Solidificarea dirijată a aliajelor

Formarea macrostructurii de solidificare

Parametrii principali care au influenţă asupra structurii sunt compoziţia chimică a aliajelor
şi viteza de solidificare. De asemenea, este necesar să se ţină cont de prezenţa impurităţilor, care
joacă un rol important în procesele de nucleere.
Din punct de vedere tehnologic procesele de solidificare pot fi împărţite în câteva
categorii, cum ar fi:
- solidificarea metalelor şi a aliajelor turnate în forme pentru a realiza diverse piese
metalice;
- solidificarea materialelor metalice turnate în semifabricate supuse apoi deformării
plastice;
- solidificarea materialelor care formează numai o anumită parte dintr-o structură mai
complicată (ex. sudări, invelişuri depuse prin diferite metode).
Structura de solidificare poate fi schimbată prin tratament termic. Porozitatea, segregarea
sau orientarea cristalelor trebuie să fie controlată în timpul solidificării. Există metode
tehnologice care să influenţeze structura materialelor metalice. Macrostructura aliajelor
solidificate (turnate), înaintea tratamentului termic, determină calitatea materialului turnat. În cele
mai multe cazuri se doreste obţinerea materialelor omogene (din punct de vedere chimic şi fizic).
Macrostructura obţinută după turnarea în secţiunea transversală a unui produs subţire
prezentată în figura de mai jos.

Solidificarea macrostructurii: I – zonă de cristale echiaxiale fine;

II – zona de cristale columnare; III – zona de cristale echiaxiale mari.

Analogia electrică a transferului termic

Modelul electric al transferului termic în timpul răcirii aliajului turnat este bazat pe o
analogie între ecuaţiile care descriu procesele electrice şi ecuaţiile specifice ale schimbului de
căldură. Solidificarea este în esenţă un proces termic şi de aceea poate fi studiat prin folosirea
unei scheme electrice.

În domeniul termic
- pentru fluxul de căldură,  , prin solid se poate scrie următoarea expresie:
 T

Rt

unde: T - diferenţa de temperatură;

Rt - rezistenţa termică specifică.

Capacitatea calorică la o presiune constantă de material, Cp, este dată de relaţia:

Q
Cp 
T

unde: Q - căldura acumulată;

T - creşterea temperaturii.

Densitatea fluxului de căldură, q, poate fi calculată cu relaţia:

q  gradT

unde  este conductivitatea termică.

În domeniul electric
- într-un circuit electric este valabilă relaţia:

V
I 
Re

unde: I - intensitatea curentului electric;

V - diferenţa de potenţial la extremităţile rezistenţei electrice, Re;

Capacitatea electrică a unui condensator electric, Ce, este dat de raportul:

Qe
Ce 
V

unde: Qe – cantitatea de electricitate;

V - diferenţa de potenţial.

Densitatea de flux electric, J, este dată de următoarea relaţie:

J =  gradV

unde:  este conductivitatea electrică.

De aceea, pentru o diferenţă de temperatură determinată în sistemul termic există o
diferenţă de potenţial echivalentă într-un sistem electric etc.
Parametrii electrici sunt convenabili pentru că ei sunt mai uşor de măsurat. Cu cât durata
procesului este mai scurtă cu atât este necesară o alegere mai atentă a elementelor de tipul
rezistenţelor şi condensatorilor electrici.
 Degajarea căldurii latente de cristalizare poate fi modelată prin introducerea unei cantităţi
electrice echivalente la un moment dat.
După turnare, datorită fenomenului de contracţie, apare un gol de aer între piesele turnate
şi forme, care este o rezistenţă termică suplimentară. În modelul electric această rezistenţă
termică poate fi uşor modelată, introducând o rezistenţă electrică. În figura următoare este
prezentat cel mai simplu model electric de răcire al aliajului în formă.
Pentru modelul câmpului de temperatură în piesele turnate de către schemele electrice
este necesar să se presupună următoarele ipoteze simplificatoare (care să permită realizarea unui
model în două dimensiuni):
- transferul de căldură are loc numai în plan;
- umplerea cavităţii formei este produsă aproape instantaneu (timpul de turnare fiind
neglijabil) ;
- la inceput, temperatura aliajului de turnare este uniformă şi egală cu temperatura de
turnare ;
- în primele momente se menţine contactul perfect dintre piesă şi forma de turnare, iar
schimbul de căldură are loc numai prin conducţie. Ulterior, datorită contracţiei procesului, apare
un gol de aer unde schimbul de căldură are loc prin convecţie şi radiaţie ;
- degajarea căldurii latente de solidificare (în intervalul de temperatură solidus-lichidus),
are loc după o lege exponenţială ;
- parametrii termici ai aliajului şi formei de turnare nu depind de temperatură.

Schema unui model electric: I - aliaj; II - gol de aer (interstiţiu);

III – forma de turnare.

Căldura care intră în elementul E(x,y) în intervalul de temperatură t este dată de

relaţia:
T  x, y   T  x  1, y 
Q1  xy t ;
x
T  x, y   T  x, y  1
Q2  xy t ;
y
T  x  1, y   T  x, y 
Q3  xy t ;
x
T  x, y  1  T  x, y 
Q4  xy t ;
y
Căldura totală acumultă în elementul E(x,y) în intervalul Δt va fi:

Qtot ,t  Q1  Q2  Q3  Q4

Echivalenţa intre sistemul termic (a) şi sistemul electric (b).

Căldura acumultă în elementul E(x,y), de asemenea, poate fi exprimată astfel:

Qtot , t  c  x  [T  x, y , t   T  x, y  ]
3

Egalizând ultimele două expresii:

t
T  x, y , t   T  x, y   xT  x  1, y   T  x, y  1  T  x  1, y   T  x, y  1  4T  x, y  
c  x, y 
3

Rtc
T ( x, y, t )  T ( x, y )  x[T ( x  1, y )  T ( x, y  1)  T ( x, y  1)  4T ( x, y )]
Rt

Pentru modele electrice analiza este facută astfel:

Conform legii lui Ohm:

V ( x  1, y, t )  V ( x, y , t )
I1 
Re
V ( x, y  1, t )  V ( x, y, t )
I2 
Re
V ( x, y , t )  V ( x  1, y, t )
I3 
Re
V ( x, y , t )  V ( x, y  1, t )
I4 
Re
V ( x , y )  V ( x , y , t )
Ic 
Rec
 Conform legii lui Kirchhof:

I1 + I 2 + I c – I3 – I4 = 0
şi, de aceea
Rec
V ( x, y, t )  V ( x, y )  [V ( x  1, y, t )  V ( x  1, y, t )  V ( x, y, t )  V ( x, y  1, t )  4V ( x, y, t )]
Re
Condiţia principală de similitudine:

Rec Rtc at

   F0 - Criteriul Fourier
Re Rt  x  2

Modelul matematic

În cadrul acestui model, se presupune că piesele turnate sunt plăci semilimitate, turnate
într-o formă cu grosimea de perete mare. Problema trebuie analizată diferit, pentru două tipuri de
aliaje: eutectice şi aliaje cu interval de temperatură lichid-solid.

Solidificarea eutecticelor
Se ia în considerare cazul solidificării succesive fără zonă bifazică. Schema necesară
pentru stabilirea modelului matematic este prezentată mai jos, iar modelul include două părţi:
- ecuaţii privind corpul în care se produce transferul de căldură, existând iniţial o
distribuţie cunoscută a temperaturii ;
- ecuaţia care reflectă bilanţul termic între aliaj şi formă.
Modelul matematic de solidificare presupune ca la t = 0 s-a încheiat turnarea şi la t = t1 la
sfârşitul supraîncălzirii căldura degajată poate fi scrisă astfel:
Q2  2 2
 a2 ; l 0  x  , t  t1
t x 2
 2 ( x, t1 )   E  ( x)
1.
 2 (l 0 , t )   E  const
 (, t )
 2 (, t )  0; 2 0
x

dx E  ( x, t )
L l  2 2 ;0  x E  l 0
2. dt x
t  t l ; x E (t l )  l o

unde: indicii 1şi 2 se referă la aliaj şi, respectiv, forma de turnare;

 - temperatura curentă minus temperatura ambiantă;
  x  - funcţia repartiţiei temperaturii;
 E - temperatura de cristalizare a eutecticului;
L - căldura latentă la solidificare;
 l - densitatea aliajului;
xE=l0-x- grosimea părţii lichide, x fiind grosimea stratului solidificat şi l0 - jumătate din
grosimea plăcii.
 Variaţia temperaturii în forma de turnare.

De asemenea, echilibrul termic poate fi scris după cum urmează:

dx b
L 1 E   2 E
dt t
t  t l ; X E (t l )  l 0

În continuare, cele două părţi ale ecuaţiilor principale sunt multiplicate cu suprafaţa S a
schimbului de căldură. Deoarece x E (t )  l 0  x(t ) şi x E (t ) S  V0  V (t ) , unde Vo este volumul
initial al aliajului lichid şi V(t) este volumul stratului solidificat pentru t>t1, se poate obţine:

dV b2 E S
L l  ; t  t1
dt t
V (t1 )  0

După separarea variabilelor şi integrare, se obţine următoarea ecuaţie a volumului

solidificat:

2 b2 S
V (t )   E ( t  t1 )
 L 1

Grosimea stratului solidificat, x, va fi:

2 b2
x  E ( t  t1 )
 L 1

La sfârşitul solidificării t = t2 şi x = lo şi de aceea:

2
  L  1l 0 
t 2    t1 
 2 b2 E 
 Viteza de solidificare, u, se obţine prin derivarea funcţiei x = f(t) în funcţie de t:

b2 E
u , t  t1
 L 1 t

Solidificarea aliajelor cu intervalul de solidificare

Pentru l f   , modelul matematic are forma:

1
 2   a2
  2
; l0  x  , t  t1
t x 2

 2 ( x , t1 )   lic h  x 
 2 (l 0 , t )   b (t )  const

 ( , t )  0;
  ( , t )
2
 0
2
x

 d b d   (l , t )
 cb  b  L 1 l 0   2 2 0 ; t  t1
2  dt dt  x
 b (t1 )   lich ; (t1 )  0

unde:  lich - temperatura lichidus;

 b  t  - variaţia temperaturii în zona bifazică;
cb ,  b - căldura specifică şi densitatea zonei bifazice;

 lich  
şi  
 lich   sol

unde:  sol - temperatura solidus

Bilanţul termic mai poate fi scris astfel:

d b d b2 lich
 cb  b l 0  L  1l 0  ; t  t1
dt dt t
 b (t1 )   lich ;  t1   0

În continuare, cele două părţi ale principalelor ecuaţii sunt multiplicate cu suprafaţa S a
schimbului de căldură. Luând in considerare că loS = Vo şi V0 (t )  V (t ) , V(t) fiind volumul de
aliaj solidificat în intervalul  lich   sol , va rezulta:
 d b d b2 lich S
 cb  bV0  L1V0  ; t  t1
dt dt t
 b  t1    lich ;V (t1 )  0

Pentru rezolvarea acestei ecuaţii este necesară introducerea unei funcţii F  b  , definită
ca:
 l d
F   b   cb  L ,
 b d b

d
unde: este ritmul de cristalizare.
d b

d d dt 
De aceea:    cb  F ( b ) b
d b dt d b 1 L

Prin folosirea ultimei ecuaţii, ecuaţia de echilibru va deveni:

d b b2 lich S
 F   b   bV0  ; t  t1
dt t
 b (t1 )   lich

Integrând, după separarea variabilelor, în intervalul  lich -  sol se obţine o formulă pentru
t2:
2
  Lef  b l 0 
t 2    t1 
 2 b2 lich 

unde: Lef - căldura latentă efectivă, în intervalul  lich ... sol şi are expresia:

 lich

Lef   F   db b
sol

În general, este uşor să se determine Lef pe o cale experimentală.

Solidificarea dirijată

În sens larg solidificarea dirijată înseamnă controlul înaintării interfaţei solid-lichid cât şi
apariţia şi dezvoltarea condiţiilor cristalelor.
Totuşi, în sens restrâns solidificarea dirijată înseamnă realizarea unui control succesiv al
solidificării pentru a obţine produse turnate cu compactitate mare fără goluri interioare.
 Compactitatea materialelor
Compactitatea aliajelor turnate este mai mică decât cea a produselor deformate plastic,
deoarece este redusă prin:
- porozitate (micreoretasuri);
- sufluri (endogene şi exogene);
- crăpături şi fisuri;
Compactitatea, care poate fi exprimată prin densitatea materialului turnat, are o mare
importanţă, deoarece influenţează în mod direct proprietăţile aliajului.
Astfel, în cazul reducerii compactităţii, secţiunea efectivă care suportă tensiunea în timpul
lucrului va fi mai mic decât cea proiectată. Pe de alta parte, discontinuităţile aliajului solidificat
acţionează ca nişte concentratori de tensiune şi duce la apariţia de tensiuni locale. Cel mai
frecvent motiv de necompactitate este microretasura, apărută, în general, în zonele nealimentate
corect. Mărimea zonelor cu porozităţi depinde de mărimea intervalului de temperatură solid-
lichid cât şi de gradientul de temperatură. În timpul solidificării aliajelor, are loc un proces de
infiltraţie. Astfel, lichidul pătrunde de-a lungul fragmentelor solide (dendrite sau ramificaţii
dendritice). Lungimea li de la turnare, unde există un proces continuu de infiltraţie care să asigure
absenţa retasurii poroase, de infiltrare poate fi calculată pornind de la condiţia ca viteza de
infiltrare vi, să fie egală cu viteza de contracţie la solidificare vr.
Viteza de infiltrare este dată de legea lui Darcy:

P
vi  K p
l i

unde: Kp - coeficientul de permeabilitate;

P - presiunea dintre capetele zonei de infiltrare;
 - vâscozitatea dinamică a aliajului.

Presiunea P este suma care include presiunea externă, presiunea hidrostatică, presiunea
rezultată din rezistenţa volumului faze lichide, presiunea capilară, presiunea datorată convecţiei,
presiunea existentă in interiorul micro-volumului.
Pe de altă parte, viteza de contracţie, vr, poate fi scrisă:

vr   k f l u

unde:  k - coeficientul de contracţie la solidificare;

fl - raportul dintre volumul fazei lichide şi volumul total al zonei
poroase;
u - viteza de solidificare.

Egalând cele două expresii, rezultă:

K p P
li 
 k f l u

Regiunile în care apar microretasuri pot fi delimitate cu ajutorul unor linii izotermice
succesive. Porozitatea se asociază adesea cu suflurile, deoarece solubilitatea gazelor descreşte la
tranziţia solid-lichid. Diminuarea compactităţii are o influenţă negativă asupra proprietăţilor
mecanice cum este rezistenţa la rupere, limita de curgere şi alungirea.
Principalii factori care influenţează morfologia, mărimea şi poziţia microcavităţilor sunt:
- intervalul de solidificare;
- coeficientul de acumulare a căldurii al formei;
- geometria pieselor turnate;
- durata de turnare;
- temperatura de turnare.
În cazul aliajelor cu interval de solidificare, volumul microretasurilor este puternic
influenţat de condiţiile transferului de masă (forţa gravitaţională, forţa capilară etc.). Crescând
intervalul lichid-solid creşte volumul microcavităţilor. Eutecticele şi metalele pure au de obicei o
retasură concentrată.

Volumul retasurilor: 1 - metal pur; 2 - aliaj cu

interval de solidificare; 3 - aliaj eutectic.

La creşterea coeficientului de acumulare a căldurii creşte volumul retasurii concentrate

din cauza unui schimb de căldură mai intens, ceea ce înseamnă un gradient termic mai mare şi o
zona poroasă mai îngustă.