ANUL UNIVERSITAR 2022-2023

ANUL DE STUDII: I
DISCIPLINA “TEORIA GENERALĂ A DREPTULUI”
Seminarul IX

Izvoarele dreptului

I. Răspundeți întrebărilor de mai jos. Acestea pot avea 0,1, 2 sau 3 răspunsuri
corecte.

1. Recursul în interesul legii:

a) este o modalitate de a asigura o practică judiciară unitară

b) poate fi inițiat de către colegiul de conducere al tribunalelor

c) nu mai produce efecte dacă între data pronunțării și publicării lui a intervenit o
dispoziție legislativă care lămurește chestiunea de drept pusă în discuție

2. Constituie izvor de drept în dreptul român:

a) principiile generale ale dreptului

b) opiniile doctrinarilor în măsura în care se poate degaja un consens în privința

interpretării unei dispoziții normative

c) soluția dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea dezlegării unor

chestiuni de drept, aceasta fiind obligatorie pentru toate instanțele de la data
pronunțării ei

3. Jurisprudența în dreptul român:

a) nu poate constitui niciodată izvor de drept

b) în măsura în care constituie izvor de drept este izvor de drept material

c) are un rol diferit față de jurisprudența din sistemele de common law

1
4. Tratatele ratificate de către Parlamentul României altele decât cele privind
protecția drepturilor omului:

a) au o poziție infraconstituțională dar supralegislativă

b) au o poziție atât supralegislativă cât și supraconstituțională

c) în principiu leagă statele semnatare, necreând obligații pentru cetățenii statelor

respective

5. Pentru a fi izvor de drept e nevoie ca o lege să fie:

a) conformă cu bunele moravuri

b) constituțională

c) în acord cu jurisprudența Convenției Europene a Drepturilor Omului

6. Constituie izvor de drept în dreptul român:

a) cutuma supra legem

b) mesajele, apelurile, declarațiile politice elaborate de către Parlament

c) hotărârile Guvernului

d) Constituția României, deși judecătorul de drept comun (nu cel constituțional) nu o

aplică în mod direct

7. Drepturile omului prevăzute de către Convenția Europeană a Drepturilor

Omului:

a) constituie, potrivit Constituției, izvor de drept în dreptul român, interpretarea

acestora trebuind a fi făcută de către judecătorul român în lumina ordinii juridice
interne

b) fac parte din blocul de constituționalitate a sistemului de drept român

c) nu își vor găsi aplicarea într-o speță dedusă judecății dacă legile interne române
cuprind dispoziții mai favorabile

2
8. Constituie izvor de drept formal în dreptul român:

a) deciziile Curții Constituționale, acestea având efect nu doar pentru viitor ci și

pentru trecut

b) avizele Parlamentului European și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii

Europene

c) tratatele constatate de către Curtea Constituțională ca fiind neconstituționale dar

care au fost ratificate de Parlament

d) uzanțele, doar atunci când legea face trimitere în mod expres la acestea

e) uzanțele chiar și atunci când ele contravin bunelor moravuri

9. Dreptul Uniunii Europene:

a) constituie izvor de drept în materiile în care Uniunea Europeană are competență de

a interveni

b) se bucură de supremație atât în raport cu legile interne (organice, ordinare, etc.) cât
și în raport cu Constituția României

c) nu se aplică cu prioritate față de tratatele internaționale ratificate de statul membru

înainte de intrarea sa în Uniune

10. Interpretarea pe care judecătorul o dă unei text legislativ atunci când face
aplicarea acestuia la un caz dat:

a) constituie izvor de drept inter partes

b) nu poate avea caracter extensiv, judecătorului nefiindu-i permis să creeze drept

c) trebuie, pe cât posibil, să evite generarea unui conflict între dispoziția de drept
națională și dreptul european

11. Dispozițiile legislative infraconstituționale:

a) se bucură în fața judecătorului român de drept comun de o prezumție de

constituționalitate

b) pot fi îndepărtate de la aplicare de către judecător dacă acesta constată că sunt

contrare dreptului european

c) pot fi anulate de către judecător dacă acesta constată că sunt contrare dreptului
european

3
12. În susținerea cauzei sale avocatul are dreptul să invoce în fața judecătorului:

a) un tratat de drept

b) o decizie a unei curți inferioare

c) o decizie a Curții Constituționale de respingere a unei excepții de

neconstituționalitate

13. Pentru ca un act normativ să aibă statutul de lege este necesar:

a) să fi fost adoptat cu respectarea principiilor generale de legiferare proprii sistemului

dreptului din care provine

b) să fie accesibil cetățenilor

c) să fie suficient de precis pentru a le permite cetățenilor să înțeleagă consecințele

care derivă din aplicarea acestuia

II. Analizați situațiile descrise mai jos din perspectiva teoriei izvoarelor dreptului
răspunzând întrebărilor aferente fiecărei situații:

II. A.

În 2013, Primăria localității Y a adoptat o hotărâre în privința modului de reciclare a

deșeurilor, instituind obligația trierii acestora în funcție de anumite criterii specificate
în cuprinsul hotărârii. Hotărârea a fost afișată la sediul primăriei și publicată în ziarul
local. În practică această hotărâre nu a fost însă niciodată aplicată. Astfel, autoritățile
cunoșteau faptul că majoritatea locuitorilor nu și-au schimbat obiceiurile în privința
colectării deșeurilor dar nu au luat nicio măsură în acest sens.
În ianuarie 2016, dl. A.B este sancționat contravențional cu o amendă de 1000 de lei
pentru nerespectarea hotărârii invocate mai sus. Acesta acționează în justiție primăria
localității Y, invocând următoarele argumente. Pe de o parte, hotărârea primăriei nu
constituie „lege” (în sens larg) deoarece nu a fost publicată în Monitorul Oficial al
României, condiție absolut necesară pentru ca un act normativ să devină obligatoriu,
chiar și atunci când acesta are o aplicabilitate restrânsă la o anumită zonă geografică a
României. Pe de altă parte, chiar dacă se consideră că această hotărâre constituie lege,
caracterul accesibilității ei fiind asigurat prin publicarea la sediul primăriei și în ziarul
local, dl. A.B solicită instanței să constate că în localitatea Y exista o cutumă bine
înrădăcinată în privința modului de colectare a deșeurilor. Dl. A.B admite că obiceiul
locului era diferit de ceea ce prevedea hotărârea, dar susține că aceasta din urmă nu
are prioritate în fața cutumei, câtă vreme până și autoritățile publice au acceptat

4
practicile vechi, nesancționându-le. În fine, dl. A.B argumentează că o lege care nu a
fost aplicată timp de 3 ani de zile își pierde forța obligatorie, cetățenii fiind îndreptățiți
să considere că aceasta a căzut în desuetudine. Neaplicarea unei legi o perioadă
suficient de îndelungată de timp creează în mentalul colectiv al cetățenilor anumite
așteptări legitime. Prin urmare, în situația în care autoritățile decid să aplice o lege
care până în acel moment nu era aplicată fără să aducă la cunoștința publicului această
intenție nu se asigură caracterul previzibil al legii, ceea ce constituie o încălcare a unui
principiu fundamental al dreptului și deci a statului de drept.

Este valabilă amenda aplicată domnului A.B? Sunt valabile argumentele

invocate de acesta? Are prioritate cutuma în fața hotărârii Primăriei?
Argumentați succint fiecare răspuns.

Prezumând că ar exista o încălcare a statului de drept care dintre cele 3 viziuni

discutate la seminar este relevantă în speță?

II.B

Asociația de proprietari a blocului situat la nr. 24, sc. B, pe str. Armoniei din
localitatea Y a adoptat în luna noiembrie 2016 o hotărâre cu votul majorității
proprietarilor (fiecare proprietar având dreptul la un vot) ce cuprinde următoarele
dispoziții:
1. se va atașa în dreptul căsuțelor poștale un afiș cu mesajul „Este interzisă
distribuirea de materiale publicitare. În caz de nerespectare, ne rezervăm dreptul să
solicităm societății comerciale de la care provine materialul publicitar o despăgubire
de 200 de lei. Vă mulțumim!”;
2. pentru asigurarea liniștii în imobil este interzisă purtarea pantofilor cu toc după ora
23.00;
3. pentru asigurarea liniștii în imobil este interzisă folosirea mașinilor de spălat (rufe
sau vase) după ora 22.00;
4. contribuția pentru întreținerea spațiilor verzi se va majora de la 5 lei pe
lună/apartament la 8 lei pe lună/apartament.

Scenariul 1: Doamna Z a votat împotriva măsurilor 2 și 3 pe care le consideră

abuzive. Este ea totuși obligată să le respecte? Argumentați.

Scenariul 2: Supermarketul ABC ignoră afișul asociației și distribuie materiale

publicitare în căsuțele poștale ale locatarilor. Magazinul va putea fi obligat la plata
celor 200 lei? Argumentați.

II.C

5
O familie dorește să angajeze o infirmieră pentru a se ocupa de o rudă bolnavă și în
vârstă (femeie). În acest scop, postează un anunț de angajare în care se precizează
diferite calități pe care trebuie să le aibă salariatul și se menționează, de asemenea, că
bărbații nu vor fi acceptați pentru munca de îngrijitor datorită faptului că este vorba
despre îngrijirea unei doamne.

Ce principii fundamentale ale dreptului intră, posibil, în conflict în acest

scenariu?

a. principiul demnității umane vs. principiul non-discriminării

b. principiul egalității vs. principiul non-discriminării

c. principiul libertății vs. principiul egalității

d. principiul responsabilității vs. principiul libertății

II.D

Un spațiu personal mai mic de 3 metri pătrați a dat naștere la o „prezumție solidă” în
sensul încălcării articolului 3 [al Convenției europene a Drepturilor Omului referitor
la interzicerea torturii, n.m], care poate fi răsturnată în măsura în care Guvernul poate
demonstra că există „factori susceptibili de compensare adecvată” pentru această lipsă
de spațiu. Decizând astfel, Marea Cameră a rezolvat o divergență în jurisprudența ei,
respingând poziția conform căreia un spațiu mai mic de 3 metri pătrați dă naștere
automat la o violare a art. 3 al Convenției. Această prezumție poate fi răsturnată dacă
sunt îndeplinite trei criterii cumulative: – îngustarea spațiului la sub 3 metri pătrați a
fost „scurtă, ocazională și minoră”; – astfel de îngustări au fost acompaniate de
suficientă libertate de mișcare și activități adecvate în afara celulei și – deținutul a fost
încarcerat într-o facilitate de detenție adecvată și nu au existat alte aspecte agravante
ale condițiilor detenției.

Situația de mai sus descrie un principiu, un standard sau o regulă? Argumentați

luând în considerare nivelul de generalitate al normei (exprimat prin cuvinte
precum „scurtă, ocazională și minor”, „suficientă”, „adecvate”.

III. Analizați următoarele afirmații și răspundeți cerințelor de mai jos.

III. A

„Un alt argument pentru a explica importanta diferență de sensibilitate între europeni
(continentali) și americani ar trebui probabil să insiste pe contrastul dintre drept așa
cum ajunge acesta să fie în final conceput de către parlament după ani de consultări
vaste cu toate posibilele grupuri de interes și dreptul așa cum e conceput până la urmă
în instanțele de judecată acceptându-se faptul că votul majorității nu ar putea să

6
restrângă abilitatea judecătorului de a modela principii fundamentale. […] De fapt, aș
susține că procesul de legiferare implică un număr mai mare de oameni și grupuri de
interes în Europa decât în Statele Unite. Odată ce procesul s-a încheiat e, cel mai
probabil, mai puțină nevoie decât în Statele Unite să se dezbată alegerea făcută. Asta
explică în parte de ce studiile juridice europene tind să ignore forțele care modelează
dreptul; aceste forțe sunt luate în considerare înainte. Astfel, dreptul ajunge să fie
studiat ca un produs finit și coherent, mai degrabă decât ca un proces în continuă
formare, modelat de context”.

Another way of explaining this important difference in sensibility between

(continental) Europeans and Americans should perhaps focus on the contrast
between law as ultimately defined by a parliament after years of broad consultation
with all possible interest groups and law as ultimately made in the courtroom with the
understanding that majority votes should not restrain the judge’s ability to shape
fundamental principles. [...] In fact, I would think that lawmaking involves a wider
range of people and interest groups in Europe than in the United States. Arguably,
once the process is finished, there is less need than in the United States to debate the
choice made. This explains in part why European law studies tend to ignore the
forces that shape the law; these forces are taken care of in advance. Thus, law gets
taught as a finished and coherent product, rather than an ongoing, context-driven
process.

Franz Werro, “Notes on the Purpose and Aims of

Comparative Law”, 75 Tulane Law Review 1225 (2001)

În paragraful de mai sus se explică o diferență între Europa continentală și

Statele Unite în privința modului în care juriștii se raportează la:

a) tipologia izvoare formale vs. izvoare materiale

b) învățământul juridic

c) tipologia izvoare oficiale vs. izvoare neoficiale

III.B

„Majoritatea constituțiilor contemporane stipulează drepturi și libertăți

fundamentale ... într-un limbaj foarte larg și abstract ... O lectură morală propune ca
noi toți — avocați, judecători, cetățeni — să interpretăm și să aplicăm aceste clauze
abstracte în lumina faptului că ele cuprind principii morale despre decență politică și
justiție. ... De aceea, o lectură morală [a dreptului] aduce [chestiunea] moralității
politice în prim-planul dreptului constituțional”.

Most contemporary constitutions declare individual rights … in very broad and

abstract language … The moral reading proposes that we all — lawyers, judges,
citizens — interpret and apply these abstract clauses on the understanding that they

7
invoke moral principles about political decency and justice. … The moral reading
therefore brings political morality into the heart of constitutional law.

Ronald Dworkin, Freedom’s Law: The Moral Reading

of the American Constitution, Harvard
University Press, 1996.

Atribuiți o valoare de adevăr următoarei propoziții:

Paragraful de mai sus neagă separația între izvoarele formale și cele materiale
sugerând că moralitatea ar fi izvor de drept.

III.C

„A adopta o concepție despre drept care include „dreptul non-statal” nu ar trebui

interpretat ca diminuând importanța dreptului statal și nici nu ar trebui să însemne că
nu e niciodată legitim să ne concentrăm doar pe dreptul statal subliniind
caracteristicile acestei forme a dreptului. O astfel de concepție largă ridică întrebări
dificile despre linia de demarcație între normele și practicile juridice și normele și
practicile non-juridice. Poziția mea constă în a afirma că linia va fi cel mai potrivit
trasată în funcție de context”.

Adopting a conception of law as including “non-state law” should not be interpreted

as downplaying the importance of state law, nor should it be taken to imply that it is
never legitimate to concentrate mainly on state law and to emphasize the distinctive
characteristics of this form of law. Such a broad conception raises difficult issues
about where to differentiate legal norms and practices from non-legal norms and
practices. My position is that where the line is most sensibly drawn should depend
largely on context.

William Twining, General Jurisprudence, Cambridge

University Press, 2009, p. ix.

Ce ar putea constitui acel „drept non-statal” (non-state law) la care se referă

autorul?