Ministerul Educatiei al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Construcţii, Geodezie şi Cadastru
Departamentul Drept

Lucrare de verificare
la disciplina Drepturile proprietății intelectuale

Tema : „Drepturile conexe”

A efectuat : DP-158, Ceban Adrian

A verificat : Bostan Ina

Chişinău 2020

2
 Cuprins

1. Noțiunea și caracteristica generală a drepturilor conexe

2. Protecția juridica a drepturilor interpreților
3. Protecția juridica a producătorilor de fonograme
4. Protecția juridica a organizațiilor de difuziune
5. Limitele exercitării drepturilor interpretului, producătorului de fonograme și organizației
de difuziune
6. Modalitățile de ocrotire a dreptului de autor și a drepturilor conexe
Bibliografie

3
 Noțiunea și caracteristica generală a drepturilor conexe

Problema protecției juridice a interpretărilor, fonogramelor și emisiunilor

organizațiilor de difuziune, adică a obiectelor ce derivă din valorificarea operelor de artă,
literatură și știință, a fost obiect de discuții în literatura juridică de mai multă
vreme.Relaţiile din domeniul drepturilor conexe,pe plan internaţional,este reglementat de
convenţia internaţională,pentru protecţia interpreţilor,a producătorilor de fonograme şi
organizaţiilor de difuzare,încheiată la Roma în 26 octombrie 1961.

Drepturile asupra obiectelor drepturilor conexe apar din momentul creării lor,adică
din momentul când operă a fost adusă la cunoştinţa publicului prin diferite mijloace
accesibile,posibil de a fi percepute.Subiectul drepturilor conexe este în drept de a folosi
semnul drepturilor conexe ce conţine trei elemente:

a)litera latină P întrun cerc

b)numele titularului drepturilor conexe
c)anul primei publicări a fonogramei.

De menţionat faptul că drepturile interpretului sunt protejate în conformitate cu Legea

privind dreptul de autor şi drepturile conexe dacă:

a) interpretul este cetăţean a RM;

b) interpretarea a avut loc pentru prima dată pe teritoriu RM;
c) interpretarea este înregistrată pe fonogramă;

Drepturile producătorului de fonograme vor fi protejate dacă producătorul de

fonograme este cetăţean al RM său persoana juridică are sediul permanent pe teritoriul
RM.Altă cerinţă înaintată faţă de fonogramă pentru a fi protejată este publicată ei pentru
prima dată în RM sau publicarea ei în RM întermen de 30 de zile din momentul apariţiei
ei în alt stat. Vor fi protejate emisiunile organizațiilor de difuziune, dacă organizația își
are sediul pe teritoriul RM și difuzează emisiuni prin retlansatoare montate pe teritoriul
RM. Numeroase opere pentru a fi accesibile publicului necesita intervenția altor
persoane decât autorul care o interpretează, o execută, o regizează, o dirijează, o
înregistrează sau o difuzează prin intermediul radioului sau televiziunii.

4
 Drepturile conexe urmează a fi examinate în două sensuri: obiectiv și
subiectiv. Drepturile conexe, în sens subiectiv reprezintă drepturile subiective personale
și patrimoniale ale persoanelor care au creat obiecte ale drepturilor conexe. În sens
obiectiv, drepturile conexe reprezintă un ansamblu de norme juridice, care
reglementează relațiile patrimoniale și cele nepatrimoniale privind crearea și valorificarea
obiectelor drepturilor conexe.

Printre principiile drepturilor conexe putem evidenția următoarele:

- libertatea creației,
- îmbinarea intereselor personale cu cele ale societății,
- inalienabilitatea drepturilor conexe etc.

Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Aceste

drepturi conexe, legate de lucrările protejate de dreptul de autor, oferă drepturi similare,
deși de cele mai multe ori mai limitate și de mai scurtă durată pentru:

- artiștii interpreți sau executanți, pentru propriile interpretări ori execuții;

- producătorii de înregistrări sonore;
- producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări;
organismele de radiodifuziune și de televiziune, pentru propriile emisiuni și servicii de
programe.

5
 Protecția juridica a drepturilor interpreților

Drepturile conexe se afla într-o legătură de determinare cu drepturile de autor

deoarece fără a căror existență prealabilă a unei opere nu pot exista nici interpretări sau
execuții, înregistrări sonore sau audiovizuale ori difuzări radio ori de televiziune care să
dea naștere drepturilor conexe recunoscute și protejate. Acest raport de determinare
este sugerat și de terminologia folosită, termenul „conexe" sugerând o preeminenta a
drepturilor de autor asupra drepturilor conexe. Deși, așa cum am arătat, din modul în
care iau naștere, drepturile conexe sunt determinate de dreptul de autor, în practică o
astfel de delimitare este una potrivnica atât intereselor autorilor cât și titularilor drepturilor
conexe.

Regula coexistentei drepturilor conexe cu dreptul de autor a fost formulata în art.

1 al Convenției de la Roma care dispune ca „protecția prevăzută prin prezenta convenție
lasa intactă și nu influențează în nici un mod protecția dreptului de autor asupra operelor
literare și artistice. În consecință, nici o dispoziție a convenției nu va putea fi interpretată
ca aducând vreo atin- gere acestei protecții". Legiuitorul roman a aderat la aceasta re-
gulă prin art. 92 potrivit căruia „drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere
drepturilor autorilor. Nici o dispoziție a prezentului titlu nu trebuie interpretata în sensul
unei limitări a exercițiului dreptului de autor".

Ca și drepturile patrimoniale de autor și drepturile patri- moniale conexe dreptului de

autor pot face obiectul unui contract de cesiune prin care acestea pot fi cedate în tot sau
în parte. Reglementările cesiunii dreptului de autor cuprinse în art. 39-43 aplicându-se
prin analogie și cesiunii drepturilor patrimoniale conexe dreptului de autor.

Drepturile artiștilor interpreți sau executanți. Argumentul care stă la baza

recunoașterii drepturilor ce se nasc din interpretarea sau executarea unei opere este că
aceasta face corp comun cu opera de care nu poate fi disociata. Conexiunea are un
caracter atât de profund încât interpretarea sau executarea poseda virtutea specială de
a putea compromite sau de a da strălucire operei preexistente. Interpretarea sau
execuția are o identitate proprie, purtând amprenta personalității interpretului sau
executantului având sub acest aspect un caracter original ce o recomanda ca opera

6
protejabila. Conform art.3 al Convenţiei de la Roma privind protecţia interpreţilor,
producătorilor de fonograme şi a organizaţiilor de difuziune, interpreţi sunt consideraţi
actorii, cântăreții, instrumentiştii, dansatorii şi alte persoane care j
oacă roluri, cânta, recită sau interpretează întrun alt mod opere literare sau
artistice.
Legea privind dreptul de autor şi drepturile conexe în art.3 defineşte:interpret este
actorul, dirijorul, vocalistul instrumentistul, dansatorul sau o altă persoană care joacă
roluri,cânta,recită sau interpretează în alt mod opere literare,de artă,de circ sau de
păpuşi.Interpretare publică - reprezentarea operelor, interpretărilor, fonogramelor,
emisiunilor organizaţiilor de difuziune prin recitare, joc, cântec sau întrun alt mod atât în
interpretare vie, cât şi cu ajutorul diverselor dispozitive şi procedee, astfel în cât ele să
poată fi recepţionate de persoane ce nu fac parte din cercul obişnuit de persoane al
familiei sau al apropiaţilor familiei.

Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale:

a) dreptul de a pretinde recunoașterea paternității propriei interpretări sau execuții;
b) dreptul de a pretinde că numele sau pseudonimul sau să fie indicat ori comunicat la
fiecare spectacol și la fiecare utilizare a înregistrării acestuia;
c) dreptul de a pretinde respectarea calității prestației sale și de a se opune oricărei
deformări, falsificări sau altei modificări substanțiale a interpretării ori execuției sale sau
oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputația sa.

Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori
de a interzice următoarele:
a) fixarea interpretării sau a execuției sale;
b) reproducerea interpretării sau a execuției fixate;
c) distribuirea interpretării sau a execuției fixate;
d) închirierea interpretării sau a execuției fixate;
e) împrumutul interpretării sau al execuției fixate;
f) importul în vederea comercializării pe piața internă a interpretării sau a execuției
fixate;
g) radiodifuzarea și comunicarea publică a interpretării sau a execuției sale, în afara
cazului în care interpretarea ori execuția a fost deja fixată sau radiodifuzata ori realizată
pe baza unei fixări, caz în care are dreptul numai la remunerație echitabilă;

7
h) punerea la dispoziția publicului a interpretării sau a execuției sale fixate, astfel încât
să poată fi accesată, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către
public;
i) retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuției fixate. Durata drepturilor
patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți este de 50 de ani de la data
interpretării sau execuției.
Totuși, dacă fixarea interpretării sau execuției în decursul acestei perioade face
obiectul unei publicări licite sau al unei comunicări publice licite, durata drepturilor este
de 50 de ani de la data la care a avut loc pentru prima oară oricare dintre acestea.
Interpretul este lipsit de dreptul la paternitate ceea ce nu este corect,deoarece interpretul
este lipsit de un drept foarte important şi anume dreptul de a se considera autor al
interpretării sale.Interpretul nu posedă nici un drept de a da publicaţiei interpretarea și de
dreptul de aşi retrage interpretarea.Considerăm că dreptul de a da publicităţii
interpretarea coincide cu dreptul la valorificarea interpretării,iar dreptul de a retrage
interpretarea nu este posibil,deoarece actul de interpretare deja săvârșit nu mai poate fi
retras.
Interpretarea sau execuția unei opere da naștere la drep- turi morale și
patrimoniale, recunoscute artistului interpret sau executant și enumerate în art. 33.
Drepturile morale ale artiștilor interpreți sau executanți sunt:
- dreptul de a pretinde recunoașterea paternității propriei interpretări ;
- dreptul la nume - dreptul interpretului de a decide cum va figura numele sau la
valorificarea interpretării( numele adavarat, pseudonimul sau anonim);
- dreptul de a pretinde respectarea integrității interpretării dreptul la protecția interpretării
sale contra oricărei denaturări, schimonosiri sau contra oricăror altor atingeri care pot
prejudicia onoiarea sau reputația interpretului;
Drepturile morale nu pot face obiectul unei înstrăinări,deoarece ele sunt
inseparabile de personalitatea autorului şi după moartea lui sunt transmise prin
moştenire pe o durată nelimitată.Drepturile exclusive de valorificare a interpretărilor în
urma unei îndatoriri de serviciu vor aparţine organizaţiei ce a stabilit relaţii de muncă cu
interpretul,dacă contractul nu stipulează alte clauze.Organizaţia va deţine dreptul la
valorificarea drepturilor patrimoniale pe un termen de 3 ani,dacă în contract nu va fi
stipulat un alt termen.Drepturile interpretului sunt protejate pe un termen de 50 de ani de
la data primei interpretări.Drepturile interpretului la nume şi la reputaţie sunt ocrotite
nelimitat.

8
 Protecţia juridică a fonogramelor şi emisiunilor
Art.3 al convenţieide la Roma privind drepturile interpreţilor,producătorilor de
fonograme şi a organizaţiilor de difuziune,defineşte fonograma drept o exprimare
exclusiv sonoră a sunetelor unei interpretări sau a altor sunete.Producător de fonogramă
este persoana fizică sau juridică din intenţia căreea se imprimă pentru prima dată
sunetele unei interpretări sau alte sunete.Luând în considerare faptul că producerea unei
fonograme este doar un lucru mecanic,lipsit de activitate intelectuală,producătorul de
fonograme este lipsit de drepturi personale(morale).Am considera însă că dreptul la
indicarea pe ambalaj a denumirii organizaţiei ce a produs fonograma reprezintă un drept
moral.Se consideră a fi înregistrare sonoră sau fonograma fixarea sunetelor provenite
dintr-o interpretare ori execuție sau a altor sunete ori a reprezentării digitale ale acestor
sunete, alta decât sub forma unei fixări încorporate într-o opera cinematografica sau în
altă operă audiovizuala.Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau
juridica care are inițiativa și își asuma responsabilitatea organizării și finanțarea realizării
primei fixări a sunetelor, fie că acestea constituie sau nu o operă.
Producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza
sau de a interzice următoarele:
a) reproducerea integrala sau parțială, directă ori indirectă, temporară sau permanentă,
prin orice mijloc și sub orice formă, a propriilor înregistrări sonore;
b) distribuirea propriilor înregistrări sonore;
c) închirierea propriilor înregistrări sonore;
d) împrumutul propriilor înregistrări sonore;
e) importul, în vederea comercializării pe piața internă, a copiilor legal realizate ale
propriilor înregistrări sonore;
f) radiodifuzarea și comunicarea publică a propriilor înregistrări sonore, cu excepția celor
publică-te în scop comercial, caz în care are dreptul la remunerație echitabilă;
g) punerea la dispoziția publicului a propriilor înregistrări sonore, astfel încât să poată fi
accesate, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public;
h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări sonore.
Durata drepturilor patrimoniale ale producătorilor de înregistrări sonore este de 50
de ani de la data primei fixări. Totuși, dacă înregistrarea în decursul acestei perioade
9
face obiectul unei publicări licite sau al unei comunicări publice licite, durata drepturilor
este de 50 de ani de la data la care a avut loc pentru prima oară oricare dintre acestea.

Drepturile producătorilor de înregistrări audiovizuale

Se consideră a fi înregistrare audiovizuala sau videograma orice fixare a unei
opere audiovizuale sau a unor secvențe de imagine în mișcare, însoțite sau nu de sunet,
oricare ar fi metoda și suportul de utilizare pentru aceasta fixare.Producătorul unei
înregistrări audiovizuale este persoana fizică sau juridica care are inițiativa și își asuma
responsabilitatea organizării și realizării primei fixări a unei opera audiovizuale sau a
unor secvențe de imagine în mișcare, însoțite ori nu de sunet și, în această calitate,
furnizează mijloacele tehnice și financiare necesare.
Producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a
autoriza sau de a interzice următoarele:
a) reproducerea integrala sau parțială, directă ori indirectă, temporară sau permanentă,
prin orice mijloc și sub orice formă, a propriilor înregistrări audiovizuale;
b) distribuirea originalului sau a copiilor propriilor înregistrări audiovizuale;
c) închirierea propriilor înregistrări audiovizuale;
d) împrumutul propriilor înregistrări audiovizuale;
e) importul, în vederea comercializării pe piața internă, a propriilor înregistrări
audiovizuale;
f) radiodifuzarea și comunicarea publică a propriilor înregistrări audiovizuale;
g) punerea la dispoziția publicului a propriilor înregistrări audiovizuale, astfel încât să
poată fi accesate, în orice loc și în orice moment.
Cumpărătorului fonogramei îi este cedat dreptul asupra suportului material şi nu
drepturile patrimoniale asupra fonogramei,la rândul său cumpărătorul este în drept să
administreze suportul material cum doreşte.Este lipsit însă de dreptul de defuzare a
exemplarelor fonogramei prin darea lor în chirie.Acest drept aparţine în exclusivitate
producătorilor de fonograme.Drepturile producătorului de fonogramă pot fi transmise prin
contract de cesiune exclusivă sau meexclusivă,care va fi încheiat în formă scrisă cu
respectarea tuturor drepturilor producătorilor de fonograme.Durata drepturilor
patrimoniale ale producătorilor de fonograme este de 50 de ani de la data primei
publicări a fonogramei sau 50 de ani de la data primei imprimări.Ca şi produsul

10
producătorului de fonogramă,emisiunile create de organizaţiile de difuziune necesită a fi
protejate.
Pentru crearea unor emisiuni tele- sau radio- de regulă sunt necesare cheltueli
considerabile,care pot fi recuperate doar prin deţinerea unui drept de monopol asupra
emisiunii,deoarece posibilităţile tehnice la moment permit înregistrarea unei emisiuni fără
cheltueli mari.Deoarece organizaţiile de difuziune nu depun un efort intelectual la
imprimare sau difuzarea emisiunii,ele sunt lipsite de drepturile personale(morale).În
schimp organizaţiile de difuziune posedă un şir de drepturi patrimoniale enumerate
expres în Legea privind drepturile de autor şi drepturile conexe.
Art.29 prevede dreptul organizaţiei de difuziune de a permite sau interzice
efectuarea următoarelor acţiuni:
a) imprimarea emisiunii
b) reproducerea imprimării emisiunii
c) translarea simultană pe cale radio electronică sau prin cablu a emisiuni sale de către
o altă organizaţie de difuziune
d) translarea emisiunii pe cale radioelectrică sau prin cablu
e)translarea emisiunilor în locurile în care intrarea este cu plată.
Drepturile organizaţiei de difuziune sunt în figoare timp de 50 de ani după
transmiterea emisiunii de către această organizaţie pe cale radioelectrică.Termenul sus
menţionat începe să curgă de la 1 ianuarie al anului ce urmează după anul când să
produs fapta juridică.Organismele de radiodifuziune și de televiziuneOrganismele de
radiodifuziune și de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a
interzice, cu obligația pentru cel autorizat de a menționa numele organismelor,
următoarele:
a) fixarea propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune;
b) reproducerea integrala sau parțială, directă ori indirectă, temporară sau permanentă,
prin orice mijloc și sub orice formă, a propriilor emisiuni și servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost
transmise prin fir ori fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit;
c) distribuirea propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de
televiziune fixate pe orice fel de suport;
d) importul, în vederea comercializării pe piața internă, a propriilor emisiuni și servicii de
programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport;
e) retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni și servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau

11
prin orice alt procedeu similar, precum și prin orice alt mod de comunicare către public,
inclusiv retransmiterea pe Internet;
f) comunicarea publică a propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau
de televiziune în locuri accesibile publicului, cu plata intrării;
g) închirierea propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televizi-
une, fixate pe orice tip de suport;
h) împrumutul propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de
televiziune fixa- te pe orice fel de suport;
i) punerea la dispoziția publicului a propriilor emisiuni și servicii de programe de
radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost
emise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încât să poată fi accesate
în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public.
Astfel, aşa zisele "drepturi conexe" se referă printre altele la posibilitatea de a
reproduce, distribui sau comunica public o operă, respectiv de a decide condiţiile pentru
toate acestea. În practică, de regulă, aceste drepturi nu mai aparţin creatorilor ci unor
intermediari, fie ei edituri, case de producţie sau alte entităţi. În practică, majoritatea
autorilor nu sunt publicaţi dacă nu cedează aceste drepturi editurilor, compozitorii şi
interpreţii nu ajung să scoată albume dacă nu cedează drepturile caselor de producţie,
iar actorii nu vor juca nicăieri dacă nu cedează în faţa companiilor care produc filmele
sau piesele de teatru.Ei bine, aceste aşa zise "drepturi" au pornit de la formele feudale
de organizare a societăţii, pe vremea când o invenţie nu se răspândea pentru că îi
conferea un avantaj celui care o deţinea, iar cultură nu se răspândea pentru că unele
organizaţii gen biserica, decideau ce trebuie să ajungă la cunoştiinţa maselor şi ce nu.
Să nu uităm că vreme îndelungată puteai fi omorât pentru că ai scris sau copiat o
carte în afara bisericii.Situaţia nu se schimba mult nici azi. Pornind doar de la sintagma
"cunoaşterea este putere" ne dăm seama că există un interes atât patrimonial cât şi
strategic în a controla informaţia. Dacă la acest moment teoriile referitoare la interesul şi
controlul statelor sunt încă la graniţa dintre fabulaţie şi adevăr, interesul concret al unor
grupuri economice este evident.Există un grup neomogen pe care o să îl denumim în
continuare "industrie" care are interesul ca "drepturile conexe" să existe pentru că ele
constituie baza profitului lui. Apariţia şi dezvoltarea Internetului a schimbat regulile
jocului, punând la dispoziţia maselor accesul la informaţie cu costuri minime, fără a oferi
în schimb "industriei" mijloace de control.Astzi situaţia este pe cale să se schimbe.
Prin forţa brută a banilor, cumpărând voturi şi politicieni, au reuşit să aducă în
discuţia mediului politic legi precum HADOPI, propuneri de tratate precum ACTA sau

12
analize bazate pe date false precum Raportul Gallo. Toate acestea urmăresc să implice
statele în controlul informaţiei, să transforme statele în poliţia privată a unor companii.
Totul în numele unor "drepturi" artificiale.Ştim cu toţii că o dată cumpărat dintr-un
magazin, orice bun este al nostru, îl putem folosi după bunul plac, inclusiv a îl da altora,
şi nimeni nu se poate opune. Aceasta este natura dreptului de proprietate.În cazul
"drepturilor conexe" constatăm că ele nu sunt ale noastre, dar ne afectează în mod
direct, instituind categorii de bunuri asupra cărora dreptul nostru de proprietate nu mai
funcţionează cum ar trebui.
Astfel deşi am cumpărat un fişier electronic, conţinând un anume gen de
informaţie, şi ca proprietar pot face absolut orice cu el, constatăm că "drepturile conexe"
ne spun că nu putem face ceea ce dorim cu proprietatea noastră pentru care am plătit.
Ca şi cum fabricantul unei maşini ne-ar interzice să folosim maşina duminica.

Înregistrarea în Registrul de stat al operelor

Înregistrarea de stat a operelor literare, de artă şi ştiinţifice are drept scop
asigurarea protecţiei dreptului de autor şi a drepturilor conexe. Înregistrarea în Registrul
de stat al operelor de dreptul de autor şi drepturile conexe contribuie la promovarea
operelor şi obiectelor de drepturi conexe, sporirea nivelului de protecţie a drepturilor
morale şi patrimoniale ale titularilor, precum şi la preîntâmpinarea şi reducerea cazurilor
de violare a acestor drepturi. Pentru înregistrare solicitantul (titularul de drepturi)
prezintă: buletinul de identitate (paşaportul), opera propriu-zisă sau materialele
identificatoare şi cererea, aprobată de Agenţie. Opera propriu-zisă sau materialele
identificatoare se prezintă spre înregistrare în două exemplare identice.
Cererea pentru înregistrarea operei în Registru trebuie să conţină:
a) denumirea, limba, domeniul, genul operei;
b) numele de familie, prenumele, patronimicul autorului, anul naşterii, seria şi numărul
buletinului de identitate (paşaportului), adresa, telefon/fax, E-mail;
á) numele de familie, prenumele, patronimicul coautorilor;
d) numele de familie, prenumele, patronimicul autorului operei traduse sau prelucrate,
precum şi temeiul juridic;
e) numele de familie, prenumele, patronimicul titularului drepturilor patrimoniale
(denumirea - pentru persoane juridice), adresa, telefon/fax, E-mail;
f) materialul identificator prezentat spre înregistrare;
g) alte date necesare.

13
 Înregistrarea operei se efectuează în prezenţa titularului de drepturi. În cazul în
care acesta nu-şi poate prezenta opera personal, împuternicitul lui are dreptul să-i
înregistreze opera exclusiv în temeiul unei procuri autentificate notarial. Dacă opera este
prezentatăspre înregistrare de către un succesor de drepturi, la rubrica "anul naşterii" se
va indica şi anul decesului autorului. Concomitent, la cerere se va anexa copia
certificatului de moştenire eliberat de biroul notarial. Dacă autorul îşi publică operele
semnate cu pseudonim, în cererea de înregistrare se va indica şi pseudonimul.
Dacă opera este publicată, se va indica anul primei publicări, iar dacă nu este
publicată, se va face inscripţia "nepublicată". Operele create în copaternitate pot fi
înregistrate atât în bazaunei cereri comune a coautorilor, cât şi a cererii depuse de
fiecare autor (fiecare titular de drepturi) în parte, în care solicitantul este obligat să-i
indice pe toţi ceilalţi coautori. La înregistrarea unei opere derivate (traducere, adaptare,
aranjament şi alte transformări) se va indica autorul operei originale şi temeiul juridic
privind dreptul la modificare (contractul cu autorul operei originale sau comanda editurii
care deţine un contract cu autorul operei originale sau sursa care atestă că opera
originală nu este ocrotită, alte temeiuri).
Pentru înregistrarea fonogramei (operei audiovizuale) producătorul ei (titular de
drepturi conexe) trebuie să prezinte: două exemplare ale fonogramei (operei
audiovizuale), pe suportul sau pe ambalajul cărora sunt imprimate: denumirea (numele)
producătorului, denumirea culegerii, denumirile creaţiilor cuprinse în fonogramă (opera
audiovizuală),numele autorilor muzicii și textelor, numele interpreţilor (colectivului de
interpreţi) operelor cuprinse; copiile contractelor producătorului de fonograme (operei
audiovizuale) cu interpreţii colectivul de interpreţi) şi cu autorii operelor inserate în
fonogramă (opera audiovizuală).
Pentru înregistrarea interpretării interpretul (colectivul de interpreţi) (titular de
drepturi conexe) trebuie să prezinte: două exemplare ale fonogramei (operei
audiovizuale), pe suportul material sau pe ambalajul cărora sunt imprimate: denumirea
(numele) producătorului, denumirea culegerii, denumirile creaţiilor interpretate în
fonogramă(opera audiovizuală), numele autorilor muzicii şi textelor, numele interpreţilor
(colectivul de interpreţi) operelor cuprinse în ele; copiile contractelor interpreţilor
(colectivului de interpreţi) cu producătorul de fonograme (operei audiovizuale) şi cu
autorii operelor interpretate.
Pentru înregistrarea emisiunii radio sau televizate organizaţia de
teleradiodifuziune trebuie să prezinte: două exemplare ale fonogramei

14
(operei audiovizuale) cu emisiunea sa imprimată, pe suportul sau pe ambalajul cărora
sunt indicate: denumirea (numele) producătorului fonogramei (operei audiovizuale),
denumirea culegerii, denumirile creaţiilor cuprinse în fonogramă (opera audiovizuală),
denumirile creaţiilor folosite în fonogramă (opera audiovizuală), numele autorilor muzicii
şi textelor, numele interpreţilor (colectivului de interpreţi) operelor cuprinse în ea; copiile
contractelor organizaţiei de teleradiodifuziune cu interpreţii (colectivul de interpreţi) şi cu
autorii operelor incluse în emisiune.
Toate materialele identificatoare, care se anexează la cererea de înregistrare, vor
fi vizate de autor sau de titularul drepturilor de autor şi conexe. Materialele identificatoare
trebuie să fie originale şi nu descrieri ale operelor. După înregistrarea operei în Registru,
titularului de drepturi ise eliberează un certificat de înregistrare care trebuie să conţină:
a) seria, numărul şi data înregistrării în Registru
b) numele de familie, prenumele, patronimicul autorului (coautorilor), titularilor de
drepturi conexe;
á) genul, domeniul şi denumirea operei;
d) numele (denumirea) titularului drepturilor patrimoniale;
e) materialul identificator prezentat spre înregistrare;
f) termenul de ocrotire a operelor (când e posibil);
g) alte date necesare. În caz de pierdere sau deteriorare (alte motive) a certificatului, se
eliberează un alt certificat în baza materialelor existente în arhivă
Registrului. În caz de necesitate, registratorul poate elibera extrase din Registru, precum
şi copiile materialelor identificatoare, autentificate de directorul general al Agenţiei.
În Registru se păstrează copiile certificatelor de înregistrare, cererea pentru
înregistrarea operei, exemplarele de opere şi materialele identificatoare pe
întreaga perioadă de ocrotire a drepturilor patrimoniale, stabilite prin Lege.
Administraţia Registrului asigură secretul operelor ocrotite de dreptul de autor şi
drepturile conexe. Pentru deteriorarea, pierderea operelor sau a materialelor
identificatoare, precum şi pentru divulgarea secretului care se conţine în aceste
materiale, administraţia Registrului poartă răspundere în conformitate cu legislaţia
în vigoare. După expirarea termenului de ocrotire a operelor înregistrate, Agenţia
transmite Arhivei de Stat copiile certificatelor, iar exemplarele de opere, pe gratis -
Bibliotecii Naţionale (opere literare, muzicale, de artă) şi Companiei de Stat
"Teleradio-Moldova" (fonograme şi opere audiovizuale).
Administraţia Registrului este în drept să refuze înregistrarea operei prezentate de
solicitant în următoarele cazuri:

15
a) opera nu constituie obiect al drepturilor de autor sau al drepturilor conexe;
b) opera prezentată a fost deja înregistrată în Registru;
c) opera derivată prejudiciază drepturile autorului operei originale;
d) opera prezentată constituie obiectul unui litigiu în instanţa de judecată şi nu există o
hotărâre definitivă în această privinţă;
e) în alte temeiuri.
Decizia motivată cu privire la refuzul înregistrării operei se aduce la cunoştinţa
solicitantului în formă scrisă, în termen de 30 de zile din data depunerii cererii. Refuzul
de a înregistra opera poate fi contestat în instanţa judecătorească.
Pe parcursul anului 2009, la cererea autorilor și titularilor de drepturi, AGEPI a înscris în
Registrul de Stat al operelor ocrotite de dreptul de autor și drepturile conexe 360 de
obiecte și a eliberat același număr de certificate de înregistrare pentru diferite categorii
de opere. În raport cu anul precedent, s-a atestat o sporire a numărului total de
înregistrări cu 9%, care s-a datorat în special creșterii, de circa 11 ori, a activității de
înregistrare a operelor audiovizuale, de 3,2 ori - a operelor muzicale, cu 60% - a operelor
integrante .
În același timp, numărul de înregistrări ale operelor științifice s-a diminuat cu 63%, ale
operelor de artă plastică - cu 54%, ale bazelor de date - cu 50%, ale fonogramelor - cu
13%, iar numărul de opere literare înregistrate a rămas aproximativ la nivelul anului
2008. În topul înregistrărilor se află operele audiovizuale și literare - cu 23 și, respectiv,
21% din numărul total, urmate de operele integrante și fonograme (14 și 13%), operele
științifice și de artă plastică (câte 8%), operele muzicale și programele de calculator (câte
6%).
În anul 2009, AGEPI a continuat să realizeze cu succes funcțiile sale ce țin de
înregistrarea rezultatelor cercetărilor științifice (obiecte de proprietate intelectuală) ale
organizațiilor din sfera științei și inovării, finanțate din bugetul de stat. Urmare a
adoptării, prin Hotărârea Guvernului nr. 27 din 22.01.2009, a Regulamentului cu privire la
înregistrarea și evidentă de stat a rezultatelor activității de cercetare științifică, în anul de
referință AGEPI a început eliberarea adeverințelor de înregistrare a acestor rezultate.

16
 Modalitățile de ocrotire a dreptului de autor și a drepturilor conexe

Persoana culpabila de violarea drepturilor de autor sau a drepturilor conexe

poarta răspundere în conformitate cu legislația civilă, administrativă și penală. Titularul
drepturilor exclusive de autor și al drepturilor exclusive conexe este în drept să ceară,
printr-o acțiune civilă, de la persoana care le-a violat:
- recunoașterea drepturilor sale;
- restabilirea situației existente până la violarea dreptului și încetarea acțiunilor care
comportă violarea dreptului sau creează pericolul violării lui;
- recuperarea pierderilor, inclusiv a câștigului nerealizat;
- perceperea venitului realizat de persoana care a violat drepturile de autor și drepturile
conexe prin folosirea lor ilicita, în locul recuperării pierderilor;
- achitarea unei compensații în mărime de la 500 la 500 000 de lei în locul recuperării
pierderilor sau perceperii venitului.
În materie administrativă, confecționarea, difuzarea sau alta valorificare ilegală a
operelor sau a fonogramelor, inclusiv: încălcarea condițiilor de valorificare a operelor
și/sau a fonogramelor, protejate de dreptul de autor și de drepturile conexe, sau
indicarea pe exemplarele de opere sau de fonograme a informației false despre
apartenenta și limitele exercitării dreptului de autor și a drepturilor conexe, precum și a
altei informații care poate induce în eroare beneficiarul, sau modificarea, înlăturarea de
pe exemplarele de opere sau de fonograme a simbolurilor și semnelor de protecție a
dreptului de autor și a drepturilor conexe, indicate de titularul drepturilor respective, sau
înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a informației despre
administrarea dreptului de autor și a drepturilor conexe, sau înlăturarea de pe
exemplarele de opere sau de fonograme a mijloacelor tehnice de protecție a dreptului de
autor și a drepturilor conexe, sau valorificarea exemplarelor de opere sau de fonograme,
în orice mod și sub orice formă, fără marcaj de control, sau însușirea paternității sau
constrângerea la copaternitate, - atrage după sine aplicarea unei amenzi cetățenilor.

17
 BIBLIOGRAFIE

Convenții tratate — internaționale

1. Convenția internațională pentru protecția drepturilor interpreților, ale producătorilor de
fonograme și ale organizațiilor de difuziune, semnată la Roma 26.10.1961,
2. Convenția privind protecția producătorilor de fonograme împotriva reproducerii
neautorizate a fonogramelor lor, semnată la Geneva 29.10.1971,
3. Acordul OMPI cu privire la interpretări și fonograme (Geneva, 20 decembrie 1996) –
Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova pentru ratificare nr. 1452-XIII din 28 ianuarie
1998,
4. Acord cu privire la colaborarea în domeniul ocrotirii dreptului de autor și a drepturilor
conexe, semnat la Moscova 24.09.1993.

18