Colocviu Organizarea si etica profesiilor juridice – anul I – invatamant ID; 17 ian 20121 ora 10,00

Răspundeţi la următoarele întrebări grilă. Grilele au un răspuns corect din 3 variante posibile.

1. În ceea ce priveşte gratuitatea proceselor, este adevărat că:

a) acesta presupune ca accesul la justiţie să fie unul gratuit, fără niciun fel de taxă sau alta cheltuiala din
partea celui care adreseaza o cerere in justitie;
b) se pot impune taxe dar acestea trebuie sa fie proportionale iar proportionalitatea se traduce in materia
taxelor judiciare prin aceea ca efectivitatea accesului la justitie nu trebuie afectata prin cuantumul ridicat
al acestor, prin lipsa capacitatii de achitare a reclamantului sau prin faza procesuala in care este impusa
obligatia de plata a taxei ;
c) ajutorul public judiciar nu include in niciun caz plata unui avocat.
2. În ceea ce priveşte principiul constituţional al accesului liber la justiţie :
a) este contrar principiului enunţat situaţiile în care legiuitorul ar stabili că pentru a sesiza instanţa
de judecată ar fi necesară parcurgerea unei proceduri prealabile;
b) există obligaţia statului de a reglementa mijloacele procedurale care să permită justiţiabilului să
acceadă în faţa unui tribunal independent şi imparţial care să examineze cauza sub toate aspectele
de fapt şi de drept;
c) este întotdeauna contrar principiului enunţat situaţiile în care legiuitorul ar stabili că o hotărâre
judecătorească, pronunţată în primă instanţă, nu este supusă nici unei căi de atac.
3. Principiul organizării justiţiei pe dublu grad de jurisdicţie :
a) presupune ca instanţele judecătoreşti să se situeze la acelaşi nivel ierarhic şi să fie grupate două
câte două;
b) este consacrat expres la nivel constituţional;
c) reprezintă atât o garanţie pentru justiţiabil în contra abuzurilor care ar putea să apară în
activitatea unui judecător cât şi o recunoaştere a faptului că judecătorii pot greşi în opera lor de
aplicare şi interpretare a legii.
4. În cazul în care un judecător a fost sesizat cu o cerere de chemare în judecată:
a) poate refuza soluţionarea acesteia dacă pentru respectiva problemă litigioasă nu există dispoziţii legale
exprese;
b) este obligat să rezolve cauza cu care a fost învestit, în lipsă de text legal expres fiind obligat să recurgă
la analogia legii ori la analogia dreptului;
c) poate refuza soluţionarea acesteia dacă pentru cauza dedusă judecăţii legea nu este prea clară.
5. În ceea ce priveşte soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil:
 a) în procesele penale, relevantă este perioada situată între emiterea rechizitoriului de trimitere în
judecată şi hotărârea definitivă a instanţei, indiferent de durata urmăririi penale;
b) aceasta depinde de împrejurările particulare ale cauzei, precum complexitatea pricinii,
comportamentul instanţei şi al părţilor, volumul probelor administrate, termenul rezonabil fiind
unul variabil;
c) în procesele civile, se ia în considerare durata scursă între data începerii procesului (data
introducerii cererii de chemare în judecată la instanţă) şi data la care hotărârea devine definitivă,
fără a se lua în calcul durata procedurilor prealabile sesizării instanţei a căror parcurgere este
obligatorie, ori durata executării silite.
6. Având în vedere atribuţiile şi poziţia sa instituţională, Ministerul Public:
a) se încadrează în categoria organismelor care exercită puterea judecătorească;
b) are un rol exclusiv în privinţa administrării actului de justiţie;
c) reprezintă interesele generale ale societăţii şi apără ordinea de drept, precum şi drepturile şi
libertăţile cetăţenilor.
7. Potrivit regulilor generale de organizare judiciară:
a) configuraţia sălii de judecată trebuie să reflecte principiul superiorității magistraților față de
avocați, fiind permis ca procurorul să fie așezat pe un postament mai înalt decât aceștia din urmă,
întrucât apără interesele generale ale societății și ordinea de drept;
b) hotărârile judecătorești pot fi desființate numai prin exercițiul căilor legale de atac, iar nu de către
alte autorități publice, oricare ar fi acestea;
c) judecătorul căruia cauza i-a fost repartizată aleatoriu nu poate fi schimbat în nicio situație din
compunerea completului respectiv.
8. În ceea ce privește instanțele judecătorești:
a) Înalta Curte de Casație în Secții Unite poate sesiza Curtea Constituțională pentru exercitarea
controlului de constituționalitate asupra unei legi înainte de promulgarea acesteia de către
Președintele României;
b) Acestea nu pot exercita controlul de legalitate asupra actelor administrative considerate nelegale,
căci s-ar încălca principiul separației puterilor în stat;
c) Activitatea acestora este supusă controlului de către Parlament, care votează anual raportul de
activitate prezentat de către Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Acesta din urmă este
demis dacă raportul nu este adoptat prin vot.
9. Procurorii constituiţi în parchete pe lângă instanţele judecătoreşti îşi desfăşoară activitatea:
a) fiind subordonaţi ministrului justiţiei, în sensul că acesta poate infirma motivat o soluție a
procurorului de caz, dacă aceasta este nelegală;
b) sub autoritatea ministrului justiţiei, ceea ce presupune un control general al eficienţei manageriale
şi al raporturilor de serviciu ale parchetelor cu justiţiabilii, fiind însă interzisă intervenţia
ministrului, în sensul de a se începe o urmărire penală ori de a se opri o urmărire penală în curs;
 c) în mod independent, neexistând nici o relaţie de subordonare faţă de procurorii ierarhic superiori.
10.În ceea ce privește incompatibilitățile magistraților:
a) aceștia pot fi concomitent și avocați, cu condiția să nu profeseze în circumscripția curții de apel în
raza căreia își desfășoară activitatea;
b) aceștia pot modera emisiuni audiovizuale care au ca obiect examinarea critică a soluțiilor
pronunțate în cauzele aflate în curs de judecată, în scopul educării juridice a telespectatorilor;
c) aceștia nu pot desfășura activități comerciale, inclusiv prin persoane interpuse.
11. Judecătorii și procurorii:
a) sunt obligați să declare anual că nu au fost și nu sunt lucrători operativi, inclusiv acoperiți,
informatori ori colaboratori ai serviciilor de informații;
b) pot desfășura activități de arbitraj, cu condiția să nu fie vorba despre cauze care au legătură cu
activitatea lor judiciară;
c) pot da consultații scrise sau verbale în probleme litigioase ale cunoscuților lor, cu condiția ca
acestea să aibă caracter gratuit.
12. Judecătorii care au promovat examenul de capacitate și sunt numiți în funcție:
a) de Preşedintele României, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, devin inamovibili,
neputând fi nici chiar promovați fără acordul lor;
b) de Ministrul Justiţiei, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii se bucură de stabilitate,
dar pot fi mutați temporar (detașați) la alte instanțe, chiar fără acordul lor, dacă buna administrare
a justiției o cere;
c) de Preşedintele României, la propunerea Ministrului Justiţiei, nu pot fi retrogradați în cazul
comiterii unei abateri disciplinare severe.
13. Magistrații pot fi sancționați disciplinar pentru următoarele fapte:
a) folosirea funcției deținute pentru a obține un tratament favorabil din partea autorităților ori
pretinderea rezolvării intereselor personale altfel decât în cadrul reglementat pentru toți cetățenii,
dacă fapta nu constituie infracțiune;
b) manifestarea convingerilor politice în discuțiile cu caracter particular, dacă interlocutorul
informează Inspecția Judiciară;
c) desfășurarea de activități publice de orice natură.
14. Poate fi admisă la Institutul Național al Magistraturii persoana care:
a) este licențiată în drept sau în științe sociale;
b) nu are antecedente penale, exceptând situația în care i s-au aplicat pedepse pentru care s-a dispus
suspendarea sub supraveghere, în măsura în care a avut o bună purtare pe durata termenului de
încercare stabilit de instanță;
c) cunoaște limba română, chiar dacă aparține unei minorități naționale.
15. În exercitarea activităţii specifice de avocatură:
a) orice persoană are dreptul să își aleagă liber avocatul;
b) avocatul poate asigura asistarea şi reprezentarea clienţilor săi doar în fața instanțelor judecătorești,
iar nu în faţa autorităţilor cu atribuţii jurisdicţionale;
c) avocatul poate folosi expresii care aduc atingere demnității judecătorilor cauzei, dacă apreciază că
interesul apărării impune aceasta.
16. Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:
a) ocupaţii care lezează bunele moravuri;
b) calitatea de consilier în consiliile judeţene;
c) calitatea de traducător autorizat, în condiţiile legii.
17. Este nedemn de a fi avocat:
a) cel care se găseşte în exerciţiul unei funcţii de demnitate publică;
b) cel care exercită funcţia de rector al unei instituţii de învăţământ superior;
c) cel în sarcina căruia s-a reţinut, în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive, fapta de a fi exercitat sau
sprijinit, sub orice formă, exercitarea fără drept de către o persoană a profesiei de avocat.
18. Avocatul nu este obligat:
a) să participe la toate ședințele convocate de consiliul baroului, la activitățile profesionale și la
ședințele organelor de conducere din care face parte;
b) să se asigure pentru răspunderea profesională, în condițiile stabilite prin statutul profesiei;
c) să se abțină de la orice exprimare critică la adresa instanțelor judecătorești și a parchetelor de pe
lângă acestea, chiar dacă apărarea clientului ar impune relevarea anumitor neregularități săvârșite
de acestea.
19. Avocatul, cu privire la cauza care i-a fost încredinţată de client:
a) nu poate fi ascultat ca martor și nu poate furniza relații, în nicio situaţie, niciunei autorități sau
persoane;
b) poate fi ascultat ca martor dacă are dezlegarea prealabilă, expresă sau tacită, din partea tuturor
clienților săi interesați în cauză;
c) este îndreptățit să se retragă imediat și să renunțe la asistarea și reprezentarea clientului în cazul în care
acțiunile și scopurile acestuia, aparent legale la începutul asistenței și/sau al reprezentării, se dovedesc, pe
parcursul acesteia, ca fiind infracționale.
20. Obligaţia avocatului de a păstra secretul profesional:
a) împiedică avocatul, în toate cazurile, să folosească informaţia cu privire la un fost client;
b) revine şi persoanelor cu care avocatul conclucrează în exercitarea profesiei;
c) este absolută, dar limitată în timp, până la finalizarea mandatului dat de client.