubită fiică, în durerea atât de mare, se
naște cea mai frumoasă bucurie, încât oprește lacrimile
noastre: cum a fost circumcis I-am pus Numele Preasfânt de
Isus, adus de Înger. Pronunțând acest nume Preasfânt a fost
atât de mare bucuria și fericirea noastră, că ne-a îndulcit
durerea. Mai mult de atât în acest nume, cine l-ar vrea, ar fi
găsit balsamul la durerile sale, apărarea în pericole, victorie
în ispite, o mână de ajutor pentru a nu cădea în păcat,
medicamentul pentru toate rele sale. Acest nume Preasfânt
a lui Isus face să tremure iadul, Îl venerează Îngerii, sună
dulce la urechea Tatălui Ceresc; înaintea acestui Nume toți
se închină și Îl adoră. Nume puternic, nume sfânt, nume
mare, iar cine îl invocă cu credință va simții minunățiile,
secretul miraculos al virtuților acestui Nume Preasfânt.
Acum, fiica mea, îți recomand: pronunță mereu acest Nume,
Isus. Când vezi că voința ta umană slabă, inconstantă, ezită
să o facă pe cea Divină, numele Isus o va face să se nască din

127
nou în FIATUL Divin. Dacă ești asuprită cheamă-L pe Isus,
dacă lucrezi cheamă-L pe Isus, dacă dormi cheamă-L pe
Isus, iar când te trezești primul cuvânt să fie Isus.
Cheamă-L mereu; este un nume care conține mări de haruri,
însă le dă celor care Îl cheamă și Îl iubesc.
Sufletul către Regina sa: Mamă Cerească, cât trebuie
să-ți mulțumec pentru multele și frumoasele lecții pe care mi
le-ai dat! Oh, te rog, să le scri în inima mea, astfel ca să nu le
uit niciodată, te rog să dai baia de Sânge a Cerescului Copilaș
sufletului meu, ca să-mi însănătoșească rănile voinței mele
umane ca să închidă în Ea pe cea Divină; iar pentru a mă
ocroti scrie-mi peste fiecare rană Numele Preasfânt al lui
Isus.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei face cinci

acte de iubire Numelui Preasfânt al lui Isus, și mă vei
compătimi de durerea pe care am suferit-o când Fiul meu
Isus a fost Circumcis.

Jaculatorie: Mama mea, scrie în inima mea Isus, astfel

să mi se dea harul să trăiesc din Voința Divină.

128
 Ziua a XXXIV-a.
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine.
O nouă stea cu dulcea sa scânteie îi
cheamă pe Magi să-L adore pe Isus. Epifania.

Sufletul către Mama sa Cerească: Iată-mă din nou,

Mamă Sfântă, pe genunchii tăi materni. Dulcele Copil pe care
îl strângi la sân și frumusețea ta răpitoare mă înlănțuiesc,
încât nu mă pot îndepărta de tine. Dar astăzi înfățișarea ta
este încă și mai frumoasă; mi se pare că durerea de la
Circumcizie te-a făcut mai frumoasă. Privirea ta dulce
privește în depărtare, să vadă dacă ajung persoane dragi ție,
pentru că simți nerăbdarea de a-L face cunoscut pe Isus. Eu
nu mă voi îndepărta de pe genunchii tăi, căci vreau să ascult
și eu frumoasele tale lecții, ca să-L pot cunoaște și să-L iubesc
mai mult.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, tu ai

dreptate, că mă vezi mai frumoasă. Tu trebuie să știi, că
atunci când l-am văzut circumcis pe Fiul meu și sângele
curgând din rană, eu am iubit acel sânge, acea rană și am
rămas în mod dublu ca Mamă, Mama Fiului meu și Mama
sâgelui Său și a durerii Sale cumplite, astfel că am dobândit
înaintea Divinității dublul drept de Maternitate, dublul
drept de har pentru mine și pentru întregul neamul
omenesc. Iată de ce mă vezi mai frumoasă, Fiica mea, cât de
frumos este să faci binele, suferind în pace din iubire pentru
Cel care ne-a creat. Aceasta leagă Divinitatea de făptură care
îi dă atât de mult, până o îneacă în haruri și iubire. Această
iubire și aceste haruri nu știu să stea inactive, ci vor să
alerge, să se dea tuturor, pentru a-L face cunoscut pe Cel

129
care atât de mult le-a oferit. Iată pentru ce am simțit nevoia
să-L fac cunoscut pe Fiul meu.
Acum, binecuvântata mea fiică, Divinitatea, care nu
știe să refuze nimic pentru cei care-L iubesc, face să nască o
nouă stea mai frumoasă și mai luminoasă pe cerul albastru,
care cu lumina Sa merge în căutare de adoratori, pentru a
spune în muta sa scânteie întregii lumi: „s-a născut Cel care
a venit să vă salveze! Veniți să-L adorați și să-L cunoașteți
ca Salvatorul vostru!” Dar, nerecunoștință umană, dintre
atât de mulți, numai trei Persoane au fost atente și fără să
dea importanță sacrificiilor s-au pus pe cale pentru a urma
steaua. Și precum steaua conducea persoanele pe acea cale,
așa erau rugăciunile mele, iubirea mea, suspinele mele,
harurile mele, care voiau să-L facă cunoscut pe Cerescul
Copilaș, așteptatul tuturor secolelor, atât de multe stele
coborau în inimile lor, le luminau mințile, le conduceau
sufletul, încât fără să-L cunoască încă, Îl iubeau pe Cel care
Îl căutau și grăbeau pasul pentru a ajunge să-L vadă pe Cel
care atât de mult Îl iubeau.
Preaiubita mea fiică, Inima mea de Mamă se bucura
pentru fidelitatea, corespondența și sacrificiul acestor Regi
Magi, de venirea lor să-L cunoască și să-L adore pe Fiul meu.
Dar nu pot să-ți ascund un secret al durerii mele: dintre atât
de mulți, abia trei; și de-a lungul secolelor, de câte ori nu mi
se repetă această durere și nerecunoștință umană!
Eu și Fiul meu nu facem altceva decât să apară stele,
una mai frumoasă decât alta, pentru a-i chema, pe cei care
vor să-L cunoască pe Creatorul lor, pe unii la sfințenie, pe
alții să iasă din păcat, pe alții la eroismul unui sacrificiu. Dar
vrei tu să știi care sunt aceste stele? O întâlnire dureroasă
este o stea, un adevăr care se cunoaște este o stea, o iubire
neînțeleasă de alte făpturi este o stea; o răsturnare, o
durere, o deziluzie, un noroc neașteptat, sunt atât de multe
130
stele care fac lumină în mințile făpturilor, care mîngâindu-i
vor să-i facă să-L găsească pe Cerescul Copilaș, care în
spasmul iubirii și amorțit de frig, vrea un refugiu în inimile
lor pentru a se face cunoscut și iubit. Dar vai, Eu care Îl țin
în brațele mele aștept în zadar ca stelele să-mi aducă
făpturile, spre a-L așeza în inimile lor, iar Maternitatea mea
devine restrânsă, blocată, căci în timp ce sunt Mama lui Isus,
sunt împiedicată să fiu Mama tuturor și pentru că nu sunt în
jurul meu, nu îl caută pe Isus; stelele se ascund iar ei rămân
în Ierusalimul lumesc, fără Isus. Câtă durere, fiica mea, câtă
durere! Trebuie comunicare, fidelitate și sacrificiu pentru a
urma stelele, iar dacă apare Soarele Voinței Divine în suflet,
câtă atenție trebuie să i se dea! Altfel se rămâne în
întunericul vrerii umane.
Dar, fiica mea, Sfinții Regi Magi, cum au intrat în
Ierusalim au pierdut steaua, dar cu toate acestea nu au
încetat să-L caute pe Isus. Însă cum au ajuns în afara
orașului, steaua le-a apărut din nou și i-a condus cu bucurie
la peștera din Betleem. Eu i-am primit cu o iubire de Mamă,
iar dragul Copilaș i-a privit cu atât de multă iubire și
Maiestate, făcând să apară prin mica Sa Umanitate,
Divinitatea Sa; de aceea închinându-se s-au îngenunchiat la
picioarele Sale, adorând și contemplând acea cerească
frumusețe, L-au recunoscut ca adevăratul Dumnezeu și
stăteau fascinați, extaziați, bucurându-se de El, așa încât
Cerescul copilaș a trebuit să-și retragă Divinitatea Sa în
Umanitatea Sa, altfel ar fi rămas acolo, fără să se miște de
lângă picioarele Sale divine. Deci, cum și-au revenit din
extaz, au oferit aurul sufletelor lor, tămâia credinței și
adorației lor, toată smirna ființei lor și al oricărui sacrificiu
ar fi vrut, adăugând ofertei darurilor externe, simbolul
actelor lor interioare: aur, tămâie și smirnă. Dar iubirea mea
de Mamă încă nu era mulțumită: a vrut să-L dea în brațele

131
lor pe dulcele Copil, și oh, cu câtă iubire L-au sărutat și L-au
strâns la pieptul lor! Au simțit anticipat în ei Paradisul. Prin
ei, Fiul meu lega toate națiunile iubitoare, dornice să-L
cunoască pe adevăratul Dumnezeu și punea în comun
pentru toți bunurile Răscumpărării, întoarcerea la credință
a tuturor popoarelor, se constituia Regele stăpânilor, iar cu
armele iubirii Sale, a durerilor și lacrimilor Sale, domnind
peste toate, chema din nou Împărăția Voinței Sale pe
pământ. Iar Eu, Mama ta, am vrut să fiu prima Apostolă:
i-am instruit, le-am spus lor istoria Fiului meu, iubirea sa
arzătoare, le-am recomandat să-L facă cunoscut tuturor și
luând primul loc de Mamă și de Regină a tuturor
Apostolilor, i-am binecuvântat, i-am făcut să fie
binecuvântați de dragul Copil; apoi, fericiți și cu lacrimi au
pornit din nou spre regiunile lor. Eu nu i-am lăsat singuri; ci
cu afecțiune maternă i-am însoțit, și ca răsplată, îi făceam
să-L simtă pe Isus în inimile lor. Cât erau de mulțumiți! Tu
trebuie să știi că Eu, atunci mă simt ca o adevărată Mamă,
când văd că Fiul meu are domnia și stăpânirea, formând
locuința Sa veșnică în inimile care Îl caută și Îl iubesc. Acum,
un cuvânt pentru tine, fiica mea: dacă vrei să-ți fiu ca o
adevărată Mamă, fă-mă să-L așez pe Isus în inima ta: Îl vei
încânta cu iubirea ta, Îl vei alimenta cu hrana voinței tale,
pentru că El nu vrea altă hrană, ai să mi-L îmbraci cu
sfințenia faptelor tale. Eu voi veni în inima ta și-L voi crește
din nou împreună cu tine, pe dragul meu Fiu și îmi voi face
pentru tine și pentru El misiunea de Mamă. Așa voi simți
bucuriile pure a fecundității mele materne. Tu trebuie să
știi, că ceea ce nu începe de la Isus, ceea ce stă în interiorul
inimii, pot fi ele și cele mai frumoase fapte externe, nu îmi
vor plăcea niciodată, pentru că sunt goale de viața Fiului
meu drag.

132
 Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă, cât
trebuie să-ți mulțumesc pentru că vrei să-l așezi pe Cerescul
Copilaș în inima mea! Cât sunt de bucuroasă! Oh, te rog,
ascunde-mă sub mantia ta, astfel încât să-L văd doar pe
Copilașul care stă în inima mea, formând din toată ființa mea
un singur act de iubire din Voința Divină, care să se mărească
atât de mult, încât să mă umplu toată de Isus și să rămână
din mine doar un văl care să-L ascundă.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni de trei

ori să-L săruți pe Cerescul Micuț și Îi vei da aurul voinței
tale, tămâia adorației tale, smirna durerilor tale și mă vei
ruga să-L închid în inima ta.

Jaculatorie: Mamă Cerească, închide-mă în zidul

Voinței Divine, pentru a-L alimenta pe dragul meu Isus.

Ziua a XXXV-a
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine.
Lasă Betleemul. FIATUL Divin o cheamă la
eroismul sacrificiului de a-L oferii pe
Copilașul Isus, pentru salvarea neamului
omenesc. Purificarea.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă Sfântă, iată-

mă alături de tine pentru a te însoții la Templu, unde mergi
să împlinești unul dintre cele mai mari sacrificii, adică să dai
viața Cerescului Copilaș în grija fiecărei creaturi, astfel ca să
se folosească pentru a se salva și a se sfinții, dar vai, durere,
mulți se vor folosi pentru a-L ofensa și pentru a se pierde. Oh,
133
Mama mea, așează-L pe micuțul Isus în inima mea iar eu îți
promit și jur să-L iubesc mereu și să-L țin ca viață, a sărmanei
mele inimi.

Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, cât sunt de

mulțumită să te am aproape! Inima mea maternă simte
nevoia de a-și manifesta iubirea și de a-ți încredința
secretele mele. Fii atentă la lecțiile mele și ascultă-mă. Tu
trebuie să știi că sunt deja patruzeci de zile de când ne aflăm
în această peșteră din Betleem, prima locuință a Fiului meu
aici jos, dar câte minunății în această peșteră! Cerescul
Copilaș într-o răbufnire de iubire a coborât din Cer pe
pământ, a fost zămislit, s-a născut și a simțit nevoia să
manifeste această iubire. Astfel că fiecare respirație, bătaie
a inimii și mișcare era o manifestare de iubire pe care o
făcea; fiecare lacrimă, suspin și geamăt era o manifestare de
iubire. Chiar dacă se simțea amorțit din cauza frigului,
buzișoarele învinețite și tremurânde, erau toate manifestări
de iubire pe care le făcea, căutând-o pe Mama sa unde să
așeze această iubire, pe care nu o putea cuprinde, iar eu
eram copleșită de iubirea Sa. Astfel că m-am simțit rănită în
continuu, și-L simțeam pe dragul meu micuț, palpitând,
respirând, mișcându-se în Inima mea maternă; care Îl
simțea plângând, gemând și scâncind, rămânând inundat de
flăcările Iubirii Sale. Deja Circumcizia sa mi-a deschis
profunde despicături, unde mi-a vărsat atât de multă iubire
că m-am simțit Regina și Mama iubirii. Eu m-am simțit
răpită văzând că în fiecare durere, lacrimă și mișcare pe
care le făcea dulcele meu Isus, o căuta și o chema pe Mama
sa, ca un drag refugiu al actelor și al vieții Sale.
Cine îți poate spune, fiica mea, ceea ce s-a petrecut
între mine și Cerescul Copilaș în aceste patruzeci de zile?
Repetarea actelor Sale împreună cu mine, lacrimile Sale,

134
durerile Sale, Iubirea Sa? Eram ca și contopiți împreună și
ceea ce făcea El făceam și Eu. Dar, trecând cele patruzeci de
zile, drăguțul Copilaș, mai mult ca oricând inecat în iubirea
sa, vrea să se supună Legii și să se prezinte la Templu,
pentru a se oferi pentru salvarea fiecăruia. Era Voința
Divină care ne chema la marele sacrificiu, iar noi imediat am
ascultat. Fiica mea, acest FIAT Divin când găsește hotărârea
în ceea ce El vrea, așează la dispoziția creaturii puterea Sa
divină, sfințenia Sa, puterea Sa creatoare de a înmulții acel
act, cel al sacrificiului, pentru toți și pentru fiecare așează în
acel sacrificiu o monedă de o valoare infinită, prin care se
poate plătii și care îi poate satisface pe toți.
Deci era pentru prima oară când Mama ta și Sfântul
Iosif am ieșit împreună cu Copilașul Isus. Toată Creația L-a
recunoscut pe Creatorul său și [făpturile] s-au simțit
onorate, să-L aibă în mijlocul lor, și sărbătorind ne-au
însoțit în drumul nostru. Ajunși la Templu, ne-am
prosternat și am adorat Maiestatea Supremă și apoi L-am
așezat în brațele Preotului, care era Simion și a făcut oferta
Veșnicului Tată, oferindu-L pentru salvarea tuturor. Iar în
timp ce Îl oferea, inspirat de Dumnezeu, Îl recunoaște pe
Cuvântul Divin și tresăltând de o imensă bucurie a adorat și
a mulțumit drăguțului Copilaș, iar după ofertă s-a
manifestat ca Profet precizându-mi toate durerile mele. Oh,
cum FIATUL Suprem a făcut să simt atât de dureros în
Inima mea maternă, într-un sunet vibrant, trista tragedie a
tuturor durerilor pe care le va suferi Fiul meu Divin. Fiecare
cuvânt era ca o spadă ascuțită care mă străpungea. Dar ceea
ce mi-a străpuns Inima a fost când am auzit că acest Ceresc
Copilaș va fi nu doar salvarea, ci și distrugerea multora și
ținta contradicțiilor. Câtă durere! Câtă suferință! Dacă
Vrerea Divină nu m-ar fi susținut, aș fi murit de o durere
pură în acea clipă. În schimb mi-a dat viață pentru a începe

135
să formeze în mine împărăția durerilor, în împărăția Voinței
Divine. Astfel încât cu dreptul de Mamă pe care îl aveam
asupra tuturor am dobândit și dreptul de Mamă și Regină a
tuturor durerilor. Oh, da, cu durerile mele am dobândit
moneda pentru a plăti datoriile fiilor mei chiar și a fiilor
nerecunoscători.
Acum, fiica mea, tu trebuie să știi, că prin lumina
Voinței Divine, care domnea în mine, deja cunoșteam toate
durerile pe care trebuia să le sufăr, chiar și mai mult din
ceea ce mi-a spus sfântul Profet; dimpotrivă, pot spune că
mi-a profetizat durerile care îmi veneau din exterior, dar de
durerile interioare, care m-ar fi străpuns mai mult, de
durerile interioare dintre mine și Fiul meu, nu mi-a spus
niciun cuvânt. Însă cu toate acestea, în acel act solemn de
ofertă al Fiului meu, auzindu-le repetând m-am simțit atât
de străpunsă, încât mi-a sângerat Inima și s-au deschis noi
căi de dureri și despicături profunde în sufletul meu.
Acum ascult-o pe Mama ta: în suferințele tale, în
dureroasele întâlniri, care nici ție nu-ți vor lipsi, când
cunoști că Vrerea Divină vrea vreun sacrificiu de la tine, fii
pregătită, nu te abate, dimpotrivă, repetă imediat dragul și
dulcele FIAT, adică „ceea ce vrei Tu îl vreau și eu”, și cu o
iubire eroică fă ca Vrerea Divină să ia locul Său regal în
suferințele tale, ca să ți le schimbe în monede de o infinită
valoare, prin care vei putea (plătii) datoriile tale și a fraților
tăi pentru a-i elibera din sclăvia voinței umane făcându-i să
intre ca fiii liberi în împărăția FIATULUI Divin. Deci tu
trebuie să știi că Vrerii Divine îi place atât de mult sacrificiul
pe care El (FIATUL Divin) îl vrea din partea ființei umane,
căci îi cedează drepturile Sale divine și o constituie pe
(Vrerea Divină) regina sacrificiului și a binelui care va
apărea în mijlocul oamenilor.

136
 Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă, în
Inima ta străpunsă așez toate suferințele mele, căci tu ști cât
mă îndurerează. Oh, fii Mamă pentru mine și varsă în inima
mea balsamul durerilor tale, ca să am aceeași soartă a ta și
să mă folosesc de suferințele mele pentru a-L apăra pe Isus,
ținându-L ocrotit și protejat de toate ofensele și ca mijloc
sigur pentru a dobândi împărăția Voinței Divine, să-L fac să
vină să domneacă pe pământ.

Propunere: Astăzi, pentru a mă onora, vei veni în

brațele mele, ca să te ofer împreună cu Fiul meu Tatălui
Ceresc, pentru a obține împărăția Voinței Divine.

Jaculatorie: Mamă sfântă, varsă durerea ta în sufletul

meu și transformă toate suferințele mele în Voința lui
Dumnezeu.

Ziua a XXXVI-a.
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine.
Vizita la Templu. Maria model de
rugăciune. Pierderea lui Isus. Bucurii și
dureri.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă,

iubirea ta maternă mă cheamă cu vocea mereu mai
puternică lângă tine; deja te văd toată ocupată cu treburi,
pregătită de a pleca din Nazaret. Mama mea, nu mă lăsa; ia-
mă cu tine iar eu voi asculta cu atenție celelalte lecții sublime
ale tale.

137
 Lecția Reginei Cerului: Preaiubită fiică, compania ta
și grija pe care o arăți în ascultarea lecțiilor mele cerești, de
unde imitându-mă, sunt buuriile cele mai pure pe care le
poți da Inimii mele materne. Eu mă bucur, pentru că pot să
împărtășesc cu tine imensele bogății ale Moștenirii mele.
Dând o privire acum la Isus apoi mie dă-mi atenție. Îți voi
povesti un episod din viața mea, deși rezultatul a fost plăcut,
totuși mi-a fost foarte dureros... Imaginează-ți că, dacă
Vrerea Divină nu mi-ar fi dat continuu noi momente de tărie
și har, aș fi murit de o pură durere.
Noi continuam să petrecem viața în căsuța liniștită din
Nazaret iar Fiul meu drag creștea în Har și Înțelepciune. El
era atrăgător prin blândeța și suavitatea vocii Sale, prin
farmecul dulce al ochilor Săi și prin toată amabilitatea
Persoanei Sale... Da, Fiul meu era într-adevăr frumos,
minunat de frumos! În scurt timp El a ajuns la vârsta de
doisprezece ani, chiar când se mergea, după obicei, la
Ierusalim pentru solemnitatea Paștelui. Ne-am pornit, El,
Sfântul Iosif și Eu. În timp ce ne continuam drumul
credincioși și concentrați, Isus al meu deseori, desori, rupea
tăcerea și ne vorbea, când de Tatăl său Ceresc, când de
Iubirea imensă pe care o avea în Inima Sa pentru suflete. La
Ierusalim, ne-am dus direct la templu și ajunși ne-am
prosternat cu fața la pământ adorându-L din adâncul inimii
pe Dumnezeu ne-am rugat îndelung. Rugăciunea noastră
era atât de aprinsă și concentrată că deschidea Cerurile, îl
atrăgea și îl lega pe Tatăl Ceresc grăbind împăcarea dintre
EL și oameni.
Acum, fiica mea, vreau să-ți destăinui o suferință care
mă chinuie: din păcate sunt mulți care merg la biserică
pentru a se ruga, însă rugăciunea pe care o îndreaptă spre
Dumnezeu se opresște pe buzele lor, pentru că inima și
mintea lor fug departe de El... Câți merg la biserică din pură
138
obișnuință ori pentru a petrece timpul inutil! Ei în loc să
deschidă Cerul îl închid... Și cât sunt de numeroase
necuviințele ce se comit în casa lui Dumnezeu! Câte pedepse
nu s-ar fi evitat în lume și câte calamități nu s-ar fi
transforma în haruri, dacă toate sufletele s-ar strădui să
imite exemplul nostru! Numai rugăciunea care izvorăște
dintr-un suflet în care domnește Voința Divină acționează
într-un mod irezistibil în Inima lui Dumnezeu. Ea este foarte
puternică, pentru ca să-L învingă și să obțină de la El
harurile cele mai mari. De aceea să ai grijă să trăiești în
Vrerea Divină și Mama ta, care te iubește, va ceda rugăciunii
tale drepturile puternice ale mijlocirii sale.
După ce am împlinit datoria noastră în Templu și am
celebrat Paștele, ne-am reorganizat pentru reîntoarcerea la
Nazaret. În învălmășala mulțimii ne-am pierdut; Eu am
rămas cu femeile, iar Iosif s-a alăturat bărbaților. Mă uitam
în jur ca să mă asigur dacă dragul meu Isus ar fi venit cu
mine; dar, nevăzându-L, m-am gândit că El ar fi rămas cu
tatăl Său Iosif. În schimb, ce stupoare și supărare-am simțit
când am ajuns în punctul în care trebuia să ne reunim, că nu
L-am văzut alături de el! Fără să știm ce s-a întâmplat, am
simțit o așa sperietură și o așa durere, că am rămas muți
amândoi. Zdrobiți de durere, ne-am întors grăbiți înapoi,
întrebând îngrijorați pe cei pe care îi întâlneam: „Oh,
spuneți-ne dacă L-ați văzut pe Isus, Fiul nostru, căci nu
putem trăi fără El!” Și plângând îi descriam trăsăturile: „El
este cu totul amabil; frumoșii Săi ochi albaștri emană
lumină și vorbesc inimii; privirea Sa impresionează,
răpește, înlănțuiește; fruntea Sa este maiestoasă; fața Sa
este frumoasă, de o frumusțe încântătoare; vocea sa foarte
dulce coboară până în inimă și îndulcește toate
amărăciunile; părul Său cârlionțat este ca aurul foarte fin și

139
Îl fac pur și grațios... În El totul este maiestate, demnitate și
sfințenie: El este cel mai frumos dintre fiii oamenilor!”
Dar, în ciuda tuturor căutărilor noastre, nimeni nu a
știut să ne spună nimic. Durerea pe care Eu o simțeam era
atât de profundă încât mă făcea să plâng foarte amar și
deschidea în fiecare clipă în sufletul meu despicături
profunde, care îmi provocau adevărate spasme de moarte.
Dragă fiică, dacă Isus era Fiul meu, El era de asemenea
și Dumnezeul meu; de aceea, trebuie spus că, durerea mea,
toată în ordinea divină, era atât de puternică și imensă încât
întrece toate celelalte dureri „teribile și posibile” reunite la
un loc.. Dacă FIATUL pe care Eu îl deține-am nu m-ar fi
susținut continuu cu puterea Sa divină, Eu aș fi murit de
spaimă. Văzând că nimeni nu ne poate da noutăți, neliniștită
fiind, îi interogam pe Îngerii care mă înconjurau: „Dar
spuneți-mi, unde este iubitul meu Isus? Unde să-mi îndrept
pașii pentru a-L putea găsi? Ah, spuneți-I că nu mai pot;
aduceți-L pe aripile voastre în brațele mele! Oh, Îngerii mei,
aveți milă de lacrimile mele, ajutați-mă, aduceți-L pe Isus!”
Între timp, fiecare căutare fiind inutilă, ne-am întors la
Ierusalim. După trei zile de foarte amare suspine, de lacrimi,
de neliniști și de teamă intrăm în Templu. Eu eram doar ochi
și cercetam peste tot, când iată, în sfârșit, copleșiți de
bucurie, L-am văzut pe Fiul meu, care era printre învățătorii
Legii! El vorbea cu o așa mare înțelepciune și maiestate,
încât îi făcea pe toți care Îl ascultau să rămână uimiți și
surprinși. Doar văzându-L am simțit că îmi revin la viață și
imediat am înțeles sensul ascuns al pierderii Sale.
Iar acum un cuvânt pentru tine, preaiubită fiică. În
acest mister Fiul meu a vrut să-mi dea mie și ție o învățătură
sublimă. Ai putea presupune că El ignora tot ceea ce Eu
sufeream? Departe de El, pentru că lacrimile mele, căutările
mele, intensa și cruda mea durere se reflectau în Inima Sa.
140
Și totuși, în timpul acelor ore așa dureroase, El sacrifica
Voinței sale Divine pe propria Sa Mamă, Cea pe care atât de
mult o iubește, pentru a-mi demonstra că și Eu va trebui să
sacrific într-o zi însăși Viața Sa, Vrerii Supreme. În această
nemaiauzită suferință nu te-am uitat, iubita mea. Gândind
că ea ți-ar fi folosit ca exemplu, am ținut-o la dispoziția ta,
astfel încât chiar și tu ai putea avea la momentul oportun
puterea de a sacrifica fiecare lucru Voinței Divine.
De îndată ce Isus a terminat de vorbit, ne-am apropiat
cu venerație de El și I-am adresat un dulce reproș: „Fiule,
pentru ce ne-ai făcut asta?” Iar El, cu o maiestate divină, ne-
a răspuns: „Pentru ce ma-Ți căutat? Nu știați că Eu am venit
în lume pentru a-L glorifica pe Tatăl meu?” Înțelegând înalta
semnificație a unui asemenea răspuns și adorând în El
Vrerea Divină, ne-am întors la Nazaret.
Fiica Inimii mele materne, ascultă. Când L-am pierdut
pe Isus al meu, durerea pe care am simțit-o era mai intensă
ca niciodată, și totuși la aceasta s-a adăugat încă o a doua,
chiar aceea, a pierderii tale. De fapt, prevăzând că tu, te-ai fi
îndepărtat de Voința Divină, Eu m-am simțit lipsită în
același timp de Fiul și de fiica mea și de aceea maternitatea
mea a suportat o dublă lovitură. Fiica mea, când vei fi în
pericol de a împlinii voința ta și nu pe cea a lui Dumnezeu,
reflectează că abandonând FIATUL Divin îl vei pierde pe
Isus și pe mine și vei cădea în împărăția mizeriilor și viciilor.
Deci păstrează cuvântul pe care mi l-ai dat de a rămâne în
mod indisolubil unită cu mine iar Eu îți voi da harul și nu te
voi mai lăsa niciodată să fii dominată de vrerea ta, ci în
exclusivitate de Vrerea Divină.

Sufletul: Mamă sfântă, eu tremur gândind la abisurile

în care voința mea este capabilă să mă cufunde. Din cauza ei,
eu te pot pierde pe tine, pot să-L pierd pe Isus și toate bunurile

141
cerești... Mamă dacă tu nu mă ajuți, dacă nu mă legi cu
puterea luminii Vrerii Divine, simt că nu-mi este posibil să pot
trăi cu statornicie din Voința Divină. De aceea repun toată
speranța mea în tine, în tine mă încred, de la tine totul sper.
Așa să fie.

Propunere: Vei recita trei Bucură-te Marie, pentru a

mă compătimii pentru durerea intensă pe care am simțit-o
în timpul celor trei zile în care am rămas fără Isus.

Jaculatorie: Mamă sfântă, fă ca eu să pierd pentru

totdeauna voința mea, pentru a trăi doar în Vrerea Divină.

Ziua a XXXVII-a.
Regina Cerului în împărăția Voinței
Divine pe pământ.
Regina familiei, Regina miracolelor,
legătura de căsătorie dintre FIAT și
făptură.Nunta din Cana.

Sufletul către Mama sa Cerească: Mamă sfântă, iată-

mă împreună cu tine și cu dulcele Isus asistând la o nouă
căsătorie, pentru a vedea miracolele și a înțelege marele
mister și unde ajunge pentru mine și pentru toți iubirea ta
maternă. Oh, Mama mea, ia mâna mea în mâna ta,
așează-mă pe genunchii tăi, copleșește-mă cu iubirea ta,
purifică inteligeța mea și spune-mi de ce vrei să asist la
această căsătorie.

Lecția Reginei Cerului: Fiica mea preaiubită, Inima

mea este preaplină de iubire și am simțit nevoia să-ți spun

142
cauza, de ce împreună cu Fiul meu am vrut să asist la
această nuntă din Cana. Tu crezi că a fost pentru o
ceremonie oarecare? Nu, fiică, sunt profunde mistere. Dă-
mi atenție și îți voi spune lucruri noi și cum iubirea mea de
Mamă s-a manifestat într-un mod incredibil, iarFiului meu
a dat adevărate semne de paternitate și regalitate pentru
făpturi.
Acum ascultă-mă, Fiul meu se întorsese din deșert și
se pregătea pentru viața publică, dar mai întâi vrea să asiste
la această căsătorie și de aceea a permis să fie invitat. Am
plecat, nu pentru a sărbători, ci pentru a înfăptui lucruri
mari în favoarea generațiilor omenești. Fiul meu lua locul
Tatălui și al Regelui în mijlocul familiilor; Eu luam locul de
Mamă și de Regină. Cu prezența noastră reînnoiam
sfințenia, frumusețea, ordinea căsătoriei formată de
Dumnezeu în Eden, adică a lui Adam și Eva, căsătoriți de
Suprema Ființă pentru a popula pământul și pentru a se
înmulții și crește viitoarele generații. Căsătoria este
substanța unde apare viața generațiilor; se poate chema
trunchiul din care vine populat pământul. Preoții,
persoanele consacrate, sunt ramurile; dacă nu ar fi fost
trunchiul, nici ramurile nu ar fi avut viață. Deci, cu păcatul,
Adam și Eva ieșind din Voința Divină, au pierdut sfințenia,
frumusețea, ordinea familiei; iar Eu Mama ta, noua Eva
inocentă, împreună cu Fiul meu am mers pentru a reordona
ceea ce Dumnezeu a făcut în Eden, Mă constituia Regina
familiilor și obține-am harul ca FIATUL Divin să domnească
în ele, pentru a avea familii care să-mi aparțină, iar Eu să am
locul de regină în mijlocul lor.
Dar nu este tot, fiica mea. Iubirea noastră se revărsa și
voiam să le facem cunoscut cât îi iubeam și să le dăm lor una
dintre cele mai sublime lecții. Și iată cum; când era mai
frumos la prânz nu a mai fost vin, iar Inima mea de Mamă s-
143
-a simțit consumată de iubire, care voia să dea ajutor... Și
știind că Fiul meu totul putea, cu accente rugătoare, dar
sigură că m-ar fi ascultat, Îi spun: „Fiul meu, mirii nu mai au
vin”. Și El mi-a răspuns: „Nu a sosit ora Mea, pentru a face
miracole”. Iar Eu, știind sigur că nu mi-ar fi refuzat ceea ce
îi cerea Mama sa, le spun celor care serveau la masă: „Faceți
ceea ce vă spune Fiul meu și veți avea ceea ce vreți, ba chiar
veți avea mai mult și din abundență”.
Fiica mea, în aceste puține cuvinte Eu am dat o lecție,
cea mai utilă, necesară și sublimă pentru făpturi. Eu am
vorbit cu Inimă de Mamă și am spus: „Fiii mei, vreți să fiți
sfinți? Face-ți Voința Fiului meu; nu vă îndepărtați de la
ceea ce El vă spune și veți fi Asemenea lui, veți avea
Sfințenia sa în puterea voastră. Vreți ca toate relele să
înceteze? Face-ți ceea ce vă spune Fiul meu. Vreți orice fel
de har, chiar și dificil de obținut? Face-ți ceea ce vă spune și
vrea. Vreți chiar și lucrurile necesare vieții naturale? Face-
ți ceea ce vă spune Fiul meu, pentru că în cuvintele Sale în
ceea ce vă spune și vrea ține închisă o așa putere, încât când
vorbește, cuvântul Său conține ceea ce cereți și face să apară
în sufletele voastre harurile pe care le vreți”... Câți se văd
plini de pasiuni, slabi, triști, fără nici o șansă, mizerabili; și
totuși se roagă și se roagă, dar pentru că nu fac ceea ce
spune Fiul meu nu obțin nimic, Cerul se pare că este închis
pentru ei. Asta este o durere pentru Mama ta, pentru că văd
că în timp ce ei se roagă se îndepărtează de Izvorul unde se
găsesc toate bunurile, care este Voința Fiului meu.
Deci, servitorii au făcut tocmai ceea ce le-a spus Fiul
meu, adică: „Umpleți vasele cu apă și duce-ți la masă”. Dragul
meu Isus a binecuvântat acea apă care s-a transformat în
vin delicios. Oh, de mii de ori va fi fericit cine face ceea ce El
spune și vrea! Cu aceasta Fiul meu mi-a dat onoarea cea mai
mare, m-a constituit Regina miracolelor; de aceea vrea
144
uniunea și rugăciunea mea pentru a face primul miracol. El
mă iubea foarte mult, așa că vrea să-mi dea primul loc de
Regină chiar și în miracole și le demonstra cu faptele, nu
doar vorbea: „Dacă vreți haruri, miracole, veniți la Mama
mea; Eu nu îi voi refuza niciodată nimic din ceea ce Ea vrea”.
În afară de asta, fiica mea, asistându-L la această
căsătorie, Eu m-am uitat la secolele viitoare, am văzut
Împărăția Voinței Divine pe pământ, m-am uitat la familii și
m-am rugat pentru ele ca să simbolizeze Iubirea Trinității
Sacrosancte, pentru a face ca Împărăția sa, să fie în plină
vigoare, iar cu drepturile mele de Mamă și Regină am luat la
pieptul meu regimul Său și posedând Izvorul, am pus la
dispoziția făpturilor toate harurile, ajutoarele, sfințenia
care să le fie de trebuință pentru a trăi într-o împărăție așa
sfântă. Și de aceea merg repetând: „Faceți ceea ce vă spune
Fiul meu”.
Fiica mea, ascultă-mă: nu căuta altceva, dacă vrei totul
în puterea ta, dă-mi mulțumirea că pot face din tine fiica
mea adevărată și a Voinței Divine. Și atunci Eu îmi voi lua
obligația de a forma Căsătoria între tine și FIAT și fiindu-ți
ca o adevărată Mamă, voi lega Căsătoria dându-ți ca zestre
aceeași Viață al Fiului meu și ca dar, Maternitatea mea și
toate virtuțile mele.

Sufletul: Mamă Cerească, cât trebuie să-ți mulțumesc

pentru marea iubire pe care mi-o porți și cum în tot ceea ce
faci ai mereu un gând pentru mine și mă pregătești, îmi dai
haruri așa mari, că împreună cu mine Cerurile și pământul
rămân mișcați și captivați, iar toți îți spunem: „Mulțumim,
mulțumim!” oh, Mamă sfântă, sculptează în inima mea
cuvintele tale sfinte: „Fă ceea ce îți spune Fiul meu”, ca să
genereze în mine viața Voinței Divine, la care atât de mult

145
năzuiesc și o doresc; iar Tu sigilează-mi voința, ca să fie
mereu supusă Divinității.

Propunere: În toate acțiunile noastre să o ascultăm

cu mare atenție pe Mama noastră Cerească, care ne spune:
„Faceți ceea ce vă spune Fiul meu”, astfel încât să facem totul
pentru a împlini Voința Divină.

Jaculatorie: Mamă Sfântă, vino în sufletul meu și fă

miracolul ca eu să fiu stăpânită de Voința Divină.

146
 Cuprins
FIAT!!! .......................................................................................................... 6
Apelul matern al Reginei Cerului ................................................... 6
Rugăciune către Regina Cerului pentru fiecare zi a lunii Mai
......................................................................................................................... 9
Ziua I...........................................................................................................10
Ziua a II-a .................................................................................................13
Ziua a III-a ................................................................................................16
Ziua a IV-a ................................................................................................19
Ziua a V-a..................................................................................................22
Ziua a VI-a ................................................................................................26
Ziua a VII-a ..............................................................................................29
Ziua a VIII-a .............................................................................................32
Ziua a IX-a ................................................................................................36
Ziua a X-a ..................................................................................................39
Ziua a XI-a ................................................................................................42
Ziua a XII-a...............................................................................................45
Ziua a XIII-a .............................................................................................49
Ziua a XIV-a .............................................................................................51
Ziua a XV-a ...............................................................................................54
Ziua a XVI-a .............................................................................................57
Ziua a XVII-a............................................................................................61
Ziua a XVIII-a ..........................................................................................64
Ziua a XIX-a .............................................................................................68
Ziua a XX-a ...............................................................................................72
Ziua a XXI-a .............................................................................................75
Ziua a XXII-a............................................................................................79
Ziua a XXIII-a ..........................................................................................83
Ziua a XXIV-a ..........................................................................................87
Ziua a XXV-a ............................................................................................91
Ziua a XXVI-a ..........................................................................................95

147
Ziua a XXVII-a ........................................................................................ 98
Ziua a XXVIII-a ....................................................................................103
Ziua a XXIX-a........................................................................................107
Ziua a XXX-a .........................................................................................110
Ziua a XXXI-a........................................................................................114
Ziua a XXXII-a ......................................................................................121
Ziua a XXXIII-a ....................................................................................125
Ziua a XXXIV-a.....................................................................................129
Ziua a XXXV-a ......................................................................................133
Ziua a XXXVI-a.....................................................................................137
Ziua a XXXVII-a ...................................................................................142

148