Ministerul Educatiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Construcţii, Geodezie şi Cadastru
Departamentul Drept

Lucrare de verificare
la disciplina Drept Procesual Civil

Tema : „Fazele obligatorii ale procesului civil”

A efectuat : DP-158, Ceban Adrian

A verificat : Pisarenco Olga

Chişinău 2019

1
 Fazele obligatorii ale procesului civil

Primiea cererii de chemare în judecată

Modul de sesizare a instanței judecătorești în vederea intentării unui proces civi este reglementat
de codul de procedură civilă deci putem depista două grupe de subiecți care au dreptul de adresare
în instanța de de judecată: prima grupă sunt reclamanții, intervenienții principali , petiționarii în
cauzele ce rezultă din procedura specială, creditorul- în procedura ordonanțială. A doua grupă de
subiecți este compusă din: procurorul, autoritățile publice , organizațiile , persoanele fizice .Forma
de adresare în judecată depinde de felul de procedură, în procedura contencioasă se depune cerere
de chemare în judecată , în procedura specială și ordonanță- cerere. Forma și conținutul cererii de
chemare în judecată , în cerere se indică:
a) instanța căreia îi este adresată;
b) numele sau denumirea reclamantului, domiciliul ori sediul lui, dacă reclamantul este o
persoană juridică, dateele bancare, codul fiscal, numele reprezentantului și adresa lui, în
cazul în care cererea se depune de către un reprezentant;
c) numele sau denumirea pîrîtului , domiciliu ori sediul lui;
d) esența încălcării sau a periclului de încălcare a drepturilor libertăților sau intereselor legitime
ale reclamantului,
e) circumstanțele e fapt și de drept pe care reclamantul î-și intemeiază pretențiile, demonstrarea
probelor care confirmă circumstanțele;
f) pretențiile reclamantului către pîrît;
g) valoarea acțiunii dacă aceasta poate fi evaluată;
h) date despre respectarea procedurii de soluționare prealabilă a litigiului pe cale extrajudiciară
dacă pentru un astfel de de litigiu îndeplinirea procedurii este prevăzută de lege sau de
contractul părților;
i) documentele anexate la cerere;
Cererea de chemare în judecată se semnează de reclamant sau de reprezentantul lui . La cerere se
anexează:
1) copiile de pe cerere și de pe înscrisuri, certificate, într-un număr egal cu numărul de pîrîți și
de intervenienți, plus un rind de copii pentru instanță. Dacă înscrisurile sunt făcute într-o
limbă străină instanța poate dispune prezentarea traducerii lor în modul stabilit de lege;
2) dovada de plată a taxei de stat;
2
 3) documentele care certifică circumstanțele pe care reclamantul î-și întemeiază pretențiile și
copiile de pe aceste documente pentru pîrîți și intervenienți, dacă aceștia nu dispun de ele;
4) documentele care confirmă respectarea procedurii de soluționare prealabilă a litigiului dacă
respectarea procedurii este prevăzută de lege sau de contractul părților;
5) procura sau un alt document ce legalizează împuternicirile reprezentantului;
La cererea de chemare în judecată se anexează documentele care confirmă dreptul reclamantului
la apărarea dretului încălcat sau contestat. Caracterul și conținutul documentelor anexate depend de
temeiul acțiunii. Ca exemplu , la cererea de chemare în judecată cu privire la desfacerea căsătoriei
se anexează adeverința despre înregistrarea căsătoriei precum și copia adeverinței de naștere a
copilului. În cazul în care se cere și încasarea pensiei alimentare, atunci la cererea de chemare în
judecată se anexează documente care certifică marimea venitrilor reclamantului și pîrîtului.
În decurs de 5 zile de la depunerea cererii de chemare în judecată, judecătorul este obligat să
soluționeze chestiunea primirii ei , adoptînd în acest scop o încheiere nesusceptibilă de atac.
Încheierea cu privire la primira cererii de chemare în judecată servește drept temei de intentare a
cauzei civile. După intentarea cauzei civile , cancelaria instanței va înregistra acest dosar în registru
respective cu indicele 2 sau după caz-3 p/o și sub semnătură, va transmite cauza judecătorului.
Cererea se depune la instanţa de judecată însoţită de atîtea copii,cîţi pîrîţi sînt. Cînd dovada se
face prin înscrisuri, la cerere se voralătura atîtea copii cîţi pîrîţi sînt şi pentru instanţă.
Reclamantul are dreptul într-o singură cerere de chemare în judecatăsă formuleze mai multe
pretenţii dacă acestea sînt legate între ele prin temeiuri comune de apariţie sau prin dovezi, iar în
pricinile economice, dacă împreună alcătuiesc o sumă nu mai mică de zece lei.
Judecătorul care primeşte cererea are dreptul să separe într-un proces aparte una sau mai
multe pretenţii cuprinse în ea, dacă consideră că judecarea lor separată ar fi mai raţională.
În cazul cînd pretenţiile sînt formulate de mai mulţi reclamanţi sau faţă de mai mulţi pîrîţi,
judecătorul care primeşte cererea are dreptul să separe într-un proces aparte una sau mai multe
pretenţii, dacă consideră, că judecarea lor separată ar fi mai raţională. Dacă constată, că înaintea
instanţei date se află mai multe pricini de aceeaşi natură, la care participă aceleaşi părţi, sau mai
multe pricini decurgînd din acţiunile intentate de un singur reclamant diferiţilor pîrîţi sau de
diferiţi reclamanţi aceluiaşi pîrît, judecătorul are dreptul să întrunească aceste pricini într-una
singură spre a le judeca împreună, dacă asemenea întrunire ar duce la o soluţionare mai rapidă
şi mai justă a litigiilor.1

1
Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544-XIII din 20.07.1995, Monitorul Oficial nr. 59-60 din 26.10.1995;

3
 Judecătorul soluţionează chestiunea primirii cererilor de chemare în judecată în pricinile civile.
Judecătorul refuză primirea cererii:
1) dacă cererea nu urmează să fie examinată în instanţele judecătoreşti;
2) dacă persoana interesată, care s-a adresat instanţei judecătoreşti, nu a respectat
procedura de soluţionare prealabilă a cauzei pe cale extrajudiciară, procedura stabilită de lege
pentru cauzele de categoria respectivă;
3) dacă există o hotărîre sau încheiere judecătorească definitivă, prin care a fost admisă
renunţarea reclamantului la acţiune sau a fost întărită tranzacţia de împăcare a părţilor privind un
litigiu între aceleaşi părţi asupra aceluiaşi obiect şi avînd aceleaşi temeiuri;
4) dacă instanţa a primit spre judecare un litigiu între aceleaşi părţi asupra aceluiaşi obiect şi
avînd aceleaşi temeiuri;
5) dacă acţiunea este intentată împotriva unui agent economic déjà lichidat.
6) dacă părţile au încheiat o înţelegere, ca litigiul să fie judecat de arbitrii aleşi;
7) dacă instanţa dată nu este competentă să judece pricina;
8) dacă cererea a fost făcută de o persoană incapabilă;
9) dacă cererea în numele persoanei interesate a fost depusă de către o persoană, care nu are
împuterniciri de a duce procesul;
10) dacă acţiunea este intentată de un agent economic sau împotriva unui agent economic care,
în conformitate cu legea, nu poate fi reclamant sau pîrît în asemenea litigii.
În cazul cînd refuză primirea cererii, judecătorul dă o încheiere motivată în acest sens. În
încheiere judecătorul este obligat să arate cărui organ trebuie să se adreseze petiţionarul, dacă
pricina nu este de competenţa instanţei, sau cum trebuie să fie înlăturate împrejurările, care
împiedică pornirea pricinii. Încheierea judecătorului, prin care acesta refuză primirea cererii, se
înmînează petiţionarului şi totodată i se restituie documentele depuse.
Refuzul judecătorului de a primi cererea pentru motivele prevăzute de punctele 2, 7, 8 şi 9 ale
acestui articol nu împiedică partea să adreseze din nou instanţei o cerere privind aceeaşi pricină
după ce va fi fost înlăturată încălcarea comisă . Împotriva încheierii prin care judecătorul refuză
primirea cereriise poate face recurs. Judecătorul, în termen de 5 zile după primirea cererii de
chemare în judecată, stabilind că cererea a fost depusă fără respectarea cerinţelor expuse din
prezentul cod sau că nu s-a plătit taxa de stat, cu excepţia cazurilor cind se pronunţă o încheiere
de a nu da curs cererii, comunicînd aceasta reclamantului şi acordîndu-i un termen pentru
îndreptarea neajunsurilor.
Dacă în conformitate cu indicaţiile judecătorului şi în termenul stabilit reclamantul va
îndeplini toate cerinţele enumerate din prezentul cod şi va plăti taxa de stat, cererea este
4
considerată depusă în ziua cînd a fost prezentată pentru prima dată la instanţa de judecată. În
caz contrar cererea este considerată ca nedepusă şi se restituie reclamantului. Pîrîtul are dreptul
odată cu referinţa să depună cerere reconvenţională cel mai tîrziu la prima zi de
înfăţişare pentru pregătirea prejudiciară.
Cînd reclamantul şi-a modificat cererea de chemare în judecată, cererea reconvenţională se va
depune în termenul stabilit de instanţă. Cererea reconvenţională depusă după expirarea termenului
indicat în alineatul întîi al prezentului articol se judecă separat, afară de cazul cînd ambele părţi
sînt de acord să examineze cererile împreună sau examinarea separată este imposibilă. Cererea
reconvenţională trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute pentru cererea de chemare în
judecată şi se judecă odată cu cererea iniţială.
Judecătorul primeşte cererea reconvenţională:
1) dacă ea urmăreşte compensarea pretenţiei iniţiale;
2) dacă admiterea cererii reconvenţionale exclude în totul sau în parte admiterea cererii
principale;
3) dacă între cererea reconvenţională şi cea principală există o legătură reciprocă şi judecarea
lor simultană ar duce la o soluţionare mai rapidă şi mai justă a litigiului.

Instanţa sau judecătorul poate, la cererea participanţilor la proces să ia măsuri pentru asigurarea
acţiunii. Asigurarea acţiunii se admite în orice stadiu al procesului, dacă neluarea măsurilor de
asigurare ar putea îngreuia sau ar putea face imposibilă executarea hotărîrii în instanţa de
judecată.
În vederea asigurării acţiunii instanţa sau judecătorul poate:
1) să ordone punerea unui sechestru pe bunurile sau pe sumele de bani care aparţin pîrîtului şi
care se află la el sau la alte persoane;
2) să interzică pîrîtului de a săvîrşi anumite acte;
3) să interzică altor persoane de a transmite bunuri pîrîtului sau de a îndeplini faţă de el alte
obligaţii;
4) să suspende vînzarea bunurilor sechestrate, dacă se face cererea de ridicare a sechestrului pus
pe ele;
5) să suspende urmărirea ce se face pe baza unui document investit cu formulă executorie,
contestat de debitor prin acţiune, dacă o asemenea contestaţie este admisă de legislaţie.
Instanţa sau judecătorul poate admite mai multe forme de asigurare a acţiunii, cu condiţia, că
suma lor totală să nu depăşească valoarea acţiunii. În caz de încălcare a interdicţiilor, arătate în
punctele 2 şi 3 ale prezentului articol, persoanelor vinovate li se va aplica, pe baza unei încheieri a

5
instanţei de judecată, o amendă de la zece la douăzeci şi cinci de salarii minime, afară de
aceasta, reclamantul are dreptul să ceară de la aceste persoane repararea pagubelor, cauzate
prin neexcutarea încheierii date de instanţă cu privire la asigurarea acţiunii. Se admite
înlocuirea unei forme de asigurare a acţiunii cu altă formă.
Chestiunea înlocuirii unei forme de asigurare a acţiunii cu altă formă se soluţionează de
judecător sau de instanţă în şedinţă de judecată. Participanţilor la proces li se comunică data şi
locul şedinţei, dar neprezentarea lor nu împiedică examinarea chestiunii privind înlocuirea
asigurării acţiunii.
În caz de asigurare a unei acţiuni, prin care se cere plata unei sume de bani, pîrîtul are dreptul
ca în locul măsurilor de asigurare admise să consemneze pe contul de depozit al instanţei suma
respectivă. Cererea de asigurare a acţiunii se soluţionează de judecătorul sau de instanţa care
judecă pricina în aceeaşi zi, fără a-l înştiinţa pe pîrît şi pe ceilalţi participanţi la proces. Încheierea
de asigurare a acţiunii se aduce la îndeplinire imediat, în conformitate cu dispoziţiile privitoare la
executarea hotărîrilor instanţei de judecată. Măsura de asigurare a acţiunii poate fi anulată de
aceeaşi instanţă de judecată.
Chestiunea anulării măsurii de asigurare a acţiunii se soluţionează în şedinţă de judecată.
Participanţilor la proces li se comunică locul şi data şedinţei. Neprezentarea acestor persoane nu
împiedică examinarea chestiunii anulării măsurii de asigurare a acţiunii. În caz de respingere a
acţiunii măsurile admise pentru asigurarea acţiunii se menţin pînă în momentul, cînd hotărîrea
devine definitivă.
Dar instanţa poate, odată cu pronunţarea hotărîrii sau după pronunţarea ei, să dea o încheiere de
anulare a măsurii de asigurare a acţiunii. Măsura de asigurare a acţiunii poate fi anulată la cererea
pîrîtului dacă instanţa judecătorească, în acţiunile legate de protecţia
proprietăţii intelectuale, nu a luat o hotărîre definitivă în termen de 31 de zile calendaristice de la
data luării măsurilor pentru asigurarea acţiunii. Împotriva tuturor încheierilor privitoare la
asigurarea acţiunii se poate face recurs. Dacă încheierea privitoare la asigurarea acţiunii a fost dată
fără înştiinţarea persoanei care a făcut recursul, termenul pentru depunerearecursului se calculează
din ziua cînd această persoană a aflat despre încheiere.Depunerea recursului împotriva încheierii de
asigurare a acţiunii nsuspendă executarea acestei încheieri. Recursul împotriva încheierii de
anulare a măsurii de asigurare a acţiunii sau de înlocuirea a unei forme de asigurarea cu altă
formă suspendă executarea încheierii.2 Admiţînd asigurarea acţiunii, instanţa sau judecătorul
poate cere reclamantului să dea o asigurare a eventualelor pagube care ar putea fi cauzate pîrîtului.
După ce hotărîrea prin carerespins acţiunea devine definitivă, pîrîtul are dreptul să ceară
2
Ioan Leș. Tratat de drept procesual civil. Ediția a 2 , 3.
6
reclamantului repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin măsurile de asigurare a acţiunii, admise
la cererea reclamantului.3
2.2 Pregătirea pricinii pentru dezbaterile judiciare
În scopul asigurării judecării juste a pricinii,judecătorul,dupăprimirea cererii de chemare în
judecată, pregăteşte pricinapentrudezbaterilejudiciare.Încheierea privind pregătirea pricinii pentru
dezbaterile judiciare se dă de către judecător personal, fără înştiinţarea participanţilor la proces, în
termen de 5 zile de la primirea cererii. Judecătorul va îndeplini următoarele acţiuni:
1) va stabili ziua înfăţişării şi va cita părţile înaintea instanţei astfel ca, de la data primirii citaţiei,
pîrîtul să aibă cel puţin 30 de zile pentru depunerea referinţei, iar în pricinile urgente, cel puţin 5
zile. Dacă pîrîtul locuieşte în străinătate, judecătorul va putea stabili un termen mai îndelungat;
2) cînd reclamantul este de faţă la stabilirea termenului, îl va informa despre aceasta şi îi va
pune în vedere neajunsurile cererii de chemare în judecată pentru a le înlătura pînă la data
înfăţişării în instanţa de judecată;
3) va dispune să se comunice pîrîtului, odată cu citaţia, copii de pe cerere şi înscrisuri,
punîndu-i-se în vedere să depună la dosar referinţă cu cel puţin 5 zile înainte de termenul
stabilit pentru înfăţişare la judecată;
4) rezolvă chestiunea introducerii în proces a organului repectiv al administraţiei de stat,rezolvă
chestiunea participării la procesele de divorţ, intentate persoanelor, declarate în modul stabilit
absente, incapabile din cauza alienaţiei mintale sau debilităţii mintale, a organului de tutelă şi
curatelă pentru apărarea drepturilor patrimoniale ale pîtîtului, precum şi pentru asigurarea
intereselor copiilor lui.
5) stabilind, că de felul cum va fi soluţionată pricina este interesată o întreprindere,
instituţie, organizaţie de stat, unitate militară, colhoz sau altăorganizaţie cooperatistă,asociaţiile
lor, alte organizaţii obşteşti ori un cetăţean, care nu figurează în proces, le înştiinţează despre
pricina în curs de judecată şi despre data judecării ei.
6) rezolvă chestiunea citării martorilor în şedinţă sau a ascultării lor după regulile prevăzute de
prezentul cod; 7) la propunerea părţilor, cere diferitelor întreprinderi, instituţii, organizaţii de
stat, unităţii militare, colhozuri, altor organizaţii cooperatiste, asociaţiilor lor, altor organizaţii
obşteşti sau cetăţenilor să prezinte înscrisuri şi probe materiale referitoare la pricină sau eliberează
participanţilor la proces adeverinţe, ce confirmă dreptul lor de a căpăta aceste dovezi pentru a le
înfăţişa instanţei;
8) rezolvă, ţinînd seama de părerile participanţilor la proces, chestiunea efectuării unei
expertize;
3
Manual Administrarea eficientă a cauzelor civile , Serjiu Furdui pag., 141.
7
 9) în cazurile urgente, efectuează, după înştiinţarea participanţilor la proces, o examinare la
faţa locului;
10) dă delegaţii altor instanţe de judecată.
La primirea copiei de pe cererea de chemare în judecată, dar nu mai tîrziu de 5 zile înainte de
termenul stabilit pentri înfîţişare, pîrîtul este obligat să trimită instanţei de judecată referinţă la
cererea de chemare în judecată şi toate dovezile necesare pentru judecarea cauzei.
Referinţa va cuprinde:
1) denumirea instanţei şi a reclamantului;
2) răspunsul la toate pretenţiile de fapt şi de drept ale cererii;
3) documentele şi dovezile cu care se apără împotriva fiecărei pretenţii din cerere, iar dacă
se va cere dovadă cu martori, se va indica numele, prenumele şi domiciliul lor;
4) conţinutul răspunsului la propunerea de tranşare a litigiului în pricinile economice dacă în
cererea de chemare în judecată este indicat că reclamantul nu a primit răspunsul (în acest caz la
referinţă se anexează copia răspunsului la propunerea de tranşare a litigiului şi dovezile ce
confirmă că răspunsul a fost expediat reclamantului);
5) mărimea şi calcului sumei recunoscute a cererii, iar dacă ea a fost transferată, numărul şi data
ordinului de plată respectiv (în acest caz la referinţă se anexează ordinul de plată şi dovezile ce
confirmă că el a fost primit pentru executare de către instituţia financiară);
La referinţă se vor alătura atîrea copii de pe referinţă şi copii certificate de pe înscrisuri cîţi
reclamanţi sînt.Dacă mai mulţi reclamanţi au un singur reprezentant, la referinţă se va anexa cîte o
singură copie de pe fiecare document. Cînd sînt mai mulţi pîrîţi, ei pot răspunde toţi împreună sau
numai o parte din ei, printr-o singură referinţă. În cazul cînd nu s-a depus referinţă, preşedintele
şedinţei va preîntîmpina pîrîtul, în prima zi de înfăţişare, să prezinte dovezile şi mijloacele de
apărare. În caz de neprezentare, pricina poate fi judecată în baza materialelor anexate la dosar. În
prima zi de înfăţişare, instanţa poate da recalamantului un termen pentru întregirea sau
modificarea cererii de chemare în judecată, precum şi pentru a prezenta dovezi noi. Cererea nu
se consideră modificată şi nu se va da termen, ci se va fixa data judecării pricinii în cazul în care:
1) se îndreaptă greşelile materiale din cuprinsul cererii;
2) reclamantul măreşte sau micşorează valoarea obiectului cererii;
3) reclamantul cere valoarea obiectului pierdut sau pierit.
Reclamantul poate cere un termen pentru a depune referinţă la cererea reconvenţională şi a
propune dovezi în apărare. Instanţa de judecată poate judeca pricina în fond în prima zi

8
 2.3 Dezbaterile judiciare
Pricinile civile se judecă în primă instanţă în termen rezonabil. Criteriile de determinare a
termenului rezonabil sînt: complexitatea pricinii, comportamentul părţilor în proces, conduita
instanţei judecătoreşti. Respectarea termenului rezonabil de judecare a pricinii se asigură de către
instanţă. La judecarea unei cauze concrete, respectarea termenului rezonabil este verificată de
instanţa ierarhic superioară în procesul judecării pricinii pe calea de atac respectivă.Pricinile
privind încasarea pensiei de întreţinere, apărarea drepturilor şi intereselor minorului, repararea
prejudiciului cauzat prin vătămare a integrităţii corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii ori prin
deces, litigiile de muncă, contestarea actelor normative, a hotărîrilor, acţiunilor sau inacţiunilor
autorităţilor publice, ale altor organe şi organizaţii, ale persoanelor oficiale şi funcţionarilor publici
se judecă de urgenţă şi în mod prioritar.
Judecarea pricinilor civile are loc în şedinţă de judecată cu înştiinţarea obligatorie a participanţilor
la proces despre locul, data şi ora şedinţei. Preşedintele şedinţei dispune ca rolul să fie afişat în
incinta instanţei, în loc public, cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată.
La judecarea unipersonală a pricinii, judecătorului i se atribuie obligaţiile de preşedinte al
şedinţei. La soluţionarea colegială a pricinii, funcţia de preşedinte al şedinţei o exercită preşedintele,
vicepreşedintele instanţei sau unul dintre judecători. Preşedintele şedinţei conduce dezbaterile
judiciare, ia măsuri pentru cercetarea exhaustivă, multiaspectuală a probelor şi circumstanţelor
pricinii, pentru clarificarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, înlăturînd din dezbateri tot ceea ce nu
are legătură cu procesul. Obiecţiile participanţilor la proces împotriva actului preşedintelui se
consemnează în procesul-verbal al şedinţei. Preşedintele dă explicaţii asupra acţiunilor sale. În cazul
examinării colegiale a pricinii, problema se soluţionează de întregul complet de judecată.
Preşedintele şedinţei ia măsuri pentru asigurarea ordinii cuvenite în şedinţa de judecată, dispoziţiile
lui fiind obligatorii pentru participanţii la proces, pentru cei care asistă în sală. Cînd judecătorii
intră în sala de şedinţe sau se retrag în camera de deliberare, cei prezenţi se ridică în picioare. De
asemenea, cînd se dă citire hotărîrii judecătoreşti sau încheierii judecătoreşti, în cazul cînd procesul
se termină fără adoptarea unei hotărîri, cei prezenţi, inclusiv judecătorii, stau în
picioare.Participanţii la proces, martorii, experţii, specialiştii şi interpreţii se adresează judecătorului
cu formula \xfdOnorată instanţă\xfd, depun depoziţii şi dau explicaţii stînd în picioare. Excepţii se
fac numai cu încuviinţarea preşedintelui şedinţei.
Dezbaterea judiciară a pricinii se desfăşoară în condiţii de activitate normală şi de securitate a
participanţilor la proces. Participanţii la proces, celelalte persoane prezente în sala de şedinţe au
obligaţia de a respecta ordinea stabilită pentru judecarea pricinii.4
4
Dorfam I.Drept procesual civil, partea generală pag,67;
9
 La ora judecării pricinii, preşedintele deschide şedinţa şi anunţă procesul care se va judeca.
Grefierul raportează preşedintelui şedinţei prezenţa persoanelor citate, motivul neprezentării celor
absenţi. Preşedintele şedinţei verifică identitatea persoanelor prezente, împuternicirile persoanelor
cu funcţie de răspundere şi cele ale reprezentanţilor.
Martorii prezenţi înainte de audierea lor sînt îndepărtaţi din sala de şedinţe. Preşedintele şedinţei de
judecată ia măsuri ca martorii audiaţi să nu comunice cu cei neaudiaţi.
Preşedintele şedinţei de judecată explică participanţilor la proces drepturile şi obligaţiile lor
procedurale, iar părţilor, dreptul de a se adresa pentru soluţionarea litigiului pe cale arbitrală,
precum şi efectele unui astfel de act.
Partea care, din motive temeinice, nu a prezentat în termenul stabilit de judecător, în cadrul
pregătirii pricinii pentru dezbateri judiciare, probele necesare nu decade din dreptul de a le prezenta
nemijlocit în şedinţă de judecată. Dacă nu poate depune imediat contraprobe, partea adversă este în
drept să solicite amînarea procesului. În cazul în care constată că una din părţi a depus în şedinţă
probe nejustificative sau false în scopul tergiversării procesului, instanţa este obligată, la cererea
părţii interesate, să soluţioneze problema reparaţiei prejudiciului cauzat prin tergiversare chiar dacă
solicitantului amînării procesului, pentru a prezenta contraprobe, nu i-a fost satisfăcută cererea.
Amînarea procesului se admite în cazurile prevăzute de prezentul cod, precum şi în cazurile în
care instanţa judecătorească recunoaşte imposibilitatea soluţionării pricinii în şedinţa respectivă din
cauza neprezentării participantului la proces sau martorului, expertului, specialistului, interpretului,
fie din cauza intentării unei acţiuni reconvenţionale, necesităţii de a prezenta sau reclama probe
suplimentare, de a atrage în proces alte persoane sau de a efectua alte acte procedurale. În cazul
amînării procesului, instanţa, în funcţie de timpul necesar citării participanţilor la proces, prezentării
de probe sau efectuării de acte procedurale, fixează data noii şedinţe. Data este adusă în scris la
cunoştinţă celor prezenţi, care contrasemnează. Persoanelor care nu s-au prezentat şi celor antrenate
recent în proces locul, data şi ora noii şedinţe li se comunică prin citaţie sau prin alte modalităţi
prevăzute de prezentul cod. Încheierea de amînare a procesului nu poate fi atacată cu recurs.
În cadrul examinării pricinii în fond, preşedintele şedinţei este obligat să creeze condiţii pentru
ca participanţii la proces să-şi expună considerentele referitor la circumstanţele de fapt şi de
drept ale pricinii, să facă completări şi să prezinte probe în condiţiile prezentului cod.
În acest scop, judecătorul trebuie, după caz, să elucideze împreună cu participanţii la proces
circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii şi să cerceteze probele din dosar Judecarea

10
pricinii în fond începe cu un raport asupra pricinii, prezentat de preşedintele şedinţei sau de un
judecător.
După aceasta, preşedintele clarifică dacă reclamantul îşi susţine pretenţiile, dacă pîrîtul recunoaşte
pretenţiile reclamantului şi dacă părţile doresc să încheie procesul cu o tranzacţie.
După prezentarea raportului asupra pricinii, instanţa judecătorească ascultă explicaţiile
reclamantului şi ale intervenientului care participă din partea reclamantului, ale pîrîtului şi ale
intervenientului care participă din partea pîrîtului, precum şi ale celorlalţi participanţi la proces.
Primii care dau explicaţii sînt: procurorul, împuterniciţii autorităţilor publice, ai organelor şi
organizaţiilor, persoanele fizice care, în cazurile prevăzute de lege, au intentat procesul în apărarea
drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale unor alte persoane. Participanţii la proces au
dreptul să-şi pună reciproc întrebări. Judecătorii au dreptul să pună participanţilor la proces întrebări
în orice moment al explicaţiilor acestora. Preşedintele şedinţei poate acorda de mai multe ori cuvînt
părţilor, după caz.
Fiecare martor este audiat separat. Preşedintele şedinţei constată atitudinea martorului faţă de
participanţii la proces, îi propune să comunice instanţei tot ceea ce cunoaşte personal despre
subiectul audierii.Martorului i se pot pune întrebări cu permisiunea preşedintelui şedinţei de
judecată. Prima care pune întrebări este persoana la a cărei cerere a fost citat martorul şi
reprezentantul acesteia, urmează ceilalţi participanţi la proces şi reprezentanţii lor. Judecătorii au
dreptul să pună întrebări martorului înorice moment al audierii lui. Instanţa judecătorească poate
audia din nou martorul, după caz, în aceeaşi şedinţă sau în şedinţa următoare, poate face
confruntarea martorilor pentru a se clarifica asupra depoziţiilor contradictorii ale acestora.
În cazul în care constată că întrebarea adresată martorului de către un participant la proces este
ofensatoare sau tinde să dovedească un fapt ce nu se referă la pricină, instanţa judecătorească nu o
va încuviinţa. La cererea participantului, instanţa emite o încheiere asupra întrebării, precum şi
asupra motivului respingerii ei.Martorul audiat rămîne în sala de şedinţă pînă la încheierea
dezbaterilor judiciare dacă instanţa nu va permite retragerea lui din sală.
Susţinerile orale constau în luările de cuvînt ale participanţilor la proces. În susţinerile orale,
primii care iau cuvînt sînt reclamantul şi reprezentantul lui, urmează pîrîtul şi reprezentantul lui.
Intervenientul principal şi reprezentantul lui iau cuvînt după ce au vorbit părţile şi reprezentanţii lor.
Intervenientul accesoriu şi reprezentantul lui iau cuvînt după reclamant sau pîrît din a cărui parte
intervenientul participă în proces. Procurorul, reprezentanţii sau împuterniciţii autorităţilor publice,
organizaţiilor, precum şi persoanele care au intentat procesul în apărarea drepturilor, libertăţilor şi
intereselor legitime ale unei alte persoane, primii iau cuvînt.

11
 Reprezentanţii autorităţilor publice care participă în proces pentru a depune concluzii iau cuvînt
după părţi şi intervenienţi. După susţinerile orale, fiecare participant are dreptul la replică asupra
celor expuse în susţineri.
Dreptul la ultima replică îl au pîrîtul şi reprezentantul lui. După încheierea susţinerilor orale,
completul de judecată se retrage în camera de deliberare pentru adoptarea hotărîrii, fapt despre care
preşedintele şedinţei de judecată îi anunţă pe cei prezenţi în sala de şedinţe. Din motive întemeiate,
deliberările şi pronunţarea hotărîrii pot fi amînate cu cel mult 10 zile. În unele cazuri, se poate
adopta numai dispozitivul hotărîrii, redactarea hotărîrii motivate amînîndu-se pe acelaşi termen. În
cazul amînării deliberărilor şi pronunţării hotărîrii sau al amînării redactării hotărîrii motivate,
instanţa informează părţile despre locul, data şi ora pronunţării ei. După semnarea hotărîrii,
completul de judecată revine în sala de şedinţe, unde preşedintele sau unul dintre judecători dă citire
hotărîrii judecătoreşti. După aceasta, preşedintele şedinţei lămureşte hotărîrea, procedura şi
termenul de atac împotriva ei. Dacă este expusă într-o limbă pe care participanţii la proces nu
o cunosc, hotărîrea judecătorească trebuie citită de traducător în limba în care s-a desfăşurat
procesul ori în limba utilizată de ei în proces. În cazul în care la adoptarea hotărîrii se expune opinie
separată, aceasta se anexează la dosar.După pronunţarea hotărîrii, preşedintele şedinţei de judecată
declară închisă şedinţa.

2.4 Deliberarea și pronunțarea hotărîrii

La deliberare iau parte numai judecătorii în faţa cărora a avut loc judecarea cauzei.Completul
de judecată deliberează în secret. Divulgarea deliberărilor este interzisă. Completul de judecată
deliberează, sub conducerea preşedintelui şedinţei, toate problemele prevăzute de lege care urmează
să fie soluţionate, apreciază probele, determină circumstanţele şi caracterul raportului juridic dintre
părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admiterea acţiunii. Fiecare problemă urmează să fie
pusă astfel încît să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ. Rezultatul deliberării se
consemnează în hotărîrea integrală sau în dispozitivul ei, semnat de toţi judecătorii care au
participat la deliberare, inclusiv de judecătorul care are opinie separată. Modificările operate în
cuprinsul hotărîrii se consemnează mai sus de semnăturile judecătorilor. După semnarea hotărîrii,
nici un judecător nu poate reveni asupra opiniei sale.
Hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai
pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. La
deliberarea hotărîrii, instanţa judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au

12
importanţă pentru soluţionarea pricinilor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului
juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării pricinii şi admisibilitatea acţiunii.
Dacă, în timpul deliberărilor, consideră necesară clarificarea unor noi circumstanţe importante
pentru soluţionarea pricinii sau cercetarea suplimentară a unor probe, instanţa judecătorească emite
o încheiere de reluare a dezbaterilor judiciare.
După examinarea pricinii în fond, instanţa audiază din nou susţinerile orale ale participanţilor la
proces. Instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.
Aceasta se referă şi la fructele bunului, la dobînzi şi la alte pretenţii suplimentare. Cu
consimţămîntul reclamantului şi în cazurile prevăzute de lege, instanţa poate depăşi limitele
pretenţiilor formulate de reclamant dacă este necesar apărării drepturilor, libertăţilor şi intereselor
legitime ale acestuia.
Instanţa judecătorească adoptă hotărîrea în numele legii. Hotărîrea judecătorească constă din
parte introductivă, parte descriptivă, motivare şi dispozitiv. În partea introductivă se indică locul şi
data adoptării, denumirea instanţei care o pronunţă, numele membrilor completului de judecată, al
grefierului, al părţilor şi al celorlalţi participanţi la proces, al reprezentanţilor, obiectul litigiului
şi pretenţia înaintată judecăţii, menţiunea despre caracterul public sau închis al şedinţei. În partea
descriptivă se indică pretenţiile reclamantului, obiecţiile pîrîtului şi explicaţiile celorlalţi
participanţi la proces. În motivare se indică: circumstanţele pricinii, constatate de instanţă, probele
pe care se întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanţe, argumentele invocate de
instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa.
Dispozitivul cuprinde concluzia instanţei judecătoreşti privind admiterea sau respingerea
integrală sau parţială a acţiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea şi termenul de atac al
hotărîrii. În cazul în care instanţa judecătorească stabileşte modul şi termenul de executare a
hotărîrii, dispune executarea ei imediată sau ia măsuri pentru asigurarea executării, în dispozitiv se
face o menţiune în acest sens. Hotărîrea se pronunţă imediat după dezbaterea pricinii. Redactarea
hotărîrii motivate poate fi amînată pe un termen de cel mult 15 zile, însă partea ei introductivă şi
dispozitivul trebuie să fie comunicate de instanţă în aceeaşi şedinţă în care s-au încheiat dezbaterile
judiciare5.

5
Ion Deleanu Tratat de procedură civilă Volumul I pag, 142;
13
 Concluzii
Dreptul procesual civil se axează pe trei niveluri comportamentale, cu divers grad de
complexitate: cunoaştere, aplicare, integrare. Nivelul cunoaşterii presupune acumularea
cunoştinţelor teoretice. Aplicarea presupune capacitatea de a interpreta corect şi sistemic legislaţia
procesuală în vigoare, capacitatea de a depista carenţe şi contradicţii legislative şi abilitatea de a
propune soluţii de perfecţionare a legislaţiei în vigoare. Integrarea presupune aptitudinile de
aplicare în practică a cunoştinţelor teoretice referitoare la normele de drept procesual civil,
soluţionarea corectă a situaţiilor conflictuale, ţinîndu-se cont atît de legea materială, cît şi de cea
procesuală, manifestarea atitudinilor personale faţă de diverse fenomene sociale. Nivelul
comportamental de integrare constituie finalitatea procesului de instruire iniţială a viitorilor
judecători şi procurori.

Bibliografie

1). Constituţia RM adoptată la 29.07.1994

14
2) Florea Măgureanu , Drept procesual civil. Ediția a II;
3) Legea privind organizarea judecătorească nr.514-XIII din 06.07.1995, Monitorul Oficial
nr.58/641 din 19.10.1995

15