Prin încheierea nr.

128 din 6 iulie 2008, Judecătoria V a respins cererea având ca

obiect „încuviinţare executare silita” formulata de P N, executor bancar în cadrul
Corpului Executorilor Bancari ai B SA, împotriva debitorului P N, ca neîntemeiata.
Pentru a pronunţa aceasta încheiere, instanţa de fond a reţinut ca executorul bancar P
N din cadrul Corpului Executorilor Bancari ai B SA a formulat cerere de executare
silita asupra veniturilor debitorului P N.
Prin contractul de credit de consum nr.725 CSF 4080460006 din 15.02.2008 încheiat
între SC B SA si debitorul P N s-a acordat un credit în suma de 13.293 lei, pe un
termen de 120 luni pentru nevoi personale nenominalizate.
Potrivit dispoziţiilor finale ale contractului de credit, în temeiul legii bancare,
contractul de credit poate constitui un titlu executoriu, iar în cazul declarării
exigibilităţii anticipate a creditului si a dobânzilor, aceste titluri, după investirea cu
formula executorie, permit trecerea directa la executare silita (contract de credit
Cap.XII „dispozitii finale, art.12.3 din contract).

În atare situaţie, instanţa apreciază ca în cauza este vorba despre o declarare anticipata
a exigibilităţii debitului si a dobânzilor care îl însoţesc (deşi creditul a fost angajat
pentru o perioada de 120 de luni) si ca urmare contractul de credit poate permite
trecerea directa la executare silita după învestirea cu formula executorie. Deşi o astfel
de dispoziţie este înserata în contractul care a legat raporturile contractuale de credit
dintre părţi, ea are si un rol de protecţie fata de partea contractanta debitoare, aflata în
imposibilitate de plata la un anumit moment si fata de care contractul de credit capătă
putere executorie numai după învestirea sa cu formula executorie de către instanţa de
executare.
Trecerea directa la executare silita de către partea creditoare fara a motiva în nici un
fel imposibilitatea de plata a debitorului, daca , si cât a platit acesta si fara a proba o
astfel de imposibilitate, este de natura sa vatama interesele debitorului, situatie în care
este necesara verificarea titlului executoriu prezentat de catre o instanta de executare,
iar executarea silita poate începe numai dupa învestirea unui astfel de titlu cu formula
executorie.
În subsidiar, nu se va admite nici modalitatea de încuviintare a executarii silite prin
poprire, întrucât instanta de executare încuviinteaza executarea pe cale silita prin toate
modalitatile lasate la îndemâna executorului si a partii creditoare si nu în mod necesar
prin masura popririi în conditiile art.452 Cod procedura civila.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Corpul Executorilor bancari ai B,

considerând-o nelegala pentru urmatoarele considerente:
1.Un prim motiv de respingere a cererii de încuviintare a executarii silite este acela
bazat pe art.12.3 din contractul de credit, instanta interpretând în mod eronat acele
dispozitii contractuale. Chiar daca în contract, din eroare, au ramas dispozitiile
mentionate în temeiul disp. art.129 alin.4 si 5 din Codul de procedura civila, instanta
ar fi trebuit sa sesizeze ca putere executorie a unui înscris nu poate fi data de
întelegerea partilor, acesta fiind un atribut exclusiv al legii.
Astfel, acele dispozitii contractuale, în lipsa unei cereri exprese de constatare a
nulitatii, vor putea fi considerate nescrise, în nici un caz , acele clauze nu pot produce
vreun efect juridic.
2. De asemenea, instanta este în eroare, atunci când apreciaza ca în cazul scadentei
anticipate, contractul de credit ar trebui investit cu formula executorie.
În speta, declararea scadentei anticipate a unui credit reprezinta aplicarea art.1020
Cod civil, subînteleasa în contractele sinalagmatice. Potrivit art.1021 Cod civil, partea
care si-a executat obligatia are dreptul de a cere, fie executarea, fie rezilierea
contractului. Potrivit art.5.7 din contractul de credit, banca acorda o perioada de 90 de
zile în care împrumutatul poata sa revina cu plata ratelor la zi. Dupa aceasta perioada,
este greu de presupus ca împrumutatul poate plati întreaga datorie.
3. Contractul de credit este, fara îndoiala, un contract comercial. În materie
comerciala, obligatiile devin exigibile de drept, fara punere în întârziere (art.43 Cod
comercial). Debitorul P N avea la data cererii de executare o întârziere la plata ratelor
de credit de 265 zile.
În aceasta situatie au devenit aplicabile disp. art.5.7. din contract, care dau dreptul
bancii sa aprecieze ca nu mai este posibila executarea obligatiei de restituire a
creditului de catre împrumutat si sa declare creditul integral restant, cu consecinta
trecerii la executare silita.
4. Potrivit art.120 din OUG nr.99/2006 „contractele de credit ….sunt titluri
executorii”. În aceasta situatie, devine aplicabil art.374/1 Cod procedura civila,
potrivit caruia „înscrisurile carora legea le recunoaste caracterul de titlu executoriu
sunt puse în executare fara investirea cu formula executorie”.
Puterea executorie a contractului de credit exista înca de la încheierea lui, fiind
conferita de lege (OUG nr.99/2006), iar art.374/1 Cod procedura civila scuteste
creditorul - banca de formalitatea investirii cu formula executorie a contractului de
credit pentru a-l pune în executare.
5. În ce priveste imposibilitatea de plata a debitorului, banca doar o constata, luând
masurile legale pentru protejarea intereselor sale. Banca nu poate motiva
imposibilitatea de plata a debitorului, astfel încât, motivarea instantei de fond sub
acest aspect este straina de natura pricinii ( ar.304 pct.7 Cod procedura civila).
6. Indicarea modalitatii concrete de executare – poprirea, în loc sa fie ceruta
încuviintarea generica, nu este un motiv sa conduca la respingerea cererii de
încuviintare a executarii silite. Qui potest major, potest minor - daca poate fi ceruta
încuviintarea pentru executarea generica, cu atât mai mult, poate fi ceruta
încuviintarea executarii numai prin una din formele de executare permise de lege.
7. Printr-o astfel de motivare a hotarârii, instanta îngradeste dreptul creditorului, în
speta B, la recuperarea creantei, favorizând debitorul rau platnic, adica deturnând
tocmai echilibrul pe care Curtea Constitutionala l-a intentionat prin decizia sa.
Astfel orice banca poate refuza furnizarea de informatii catre un executor care nu va
face dovada ca i-a fost încuviintata o executare, iar instanta respinge cererea de
executare pe motivul lipsei unor minime demersuri de informare, punând astfel si
creditorul si executorul, într-un cerc vicios, având ca finalitate imposibilitatea
începerii executarii silite.
8. Conform art.373/1 Cod procedura civila, executorul trebuie sa depuna la instanta,
atasat cererii de încuviintare , cererea creditorului urmaritor si titlul executoriu. Daca
„legiuitorul” – prin prisma motivelor de neconstitutionalitate – ar fi apreciat ca aceste
documente nu sunt suficiente instantei pentru a încuviinta executarea silita, probabil
ca ar fi dat textului legal în discutie o alta redactare, mai cuprinzatoare.
Însa Judecatoria V vine cu o interpretare proprie a textului legal, adaugând cerinte
suplimentare, neprevazute de lege.
9. Din cuprinsul cererii de executare al titlului executoriu, instanta putea verifica toate
elementele pe care le impune motivarea Curtii Constitutionale în admiterea exceptiei
de neconstitutionalitate a vechiului art.373/1 Cod procedura civila : caracterul cert,
lichid si exigibil al creantei : certitudinea rezulta din contract. Celelalte elemente
putea fi verificate daca instanta considera necesar, prin solicitarea de relatii de la
creditor ; calitatea partilor rezulta atât din contract, cât si din cererea de executare.
10. Prin solutia pronuntata, instanta a încalcat si alte dispozitii ale Codului de
procedura civila.
Astfel, daca aprecia ca cererii îi lipseste vreo informatie esentiala pentru solutionarea
ei, instanta putea sa faca aplicarea art.114 Cod procedura civila si sa ceara
executorului sau creditorului sa complineasca cerinta care lipsea si ar fi fost necesara
pentru solutionarea cererii de încuviintare a executarii.
Sanctiunea pentru neîndeplinirea masurii astfel dispuse de instanta nu era respingerea
cererii, ci suspendarea judecatii acesteia.

Solicita admiterea recursului si casarea hotarârii, iar pe fond, admiterea cererii de

încuviintare a executarii silite începute de executorul bancar împotriva debitorului P N
în temeiul contractului de credit mentionat în cererea de încuviintare a executarii.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul constata ca
aceste este întemeiat din urmatoarele considerente:

Potrivit art.120 din O.U.G nr.99/2006 „Contractele de credit sunt titluri executorii”.
Conform art.374/1 Cod procedura civila „ înscrisurile cărora legea le recunoaşte
caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără investirea cu formula
executorie”.
Conform art.371/1 Cod procedura civila, executorul judecătoresc trebuie sa depună la
instanţa pentru încuviinţarea executării silite cererea si titlul executoriu.
În soluţionarea unei cereri de încuviinţare executare silita, instanţa trebuie sa verifice
caracterul cert, lichid si exigibil al creanţei, precum si calitatea partilor.
Fiind îndeplinite aceste conditii, instanta încuviinteaza executarea silita, fara a încerca
sa verifice , într-o procedura necontencioasa, aspecte care privesc validitatea
contractului de credit.
Debitorul se poate apara împotriva unei executari silite pornite în baza unui titlu
executoriu neconform cu legea, sau conventia partilor, pe calea contestatiei la
executare reglementata de art.399 Cod procedura civila.
Linkuri utile:
Program de legislatie - Portal de legislatie - Program de facturare - Program de
contabilitate - FirmePeNet-Lista firme - Portal afaceri - Numere de telefoane online
Termeni si conditii