Sunteți pe pagina 1din 43

Universitatea Bucureşti

Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării

Genuri jurnalistice de agenţie

Ferenc Vasas

1
Tehnici de redactare în jurnalismul de agenţie
Cursul acesta este complementar celor anterioare. El îşi propune să întregească
cunoştinţele pe care le-aţi dobândit până acum, şi anume în domeniul modalităţilor de
redactare a textelor de agenţie. În acest scop, cursul include o suită de recomandări privind
structura textelor şi chiar alegerea cuvintelor şi expresiilor potrivite. Ele sunt extrase din
lucrările de specialitate şi izvorăsc dintr-o îndelungată experienţă de gazetar de agenţie.
Cu toate că jurnalismul de agenţie este cel mai riguros dintre toate tipurile de presă,
puţine dintre numeroasele reguli privitoare la scrierea textelor sunt, aşa cum se va vedea de
mai multe ori pe parcursul acestor rânduri, lipsite de excepţii. Vom ilustra, pentru o mai
bună înţelegere a lucrurilor, cu exemple reale - texte extrase din fluxurile agenţiilor de presă
sau din ziare - atât modul de aplicare a regulilor, cât şi unele situaţii în care apar excepţii
justificate.

I. Maximum de informaţie cu minimum de mijloace

Astfel poate fi rezumată una din regulile de fier ale scrisului jurnalistic de calitate.
Mijloacele, în cazul agenţiilor de presă, sunt cuvintele. În cazul radioului şi al televiziunii
mai intervin sunetele şi imaginile. Altfel spus, nici un cuvânt în plus fără măcar un byt de
informaţie în plus. (Byt-ul este unitatea de măsură a informaţiei.)
Să cercetăm un exemplu:
Departamentul Administraţiei Locale din cadrul guvernului României a elaborat un
nou proiect de lege, menit să lichideze greutăţile întâmpinate de consiliile locale alese în
iunie 2000, lăsându-le să decidă singure cum vor folosi veniturile rezultate din impozite
locale sau defalcate de la bugetul de stat.
În mod evident, avem de-a face aici cu un text suprascris. Mai bine zis, unul care
foloseşte prea multe cuvinte pentru cât comunică. Iroseşte, adică, zadarnic un spaţiu
tipografic şi îşi bate joc de timpul cititorului. Să vedem de ce:
1. Observăm, mai întâi, că, în acest caz, este inutil să desluşim pentru cititor
structura veniturilor unui consiliu local, care provin, nu-i aşa?, din impozite locale sau
defalcate de la bugetul de stat.
2. Putem, apoi, presupune, fără teama de a greşi prea tare, şi că puţin îl interesează
pe cititor dacă proiectul cu pricina a fost iniţiat de guvern sau de unul din ministerele sau
chiar departamentele sale. El înţelege oricum că actul de binefacere pentru consiliile locale
vine din partea autorităţilor.
3. Şi la ce bun precizarea că este vorba despre guvernul României? Câtă vreme ne
adresăm românilor este limpede că nu ne referim la executivul Patagoniei.
4. Un nou proiect de lege este o formulare pleonastică. Proiectele sunt, de bună
seamă, noi. Ce e drept, când e vorba de legi, proiectele pot să zacă prin sertare
guvernamentale sau parlamentare până când se învechesc.
5. (...) menit să lichideze greutăţile întâmpinate de consiliile locale. Unde oare am
mai citit o expresie asemănătoare? Avem de-a face, desigur, cu unul din numeroasele clişee
pe care le întâlnim în presă: formulări obosite, aproape golite de sens, prin abuz, care nu mai
spun nimic.
6. (...) alese în iunie 2000 (...) Oare ce rost va fi având, aici, menţionarea datei
alegerilor? Bănuim că o lege nu se face pentru a rămâne valabilă doar pe durata unei singure
legislaturi, chiar dacă avem cunoştinţă şi de legi revizuite anual, dacă nu chiar mai frecvent.
Oricum, intenţia legiuitorului nu poate fi aceea de a restrânge efectul actului normativ la un
singur ciclu constituţional.

2
7. Acest fragment de ştire nu a fost redactat cu ochii aţintiţi pe cetăţean. Dacă autorul
lui i-ar fi avut în vedere, aşa cum se cuvine, tocmai pe cititorii săi, atunci ar fi pus accentul
pe consecinţele care pot fi aşteptate de pe urma adoptării legii.
Textul putea fi îmbunătăţit prin rescrierea lui în mai multe forme:
Guvernul (sau Departamentul Administraţiei Locale) a iniţiat o lege care va permite
consiliilor locale să-şi administreze banii cum vor crede de cuviinţă.
Sau:
Consiliile locale îşi vor putea cheltui veniturile cum vor dori. Este principala
prevedere a unei legi iniţiate de guvern.
Ceea ce am ilustrat mai sus nu este altceva decât regula conciziei. Aceasta este una
din cele de bază ale ştirilor de agenţie. Şi, în general, a textelor jurnalistice de calitate.
Ziaristul calofil, care îşi înzorzonează textul cu pasaje inutile şi figuri de stil oricât de
meşteşugite, se află în pragul unei dezamăgiri: cititorul de ziar este unul grăbit, care va
părăsi fără regrete un text care îi comunică prea puţin.

II. Structura piramidei răsturnate

Înainte de a trece în revistă principalele recomandări privind scrierea textelor de


agenţie, să examinăm structura unei piramide răsturnate, forma în care sunt turnate
majoritatea acestora:
1. Deputatul PSD Viorel Gheorghiu a fost ieri audiat de Parchetul Curţii Supreme
de Justiţie în calitate de învinuit. Acuzat că şi-ar fi înscenat furtul propriului autoturism,
deputatul Gheorghiu, în prezenţa apărătorului ales, a răspuns întrebărilor procurorului
timp de aproximativ trei ore.
2. La ieşirea din Parchetul Curţii Supreme de Justiţie, Viorel Gheorghiu a evitat să
pronunţe cuvântul ”învinuit”.
3. El ne-a declarat: ”Audierea s-a desfăşurat normal şi cred că este pentru întâia
oară când se face o cercetare temeinică. Am depus mai multe documente traduse în limba
română, iar procurorii mi-au cerut să aduc şi originalele, care sunt în limba germană. Am
răspuns întrebărilor procurorului puse pe marginea acestor documente. Am dat declarţie
scrisă pe mai multe foi, atât albe, cât şi pe formulare tip. Mi s-au adus la cunoştinţă
învinuirile încă de acum un an, iar eu am dat declaraţie şi sub jurământ, la Judecătoria
Sectorului 1. Nu retractez nimic. Îmi menţin declaraţiile date atunci. Doresc să ajungă
dosarul la instanţă, pentru că am încredere în Justiţie”.
4. În urmă cu o lună, deputatul Viorel Gheorghiu a rămas fără imunitate
parlamentară, în urma votului Camerei Deputaţilor prin care a fost admisă solicitarea
ministrului Justiţiei, Rodica Stănoiu.
5. Cererea ministrului Justiţiei a avut la bază documentaţia Parchetului Curţii
Supreme de Justiţie, întocmită de răposatul procuror Cristian Panait.
6. Potrivit ”rechizitoriului” de 34 de pagini semnat de procurorul Panait – publicat
în exclusivitate de ziarul Adevărul –, la 28 iunie 2001, deputatul Georghiu a reclamat la
Poliţie furtul maşinii sale, un BMW de peste 100.000 de mărci, pe care o lăsase în parcarea
sediului PNL, de pe B-dul Bălcescu.
7. De precizat că, la 3 iulie 2001, adică doar la cinci zile după furt, expira
contractul de leasing încheiat cu dealerul BMW, în baza căruia fusese preluată maşina de
firma germană SG Ost West (unde acţionar cu 50% este chiar deputatul Gheorghiu).
8. Potrivit rechizitoriului, Gheorghiu i-a cerut şoferului său, Nicolae Păşălău, să-i
găsească clienţi care să-i cumpere autoturismul pentru 100.000 de mărci germane, partea
lui.

3
9. Iniţial, furtul era programat pentru noaptea de 26 spre 27 iunie, însă, după cum
au declarat inculpaţii, s-a opus deputatul, pe motiv că o clauză a contractului de leasing
bloca despăgubirile dacă maşina nu ar fi fost parcată într-un garaj pe timpul nopţii. Acesta
este unul dintre motivele de inculpare ale deputatului: ceilalţi trei făptaşi nu aveau de unde
să ştie de această prevedere din contract, decît dacă le-ar fi fost spusă de viitorul
”păgubaş”.
10. Pentru tentativa de înşelăciune şi fals în declaraţii au fost deja condamnate
patru persoane, prin sentinţa Judecătoriei Sectorului 1, şoferul parlamentarului şi alte trei
persoane primind pedepse cu închisoarea de maximum trei ani, date cu suspendarea
executării pedepsei pe termene de încarcerare de patru şi şase ani.
11. Audiat ca martor în acest dosar, Gheorghiu a negat orice implicare, arătând că
tot ceea ce stă scris în procesul-verbal încheiat de poliţişti ar fi fals.
12. ”Acum se face o nouă cercetare, o completare a dosarului, mai temeinică”, a
subliniat, ieri, Gheorghiu după întâlnirea cu anchetatorii.
Primul paragraf, cel notat cu (1), este, fireşte, lead-ul. El este format din două
propoziţii, cea de-a doua reprezentând un sub-lead. Amândouă la un loc formează lead-ul.
Prima propoziţie ne răspunde la întrebările cine? (Deputatul PSD Viorel
Gheorghiu), ce? (a fost (..) audiat de Parchetul Curţii Supreme de Justiţie), când? (ieri), de
ce? (în calitate de învinuit).
Cea de-a doua propoziţie răspunde la întrebările de ce? (Acuzat că şi-ar fi înscenat
furtul propriului autoturism), cine? (deputatul Gheorghiu), cum? (în prezenţa apărătorului
ales), ce? (a răspuns întrebărilor procurorului timp de aproximativ trei ore).
...timp de aproximativ trei ore nu răspunde, aşa cum ar părea, la întrebarea când?,
pentru că nu se referă la momentul acţiunii, ci doar la durata ei. De altfel, analiza
răspunsurilor la întrebări în textul jurnalistic diferă de analiza sintactică.
În mod evident, în cazul acestui eveniment, întrebările cele mai importante au fost
cele la care răspunde autorul textului.
De regulă, cine? şi ce? sunt, de departe, cele mai însemnate, astfel că mai nici o ştire
nu se poate dispensa de răspunsul la ele. Urmează îndeaproape când? şi unde?. Corolarul
este că de ce? şi cum? sunt întrebări secundare. Pot exista, fireşte, şi altele, în funcţie de
natura evenimentului.
Sunt frecvente situaţiile în care întrebările secundare devin mai însemnate decât cele
considerate importante. Nu există reguli în această privinţă. Jurnalistul trebuie să-şi urmeze
bunul simţ şi să pună accentul pe întrebarea pe care o alege, în funcţie de elementul pe care
vrea să pună accentul în relatarea sa.
Astfel, dacă respectăm sintaxa cea mai directă a ştirii, adică subiect (cine?) +
predicat (ce?), atunci vom redacta astfel:
Un avion al companiei Tarom a aterizat, ieri, forţat, pe aeroportul din Sibiu.
Numai că un asemenea eveniment are şanse minime să devină subiect de ştire sau de
reportaj dacă nu există victime. În schimb, dacă vom pune accentul pe alt element, atunci
putem reformula textul astfel:
Cu o aripă frântă, un avion al companiei Tarom a reuşit, ieri, să aterizeze pe
aeroportul din Sibiu.
În cel de-al doilea caz, întrebarea cea mai importantă a devenit una îndeobşte
secundară: cum? (cu o aripă frântă), în dauna lui cine? (un avion al companiei Tarom) şi
ce? (a reuşit să aterizeze), nemaivorbind de când? (ieri) şi de unde? (pe aeroportul din
Sibiu).
Cu această reformulare i s-a conferit mai mult interes uman unui eveniment
repetitiv: aterizările forţate nu sunt atât de rare încât să devină, fiecare, ştire. În cazul de
faţă, ceea ce a conferit evenimentului acest statut a fost tocmai deosebirea de altele similare
(cu o aripă frântă).

4
Revenind la ştirea noastră, vom observa că paragraful (2) este unul de dezvoltare. El
adaugă, bazându-se pe observaţia sagace a reporterului, o informaţie la cele enunţate în lead.
Paragraful următor (3) este tot unul de dezvoltare. Mai precis spus, el susţine, printr-
o amplă declaraţie, observaţia notată în paragraful anterior (2). El nu răspunde decât la două
întrebări: cine? (El) şi ce? (ne-a declarat plus tot citatul).
Cu cel de-al patrulea paragraf ne întoarcem în trecut. Avem de-a face aici cu unul de
background. El începe să prezinte contextul în care se produce evenimentul la zi relatat aici,
în cazul de faţă făcându-i pre-istoria. Răspunsul la întrebarea când? (În urmă cu o lună) ne
şi indică acest lucru. Paragraful mai răspunde la întrebările cine? (deputatul Viorel
Gheorghiu), ce? (a rămas fără imunitate parlamentară) şi cum? sau de ce? (în urma
votului Camerei Deputaţilor, prin care a fost admisă solicitatea ministrului Justiţiei,
Rodica Stănoiu).
Aceeaşi caracterizare se potriveşte şi următoarelor paragrafe, cu excepţia ultimului
(12). Cu acesta revenim în actualitate, printr-un nou fragment din declaraţia singurului
personaj al acestei relatări.
Paragraful al cincilea (5) dezvoltă nu lead-ul, nici paragrafele de dezvoltare propriu-
zise, ci pe cel de background care îl precede. Prin urmare, al cincilea (5) alineat poate fi
considerat ca unul de deep-background, indicând, prin urmare, un context de mai mare
adâncime. El răspunde la doar două întrebări: cine? (Cererea ministrului Justiţiei) şi ce?
(restul textului).
Cel de-al şaselea (6) paragraf are acelaşi caracter de deep-background: el dezvoltă
informaţia comunicată în cel de-al cincilea. Sursa este indicată prin pasajul Potrivit
”rechizitoriului” de 34 de pagini semnat de procurorul Panait – publicat în exclusivitate
de ziarul Adevărul –, la 28 iunie 2001. Urmează răspunsurile la cine? (deputatul
Gheorghiu) şi ce? (a reclamat la Poliţie furtul maşinii sale, un BMW de peste 100.000 de
mărci, pe care o lăsase în parcarea sediului PNL, de pe B-dul Bălcescu).
Cel de-al şaptelea (7) paragraf nu indică vreo sursă. Se înţelege de la sine că ea este
aceeaşi cu cea citată în paragraful anterior, reluată, de altfel, şi în cel care va urma.
Este locul să facem o paranteză pentru a observa că o ştire poate avea şi o singură
sursă. Atunci când ne bizuim pe mai multe, fiecare dintre ele trebuie citată în pasajul în care
comunicăm informaţia/informaţiile obţinute de la ea.
În aceeaşi ştire pot alterna surse de tip on the record şi off the record, indicate ca
atare, chiar dacă ele provin din acelaşi loc. Important este să nu lăsăm neatribuită nici o
informaţie. Altminteri se cheamă că sursa ei suntem chiar noi.
Iar atunci când un gazetar scrie, fără a cita vreo sursă, că parcul se întinde pe 16
hectare sau că flăcările se înalţă la 200 de metri, cititorul se poate întreba, pe bună dreptate,
dacă gazetarul are calificare de agronom - de poate aprecia din ochi mărimea unei suprafeţe
- sau te miri ce altă pregătire câtă vreme identifică cât ai clipi înălţimea unor flăcări cu cea a
unui bloc de 20 de etaje.
Paragraful al şaptelea (7), răspunde la întrebările când? (la 3 iulie 2001, adică doar
la cinci zile după furt) şi ce? (expira contractul de leasing încheiat cu dealerul BMW, în
baza căruia fusese preluată maşina de firma germană SG Ost West (unde acţionar cu
50% este chiar deputatul Gheorghiu).
Paragraful al optulea (8) are acelaşi grad de adâncime a contextului şi reia sursa
(Potrivit rechizitoriului,). Bine face, de altfel, pentru că, atunci când o ştire se bazează pe o
singură sursă, ea trebuie reluată, din când în când, chiar dacă nu în fiecare paragraf, ci doar
atunci când gazetarul simte că fără această repetiţie ar putea crea confuzie în mintea
cititorului.
Să menţionăm aici, preţ de o paranteză, că atât repetiţia, care trădează sărăcia de
cuvinte din mintea gazetarului şi poate degenera în verbiaj, cât şi lipsa de claritate sunt

5
păcate gazetăreşti. Mai mare este însă cea de a doua, pentru că, de regulă, ceea ce este
formulat confuz va fi înţeles greşit.
Şi acest paragraf (8) răspunde la doar două întrebări: cine? (Gheorghiu) şi ce? (i-a
cerut şoferului său, Nicolae Păşălău, să-i găsească clienţi care să-i cumpere autoturismul
pentru 100.000 de mărci germane, partea lui).
O analiză mai în detaliu a acestui text ar pune în evidenţă mai multe merite şi unele
scăpări, peste care trecem, pentru că nu este locul aici să le examinăm.

II. 1. Definirea piramidei răsturnate

După cum arată şi exemplul de mai sus, piramida răsturnată aşează elementele de
informaţie în ordinea descrescătoare a importanţei lor. Nici în corpul ştirii, necum în lead,
nu trebuie incluse nici un fel de informaţii lipsite de importanţă ori care se situează pe de
lături de unghiul de atac ales.
Acesta din urmă trebuie să ordoneze toată masa de informaţii aşa cum face magnetul
cu pilitura de fier. Unghiul de atac, altfel spus perspectiva de abordare a subiectului, este cel
care stabileşte care anume informaţii se cer puse în lead şi care pot fi lăsate pe seama
diferitelor paragrafe de dezvoltare, ori chiar eliminate.
Din cele de mai sus rezultă că informaţiile cele mai importante sunt oferite cititorului
în lead şi că fiecare paragraf de dezvoltare este mai puţin important decât cele anterioare.
Un astfel de paragraf poate detalia informaţii enunţate sumar în lead sau într-un alineat
anterior, după cum poate aduce şi informaţii noi, complementare celor prezentate anterior.
Tot din cele mai de sus decurge concluzia că principalul accent logic al întregii
relatări cade pe lead. Aceasta nu înseamnă că fiecare paragraf nu are accentul său, mai mult
sau mai puţin pronunţat. Acest accent este distribuit în funcţie de locul unde amplasăm
sintagmele cheie.
Unele paragrafe pot fi mai puternic accentuate decât altele. Ideal ar fi ca paragrafele
cu accente mai puternice să alterneze cu altele, mai puţin accentuate, dar nu lipsite de accent
propriu.
În gazetăria modernă, ale cărei principale promotoare sunt agenţiile de presă, o
relatare este compusă din paragrafe scurte, formate dintr-o frază, cel mult două. Fiecare
alineat corespunde unei idei. Prin urmare, paragrafele nu pot fi egale ca mărime.
Alternanţa evocată mai sus ar trebui să se regăsească şi în ce priveşte amploarea
paragrafelor: cele scurte să fie urmate de altele, mai lungi, sau invers. Dar nici cele din urmă
nu trebuie să aibă o întindere prea mare. Frazarea jurnalistică modernă nu mai are nimic de-
a face cu cea literară. Doar originea lor este comună.
Fireşte că aceste alternanţe de accent şi de mărime sunt idealuri intangibile. Natura
evenimentului este cea care dictează felul în care este redactată relatarea despre ea.
Primează conţinutul asupra formei.
Dar aceasta nu înseamnă că nu trebuie să ne străduim, de fiecare dată, să ne
apropiem cât mai mult de acest ideal. Deşi nu foarte frecvente, exemple antologabile de
reuşită există.
Sunt cazuri frecvente în care după lead urmează, în ordinea importanţei, nu primul
paragraf de dezvoltare, ci ultimul. Altfel spus, finalul poate fi aproape la fel de important ca
lead-ul. Cu condiţia ca un asemenea final să existe.
El poate conţine un element foarte interesant de informaţie, dar nu atât de important
încât să-şi ceară locul în lead. De pildă, un amănunt despre victimă, care ar fi împlinit, să
zicem, mâine, o vârstă rotundă, cu un minimum de semnificaţie pentru subiectul ştirii.
Asemenea finaluri sunt destul de rare în presa noastră. Cele mai multe ştiri se încheie
în coadă de peşte, cu ultimul paragraf, cel care aduce informaţii care merită să fie
menţionate, dar fără care ansamblul ştirii n-ar pierde mare lucru.

6
Se înţelege, din cele de mai sus, că nu este uşor să scrii o ştire, dar şi că cel mai greu
se redactează lead-ul. Mulţi gazetari cu experienţă nu ezită să-şi tot rescrie lead-ul până
obţin o formă satisfăcătoare. Tocmai de aceea, vom reveni mai încolo asupra dificultăţilor
întâmpinate de reporteri în redactarea unor lead-uri bune.

II. 2. Buclucaşul când?

Fiecare text de presă trebuie să răspundă la toate întrebările pe care şi le pune


cititorul în mod legitim. Dacă răspunsul nu poate fi dat la vreuna din întrebări, atunci acest
lucru trebuie precizat în text, pentru a nu-i crea cititorului frustrare.
Iată o astfel de ştire:
1. Câteva tone de petrol s-au revărsat, joi, în albia pârâului Plosca, aflat la graniţa
dintre judeţele Dolj şi Gorj, după ce o conductă a Compet Ploieşti s-a fisurat, transmite
corespondentul MEDIAFAX.
2. Accidentul ecologic s-a produs după ce pe o conductă care face parte din reţeaua
de transport a ţiţeiului de la sonde către rafinării au apărut două fisuri – una pe raza
comunei Farcaşu, la 400 de metri de staţia de pompare de lângă platforma petrolieferă din
comună, iar cea de-a doua la patru kilometri.
3. Potrivit autorităţilor, au fost luate imediat măsuri pentru a împiedica extinderea
poluării, existând pericolul ca petrolul să ajungă în râul Jiu. ”S-au realizat imediat câteva
baraje din paie şi coceni pentru a opri pătrunderea ţiţeiului în aval. Exista pericolul ca
petrolul să ajungă în râul Amaradia şi de acolo în Jiu. Am realizat şi în aval de baraj o
deviaţie, unde s-a strâs ţiţeiul care a trecut de primele baraje. Acolo s-a aruncat o soluţie
de absorbţie şi neutralizare a ţiţeiului”, a declarat Ion Petrişor, comisar-şef la Garda de
Mediu Dolj.
4. Întreaga cantitate de petrol adunată în spatele barajului de regularizare a fost
incendiată. Potrivit localnicilor, flăcările au atins peste 20 de metri deasupra apei, iar în
câteva minute un nor gros de fum negru a acoperit aproape toată comuna Fărcaşu
(Mediafax, 06.02.03)
Structura ştirii de mai sus este cât se poate de simplă: lead-ul (1) este susţinut de trei
paragrafe de dezvoltare (2,3 şi 4). Absenţa background-ului nu impietează asupra înţelegerii
clare a subiectului din partea cititorului. Dacă, însă, un alt accident similar s-ar fi petrecut de
curând, atunci reamintirea lui, sub forma unui pasaj de background s-ar fi impus. De
asemenea, dacă acesta ar fi primul accident de acest fel, atunci o menţiune în acest sens ar fi
fost binevenită.
Un comentariu separat reclamă răspunsul la întrebarea când? Adesea, el nu se referă
la momentul în care s-a petrecut evenimentul relatat, ci la acela în care s-a aflat despre el.
Reporterul bun nu este neapărat acela care se află la momentul potrivit în locul potrivit, ci
acela care dă primul telefonul potrivit sursei potrivite. Altfel spus, cel care află primul
despre un eveniment, fie el şi îndepărtat.
Iată câteva exemple, din numeroasele posibile, care ilustrează această idee:
Dorind să cucerească lumea, Kaiserul Wilhelm II, ultimul împărat german, a luat la
un moment dat în considerare, spre sfârşitul secolului XIX, posibilitatea de a trimite o
armată de 100.000 de soldaţi pentru a ataca New York-ul şi Bostonul.

16 persoane venite la închisoarea din Laon (Aisne – Franţa), unde şi-au vizitat
rudele ori apropiaţii, au fost uitate peste o oră de gardieni, care le-au închis toate uşile.
Faptul s-a petrecut la 13 septembrie, dar abia acum s-a aflat, fiind făcut public la
Observatorul Internaţional al Închisorilor.

7
Extinderea NATO spre estul Europei ar fi fost, teoretic, posibilă încă de acum 50 de
ani, s-a afirmat, ieri, la conferinţa internaţională ”România şi Pactul de la Varşovia –
1955-1989”.
Conferinţa se desfăşoară, timp de trei zile, la Bucureşti, şi este organizată de
Institutul pentru Studii Politice de Apărare din subordinea Ministerului Apărării Naţionale.
În cadrul discuţiilor de ieri, locotenent-colonelul dr. Vasile Popa, cercetător în
cadrul Serviciului Arhive şi Documentare al Armatei Române, a afirmat că, potrivit
ultimelor studii istorice, URSS ar fi solicitat să intre în NATO încă din anul 1954.

II. 3. Contextul

Unele din paragrafele de dezvoltare pot fi de background. Să prezinte, adică,


contextul de mai mare sau de mai mică adâncime în care se petrecere evenimentul, astfel ca
cititorul să-l poată încadra, înseria, pentru o mai bună înţelegere, în cunoştinţele sau
experienţele sale anterioare.
Din cele de mai sus decurge automat concluzia că unele ştiri se pot dispensa, fără
riscul de a pierde ceva important, de paragrafele de background. Aşa cum se întâmplă în
ştirea care urmează, formată din lead (1) şi trei paragrafe de dezvoltare (2, 3 şi 4):
1. Un copil în vârstă de şase luni, din comuna suceveană Dumbrăveni, care a murit,
duminică, în Iaşi, nu poate fi îngropat din cauză că familia nu a obţinut certificatul de
deces, transmite corespondentul MEDIAFAX.
2. Potrivit directorul adjunct al Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Suceava, Alexandru
Lăzăreanu, părinţii bebeluşului i-au solicitat medicului din localitate să elibereze un act
de constatare a decesului pentru copil, însă acesta a refuzat, întrucât acest document
poate fi eliberat doar de medicul care a constatat decesul.
3. El a spus că bebeluşul, care suferea de neuroblastom, a fost internat împreună cu mama
sa, în perioada 29 ianuarie – 2 februarie, în Secţia de onco-pediatrie a Spitalului “Sf.
Maria” din Iaşi. Conform biletului de externare, evoluţia stării copilului în perioada
spitalizării a fost nefavorabilă, iar în 2 februarie mama a solicitat externarea, pe
propria răspundere, contrar indicaţiilor medicale, a spus Lăzăreanu. El a adăugat că la
scurt timp de la externare copilul a murit, iar mama s-a întors la spital, unde a fost
făcută necropsia.
4. Lăzăreanu a mai spus că a luat legătura cu DSP Iaşi şi cu conducerea Spitalului “sf.
Maria” care au comunicat că actul de constatare a decesului este întocmit, iar familia
poate să-l ridice de la unitatea spitalicească ieşeană. “Pentru mine este inexplicabil
cum a putut prelua familia cadavrul copilului fără actele medicale”, a mai spus
directorul adjunct al DSP Suceava. (Mediafax, 06. 02. 03)
Nu se ştie de ce, majoritatea jurnaliştilor, nu neapărat începători, tind să ignore acest
lucru. Ar fi una din explicaţiile faptului că ei construiesc contextul şi atunci când nu este
nevoie.
Unele din aceste pasaje de background, care înlocuiesc, de cele mai multe ori, un
final de dorit, dar inexistent, frizează ridicolul:
Este pentru a doua oară în această săptămână când un concetăţean de-al nostru îşi
pune ştreangul de gât.
Este primul accident rutier major din judeţul nostru în prima lună şi jumătate a
acestui an.
Este mai bine, prin urmare, când nu avem nimic a spune, să tăcem.
Majoritatea ştirilor construite sub formă de piramidă răsturnată, adică cele mai multe
dintre relatările noastre, se termină în coadă de peşte: cu cea mai puţin importantă dintre
informaţiile pe care găsim cu cale să le aglutinăm într-o ştire.

8
Ceea ce nu înseamnă că, ori de câte ori înţelegerea mai bună de către cititor a unui
eveniment reclamă din partea jurnalistului o explicaţie suplimentară, fie şi de genul
rememorării întâmplărilor anterioare care culminează acum, nu suntem obligaţi să o dăm.
Procedând astfel, nu facem decât să ne achităm de una din obligaţiile noastre: aceea
de a da răspuns la orice întrebare pe care vreun cititor de-al nostru şi-o poate pune în mod
legitim.
De regulă, paragrafele de background sunt amplasate după cele de dezvoltare şi
înaintea finalului, dacă acesta există, adică dacă avem o informaţie suficient de interesantă
pentru încheiere, dar nu atât de importantă încât să-şi ceară locul în lead.
Iată un exemplu:
1. Contractarea unor credite de către cadre ale Serviciului de Protecţie şi Pază
(SPP) de la Bancorex în perioada 1995-1996 au fost încheiate între persoana fizice şi
bancă, cu respectarea legislaţiei în vigoare, informează un comunicat al SPP remis, joi,
agenţiei MEDIAFAX.
2. Serviciul de protecţie şi pază nu a fost sesizat în legătură cu eventuale nereguli în
contractarea şi derularea creditelor în cauză, se arată în comunicat.
3. Agenţia Română Anticorupţie (ARA) cere PNA să verifice modul în care
aproximativ 400 de persoane, între care 60 cu funcţii-cheie în stat, au utilizat creditele
preferenţiale primite de la Bancorex în perioada 1995-1996, a declarat, joi, unul dintre
membrii fondatori ai ARA, Mugur Ciuvică.
4. ARA a dat publicităţii cazurile a 400 ”din cele 5000 de persoane care au
beneficiat de credite preferenţiale de la Bancorex, în valoare totală de 70 de milioane de
dolari, bani acordaţi – cu dobânzi între 5 şi 18 la sută – pe criterii politice clientelei PDSR,
potrivit membrilor asociaţiei.
5. Lista îi cuprinde, între alţii, pe ofiţerii SPP Iulian Crăiniceanu, Ionel Tănase şi
Aida Băjenaru. Surse din SPP au declarat, pentru MEDIAFAX, că ofiţerii respectivi şi-au
returnat creditele contractate la Bancorex.
6. Lista persoanelor fizice din MI, SPP, SRI şi Parchet care au beneficiat de credite
de la Bancorex a mai fost publicată în presă, în timpul guvernării trecute, după căderea
Bancorex (Mediafax, 06.02.03)
Avem, aici, de-a face cu o structură simplă: lead-ul (1) şi cinci paragrafe de
dezvoltare, din care patru (3,4,5 şi 6) sunt de background.
O observaţie marginală legată de acest text: în pratica agenţiilor de presă
funcţionează o convenţie după care un comunicat (hotărâre, rezoluţie, orice fel de alt
document) vorbeşte, face, drege. Prin urmare, sursa indicată la finalul celui de-al doilea
paragraf (2) putea fi formulată astfel: arată comunicatul şi nu se arată în comunicat.
Convenţia amintită ne ajută să scăpăm de diateza pasivă, considerată mai lentă, mai puţin
dinamică decât cea activă.
De observat că cea de-a doua frază din paragraful al cincilea (5) ar putea să nu fie de
background.
În schimb, într-o ştire de opinie, în care un lider al rromilor contestă calitatea de
”împărat” pe care şi-a arogat-o Iulian Rădulescu, această informaţie, pe care se axează, de
fapt, textul, apare abia pe la mijlocul lui, fiind precedată, în mod greşit, de un amplu
background pe care-l cităm:
Zilele trecute, cel ce-şi zice împăratul rromilor de pretutindeni, Iulian Rădulescu, a
anunţat că va chema în instanţă pe premierul Adrian Năstase, dacă guvernul român nu va
înapoia aurul confiscat consângenilor săi, după 1945. Adică vreo 15 mii de kilograme de
monede şi bijuterii din preţiosul metal. Demersul imperial survine cererii adresate de
acelaşi personaj, în urmă cu două luni, Curţii Constituţionale, de a se implica în problema
reparaţiilor faţă de etnia rromă, solicitare la care Curtea n-a subscris, declinându-şi
competenţa. Nu toţi rromii văd cu ochi buni augustele zbateri, deşi sunt de părere că aurul

9
trebuie să se întoarcă la cei de la care a fost înstrăinat prin măsurile coercitive ale statului
comunist. Unul dintre aceştia este Gheorghe Ivan, secretar de stat la departamentul relaţii
interetnice al Guvernului.
Urmează, în acest text, citatul în care personajul invocat mai sus este calificat din os
de roată, nu os domnesc. Prin urmare, de-abia de aici intrăm în subiect.
Şi în exemplul care urmează, o ştire care aminteşte că în ziua publicării ei urma să
expire Tratatul ABM, începe în mod greşit cu un background, în loc să aducă în atenţia
cititorilor chiar elementul enunţat:
Timp de 30 de ani, Tratatul privind limitarea sistemelor de apărare anti-rachetă
(ABM), a reprezentat baza echilibrului dintre Statele Unite şi Uniunea Sovietică, ulterior
Rusia, şi a descurajat statele cu aspiraţii nucleare. ABM va expira azi, la 6 luni după ce
preşedintele american George W. Bush a decis că Washington-ul se va retrage unilateral
din această înţelegere.
Dar şi această regulă, după care informaţia caldă, ”la zi”, trebuie s-o preceadă pe cea
de background, este răvăşită de excepţii. Şi doar logica, bunul simţ, experienţa, empatia faţă
de cititor îl pot îndruma pe jurnalistul care redactează un text când să aplice regula şi când
vreuna dintre excepţiile de la ea.
Prima excepţie ar fi aceea că background-ul poate surveni după lead şi preceda
paragrafe de dezvoltare. Ea apare atunci când lead-ul este edificator asupra subiectului, dar
o mai bună înţelegere a conţinutului lui reclamă o întregire din zona pre-istoriei
evenimentului.
Iată un background necesar chiar în a doua frază:
În prezenţa premierului, a ministrului Muncii, a numeroşi demnitari, lideri de
organizaţii patronale, lideri sindicali autohtoni şi europeni, sâmbătă, la Bucureşti, a avut
loc al treilea congres al Confederaţiei Sindicatelor Democratice din România (CSDR).
Desprinsă din coasta CNSLR Frăţia înainte de alegerile din 1996, CSDR a fost cunoscută,
ani de zile, ca sindicatul din care a provenit Victor Ciorbea. În prezent, CSDR este una din
cele 5 confederaţii sindicale reprezentative la nivel naţional şi una din cele 3 semnatare ale
Acordului social pe 2002.
În exemplul care urmează, background-ul (paragrafele 3 şi 4) este încadrat de
paragrafele de dezvoltare prorpiu-zise (2, 5 şi 6).
1. Ambasadorii celor 19 state membre NATO au început, joi, la ora 13.00 GMT
(14.00 ora României) o reuniune specială cu uşile închise pe tema crizei irakiene, au
anunţat surse diplomatice din cadrul Alianţei Nord-Atlantice, citate de AFP.
2. În cursul acestei reuniuni, reprezentanţii permanenţi ai NATO înceracă să ajungă
la un consens privind mai multe solicitări ale Statelor Unite referitoare la susţinerea NATO
în cazul unui conflict militar cu Irakul.
3. Trei ţări europene, Franţa, Germania şi Belgia, se opun, de trei săptămâni
discutării acestor probleme, refuzând ca NATO, prin îndeplinirea solicitărilor americane,
să se înscrie într-o ”logică a războiului”.
4. Reuniunea NATO are loc la o zi după discursul secretarului de Stat american,
Colin Powell, care a prezentat în faţa Consiliului de Securitate dovezi ”incontestabile”
care arată că Irakul nu intenţionează să renunţe la armele de distrugere în masă.
5. Diplomaţi NATO au declarat, joi, că nu pot estima cât va dura reuniunea
ambasadorilor şi nici dacă se va ajunge la un consens.
6. Lista cu solicitările americane, înaintată la data de 16 ianuarie de ambasadorul
american la NATO, Nicholas Burns, prevede acordarea unui sprijin logistic şi adoptarea
unor măsuri pentru apărarea Turciei, singura ţară membră NATO care se învecinează cu
Irakul. (Mediafax, 06.02.03)
Altă excepţie apare atunci când paragrafele de dezvoltare alternează cu altele, de
background:

10
1. Zece ţări est-europene, care doresc să se integreze în NATO, s-au raliat,
miercuri, Statelor Unite, afirmând că a devenit clar faptul că Irakul încalcă rezoluţiile
ONU privind dezarmarea, relatează AFP, citând o declaraţie comună a celor zece.
2. ”Am susţinut în mod activ eforturile comunităţii internaţionale destinate
dezarmării Irakului prin mijloace paşnice. Acum este clar că Irakul încalcă, într-adevăr,
rezoluţiile Consiliului de Securitate, inclusiv Rezoluţia 1.441...”, se arată în declaraţia
prezentată de ţările Grupului Vilnius, la câteva ore după discursul secretarului american
de Stat, Colin Powell.
3. Creat în 2000, acest grup include cele trei ţări baltice (Letonia, Lituania,
Estonia), alături de Bulgaria, România, Slovacia, Slovenia, Albania, Croaţia şi Macedonia.
Printre şapte dintre aceste ţări au fost invitate, în noiembrie 2002, să adere la Alianţă în
2004.
4. Cele zece ţări reamintesc în declaraţie faptul că anul trecut s-au angajat să
participe la o coaliţie internaţională având drept misiune executare dispoziţiilor ONU şi
dezarmarea Irakului, în cazul în care această ţară nu respectă rezoluţiile privind
dezarmarea. ”Pericolul prezent şi evident reprezentat de regimul lui Saddam Hussein
necesită un răspuns comun al comunităţii ţărilor democratice. Cerem Consiliului de
Securitate al ONU să întreprindă acţiunile necesare şi adecvate împotriva ameninţării
constante a Irakului la adresa păcii şi a securităţii”, afirmă textul declaraţiei.
5. Ţările semnatare ale declaraţiei au apreciat că Powell a prezentat în faţa
Consiliului de Securitate ”probe convingătoare”, care acuză regimul de la Bagdad că duce
o campanie destinată împiedicării unor inspecţii seminificative şi că refuză să se
dezarmeze. ”Ţările noastre cunosc pericolul unei tiranii şi responsabilitatea unică a
democraţiilor pentru apărarea valorilor comune. Comunitatea transatlantică, din care
facem parte, trebuie să rămână unită pentru a face faţă pericolului pe care îl prezintă
legăturile între terorism şi dictatori, care dispun de arme de distrugere în masă”, arată
declaraţia Grupului Vilnius.
6. Iniţiativa are loc după publicarea, săptămâna trecută, a unei scrisori de sprijin
pentru Statele Unite, semnate de liderii a cinci ţări membre UE (Marea Britanie, Spania,
Italia, Portugalia şi Danemarca) şi de liderii a trei ţări est-europene (Ungaria, Cehia şi
Polonia, care a dezvăluit divizările europene privind criza irakiană.
7. Premierul polonez, Leszek Miller, a repetat, miercuri, la încheierea unei întâlniri
avute la Washington cu preşedintele american, George W. Bush, că Saddam Hussein
”trebuie dezarmat”. ”Saddam Hussein trebuie dezarmat. Vom face totul pentru ca Saddam
Hussein să nu mai reprezinte o ameninţare pentru lume”, a spus Miller, citat de postul de
radio public polonez.
8. România, cea mai mare dintre ţările invitate să adere la NATO, a subliniat că
declaraţia celor zece nu reprezintă un atac împotriva unităţii UE. ”Această declaraţie
trebuie să contribuie la o unitate de opinii europeană privind Irakul”, a afirmat purtătorul
de cuvânt al Ministerului de Externe de la Bucureşti, Cosmin Dobran. (Mediafax, 06.02.03)
Veţi observa că paragraful al treilea (3), ca şi ultimele trei (6, 7 şi 8) aduc elemente
de background, aşa cum face şi finalul celui de-al doilea (2) (la câteva ore după discursul
secretarului american de Stat, Colin Powell).
În această situaţie avem de-a face cu un joc aproape cinematografic al planurilor
temporale, iar principala noastră grijă trebuie să fie ca cititorul să nu ameţească între înainte
de şi după aceea.
Asemenea semne de avertizare trebuie totuşi formulate pe cât de concis, pe atât de
precis, astfel încât cititorul să nu aibă nici un fel de dificultate în a înţelege când anume se
petrece ceea ce i se relatează în fiecare paragraf, indiferent de natura acestuia.

11
Apar şi situaţii în care un paragraf de background este urmat de un altul, de aceeaşi
natură, însă de mai mare adâncime (deep-background). (Vezi, mai sus, ştirea care ilustrează
structura piramidei răsturnate.)
În sfârşit, o altă excepţie, desigur, nu ultima, pentru că activitatea jurnalistică se
sustrage, prin natura ei creativă, oricărei rigori didactice, apare atunci când background-ul
devine atât de important încât îşi caută locul în lead, ba chiar pretinde ca accentul din lead
să cadă pe el. Este cazul, în general, al ştirilor-premieră:
Pentru prima oară după două decenii, naţionala de fotbal a... triumfă într-un
campionat mondial.
Iată un bun exemplu, în acest sens, din realitatea noastră politică imediată:
După scandalul megatelevizoarelor, pentru care s-a plătit 1 miliard, Senatul se
pregăteşte să facă alte cumpărături pe bani publici. Este vorba de înlocuirea celor 8
autoturisme Volkswagen Passat, destinate exclusiv membrilor Biroului Permanent al
Senatului, cu unele nou-nouţe de peste 30.000 de Euro bucata.
Şi încă unul:
Ieri, pentru prima dată de la demararea proiectului, ministrul turismului a admis că
”Dracula Park e posibil să nu fie realizat la Sighişoara.” Până acum, Dan Matei Aghaton,
părintele acestui Disney-land de tip mioritic a susţinut orbeşte locaţia iniţială...
Criticabil în textul de mai sus ar fi doar un element de comentariu (orbeşte), dar
acesta nu este unul de agenţie şi nu aparţine strict genurilor informative, cele în care opinia
autorului nu are ce căuta.

III. Fără sursă nu e ştire!

Nu există ştire fără sursă. Este una din regulile de bază ale jurnalismului de agenţie
şi, în general, ale jurnalismului de calitate. Cititorul are dreptul să ştie cum se face că
reporterul află totdeauna înaintea lui ce se petrece în lume. Pe aceasta se bazează, în cea mai
mare măsură, însuşirea cea mai de preţ nu doar a informaţiilor, ci şi a agenţiilor de presă:
credibilitatea.
Când nu este amintită explicit nici o sursă, atunci trebuie să rezulte clar că aceasta
este chiar reporterul-martor ocular la eveniment. Jurnalistul doar reconstituie evenimentul,
pe baza relatărilor altora. Acesta este cazul celor mai multe ştiri şi reportaje. De aceea,
autorul trebuie să precizeze de la cine a aflat o informaţie sau alta pe care o foloseşte în
textul său.
Iată două exemple în care sursa este reporterul:
Poliţiştii sosiţi imediat la faţa locului au întrerupt circulaţia pe autostradă, oprind
autobuzul în care ne aflam.

16 persoane au murit (15 pe loc, iar una la spitalul din Hadera, chiar pe masa de
operaţie), iar 50 au fost rănite, după ce, lângă un autobuz a explodat un automobil capcană
în care se aflau doi terorişti palestinieni.
Cititorul este obişnuit, de o bună bucată de vreme cu asemenea date, însă, de data
aceasta, revin asupra atentatului ce a avut loc luni, aici, în Israel, întrucât, prin voia sorţii,
am fost martor aproape direct la această tragedie. (...)
Întâmplarea a făcut ca în aceeaşi zi să mă aflu, alături de alţi colegi, tot la Kiyrat
Shmona şi chiar la graniţa cu Libanul, la Metulla.
În superbul oraş nordic israelian am luat prânzul, după care autocarul a luat-o pe
aceeaşi stradă 65. Spre deosebire de autobuzul de pe linia 841 (ţinta atentatului – n.m. FV),
care are staţii cu duiumul şi călători mulţi, autocarul nostru a mers ”şnur”, drept pentru
care ne-am apropiat de el în mod firesc. (...)

12
Între timp, pe ecranele televizoarelor a apărut o hartă a drumurilor, cu un semn de
explozie în dreptul Haderei, pe unde trebuia să trecem în următoarele 4-5 minute, dacă
totul decurgea normal.
În paralel, telefoanele însoţitorilor – ghid, şefă de grup, ofiţer al serviciului de
securitate, şofer, au început să zbârnâie. Am aflat uşor-uşor că... (...)
De altfel, radio Arouto 7 transmitea după tragedie că...
Iată un foarte bun lead, bazat doar pe observaţiile reporterului, sursă unică:
Duminică în zori, o plimbare pe străzile Sighişoarei oferea un spectacol halucinant:
sute de trupuri zăceau răsfirate în cele mai nefireşti poziţii, prin diverse cotloane ale cetăţii
medievale, în mijlocul gunoaielor, printre bălţi de urină şi bere. Nu se purtase nici un
război, dar era în plină desfăşurare ”Festivalul Medieval Sighişoara 2002”, iar singurele
”lupte” care se dăduseră fuseseră cele cu alcoolul. (Adevărul, 15.07.02)
Potrivit unei reguli a agenţiilor de presă, acceptată tacit de majoritatea jurnaliştilor
buni, sursa trebuie indicată cel mai târziu la sfârşitul lead-ului, adică nu mai departe decât în
finalul celei de-a doua fraze, dacă avem şi un sublead, a primului alineat al textului.
În frecvente cazuri, sursa poate fi indicată şi prin răspunsul la întrebarea cine?:
Taromul anunţă majorarea tarifelor la cursele interne.
FPS a trecut la privatizarea mastodonţilor industriali.
De cele mai multe ori, însă, sursa nu coincide cu răspunsul la întrebarea cine?. În
această situaţie, sursa dobândeşte o importanţă care se situează între cea a răspunsurilor la
întrebările principale şi cea a răspunsurilor la întrebările secundare. Acestea din urmă pot fi
date în paragrafe de dezvoltare, fără a fi amintite nici măcar în treacăt în lead.
În schimb, sursa trebuie să se regăsească în lead, alături de răspunsurile la întrebările
principale, în cel mai rău caz după ele, adică la sfârşitul lead-ului.
Sursa poate figura în sub-lead atunci când nu încape chiar în prima frază. Este o
formulă frecvent utilizată, bine ilustrată de exemplul care urmează:
Naufragiul submarinului nuclear Kursk (august 2002) s-a datorat exploziei
combustibilului unei torpile. Aceasta e concluzia comisiei de anchetă asupra catastrofei,
prezentată de viceamiralul Valeri Doroghin.
”Incendiul şi creşterea presiunii care au urmat exploziei termice (a torpilei – n.n.)
au antrenat explozia tuturor muniţiilor de la bord”, a spus el.
Concluziile preliminare incriminaseră deja combustibilul torpilelor ce se aflau la
bordul Kurskului (sic!). Ele infirmă şi speculaţiile potrivit cărora submarinul ar fi fost lovit
de o navă a NATO. (Adevărul, 02.07.02)
De observat, aici, că primul paragraf de dezvoltare conţine un citat de întărire, iar cel
de-al doilea aduce elemente de background, care vin să sporească interesul pentru noutatea
comunicată în lead.
Autorul ştirii care urmează a crezut că procedează corect citând sursa la începutul ei.
Aşa cum se va vedea, el a greşit:
Ziarul israelian ”Maariv”, de ieri, a anunţat că, în cursul dimineţii de marţi, a fost
lichidat Ali Ajuri, militant Al-Fatah, în zona Nablus.
Lider al Brigăzilor Martirilor Al-Aqsa, el a fost descris drept unul dintre
conducătorii militanţilor Al-Fatah responsabili cu trimiterea de terorişti kamikaze pentru
comiterea de acte sinucigaşe în interiorul Israelului, printre care s-a aflat şi cel de la 17
iulie a.c., din autogara centrală din Tel-Aviv, din seara sărbătorii Tisha Baav, soldat cu
şase victime – între care s-a aflat românul Adrian Erdeş, 30 de ani, din Dej, judeţul Cluj –
şi 40 de răniţi, unii foarte grav, între aceştia fiind mulţi români: Dorin Vasile Bujor (Deva),
39 ani, Petrică Onofraş, Constantin Purcaru, Constantin Manole etc.
Lucrul esenţial pe care dorea să-l comunice acest text era, după cum se vede,
lichidarea unui şef de terorişti kamikaze şi nicidecum că informaţia despre acesta a apărut în
ziarul ”Maariv”. Prin urmare era mai fericită o redactare de tipul:

13
Unul din şefii teroriştilor kamikaze trimişi în Israel a fost lichidat, a anunţat ziarul
”Maariv”.
Restul informaţiilor putea fi distribuit în celelalte paragrafe. Un sub-lead se impunea,
totuşi, pentru identificarea personajului:
Ali Ajuri, militant Al-Fatah şi lider al Brigăzilor Martirilor Al-Aqsa, a fost descris
drept unul dintre conducătorii...
Să observăm, în paranteză, că textul mai păcătuieşte şi prin lungimea excesivă a
frazei, ilustrând butada după care n-a avut timp să scrie scurt. Dacă s-ar fi aplecat mai mult
asupra textului, autorul ar fi construit paragrafe distincte din cele două pasaje care se referă
la background (despre atentatul din autogara centrală din Tel-Aviv şi despre victimele
româneşti ale acestuia). O stângăcie a textului pare a fi şi faptul că vârsta este indicată doar
la una dintre cele patru victime.
Să mai observăm, în paranteză, o formulare pleonastică: dacă sunt kamikaze,
teroriştii comit, de bună seamă, atentate sinucigaşe.
Dar să arunce primul cu piatra doar acela care n-a fost niciodată reporter de teren,
confruntat cu veşnica dificultate de a obţine informaţii complete!
Revenind, acum, la subiectul central al acestui subcapitol, să observăm că sunt
frecvente, de asemenea, situaţiile în care informaţiile despre sursă sunt prezentate eşalonat.
În lead este menţionată o sursă colectivă, iar într-unul din primele paragrafe de dezvoltare ea
este individualizată. În orice caz, mai precis determinată. Bunăoară:
Taromul anunţă majorarea tarifelor la cursele interne. Un comunicat semnat de
directorul general al companiei, XY, dat publicităţii astăzi, precizează că tarifele vor
creşte, în medie, cu 50%, diferenţiat în funcţie de durata zborului.
La nevoie, se risipesc în mai multe paragrafe de dezvoltare, mai multe informaţii
lămuritoare despre sursă, atâtea câte consideră jurnalistul că sunt necesare pentru
caracterizarea corectă a credibilităţii ei.
Din cele de mai sus rezultă că rareori sursa este considerată atât de importantă încât
accentul în lead să cadă chiar pe ea, şi nu pe răspunsul la vreuna din întrebările apreciate ca
importante în cazul evenimentului relatat.
Cu toate acestea, există cazuri, nu foarte frecvente, dar notabile, în care importanţa
sursei o covârşeşte chiar pe cea a informaţiilor pe care le comunică ea. Este, în general,
cazul surselor greu accesibile pentru jurnalişti, al celebrităţilor din orice domeniu care,
dintr-un motiv sau altul, evită luminile rampei, preferând discreţia. De aceea, una din
însuşirile apreciate ale reporterilor este aceea de a şti să facă sursele să vorbească.
Şi mai rare sunt cazurile în care sursa este atât de importantă încât i se alocă nu doar
locul preponderent în lead, ci şi mai multe paragrafe de dezvoltare. Iată un asemenea
exemplu:
... performanţa jurnalistică de excepţie a canalului american ABC, care a realizat o
discuţie televizată de câteva ore cu Oussama ben Laden.
Autorităţile de la Washington îl consideră pe miliardarul saudit Oussama ben
Laden drept principalul suspect pentru organizarea atentatelor teroriste din 11 septembrie,
când trei avioane de linie au fost deturnate şi au lovit în plin turnurile gemene ale World
Trade Center din New York şi o latură a Pentagonului din Washington, bilanţul acestor
atacuri fiind estimat la 5.000 de morţi.
Anchetele preliminare ale FBI şi ale altor agenţii federale americane au reuşit să-i
identifice pe toţi cei 19 terorişti implicaţi în deturnări şi să releve elemente care atestă
legătura lor cu reţeaua teroristă a lui Oussama ben Laden.
Acesta se află pe primul loc pe lista celor mai căutaţi criminali, stabilită de FBI, iar
autorităţile americane au pus o recompensă de 5 milioane de dolari pentru orice informaţie
care poate conduce la arestarea sa.

14
El este bănuit şi de orchestrarea atentatelor cu bombă din august 1998, împotriva
Ambasadelor SUA din Tanzania şi Kenya, soldate cu moartea a peste 224 de persoane şi
rănirea câtorva mii, precum şi de organizarea atacului împotriva distrugătorului ”USS
Cole”, executat în octombrie anul trecut şi soldat cu moartea a 17 marinari americani.
După atentatul de săptămâna trecută, Statele Unite ale Americii au declarat război
terorismului, iar obiectivul numărul unu al acestui ”prim război al secolului XXI” este
lichidarea reţelei teroriste coordonate de Oussama ben Laden.
Din această perspectivă, considerăm util să vă prezentăm modul de gândire al
”inamicului public nr. 1”, aşa cum reiese dintr-un interviu acordat ABC News, în
decembrie 1998. La vremea respectivă, producătorul ABC News, Rahimullah Yousafsai, a
fost condus la o locaţie secretă, unde Oussama ben Laden i-a acordat în exclusivitate acest
interviu, din care am selectat cele mai relevante fragmente.
Declaraţiile făcute cu această ocazie de liderul terorismului internaţional se
constituie într-o adevărată radiografie a monstruozităţii născute din fanatism religios, a
crimelor în masă comise în numele lui Allah.
Avem, în cele de mai sus, un exemplu de combinare a elementelor de background cu
cele legate de descrierea sursei. Se înţelege de la sine că cele dintâi sunt absolut necesare
pentru evidenţierea importanţei interviului care urmează. Iar descrierea condiţiilor în care a
fost obţinut textul vine să potenţeze interesul cititorului pentru el.
Descrierea sursei devine uneori atât de importantă, încât ajunge ea însăşi subiect de
ştire şi, fireşte, de lead:
Canalul american de televiziune CNN a plătit 30.000 de dolari pentru a procura 64
de casete video cu imagini din taberele de antrenament ale reţelei teroriste Al-Qaida, din
Afghanistan, în care membri ai acesteia testau pe câini arme chimice, imagini difuzate
duminică pe postul TV amintit, relevă cotidianul The New York Times în ediţia sa de
miercuri. Corespondentul CNN la Kabul, Nick Robertson, a recunoscut că ”o sursă” i-a
înmânat înregistrările video respective după ce le-a găsit într-o casă în care ar fi locuit Bin
Laden. (Adevărul, 22.08.02)
Păcat doar că lead-ul este din cale afară de lung! În treacăt fie spus, exemplul este
interesant şi pentru că ne arată că, de cele mai multe ori, informaţia costă, şi nu puţin!
Cel puţin finalul cronicii sportive citate mai jos ar fi trebuit atribuit unei surse
experte locale:
... ceea ce s-a întâmplat cu Coreea de Sud ieri, maniera în care, în egală măsură, a
uimit dar au şi încântat lumea, este, aproape în totalitate, meritul antrenorului Guus
Hiddink, care a devenit, odată cu debutul acestui turnei, cel mai popular şi mai iubit om din
Coreea, mult mai popular chiar decât preşedintele Kim Dae-Yung. (Cronică după victoria
cu 2-0 asupra naţionalei Poloniei, FV)
E greu de crezut că un gazetar sportiv, chiar dacă se află de o lună în Coreea de Sud
pentru prezentarea meciurilor Campionatului Mondial de Fotbal, a putut deveni sursa
credibilă a aprecierii că personajul a devenit mult mai popular chiar decât preşedintele. Era
bine dacă cita aici o sursă, fie ea şi vagă, de genul apreciază presa coreeană.
Dacă dorim să fim excesiv de scrupuloşi putem adăuga că până şi aprecierea că ceva
este, aproape în totalitate, meritul antrenorului Guus Hiddink ar fi necesitat citarea unei
surse, chiar dacă reporterul însuşi este, în calitate de jurnalist specializat în sport, expert în
chestiune. Aici s-ar fi cuvenit tot o sursă vagă, chiar cu riscul de a îngreuna fraza. Ceva de
genul după aprecierea cvasiunanimă a ziariştilor.
Pasajul care urmează, desprins dintr-un amplu grupaj, ne sugerează, în absenţa
surselor, calităţile demiurgice a reporterului: omniscienţa şi ubicuitatea.
Şase persoane din judeţul Alba au ajuns la spital în ultimele 24 de ore, cu
diagnosticul de insolaţie. Cel mai tânăr pacient are 22 de ani. El a fost transportat la
serviciul de urgenţă cu insuficienţă respiratorie şi simptome de spasmofilie. O femeie a

15
leşinat, vineri, în timp de aştepta un tren în gară, iar unui bărbat de 47 de ani i s-a făcut
rău pe stradă. Ambii au fost spitalizaţi de urgenţă.
O situaţie specială se înregistrează la Zlatna, unde vântul a încremenit şi aerul a
devenit irespirabil din cauza noxelor. Un aparat din dotarea Spitalului din Zlatna arată că,
deja, concentraţiile de dixod (sic!) de sulf sunt depăşite.
Care va să zică, jurnalistul este medic, pentru că pune diagnosticul de insolaţie, (...)
de insuficienţă respiratorie şi simptome de spasmofilie. El se află şi peste tot, pentru că va
fi văzut el însuşi, devreme ce nu citează nici măcar vreun martor, că: O femeie a leşinat,
vineri, în timp de aştepta un tren în gară, iar unui bărbat de 47 de ani i s-a făcut rău pe
stradă. Concomitent, jurnalistul nostru se află la Zlatna, unde vede vântul încremenit, chiar
dacă nu mai poate respira din cauza noxelor. Cu toate acestea, el citeşte un aparat din
dotarea spitalului, care îi spune că s-au depăşit concentraţiile de dixod (sic!) de sulf.
Asemenea surse, ducă-se pe pustii!
Jurnaliştii trebuie să se străduiască să găsească, întotdeauna, cea mai bună sursă.
Uneori, o întâlneşti unde nu te aştepţi, dacă faci investigaţii temeinice:
În vreme ce poliţia şi Ministerul de Interne au fost zgârcite cu detaliile
evenimentului, ele oferind mai curând date despre individ (un atentator – FV), Bernadette
Chirac, nevasta preşedintelui, a confirmat Agenţiei France Press că, în cursul dimineţii,
soţul ei a fost ţinta unui atentat în timpul defilării de pe Champs Elisees.
În cele mai multe dintre exemplele citate mai sus sursele au fost corect introduse.
Vom cita mai jos câteva cazuri de – să le zicem doar aşa – inabilă menţionare a sursei:
Doar doi pasageri care au căzut din autobuz au supravieţuit, a raportat trustul
indian de presă.
Probabil că a relatat şi că redactorul a folosit un anglicism.
Conform lui Vasile Marcu, în multe cazuri, surorile voluntare pregătite de Crucea
Roşie sunt preferate...
Era mai bine Vasile Marcu a apreciat, dacă el a fost menţionat în prealabil ca sursă
bună (expert, martor etc.).
Scufundarea feribotului “The Herald of Free Enterprise”în portul belgian
Zeebrugge, în 6 martie 1987, a fost cel mai mare dezastru naval englezesc de la
scufundarea Titanicului, în 1912, informează Mediafax.
În acest caz, verbul de vorbire care s-ar fi potrivit ar fi fost apreciază. Dar Mediafax
nu este o sursă expertă în chestiune. Probabil că, la rândul ei, agenţia prelua informaţia
dintr-un organ mass-media occidental, poate britanic. În această situaţie, trebuia păstrată o
dublă sursă. Să zicem
...apreciază The Times, citat de Mediafax.
O regulă a relatărilor agenţiilor de presă spune că se păstrează în textul final doar
două surse. Să presupunem că ştirea de mai sus a fost transmisă de Reuters, care cita – era
obligaţia sa, nu-i aşa? – o sursă expertă locală:
Scufundarea feribotului “The Herald of Free Enterprise”în portul belgian
Zeebrugge, în 6 martie 1987, a fost cel mai mare dezastru naval englezesc de la
scufundarea Titanicului, în 1912, apreciază Amiralitatea.
Preluată de Mediafax, ştirea va arăta astfel:
Scufundarea feribotului “The Herald of Free Enterprise”în portul belgian
Zeebrugge, în 6 martie 1987, a fost cel mai mare dezastru naval englezesc de la
scufundarea Titanicului, în 1912, apreciază Amiralitatea, citată de Reuters.
Reprodusă după Mediafax, sursa va arăta iarăşi altfel:
Scufundarea feribotului “The Herald of Free Enterprise”în portul belgian
Zeebrugge, în 6 martie 1987, a fost cel mai mare dezastru naval englezesc de la
scufundarea Titanicului, în 1912, scrie Reuters, citat de Mediafax.
Iată un exemplu în această regulă a fost, probabil, încălcată:

16
Cea mai mare parte a animalelor din turmă arată ce vrea să facă întreaga turmă.
Lebedele dau din cap, cerbii se ridică pe membrele posterioare. Şi decizia este luată în
majoritate. Există, deci, democraţie şi în rândul animalelor, scrie prestigiosul “The New
York Times”, care citează revista “Nature”.
Vom trece, aici, peste obiecţia – intemeiată – că sursa este citată prea târziu, pentru
că ne interesează, de fapt, altceva. Dacă cea care a apreciat că turmele sunt democratice este
revista “Nature”, atunci formularea corectă a sursei ar fi fost
...scrie revista “Nature”, citată de prestigiosul “The New York Times”.
Dacă, dimpotrivă, revista “Nature” publica doar informaţiile din care nu ea, ci
prestigiosul cotidian deducea caracterul democratic al turmei, de-abia atunci ar fi fost
corectă formularea
...scrie prestigiosul “The New York Times”, care citează revista “Nature”.

III. 1. Verificarea informaţiei nu este facultativă!

Ieri, după prânz, mergând cu luxoasa sa şalupă ”Vifor”, ”Vilfor” sau ”Viking IV”,
prin Deltă, Sorin Ovidiu Vântu s-a ciocnit violent cu o dragă, a zburat câţiva metri prin
aer, a suferit un traumatism toracic, având coloana vertebrală şi gâtul fracturate, după
care şi-a pierdut cunoştinţa. În această stare a fost transportat cu un elicopter al SRI sau
SIE la spitale din Galaţi, Constanţa, Floreasca şi Universitar din Bucureşti, precum şi la
o clinică din străinătate. Aceasta este povestea creată de presa centrală. Spre seară, după
ce un post de televiziune naţională a dat ştirea, opinia publică a preluat constructiv
subiectul, fabricând deja scenarii pe ideea cine l-a lichidat pe Vântu. După Academia
Vedetelor, se conturau deja câteva soluţii de bun simţ: Adrian Năstase, pe care SOV îl avea
la mână, Văcăroiu, ca să ia el toţi banii, nişte pescari păgubiţi la FNI, fosta nevastă a lui
SOV şi, din nou, SRI şi SIE. Astăzi urma ca implicaţiile să ia amploare: CIA, evrei puşi de
madam Vlas, securişti naturalizaţi în Occident. Din păcate, la miezul nopţii, însuşi SOV a
ieşit pe sticlă, ca dracul din cutie, întrebând politicos, cu dicţia sa inconfundabilă: m-a
căutat cineva?
Am ales acest amplu citat dintr-un editorial de Cristian Tudor Popescu (Adevărul,
18.06.02), pentru că el ilustrează cât de multe informaţii contradictorii pot apărea, simultan,
în diferite organe de presă.
Puteţi să recurgeţi singuri la operaţiunea de a confrunta relatările din mai multe ziare
despre unul şi acelaşi eveniment. Veţi constata, cel puţin, că ele diferă prin informaţiile pe
care le reţin despre întâmplarea relatată, ceea ce poate fi un lucru normal dacă ziarele au
recurs la unghiuri de abordare diferite.
Anormalul intervine însă atunci – iar acest lucru se petrece, din păcate, mult prea
frecvent – când informaţiile, departe de a fi complementare, se bat cap în cap.
Toate acestea se petrec pentru că gazetarii nesocotesc o regulă: aceea a obligativităţii
verificării fiecărei informaţii din cel puţin două surse.
Unele agenţii de presă sunt mai riguroase şi cer ca informaţia să fie confirmată din
cel puţin trei surse, uneori din mai multe, atâtea de câte este nevoie pentru ca cerinţa
verosimilităţii şi credibilităţii să fie întru totul îndeplinită.
La rândul lor, organele prestigioase de presă scrisă sau vorbită se abonează, de
regulă, la mai multe agenţii internaţionale de presă şi compară fluxurile lor. Cu alte cuvinte,
verifică informaţia unei agenţii prin cea a celeilalte.
În cercurile jurnalistice este răspândită, bunăoară, aprecierea după care France
Press-ul sacrifică acurateţea pe altarul rapidităţii, spre deosebire de Associated Press şi
Reuters, care preferă să întârzie difuzarea pe flux a unei telegrame pentru a câştiga răgaz
pentru o verificare suplimentară.

17
Cu toate acestea, nu trebuie să ne imaginăm fluxul agenţiei France Press ca fiind
unul plin de informaţii inexacte ori imprecise. Dimpotrivă, majoritatea lor sunt temeinic
verificate înainte de a fi oferite beneficiarilor.
Chiar şi în situaţia în care o agenţie serioasă de presă a difuzat o informaţie greşită,
indiferent de motiv, ea mai are posibilitatea să intervină prompt pentru corectarea acesteia,
înainte ca ea să fie difuzată sau reprodusă de vreunul dintre beneficiari.
Această corectură dobândeşte forma anulării parţiale sau totale a ştirii abia difuzate
ori a restransmiterii ei în formă corectă sau completă. Iar atunci când o asemenea corectură
devine necesară, beneficiarii sunt anunţaţi imediat, chiar înainte de difuzarea ei.
Oricum, agenţiile de presă sunt mult mai scrupuloase în ceea ce priveşte verificarea
informaţiei, pentru că tocmai pe aceasta se bazează credibilitatea lor, care se exprimă, între
altele, şi în număr de abonaţi, prin urmare şi în resurse financiare.
Iată o dezminţire de care un text de agenţie nu ar fi avut nevoie, pentru că, pur şi
simplu, nu ar fi fost difuzat înainte de verificarea în amănunt a informaţiei:
Săptămâna trecută, cotidianul Libertatea a publicat pe două pagini de ziar articolul
”Ultima soţie a lui Toma Caragiu, ucisă de un psihopat american”. În articol de spunea că
Elena Bichman-Caragiu a fost asasinată anul trecut, într-un bar din New York, unde lucra
ca ghicitoare, ”foarte probabil de un psihopat, cu zeci de lovituri de cuţit”. ”Evenimentul
Zilei” a descoperit însă că, la New York, Elena Caragiu este vie şi nevătămată. Într-un
interviu acordat ziarului nostru în exclusivitate, Elena Caragiu consideră că ”necrologul”
din ”Libertatea” este un ecou al acuzaţiilor din 1977 (Toma Caragiu ar fi murit aşteptând
un telefon care nu venea de la soţia sa, n.m.FV – Elena Caragiu, asasinată din condei,
Evenimentul Zilei, 19.06.02 – amplu interviu de dezminţire cu ea însăşi sub acest titlu -
FV).
Atunci când un reporter transcrie după ureche informaţii preluate din surse pe care
nu le verifică, se poate ajunge la situaţia hazoasă din bancul cu Volga care nu era maşină, ci
motocicletă, şi nu i s-a dat lui Ivan, ci i s-a luat.
Iată ce precizare a fost nevoit să publice un organ de presă după un asemenea
reportaj. Precizare este, aici, un eufemism, pentru că, sub acest titlu sunt dezminţite, punct
cu punct, mai toate informaţiile vehiculate în textul incriminat:
Iată ce se afirmă în ziarul dumneavoastră de ieri, în articolul ”Prinţul Charles se
opune proiectului <<Dracula Park>>, în subtitlul ”Nici o floare pe mormântul
înaintaşilor” (citez selectiv, pentru a-mi putea susţine demonstraţia): ”În comuna
mureşeană Sângeorgiu de Pădure se află mormântul Claudiei Redhey, străbunica actualei
Regine a Marii Britanii, Ecaterina a II-a. /.../ Claudia, născută pe 1 septembrie 1812, s-a
căsătorit la Viena cu Alexander Wurttemberg, împreună având trei copii. Fiul lor mijlociu,
născut în 1836, Ferencz, s-a căsătorit cu Mary Adelaide, cei doi devenind părinţii viitorului
rege al Marii Britanii cunoscut sub numele de George al V-lea. Acesta s-a căsătorit cu
prinţesa greacă Mary şi a avut-o ca fiică pe Elisabeta a II-a, actuala regină a Marii
Britanii. Claudia Redhey a murit în 1841 la Sângeorgiu de Pădure, fiind înmormântată în
Biserica Reformată din localitate, unde este arborat şi drapelul Marii Britanii. Aflat la
câteva zeci de kilometri depărtare de cimitir, Prinţul Charles nu a vizitat mormântul”.
Lucrurile ar fi doar foarte comice, dacă nu ar putea avea şi implicaţii serioase. O
să-mi permit să completez acest pasaj:
- numele corect al ”străbunicii” era Claudine Rhedey
- regina Marii Britanii este Elisabeta a II-a, nu Ecaterina a II-a, chiar dacă
Romanovii se înrudeau cu Casa de Windsor
- Claudine s-a căsătorit, într-adevăr, cu Alexander Wurttemberg, dar, cum ea nu
era de viţă nobilă, a fost vorba de o căsătorie morganatică, cu toate
dezavantajele ce decurg din acest fapt atât pentru cei doi soţi, cât şi pentru

18
copiii lor. Întrucât Alexandru era duce, i s-a dat şi ei titlul de contesa de
Hohenstein, dar atât
- Ferencz era de fapt Franz (sau Francis), Duce de Teck şi, rezultând dintr-o
căsătorie morganatică, a avut norocul (inspiraţia?) să se căsătorească cu Mary
Adelaide, prinţesa, fiica regelui George al III-lea al Angliei
- din căsătoria lor a rezultat, între alţi copii, SURPRIZĂ!, nu George al V-lea,
cum susţin autorii articolului dumneavoastră, care, bietul de el, a avut alţi
părinţi, ci soţia acestuia, Mary de Teck, care, deci, nu era ”greaca Mary” din
articolul în cauză
- surpriza cea mai mare vine însă abia acum: George al V-lea nu a fost tatăl
reginei Elisabeta a II-a, actuala suverană a Marii Britanii, ci tatăl lui Edward al
VIII-lea (cel care a abdicat pentru a se căsători cu doamna Simpson) şi al lui
George al VI-lea. Abia acesta din urmă este tatăl actualei suverane britanice
- Claudine Rhedey a murit în Pattau, nu la Sângeorgiu de Pădure
- prinţul Charles este admonestat că nu s-a dus să pună o floare pe mormântul
doamnei Rhedey: vă întreb, de ce s-ar fi dus? Este, dacă vreţi, deşi comparaţia
este un pic forţată, ca şi cum l-aţi certa pe Regele Mihai că nu se duce să pună o
floare pe mormântul lui Zizi Lambrino.
Vorbeam de implicaţiile pe care astfel de lucruri le-ar putea avea pentru ziarul dvs.:
în acest caz este vorba de genealogia Casei de Windsor, care a fost făcută pur şi simplu
varză, fireşte nu cu rea intenţie, ci din ignoranţă şi autosuficienţă (de ce să verificăm, noi le
ştim pe toate!), precum şi din dorinţa de senzaţional. Există la noi această boală de a arăta
lumii că ne înrudim cu toţi şi cu toate – tatăl lui Schroeder este înmormântat aici,
”Străbunica” Prinţului Charles era şi ea de pe aici – după bine cunoscutul principiu ”am
uscat rufe la acelaşi soare” – sau ”cocoşul meu a cântat pe gardul lui”.
Aş fi bucuroasă să ştiu că arătaţi autorilor articolului comentariile mele, fără a-i
sancţiona în vreun fel sau altul. Scopul acestor rânduri este unul constructiv, nu unul
demolator. Aş dori foarte mult să înveţe ceva din această întâmplare.
Uneori, a verifica informaţia înseamnă nu mai mult decât a consulta un dicţionar, un
atlas, un comunicat sau orice fel de alt document. Dacă ar fi procedat astfel, redactorul
textului de mai jos nu ar fi dat drumul la o dublă şopârlă (este denumirea dată în jargonul
jurnaliştilor greşelilor involuntare). Pentru că Beiuşul este oraş şi nu comună, iar el se află în
judeţul Bihor şi nu în oraşul de reşedinţă al acestuia:
Un adolescent de 16 ani din comuna orădeană Beiuş a murit înecat în râul Crişul
Negru.
Procesul de verificare a informaţiilor nu încetează odată cu predarea textului la tipar
sau pentru difuzare. Uneori, până şi corectura poate îndepărta o şopârlă. În exemplul care
urmează, ea nu a citit textul cu atenţie:
...a publicat (Aleksandr Isaievici Soljeniţîn – n.m. FV) şi o cercetare proprie,
intitulată Dvesti let vmeste, Două sute de ani împreună, acoperind (după cum indică
datarea între paranteze), răstimpul 1975-1995.
Este evident că autorul va fi scris, corect, 1795-1995.
Din păcate, asemenea greşeli nu sunt endemice presei din România. Aşa se face că
un cotidian francez, Le Monde, plasează ziua naţională a României francofone la 1
noiembrie, iar peste Canalul Mânecii, un cotidian considerat la fel de prestigios, Financial
Times, umblă... la harta Europei, mutând România în locul Bulgariei şi viceversa.
(Adevărul, 14.02.02)
România are ieşire la Marea Baltică, potrivit ”The New York Times”, iar oraşul
Bucureşti este una din ”capitalele baltice” vizitate de preşedintele american George W.
Bush, sâmbătă, afirmă ”Boston Globe”. (Adevărul, 25.11.02)

19
Într-o avancronică la vizita lui George W. Bush (era să scriem Clinton!), The
Washington Times anunţă că ”el va călători apoi spre Bucureşti, spre a se întâlni cu
preşedintele român Emil Constantinescu şi a ţine un discurs poporului acelei ţări”
(Evenimentul Zilei, 19.11.02)
Nu mai puţin adevărat este că greşelile altora nu le scuză pe ale noastre.

IV. Bolile lead-ului

Aşa cum arătam mai sus, o regulă importantă spune că doar locul informaţiilor
esenţiale se află în lead. Prin urmare, cele colaterale, secundare sau mai puţin semnificative
trebuie alungate în paragrafele de dezvoltare. Dar gazetarii cu experienţă ştiu că, uneori,
miezul sau hazul ştirii se găseşte tocmai într-un amănunt. În această situaţie trebuie să i se
facă loc chiar în lead. În felul acesta se poate evita monotonia multor introduceri. Iată un
exemplu adecvat acestei situaţii:
Un german în vârstă de 18 ani, aflat în drum spre primăria din Elmshorn, în landul
Schleswig-Holsein (nord) (sic!), pentru a-şi întâlni aleasa inimii şi a spune ”Da” în faţa
ofiţerului stării civile, a fost arestat pentru tentativă de viol, a anunţat, marţi, poliţia
germană.
Atâta doar că acest lead este aglomerat. O formulare mai bună putea fi aceasta:
Un german de 18 ani a fost arestat pentru o tentativă de viol, comisă chiar în ziua în
care se îndrepta spre primăria oraşului Elmshorn, unde urma să se căsătorească, a
anunţat, marţi, poliţia germană.
Toate celelalte precizări ar fi trebuit să-şi găsească locul în paragrafele următoare.
În cazul ştirilor hard, lead-ul arareori poate fi unul amânat. Se intră direct în subiect.
Iar dacă evenimentele sunt dramatice, accentul se pune, de cele mai multe ori, pe
consecinţe, ca în acest exemplu:
Cinci persoane au decedat şi alte 26 au fost rănite, în urma unui grav accident de
circulaţie, petrecut duminică dimineaţa, pe DN 7, între localităţile Zam şi Burjuc, în
Hunedoara. Victimele se aflau într-un autocar înmatriculat în Polonia, care se deplasa de
la Wroclaw spre Burgas, în Bulgaria.
Sursa – martori – vine ceva mai târziu, dar acesta nu reprezintă, aici, un defect
major.
E lesne de imaginat ce efect rizibil ar fi obţinut autorul dacă, la redactarea acestei
relatări despre eveniment, ar fi ales un alt tip de lead, să zicem unul narativ:
Autocarul rula liniştit între localităţile hunedorene Zam şi Burjuc. El plecase din
Wroclaw, Polonia, şi urma să ajungă la Burgas, Bulgaria. Nici nu bănuiau 26 dintre
pasageri că peste numai câteva minute aveau să se trezească pe paturile spitalelor.
Chiar şi în cazul ştirilor hard se poate redacta un bun lead amânat, cu o primă frază
care reţine, fără doar şi poate, atenţia cititorului. Iată un bun exemplu în acest sens.
Ieri, timp de trei ore şi jumătate, am fost şi noi în NATO. Mai exact, la baza de
transfer KFOR amenajată în portul Constanţa Sud – Agigea, acolo unde, Grupul de Sprijin
29 şi Comandamentul 21 al Teatrului de Operaţiuni preiau echipamentele militare sosite
din Kosovo şi le pregătesc pentru expedierea cu un vapor civil tip Ro-Ro (intrarea navelor
militare în Marea Neagră este limitată printr-o convenţie internaţională) înapoi în SUA.
Pentru a vedea la faţa locului cum trăiesc şi lucrează soldaţii americani, Ambasada SUA a
deschis, ieri, porţile bazei pentru jurnaliştii români.
Păcat doar că fraza a doua conţine prea multe date.
Iată şi un altul, tot aşa de reuşit:
Vodca ecologică, un fel de combustibil Euro III pentru consumatori, există. Şi nu
numai atât, ci este şi un produs al cercetării româneşti, care a obţinut medalia de aur la

20
Salonul Internaţional al Invenţiilor, Tehnicilor şi Produselor Noi, desfăşurat la Geneva, în
perioada 1-5 mai.
Avem de-a face, iarăşi, cu un lead frapant. Merită o menţiune laudativă şi faptul că,
imediat după el, urmează un citat explicativ care desluşeşte despre ce este vorba.
Mai jos se poate citi unul dintre cele mai strălucite lead-uri amânate pe care le-am
întâlnit vreodată:
Nu au cerut recunoştinţă şi nici medalii pentru participarea la acţiunile de salvare
de la Ground Zero, dar nici nu se aşteptau să moară. Şi totuşi, asta se întâmplă cu unii
dintre câinii salvatori, îmbolnăviţi de gazele toxice degajate în zona turnurilor prăbuşite în
11 septembrie 2001.
Textul este citabil aproape în întregime:
”Mor din cauza unor maladii fatale provocate de fumul toxic emanat de ruinele de
la Ground Zero, a azbestului, plumbului, clorului şi mercurului”.
Printre eroii cu patru labe se numără Servus -–un ciobănesc din Malinois, care a
lucrat zilnic opt ore printre ruine şi care s-a întors la lucru după ce a suferit un stop
cardiac şi a fost resuscitat de medici în spitalul de campanie, Sunny Boy – un doberman
Pinscher, care a găsit unul dintre puţinii supravieţuitori într-un gol pe care salvatorii-
oameni l-au ignorat, Brutus – un ciobănesc german care îşi arunca labele precum
Pinocchio picioarele în momentul în care a fost nevoit să meargă pe o grindă
incandescentă pentru a lua urma unui supravieţuitor aflat sub ruine.
Potrivit sursei citate, ”şi Servus, şi Sunny Boy, şi Brutus - ca şi mulţi alţii – au
murit la 10, 9 şi respectiv 12 ani, ucişi de tumori respiratorii despre care specialiştii spun
că au fost provocate de pulberile şi fumul inhalate de nasurile lor neobosite”.
Numărul patrupedelor salvatoare care au murit după 11 septembrie a fost atât de
mare, încât cercetătorii de la Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Universităţii
din Pennsylvania şi de la Centrul Radiologic de Diagnostic pentru Animale din Virginia au
decis să studieze această problemă.
Rezultatul acestor cercetări poate fi de mare folos pentru a salva viaţa altor câini
aflaţi în slujba omului, cum ar fi câinii salvatori din echipele de intervenţie în caz de
accidente miniere. (Câinii-eroi de la World Trade Center mor acum de cancer, Adevărul,
04.12.02)

În cele ce urmează vă prezentăm câteva recomandări în ceea ce priveşte redactarea


lead-urilor. Ele sunt valabile, cel mai adesea, şi pentru paragrafele de dezvoltare.

IV. 1. Nu uitaţi să răspundeţi la întrebări!

Orice ştire trebuie să răspundă la oricare dintre întrebările pe care cititorul şi le poate
pune în mod legitim. Dintr-o scăpare, probabil, ori în urma unei prescurtări făcute cu
neatenţie poate explica de ce ştirea pe care o cităm mai jos omite să precizeze unde s-a
petrecut nenorocirea:
Un băieţel de doar 10 luni a murit înecat într-o găleată cu var, aflată în ograda
părinţilor. Părinţii victimei se pregăteau să zugrăvească locuinţa şi au pregătit varul
necesar. Copilul era în pătuţul lui, iar mama acestuia a ieşit din încăpere pentru câteva
minute. Timp suficient ca micuţul să cadă din pătuţ, cu capul în găleată. Când s-a întors
mama acestuia, băieţelul deja murise. Femeia spune că a pus găleata lângă pătuţ fără să se
gândească la tragedia care a urmat.
Trecând peste alte imperfecţiuni, să le zicem, eufemistic, aşa ale acestui text, citat
integral, să ne mărginim la ceea ce ne interesează aici: o localizare ca ograda părinţilor nu
este, fireşte, un răspuns satisfăcător la întrebarea cu pricina. Unde s-a petrcut întâmplarea?

21
La Pătârlagele? Atunci, ne va interesa poate. În Patagonia? În acest caz, aplicând regula
mortului pe kilometru, vom spune că nu merită să devină ştire.
Iată o scurtă ştire în care imposibilitatea jurnalistului de a răspunde la una dintre
întrebări este menţionată corect în final:
Fostul preşedinte american Bill Clinton a înregistrat sâmbătă, la Geneva, un CD cu
actriţa Sophia Loren, acompaniaţi de Orchestra Elveţiei Romande. Fostul şef de stat
american ar fi acceptat să participe la un proiect ”strict-secret” al societăţii olandeze de
discuri Pentaton şi să citească mai multe texte împreună cu celebra actriţă italiană, având
pe fundal muzica interpretată de orchestra menţionată. Sursele nu precizează, însă, dacă
fostul preşedinte şi-a pus în valoare, cu acest prilej, şi talentele sale de saxofonist.
(Adevărul, 16.12.02)
Într-o ştire care rezumă declaraţiile preşedintelui moldovean Vladimir Voronin după
primirea sa de către George W. Bush în biroul oval al Casei Albe, întâlnim un alt exemplu
potrivit în acest sens:
Întrebat dacă şeful Casei Albe a făcut aprecieri despre climatul investiţional din
Moldova, Voronin nu a avut un răspuns clar. (...) În ceea ce priveşte conflictul trans-
nistrean, Ari Fleischer (purtătorul de cuvânt al Casei Albe – n.m. FV) a adăugat că SUA
doresc o ”reglementare paşnică” a dosarului, fără a preciza în ce fel ar putea Washington-
ul să contribuie la acest lucru. (Adevărul, 19.12.02)
Uneori, răspunsul la o întrebare poate fi fals. În exemplul care urmează, din cauza
excesului de precizie:
...atentatul s-a produs în apropierea localităţii Pardes Hanna, la nord-est de
Hadera, pe coasta Mediteranei, în apropiere de graniţa cu Cisiordania.
Cititorul român mediu nu are imaginea nici măcar a situării pe hartă a localităţii
Pardes Hanna, ori a Haderei, la care se raportează prima localitate. Prin urmare, pentru el ar
fi fost suficient să spună că atentatul s-a produs într-o localitate de pe coasta Mediteranei, în
apropiere de Cisiordania.
Răspunsul la întrebarea unde? trebuie formulat în funcţie de cunoştinţele cititorului.
O localizare ca satul doljean Giurchiţa, să zicem, nu spune nimic cititorului din Moldova
sau Ardeal. Trebuie să adăugăm că el este situat la, bunăoară, 50 de kilometri de Craiova.
La fel, pentru cititorul din provincie, cartierul bucureştean Berceni va necesita, în unele
împrejurări, apoziţia situat în sudul Capitalei. Cel care redactează textul trebuie să cunoască
măcar în mare care este gradul de instrucţie şi de interes al presupusului său cititor.

IV. 2. Renunţaţi la introduceri inutile!

Iată o introducere nu numai inutilă, ci şi nocivă, din cel puţin două motive: ceea ce
comunică este un lucru cunoscut şi simţit de cititori, prin urmare, plicticos, şi, pe deasupra,
abate atenţia de la subiect:
Pentru că suntem în plină vară, iar temperaturile au atins, cel puţin în aceste zile,
valori de peste 37 de grade, primul-ministru Năstase a recomandat subordonaţilor săi din
prefecturi şi ministere să se îmbrace mai ”lejer”...
Şi în lead-ul care urmează, autorul o ia pe mirişte, divagând despre un subiect banal
fără nici o legătură cu cel propriu-zis:
Iulie nu este o lună oarecare, ci una aducătoare de multe artificii prin parcurile
bucureştene. Distracţia şi înfrăţirea între popoare începe la 4 iulie, cu fanfară, hot-dog şi
coca-cola în Cişmigiu. Continuă cu sărbătoarea francofonilor, pe 14 iulie, şi Jazz Concert
la ambasada fraţilor întru latinitate. Luna nu se sfârşeşte însă aici, şi acest lucru ne-a fost
reamintit de o inedită apariţie editorială.
Veţi observa că de-abia aici începe ştirea, căci ea continuă astfel:

22
Prin intersecţiile importante ale Capitalei se împarte, de câteva zile, gratuit,
numărul 1 al publicaţiei ”Leul din Babilon”. O revistă-magiu, pentru Irak şi preşedintele
Saddam Husein, cu ocazia zilei naţionale – 17 iulie. Un admirator cu bani de pe malul
Dâmboviţei (şi, totodată, partener de afaceri al regimului irakian) s-a gândit să-şi
manifeste public simpatia neţărmurită cu ţara supusă embargoului ONU, cu numai câteva
luni înainte de o eventuală intrare a României în NATO.

IV. 3. Mai lăsaţi ceva şi pentru paragrafele de dezvoltare!

Lead-ul care urmează, citat şi mai înainte, ar fi perfect dacă n-ar fi supraaglomerat:
Canalul american de televiziune CNN a plătit 30.000 de dolari pentru a procura 64
de casete video cu imagini din taberele de antrenament ale reţelei teroriste Al-Qaida, din
Afghanistan, în care membri ai acesteia testau pe câini arme chimice, imagini difuzate
duminică pe postul TV amintit, relevă cotidianul The New York Times în ediţia sa de
miercuri. Corespondentul CNN la Kabul, Nick Robertson, a recunoscut că ”o sursă” i-a
înmânat înregistrările video respective după ce le-a găsit într-o casă în care ar fi locuit Bin
Laden.
Pentru a degaja acest lead mult prea lung de unele informaţii, era de ajuns dacă
autorul lui punea punct după Afghanistan şi reformula partea a doua a frazei:
Pe aceste imagini, difuzate duminică pe postul TV amintit, membrii reţelei testau pe
câini arme chimice, relevă cotidianul The New York Times, în ediţia sa de miercuri.
Nu era nici o greşeală dacă menţionarea sursei era trimisă în sub-lead.
Este bine să nu spuneţi totul dintr-o suflare. Cititorul nu trebuie să perceapă gâfâitul
reporterului. Amănuntele secundare, dar întregitoare, trebuie lăsate pe seama paragrafelor de
dezvoltare. Aceasta şi este principala lor menire: să ofere informaţii noi, eventual
complementare, celor enunţate în pasajele anterioare.
O introducere sufocată de detalii comportă malformaţii genetice. Gândiţi-vă că
prima frază, de obicei mai amplă, n-ar trebui să depăşească 30 de cuvinte, inclusiv cele de
legătură (prepoziţii, conjuncţii). Altfel, lizibilitatea textului este în suferinţă. Iar cititorul nu
percepe uşor o frază lungă, mai cu seamă dacă ea este şchioapă, cu atributive care atârnă de
atributive, de exemplu, în care subordonatele sunt şleampăte.

IV. 4. Lăsaţi comentariile pe seama altora!

Ele nu au ce căuta în textele agenţiilor de presă şi nici, în general, în genurile


informative ale presei. Opiniile reporterilor/redactorilor nu au ce căuta în depeşele
agenţiilor. Grija lor scrupuloasă de a pune totul pe seama surselor (este adevărat că aşa a
spus sursa) vine din nevoia de a confirma, zi de zi, ştire de ştire, credibilitatea instituţiei,
bazată pe imparţialitate, dacă nu chiar obiectivitate.
Gazetarii de agenţie practică în exclusivitate ceea ce numim jurnalismul de
informare. El se opune jurnalismului de interpretare (note, comentarii, editoriale, pamflete
şi altele). Ambele au drept de cetate, în egală măsură, în lumea jurnalismului. Potrivit unei
formulări devenită dicton, faptele sunt sacre, opiniile libere.
Atâta doar că demarcaţia între cele două genuri trebuie să fie clară pentru cititor. Din
acest punct de vedere, presa românească este vulnerabilă. În cea anglo-saxonă se merge atât
de departe cu această distincţie, încât întâlnim pagini de fapte în opoziţie cu cele editoriale.
Acestea din urmă conţin articole de interpretare a evenimentelor, inclusiv comentarii.
Editorialul nu este decât o formă specială de comentariu, raporturile dintre cele două specii
fiind de diferenţă specifică / gen proxim.

23
Prin urmare, nici agenţiile de presă, nici jurnaliştii care le slujesc nu îşi permit să
includă opiniile lor în texte. Fiecare informaţie este atribuită unei surse. Este drept că,
potrivit unei convenţii, surse protejate, de genul observatorii, pot fi chiar gazetarii de
agenţie specializaţi pe vreun domeniu ori pe problemele politice, economice ş.a. ale unei
zone geografice, geopolitice etc.
Deputatul PSD Mădălin Voicu a făcut, ieri, la Camera Deputaţilor, o declaraţie
şocantă: ”Slujba de Înviere pe plajă este o ruşine şi o pată neagră pe frontispiciul Bisericii
Ortodoxe Române. Este asemănător sexului făcut pe stradă.”
De şocantă, este, într-adevăr, şocantă declaraţia, mai cu seamă în partea ei secundă.
Dar trebuie să lăsăm cititorul să perceapă singur acest lucru, nu să-i băgăm degetul în ochi,
sugerându-i că nu este destul de deştept pentru a-şi da seama el însuşi.
Un lead, altminteri excelent, al unei anchete, este ratat tocmai pentru că include un
comentariu. Pe deasupra, unul care nu excelează prin acuitatea observaţiei:
Pot încăpea 52 de litri de benzină într-un rezervor de 45 de litri? Răspunsul este da.
Se pare că în România, aflată într-o veşnică tranziţie, totul este posibil, chiar dacă lucrurile
frizează absurdul. Ce contează că se sfidează toate legile fizicii, dacă pe bonul fiscal de la
benzinărie scrie că ai pus în rezervor 52 de litri de benzină, chiar dacă fabricantul maşinii
garantează că nu pot intra mai mult de 45? Atât scrie, atât plăteşti! (Benzinăria
paranormală, Evenimentul Zilei, 07.10.02)
Fraza incriminată este, fireşte, cea care începe cu se pare că.
Iată o ştire cu o dublă greşeală majoră: prima este aceea că locul lead-ului este luat
de comentariu, iar cea de-a doua, comentariul însuşi:
Deşi poliţiştii se aşteptau ca frigul să mai potolească intenţiile criminale ale
vasluienilor, evenimentele recente au demonstrat exact contrariul. Consumul excesiv de
alcool şi divergenţele dintre tată şi fiu au mai făcut o victimă, miercuri, 4 decembrie, în
comuna Albeşti. Ion D., 45 de ani, necăsătorit, a murit pe loc, după ce a primit o lovitură în
cap de la tatăl său, Andrei D., 75 de ani. De o bună bucată de timp, relaţiile dintre cei doi
erau tensionate, deoarece bătrânul bănuia că fiul întreţine relaţii sexuale cu mama sa,
relatează RomNET. În dimineaţa blestemată, după ce amândoi au consumat mai cantităţi
de băuturi alcoolice, a izbucnit un alt scandal. Într-un acces de furie, bătrânul a pus mâna
pe o pilă triunghiulară şi a lovit năpraznic în fruntea fiului. Lovitura a fost atât de
puternică încât pila a penetrat în cutia craniană şi Ion D. a murit pe loc. Parchetul de pe
lângă Tribunalul Vaslui a emis pe numele bătrânului un mandat de arestare preventivă pe
30 de zile.
După cum se vede, comentariul este excesiv, ca să nu-i spunem chiar pe nume:
stupid. Cearta cu deznodământ fatal nu are cum să ilustreze intenţiile criminale ale
vasluienilor, nici evenimentele recente, de vreme ce aflăm despre unul singur.
Din punct de vedere strict jurnalistic, textul este ridicol şi în alte privinţe, dar nu este
locul aici să stăruim asupra altor aspecte.
Am citat şi într-altă parte introducerea rizibilă la un reportaj despre filme de servicii
funerare. Ea începea cu o reflecţie adâncă, faţă de care panseurile de cafenea ating
profunzimi metafizice:
Vrea, nu vrea, mai şi moare omul...

IV. 5. Respectaţi-vă cititorul!

Toate textele informative trebuie să respecte premiza ignoranţei totale a cititorului în


legătură cu subiectul abordat. Fiecare dintre ele trebuie astfel redactat încât un om care n-a
aflat deocamdată nimic despre eveniment ori n-a văzut în viaţa lui un ziar, să înţeleagă
negreşit şi fără exces de efort intelectual despre ce este vorba.

24
Sau, mai plastic formulat: nu există bancuri vechi; pentru un nou-născut, fiecare
banc e nou.
Este unul dintre motivele pentru care cele mai multe ştiri nu trebuie să înceapă cu
substantive articulate cu articol hotărât. Vom scrie, aşadar, mai bine
un avion al cursei Tarom s-a prăbuşit, ieri, la Baloteşti
decât
avionul cursei Tarom s-a prăbuşit...
De altfel, aşa s-ar înţelege că este unicul. Şi cui foloseşte să ne batem joc de biata
companie naţională?
Excepţie de la această regulă fac ştirile de revenire asupra unui eveniment despre
care s-a mai scris (follow-up). Dar, în chiar lead-ul unor asemenea follow-up-uri, trebuie să
facem o trimitere clară la subiectul ştirii la care am revenit.
Astfel, prima ştire, cea de bază, poate să înceapă cu
un avion al cursei Tarom s-a prăbuşit ieri la Baloteşti.
În schimb, ştirea de revenire va putea arăta astfel:
O posibilă cauză a prăbuşirii, ieri, la Baloteşti, a avionului Tarom... este..., a
anunţat...
Una din modalităţile de respectare a regulii premisei ignoranţei cititorului este aceea
de a identifica personajele nu în lead, ci de-abia în sub-lead ori în primul paragraf de
dezvoltare. Această metodă este foarte frecventată de jurnalişti. Iată şi o ilustrare a ei:
Un handicapat motor a dat în judecată un club de streap-teasse din Florida, pentru
că nu a putut să intre cu scaunul cu rotile într-una din sălile unde ”artistele” dansau în
poala clienţilor. Edward Law a intentat proces clubului ”Wildside Adult Sports Cabaret”,
susţinând că respectivul stabiliment a încălcat legea privind drepturile persoanelor cu
nevoi speciale... (Adevărul, 18.07.02)
În ştirile de opinie pe teme politice întâlnim frecvent acest procedeu:
Preşedintele României a luat poziţie în favoarea Statelor Unite în disputa dintre
acestea, pe de o parte, şi Germania şi Franţa, pe de alta. Într-un discurs rostit în faţa
camerelor reunite ale Parlamentului, Ion Iliescu a declarat: ”...”.
Este limpede că cititorul nu va avea nici cea mai mică ezitare în a identifica unul şi
acelaşi personaj, indicat în prima frază prin calitatea sa, iar în cea de-a doua prin nume şi
prenume. Această modalitate permite şi aerisirea lead-ului. Aici avem unul cu sub-lead.

IV. 6. Citaţi ceea ce este de citat!

O altă regulă jurnalistică spune că citatele nu au ce căuta în lead. De obicei, atunci


când o declaraţie a unui personaj se cere adusă la cunoştinţa cititorilor, vorbele acestuia sunt
introduse de-abia în al doilea alineat, corespunzând primului paragraf de dezvoltare.
În lead-ul propriu-zis, textul care introduce declaraţia este formulat cu vorbele
gazetarului. Acestea pot reprezenta un rezumat al declaraţiei/declaraţiilor care urmează, o
sinteză a acestora sau o modalitate de a scoate în evidenţă ce aduce nou şi/sau important
faptul de opinie ce urmează a fi comunicat.
Bunăoară, un asemenea lead poate fi formulat astfel:
Lupta împotriva corupţiei, aceasta este, în opinia preşedintelui ţării, principalul
obiectiv al României.
După care poate urma citatul, inclus în sub-lead, ca în exemplul care urmează, ori în
primul paragraf de dezvoltare:
Vorbind ieri în faţa camerelor reunite ale parlamentului, preşedintele Iliescu a
subliniat că ”trebuie pus cu orice preţ capăt acestui capitalism de cumetrie.”
Iată un lead, urmat de citat corect redactat:

25
Un conflict cu Irakul – în cazul în care va exista unul – nu va declanşa cel de-al
treilea război mondial, a declarat ministrul american al apărării, Donald Rumsfeld, într-un
interviu acordat canalului de televiziune CNN.
”Nu pot spune dacă utilizarea forţei în Irak va dura cinci zile, cinci săptămâni sau
cinci luni, dar vă asigur că nu va dura mult. Nu va avea loc un al treilea război mondial”, a
subliniat el, amintind că forţele SUA sunt acum ”mult mai puternice” decât în urmă cu 10
ani, în timpul Războiului din Golf.
În exemplul următor, un lead redactat de jurnalist, care rezumă esenţialul, este urmat
de citatele care îl susţin:
Încă din anii 60, guvernele europene au cedat în faţa terorismului, făcând astfel
posibile, în cele din urmă, atentatele din 11 septembrie, se arată într-o controversată carte
scrisă de Alan Dershowitz, un reputat jurist american.
”Între 1968 şi 2001, comunitatea internaţională a recompensat şi legitimat
terorismul, în loc să-l pedepsească şi să-l condamne”, se arată în numărul de ieri al
cotidianului britanic ”The Guardian”, care publică extrase din cartea lui Dershowitz.
”Din această perspectivă, nu e de mirare că am trăit ororile din 11 septembrie. Cei
care i-au răsplătit pe palestinieni după actele de terorism, în special aliaţii noştri europeni
şi Naţiunile Unite, au făcut ca 11 septembrie să nu poată fi evitat. Recompensând
terorismul palestinian şi după 11 septembrie, ei continuă să favorizeze comiterea unor noi
atacuri teroriste”, se arată în fragmentele din cartea lui Dershowitz, apărute în ”The
Guardian”. (De vină pentru atacurile teroriştilor din 11 septembrie cică ar fi Europa Şi
ONU, Adevărul, 10.09.02)
Iată un alt exemplu nimerit în acest sens.
Ieri, secretarul american al Apărării, Donald Rumsfeld, care nu şi-a ascuns,
în ultima vreme, iritarea provocată de liderii din “vechea Europă”, a pus pe acelaşi plan
Germania cu Libia şi Cuba, state aflate pe lista neagră a democraţiilor occidentale.
Vorbind în faţa Congresului SUA despre susţinerea internaţională faţă de campania
antiirakiană, Rumsfeld a afirmat: “Există numeroase ţări care au dat de înţeles că vor să
sprijine coaliţia pentru reconstrucţia Irakului, după înlăturarea lui Saddam Hussein. În
plus, există trei sau patru ţări care au declarat că nu vor face nimic în acest sens. Cred că
Libia, Cuba şi Germania au lăsat să se înţeleagă că nu vor face nimic în acest sens”.
Iată, în schimb, un citat care nu avea ce căuta în lead:
”Eram undeva în dreptul catedralei şi am auzit un zgomot înfundat. Nici nu-i
dădeam atenţie dacă nu auzeam ţipete în spatele meu. O femeie zbiera ca din gură de
şarpe, că dedesubt sunt două suflete. Atunci mi-am dat seama că malul se surpase şi
înghiţise doi oameni.” Unul dintre puţinii oameni care treceau ieri la ora prânzului prin
centrul Orşovei, povesteşte cu groază cum doi muncitori au fost îngropaţi de vii, la mai
bine de 10 metri sub pământ. (Adevărul, 28.11.02)
Acest text păcătuieşte prin faptul că nu captează de la bun început atenţia cititorului.
Pentru a fi salvat, el trebuie reformulat în întregime. Eventual aşa:
Doi muncitori şi-au pierdut viaţa, ieri, înghiţiţi de un val de pământ de zece metri.
Ei lucrau pe şantierul noii Catedrale care se ridică în centrul Orşovei, când...
Aici ar fi trebuit să urmeze un scurt pasaj care să descrie împrejurările în care s-a
petrecut nenorocirea, după care s-ar fi putut introduce citatul astfel:
Un martor, XY, ne-a relatat...
Ca orice regulă jurnalistică, şi aceasta comportă numeroase excepţii. Potrivit
acestora, citatul îşi poate găsi locul în lead, dar cu anumite condiţii: el trebuie să fie succint,
să conţină o formulare frapantă, dacă se poate memorabilă şi, totodată, să ne ofere esenţialul
respectivului fapt de opinie.
Pe cât posibil, aceste condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, ceea ce nu este, fireşte,
totdeauna cu putinţă. Iar acel fapt de opinie trebuie să fie important ori să aducă noutăţi

26
interesante faţă de ceea ce s-a spus până atunci în chestiune. Importanţa poate fi evaluată cel
mai adesea după criteriul probabilelor consecinţe asupra vieţii cetăţenilor.
Iată un exemplu de reuşită. Este vorba despre relatarea unei întruniri în care Vasile
Lupu şi Andrei Marga pun bazele unui nou partid, de fapt congresul aripii anti-Ciorbea a
PNŢCD:
”Liderii sunt acolo, în Rosetti, partidul este aici”, a spus Călin Cătălin Chiriţă,
sâmbătă, de la tribuna amenajată pe scena Teatrului Naţional, pentru congresul
ţărăniştilor care nu-l recunosc ca şef pe Victor Ciorbea. Într-adevăr, deşi s-a temut că
participarea va tinde către zero, echipa Lupu-Marga-Chiriţă a izbutit să aducă ceva popor
ţărănist la întrunirea de sâmbătă. Sala Teatrului Naţional a fost aproape plină. Şi nu cu
lume scrobită, cu imitatori ai stilului Sârbu-Mureşan (costume de firmă, odicoloane
scumpe), ci cu membrii de rând ai partidului, care, se vedea de la o poştă, n-au prea ştiut
să profite de binefacerile guvernării 1996-2000. (Adevărul, 20.08.01)
Câteva precizări pentru cei care au uitat sau nu ştiu. În Piaţa Rosetti din Capitală se
află sediul central al PNŢCD. Călin Cătălin Chiriţă, fost candidat (fără succes) al acestui
partid pentru succesiunea lui Viorel Lis, Victor Ciorbea şi Crin Halaicu la postul de primar
general al Capitalei, completa triumviratul care se împotrivea aripii Ciorbea.
De observat că lead-ul de mai sus întruneşte cumulativ cerinţele unui lead-citat. El
răspunde bine şi la întrebările principale legate de acest eveniment: Cine? (Călin Cătălin
Chiriţă), ce? (”Liderii sunt acolo, în Rosetti, partidul este aici”, a spus), când? (sâmbătă),
unde? (de la tribuna amenajată pe scena Teatrului Naţional) în ce împrejurări?, variantă
pentru cum? (pentru congresul ţărăniştilor care nu-l recunosc ca şef pe Victor Ciorbea.)
De remarcat, de asemenea, că propoziţiile primului paragraf de dezvoltare (Într-
adevăr, deşi ...), aduce, prin observaţiile sagace şi bine formulate ale autorului, elemente de
susţinere a lead-ului, axat pe cea mai interesantă declaraţie selectată de reporter din câte se
vor fi formulat la aceea reuniune politică. Este o veritabilă bijuterie jurnalistică.
Trecând peste inabilitatea construirii lead-ului, în pasajul care urmează, citatele sunt
corect alese, atât cele scurte, cât şi cel lung:
Pentru că suntem în plină vară, iar temperaturile au atins, cel puţin în aceste zile,
valori de peste 37 de grade, primul-ministru Năstase a recomandat subordonaţilor săi din
prefecturi şi ministere să se îmbrace mai ”lejer” şi să renunţe astfel la ”formalism”, pentru
a face faţă mult mai uşor căldurii. ”Ar fi o chestiune şi de sănătate şi de comoditate. Nu
trebuie totuşi să ducem lucrurile foarte departe pentru că nu sugerez blugii sau sandalele.
Dar cred că putem, cu decenţă, într-un mod foarte civilizat să ne adaptăm la ceea ce
înseamnă o condiţie diferită de climă”, a spus primul-ministru. (Miniştrii vor renunţa la
costume şi cravate, Jurnalul Naţional – 22.06.02)
O altă regulă a citării spune că greşelile aproape fireşti pe care le face în vorbire
sursa pot şi trebuie să fie corectate tacit de ziarist. Nu de dragul lustruirii sursei, ci de dragul
cititorului, pentru ca lectura să fie mai fluentă pentru el. Dar există numeroase situaţii în
care aceste greşeli sunt transcrise ca atare, mai ales când ele caracterizează gândirea sau
exprimarea sursei. Se aplică, în acest caz, regula pasărea pre limba ei piere:
”Toată această acţiune sigur că are în spate un scenariu (...). Toate aceste încercări
sunt sortite de eşec (sic!). Văcăroiu n-a primit nici un ban! Nici ăia 700 de mii de dolari
(oferiţi de Vântu pentru înfiinţarea BID – n. red.) nu i-am luat şi era, să ştiţi, dreptul meu,
să-i iau, că am făcut un contract de prestări de servicii... Nimeni nu mă are la mână cu
nimica!” Cu tot năduful din spusele de mai sus, şeful Senatului nu a vrut să dezvăluie cine
este regizorul scenariului sortit ”de eşec”... (Adevărul, 10.10.02)
Aceeaşi regulă a aplicat-o şi redactorul care i-a conferit personajului Trofeul Gâgă:
Senatorul PSD Ion Predescu, care a observat în CNSAS ”tendinţe răsculative”
(Trofeul Gâgă, Adevărul, 02.11.02)

27
Tot o regulă spune că preferabile sunt sursele experte, dar că şi ele trebuie citate în
vorbire directă doar când comunică o apreciere în această calitate. Dacă ele doar povestesc o
întâmplare, este mai convenabil să le cităm în vorbire indirectă, pentru că ea ne permite să
extragem esenţialul dintr-o lungă declaraţie ori s-o rezumăm. Într-o ştire despre arme găsite
ascunse într-un parc din Capitală, întâlnim pasajul de mai jos:
”Gardienii un observat un bec spart la un stâlp de iluminat şi au verificat zona. În
timpul cercetării, ei au găsit armele, ascunse sub crengi, pe malul lacului Cocioc. Erau în
două pungi de plastic, una fiind deschisă. Una dintre arme, un pistol mitralieră de calibrul
7,62 mm, era de producţie iugoslavă, cealaltă fiind un pistol de calibrul 7,65 mm, cu
încărcător şi cartuşe. Ambele aveau pat rabatabil”, ne-a mai spus col. (r) Nacu.
Prima parte (gardienii au observat... una fiind închisă) se putea relata în vorbire
indirectă, citându-l pe colonelul care oferă informaţia. Partea a doua, adică restul declaraţiei,
putea să rămână între ghilimele.
Iată un citat care ignoră orice regulă:
Tega Moceanu, în vârstă de 22 de ani, locuieşte împreună cu familia sa la Houston,
dar are cetăţenie română: ”Am auzit de mai multă vreme de acest tânăr jucător şi am
discutat de câteva ori cu tatăl său. Ne-am documentat şi am ajuns la concluzia că este util
echipei naţionale. Are 22 de ani, o înălţime de 2.02 metri şi este foarte puternic. Poate să
joace şi pivot şi extremă, aşa că se încadrează perfect în schema noii echipe naţionale,
formată din jucători tineri, mulţi dintre ei activând în campionatul nord-american.
Moceanu este cetăţean român, iar singurul lucru pe care îl avem de făcut este acela de a-l
legimita la FIBA”, a spus Dobrescu. (Vărul lui Dominique Moceanu va juca în echipa de
baschet a României – Bună ziua, Braşov – 22.06.02)
Acest textuleţ este criticabil din mai multe puncte de vedere.
Mai întâi pentru că citatul este mult prea lung.
În al doilea rând pentru că sursa (a spus Dobrescu) este introdusă mult prea târziu. În
asemenea situaţii trebuie să ţinem cont de faptul că cititorul vrea să ştie din capul locului ale
cui vorbe le citeşte. Rareori poate fi el creditat cu răbdarea de a citi două-trei fraze înainte
de a afla cine i le comunică.
În astfel de situaţii trebuie procedat altfel. Sursa este introdusă după prima frază sau
chiar după primul predicat, după care se poate relua citatul.
În al treilea şi nu în ultimul rând, pentru că acest pasaj nu trebuia citat. El putea fi
rezumat în vorbire indirectă. Informaţiile din text ar fi fost, fireşte, atribuite sursei.
Pasajul Ne-am documentat şi am ajuns la concluzia că este uşor redundant. Puteau
să ajungă la o concluzie fără o documentare?
În paranteză fie spus, unii gazetari insistă pe modul în care au obţinut informaţia, în
loc să le comunice pur şi simplu. Această metodă este rareori recomandabilă. Ea este
asemenea licenţei poetice, la care puţini artişti îşi pot permite să recurgă. Având în vedere
că, totuşi, aici, sursa este, judecând după ceea ce ne comunică, una expertă, puteau fi puse
între ghilimele doar câteva cuvinte şi sintagme: ”util”, ”foarte puternic”, ”poate să joace şi
pivot şi extremă, aşa că se încadrează perfect”.

IV. 7. Renunţaţi la descrieri!

O interdicţie precizează că descrierile sunt de evitat în lead. Excepţia se admite, între


altele, atunci când rezultatele unei observaţii atente şi sagace pot rezuma esenţialul. În acest
caz avem de-a face, fireşte, cu un lead amânat, ca în exemplul care urmează:
Marţi după-amiază, oraşul Pucioasa de Dâmboviţa a avut parte de un spectacol
unic: o paradă de limuzine de lux, combinată cu o defilare a unor VIP-uri locale şi cu o
droaie de băieţi de băieţi din Bucureşti. Aceasta a fost înmormântarea lui Vasile Gheorghe,

28
zis şi Gigi Kent, considerat a fi unul din naşii lumii interlope din Capitală. (Înmormântarea
lui Gigi Kent, sau cum se îngroapă şase milioane de dolari, Adevărul, 09.10.02)
Intrarea în subiectul propriu-zis nu trebuie să întârzie, potrivit unor prescripţii ale
manualelor occidentale, mai mult de cinci-şase paragrafe scurte, pentru că apare riscul
plictisirii cititorului. În acest exemplu, cea de-a treia frază intră de-a dreptul în subiect. În
paranteză fie spus, restul textului este plin de numeroase alte observaţii savuroase despre
eveniment, semn că reporterul-sursă a urmărit desfăşurarea lui cu atenţie şi inteligenţă.
Iată un alt reuşit lead descriptiv care te îndeamnă să continui lectura reportajului:
Patru dimineaţa. Ţânţarii încep să muşte serios la Sfîntu Gheorghe – Deltă. Ceaţa
aşternută peste noapte dezgoleşte treptat siluetele cătrănite ale lotcilor trase la mal.
Noaptea a fost albă pentru pescarii din sat. La ”Toana pierdută”, o crâşmă de tablă
ruginită, cu mese lungi din lemn negeluit, încep să se strângă pe scară. Parte din ei vin de
pe Dunăre unde, peste noapte, au dat nişte toane de scrumbie, adică şi-au lansat plasele în
derivă şi au plutit de fiecare dată cam o oră – o oră şi jumătate, până să le strângă. Ceialţi
trag un cocârţ mic înainte de a ieşi în mare, după sturion. Pleacă la ohane, la carmace şi
la talienele gigant. (Sturionul, porcul pescarului din Sfântu Gheorghe – Deltă, Adevărul,
03.06.02 – reportaj, FV)

IV. 8. Evitaţi enumerările fastidioase!

Dacă ele nu reuşesc să aglutineze contraste, riscă să plictisească cititorul înainte de a


apuca acesta să intre în subiect.
Iată, pentru început, un bun contrast construit din enumerări de fapte reprezentând
elemente de background:
Un procuror suspendat şi cercetat cu asiduitate de patru luni de zile (Alexandru
Lele); un altul, care s-a sinucis, după ce a fost trimis să facă lumină în ”şerpăraia” de
interese din Bihor (Cristian Panait); un contrabandist condamnat ”la locul de muncă”
(Adrian Pocşe); o sumedenie de groteşti decizii judiciare, de la o percheziţie suspendată
din cauza unui cameraman şi până la un examen psihiatric post-mortem. Toate acestea,
precum şi altele, mai mărunte, dar la fel de lipsite de logică, au fost declanşate de ceea ce
părea la început a fi doar o banală arestare a unui suspect de contrabandă: Adrian Tărău,
unul din sponsorii de nădejde ai PSD în judeţul Bihor. (Adrian Tărău – invitat de onoare la
festinul electoral al PSD Bihor, Adevărul, 02.07.02)
Iată şi un alt lead, pe un subiect înrudit, care speculează bine antiteza, punând,
pentru aceasta, în prim plan tot elemente de context:
”Am să fac tot ce pot ca să-l scot pe acest procuror Panait din magistratură” – aşa
a declarat într-o seară, le televiziune, deputatl PSD Viorel Gheorghiu, cel acuzat că şi-a
înscenat furtul propriei maşini pentru a înşela societatea de asigurări.
Câteva săptămâni mai târziu, lui Gheorghiu i-a ieşit, într-un fel, pasienţa:
procurorul Cristian Panait ieşea din magistratură şi din viaţă, aruncându-se de pe bloc în
urma unui ”complex de factori psihostresori”, pe care Parchetul CSJ refuză în continuare
să-l detalieze.
Deputatul Gheorghiu avea motive seriose să se teamă de Panait. Rechizitoriul
întocmit, care vede pentru prima dată lumina tiparului, spulberă toate aiurelile pe care, de
luni de zile, le invocă deputatul în apărarea sa. (Iată una dintre adevăratele cauze care l-ar
fi putut împinge la sinucidere / Recizitoriul zdrobitor al procurorului Panait în cazul
”hoţului” propriului BMW, deputatul PSD Gheorghiu, Adevărul, 27.08.02)
Un alt lead, de acelaşi tip, devine obositor prin conglomeratul de enumerări:
Implicarea militarilor în operaţiuni de anvergură desfăşurate pe teritoriul
american, fabricarea de vaccinuri, substanţe antimicroniene şi antidoturi pentru protejarea

29
cetăţenilor de acţiunea agenţilor patogeni mortali, extinderea prerogativelor FBI,
restricţionarea accesului public la date secrete, modernizarea sistemelor computerizate de
securitate, întărirea securităţii în porturi, adoptarea unor standarde identice de către toate
statele din componenţa SUA pentru obţinerea permisului auto (singurul act de identitate),
precum şi revizuirea normelor internaţionale în privinţa extrădării sunt doar câteva dintre
propunerile cuprinse în primul plan al strategiei naţionale pentru prevenirea terorismului
în istoria Statelor Unite.
Cum putea fi făcut mai suplu acest lead obez ne dăm seama după felul în care arată
primul paragraf de dezvoltare:
Planul, care urma să fie prezentat ieri congresmanilor (sic!) de către şeful
administraţiei de la Washington, George W. Bush, mai acordă (eventual, mai prevede,
preconizează etc.) (Pentru prima oară în istoria Statelor Unite, Casa Albă a elaborat o
strategie naţională pentru combaterea terorismului, Adevărul, 17.07.02)

IV. 9. Eliminaţi repetiţiile!

În exemplul care urmează, informaţiile expuse în lead sunt reluate, parţial, nu numai
inutil, ci şi greşit, în primele paragrafe de dezvoltare:
Marius Ciubucciu a fost ani întregi poliţist, subofiţer în cadrul Poliţiei Galaţi.
Marius a ales, la 28 de ani, să renunţe la haina de poliţist şi să plece în America doar
pentru că soţia lui, Irina, a câştigat la ”Loteria vizelor”. Pentru Marius a fost o hotărâre
greu de luat, nu se gândise niciodată că ar putea părăsi ţara pentru totdeauna, că şi-ar
putea părăsi meseria, prietenii. Cu toate acestea, el a devenit american.
(...)
A plecat în aprilie 2001. ”A fost ciudat. Nu mă gândisem niciodată că într-o zi voi
pleca definitiv. Nu mi-am dorit acest lucru. Paradoxal, totul a început de la ”Loteria
vizelor”. Aşa am ajuns în Statele Unite, la Greensboro. Am luat-o de la zero. Şi nu a fost
uşor. Aveam acolo rude, a fost norocul nostru.”
Fostul poliţist a luat viaţa de la început. Şi-a găsit de lucru la un depozit. A avut şi
câte două servicii. Dar la prima sa dragoste nu a renunţat. Şi-a continuat antrenamentele
la kumite – lupte libere, sportul la care în ţară adunase un palmares de invidiat. (Samuraiul
din Galaţi, campion în America, Evenimentul Zilei, 08.07.02)
Textul de mai sus vădeşte o documentare precară. Astfel nu se poate explica de ce
declaraţia personajului vine să reia, fie şi parţial, informaţiile pe care le aflasem din
introducere. Riscul este acelaşi: cititorul aţipeşte în loc să parcurgă textul până la capăt.
Atunci când redactăm unul mai lung, trebuie să avem grijă să relansăm, din loc în loc,
interesul pentru el.
În paranteză fie spus, franţuzimul a ales nu indică un stil ales.

IV. 10. Feriţi-vă de întrebări!

O altă recomandare se referă la evitarea întrebărilor în lead. Excepţiile de la această


regulă sunt şi ele numeroase. Ele apar mai ales atunci când redactorul reuşeşte să facă
atractiv astfel o temă altminteri nu foarte interesantă sau când încearcă o identificare între
personajul său şi un număr cât mai mare de cititori. Iată un bun exemplu care ilustrează
legitimitatea excepţiei:
Pot încăpea 52 de litri de benzină într-un rezervor de 45 de litri? Răspunsul este da.
(...) Ce contează că se sfidează toate legile fizicii, dacă pe bonul fiscal de la benzinărie
scrie că ai pus în rezervor 52 de litri de benzină, chiar dacă fabricantul maşinii garantează
că nu pot intra mai mult de 45? Atât scrie, atât plăteşti! (Benzinăria paranormală,
Evenimentul Zilei, 07.10.02)

30
Şi încă un exemplu în acelaşi sens:
Cine şi-ar fi putut imagina vreodată că un cuvânt în limba engleză poate valora
peste 250 de milioane de dolari? Pare incredibil, însă acesta este motivul invocat de către
ministrul finanţelor în încercarea de a explica decizia Băncii Mondiale şi, mai ales, a FMI,
de a ne amâna banii cel puţin încă vreo câteva săptămâni.
”Externalization” este buba, cuvântul-cheie care a barat drumul banilor de la cele două
instituţii către România. Adică, ăia de la Washington, mai grei de cap, nu vor să priceapă
că ”externalization” este unul şi acelaşi lucru cu ”play-off”, care pe româneşte înseamnă
concedieri. (George Solomon, Guvernul român îi învaţă englezeşte pe inşii de la FMI,
Adevărul, 23.05.02)

IV. 11. Negaţia

Formulările pozitive sunt preferate celor negative din două motive.


Primul este acela că un nu poate cădea la culegere sau ochiul cititorului fuge peste
el. Rezultatul este aceeaşi hibă jurnalistică: confuzia.
Cel de-al doilea poate fi formulat astfel: formula pozitivă este mai dinamică, iar
textul jurnalistic trebuie să fie alert, antrenant.
În loc de
combatanţii nu se mai bat
vom scrie, mai bine,
adversarii au căzut la pace.
Excepţia de la această regulă apare atunci când evenimentul a fost cu totul neaşteptat
ori tocmai negaţia îi conferă interesul:
Nu campionul, ci out-sider-ul a câştigat meciul.
Cu toate acestea, în loc de
Nadia Comăneci nu a participat la festivitate
vom scrie că ea
a lipsit
Dubla negaţie este şi ea de evitat, chiar dacă înţelesul ei este pozitiv. Ea poate arăta
cât de elegant în textele eseistice, ştiinţifice etc., dar este de evitat în cele jurnalistice de
informare. Motivul este acela că dubla negaţie poate suna emfatic. De asemenea, ea
presupune din partea cititorului un efort suplimentar de decodificare a sensului. Nu putem fi
siguri că el este dispus, de fiecare dată, să-l facă.

IV. 12. Atenţie la prescurtări!

România a beneficiat de multe fonduri comunitare, a apreciat ieri Helena Fazenda,


magistratul de legătură al OLAF pentru România, subliniind că anchetatorii români
colaborează cu OLAF în instrumentarea dosarelor privind deturnarea de fonduri
comunitare. (Adevărul, 19.11.02)
Câţi cititori vor fi ştiind ce este OLAF? Iar ştirea nu ne spune acest lucru nici în
partea rămasă necitată. Întâmplarea ne-a venit în ajutor şi am aflat, din altă sursă mass-
media ce este misteriosul OLAF:
Directorul Oficiului European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF), Franz Breuner, a
anunţat ieri că jurnaliştii acreditaţi la instituţiile guvrnamentali vor fi cooptaţi în
descoperirea deturnărilor de bani europeni.
Aici, introducerea siglei este corectă. Defectele acestui textuleţ sunt altele. Lead-ul
ar fi fost, fără doar şi poate, mai atractiv dacă punea accentul pe ideea că jurnaliştii sunt
antrenaţi la lupta împotriva corupţiei. Sursa de la care am aflat acest lucru (Directorul

31
Oficiului European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF), Franz Breuner, a anunţat) putea fi citată
la coada lead-ului, chiar dacă, în acest caz, ea răspunde şi la întrebarea cine.
Aşa cum aţi putut deduce din exemplul de mai sus, regula siglelor spune că ele
trebuie introduse după denumirea completă a instituţiei. Cu alte cuvinte, va trebui să
redactăm astfel:
Oficiul Logaritmic de Alfabetizare a Familiştilor (OLAF), ca să traducem cum ne
trece prin cap iniţialele neexplicate. Odată amintită sigla astfel, ea poate fi folosită în
paragrafele următoare, pentru desemnarea instituţiei.
Regula comportă cel puţin două excepţii. Prima se referă la prescurtările îndeobşte
cunoscute (PSD, PNŢCD, OPC etc.), cealaltă la lead. Pentru a nu-l supraîncărca, vom evita,
în lead, o formulare de tipul Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor (OPC). Vom prefera o
perifrază de genul inspectorii de specialitate. Dar într-unul din primele paragrafe de
dezvoltare putem introduce formula Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor (OPC). În cele
care urmează, putem folosi, pentru a arăta că recurgem la aceeaşi sursă, fie Oficiul, fie OPC.

IV. 13. Traduceţi, traduceţi!

Una din obligaţiile jurnalistului este să traducă, în limbaj universal accesibil,


jargoanele diferitelor profesiuni. Un text poate să fie oricât de doct, dar să nu valoreze nimic
din punct de vedere jurnalistic dacă cititorul nu-l pricepe sau are dificultăţi în înţelegerea lui.
Când reporterul preia formulări din limbajul de specialitate, crezând, probabil, că o
face de dragul preciziei, rezultatul poate fi un pas spre ridicol:
...poliţiştii braşoveni au reuşit să-l vâre după gratii pe autorul unui asasinat în scop
de jaf.
E locul, poate, să observăm că folosirea expresiilor autorul asasinatului,
accidentului, violului etc., atât de nefericite, indică, nu mai puţin, comoditatea jurnalistului,
care nu se osteneşte să caute expresia potrivită. În asemenea cazuri s-ar potrivi, probabil,
presupusul infractor, doar presupus pentru a nu cădea în greşeala deontologică de a ne
pronunţa noi înaintea instanţelor asupra vinovăţiei cuiva.
Iată încă un exemplu de text preluat aproape motamo de la sursă, fără cel mai mic
efort din partea reporterului de a-l traduce într-un limbaj viu:
Un studiu efectuat de mai multe institute din domeniul silviculturii şi agriculturii
(Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, Academia Română etc.) arată că în România a
început să se manifeste un puternic fenomen de deşertificare din cauza încălzirii progresive
a atmosferei şi a reducerii cantităţii de precipitaţii. Acest fenomen limitează creşterea şi
dezvoltarea productivităţii agricole, forestiere şi piscicole, fiind afectată în mod implicit şi
economia României pe ansamblu.
Ca să fie viguros – iar aceasta este una din însuşirile lui de bază – stilul jurnalistic
trebuie să fie apropiat de limbajul vorbit, evitând totodată apelativele şi interjecţiile la care
recurge frecvent acesta.

IV. 14. Explicaţi, explicaţi!

Unele ziare l-au poreclit pe Byers Spinocchio (de la ”spin”, manipulare şi


Pinocchio, băieţelul mincinos din poveste. (Un ministru îşi dă demisia, dar Tony Blair îşi
menţine invitaţia la ceai adresată ”donatorului” – Adevărul, 31.05.02)
Orice informaţie nou introdusă, dar insuficient de clară pentru cititor trebuie
explicată cât mai repede după ce a fost furnizată, aşa cum se şi întâmplă în exemplul de mai
sus.

32
În cel care urmează, desluşirea survine în ultima frază, dar ea a fost furnizată parţial
şi înainte de prima, în lead-ul textului, pentru că partea citată aici reprezintă primele
paragrafe de dezvoltare:
...campionii acestor produse sunt americanii. Între 1996 şi 1998, cifra de afaceri a
puternicului concern agro-alimentar Monsanto a crescut de şase ori. În SUA, ca şi în
America Latină şi în Asia de Est, produsele alimentare modificate genetic capătă extindere.
Pe de altă parte, în Europa ele sunt puţin extinse, suprafeţele cultivate cu plante
transgenetice sunt foarte limitate, iar activităţile şi metodele experţilor în ”ştiinţele vieţii” -
obiectul unor critici tot mai vehemente. În principiu, este vorba de a interveni în structura
genelor anumitor plante pentru a le schimba caracteristicile şi a le face mai rezistente la
dăunători sau imune la ierbicide, ori a spori considerabil producţia la hectar. (De la
Frankenstein la Frankenfood / Alimentele modificate genetic (OMG), binefacere sau
coşmar pentru omenire? / Poate omul rivaliza cu Dumnezeu?, Adevărul, 24.06.01,
sublinierile din text apar în original - FV)
De regulă, asemenea explicaţii trebuie să preceadă informaţia necunoscută ce va fi
introdusă. Aici, această cerinţă este îndeplinită cel puţin în parte. Şi tot de regulă, cu
asemenea explicaţii trebuie să avansăm prudent, dinspre simplu spre complex, dinspre
lucrurile bine ştiute spre cele mai puţin cunoscute de cititor. Altminteri, în clipa în care i se
pare doar că nu ne poate urmări uşor, cititorul ne părăseşte. Şi atunci, textul nostru poate fi
genial, că tot degeaba a fost scris.
Iată două exemple în care explicaţiile, deşi vin după, sunt foarte bune:
Îmbrăcaţi în costume tradiţionale, grupuri de ţărani din Maramureş, cu prapori în
frunte (icoane sfinţite împodobite cu ştergare) au ajuns, ieri, la Nicula... (Zeci de mii de
pelerini au venit la Mănăstirea Nicula, Adevărul, 15.08.02)
În ultimii 11 ani, reforma economică a României a fost caracterizată de ceea ce
putem numi un ciclu ”stop-go”. Ce înseamnă asta? Reformele macroeconomice au fost
pornite într-o manieră eficientă de mai multe ori, însă ele nu au fost susţinute de reforme
structurale. Ca rezultat, creşterea economică nu a fost susţinută, s-a clătinat, reforma a
eşuat, iar ciclul ”stop-go” s-a tot repetat. (Ziad Alahdad, şeful biroului Băncii Mondiale
din Români, Anul 2002, un moment oportun pentru privatizare, Adevărul, 09.05.02)
În exemplul care urmează, regionalisme sau elemente de limbaj profesional
provenite, probabil, din idiomul lipovenesc al limbii ruse, care dau savoare reportajului,
sugerând autenticitatea faptelor prezentate şi o bună documentare, sunt explicate bine, fără
cea mai mică ostentaţie:
...La ”Toana pierdută”, o crâşmă de tablă ruginită, cu mese lungi din lemn negeluit,
încep să se strângă pe scară. Parte din ei vin de pe Dunăre unde, peste noapte, au dat nişte
toane de scrumbie, adică şi-au lansat plasele în derivă şi au plutit de fiecare dată cam o
oră – o oră şi jumătate, până să le strângă (...) Cei cinci îşi aşează ordonat carmacele, un
fel de cârlige de 12 centimetri, înşirate din metru în metru pe o sfoară din relon, lungă de
kilometri (...) În tăcere, cei cinci se urcă în caiuce, un fel de lotci mai mari, din lemn de
brad, cu coaste din stejar. Lângă carmace se află şi ohanele de schimb, plase cu ochiuri
între 10 şi 20 de centimetri şi cu o lungime de 2-3 kilometri. (...) O altă păstrugă s-a
încurcat în plasă. Încă o ceacuşcă peste ţeastă şi pestele aruncat lângă restul capturii. (...)
Delicatesa e storceacul, tot un fel de ciorbă, dar din sturion fiert în zer. (...) Din placenta
de icre negre se face o plăcintă numită proboi. Tot nişte plăcinţele, piroşti cu verzeacă, se
fac din măduva spinării. (Sturionul, porcul pescarului din Sfântu Gheorghe – Deltă,
Adevărul, 03.06.02 – reportaj, FV)

33
IV. 15. Recurgeţi la antiteze!

Un bun jurnalist va şti întotdeauna să speculeze contrastele. Antiteza conferă


tensiune interioară textului. Prin urmare, sporeşte interesul pentru lectură şi plăcerea ei. Mai
mult, paradoxul poate relansa oricând curiozitatea lectorului.
Lead-ul care urmează este un bun exemplu în acest sens:
Pentru unii, sunt hrana viitorului. Pentru alţii, un coşmar care ameninţă sănătatea
planetei şi a locuitorilor ei. Aşa-numitele organisme modificate genetic (OMG) sau
alimente transgenetice sunt obiectul unei intense controverse, care riscă să dobândească
proporţii tot mai mari. (De la Frankenstein la Frankenfood / Alimentele modificate genetic
(OMG), binefacere sau coşmar pentru omenire? / Poate omul rivaliza cu Dumnezeu?,
Adevărul, 24.06.01)
Iată un alt lead amânat bine construit din acest punct de vedere:
Capul de afiş al ziarelor din Marea Britanie a fost ţinut în week-end de un nume:
Beckham. Dar nu pentru că David, jucătorul lui Manchester şi căpitanul naţionalei Angliei,
ar fi fost eroul vreunui meci, ci dintr-un motiv care a zguduit tot ţinutul britanic şi nu
numai: tentativa de răpire a soţiei lui David, Victoria, şi a celor doi copii, Brooklyn şi
Romeo. Mai mult, de sâmbătă, toate jurnalele de ştiri din Anglia debutează tocmai cu acest
subiect, postul Sky News revenind la fiecare 14 minute cu noutăţi. (Infractori români au
vrut să-i răpească familia lui David Beckham, Adevărul, 04.11.02)

IV. 16. Trimiterile culturale sunt de evitat

Aluziile livreşti nu sunt recomandabile în lead, decât dacă sensul lor este foarte clar.
Aşa se întâmplă în exemplul care urmează:
Andre Malraux a ”prezis” că secolul XXI va fi spiritual sau nu va fi deloc. Se pare
că la aceeaşi concluzie a ajuns şi Bela Karoly, care a lansat ieri televiziunea ”PAX TV”.
Sub deviza ”armonie în orice casă”, noul înfiinţatul post va oferi românilor, ni se promite,
un program pentru întreaga familie. (Adevărul, 20.12.02, urmează un scurt interviu cu Bela
Karoly - FV)
În schimb, autorul altui articol greşeşte citând o expresie latinească fără să o traducă:
...Moscova, care, în ciuda apropierii de NATO nu priveşte deloc cu ochi buni
aderarea la organizaţia nord-atlantică a fostelor republici sovietice, potrivit principiului
”quod licet Jovi, non licet bovi”. (Romulus Căplescu, Ucraina îşi anunţă oficial intenţia de
a adera la NATO, Adevărul, 25.05.02)
Poate că nu toţi cititorii rubricilor externe ştiu că această formulare, care înseamă
literal ceea ce îi este permis lui Jupiter, nu îi este îngăduit boului, este folosit aici în sensul
egalitate, dar nu pentru căţei.
Defectul jurnalistic al aluziilor culturale este acela că cele mai multe dintre ele
poartă mai multe sensuri. Riscul jurnalistului care recurge la ele este ca textul să fie înţeles
diferit de cititori. Iar orice sursă de confuzie trebuie eliminată dacă dorim ca scrisul nostru
să fie nu doar viguros, ci şi riguros.

IV. 16. Alegeţi verbe dinamice!

Ele sunt purtătoarele dinamismului scrisului jurnalistic. Iar stilul nostru trebuie să fie
direct şi alert. Acesta este motivul pentru care jurnalismul modern preferă verbele de
acţiune, pe care le consideră puternice. În titluri, preferinţa se îndreaptă şi spre verbele
scurte, care pot fi culese cu litere mai mari, astfel încât titrajul să fie izbitor.

34
În exemplele care urmează autorii textelor nu au respectat această regulă:
...sunt retribuiţi profesorii, se achiziţionează manualele ...
Atacul bacteriologic, care presupune diseminarea virusului variolei...
Proprietarul... l-a atenţionat pe prinţul moştenitor
A atenţiona, a concluziona şi altele asemenea sună şi ridicol de preţios, iar limbajul
jurnalistic trebuie să fie unul firesc. Ca şi în vestimentaţie, eleganţa se obţine aici prin
simplitate.
Celelalte exemple citate mai sus pot fi încadrate în categoria verbelor inadecvate.
Este vorba despre cuvinte la modă, care devin clişee, provenind din limbajul de specialitate.
În limbajul unor gazetari neglijenţi nimic nu se mai cumpără, totul se achiziţionează, nimic
nu se încheie ori se termină, ci se finalizează (ceea ce duce inevitabil la detestabila
cacofonie înainte de a fi finalizat), nimic nu se răspândeşte, ci se diseminează sau chiar
disipează ş.a.m.d.
Cu un astfel de limbaj, frizăm ridicolul, ca în exemplul care urmează:
...mărşăluind în ritm de samba (RRA – 21.06.02 – avancronică la meciul Brazilia-
Anglia, în sferturile de finală ale Campionatului Mondial de Fotbal 2002 - FV)
La un moment dat, am auzit o reporteriţă de televiziune, care transmitea în direct
despre o mişcare de protest, spunând că
autocamioanele au mărşăluit pe principalele artere ale capitalei.
Întâlnim, din păcate, foarte multe greşeli care ţin de directivarea verbelor.
Reproşurile bursierilor nu prea au avut ecou asupra politicienilor
Poate, în rândul politicienilor.
O cronică de televiziune ironizează, pe drept cuvânt, un citat:
Culmea a fost când a anunţat că ”mai povestim pă subiectul ăsta după publicitate”.
Nişte cursuri intensive de ”cum să vorbeşti corect şi frumos” nu i-ar strica aşa-zisei vedete.
(Evenimentul Zilei, 15.08.02)
...stelistul i-a zis lui Dănciulescu să-i mai păsuiască datoria (”Cămătarii” din
Divizia A, Naţional, 20.12.02)
Corect este să-l mai păsuiască cu datoria. Probabil că jurnalistul a vrut să evite
cacofonia, dar preţul plătit este prea mare.
Premierul Adrian Năstase a sintetizat despre lucrarea lui Florin Georgescu, care
reprezintă o Carte Albă a evoluţiei economiei României în 1996-2000: ”Din raţiuni politice
sau din ignoranţă au fost introduse în discursul politic idei false care au devenit axiome”
de tipul ”reforma de tip şoc este o reţetă de succes” sau ”privatizarea ca scop în sine”.
A sintetiza este un verb tranzitiv. Prin urmare, corect era să sintetizeze lucrarea.
Într-o întâlnire informală, cu presa, înainte de sărbători, ieri, la Palatul Cotroceni,
preşedintele Ion Iliescu a comentat că aprecierile în sensul că guvernul este corupt sunt
”relative”.
În exemplul de mai sus avem de-a face cu acelaşi tip de greşeală. Se impunea o
reformulare de tipul a comentat aprecierile după care guvernul este corupt, considerându-
le ”relative”.
...numărul celor care au o opinie pozitivă faţă de SUA a scăzut...
Poate despre.
Prima acuzaţie a apărut în ”Jurnalul de Argeş” din această săptămână, care
publică un raport înaintat de Mihaela Sorina Popescu, fost angajat civil la Şcoala de
Aplicaţie pentru Tancuri şi Auto ”Mihai Viteazu”, către Ministerul Apărării Naţionale la
adresa generalului Onişor.
Era mai bine în legătură cu generalul...
Au început să aplice pedepsele lor medievale asupra celor prinşi...
Aici reporterul va fi vrut să scrie împotriva.

35
O discuţie aparte merită verbele de vorbire, cele care introduc declaraţiile în ştirile
de opinie. În jurnalismul de agenţie sunt preferate verbele neutre, cele care nu presupun
implicarea nici măcar sentimentală a autorului care trebuie să se ferească de cea mai mică
bănuială de partizanat.
Verbe ca a spune, a afirma, a arăta, a aprecia, a preciza intră în categoria celor
neutre, prin urmare recomandabile atunci când nu vrem nici să ne distanţăm de spusele
sursei, nici să le aprobăm. Dar şi în folosirea lor se observă numeroase stângăcii:
(Prinţul – n.m. FV) Charles a putut constata, pe viu, degradarea accentuată în care
se află aşezământul, dar a precizat echipei de arhitecţi că doreşte continuarea finanţării
restaurărilor (...) Palatul Banffy de la Bonţida, restaurat cu fonduri britanice.
Nu putea preciza cuiva. În cazul acesta era de preferat a spus.
A sublinia, a releva sunt considerate, cel puţin în practica AFP, participative din
partea autorului. Pentru a atenua acest caracter se recomandă citarea imediată în limbaj
direct a sursei.
A pretinde, a susţine sunt verbe prin care reporterul se distanţează de spusele sursei.
Prin urmare, ele trebuie folosite cu parcimonie şi cu mare grijă.
În alte texte decât cele de agenţie, verbe de distanţare mult mai puternice pot fi
folosite cu succes. Efectul este adesea admirabil:
”Majoritatea ţărăniştilor este de partea noii formaţiuni care va promova reformele
fără să le compromită (...)care va promova o societate a individualităţii despărţite de
colectivism şi democraţia creştină într-o societate deschisă”, a profeţit fostul preşedinte
ţărănist. (Andrei Marga – FV, Două partide se luptă să-şi scoată ochiul ţărănist – despre
Congresul aripii anti-Ciorbea – FV, Adevărul, 20.08.01)
O comisie formată din jurişti a elaborat un soi de raport asupra a ceea ce s-a
întâmplat în partid, de la demisia lui Andrei Marga şi, în faţa Congresului, a proclamat că
sunt lovite de nulitate protocolul de fuziune cu ANCD-ul lui Ciorbea, deciziile CNC-ului
ciorbist... (Două partide se luptă să-şi scoată ochiul ţărănist – despre Congresul aripii anti-
Ciorbea – FV, Adevărul, 20.08.01)

IV. 17. Evitaţi infinitivele lungi!

(Prinţul – n.m. FV) Charles a putut constata, pe viu, degradarea accentuată în care
se află aşezământul, dar a precizat echipei de arhitecţi că doreşte continuarea finanţării
restaurărilor (...) Palatul Banffy de la Bonţida, restaurat cu fonduri britanice (Adevărul,
07.05.02)
Era mai bine
doreşte să continue finanţarea
sau, după caz,
doreşte ca finanţarea să fie continuată.
Principalul neajuns jurnalistic al infinitivelor substantivizate este acela că pleoşteşte
stilul, răpindu-i din vigoare.

IV. 18. Ocoliţi şi construcţiile gerundivale şi participiale!

Ambele au două defecte comune din punctul de vedere al scrisului jurnalistic. Ele
îngreunează lectura, pe de o parte, iar pe de alta induc raporturi cauzale, concesive etc. cel
mai adesea neclare. Or trebuie să fie ultima dintre strădaniile unui jurnalist aceea de a scris
ceţos. Jurnalismul de agenţie preferă simpla juxtapunere sau relaţiile de coordonare,
îndeobşte, celor de subordonare.

36
”Entuziasmul” acestor tinere pentru acţiunile Crucii Roşii are însă prea puţin de a
face cu voluntariatul, scopul celor mai multe dintre ele fiind de a-şi găsi mai apoi un post
de infirmieră într-un spital din Europa de Vest.
Aici autorul trebuia să rupă, pur şi simplu, fraza în două. Vom observa, de asemenea,
că primul cuvânt a fost pus între ghilimele numai pentru că autorul acestor rânduri nu s-a
ostenit să caute vorba nimerită.
Una din greşelile frecvente este cea referitoare la ceea ce am putea numi participii
suspendate sau inutile:
În alocuţiunea rostită, preşedintele a spus...
Încât ne întrebăm ce Dumnezeu va fi spus în cea nerostită!
Uneori, greşeala se reduplică sub forma
În scurta alocuţiune rostită, preşedintele...
ca şi cum alocuţiunea ar fi o cuvântare, pe deasupra şi amplă.

IV. 19. Căutaţi substantive viguroase!

Substantivele se situează pe locul al doilea, după verbe, în ceea ce priveşte


importanţa cuvintelor în scrisul jurnalistic. Pe cât posibil, ele trebuie astfel alese încât să nu
aibă nevoie de cârje: adjective care să le sprijine.
Stilul viguros înseamnă subiect + predicat. La nevoie, le vom adăuga determinanţi:
atribute şi complemente. Dar numai la nevoie.
Chiar şi în alegerea substantivelor se întâlnesc, surprinzător, foarte multe stângăcii.
Poate cea mai frecventă dintre confuzii este aceea dintre accident şi incident:
Acest incident a provocat moartea a unsprezece persoane.
Culmea este că, în unele texte, accident şi incident apar alternativ, considerate,
probabil, sinonime.

IV. 20. Atenţie la rostul adjectivelor!

După o propoziţie prea categorică, ele nu au ce căuta în scrisul jurnalistic sau


trebuie, măcar, rărite la maximum pentru că nu s-a născut acel substantiv anemic pentru care
un adjectiv viguros să reprezinte un reazem suficient.
Ea trebuie nuanţată în sensul că excesul de atribute şi epitete nu face decât să
tempereze dinamismul textului. Unde mai pui că unele dintre ele nu adaugă nici pic de
informaţie, intrând în categoria clişeelor.
În imediata apropiere a Grădinii Botanice din Bucureşti fiinţează...
Ne întrebăm cât de aproape trebuie să fie ca să fie în imediata apropiere.
Douăzeci de persoane au fost ucise, plus atacatorul palestinian, într-un cumplit
atentat sinucigaş, care a devastat un hotel din Netanya, la nord de Tel Aviv.
Cum altfel putea fi atentatul sinucigaş? Devastator, teribil, îngrozitor? Ori blajin,
tandru, reconfortant?
Tânăra a fost violată cu bestialitate.
Bine că nu cu tandreţe, cu mângâieri!
O mulţime de astfel de clişee întâlnim în presă. Unul dintre cele mai frecvente este
scena plină de culoare. Este, de fapt, aceea pe care reporterul n-a observat-o cu suficientă
atenţie pentru a reţine cu adevărat nota ei distinctivă.
Un alt asemenea clişeu este peisajul rustic. Când nu se opune celui urban sau de
oricare alt fel, acest rustic nu are nici un fel de noimă. La fel, aristocrat politicos. Ca şi cum
experienţa ne-ar arăta că prinţii sunt mârlani.
Într-un reportaj, probabil publicitar, despre oraşul japonez Osaka întâlnim adjective
care s-ar potrivi, probabil, oricărei metropole de pe glob:

37
Oraşul posedă agreabile peisaje naturale de-a lungul râurilor sale. Străzile sunt
veritabile locuri de destindere pentru amatorii de plimbări şi însetaţii de verdeaţă. Rîurile
ce brăzdează oraşul sînt ideale pentru festivaluri. Rîul Dotonborigawa traversează
cartierul cel mai animat al Osakăi.
În general, scrisul jurnalistic are oroare de abstracţiuni. Diferenţa specifică este
preferabilă oricând genului proxim. Mai bine ceapă decât legumă, mai bine greblă decât
unealtă agricolă, mai bine grena decât roşu etc.
Cum spuneam, epitetele bune vin, dimpotrivă, să învioreze expresia. Iată câteva
exemple de reuşită:
Unde mai pui că persoana respectivă e departe de tâmpenia de rocă a Răşchiratei
din Petreşti. (Ioan Groşan, Totuşi, Adrian Năstase nu e ca (scuzaţi!) Ceauşescu..., Ziua,
01.07.02)
Sfidând canicula, la costum şi cravată, el (Sachelariu, primarul Bacăului, la mega-
aniversare de nabab, la împlinirea a 44 de ani – FV) a parcurs cu mers apretat şi figură
împietrită cam un kilometru de alei... (Adevărul, 15.07.02)
...propuneam transformarea întregii zone a bulevardului într-un spaţiu de distracţii
(entertainment) de tip Disneyland. Era singura soluţie de anulare a simbolului totalitar şi,
totodată, de recuperare a acelei gigantice lipscănii pentru viaţa urbană. (Augustin Ion,
Parlamentul român îşi ţine şedinţele în Ierusalimul ceresc, Dilema, 488 / 19 – 25.07.02)
Slăbiciunea etiopiană a bugetelor locale de astăzi (Lucian Mândruţă, Glad, Gelu şi
Tărău, la rubrica Talon de participare, Dilema, 489 / 26.07 – 01.08.02)
Iată un exemplu în care şi un verb bine ales poate produce acelaşi efect:
Se aude că pentru prima categorie ar fi încasat 65.000 de dolari, în timp ce, în urma
filmării la cea ce-a doua, veniturile sale s-ar fi bucălat la 80.000 de dolari (Celebri şi
bogaţi, o telenovelă românească de succes, Adevărul, 12.06.02 - reportaj despre vedete de
televiziune, aici despre Andrea Marin şi clipurile ei publicitare pe surse de tipul se pare -
FV)

IV. 21. Expresiile idiomatice trebuie mânuite cu grijă!

Această ultimă întâmplare însă i-a pus capac lui Gogu.


Confuzie, probabil, între expresiile asta pune capac (la toate), echivalentă cu asta e
prea de tot, şi a pune capac cuiva, care înseamnă a închide gura cuiva cu un răspuns
potrivit, cf. DEX, 1986.
Cancelarul german, ajuns în sapă de lemn din cauza femeilor. (Evenimentul Zilei,
17.07.02)
Expresia este la sapă de lemn.

IV. 22. Comparaţiile şi metaforele, la fel!

Dacă butada lui Goethe, după care orice comparaţie şchioapătă acoperă adevărul,
atunci trebuie să ne ferim de ele. Aceasta nu înseamnă că nu vom recurge defel la ele, ci
doar că le vom alege numai pe cele clare şi/sau expresive.
Iată aici câteva exemple de ratare a respectării regulii:
...vârful valului
...Executivul va avea, în mod sigur, o vară mult mai fierbinte în declaraţii decât
gradele din termometru.
Aici avem de-a face şi cu un anacolut, pentru că se compară fierbinţeala verii cu
gradele din termometre.
Înaintea meciului din Bănie, întreaga Oltenie era răvăşită de două teorii care se
ciocneau precum un Patriot cu un Tomahawk.

38
Chiar aşa?! Ciudat efect războinic mai pot avea cele două teorii! Este adevărat că
jurnaliştii caută substantivele tari. Şi bine fac! Dar frecventarea excesivă şi obsesivă a
termenilor din domeniul războiului, al conflictelor, în general, nu duce decât la
demonetizarea lor şi la căutarea altora, şi mai puternici. Aşa s-a ajuns ca impact, coliziune şi
alte cuvinte asemenea să facă asemenea carieră în presa contemporană.
”Râuri” de ”blatişti” (Ieri, la marginea Braşovului, s-a mai dat o ”bătălie” în /
”Războiul” poliţiştilor cu ”blatiştii”).
Aici, metafora este cât se poate de neinspirată, ca să ne exprimăm eufemistic. Mai cu
seamă că expresia apare într-o relatare despre o nouă ”bătălie” în ”războiul” poliţiştilor cu
”blatiştii”. Este exemplul antologabil care arată că ghilimelele nu reprezintă decât o cârjă a
gazetarului nepriceput sau pripit. Dacă nu ai ales bine cuvântul, poţi să-l tot pui în ghilimele,
că cititorul tot va simţi falsul.
Valoarea salariului minim pe economie (...) tulbură (...) apele dialogului social,
care tinde să se transforme într-un război deschis.
Ce au de-a face apele cu dialogul?! Chiar dacă el tinde să se transforme nu doar în
război, ci într-unul deschis.
În această săptămână, serviciul de ambulanţă Bârlad s-a confruntat cu o avalanşă
de naşteri. Din cele peste 35 de apeluri de urgenţă, 12 au fost cazuri pentru femei
însărcinate cărora le-a venit sorocul, iar cinci dintre acestea au născut acasă.
Iarăşi, ce-au naşterile cu avalanşa? Mai cu seamă că cifrele tot descresc, de la 35 la
12, apoi la 4 sau la 5!

IV. 23. Fugiţi de clişee

La ora actuală tinde să înlocuiască formule mai simple ca acum, în prezent ş.a.:
A trecut aproape un an de zile de la anunţarea demarării proiectului, dar la ora
actuală acesta se află doar în stadiul promisiunilor.
După cum se mai vede în acest exemplu, a demara face o carieră prodigioasă, în
scrisul unor jurnalişti, în locul lui a începe.
Practic, ne-a oferit 8 dolari pe sticla de 700 de ml, fiind dispuşi să crească preţul.
Încât ne putem întreba prin ce se deosebeşte oferta practică de cea teoretică? Şi dacă
n-ar fi fost, mai degrabă, dispuşi să mărească, în loc să crească preţul.
De altfel, verbele a creşte şi a scădea, intranzitive de felul lor, sunt folosite ca
tranzitive chiar şi de autori merituoşi şi prestigioşi, încât tind să se impună sub această
formă greşită, ceea ce va duce, probabil, până la urmă, la acceptarea ei drept corectă. Iată
câteva exemple:
...integrarea în NATO va creşte credibilitatea externă a României în loc de a o spori.
Concediile cresc cererea de Euro.

IV. 24. Stopaţi invazia de pleonasme!

Exemplele care urmează ne arată că ele sunt mult mai numeroase decât ne putem
închipui. Cele mai multe se nasc, probabil, din străduinţa, lăudabilă, în sine, a gazetarilor de
a evita cărările bătătorite, de a da greutate cuvintelor. De cele mai multe ori, efectul este
invers celui scontat:

Inedita iniţiativă...
Laura şi-a deschis propriul său birou de avocatură
Ogoarele erau arate în procent de 63%
Nu e bine că populaţia româniei nu a înţeles despre ce fel de război este vorba, ce
pericol o aşteaptă, şi se pronunţă în procent de 52% contra acţiunilor de tip militar

39
împotriva teroriştilor (...) Că au oarecare succes o dovedeşte şi procentul de 52%, despre
care pomeneam mai devreme, obţinut în urma unui sondaj de opinie.
”Ce planuri de viitor mai ai?”
Printre participanţii la congres au avut loc altercaţii verbale.
Încă e bine că n-au rezultat din ele răniţi, cum am citit într-altă parte!
Nu este un panaceu universal soluţia recomandată de medic.
Realizările obţinute în această perioadă se datoresc randamentului superior al
noilor tehnologii.
Era mai bine:
realizările din această perioadă
pentru că realizare înseamnă lucru realizat, obţinut.
Un virulent virus informatic...
Guvernul a calculat că o familie care are un consum lunar de energie de 120
KWh/lună
Poliţiştii vrânceni au descoperit unui bărbat o alcoolemie în sânge de 4,95 la mie.
...monede cu parităţi diferite între ele
...viaţa lui s-a sfârşit când maşina s-a izbit violent de unul din stâlpii...
...visând şi la citarea pe ordin de zi pentru izbânda contra periculoşilor infractori
Conform DEX, infractorul este o persoană care a comis o faptă ce prezintă pericol
social.
Carcasa animalului bolnav a fost arsă, spaţiile cu care animalul bolnav a luat
contact au fost dezinfectate cu sodă caustică, cazul fiind anunţat dispensarului uman.
Cât despre spaţiile cu care animalul bolnav a luat contact ce să mai vorbim!
După DEX, dispensarul este o unitate medico-sanitară care asigură asistenţa
populaţiei dintr-o anumită zonă teritorială.
...ne enervăm în faţa aceloraşi stereotipii pe care le-am mai înghiţit deja
Au preferat mai întâi un cuibuşor de năzbâtii la munte
legea taximetriei, aflată deocamdată în dezbatere, a dat naştere unor vii
controverse pro şi contra
capitalul propriu al firmei
Ungurii au persistat în continuare în politica de oprimare şi intoleranţă faţă de
români
Jandarmii au reuşit cu greu să-i despartă pe ţiganii care-şi adresau reciproc injurii
Un astfel de elev este Elvis Pavlov, care, la 14 ani, este în clasa a IV-a, dar are
planuri mari de viitor
Aceste produse se combină perfect cu soluţiile speciale pentru curăţarea
suprafeţelor, cum ar fi, de exemplu...
Se pare că Madonna (43 de ani) are la activ, până acum, 11 avorturi...
Lider politic proeminent
...are priză la marea majoritate a lumii musulmane
Kelly Hu, bomba explozivă a serialului ”Expertul”
...exportă miere în afara hotarelor României
facilităţile acordate de regimul zonelor defavorizate au dus la crearea de noi
întreprinderi
Cele două talere ale balanţei
...SIE, ca şi Parchetul General, trebuie să investigheze şi să cerceteze faptele pentru
a-i putea informa cu promptitudine pe partenerii noştri americani...
În curând, româncele vor putea purta lenjerie intimă marca ”Mihaela Rădulescu”
Lenjerie înseamnă rufărie de corp şi de pat.
Un cutremur de pământ de 5 grade pe scara Richter a avut loc, ieri dimineaţă, în
Afghanistan.

40
La propriu, cutremurele sunt, fireşte, de pământ. De-abia când ele sunt politice ori
altcumva, această menţiune se impune.
...de Florii se prognozează vreme instabilă, cu ploi sub formă de aversă şi
intensificări ale vântului. (De Paşte, vreme rea, Libertatea, 05.04.02)
Or, aversa este ploaie torenţială de scurtă durată (DEX, 1996). Prin urmare, era de
ajuns ori vreme instabilă, cu averse şi intensificări..., ori vreme instabilă, cu ploi torenţiale
şi intensificări...
...mi s-a stabilit şi o întâlnire, după reprezentaţie, cu protagonista principală,
pentru realizarea unui interviu.
Dar protagonist este o persoană care joacă rolul principal într-o piesă de teatru etc.
La ora actuală, implanturile cu silicon sunt cele mai solicitate intervenţii în
domeniul chirurgiei plastice estetice, peste tot în lume. Termenul plastic implică ideea
de estetic.
În următoarele zile vor fi 21° grade Celsius
Iată o unitate de măsură indicată şi grafic, şi printr-un cuvânt.
...trecuse puţin de ora 16h30 (Adevărul, 23.10.02)
Bătrânii pensionari ai Bucureştiului calcă pragul magazinelor economat.
Şi noi, care ştiam că pensionarii rareori sunt tineri!
La Centrul de Recuperare şi Reabilitare din Piteşti, bolnavii nu sunt lăsaţi să stea
degeaba, vegetând cât e ziua de lungă.
Aici, pleonasmul este parţial. Greşeala nu este lingvistică, ci jurnalistică: aceeaşi
informaţie este formulată de două ori. Ca şi în următoarele două exemple:
Ea (iarba – n.m. FV) era mereu verde şi niciodată ofilită. Totuşi, hoţii reuşesc să
dea spargere după spargere, fără a putea fi opriţi.
Ministrul Culturii mai promite încă o dată măsuri excepţionale la Muzeul Satului.
...într-o cafenea în care am nimerit din pură întâmplare
aflat în permanenţă într-un dute-vino continuu, Mădălin... După primele
cercetări, pompierii cred că incendiul s-a produs de la un scurt circuit la instalaţia
electrică
Singurele indicii care i-au condus pe poliţişti pe urmele autorului au fost urmele
cauciucurilor şi cioburile lămpii sparte.
De observat aici repetiţia urmele... urmele, o formă a verbiajului.
Douăzeci de persoane au fost ucise, plus atacatorul palestinian, într-un cumplit
atentat sinucigaş, care a devastat un hotel din Netanya, la nord de Tel Aviv.
A sintetiza (rezuma) pe scurt
Vizita s-a desfăşurat într-o rutină lipsită de spectaculos (RRA)
Oboseala, nerespectarea regulilor de circulaţie, (...), (...) fiind principalele cauze
generatoare... (RRA)
...a aniversat, ieri, 30 de ani de la înfiinţare
...o reducere a aparatului ministerial, excesiv de hipertrofiat Iată şi un
pleonasm subtil:
Pentru ca, în chip de concluzie, edilul-şef de sub Tâmpa să dea apoi de înţeles că n-ar fi
deloc exclus să-şi schimbe carnetul de partid.

Exerciţii

1. Analizaţi structura piramidei răsturnate care urmează, indicând natura fiecărui paragraf.
Arătaţi la ce întrebări răspund primele cinci alineate, aşa cum aţi văzut în acest curs.
Găsiţi eventualele greşeli de redactare din text, explicaţi în ce contau ele şi rescrieţi
pasajele respective în formularea pe care o apreciaţi mai bună.

41
BUCUREŞTI, 30 mai (MEDIAFAX) – Primarul Capitalei Traian Băsescu a declarat,
vineri, că legea referitoare la Statutul aleşilor locali ar trebui să conţină prevederi mai
dure în legătură cu interesele acestora şi ale rudelor lor.
“Este normală introducerea în textul legii prevedrea care îi obligă pe aleşii locali
să îşi facă publice intresele. Ar mai trebui însă, ca, prin această lege, aleşii locali care au
interese într-o firmă să nu le mai poată trece pe numele rudelor”, a adăugat Băsescu.
El consideră că această metodă reprezintă “cea mai mare ticăloşia a actualei
puteri. Guvernanţii din PSD vor ajunge la finalul mandatului la paradoxul de a avea, toţi,
nevestele în puşcărie”, a completat primarul.
Referitor la interesele personale, Băsescu a precizat că are 28 la sută din acţiunile
unei fabrici de îngheţată şi 20 la sută într-o firmă de prestări servicii.
Băsescu a contestat însă posibilitatea ca primarul Capitalei să poată fi “judecat”
de primarii unor localităţi mai mici. “Eu spun că mă vor judeca primarii comunelor din
Ilfov atunci când ei toţi vor avea la un loc atâtea voturi câte am avut eu”, a conchis
Băsescu.
Deputaţii au acceptat, joi, la dezbaterea proiectului de lege privind Statutul aleşilor
locali, un capitol nou privind Registrul de interese, cu 11 articole, introdus în comisiile de
specialitate, la propunerea deputaţilor PD Emil Boc şi Ioan Oltean. Aleşii locali sunt
obligaţi să îşi facă publice interesele personale, printr-o declaraţie pe proprie răspundere,
depusă în dublu exemplar, la secretarul unităţii administrativ-teritoriale, un document fiind
păstrat în “registrul de interese”, iar cel de al doilea fiind trimis la secretarul general al
prefecturii, pentru a figura în “registrul general de interese”.
Potrivit Legii Statutului aleşilor locali, dacă primarul săvârşeşte abateri, el poate fi
sancţionat cu: avertisment public; diminuarea indemnizaţiei cu 5-20% pe timp de 2-4 luni;
suspendarea din funcţie pe timp de 1-2 luni, în condiţiile de neplată a indemnizaţiei. Aceste
sancţiuni sunt aplicate de un Colegiu de disciplină, organizat în fiecare judeţ, în termen de
60 de zile de la validarea mandatului primarilor. Colegiul de disciplină este format din5-7
primari, aleşi de ansamblul primarilor din judeţ, prin vot secret. Componenţa Colegiului de
disciplină ţine seama de numărul de mandate deţinute de fiecare partid, formaţiune
politică, respectiv primari independenţi, din acel judeţ. Fiecare partid desemnează
candidaţi pentru aceste colegii, fiind permise două candidaturi, pentru a exista şi supleanţi.
În cazul unor abateri grave, repetate, Colegiul poate recomanda începerea procedurilor
necesare pentru un referendum de revocare din funcţie a primarului. În cazul municipiului
Bucureşti şi judeţului Ilfov se organizează un Colegiu de disciplină comun. Sub incidenţa
Colegiului de disciplină intră şi viceprimarii, dacă săvârşesc abaterile menţionate, în cazul
în care au astfel de însărcinări, atribuite prin lege.
Deputaţii au votat toate articolele acestei legi, urmând să ecprime votul final într-
o altă şedinţă. Legea va fi supusă medierii, Camerele Legislative adoptând-o în forme
diferite.

2. Căutaţi în ziare diferite din aceeaşi zi două-trei relatări neconcordante despre unul şi
acelaşi eveniment. Anexaţi tăieturile de presă unei lucrări în care veţi preciza în ce
constau neconcordanţele, încercând să găsiţi explicaţii pentru ele. Scrieţi apoi o ştire cu
acelaşi conţinut păstrând elementele de informaţie comune şi eliminându-le pe cele care
se contrazic.

3. Identificaţi în ziare două ştiri care conţin comentarii. Anexaţi tăieturile unei lucrări în
care arătaţi în ce constă comentariul, dacă este sau nu justificat. Rescrieţi apoi textele,
eliminând opiniile jurnaliştilor.

42
4. Transcrieţi din ziare două lead-uri imperfecte şi precizaţi în ce constau erorile de
redactare. Rescrieţi, apoi, ştirea în forma pe care o consideraţi corectă.

5. Identificaţi două citate greşite şi explicaţi în ce constă eroarea de redactare. Rescrieţi,


apoi, cele două pasaje.

ATENŢIE: la punctele 2 – 5, sursa (tăieturii) trebuie precis identificată:ziar, număr, ziua


apariţiei, titlul articolului, autorul lui.

Bibliografie

BERTRAND, Claude-Jean, 2001, O introducere în presa scrisă şi vorbită, Polirom, Iaşi


CAPPON, Rene, 1999, Cuvântul, Fundaţia Rompres
COMAN, Mihai, 1999, Introducere în sistemul mass-media, Polirom, Iaşi
Coman, Mihai, 2001, Manual de jurnalism, ed. II, Polirom, Iaşi
Fluxurile unor agenţii de presă şi colecţiile unor cotidiane bucureştene pe anii 1997-2003.
GAILLARD, Philippe, 2000, Tehnica jurnalismului, Editura Ştiinţifică, Bucureşti
HARRIS, Julian; LEITER, Kelly; JOHNSON, Stanley, 1992, The Complete Reporter.
Fundamentals of News Gathering, Writing and Editing, ediţia a VI-a, MacMillan Publishing
Company, New York.
HAAS, Michael H.; FRIGGE, Uwe; ZIMMER, Gert, 2001, Radio Management, Polirom,
Iaşi.
HOUGH, A. George, 1975, News Writing, Michigan State University, USA.
ITULE, D. Bruce; ANDERSON, A. Douglas, 1991, News Writing and Reporting for
Today’s Media, ediţia a II-a, McGraw-Hill Inc., USA
KESSLER, Lauren; McDONALD, Duncan, 1989, Mastering the Message. Media Writing
with Substance and Style, Wadsworth Publishing Company, California, USA.
La început a fost cuvântul, vol. I (manual France Press), Fundaţia Rompres, 1994
LAWSON, Gerald; STEPHENS, Michell, 1994, Writing & Reporting the News, Harcourt
Brace College Publishers, USA.
Manual pentru ziarişti din Europa Centrală şi de Est, 1992, World Press Freedom
Committee, Asociaţia Ziariştilor Români, Fundaţia pentru o Societate Deschisă, Bucureşti
MENCHER, Melvin, 1996, Basic Media Writing, ediţia a V-a, Brorow & Benchmark
Publishers
METZ, William, 1991, Newswriting from lead to ”30”, Prentice Hall, New Jersey, USA
McINTYRE, T. Bruce, 1991, Advanced News Gathering, Praeger Publishers, New York,
USA
van CUILLENBURG, J.J.; Scholten, O.; Noomen, G.W., 2001, Ştiinţa Comunicării,
Humanitas, Bucureşti.

43