Ministerul Educației, Culturii și Cercetării Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Construcții, geodezie și Cadastru

Departamentul Drept

Lucrea de an
La disciplina ”Tehnica închierii contractului”

Tema: ”Contractul de donație ”

A elaborat: DP-158 Ceban Adrian

A verificat: Ursu Viorica

Chișinău 2019
 INTRODUCERE

Lucrarea însăşi are o importanţă majoră fiindcă ea conţine nu doar o sinteză a opiniilor şi
argumentelor date de literatura de specialitate pe marginea acestui contract, a soluţiilor practice vis-a-
vis de litigiile apărute în legătură cu acest contract, ci şi exprimarea propriilor puncte de vedere şi
argumente aferente lacunelor descoperite în legisalţie, totodată înaintînd opinii în privinţa soluţionării
unor neclarităţi şi litigiilor întîlnite.
În prezenta lucrare scopul de bază constă în elaborarea unui studiu profund şi integru asupra
tuturor problemelor ce ţin de contractul de donaţie, ceea ce va permite ridicarea nivelului de cunoştinţe
în domeniul dat, va contribui la aplicarea corectă a legislaţiei în vigoare, la soluţionarea efectivă a
litigiilor din materia respectivă.
De asemenea scopul lucrării efectuate constă în sistematizarea şi relevarea esenţei contractului
de donaţie, identificarea tuturor aspectelor teoretice şi practice ale activităţii donaţiei în Republica
Moldova şi în acest sens efectuarea propunerilor privind modificarea legislaţiei ce reglementează
contractul de donaţie.
 1. GENERALITĂŢI PRIVIND CONTRACTUL DE DONAŢIE

1.2. Noţiunea, caracterele şi natura juridică ale contractului de donaţie

Donaţia este un contract unilateral. În principiu, donaţia creează obligaţii doar în sarcina
donatorului, astfel donaţia este un contract unilateral, însă ca act juridic şi avînd în vedere numărul de
voinţe contractul de donaţie este bilateral, el dă naştere la obligaţii numai în sarcina unei părţi
contractante, şi anume a donatorului. Donatarul nu îşi asumă nici o obligaţie faţă de donator, avînd în
schimb o îndatorire de recunoştinţă care este însă de natură legală, şi nu contractuală, fiind sancţionată
cu revocarea donaţiei, în cazul în care donatarul se face vinovat de ingratitudine faţă de donator. Însă
este de observant faptul că părţile pot face ca un contract unilateral sa devină sinalagmatic, cum este
cazul donaţiei cu sarcini. Art 829 (3)
Donaţia de facto, împlică un accord, între voinţa donatorului de a transmite bunul, iar de
cealaltă parte, voinţa de a-l accepta. Lipsa uneia dintre cele două voinţe împiedică naşterea valabilă a
contractului de donaţie. Contractul de donaţie este un act juridic bilateral.
Spre deosebire de contractele sinalagmatice, în care cauza fiecărei obligaţii a părţilor o constituie
executarea prestaţiei promise de cealaltă parte, în contractele cu titlu gratuit, în categoria cărora se
include donaţia, cauza obligaţiei celui care dispune constă în intenţia de a mări patrimoniul celeilalte
părţi, fără a primi în schimb o contraprestaţie.
În principiu, contractul de donaţie este un contract cu titlu gratuit. Sporind patrimoniul
donatarului, donatorul nu urmăreşte obţinerea unor foloase patrimoniale. Dacă în rezultatul unui
contract de donaţie donatorul obţine o contraprestaţie, donaţia se va considera simulată şi respectiv,
lovită de nulitate absolută potrivit Codului Civil al Republicii Moldova. Nu se va considera că
donatorul obţine o contraprestaţie atunci cînd dreptul transmis este afectat de unele limitări (ex. dreptul
de abitaţie a donatorului în casa donată, servitutea de trecere pe terenul donat, etc).]
În cuprinsul contractului de donaţie sunt reunite două elemente: elementul subiectiv –care
reprezintă cauza, intenţia de a gratifica şi elementul obiectiv, material – care presupune o însărăcire a
donatorului şi, corelativ ,o îmbogăţire a donatarului.
Caracteristic pentru contractul de donaţie este intenţia de a gratifica a donatorului. Astfel,
„premiile, cadourile prin diferite recompense făcute cu scopuri publicitare nu constituie donaţii”.

În principiu, nimic nu opreşte ca momentul transferului dreptului de proprietate să fie amînat de

către părţi, însă amînarea transferului dreptului de proprietate nu este posibilă în cazul darului manual,
deoarece, fiind un contract real, încheierea sa valabilă presupune (pe lîngă acordul de voinţă) şi
tradiţiunea (predarea) bunului la momentul încheierii contractului.
.
Contractul de donaţie este un contract ce se incheie in forma autentica [Art. 829 (1) ].
Donaţia este un contract încheiat intitu personae. Aceasta presupune că donatorul va gratifica
pe donatar avînd în vedere persoana acestuia. De aceea, în cazul erorii asupra persoanei donatarului,
donatorul poate cere anularea contractului de donaţie.
Unii autori caracterizează contractul de donaţie şi după posibilitatea negocierii. Astfel, unii autori
consideră că de regulă apare drept un contract de adeziune, dar totodată alţi autori consideră că acesta
totuşi poate fi şi negociat. Caracterul de adeziune al contractului de donaţie poate fi relevat, spre
exemplu în contractul de donaţie filantropică, unde donatorul indică destinaţia bunului donat sub
sanţiunea revocării donaţiei. Totodată, chiar şi în contractul de donaţie filantropică părţile pot negocia
limita condiţiei de folosire a bunului.
Conform [Art. 830 a) ] Dacă obiect al donației este un bun imobil cu destinație locativă, notarul care
autentifică contractul de donație este obligat, înainte de încheierea contractului: să îi transmită donatorului
persoană fizică, contra semnătură, informația pe suport de hîrtie, redactată într-un limbaj simplu și inteligibil,
într-o limbă în care donatorul poate comunica, că donatarul nu poartă, în baza contractului de donație, nicio
obligație de întreținere a donatorului și nu are nicio obligație de a asigura donatorului spațiu locativ, cu
excepția cazului în care o asemenea sarcină s-a stipulat în contractul de donație;
1.3 Interpretarea şi delimitarea contractului de donaţie de alte operaţiuni juridice
Codul civil nu prevede reguli speciale de interpretare a clauzelor contractului de donaţie. În
consecinţă, se aplică regulile generale de interpretare a contractelor.Se impune însă o precizare; dacă
nu există certitudinea că păţile au incheiat un contract de donaţie (o liberalitate), deci interpretarea este
necesara chiar pentru calificarea juridică a contractului (donaţie sau un alt contract, de exemplu, de
intreţinere, de locaţiune, de comodat etc.), atunci interpretarea urmează să se facă în sensul aplicării
regulilor care guvernează actele cu titlu oneros - care sunt reguli de drept comun -, iar nu a regulilor
prevazute pentru liberalităţi care, fiind exceptionale sunt supuse unei interpretări restrictive. Concluzia
privind încheierea între parti a unui contract de donaţie trebuie să fie temeinic ancorată în elementele
convenţiei între părţi.
Precizăm că, în nici un caz, executarea unei obligaţii civile irnperfecte (naturale) nu poate fi
calificata drept o liberalitate (de exemplu, executarea unei obligaţii prescrise, repararea pagubei
cauzate deşi condiţiile raspunderii civile nu sunt întrunite, intreţinerea unei rude faţă de care nu există
obligaţie legală de întreţinere etc.). Nici premiile sau cadourile ori recompensele oferite (în scopuri
publicitare) de un comerciant clienţilor nu constituie donaţii, nefiind făcute animus donandi, în
activitatea sa profesională comerciantul nu poate fi generos. Nici operele de binefacere nu urmeaza
regulile prevazute pentru donaţii .
Pentru delimitarea corectă a contractului se impune apelarea la criteriul cauzei. Elementul
esenţial prin care se deosebeşte o donaţie de alte operaţiuni juridice asemănătoare este de ordin
subiectiv, respectiv intenţia de a dona. Existenţa intenţiei de a dona este însăşi cauza donaţiei.
Art. 157595 presupune ca O donație făcută din bunurile comune ale soților se consideră ca fiind
acordată în proporție egală de către fiecare dintre cei doi soți. Dacă un bun revine celui care este descendentul
numai a unuia dintre soți sau dacă acest soț trebuie să compenseze celuilalt soț pentru că a dispus de bunul
comun, se consideră că bunul este donat doar de către soțul respectiv.
Contractul de donaţie nu se confundă cu alte acte juridice în care o persoană prestează un
serviciu cu titlu gratuit în favoarea alteia, care poate fi un act dezinteresat, şi nicidecum o liberalitate
pentru că există o modificare în patrimoniu. De asemenea, donaţia nu se confundă cu executarea unei
obligaţii naturale, căci în acest caz obligaţia există, numai că s-a stins dreptul material la acţiune (deci
posibilitatea de a beneficia de forţa de constrîngere a statului) al creditorului privind valorificarea
creanţei. Debitorul execută de bunăvoie o datorie care deja există.
Contractul de donaţie prezintă prin trăsăturile sale caracteristice anumite elemente care fac
posibilă confundarea sa cu alte contracte care prezintă şi ele unele caracteristici asemănătoare. Pentru a
elimina aceste posibile confuzii, se impune o scurtă prezentare a elementelor de apropiere şi
diferenţiere între aceste contracte.
Delimitarea contractului de donaţie faţă de contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia
întreţinerii pe viaţă.
Trăsătura de asemănare între contractul de donaţie şi contractul de întreţinere constă în acelaşi
caracter translativ al dreptului de proprietate.
Contractul de donaţie, însă, se deosebeşte în mod esenţial atît prin caracterele sale juridice
intrinseci, cît şi prin finalitatea socio-economică urmărită de părţi, la încheierea unor astfel de acte.
Contractul de donaţie nu trebuie să fie confundat cu contractul de înstrăinare a bunului cu
condiţia întreţinerii pe viaţă, chiar dacă în cazul contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia
întreţinerii pe viaţă, la moartea beneficiarului întreţinerii se constată că valoarea bunului înstrăinat în
schimbul întreţinerii este mult mai mare decît valoarea întreţinerii efectiv prestate. Spre deosebire de
donaţie, contractul de întreţinere este oneros, deşi are un caracter aleatoriu, în sensul că valoarea
prestaţiilor uneia din părţi este valabilă în raport cu durata vieţii benefiarului. Aceasta este însă un
caracter specific al oricărui contract aleatoriu, care nu-şi poate pierde, prin această împrejurare,
caracterul său de contract cu titlu oneros. După cum s-a arătat, pe drept cuvînt, moştenitorii rezervatari
nu pot cere reducţiunea întrucît contractul de întreţinere este un contract cu titlu oneros, deşi are
caracter aleatoriu, în sensul că valoarea prestaţiilor uneia dintre părţi este variabilă în raport de durata
vieţii celeilalte părţi. Acesta este însă un caracter specific al oricărui contract aleatoriu, care nu-şi poate
pierde, prin această împrejurare, caracterul său de contract cu titlu oneros. Deci contractul de
întreţinere nu poate fi considerat o liberalitate chiar dacă persoana care înstrăinează se află la o vîrstă
înaintată sau este bolnavă şi se poate întrezări, la data încheierii contractului, sfîrşitul său apropiat.
Donaţia cu sarcini, de asemenea nu trebuie sa fie confundată cu contractul de întreţinere. În
cazul donaţiilor sarcinile impuse donatarului sunt în disproporţie cu valoarea superioară a bunului
donat, astfel încît părţile contractează cu intenţia de a face şi a primi o liberalitate. În schimb, în
contractul de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă părţile contractează în scopul de a-şi
asigura fiecare cîte un avantaj, şi anume una- de a primi un bun, iar cealaltă- întreţinerea pe viaţă.
Prin urmare, pentru delimitarea contractului de întreţinere de donaţia cu sarcini - deoarece
valoarea întreţinerii (criteriu obiectiv) este puternic influenţată de elementul alea - trebuie să fie avut
în vedere şi criteriul cauzei (scopului) urmărit de părţi, pentru a se vedea dacă înstrăinătorul a încheiat
contractul animus donandi sau numai pentru a-şi asigura întreţinerea pe viaţă.
La fel, o deosebire importantă dintre aceste contracte reprezintă faptul că donaţia este, de
regulă, urmăribilă, în timp ce întreţinerea nu poate fi urmărită de creditori.

O altă deosebire dintre acestea este contractul de donaţie este un contract numit, reglementat de
Codul civil, pe cînd contractul de întreţinere nu are o reglementare proprie, este deci un contract
nenumit.
Delimitarea contractului de donaţie faţă de contractul de vînzare-cumparare
Prin contractul de donatie, o parte (donator) se obliga sa mareasca din contul
patrimoniului sau, cu titlu gratuit, patrimonial celeilalte parti (donatar). Deci în baza acestui contract,
donatorul îşi reduce cu titlu gratuit patrimoniul său în favoarea celeilalte părţi a contractului –
donatarului, pe cînd contractul de vînzare-cumpărare este un contract cu titlu oneros, deoarece ambele
părţi contractante urmăresc un beneficiu patrimonial.

Atît contractul de donaţie, cît şi contractul de rentă cuprind o obligaţie de a da. Astfel,
contractele se aseamănă prin caracterul obligaţiilor asumate de donator şi, respectiv, debirentier
(obligaţia caracteristică a donatorului este aceea de a transmite proprietatea asupra lucrului donat şi
debirentierul îşi asumă obligaţia de a plăti renta).

Însă, ceea ce deosebeşte totuşi net cele două contracte este faptul că contractul de rentă este un
contract aleatoriu cu prestaţii succesive în timp, pe cînd contractul de donaţie este un contract de
executare instantanee, astfel cum esecutarea contractului presupune o singură prestaţie- transmiterea
bunului. În legătură cu prevederile Codului Civil, este necesar de a nu confunda plăţile periodice cu
privire la care se obligă donatorul cu executare succesivă a obligaţiei coontractuale, astfel cum în cazul
donaţiei, în vederea diferenţierii acestui contract de contractul de rentă, fiecare plată făcută constituie
nu altceva decît executarea unei prestaţii aparte.

La fel, este de menţionat că donaţia este un contract, de regulă, cu titlu gratuit, pe cînd renta, de
regulă, este un contract cu titlu oneros. Una din asemănările de bază dintre aceste contracte este că
amble contracte sunt de regulă urmăribile, adica pot fi urmărite de creditori, la fel aceste contracte sunt
numite, adica sunt reglementate de Codul civil.
Conform Art 8381 Donația este irevocabilă, cu excepția cazurilor în care dreptul de revocare al
donatorului este prevăzut de lege sau contract.
Delimitarea contractului de donaţie faţă de testament.
Deci, prin testament, în prizma Codului Civil, înţelegem un act juridic solemn, unilateral,
revocabil şi personal prin care testatorul dispune cu titlu gratuit, pentru momentul încetării sale din
viaţă, de toate bunurile sale sau de o parte din ele. Deci, din definiţie observăm principala asemănare
dintre donaţie şi testament, şi anume transmiterea din patrimoniu unei persoane către altă persoană cu
titlu gratuit.
 Testamentul este un act juridic revocabil în sensul că testatorul în timpul vieţii sale poate reveni
oricînd asupra conţinutului testamentului, modificînd sau anulînd unele dispoziţii testamentare, ori
revocîndu-l în întregime. Testatorul nu poate renunţa la acest drept, iar orice clauză de renunţare la
dreptul de revocare este nulă. Testamentul devine irevocabil odată cu decesul testatorului. Pe cînd
contractul de donaţie de regulă este irevocabil, putît fi revocat doar în cazurile expres prevăzute de
lege (art. 8381 ; 8382 8383.)
2. CONDIŢIILE DE VALABILITATE A CONTRACTULUI DE DONAŢIE

2.1. Cauza şi legalitatea

La fel, contracul de donaţie pentru a fi valabil trebuie să întrunească şi alte două condiţii, care
nu sunt expres prevăzute din lege, dar care reies din conţinutul acestea, şi anume el trebuie să fie
încheiat legal şi să nu contravină moralei, ordinii publice şi bunurilor moravuri.
Aceste condiţii concretizează voinţa părţilor contractante de a încheiea valabil contractul civil
avut în vedere, de a obţine îndeplinirea întocmai a obligaţiilor care revin fiecăruia şi de a realiza un
anumit scop.
Legalitatea drept condiţie de validitate a contractului de donaţie prezumă corespunderea
conţinutului şi efectelor produse de contract prevederilor legislaţiei în vigoare. Totodată, condiţia
respectivă stabileşte că contractul nu trebuie în fond să contravină legii.
Însăşi condiţia de legalitate a încheierii contractului de donaţie rezultă din principiul legalităţii
în desfăşurarea raporturilor civile. Astfel, legalitatea este definită ca un principiu fundamental de drept,
în baza căruia orice subiect de drept trebuie să respecte, şi cînd este cazul, să aplice legile şi celelalte
acte normative. În acest context, doctrina stabileşte, cu referire la coraportul stat - persoană că
cetăţeanul este liber să se manifeste sau să întreprindă orice, înafară de ceea ce-i interzis prin lege, iar
respectiv autoritatea de stat este în drept să desfăşoare acele activităţi, care-i sunt autorizate prin lege.
Este de menţionat faptul, că acest principiu şi-a găsit cea mai mare apreciere în perioada
sovietică şi constituia unul din pilonii doctrinei sovietice, în sensul acesta legalitatea urma să elucideze
aspectul, care deşi nu era propriu după natura şi conţinutul său deplin structurii instituţionale sovietice,
respectarea în integru a prevederilor legislaţiei. În acest sens, tratarea principiului legalităţii asigura
posibilitatea săvîrşirii a aşa tip de acţiuni, care erau permise de către lege, excluzîndu-se posibilitatea
aplicării principiului „Se permite totul ceea ce nu interzice legea”.
Odată cu revizuirea poziţiilor în ceea ce priveşte posibilitatea persoanei de a opera în contextul
corespunderii acţiunilor sale prevederilor legislaţiei în vigoare, respectiv este privit sub alt aspect şi
principiul legalităţii.
Totodată, este de menţionat că art. 45 (3) presupune „Donațiile făcute conform contractelor de
donație încheiate înainte de 1 martie 2019 nu cad sub incidența obligației de raport al donațiilor.
Cauza este condiţia de valabilitate a contractului de donaţie ce constă în obiectivul (finalul) urmărit la
încheierea acestuia.
 Conform legislaţiei Republicii Moldova cauza în contractul de donatie trebuie sa fie reală,
licită şi morală. Scopul pentru care donatorul transferă cu titlu gratuit proprietatea sau un alt drept
patrimonial altei persoane diferă de la un contract de donaţie la altul. Judecătorii sînt preocupaţi să
stabilească motivul pentru care o persoana face alteia o liberalitate, care sînt motivele subiective
concrete care au determinat incheierea contractului de donaţie. În mod obişnuit, aceste motive sînt
normale (recunostinţa, afecţiune, recompensa etc.), dar ele pot avea şi un conţinut ilicit sau imoral
(incurajarea unor vicii, săvirşirea unei infracţiuni sau menţinerea unor relaţii de concubinaj etc.). Cînd
se constată ca aceste motive subiective sînt incapabile cu legea, donaţia a fost declarată nulă.
Jurisprudenţa a constatat nulitatea unor contracte de vînzare-cumpărare sau întreţinere, pentru
cauza morală, cînd s-a stabilit că asemenea contracte ascund în realitate donaţii deghizate, încheiate
pentru a-i determina pe cei gratificaţi să inceapă sau să întreţină relaţii de concubinaj.
Legislaţia Republicii Moldova nu cunoaşte o definiţie a ordinii publice ca noţiune de drept
civil. În doctrină şi în jurisprudenţă ordinea publică este privită ca o totalitate de dispoziţii legale
imperative de drept public şi de drept privat ce urmăresc ca finalitate apărarea instituţiilor şi valorilor
fundamentale ale societăţii, ocrotirea socială a tuturor persoanelor.
La fel, legea nu prevede o definiţie a bunelor moravuri. Această noţiune ce diferă de la o ţară la
alta în funcţie de tradiţiile istorice specificul naţional, religios etc., reprezintă regulile de morală
socială considerate ca fundamentale pentru ordinea societăţii. Bunele moravuri, spre deosebire de
normele juridice, nu sînt edictate în dreptul pozitiv, ci îşi găsesc reflectarea în reprezentările general
recunoscute în societate despre comporatamentul cuvenit, care s-au constituit pe parcursul dezvoltării
sociale, fiind, totodată, influenţate de ptincipiile generale ale dreptului şi de jurisprudenţă.
Pentru a stabili o cauză imorală deseori este necesar de a depăşi aparenţa obiectivă a scopului
imediat şi de a stabili motivul determinant (scopul mediat) al încheierii actului juridic. Astfel,
cumpărarea unui imobil, considerată obieciv, este întotdeauna licită şi morală. Va fi însă imorală
cauza unui asemenea act juridic dacă cumpărătorul imobilului intenţionează să instaleze în el o casă de
toleranţă. Cauza ilicită atrage nulitatea absolută a actului juridic civil.
Totodată, cauza contractului de donaţie trebuie să nu fie falsă, în caz contrar acesta va fi
declarat nul. Însă pentru declararea nulităţii contractului din motiv că cauza este falsă, persoana
interesată trebuie să demonstreze acest fapt.
2.2. Capacitatea de a contracta şi consimţămîntul
Astfel, la persoanele fizice, capacitatea de a încheia contractul poate fi constatată la atingerea
anumitei vîrste, după care legislaţia în vigoare leagă posibilitatea persoanei de a fi parte la contract, sau
la prezenţa unei atitudini psihice, care corespunde capacităţii persoanei de a conştientiza natura;
valoare şi efectele contractului ce urmează a fi încheiat. Totodată, legislaţia poate determina pentru
anumite categorii de persoane incapacitatea de a contracta în funcţie de natura contractului.
Regula generală, însă, care guvernează capacitatea de a contracta este, că «poate contracta
orice persoană, dacă nu este limitată capacitatea sa prin lege.». În acest sens, putem determina
incapacitatea persoanelor fizice şi incapacitatea persoanelor juridice.
Astfel, sunt considerate drept persoane incapabile acele persoane fizice, care în virtutea
minorităţii legea îi conferă incapacitatea sa, precum şi persoanele fizice, care sunt recunoscute prin
hotărîre judecătorească şi devin incapabile în virtutea incapacităţii sale psihice. Capacitatea
persoanei juridice de a contracta este guvernată de principiul «este admis totul este prescris prin actul
de constituire sau lege».
Tototdată, legislaţia în vigoare prevede unele incapacităţi ale unor persoane de a încheia
contracte de donaţie, care sunt îndreptate spre evitarea diferitor abuzuri şi asigurarea unei protecţii
maxime a drepturilor şi intereselor persoanelor., şi anume:
La partaj se ține cont de obligația de raport al donațiilor care incumbă, după caz, moștenitorilor
conform dispozițiilor art. 157591–157599. Prin contract de partaj comoștenitorii pot renunța, total sau parțial, la
raportul donațiilor.
Totuşi nu trebuie să uităm că după regula generală, prin capacitate de a încheia contracte se
înţelege aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi subiective şi obligaţii
civile prin încheierea contractelor. În acest sens, putem enunţa, că în cazul contractului de donaţie
calitatea de părţi o au:
a) Donatorul, care poate fi orice persoană fizică sau juridică, căreia legea nu-i îngrădeşte
capacitatea de a încheia contractul de donaţie. Momentul esenţial, care caracterizează capacitatea de
donator este acela ce priveşte deţinerea bunului ce urmează a fi donat cu titlu de proprietate. Astfel, în
ce priveşte persoana fizică, capacitatea completă de a dona o are orice persoană, care a atins vîrsta de
18 ani. Pentru persoanele care nu au atins vîrsta de 18 ani legislatorul admite calitatea de donator, însă
doar în ce priveşte valoarea mică a donaţiei. în ceea ce priveşte calitatea persoanei juridice de donator,
aici legislatorul stabileşte o limită, care considerăm, este destul de justificată.
 b) Calitatea de donatar vis-a-vis de cea de donator o poate avea orice persoană. Mai mult decît
atît, în cazul în care contractul de donaţie nu necesită autentificare notarială sau înregistrare de stat,
calitatea de donatar o poate avea chiar şi persoana fizică începînd cu vîrsta de 7 ani, chiar dacă
valoarea donaţiei este însemnată. În ce priveşte calitatea de donatar a persoanei juridice, aici enunţăm
aceeaşi regulă deja declarată - dacă este vorba de donaţie între persoanele juridice cu scop lucrativ,
posibilitatea de a apărea în calitate de donatar este exclusă.
Vorbind despre părţile contractului este necesar de atras atenţia şi la problema acordului de
voinţă a părţilor în vederea încheierii contractelor de donaţie. Conform art.199 (3) Intenția de a produce
efecte juridice se determină din declarația sau comportamentul persoanei, așa cum ea a fost înțeleasă în mod
rezonabil de către cealaltă parte a actului juridic sau, în cazul actelor juridice unilaterale, de către persoana
căreia actul îi este destinat. ) al Codului Civil al RM, consimţămîntul este manifestarea, exteriorizată, de
voinţă a persoanei de a încheia un act juridic.
Deci, în ceea ce priveşte consimţămîntul, Sergiu Baieş şi Nicolae Roşca în lucrarea sa ”Drept
Civil”. Volumul I afirmă că aceasta constituie acea condiţie esenţială de fond şi generală a contractului
care constă în hotărîrea părţilor de a încheia contractul prin atingerea acordului de voinţă. Avînd în
vedere faptul, că consimţămîntul este nu altceva decît o exteriorizare a unui act de voinţă interior şi
real, este necesar ca manifestarea acestuia să fie realizată cu respectarea anumitor condiţii.
Deci, în contractul de donaţie consimţămîntul, după cum am mai menţionat, constituie acea
condiţie esenţială de fond şi generală a contractului care constă în hotărîrea părţilor de a încheia
contractul prin atingerea acordului de voinţă. Avînd în vedere faptul, că contractul de donaţie este un
contract real, respectiv consimţămîntul nu desemnează momentul încheierii contractului.
Totodată, legislatorul admite situaţia în care contractul de donaţie se va considera încheiat la
momentul realizării consimţămîntului, fără însă, ca acesta să fie considerat drept contract consensual.
Este vorba de prevederile alin. (2) al articolului 828, conform căruia donatorul va transmite
donatarului bunul, stabilind un termen pentru acceptarea donaţiei, şi respectiv în momentul în care
donatarul acceptă donaţia, fie expres, fie tacit, contractul se va considera încheiat. De regulă, însă,
realizarea consimţămîntului are loc pînă la transmisiunea bunului.
Astfel, în vederea constatării valabilităţii consimţămîntului în cadrul contractului de donaţie
este necesar de a respecta următoarele condiţii:
 să provină de la o persoană cu discernămînt;
 să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice;
 să fie exteriorizat;
 să nu fie viciat.
Astfel, consimţămîntul trebuie să provină de la o persoană cu discernămînt, adică avînd
facultatea de a pătrunde, de a judeca şi a aprecia lucrurile la justa valoare. Subiectul de drept civil
trebuie să conştientizeze acţiunile sale, să-şi dea seama de urmările lor şi să le dorească în cunoştinţă
de cauză. Totodată, contractul de donaţie încheiat de o persoană cu capacitate de exerciţiu deplină
într-un moment în care nu putea să conştientizeze acţiunile sale ori să le dirijeze poate fi declarat nul
de instanţa de judecată.
Această situaţie se deosebeşte de incapacitatea persoanei declarată de instanţa de judecată în
virtutea faptului că persoana, în urma unei tulburări psihice (boli mintale sau deficienţe mintale), nu
poate conştientiza sau dirija acţiunile sale. Nulitatea contractului de donaţie este cauzată de faptul că
persoana respectivă era lipsită de discernămînt, adică nu avea facultatea de a pătrunde, de a judeca şi a
aprecia lucrurile la justa lor valoare, sau nu era în stare să înţeleagă sensul acţiunilor sale sau să le
dirijeze. Cauzele care pot genera asemenea stare a persoanei sînt de diferită natură; ele pot fi atît
exterioare (traumă fizică, boală, moartea persoanelor apropiate, calamitate naturală etc.), cît şi
provocate de însăşi persoană (stare de ebrietate) şi nu au importanţă juridică.
La fel, aeeaşi soluţie va fi luată în cazul încheierii actului juridic de către o persoană juridică,
dacă persoana fizică care reprezenta persoana juridică nu putea să conştientizeze acţiunile sale sau să
le dirijeze. Totodată este de menţionat că donaţia între persoanele juridice este interzisă, sub sancţiunea
nulităţii.
Consimţămîntul trebuie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice. Această condiţie reiese
din însăşi esenţa contractului de donaţie care este o manifestare de voinţă, îndreptată spre naşterea
drepturilor şi obligaţiilor civile.
Intenţia de a produce efecte juridice este un element necesar al contractului de donaţie, astfel
încît aceste efecte nu se pot produce, conform legii, decît dacă o asemenea intenţie a existat. Această
trăsătură definitorie deosebeşte contractulde un faptul juridic civil, care este săvîrşit fără intenţia de a
produce efecte juridice, care însă se produc în virtutea legii. Finalitatea contractului de donaţie este
crearea de drepturi şi obligaţii civile concrete, adica transmiterea bunului sau dreptului către o
persoană.
Consimţămînt exteriorizat. Pentru atestarea valabilităţii contractului de donaţie, iar în unele cazuri
însăşi faptul încheierii lui este necesară respectarea anumitei forme. Astfel contractul deseori îmbracă
o haină distinctă: simpla manifestare de voinţă într-o formă verbală, un înscris sau săvîrşirea unui act,
cum ar fi spre exemplu, transmiterea bunului ce constituie obiect al contractului etc.
Vicierea consimţămîntului constituie o situaţie de exprimare a actului de voinţă însă în virtutea
unor împrejurării, numite vicii, acest act fiind alterat. Astfel, sunt considerate vicii de consimţămînt
eroarea, dolul, violenţa şi leziunea.
Consimţămîntul poate fi viciat de următoarele vicii de consimţămînt:
1) Eroarea falsă – este o falsă reprezentare a realităţii cu privire la încheierea contractului de vînzare
cumpărare a bunurilor imobile. Eroarea poate fi de fapt sau de drept.
 Eroarea de fapt este reprezentarea greşită a unei situaţii faptice la încheierea contractului de
donaţie (referitor la obiectul actului, calităţile lui, persoana cocontractantului etc.). De exemplu
peroană încheie un contract de înstrăinare a bunului imobil cu condiţia întreţinerii pe viaţă, iar
cealalată parte consideră că acesta este un contract de donaţie.
Eroarea de drept este o reprezentare greşită a existenţei sau conţinutului normelor de drept (cu
excepţia normelor imperative ori a celor ce privesc ordinea publică).
Pentru ca eroarea să constiutie temei de anulare a contractului de donaţie este necesar ca ea să
fie considerabilă, în sensul că elementul asupra căruia reprezentarea este falsă să fie determinant
pentru încheierea contractului de donaţie, astfel încît, dacă ar fi fost cunoscută realitatea, actul nu s-ar
fi încheiat.
Pentru ca eroarea să fie considerabilă este necesar ca reprezentarea falsă să se refere la
următoarele elemente:
Deci, menţionăm că pentru ca eroare să fie constatată drept situaţie în care se va considera
nevaliditatea consimţămîntului, este necesar ca elementul asupra căruia cade falsa reprezentare să fi
fost hotărîrilor,
determinat, să fi influenţat aşa încît cunoaşterea lui ar fi dus la refuz de a încheia contractul şi partea.
De exemplu în practica judiciară a Republicii Moldova a avut loc un caz real de soluţionarea
cauzei în ceea ce priveşte contractul de donaţie care a fost considerat încheiat şi afectat de eroare
considerabilă.
3. EFECTELE CONTRACTULUI DE DONAŢIE. REVOCAREA/
REZOLUŢIUNEA CONTRACTULUI DE DONAŢIE

3.1. Drepturile şi obligaţiile parţilor

Prin efectele contractului se înteleg drepturile şi obligaţiile civile la care dă naştere un contract.
Determinarea efectelor presupune stabilirea sau fixarea drepturilor siobligatiilor pe care le-a generat,
modificat sau o stins un contract. Dat fiind faptul că dreptul subiectiv civil reprezintă posibilitatea
participanţilor la raporturile civile de a executa anumite acţiuni, precum şi de a cere conduita
corespunzătoare din partea persoanelor obligate, contractul de donaţie generează un şir de drepturi şi
obligaţii pentru părţile contractante, care în cea mai mare parte cad pe seama donatorului, întrucît, de
regulă, doar el îşi asupă obligaţii, iar donatarul avînd mai multe drepturi, iar obligaţia lui de bază fiind
cea de recunoştinţă.
Ca o obligaţie generală este că atît donatorul cît şi donatarul trebuie să aibă, la momentul
perfectării contractului, capacitatea necesară pentru a încheia acte de dispoziţie.
de

3.3.Revocarea donaţiei

Conform legislaţiei Republicii Moldova 8384-8385donaţia poate fi revocată dacă donatarul a

atentat la viaţa donatorului sau a unei rude apropiate a acestuia, dacă se face vinovat de o altă faptă
ilicită faţă de donator sau faţă de o rudă apropiată a acestuia, situaţii care atesta o ingratitudine gravă,
sau dacă refuză fără motive intemeiate să acorde donatorului întretinerea datorată.

(1) Donatorul are dreptul să revoce donația dacă nu este în stare să se întrețină din contul patrimoniului sau
venitului său.

Fiind un contract unilateral (cu excepţia donaţiilor condiţionate), contractul de donaţie pur
gratuită nu generează obligaţii în sarcina donatarului, ci numai o îndatorire legală, numită „de
recunoştinţă”. Mărind patrimoniul donatarului din contul patrimoniului său cu titlu gratuit, donatorul
este în drept să aştepte din partea donatartului dacă nu o recunoştinţă, atunci cel puţin loialitate,
manifestată prin abţinerea de la săvîrşirea unor fapte necorespunzătoare faţă de donator. De aici rezultă
dreptul donatorului de a revoca donaţia pentru ingratitudine, adică în cazul lipsei de recunoştinţă
manifestată de donatar pentru gratificarea înfăptuită prin intermediul contractului de donaţie.

Revocarea donaţiei pentru atentat la viaţa donatorului sau rudelor lui apropiate se poate
produce atunci cînd a existat o încercare a donatarului de a suprima fizic pe donator sau pe cineva din
rudele sale apropiate. Rude apropiate ale donatorului sunt consideraţi membrii familiei acestuia,
precum şi rudele de pînă la gradul IV inclusive. Faptul că donatarul a comis un atentat la viaţa
persoanelor nominalizate reprezintă o abatere gravă de la datoria de recunoştinţă pe care o are şi este
natural ca donatarul în acest caz să fie înzestrat cu dreptul de a revoca donaţia. În sensul normei
comentate, prin atentat la viaţă urmează de înţeles voinţa donatarului de a omorî pe donator sau pe
cineva din rudele lui apropiate. Din acest considerent, este indiferent dacă a existat doar o tentativă de
omor sau fapta s-a consumat, precum şi nu este necesară o condamnare penală a donatarului pentru
fapta săvîrşită. Este suficient ca instanţa de judecată să determine intenţia donatarului de a ucide. În
situaţiile cînd atentatul la viaţă a fost săvîrşit din imprudenţă sau în stare de iresponsabilitate,
considerăm că donatorul nu va putea cere revocarea donaţiei.

Un alt temei de revocare a donaţiei pentru ingratitudine reprezintă comiterea de către donatar a altor
fapte ilicite faţă de donator sau rudele apropiate ale acestuia, care atestă o ingratitudine gravă. Aici se
încadrează oricare faptă ilicită, manifestată în formă de agresiuni la sănătatea sau integritatea
corporală, injurii, insulte, jigniri făcute în adresa donatorului sau a rudelor sale menţionate şi care dă
dovadă de o ingratitudine gravă. Deoarece legea nu menţionează exhaustiv faptele ilicite care denotă o
ingratitudine gravă, aprecierea acestora va fi făcută de instanţa de judecată.

Un ultim temei de revocare a donaţiei pentru ingratitudine prevăzut de lege reprezintă refuzul
nemotivat al donatarului de a oferi donatorului întreţinerea datorată. Se consideră că ţine de obligaţia
de recunoştinţă a donatarului de a oferi donatorului întreţinere (alimente, haine, etc.) în limita valorii
bunurilor donate, atunci cînd donatorul este lipsit de mijloace pentru propria întreţinere. Refuzul de a
oferi întreţinere se va considera ca o ingratitudine atunci cînd donatorul a avut nevoie de întreţinere şi
a cerut-o de la donatar, însă ultimul, deşi a avut posibilitatea, a refuzat să o ofere fără o temeinică
justificare. Dacă donatorul are rude sau alte persoane obligate să-l întreţină în baza unui temei legal
sau contractual, el nu va putea pretinde revocarea donaţiei pentru neacordarea de întreţinere din partea
donatarului. În acest caz, el poate cere rezoluţiunea contractului. Articolul 8385 (5) Dispozițiile
prezentului articol se aplică și în cazul în care de revocarea donației depinde fie aptitudinea donatorului de a
îndeplini obligațiile de întreținere prevăzute de lege sau prin hotărîre judecătorească, fie apariția acelor
obligații.
 CONCLUZIE
În conluzie doresc a menţiona ideea că datorită faptului ca contractul de donaţie îşi are
rădăcinile încă din dreptul roman acesta mereu a constituit o temă de cercetare , o temă de discuţie din
punct de vedere al elementelor şi anume al obiectului contractului de donaţie. Deci, în urma
cercetărilor efectuate în cadrul lucrării putem afirma că am analizat în mod detaliat atît aîariţia, cît şi
evoluţia în timp a contractului de donaţie, s-a analizat în sens comparat noţiunea contractului de
donaţia, în prizma legislaţiei şi a opiniilor autorilor atît autohtoni, cît şi străini. În urma celor analizate
s-a ajuns la compunerea unei definiţii complexe şi exate a acetui contract şi anume că se va considera
donaţie transmiterea unui bun în proprietate, transmiterea altui drept real, exonerarea donatarului de
executarea unei obligaţii patrimoniale faţă de donator (iertarea datoriei), transmiterea unei creanţe,
stingerea unei datorii ale donatarului faţă de un terţ, precum şi alte cazuri în care, patrimoniul
donatarului se măreşte din contul patrimoniului donatorului cu intenţie de a gratifica din partea
ultimului.
Analizînd în mod detaliat contractul de donaţia am facut o paralelă dintre acesta şi alte
operaţiuni juridice, în urma cărora am depistat că contractul dat este prea puţin reglementat şi în
asemenea condiţi crează unele lacune ce pun în dificultate chiar şi organele de ocrotire a normelor de
drept în vederea soluţionării cazurilor date.
În ceea ce priveşte condiţiile de valabilitate ale acestui contract, efectuînd analiza ampă a lor s-
a dedus că acestea în mare parte sunt aceleaşi ca şi la alte contracte, doar că în cazul acestui contract
ele au unele particulariăţi specifice. Astfel, analizînd condiţiile de valabilitate ale contractului de
donaţie am constatat că legislaţia în vigoare nu prevede nici p interdicţie expresă în ceea ce priveşte
încheierea contractului de donaţie prin reprezentanţi.
 BIBLIOGRAFIE:

Acte normative:
1. Constituţia Republicii Moldova
2. Codul Civil al Republicii Moldova 14.12.2018 în Monitorul Oficial Nr. 467-479 art Nr : 784
Data intrarii in vigoare : 01.03.2019
www.ro.wikipedia.org/wiki/mostenire
www.justice.md
www.scribd.com
http://lex.justice.md/md/378416/
Cuprins

1. Introducere

2. GENERALITĂŢI PRIVIND CONTRACTUL DE DONAŢIE

3. Interpretarea şi delimitarea contractului de donaţie de alte operaţiuni
juridice

4. CONDIŢIILE DE VALABILITATE A CONTRACTULUI DE

DONAŢIE

5. EFECTELE CONTRACTULUI DE DONAŢIE. REVOCAREA/

REZOLUŢIUNEA CONTRACTULUI DE DONAŢIE

6. CONCLUZIE
7. BIBLIOGRAFIE