CUM SE TRANZACTIONEAZA O LEGE

Cu ocazia cercetarilor efectuate de DNA in mai multe dosare de cumparare de influenta a

unor persoane din zona politica, Guvern, Parlament, agentii guvernamentale, s-a vehiculat
teza ca face obiectul coruptiei inclusiv procesul legislativ.

Si nu ne referim la coruptia sub forma elaborarii de legi pentru protectia sau imunitatea
membrilor Parlamentului, (a se vedea cazul Sova-Hrebenciuc) ci la acte normative menite sa
aduca foloase patrimoniale concrete pentru anumite persoane sau categorii sociale.

Legi care au o durata de viata limitata pana la realizarea scopului pentru care au fost date si
care ulterior sunt abrogate, modificate sau declarate neconstitutionale.

Legi care trec neobservate si care produc efecte doar pentru cei interesati, anonimii care invart
rotitele coruptiei si care benficiaza de protectie in orice regim politic.

In acest prim articol vom prezenta modul in care casta notarilor a reusit sa aduca beneficii
materiale imense prin intermediul unei persoane care este reprezentantul intereselor acestora
in Parlament – domnul Bogdan Ciuca, deputat si Presedintele Comisiei juridice a Camerei
deputatilor (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=72&cam=2&leg=2012) si
notar de la terminarea Faculatii de drept si pana in prezent la Biroul Notarial Ciucă şi
Asociaţii (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?
idm=72&cam=2&leg=2012&pag=0)

Domnul Ciuca Bogdan este si notar si deputat. Si nu un oarecare deputat, ci presedinte al

Comisiei Juridice din cadrul Camerei Deputatilor, acolo pe unde trec toate proiectele de lege
inainte de a fi discutate in Camera.

Comisia da in 99% din cazuri ultima forma a proiectului de lege, iar de cele mai multe situatii,
proiectul este aprobat fara discutii sau cu discutii extrem de sumare de catre deputati.

De aici, proiectul pleaca spre promulgare la Presedinte iar apoi devine lege prin publicare.

Existe multe Comisii in Parlament, dar nici una nu este atat de importanta ca aceasta Comisie
juridica, de disciplina si imunitati.

Ea verifica si modifica orice act normativ, se pronunta asupra tuturor cererilor venite din
partea Parchetelor cu privire la deputati, interpreteaza legile si Constitutia. Bineinteles, pe
plan intern, pentru nevoia Parlamentului. Sau a membrilor acestuia. Sau a grupurilor de
interese pe care ei le reprezinta.

Sa ne intoarcem de exemplu la domnul Ciuca Bogdan.

Notar din 1997, deputat din 2004, Vicepresedinte al Comisiei Juridice din 2008, Presedinte al
aceleiasi Comisii din 2012. (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?
idm=72&cam=2&leg=2012&pag=0)
In paralel a absolvit si Colegiul National de Aparare (pepiniera SRI) si a devenit si doctor in
stiinte juridice. Pe site-ul Camerei deputatilor nu se mentioneaza cine a fost conducatorul sau
de doctorat sau institutia care l-a acordat.

In calitatea sa de Presedinte al Comisiei Juridice si deputat, domnul Ciuca a dus un lobby

sustinut in favoarea notarilor, profesia din care face parte.

Lobby este in realitate un eufemism, pentru ca a face lobby inseamna demersuri pe care le
face un grup de persoana pentru influentarea adoptarii de care parlament a unei hotarari sau
legi (Sursa Dex 2009)

Or, domnul Ciuca fiind chiar in Parlament, nu mai trebuie sa faca lobby.

Face direct legea.

Sa luam un exemplu:

Legea 17/2014 privind vanzarea terenurilor agricole situate in extravilan.

Ce se stie despre acest act normativ? Mai nimic, chiar daca subiectul este adus in discutie in
fiecare an electoral.

Domnul Ciuca insa cunoaste mai multe, deorece a contribuit in mod esential la elaborarea sa,
datorita dublei sale calitati, de presedinte al Comisiei juridice si de notar.

A putut astfel sa faca niste servicii imense confratilor sai, notarii, si niste deservicii tot atat de
mari celor care au dorit sa puna in aplicare legea.

Practic, ce a facut domnul Ciuca, asa cum aratam mai jos, a fost sa instituie pe cai ocolite o
noua taxa, o dijma care s-a varsat direct in buzunarul notarilor.

Sa vedem cum s-a nascut acest act normativ:

Guvernul initiaza proiectul viitoarei legi 17/2014.

Proiectul Guvernului este adoptat de Senat in forma propusa de Guvern, fara modificari.
(http://www.cdep.ro/proiecte/2013/500/70/9/se579.pdf)

A se observa forma art.25: “prevederile prezentei legi nu se aplica antecontractelor si pactelor

de optiune inscrise in cartea funciara anterior intrarii in vigoare a acesteia”. Nimic anormal, o
aplicare corecta a principiului neretroactivitatii legii: raporturilor juridice nascute anterior li se
aplica legea in vigoare la momentul acela, respectiv Codul civil.

Proiectul este trimis de la Senat la Camera Deputatilor unde intra in Comisia Juridica,
condusa de dl. Ciuca (componenta Comisiei juridice-
http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.co?
idc=11&leg=2012&cam=2&pag=comp20140218).
Comisia Juridica modifica proiectul aprobat de Senat si adauga la art.25 (devenit art.24) ca
antecontractele si pactele de optiune trebuie sa fi fost autentificate la notar anterior intrarii in
vigoare a legii (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2013/cd579_13.pdf).

Doua lucruri de remarcat: (1) prin sintagma “la notar” se restrange la aceasta categorie
profesionala operatiunea de autentificare si (2) ca intrarea in vigoare a legii urma sa fie
amanata o luna de la publicare, dandu-se astfel timp notarilor sa autentifice antecontractele.

Legea ajunge la Presedinte spre promulgare, care o intoarce inapoi in Parlament pentru
anumite precizari, fara importanta din perspectiva prezentului articol.

Senatul face modificarile solicitate (http://www.cdep.ro/proiecte/2013/500/70/9/se579rx.pdf)

si o trimite Camerei deputatilor, unde ajunge, din nou, la Comisia Juridica condusa de dl
Ciuca si care mai face o modificare la proiect, in sensul ca adauga inca un articol, respectiv:
“in toate cazurile in care se solicita, in conformitate cu art.1169 Cod civil, pronuntarea unei
hotarari care tine loc de vanzare – cumparare, este necesar ca antecontractul sa fie incheiat in
forma autentica” (http://www.cdep.ro/pls/proiecte/docs/2013/cd579_13;1.pdf) (art.5)

Astfel modificat, proiectul pleaca din Comisie la Camera in vederea votului insotit de un
raport in care ar fi trebuit sa se mentioneze toate modificarile aduse in Comisie si ratiunea
acestora.

Raportul insa, de aceasta data, nu mentioneaza nimic cu privire la art.5 sau la art.24.

In Camera proiectul este supus votului, dupa discutii sumare, un singur deputat, dl Tinel
Gheorghe, atragand atentia colegilor sai ca proiectul nu mai arata chiar ca prima data si ca se
voteaza altceva decat a fost modificat in Senat
(http://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=7349&idm=17)

Deputatul este persiflat insa atat de Presedintele Camerei, dl. Hrebenciuc cat si de colegul
acestuia, Vicepresedinte al Comisiei Juridice, dl. Nica Ciprian, care se arata revoltat de faptul
ca cineva ar putea sa puna sub semnul indoielii profesionalismul membrilor Comisiei Juridice.

Proiectul este aprobat si promulgat sub denumirea Legea 17/2014

(http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=122796) in martie 2014, intrand in
vigoare din aprilie 2014.

Urmarea este ca sute de mii de persoane s-au prezentat la notari ca sa incheie antecontracte de
vanzare cumparare autentice.

Dupa doar o luna de la intrarea in vigoare, in mai 2014, unul din membrii Comisiei juridice,
doamna deputat Gorghiu, depune un proiect de lege prin care modifica legea 17/2014
abrogand sintagma “autentic” de la antecontracte, iar in noiembrie 2014, Curtea
Constitutionala declara neconstitutional articolul din lege care prevedea ca antecontractelor
autentice nu li se aplica noul act normativ.

Ambele prevederi fusesera introduse in proiect de Comisia juridica, din care facea, bineinteles
parte, si doamna Gorghiu.
Aceste modificari nu mai au afectat insa in niciun fel casta notarilor, pentru ca acestia deja
profitasera din plin de prevederea care ulterior s-a dovedit a fi neconstitionala si care le
permisese sa autentifice sute de mii de acte si sa incaseze sute de mii de euro, totul multumita
domnului Ciuca si profesionistilor din Comisia juridica a Camerei deputatilor.

Continuam analiza precedenta referitoare la modul in care se intervine asupra actelor

normative pentru satisfacerea intereselor castei notarilor.

Am aratat cum legea 17/2014 privind instrainarea terenurilor a fost modificata in mai multe
randuri de catre Comisia juridica din Camera Deputatilor astfel incat circuitul actelor juridice
sa includa in mod obligatoriu si notariatele.

Ulterior unele din prevederile introduse de catre Comisia juridica au fost declarate
neconstitutionale, insa doar dupa ce efectele acestora se produsesera.

In prezenta aducem in discutie un alt caz, cel al Codului de procedura civila (Legea
134/2010), intrat in vigoare la 01.09.2012.

Luam exemplul Cartii a IV-a-a “Despre arbitraj” prin care se reglementeaza modul in care
partile pot solutiona litigiile prin arbitraj, procedura paralela, rapida si mai putin costisitoare
celei din fata instantelor de judecata.

Procedura arbitrajului se regasea si in vechiul Cod de procedura civila, pastrandu-se in

general prevederile anterioare, cu cateva exceptii.

Una dintre aceste exceptii este cea referitoare la modalitatea in care partile pot conveni ca
litigiile viitoare sau prezente sa fie solutionate pe calea arbitrajului.
In vechiul Cod de procedura civila, singura cerinta era forma scrisa a clauzei compromisorii
(arbitrale). Cu alte cuvinte, partile puteau hotari ca vor merge la arbitru, in loc de instantele de
judecata fara a exista o forma impusa de legiuitor cu privire la modalitatea si suportul pe care
aceasta clauza va fi inscrisa.

Comisia pentru aprobarea Codului, avand in componenta cu precadere membrii Comisiiilor

juridice din Camera deputatilor si Senat (http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.co?
idc=100&leg=2008&cam=0&pag=comp20090916), si condusa de un notar in persoana
domnului Buda Daniel (foto), a dorit insa sa ingreuneze procedura arbitrajului si sa oblige
partile sa treaca pe la notar pentru a beneficia de dispozitiile suple ale Cartii a IV-a a Codului.

In acest scop, s-a introdus aliniatul 2 la art.540 care statueaza ca: “În cazul în care convenţia
arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau constituirea
altui drept real asupra unui bun imobil, convenţia trebuie încheiată în formă autentică
notarială, sub sancţiunea nulităţii
absolute”.(http://www.cdep.ro/comisii/juridica/pdf/2010/rp413_09.pdf)

Explicatia Comisiei a fost aceea ca astfel se realizeaza o coroborare a textului viitorului Cod
de procedura civila cu art.1244 a Codullui civil.

Lecturarea art.1244 creaza insa o nedumerire, pentru ca acesta are cu totul alt obiect decat
Cartea a IV-a si nu poate fi folosit ca argument juridic pentru introducerea aliniatului 2 la
art.540.
Art.1244 dispune ca: “În afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin
înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie
drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară”.

Dar conventia arbitrala nu stramuta sau constituie drepturi reale, ci doar reglementeaza modul
in care partile urmeaza sa solutioneze litigiul, respectiv prin arbitraj.

Transferul dreptului de proprietate se realizeaza prin hotararea arbitrala si nu prin clauza

compromisorie, astfel incat alin. 2 al art.540 nu numai ca nu poate fi coroborat cu art.1244,
dar creeaza confuzie si contrarietate.

O a doua prevedere pro-notariate a fost cea introdusa la alin.2 a art.594 “În cazul în care
hotărârea arbitrală se referă la un litigiu legat de transferul dreptului de proprietate şi/sau de
constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, hotărârea arbitrală se va prezenta instanţei
sau notarului public pentru a obţine, după caz, învestirea cu titlul executoriu sau un act
autentic notarial, în baza căruia, după verificările impuse de lege, efectuate de către instanţa
de judecată sau de către notarul public, şi după achitarea de către părţi a impozitului privind
transferul dreptului de proprietate, se va proceda la înregistrarea în cartea funciară şi se va
realiza transferul de proprietate şi/sau constituirea altului drept real asupra bunului imobil în
cauză.”

Aceasta prevedere nu are nicio explicatie formala din partea Comisiei. Ar fi fost foarte greu
de altfel sa explici juridic cum o hotarare arbitrala, echivalenta cu o hotarare judecatoreasca,
beneficiind de putere executorie de la pronuntare, act eminamente autentic, poate sa fie
“confirmata” de un notar, organ administrativ.

In realitate, notarii au urmarit prin aceste prevederi lipsirea de efecte a procedurii arbitrale si
obligarea justitiabililor sa mearga fie la notar pentru reglementarea inclusiv a conflictelor
referitoare la transferul drepturilor reale.

De mentionat ca dupa intrarea in vigoare a Noului Cod, Oficiile de cadastru si publicitate

imobiliara, aflate sub influenta totala a Uniunii Notarilor (comisii mixte de interpretare a
legislatiei astfel incat sa se asigure ca registratorii de Carte funciara nu au derapaje in
interpretarea legii intr-un sens care sa nu fie favorabil notarilor) au inceput sa refuze
intabularea hotararilor arbitrale, sub motiv ca nu sunt acte autentice.

Este putin probabil ca toti membrii Comisiei parlamentare insarcinate cu dezbaterea Codului
de procedura civila sa fi semnat in cunostinta de cauza raportul avand ca autor comun, anonim
si iresponsabil “Comisia”.

Insa cei mai multi din Comisie, unul dintre acestia fiind domnul Ciuca, notar in functie, sau
domnii Sova si Ponta, jurisiti de meserie, cu experienta in discutii pe marginea proiectelor de
acte normative, au avut cunostinta sau initiat modalitatea partinica si lipsita de fundament
juridic in care a fost modificat “pe sub masa” Codul, una dintre legile cele mai importante ale
Romaniei, doar pentru protejarea si imbogatirea unei caste profesionale.sursa