Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
PLATONICUS
MĂGARUL DE AUR
Traducere din limba latină şi note de I. Teodorescu
Editura MO!E"O
#ucureşti, $%%&
2
CUVÂNT ÎNAINTE
Cartaginezul romanizat Apuleius (125-170 d. Hr.) este autorul
unicului roman latin care ne-a parvenit integral, spre deoseire
de Satyricon-ul lui !etroniu, pre"gur#nd prin aila lui construc$ie
comple%itatea modernilor s&i urma'i realist, satiric, antastic,
magic, mistic, mitic, "loso"c, dar, mai ales, erotic.
Ademenit de tainele vestitelor vr&*itoare tesaliene, corintianul
+ucius adevere'te &r& s& vrea pitagoreismul prin transormarea
lui ntr-un asin, nzestrat cu suet omenesc de aici 'i titlul
romanului Metamorfoze sau Măgarul de aur. Cu a*utorul zei$ei
/sis, al c&rei preot devine, el 'i va rec&p&ta n mod miraculos
n&$i'area ini$ial& dup& o serie de peripe$ii triste sau azoase,
datorate deprav&rii, r&ut&$ii 'i negioiei st&p#nilor s&i
ocazionali, st#rnind ciar 'i pasiunea unei matroane romane,
adept& a zoo"liei. Curiozitatea o va pune la grele ncerc&ri 'i pe
eroina celui mai rumos asm mitologic al anticit&$ii greco-
latine !sce (n grece'te Suetul), care ncalc& interdic$ia de a
vedea cipul so$ului ei Amor, redo#ndindu-l dup& ce va trece
prin mari suerin$e. !ovestitor nn&scut, cu o inepuizail& verv&
'i inventivitate, Apuleius include n trama romanului s&u
numeroase nuvele av#nd ca suiect predilect triungiul
con*ugal,
cu pe care
mult umor. inteligentul
!rintre ureceat
numero'ii autori lcare
dezapro& 'i demasc&
s-au inspirat din
celerul episod mitologic se num&r& Calderon n piesa intitulat&
Ni Amor se libra de Amor (130), 4oliere n tragedia-alet
Psyche (171), cu versuri de !. Comeille 'i muzic& de +ulli,
precum 'i +a ontaine n povestirea sa n proz& Les Amours de
Psyche et de Cuidon (16).
Amor !i Psyche" asm mitologic dup& Apuleius (8raducere) de
9. !opa-+isseanu a ap&rut n 1623 la 8ipogra"a :oc;e-Clu,
ucure'ti (<in pulica$iile
greci 'i romani). >ditura deCasei =coalelor,
?tat pentru ilioteca
+iteratur& autorilor
@niversal& a
ost cea care a tip&rit prima traducere aototon& integral& a
celerului roman latin +ucius Apuleius, Măgarul de aur.
Metamorfoze. n rom#ne'te de /. 8eodorescu (Colec$ia Clasicii
literaturii unversale). <up& zece ani, >ditura pentru +iteratur& a
inclus n ?eria nou& a colec$iei ilioteca pentru to$i (nr. 330)
3
+ucius Apuleius, Măgarul de aur. 8raducere 'i note de /.
8eodorescu. !rea$& 'i tael cronologic de B. /. Biculi$&. >u
nsumi am ost redactorul de carte, &c#nd parte pe atunci din
renumitul colectiv al editurii ucure'tene. +iteratura artistic&D
din Ci'in&u a reprodus ntocmai aceast& edi$ie n 1660. ntre
timp, /. 8eodorescu 'i B. /. Biculi$& trecuser& de mult n lumea
umrelorE
=tiam c&,
totalitar& dintr-o nipocrit&
intervenise pudoare elimin#nd
te%tul traducerii, ideologic&D, cenzura
samavolnic
pasa*ele pe care le socotise 'ocante sau indecente. 4i-am
asumat a'adar completarea lacunelor involuntare, precum 'i
ameliorarea vecii versiuni, c#teodat& prea inuen$at& de
t&lm&cirile ranceze, prin nl&turarea unor e%presii desuete. Am
ost sus$inut de >ditura @nivers, care n 166 a tip&rit Apuleius,
Metamorfoze sau Măgarul de aur" traducere din lima latin& 'i
note de /. 8eodorescu. >di$ie nou&, rev&zut& 'i ntregit& de /on
Acsan. /ntroducere de
cea precedent& >ugenprin
dec#t Cize;.nl&turarea
!rezenta edi$ie nu dier& de
inadverten$elor
tipogra"ce 'i nlocuirea amplei /ntroduceri cu o succint& not&
introductiv&.
4
CARTEA ÎNTÂI
!rin taiasul acesta n genul milezian1, eu vreau s& v& n&$i'ez
un 'ir de elurite istorii 'i s& nc#nt urecile voastre inevoitoare
cu un murmur pl&cut. <ac& nu v& plictise'te s& v& arunca$i ocii
pe acest papirus2
care poart& pecetea unei iscusite trestii de pe
malul Bilului , ve$i vedea cu uimire &pturi omene'ti
scim#ndu-'i "gura 'i orma 'i apoi, prin metamoroz&,
revenind la starea lor de mai nainte. ncep. AutorulG n c#teva
cuvinte, iat&-l.
HimetulF, n Atica, /stmul >prean 3 'i 8enara de l#ng&
?parta5, p&m#nturi ericite, av#nd ve'nicia asigurat& prin c&r$i 'i
mai ericite acestea sunt veciul leag&n al str&mo'ilor mei.
Acolo am nv&$at eu lima atic&, n primii ani ai copil&riei mele.
4ai apoi, a*ung#nd n capitala +a$iului, mi-am 'leuit cu o trud&
plin& de necazuri str&mo'easca lim& a cet&$enilor romani,
pornind la trea& &r& ndrumarea nici unui proesor. <e aceea,
cer mai nt#i iertare dac& eu, voritor necioplit al unei limi
str&ine 'i neav#nd me'te'ugul e%prim&rii alese din or, voi mai
gre'i c#te ceva. <e altel, ns&'i aceast& trecere de la o lim& la
alta se potrive'te de minune cu stilul c&l&re$ului de circ pe
care-l olosesc. ncep o poveste de srcine greceasc& "i atent,
cititorule,
4& duceamc& $i n
va8esalia
pl&cea.pentru aaceri, "indc& dinspre partea
mamei sunt srcinar 'i din 8esalia, prin celerul !lutar 7, 'i apoi
prin nepotul s&u, ?e%tus "losoul, care ac gloria neamului
nostru. <up& ce am urcat mun$i pr&p&stio'i, dup& ce am coor#t
v&i alunecoase 'i am str&&tut pa*i'ti umede de rou& 'i ogoare
1
Într-un stil uşor şi glumeţ, a cărui licenţă mergea uneori până la neruşinare. Se pare că acest gen îşi
datorează numele faptului că îşi are obârşia în Milet, unde moravurile erau etrem de slobode.
2
!cesta era "condeiul# cu care egiptenii scriau pe papirus sau pe pergament. !lţii văd în cuvintele autorului
o glumeaţă aluzie la picanterii şi la stilul spiritual al scriitorilor egipteni.
F
Munte din ţinutul atic, renumit pentru mierea albinelor locale.
3
!d$ectivizarea străvec%iului nume al &orintului, oraş din istmul care lega 'eloponesul de (recia
continentală.
5
!zi &apul Matapan, din teritoriul Spartei, la capătul etrem al 'eloponesului.
Saltul călăreţului de circ de pe un cal pe altul, în plină cursă, era un eerciţiu care preceda sau se desfăşura
după cursele de cvadrige )care trase de patru cai*.
7
+ilosoful şi istoricul 'lutar% )-/ d. 0r.* era beoţian srcinar din &%eroneea.
5
pline de razde, pe un cal din acel $inut, nespus de al,
oserv#nd c& animalul era e%trem de oosit 'i voind, la r#ndu-
mi, s& alung prin pu$in& mi'care osteneala din trupu-mi amor$it
de at#ta umlet c&lare, sar de pe cal. l 'terg gri*uliu de sudoare
cu o m#n& de runze, i rec runtea, trec#ndu-mi m#na peste
urecea lui, i scot r#ul 'i-l duc u'urel, n pas domol, p#n& ce
oi'nuita 'i "reasca unc$ie a p#ntecelui i risipe'te ap&sarea
ooselii. Apoi,
*os 'i ntors n timp
ntr-o ce animalul
parte, 'i pasc&
se silea s& urma drumul 'i, iara,
din mers cu capul n
de-a
lungul livezilor pe l#ng& care trecea, a*unsei din urm& doi
tovar&'i de drum, care, din nt#mplare, erau numai cu c#$iva
pa'i naintea mea, 'i m& al&turai lor ca al treilea. !e c#nd
ascultam ce voreau, unul dintre ei izucni ntr-un oot de r#s
nceteaz&, zise el, cu minciunile astea gogonate 'i &r&
noim&I
+a aceste vore, eu, care ntotdeauna am ost nsetat dup&
nout&$i,
a, strigai
dimpotriv&, mai ine spune-mi 'i mie despre ce e
voma, nu pentru c& a' " at#t de curios, dar mi place s& 'tiu
totul, sau c#t mai multe lucruri cu putin$&. 8otodat&, o poveste
pl&cut& 'i de du va ace mai u'or urcu'ul anevoios al muntelui.
<a, r&spunse cel care vorise la nceput, toate astea sunt
curate minciuni 'i par tot at#t de conving&toare de parc& ai
sus$ine c& a*ung c#teva cuvinte magice, ncet morm&ite de un
vr&*itor, pentru ca r#urile cele repezi s& se ntoarc& la izvorul lor,
marea s& r&m#n&-n nemi'care, nc&tu'at&, v#nturile s& nceteze
de a mai ate, soarele s& se opreasc&-n loc, lunii s&-i "e r&pit&
lumina, stelele s& "e culese de pe cer, ziua s& dispar& 'i
noaptea s&-'i opreasc& cursul.
Atunci eu, relu#nd cuv#ntul cu mai mult& ncredere, zisei
!rietene, "indc& ai nceput aceast& poveste, "i a'a de un,
dac& nu te plictise'te prea mult, 'i du-o p#n& la cap&t. /ar tu, i
spun eu celuilalt, $i astupi urecile resping#nd cu nc&p&$#nare
ni'te apte care pot s& "e cu totul adev&rate. ire'te, tu nu-$i dai
deloc seama c&, din pricina unor p&reri oarte gre'ite, noi
socotim ca neadev&rate o mul$ime de lucruri numai pentru c& n-
am mai auzit de ele, pe care nu le-am mai v&zut, sau care ni se
par mai presus de puterea noastr& de n$elegereJ dar, dac& le
cercet&m mai de-aproape, vedem c& sunt nu numai u'or de
priceput, ci ciar lesne de ndeplinit. <e pild&, asear& la cin&,
6
lu#ndu-m& la ntrecere cu tovar&'ii mei 'i ngi$ind repede 'i
&r& prea mare &gare de seam& un cocolo' mai mare dintr-o
turt& din "ertura de orz cu r#nz&, o parte din aceast& coc&
moale 'i cleioas& mi se lipi n g#tle* 'i, oprindu-mi respira$ia,
pu$in a lipsit s& nu m& suoc. Cu toate acestea, deun&zi la
Atena, n a$a porticulului !oecile 1, cu am#ndoi ocii mei, am
v&zut un scamator ngi$ind, cu v#ru-i prime*dios, o saie de
cavalerie, lat& 'inenorocitul,
c#$iva gologani, oarte ascu$it&, 'i imediat
apuc#nd dup&
o suli$& aceea, pentru
de v#n&toare, 'i-o
v#r pe g#t cu cap&tul ei aduc&tor de moarte p#n&-n undul
m&runtaielor. =i deodat&, un copil dr&g&la' ca o eti$&, cu gesturi
ml&dioase 'i plin de gra$ie, c&$&r#ndu-se pe "erul suli$ei, spre
locul unde pr&*ina armei r&sturnate ie'ea din m#neru-i de lemn,
urc#nd spre cotor, ncepu s& se nv#rteasc& 'i s& se
ncol&ceasc& pe el cu astel de mi'c&ri, nc#t ai " spus c& nu are
nici nervi, nici oase. 8o$i cei de a$& eram cuprin'i de admira$ie.
Ai " *urat c& pe
ncol&ce'te e 'arpele noilnoduros
caduceul care, cu 'ilunecoasele lui inele,
n&p&dit de crengisepe
*um&tate t&iate al zeului medicinii 2. <ar ai, acum, "indc& tot ai
nceput, te rog s&-$i reiei "rul povestirii tale. >u singur te voi
crede de dou& ori, adic& 'i pentru tovar&'ul t&u 'i pentru mine,
iar la primul an ivit n calea noastr&, vei " invitatul meu la
mas&. A'adar, ne-am n$elesI
<esigur, socotesc un& 'i olositoare propunerea ce-mi aci,
r&spunse el, dar voi relua povestirea de unde am l&sat-o mai
nt#i, $i-o *ur pe acest soare divin care vede totul c& voi spune
numai adev&rul, lesne de veri"cat. C#nd ve$i a*unge n primul
ora' din 8esalia, nu ve$i mai avea nici urm& de ndoial&, "indc&
acolo poporul vore'te la tot pasul despre aceast& nt#mplare
care s-a petrecut n v&zul tuturor. <ar, nainte de toate, asculta$i
s& v& spun cine sunt 'i din ce $ar& vin. >u sunt (Aristomene) din
>giumFJ aa$i 'i cu ce m& ndeletnicesc ac comer$ cu miere, cu
r#nz& 'i cu alte m&ruri de soiul acesta, pe care le v#nd
angiilor, cutreier#nd n lung 'i-n lat 8esalia, >tolia 'i eo$ia.
Auzind deci c& la Hpata 3, ora'ul cel mai nsemnat din toat&
1
1 galerie lungă, la !tena, plină de picturile lui 'olignot )sec. 2 î. 0r.*, unde stoicii îşi ţineau prelegerile
filosofice.
2
3 caduceul lui 3sculap, descris astfel, noduros şi acoperit cu mici crengi, ca o aluzie la greutăţile
medicinii. 4arpele şi câinele sunt consacraţi acestui zeu.
F
1raş în !%aia, în golful &orintului.
3
1raş situat pe versantul septentrional al muntelui 1eta, deosebit de înfloritor sub 0adrian.
7
8esalia, se vinde r#nz& nou&, minunat&, pe un pre$ oarte
convenail, alergai ntr-o ug& acolo, ca s-o cump&r pe toat&.
<ar pornind cu st#ngul, cum se zice, am pierdut c#'tigul la care
m& a'teptam, "indc& n a*un un toptangiu, +upus, cump&rase
toat& r#nza. A'adar, oosit de c&l&toria &cut& n gra& 'i &r&
niciun olos, tocmai m& ndreptam ncet, seara, spre aia
pulic&. <eodat& ns&, iat& c&-l v&d pe ?ocrate, un compatriot al
meu, carentr-o
mr&cat sta lungit pe p&m#ntul
p&c&toas& de manta, gol, toat&
numaiereni$it&.
pe *um&tate>ra
aproape de nerecunoscut cu a$a p&m#ntie, ca de mort, 'i sla
de-$i &cea mil&, sem&na cu acele lep&d&turi ale soartei care cer
de poman& pe la col$ul str&zilor. <e'i usesem n str#ns&
prietenie cu el 'i-l cunoscusem oarte ine, totu'i, n starea n
care se aa, am stat mult pe g#nduri nainte de a m& apropia de
el. Kai, ietul meu ?ocrate, ce-i cu tineG Cum de ai a*uns a'aG
Ce ru'ineI +a tine acas&, to$i ai t&i te-au ocit 'i ai ost strigat pe
1 2
nume . Copiii t&i, printr-o ot&r#re a *udec&torului provincial
ost pu'i su autoritatea tutorilor, so$ia ta, dup& ce $i-a cinstit , au
amintirea cu toate datinile de ngrop&ciune, o"lindu-se de *ale 'i
ndelungat& triste$e 'i pl#ng#nd, p#n& c#nd era gata s&-'i piard&
vederea, a ost silit& de p&rin$ii ei s& nveseleasc& nenorocirea
din casa ta prin ucuria unei noi c&s&torii. /ar tu, spre marea
noastr& ru'ine, te ar&$i aici ca unul dintre du'ii de pe lumeID
Aristomene, mi zise el, "re'te, tu nu cuno'ti ntortoceatele
'i lunecoasele c&i ale soartei, atacurile ei nea'teptate,
r&sturn&toarele ei scim&riID ?pun#nd aceste cuvinte, 'i
acoperi a$a aprins& de ru'ine cu zdrean$a lui de manta, numai
petice, astel nc#t, de la uric p#n& mai *os de p#ntece, trupul i
era dezvelit. n s#r'it, eu, nemaiput#nd suporta priveli'tea unei
mizerii at#t de #de, i ntinsei m#na ca s&-l a*ut s& se ridice. <ar
el, &r& s&-'i scoat& capul din manta, mi zise +as&, las& ?oarta
s& se ucure p#n& la cap&t de troeul F pe care ea ns&'i 'i l-a
ridicatID
8otu'i, reu'ii s&-l ac s& m& urmeze 'i, n acela'i timp, sco$#nd
de pe mine una dintre cele dou& tunici ale mele, l-am mr&cat
n gra& sau, mai e%act, i-am acoperit goliciunea, 'i l-am dus
1
5a cei vec%i era obiceiul ca morţii, după ce li s-au înc%is oc%ii şi înainte de a fi arşi pe rug, să fie strigaţi
de rude de trei ori pe nume )conclamatus*.
2
În srcinal iuridicus, denumire purtată de patru înalţi funcţionari din întreaga 6talie, cu împu terniciri
administrative şi $udiciare.
F
'rin acest trofeu Socrate se arată pe el însuşi.
8
numaidec#t la aie. >u nsumi am r&mas l#ng& el s&-l servesc cu
tot ce-i treuie, ca s&-'i ung& corpul 'i s& se 'tearg&J l-am recat
din greu 'i am scos de pe el un strat de *eg neoi'nuit de gros.
<up& ce l-am cur&$at ine de tot, istovit eu nsumi 'i aia
sus$in#ndu-i trupul door#t de ooseal&, l-am dus p#n& la anul
meu 'i l-am urcat ntr-un pat cald ca s& se odineasc&J l-am
s&turat de m#ncare, l-am ndulcit cu &utur& 'i l-am nveselit cu
tot<up&
elul de glume.
aceea, i veni pot& de discu$ii 'i de r#s, spuse vore de
du, se pomi pe o zgomotoas& 'i mu'c&toare zeemea.
<eodat&, sco$#nd din undul inimii un dureros otat 'i cu m#na
dreapt& lovindu-'i urios runtea, zise Kai c#t sunt de nenorocitI
Alerg#nd dup& pl&cerea unei vestite ntreceri de gladiatori, am
a*uns de pl#ns n starea n care m& vezi. <up& cum oarte ine
'tii, m& dusesem n 4acedonia pentru un nego$ oarte m&nos.
<up& nou& luni, pe c#nd m& ntorceam cu un c#'tig gras,
do#ndit prin trudapemea,
+arissa1, apuc#nd-o cu pu$in
un drum nainte
mai scurt de m&
ca s& a a*unge
duc la la
spectacolul acela, deodat&, ntr-o v#lcea ngust& 'i neumlat&
am ost atacat de ni'te t#lari oarte pr&dalnici 'i numai cu
pre$ul a tot ce aveam reu'ii s& scap tea&r din m#inile lor. Astel,
a*uns n cea mai groaznic& lips&, tr&sei la o *up#neas& numit&
4eroe, cam &tr#ioar& dar cu lipici. i ar&tai pricina ndelungatei
mele c&l&torii, ngri*orarea de care eram cuprins la ntoarcerea
acas&, 'i cum usesem *euit ziua-n amiaza mare. !e c#nd,
nenorocitul de mine, i povesteam tot ce-mi mai aduceam
aminte, ea, ncep#nd s&-mi arate c#t mai mult& un&voin$&, m&
conduse mai nt#i la o cin& minunat&, &r& plat&, 'i dup& aceea,
cuprins& de o m#nc&rime amoroas&, ciar n patul ei. <up& ce
petrecui cu ea o singur& noapte, nemernicul de mine m& sim$ii
de"nitiv roit de aceast& cium& &tr#n&. i d&dui 'i $oalele de pe
mine, pe care genero'ii t#lari mi le l&saser& ca s& m& acop&r,
'i ciar mica simrie pe care o c#'tigam c&r#nd saci, "indc&
eram nc& destul de voinic, p#n& c#nd, n s#r'it, aceast& un&
so$ie 'i reaua mea soart& m& aduser& n starea n care m-ai
v&zut pu$in mai nainte.D
L&uI i r&spunsei eu, cu drept cuv#nt meri$i s& nduri tot ce-i
mai groaznic n lume, dac& totu'i e%ist& ceva mai groaznic dec#t
1
1raş în 7esalia, situat pe fluviul 'eneu. 'asiunea romanilor pentru luptele cu gladiatori i-a molipsit şi pe
greci.
9
ultima ta isprav&, tu care ai preerat pl&cerile iuirii 'i pe o t#r&
&tr#n&, c&minului 'i copiilor t&iID ?stI ?stID mi zise el,
duc#ndu-'i ar&t&torul la gur&, 'i, uit#ndu-se n*ur nlemnit de
spaim& spre a vedea dac& poate vori n siguran$&, spuse > o
emeie cu puteri supraomene'ti. ii cu &gare de seam& s& nu
te atingi de ea, ca s& nu-$i atragi vreo nepl&cere prin vore
nes&uite.D ?eriosG zisei eu. <ar la urma-urmei ce el de emeie
e aceast& care
gicitoare, puternic&
poate st&p#n&
s& cooarede olta
anGDcerului,
> o s&vr&*itoare 'i o
$ie p&m#ntul
sp#nzurat n v&zdu, s& ncremeneasc& apele, s& topeasc&
mun$ii, s& ceme suetele mor$ilor din iad, s& cooare zeii pe
p&m#nt, s& ntunece astrele, s& lumineze ciar 'i 8artarulID
8e rog, te rog, i spusei eu, cooar& aceast& cortin& tragic&,
str#nge aceast& perdea de teatru, 'i vore'te n grai oi'nuitID 1
>'ti dispus s& ascul$i una, dou&, o sut& de minuni &cute de eaG
A ace nu numai pe locuitorii acestui $inut s-o iueasc& la
neunie, darciar
>tiopii2 sau ciar pe
'i pe indieni,F sau
antipozi suntpopoarele
lucruri dedinnimic
cele dou&
pentru
me'te'ugul s&u, ni'te iete eacuri. <ar ascult& ce-a &cut ea
su ocii mai multor martori. !e un iovnic al ei, pentru c&-i
usese in"del, cu o singur& vor& l-a transormat n castor
s&latic. Cum acest animal, atunci c#nd se teme s& nu "e prins,
scap& de urm&ritorii s&i t&indu-'i podoaele &r&$iei 3, ea voi s&
ai& 'i el aceea'i soart&, pentru c& iuise pe alta. !e un
c#rciumar vecin, prin urmare un concurent al ei, l prescim& n
roasc& &tr#nul locuie'te 'i ast&zi ntr-unul din utoaiele sale
de vin, cuundat n dro*die, de unde, prin politicoase or&c&ieli,
ceam& cu glas r&gu'it pe mu'teriii lui de alt&dat&. A urmat la
r#nd un avocat, care p&l&vr&gise mpotriva eiJ l-a prescimat n
erec, 'i ast&zi el pledeaz& su ereceasca lui n&$i'are.
Alt&dat&, pe so$ia ns&rcinat& a unui amant al ei, pentru c&,
nenorocita, rostise, n &taie de *oc, c#teva cuvinte de ocar& la
adresa ei, i-a ncuiat p#ntecele 'i, nt#rziindu-i rodul, a
1
se!dică8 'ărăseşte
ridica de acest 5a
sub pământ. tonînceputul
tragic, încetează
piesei o de a glumi.
coborau şi la)Însfârşit
teatrul roman cortina nu se cobora ca la noi, ea
o ridicau.*
2
1rientală şi 1ccidentală. !nticii denumeau 3tiopia nu numai regiunea situată la sud de 3gipt şi
corespunzând aproimativ 3tiopiei actuale, ci şi ţinuturile care se întindeau de-a lungul !fricii &entrale
până la 9iger şi ocean.
F
&ei vec%i, fără să cunoască sfericitatea pământului, îl credeau împărţit în două emisfere plane8 una
septentrională şi alta meridională. &ei care locuiau una din aceste emisfere erau numiţi anti%tones )antipozi*,
adică cu picioarele spre picioarele celorlalţi, în raport cu aceia care locuiau cealaltă emisferă.
3
7radiţie larg răspândită în antic%itate, consemnată şi de naturalistul 'liniu (Istoria naturală, VIII,/:*.
10
condamnat-o la o sarcin& ve'nic&. <up& socoteala tuturor, sunt
opt ani de c#nd s&r&cu$a 'i poart& povara, cu urta a'a de
umat&, ca 'i cum ar " gata s& nasc& un eleant 1. n cele din
urm&, din cauza r&ului ce &cuse acestei emei 'i multor altora,
indignarea a devenit o'teasc& lumea a ot&r#t s-o
pedepseasc& oarte aspru, omor#nd-o cu pietre. >a ns&
z&d&rnici acest plan prin puterea vr&*ilor ei. =i dup& cum
2
aimoasa 4edeea
nimicit toat& , o$in#nd
amilia derege,
&tr#nului la Creon o singur&
pe ata zi el
lui 'i pe densu'i,
r&gaz,na
&c&rile care ie'eau dintr-o coroan&, tot a'a 4eroe, &c#nd ni'te
armece lugure deasupra unei gropi (cum mi-a povestit, nu
demult, ntr-o zi c#nd era eat&), i-a z&vor#t pe to$i n casele lor
printr-o tainic& putere care nr#nge ciar voin$a zeilor. Astel,
timp de dou& zile ntregi, ei n-au reu'it s& sarme ncuietorile,
nici s& sparg& u'ile, ce s& mai spun, nici ciar s& str&pung&
pere$ii. n cele din urm&, nclin#ndu-se n a$a soartei, to$i
strigar&
atinge de ntr-un
ea, 'iglas, *ur#nd
c&-i vor n cipul
da a*utor 'i ocel
vormai solemn
salva, c&cineva
dac& nu se vor
ar
avea g#nduri rele. Cu aceste condi$iuni, ea se l&s& nduplecat&
'i iert& cetatea. <ar pe acela care a$#$ase mul$imea mpotriva
ei, l transport& n puterea nop$ii, cu cas& cu tot, a'a ncuiat&
cum era, adic& cu ziduri, cu &t&tura cur$ii, ciar 'i cu toate
temeliile, la o sut& de mile de acolo, ntr-o cetate a'ezat& pe
v#rul unui munte r#pos 'i cu totul lipsit de ap&. =i cum casele
locuitorilor erau lipite una de alta 'i nu mai era loc pentru noul
musa"r, ea i azv#rli casa dincolo de poarta ora'ului 'i plec&.D
Ciudate 'i groaznice lucruri mi poveste'ti tu, dragul meu,
?ocrate. Acum ns&, eu sunt oarte ngri*orat, a mai mult,
nsp&im#ntat de parc& mi-ai " n"pt n inim& nu o $epu'& ci un
v#r de suli$& ca nu cumva aa aceea, cu a*utorul vreunei
puteri dr&ce'ti, s& ae ce-am vorit noi acum. <e asta zic s& ne
ducem mai repede la culcare 'i, nainte de rev&rsatul zorilor,
dup& ce somnul ne va " alungat ooseala, s& ugim de aici c#t
mai departe cu putin$&.D
!e c#nd l ndemnam astel, unul meu ?ocrate, iruit de
ooseala zilei 'i de vinul de care se dezoi'nuise, adormise pe
1
(estaţia femelei elefantului durează // de luni şi nu doi ani, cum susţine !rtistotel sau zece ani, potrivit
credinţelor populare.
2
!luzie la una din vră$itoreştile isprăvi ale Medeei. +iindcă bărbatul ei, 6ason, luase în căsătorie pe fiica lui
&reon, regele &orintului, ea se răzbună trimiţând rivalei sale în dar de nuntă o coroană făcută din materiale
inflamabile, care aprinseră dintr-o dată palatul regelui şi provocară un incendiu distrugător.
11
nesim$ite 'i sor&ia stra'nic. >u ns&, dup& ce ncisei u'a, dup&
ce n$epenii ine z&voarele 'i-mi a'ezai 'i patul s&r&c&cios ciar
n dreptul u'ii, ca o aricad&, m& aruncai n el. +a nceput, de
ric&, am r&mas treaz c#tva timp 'i numai dup& miezul nop$ii am
ncis pu$in ocii.
8ocmai a$ipisem c#nd, deodat&, cu o lovitur& prea
zgomotoas& ca s& po$i crede c& m& c&lcau o$ii, u'a se
descise, sau, mai
$#$#nile useser& degra&,nuntregime
s&r#mate aruncat& 'ilasmulse
p&m#nt,
dedup& ce lor.
la locul
!&tucul meu, de altel oarte scund, 'ciop de un picior 'i
putred, se r&sturn& su n&prasnica izitur& 'i, c&z#nd peste
mine, care usesem dat peste cap 'i aruncat pe pardoseal&, m&
acoperi n ntregime, a'a c& nu mai vedeam nimic de dedesut.
Atunci am n$eles eu c& unele sentimente produc, n mod "resc,
eecte cu totul opuse. C&ci, dup& cum v&rs&m adesea lacrimi de
ucurie, tot a'a, n mi*locul spaimei e%treme de care eram
cuprins,
Aristomene nucemi-am putut st&p#ni
eram, prescimat r#sul,
ntr-o v&z#ndu-m&,
roasc& din
$estoas&. !e
c#nd a'teptam, t&v&lit n murd&rie 'i acoperit n ntregime de
n&stru'nicul meu pat, 'i m& uitam cu coada ociului s&
deslu'esc ce se mai nt#mpl&, v&d intr#nd dou& emei mai n
v#rst&. @na $inea n m#n& o lamp& aprins&, cealalt& un urete 'i
o saie scoas& din teac&. Astel narmate, ele se a'ezar& n
prea*ma lui ?ocrate, care dormea lini'tit.
Aceea care $inea saia zise ?or& !antia, acesta e scumpul
>ndmion1, iuitul meu Catamitus 2 care, ziua 'i noaptea, 'i-a
&tut *oc de rageda mea tinere$e, acela care, dispre$uindu-mi
dragostea, nu numai c&-mi scoate nume r&u cu vorele lui
*ignitoare, dar ciar se preg&te'te s& ug&. =i eu, "re'te, n'elat&
'i p&r&sit& de acest viclean @lise, va treui s& pl#ng, ca o nou&
Calipso, ntr-o ve'nic& singur&tateID Apoi, ntinz#nd m#na
dreapt& 'i ar&t#ndu-m& pe mine surorii sale !antia, zise =i
inevoitorul pov&$uitor al lui, acest Aristomene care-l ndeamn&
s& ug&, care acum este la doi pa'i de moarte, culcat su patul
lui, de unde prive'te toate acestea, 'i ncipuie c& m& va ace
de ocar& &r& s& "e pedepsitG 4ai t#rziuE a nu, ndat&, ciar n
1
7ânărul şi c%ipeşul vânător pe care ;iana, în tăcerea nopţii, îl vizita pe muntele 5atmus, sărutându-l în
timpul somnului.
2
+orma latinească, obţinută prin intermediul etruscului catamite, a numelui lui (an<mede, frumosul
prinţişor troian, răpit de =eus care l-a făcut pa%arnic al zeilor.
12
clipa asta l voi ace s& se c&iasc& de at*ocurile de ieri 'i de
curiozitatea lui de-acum.D
Auzind aceste cuvinte, o sudoare rece m& trecu 'i, nenorocitul
de mine, ui apucat de o tremur&tur& at#t de puternic& din toate
m&dularele, nc#t nsu'i patul, ridicat 'i cl&tinat cu putere, s<a
&r& ast#mp&r n spinarea mea. <ar l#nda !antia r&spunse
Atunci, sora mea, de ce nu-l s#'iem mai nt#i pe acesta, ca
1
acantele
l *ug&nimGD, sau,
Bu,leg#ndu-l ine de
zise 4eroe m#iniceea
"indc& 'i dece
picioare,
v&zusem de m&
ce nu-
&cuse s& n$eleg c& despre ea usese vora n tot ce-mi
povestise ?ocrate. Bu, cel pu$in &stuia s&-i l&s&m via$a, ca s&
acopere el cu o m#n& de p&m#nt trupul acestui mizerail.D 2
Apoi, sucind la dreapta capul lui ?ocrate, i n"pse n partea
st#ng& a grumazului toat& saia, p#n& la m#ner 'i, n momentul
c#nd s#ngele ncepuse s& $#'neasc&, ea apropie un urdu, 'i
l&s& s& curg& s#ngele cu at#ta &gare de seam&, nc#t nu se
pierdu
desigur,nicio
ca pic&tur&. 8oatenimic
s& nu uite astea din
le-am v&zut
ritul cu ocii mei.
sacri"ciului F =i
, prea
sim$itoarea 4eroe 'i introduse ad#nc m#na dreapt& prin ran&,
p#n&-n undul m&runtaielor lui 'i, scormonind prin ele, trase
aar& inima nenorocitului meu prieten. !rin rana de la g#tul lui,
unde saia repezit& cu putere i &cuse o t&ietur& ad#nc&, el
scotea un orc&it, sau, mai degra&, un 'uierat n&u'it, 'i aerul
pe care-l d&dea aar& din pl&m#ni &cea s&-i cl&uceasc&
s#ngele pe marginile r&nii. !antia, astup#nd cu uretele
aceast& ran& larg descis&, zise 8u, urete care te-ai n&scut n
mare, ere'te-te de a trece printr-un r#u.D <up& terminarea
acestei opera$ii, ele d&dur& la o parte patul care c&zuse peste
mine, 'i a'ezate cu picioarele cr&c&nate deasupra orazului
meu, 'i golir& &'ica udului, sc&ld#ndu-m& pe ntrecute, p#n&
ce m& necar& n z&m&l&ul lor, ngrozitor de puturos.
Aia trecur& pragul 'i u'ile se ridicar& neatinse, relu#ndu-'i
locul de mai-nainte, $#$#nile se a'ezar& n alamalele lor,
canaturile revenir& la drugii pu'i de-a curmezi'ul u'ii, z&voarele
alergar& s& se a'eze la locul lor. <ar eu, n starea n care eram
atunci, aruncat la p&m#nt, aia respir#nd, gol 'i nge$at de rig,
1
3le sfâşiaseră pe 'enteu, rege al 7ebei, pentru că dispreţuise cultul lui >acc%us.
2
3 un rest de milă din partea Meroei, pentru sufletul nenorocitului Socrate, care ar fi rămas rătăcitor pe
malurile &ocitului, fără să-l poată trece, dacă trupul său n-ar fi fost îngropat.
F
5a $ertfele romanilor, carnea animalelor în$ung%iate era separată de măruntaiele )ficatul, plămânii şi
inima* care erau eaminate de %aruspici.
13
*ilav de urin& ca un copil de cur#nd ie'it din p#ntecele m&ic&-si,
sau mai degra& pe *um&tate mort, dar supravie$uindu-mi mie
nsumi, eram ca un strigoi, sau cel pu$in asemenea unui
condamnat care nu mai a'teapt& dec#t crucea gata preg&tit&. 1
Ce se va alege din mine, mi zicem eu, c#nd m#ine diminea$&
lumea va vedea pe prietenul meu cu g#tul t&iatG C#nd le voi
spune cum a ost, cine va crede c&, n vorele mele, se poate
g&si cea
a*utor, maiun
dac& mic&
omurm& de zdrav&n
at#t de adev&rG ca
Cel pu$in
tine n-a ai " putut
ost s& s&
n stare ceri
$in& piept unei muieriI ?u ocii t&i e ucis un om 'i tu taci citicI
<ar de ce n-ai ost omor#t 'i tu, ntr-un astel de atacG <e ce
s&latica cruzime nu s-a atins de cel care v&zuse crima, "e
numai ca s& dispar& orice martorG A'adar, "indc& ai sc&pat de
moarte, du-te acum 'i te nt#lne'te cu prietenul t&uID
!e c#nd eram ad#ncit n toate aceste g#nduri, noaptea l&sa
cale lier& zilei. <e aceea, mi se p&ru c& cel mai un lucru ce
aveam de &cut
s-o pornesc era s&
la drum, cuug pe c&
toate ascuns, nainte
treuia de ivirea
s& umlu zorilor,mi
pe diuite. 'i
luai pu$inul aga*, sloozii z&voarele, v#r#i ceia n roasc&. <ar
unele 'i credincioasele u'i, care ie'iser& singure din $#$#nile lor
n timpul nop$ii, se desciser& atunci numai cu mare z&av& 'i
cu cea mai mare greutate, dup& ce-am r&sucit ceia de sute de
ori.
ncepui s& strig >i, n-auzi tuG @nde e'tiG <escide poarta
anului c& vreau s& plec nainte de-a se lumina de ziu&.D
!ortarul, care dormea pe *os n dosul por$ii de la intrare,
r&spunse pe *um&tate adormit
CumG 8u, acela care vrei s& porne'ti noaptea la drum, nu 'tii
c& drumurile sunt #ntuite de t#lariG >i, dar dac&, pe c#t se
pare, ai pe con'tiin$& vreo crim& 'i $ii cu orice pre$ s& mori, eu n-
am un cap de ostan 2 'i n-am ce s& mor de dragul t&u.D <ar
se ace ziu& numaidec#t, zisei eu, 'i n aar& de asta, unui
drume$ at#t de s&rac ca mine ce-ar putea s&-i ia t#lariiG Mare
tu nu 'tii, nerodule, c& un om gol-golu$ nu mai poate " despuiat
nici de zece mae'tri de lupt&ID +a acestea, paznicul, ntorc#ndu-
se alene pe partea cealalt&, r&spunse pe *um&tate adormit <ar
de unde 'tiu eu dac& nu vrei s& te salvezi prin ug&, dup& ce-ai
1
&onform legislaţiei imperiale, numai sclavii şi oamenii de rând erau sortiţi crucificării. !ristomene nu
făcea aşadar parte din tagma privilegiaţilor, scutiţi de pedepse $osnice şi umilitoare.
2
!dică un cap fără creier, bostanul fiind gol pe dinăuntru.
14
t&iat g#tul tovar&'ului t&u de drum, cu care ai venit aici
asear&GD
n clipa aceea mi s-a p&rut c& p&m#ntul se despic& naintea
mea 'i c& v&d ad#ncurile 8artarului 'i pe &m#ndul dul&u
Cerer, gata s& m& ngit& cu l&comie. <e-aia atunci am
n$eles eu c& nu de mil& pentru mine una 4eroe mi cru$ase
g#tul, ci c&, n cruzimea ei, m& destinase r&stignirii. ntorc#ndu-
m& n granice.
mor$i odaie, ncepui s& cizuiesc,
<ar ?oarta c&ut#nd
nu-mi oerea alt s& au de
mi*loc putin$a unei
sinucidere
n aar& de s&r&c&ciosul meu pat. !atule drag, prea scump
inimii mele, i strigai eu, tu care ai ndurat at#tea nenorociri
mpreun& cu mine, care 'tii tot ce s-a nt#mplat 'i ai ost martor
al scenelor din ultima noapte, singurul pe care, n&p&stuit cum
m& g&sesc, a' putea s& te cem ca martor al nevinov&$iei mele,
procur&-mi tu mi*locul m#ntuitor, "indc& vreau s& a*ung n /nern
c#t mai cur#nd.D ?pun#nd aceste cuvinte ncep s& desac
1
r#ngia cu care era n*geat patul
capetele ei de o mic& grind& care, a'ezat& 'i, "%#nd ine unul
su ereastr&, din
ie'ea
mult n aar& ntr-o parte, cu cel&lalt cap&t ac un nod zdrav&nJ
apoi, pentru a c&dea mai de sus, m& urc n pat 'i-mi v#r capul n
la$. <ar, pe c#nd mpingeam cu piciorul patul care m& sus$inea,
pentru ca prin greutatea trupului meu la$ul s& se str#ng& n *urul
g#tului 'i s&-mi reteze respira$ia, r#ngia, care pesemne era
putred& 'i vece, se rupse deodat&. C&z#nd de la n&l$ime, m&
pr&v&lesc peste ?ocrate, care era culcat n patul de al&turi, 'i
am#ndoi ne rostogolim pe *os.
Ciar n momentul acela, paznicul anului intr& pe
nea'teptate strig#nd din toate puterile <ar unde e'ti tu, acela,
care erai a'a de gr&it s& pleci cu noaptea-n cap 'i care acum
sor&i n a'ternutGD
+a aceste cuvinte, ?ocrate, nu 'tiu dac& din cauza c&derii
noastre sau a strig&telor asurzitoare ale paznicului, se de'tept&,
'i s&ri cel dint#i n picioare. <a, zise el, c&l&torii au dreptate s&
lesteme pe to$i ace'ti angiiI @ite, neor&zatul &sta, intr#nd
aici &r& nicio s"al&, desigur cu g#ndul de a ura ceva, prin
groaznicele lui strig&te m-a trezit din somnul ad#nc, pe mine,
care eram at#t de oosit.D
Atunci eu m& ridicai vesel 'i, cu toat& graa, cuprins de o
1
3ra un soi de pat de campanie. &adrul lui era înfăşurat cu frâng%ii sau cu c%ingi de pânză peste care se
punea salteaua.
15
ericire la care nu m& a'teptam, strigai !reaunule paznic, iat&
pe tovar&'ul meu, pe ratele meu, pe acela pe care azi-noapte,
n e$ia ta, m& nvinuiai pe nedrept c&-l omor#semD. ?pun#nd
aceste cuvinte, l str#ngeam n ra$e pe ?ocrate, 'i-l s&rutam cu
toat& dragostea. <ar el, izit de mirosul licidului resping&tor cu
care strigoaicele1 m& udaser&, m& mr#nci cu asprime. ugi,
mi strig& el, ugi c& pu$i ca latrina cea mai puturoas&ID =i
r#z#nd, ncepu s& n
*alnica ncurc&tur& m&care
ntree cine m&
m& aam, parumase
aruncai astel. no
la nt#mplare
glum& neroad& 'i, a&t#nd din nou aten$ia lui spre alt suiect, i
pusei m#na pe um&r spun#nd ?& mergem, c& e o nc#ntare s&
pornim la drum dis-de-diminea$&N.
mi iau occelu$a, pl&tesc angiului pre$ul dormitului 'i iat&-ne
la drum.
&cusem o un& ucat& de drum 'i soarele, care r&s&rise, 'i
rev&rsa lumina peste lucruri 'i "in$e. >u m& uitam cu mult&
luare-aminte
v&zusem c& i'isengri*orare
n"psese la g#tulBeunule,
saia. tovar&'ului mi
meu, la locul unde
spuneam eu,
ame$it desigur de prea mult& &utur&, ai adormit 'i ai visat cele
mai ciudate lucruri. /at&-l pe ?ocrarte n-are nicio zg#rietur&, e
s&n&tos, e tea&r. @nde e ranaG @nde e ureteleG ntr-un cuv#nt,
rana aceea a'a de ad#nc&, din care $#'nea at#ta s#ngeGD Apoi,
adres#ndu-m& lui <a, i spun eu, doctorii serio'i au toat&
dreptatea c#nd sus$in c& cei gitui$i de m#ncare 'i de &utur&
viseaz& groz&vii 'i pr&p&stii. 2 /ac& eu, pentru c& asear& n-am
prea $inut cont de paare, am avut o noapte ngrozitoare, care
mi-a dat vedenii prevestitoare de nenorociri 'i at#t de
n"or&toare, nc#t 'i acum m& socot stropit cu s#nge omenesc 'i
p#ng&rit de crim&.D M, dar tu nu e'ti plin de s#nge, mi zise
?ocrate z#mind, tu e'ti sc&ldat n urin&I Cu toate acestea, 'i eu
am visat n noaptea asta c& mi se t&ia capul. Am sim$it o durere
cumplit& la grumaz 'i mi s-a p&rut c& mi se smulgea inima. =i
acum respir greu, genuncii mi tremur&, m& clatin c#nd umlu
'i a' dori s& m&n#nc ceva, ca s& mai prind putereD.
/at&, i spun eu, masa e gata.D =i, zic#nd acestea, mi scot
traista de pe um&r 'i-i oer n gra& p#ine 'i r#nz&. ?& ne
1
În srcinal Lamiae ? $umătate femei şi $umătate păsări ? care ademeneau copiii şi îi omorau, sugându-le
sângele ca vampirii.
2
!ceeaşi constatare o face &icero într-o lucrare a sa despre arta de a prezice viitorul, reluând eplicaţia dată
de către 'laton acestui fapt în Republica )6@, p. AB*.
16
a'ez&m su platanul &staD, zic eu.
<up& ce ne a'ezar&m, ncepui s& m&n#nc 'i eu din acelea'i
merinde. =i privindu-l cum nuleca lacom, deodat& l v&zui
devenind palid ca meri'orul 'i le'in#nd. n s#r'it, pielea
ora*ilor lui nu mai avea nici urm& de via$&, iar a$a i era at#t de
scimonosit&, nc#t n spaima mea, crez#nd c& v&d din nou
uriile acelea din noaptea trecut&, prima uc&$ic& de p#ine pe
care o luasem
g#tle*ului, &r& n
s&gur&, de'i oarte
mai poat& coormic&, mi se>iopri
nici urca. n mi*locul
ine, tocmai
num&rul mic de trec&tori &cea s&-mi creasc& spaima la culme. 1
C&ci cine-ar " crezut c& dintre doi tovar&'i de drum, unul a ost
ucis &r& ca cel&lalt s& "e vinovatG
<ar ?ocrate, care m#ncase destul& p#ine 'i ngi$ise cu
l&comie o un& parte din gustoasa r#nz&, u apucat de-o sete
grozav&. Bu departe de r&d&cinile platanului su care ne aam,
un r#u lini'tit 'i calm, ca un ele'teu netulurat, curgea domol,
cu
eu,apa
ealui
dinargintie
apa astasau limpede
pur& cum 'i
ca laptele e cristalul. Ascult&,
potole'te-$i seteaD.i>lspun
se
ridic&, porni spre r#u 'i, c&ut#nd o clip& un loc potrivit pe mal,
se l&s& pe genunci 'i se aplec&, arz#nd de ner&dare s&-'i
apropie gura de ap&. <ar nc& nu atinsese ine cu v#rul uzelor
supraa$a apei, c#nd v&zui desciz#ndu-i-se la g#t o ran&
pround&, 'i din ea ie'ind deodat&, cu pu$ine pic&turi de s#nge,
uretele acela cu care usese astupat&. 2 n s#r'it, trupul lui
nensue$it era gata s& cad&-n ap&, dac& eu, apuc#ndu-l de un
picior, nu l-a' " tras la mal, cu destul& greutate. Acolo, *elind pe
s&rmanul meu tovar&' at#t c#t permitea mpre*urarea, l
ngropai l#ng& r#u, ntr-un p&m#nt nisipos, care avea s&-i "e
locuin$a de veci. Apoi, tremur#nd tot 'i din cale-aar& de
nelini'tit, am ugit departe, n pustiet&$i neumlate, 'i, ca 'i cum
a' " ost vinovat de uciderea unui om, p&r&sindu-mi patria 'i
c&minul, m-am e%ilat de un&voie, 'i acum locuiesc n >tolia,
unde m-am rec&s&torit.
/at& ce ne-a povestit Aristomene. <ar tovar&'ul s&u, care de
la nceput reuzase cu nd&r&tnicie s& dea crezare spuselor lui,
zise
> cu neputin$& s& credem o astel de povesteJ nimic mai
1
Caritatea trecătorilor micşora şansa lui !ristomene de a avea martori oculari care să-l dezvinovăţească de
crimă.
2
;escântecul rostit de 'ant%ia în apariţia ei de la %an îşi face efectul magic.
17
&r& noim& dec#t minciuna astaI Apoi, ntorc#ndu-se spre mine
ad&ug&
<ar dumneata, care dup& n&$i'are 'i maniere pari a " un
om de seam&, dai ascultare la astel de pove'tiG
>u cred c& nimic nu e imposiil, n lumea asta, 'i c&
muritorii au parte de tot ce le-a ot&r#t destinul "indc& 'i mie,
'i $ie, 'i tuturor oamenilor ni se nt#mpl& multe lucruri ciudate 'i
aproape
acela nu ne"re'ti, pe n
le-ar crede. care, dac&
ce m& le-am povesti
prive'te, unui ne'tiutor,
&r& 'ov&ial&, eu l cred
pe prietenul t&u 'i-i mul$umesc oarte mult c& ne-a distrat cu
vesela 'i pl&cuta lui poveste 'i c&, n s#r'it, am sc&pat de un
drum lung 'i anevoios &r& ooseal& 'i &r& plictiseal&. !#n& 'i
calul meu treuie s& "e mul$umit de acest mare noroc, "indc&,
&r& s&-l " oosit, am a*uns la poarta ora'ului, purtat nu pe
spinarea lui, ci de urecile mele.
Aici se termin& conversa$ia 'i drumul nostru mpreun&, c&ci
cei doi tovar&'i o luar& la st#nga, c&tre o c&su$& de $ar& din
apropiere.
>u ns& m& oprii la primul an pe care-l nt#lnii n drum 'i
ntreai n gra& pe angi$&, o emeie &tr#n&
Mra'ul Hpata, &sta eG
>a ncuviin$&, d#nd din cap.
Bu cumva cunoa'te$i pe un oarecare 4ilo, unul dintre
cet&$enii de runte ai ora'uluiG
!e drept se nume'te c&petenie, c&ci locuie'te dincolo de
incinta ora'ului 'i de zidul cet&$ii 1I r&spunse ea r#z#nd de-a
inelea.
+&s#nd la o parte gluma, zisei eu, spune-mi te rog, un&
m&tu'ic&, ce el de om e 'i unde st&G
Kezi colo, &t departe, urm& ea, erestrele acelea care
privesc spre ora' 'i u'a care n cealalt& parte r&spunde-n
ulicioar&G Acolo st& 4ilo &sta, omul t&u. > plin de ani 'i putred
de ogat, dar e un tic&los, un zg#rcit &r& perece 'i un
c&rp&nos cum nu s-a mai v&zut. Ce s&-$i mai spunG 4ereu d& cu
cam&t&, mprumut& pe aur 'i argint, cu o do#nd& ngrozitor de
mare. Bumai cu g#ndul la anii lui st& tot timpul ncis n
cocioaa sa mpreun& cu o so$ie, potrivit& tovar&'& a acestui
nenorocit avar. Bu $ine dec#t o singur& slu*nicu$& 'i uml&
1
În tet e pomerum, spaţiu gol situat înlăuntrul şi în afara zidurilor oraşului, loc sfinţit unde nu era permis
să clădeşti.
18
ntotdeauna mr&cat ca un cer'etor.
+a cuvintele acestea, am izucnit ntr-un oot de r#s.
C#t& un&tate, mi-am zis eu, 'i ce dovad& de prevedere din
partea iuitului meu <emeas, s& m& recomande unui astel de
om, n c&l&toria mea, n casa c&ruia s& nu m& tem nici de umul
din vatr&, nici de mirosul de riptur&I Korind astel, mi
continuai drumul 'i a*ung#nd la intrarea casei, ncepui s& strig 'i
s& at n u'a care era z&vor#t& cu n&de*de. n s#r'it, se ivi o
eti'can&.
>i, zise ea, tu care a$i at#t de tare-n u'&, pe ce amanet
vrei s& "i mprumutatG ?& "i tu, oare, singurul dintre oameni
care s& nu " aat c& noi nu primim alt amanet dec#t aur 'i
argintG
@reaz&-mi mai ine un-venit prietene'te 'i spune-mi mai
cur#nd dac& st&p#nul t&u e acas&I
<a, zise ea, dar ce rost are ntrearea astaG
i4&
aduc
ducos&-l
scrisoare de lazise
n'tiin$ez, <emeas din Corint.
ea. !#n& atunci, a'teapt&-m&
aici. ?pun#nd acestea, erec& din nou u'a cu z&vorul 'i intr&
repede n cas&. ntorc#ndu-se nu dup& mult timp, mi descise,
spun#ndu-mi c& st&p#nul s&u m& a'teapt&. M urmai 'i-l g&sii
culcat pe un pat oarte mic. 8ocmai se preg&tea s& nceap& s&
m&n#nce. ?o$ia se a'ezase la picioarele lui 1. Ar&t#ndu-mi masa
ntins&, dar pe care nu era nimic, mi zise
/at& ospitalitatea ce-$i pot oeriI
oarte mul$umescI i spun eu, pred#ndu-i numaidec#t
scrisoarea de la <emeas. Citind-o repede, el zise
?unt recunosc&tor iuitului <emeas c& mi-a trimis un
musa"r at#t de distinsI n acela'i timp porunci so$iei s& se ridice
'i m& poti s& stau n locul ei. Cum eu, din un&-cuviin$&,
'ov&iam s& ac acest lucru, el m& apuc& 'i m& trase cu putere
de pulpana mantalei
=ezi colo, mi spuse el, c& de rica o$ilor n-avem niciun
scaun 'i nu ne putem procura moil&.
>u m-am supus, 'i el continu&
<up& alnica 'i deoseita n&$i'are ce ai, mi zise el, dup&
aceast& s"al& cu totul eciorelnic&, cu drept cuv#nt a' &nui c&
e'ti de neam mare. <e altel, 'i <emeas mi spune acela'i lucru
1
+emeile din (recia antică nu serveau masa împreună cu soţii lor. ;ar când mâncau uneori cu soţii lor, ele
erau aşezate la picioarele acestora.
19
n scrisoarea lui. <e aceea, te rog, nu dispre$ui mica 'i
s&r&c&cioasa mea locuin$&. Kei avea odaia asta, de al&turi, iat-oI
> o nc&pere oarte rumoas&. ?imte-te ine n mi*locul nostru.
!rin cinstea ce vei ace c&su$ei mele 'i ea va deveni mai
vrednic& de luat n seam&, 'i tu vei do#ndi o adev&rat&
celeritate, dac&, mul$umindu-te cu acest modest c&min, vei
c&uta s& urmezi unele e%emple ale vestitului 8eseu 1 (al c&rui
nume-l poart&
ospitalitate tat&l Hecale
a &tr#nei t&u), care
2 n-acem#nd
. Apoi, dispre$uit s&r&c&cioasa
pe mica slu*nic&,
i porunci
otis, i zise el, ia pu$inul aga* al oaspetelui nostru 'i pune-
l cu toat& gri*a n odaia vecin&. <e asemenea, adu repede din
c&mar& untdelemn de uns, 'ervete de 'ters 'i tot ce mai treuie
'i condu-l pe musa"rul meu la cea mai apropiat& aie, "indc&
treuie s& "e oosit dup& o oarte lung& 'i grea c&l&torie.
<in aceste cuvinte mi-am &cut o limpede p&rere despre elul
'i
lui,zg#rcenia
i spun lui 4ilo, 'i, voind s&-mi atrag mai mult un&voin$a
B-am nevoie de nimic din toate acestea, c& la drum iau cu
mine totdeauna lucrurile de care am nevoie, iar n ce prive'te
aia, o voi g&si singur. Cel mai important lucru pentru mine e
calul meu, care m-a purtat voinice'te p#n& aici. Oine, otis,
m&run$i'ul &sta 'i cump&r&-i #n 'i orzI
+ucrul "ind &cut 'i aga*ul meu o dat& depus n camer&,
duc#ndu-m& la aie mi ndrept pa'ii spre pia$a de alimente, ca
s& ngri*esc mai nt#i de ceva de-ale gurii pentru cina noastr&.
K&zui acolo ni'te pe'ti minuna$i, care erau de v#nzare. Am
ntreat c#t cost& 'i, dup& ce m-am tocmit, am cump&rat cu
dou&zeci de dinari ceea ce voia s& mi se v#nd& cu o sut&.
8ocmai c#nd plecam din pia$&, se lu& dup& mine un oarecare
!tias, care-mi usese coleg de 'coal& la Atena din Atica.
Pecunosc#ndu-m& numai dup& oarecare 'ov&ial&, mi s&ri de g#t
cu dragoste, m& mr&$i'& 'i m& s&rut& din toat& inima,
spun#ndu-mi
<ragul meu +ucius, z&u, e un veac de c#nd nu ne-am v&zut
1
+iul lui 3geu şi tatăl lui 0ipolit. 'rintre faptele sale eroice se numără şi uciderea Minotaurului adăpostit în
labirintul cretan, scutindu-şi astfel cetatea de plata omenescului tribut datorat regelui Minos. ! domnit la
!tena după moartea lui 3geu.
2
;eşi foarte săracă, l-a adăpostit în coliba ei pe 7eseu în noaptea care a precedat vânătoarea taurului din
Marat%on. (ăsind-o moartă la întoarcerea lui victorioasă, eroul a înălţat în amintirea 0ecalei un sanctuar lui
=eus.
20
'i de c#nd l-am p&r&sit pe proesorul nostru Cltius. <ar care e
pricina c&l&toriei taleG
Ai s-o ai m#ine, r&spunsei eu. <ar ce-i n&$i'area asta a
taG ?unt ericit c& $i-ai a*uns $inta, v&d c& ai lictori, asce 'i por$i
o mr&c&minte aidoma cu a unui magistrat.1
4& ndeletnicesc cu aprovizionarea cet&$ii, zise el, 'i am
unc$ia de edil2. <ac& dore'ti s& cumperi ceva un de m#ncare,
$i istau la dispozi$ieI
mul$umii, pentru c& tocmai mi cump&rasem destul pe'te
pentru cin&.
!tias, ns&, z&rind co'ule$ul meu, ncepu s& scormoneasc&
pe'tii din el, ca s&-i priveasc& mai ine.
C#t ai dat pe gunoiul &staG
Aia i-am scos de la un pescar cu dou&zeci de dinariI
C#nd auzi aceste cuvinte, el m& lu& repede de m#n& 'i m&
readuse napoi n pia$a de alimente.
<e la care dintre &'tia, m& ntre& el, ai cump&rat eacurile
acesteaG
i ar&tai un &tr#nel care 'edea retras ntr-un col$. Bumaidec#t
l lu& la rost cu glasul cel mai aspru, pe m&sura autorit&$ii lui de
edil
Koi, i zise el, a$i a*uns s& nu-i mai cru$a$i nici pe prietenii
no'tri, ntr-un cuv#nt pe niciun str&in. <e ce vinde$i a'a de
scump ni'te pe'te p&c&tosG !rin scumpetea alimentelor, ve$i
ace din acest ora', oarea 8esaliei, o pustietate ca st#ncile cele
mai p&r&site. <ar o s& v& primi$i voi pedeapsa. /ar tu, ciar
acum vei aa cum sunt pedepsi$i o$ii su administra$ia meaI
Lic#nd acestea, r&sturn& co'ul meu n mi*locul drumului,
poruncind sualternului s&u s& calce n picioare pe'tii mei 'i s&-i
zdroeasc& pe to$i, p#n& la unul. nc#ntat de aceast& pro& de
severitate, amicul meu, !tias, m& ndemn& s& m& retrag
<rag& +ucius, mi zise el, eu m& mul$umesc cu aceast&
ru'ine de pomin& pe care am &cut-o &tr#nuluiI
!este m&sur& de m#nit 'i ncremenit de cele nt#mplate, luai
din nou drumul spre aie, lipsit de ani 'i de merinde, gra$ie
prea zeloasei autorit&$i a n$eleptului meu coleg de 'coal&J apoi,
1
+ascele )semnul autorităţii înalţilor magistraţi romani, purtate de lictori* nu figurau îndeobşte printre
atributele edililor municipali.
2
Praefactus annonae – la Coma, avea sarcina aprovizionării oraşului cu alimente, mai ales cerealiere. !ici
este vorba de un inspector al pieţii, un agoranom, termen tradus de scriitorii greci prin acela de edil.
21
dup& ce &cui aie, m& ntorsei la locuin$a lui 4ilo 'i m& retr&sei
n camera mea. <ar iat& c& otis, servitoarea, mi spune
8e ceam& st&p#nulI
>u, care cunoscusem ciar de la nceput zg#rcenia lui 4ilo,
m& scuzai politicos, su cuv#nt c&, spre a-mi alunga ooseala
drumului, socoteam c& am mai mare nevoie de somn dec#t de
m#ncare. <up& ce otis i transmise vorele mele, veni el n
persoan&
cum eu tot'i,nu
pun#nd
voiamm#na pe mine,
s&-l urmez ncepu
'i m& s& m& trag&
mpotriveam u'orJ 'i
cuviincios,
mi zice
Bu plec de aici, p#n& ce nu vii dup& mineI =i nt&rindu-'i
spusele cu un *ur&m#nt, m& sili s& cedez nd&r&tniciei sale 'i s&-l
urmez p#n& la patul lui pr&p&dit.
Ce mai ace iuitul nostru <emeasG m& ntre& el, pe c#nd
m& a'ezam pe pat. <ar so$ia, copiii, slugileG
i d&dui 'tiri despre "ecare n parte. <up& aceea, voi s&
cunoasc&
inormai cu maide-am&nuntul,
am&nun$it motivul c&l&toriei
mi puse mele. ndat&
numaidec#t ce-l
cele mai
nensemnate ntre&ri despre patria mea, despre oamenii ei cei
mai de seam&, n s#r'it, p#n& 'i despre guvernator. <ar c#nd
v&zu c&, dup& o c&l&torie at#t de grea, m& oosea cu vor&ria
lui &r& s#r'it 'i c&, pic#nd de somn, m& opream n mi*locul unui
cuv#nt, aia rostind vore &r& n$eles, mi ng&dui n cele din
urm& s& m& duc la culcare. n s#r'it, scap de osp&$ul ecar 'i
&r& ucate al acestui &tr#n plictisitor, ngreuiat de somn, nu
de m#ncare, c&ci toat& cina se m&rginise la ntre&rile lui, 'i m&
ntorc n camera mea, spre a gusta mult doritul somn.
22
CARTEA A DOUA
ndat& ce noaptea se risipi 'i un nou soare readuse ziua, m&
de'teptai din somn 'i s&rii granic din pat, "ind de altel
ner&d&tor 'i oarte dornic de a cunoa'te toate rarit&$ile 'i
minun&$iile $&rii. 4& g#ndeam c& m& au n mi*locul 8esaliei,
$ar& vestit& n tot universul prin me'te'ugul vr&*itoresc, 'i c&
cele povestite de nc#nt&torul meu tovar&' de drum,
Aristomene, s-au petrecut n cuprinsul acestui ora'. Cu toate
acestea, ne'tiind ncotro s&-mi ndrept dorin$ele 'i curiozitatea,
m& uitam la "ecare lucru cu cea mai mare aten$ie. <in tot ceea
ce vedeam, mi ncipuiam c& nimic nu era a'a cum se
n&$i'eaz& n realitate. 4i se p&rea c& asolut totul se
metamorozase prin puterea inernal& a unor desc#ntece. Astel,
pietrele de care m& loveam, n ncipuirea mea erau oameni
mpietri$i, p&s&rile pe care le auzeam, oameni acoperi$i cu pene,
arorii de dincoace 'i de dincolo de zidurile ora'ului, 'i ace'tia
erau tot oameni nc&rca$i cu runze, iar apele curg&toare izvorau
din trupurile lor omene'tiJ credeam c& statuile 'i icoanele erau
gata s& porneasc&, zidurile s& voreasc&, oii 'i celelalte vite de
acela'i el s& ac& proe$ii, c& din nsu'i cerul adev&rat 'i din
gloul n&c&rat al soarelui vor sosi pe nea'teptate anumite
prorociri.
Astel ncremenit, a mai mult, scos din min$i de aceast&
curiozitate care m& cinuia ca o oal&, umlam din loc n loc,
&r& s& pot g&si m&car o urm&, sau numai un nceput de urm&
de potolire a nest&p#nitei mele patimi. 8otu'i, pe c#nd r&t&ceam
din poart& n poart& ca un oinar &r& gri*i 'i leg&n#ndu-m& ca
un om eat, deodat& m& trezii, nu 'tiu cum, n pia$a de
alimente.
8ocmai atunci, trec#nd pe acolo o doamn& nso$it& de un
adev&rat c#rd depietrele
erau ncrustate servitori, gr&esc'ipasul
pre$ioase cel des-o
pea*ung. Aurul n care
mr&c&mintea ei,
ici n roderie, colo n $es&tur&, ar&ta destul de limpede c& e
emeie noil&. +#ng& ea p&'ea un &rat oarte naintat n
v#rst&1J ndat& ce m& z&ri, el zise
1
+ără îndoială un bătrân servitor al familiei, care-l cunoscuse pe 5ucius, copil.
23
>i, dar &sta e +uciusI dup& care veni s& m& s&rute, apoi
'opti numaidec#t la urecea doamnei ceva nedeslu'it.
<e ce nu te apropii, continu& el, 'i de ce n-o salu$i pe
mama ta1G
Bu ndr&znesc, i r&spund eu, "indc& n-o cunosc pe aceast&
doamn&, 'i, nro'indu-m& de ru'ine, mi las capul pe spate 'i
r&m#n pe loc nemi'cat. <ar ea, ntorc#ndu-'i privirile spre mine,
zise
/at& noila modestie a amiliei, mo'tenit& de la veneraila
sa mam&, ?alvia, 'i prin toat& &ptura lui, e uimitor c#t de mult i
seam&n&. Corpul lui e at#t de ine propor$ionat, parc& m&surat
cu compasul nu prea nalt, zvelt, dar plin de vlag&, pielea
orazului i e potrivit de tranda"rie, are p&rul lond 'i inelat de
la natur&, ocii, de'i verzui, i sunt vioi 'i ve'nic iscoditori, are o
privire p&trunz&toare ca de vultur 'i plin& de armec n orice
parte s-ar uita, mersu-i e noil 'i "resc.
Ad&ug&
<ragulapoi
meu +ucius, eu te-am crescut cu propriile mele
m#ini. Cum s& nu te " crescutG /ntr-adev&r, nu numai c& sunt
rud& cu mama ta, dar sunt ciar sora ei de lapte. <a, am#ndou&
ne tragem din amilia lui !lutar, am supt n acela'i timp de la
aceea'i doic&, am crescut mpreun& ca dou& surori adev&rate 'i
nu ne deoseim dec#t prin starea social& 2, "indc& ea a &cut o
c&s&torie oarte str&lucit&, iar eu numai una de r#nd. >u sunt
rrena, al c&rei nume l-ai auzit poate repetat adesea de cei
care te-au crescut. !rime'te deci cu toat& ncrederea s& "i
g&zduit la mine, a mai mult, socote'te-te ca la tine acas&I
n timp ce-mi vorea, ro'ea$a-mi disp&ruse.
4am&, zic eu, n-ar " cuviincios s&-l p&r&sesc pe 4ilo, gazda
mea, neav#nd niciun motiv s& m& pl#ng de el. <ar, "re'te, mi
voi da osteneala s&-$i ac pl&cerea asta, at#t c#t voi putea, &r&
s& trec peste marginile unei-cuviin$e. Mri de c#te ori mi se va
ivi ocazia de a ace aceast& c&l&torie, voi trage ntotdeauna n
gazd& la dumneata.
!e c#nd scimam aceste cuvinte 'i altele de acela'i el, dup&
ce mai &cur&m c#$iva pa'i, a*unser&m la casa rrenei. +a
intrare, se aa o sal& super&J n cele patru col$uri ale ei se
n&l$au patru coloane, n v#rul c&rora se vedeau statuile
1
!ici cuvântul mamă e un termen de respect, după cum se va vedea din cele ce urmează.
2
4i tatăl lui !puleius a fost magistrat în Madaura (duumvir).
24
Kictoriei1. >le aveau aripile des&'urate 'i se spri*ineau numai pe
o ser& perect rotund&J &r& s& poat& ace un pas, aia dac&
atingeau cu picioarele lor sc&ldate de rou& aceast& supraa$&
mi'c&toareJ ai " spus c& nu pot r&m#ne "%ate acolo 'i c& n
cur#nd aveau s&-'i ia zorul. M <ian& n marmur& de !&ros se
aa a'ezat& simetric n mi*locul s&lii. >ra o statuie de-o
rumuse$e des&v#r'it& tunica-i st&tea umat& de v#nt, mersul i
era sprinten
divin& inspira p&rea c&-i respect.
un ad#nc nt#mpin&
<epe cei cep&r$i
amele intr&,era
'i ncon*urat&
m&re$ia ei
de c#ini, tot din marmur&. Mcii lor era amenin$&tori, urecile
ciulite, n&rile l&rgite, gurile gata s& s#'ie 'i dac& de undeva din
apropiere s-ar " auzit un l&trat, ai " crezut c&-i ie'it din aceste
grumaze de piatr&. elul n care ace'ti c#ini se repezeau cu
pieptul 'i cu capul nainte, l&s#ndu-$i impresia c& picioarele
dinapoi stau pe loc, pe c#nd cele dinainte alearg&, era tot ce
genialul sculptor reu'ise s& creeze mai des&v#r'it n opera lui de
p#n&
st#nc&atunci. n spatele
acoperit& zei$ei,cuseiar&,
cu mu'ci, ridica,
cunrunze
cip de pe'ter&, oiar
'i crengu$e,
ici 'i colo, cu vi$& de vie 'i cop&cei, care din loc n loc ie'eau
nori$i din piatr&. +uciul statuii se r&sr#ngea n interiorul
pe'terii, datorit& transparen$ei marmurei. <e marginea din aar&
a st#ncii at#rnau ructe 'i struguri sculpta$i cu at#ta me'te'ug,
nc#t arta, lu#ndu-se la ntrecere cu natura, i e%ecutase ntru
totul asemenea celor reali. Ai " *urat c&-i po$i culege 'i m#nca,
ndat& ce toamna ogat& n vin dulce le-ar " d&ruit culoare 'i i-
ar " copt pe deplin. =i dac& te-ai " aplecat s& prive'ti p#raiele
care de la picioarele zei$ei se desp&r$eau 'i ormau valuri
lini'tite, ai " putut crede c&, asemenea ciorcinilor at#rna$i de
ramurile vi$ei, aceste p#raie, printre alte nsu'iri de adev&r,
prezentau 'i iluzia mi'c&rii. !rin runzi' se z&rea o statuie, un
Acteon2 de piatr&, cu spinarea aplecat& nainte, care, cu o privire
curioas& 'i aproape prescimat n s&l&ticiune de cer care
poate " v&zut deopotriv& 'i pe o st#nc& 'i n apa izvorului
p#nde'te ca <iana s& vie s& se scalde n unda pe'terii.
!e c#nd cercetam cu de-am&nuntul aceste lucruri 'i le
admiram nencetat, rrena mi zise
1
În srcinal "palmaris dea# ? zeiţa care poartă ramuri de palmier, simbolul biruinţei. !puleius descrie aici
statuia 2ictoriei, sculptată de 9iDeratos din 'ergam, cu prile$ul izbânzii lui 3umene 6 asupra lui !ntioc%us 6
Soter la Sardes )/ î.0r.*.
2
9epotul lui &admus, regele 7ebei, plecat la vânătoare, a surprins-o pe ;iana, zeiţa feciorelnică, pe când se
scălda şi, drept pedeapsă, a fost presc%imbat în cerb şi sfâşiat de propriii lui ogari.
25
8ot ce vezi este al t&uI
?pun#nd aceste cuvinte, ea porunci tuturor celorlal$i s& se
retrag&, av#nd de vorit cu mine ntre patru oci. <up& plecarea
acestora, ea mi spuse
:ur pe aceast& zei$&, dragul meu +ucius, c& sunt ad#nc
ngri*orat& de tine, ca 'i de copilul meu, 'i doresc s& "i oarte
prudent. ere'te-te ine de prime*dioasele vicle'uguri 'i de
1
momelile nelegiuite
care spui c& e gazdaale
ta. acestei !am"lecunoscut&
> o vr&*itoare , so$ia luide
4ilo,
to$idespre
'i e
socotit& nentrecut& me'ter& n tot elul de vr&*itorii de
morminte.2 Cu a*utorul unor e$i'oare, pietricele 'i cu alte
nimicuri de acest el, peste care su&, ea poate s& arunce toate
astrele de pe olta cerului n ad#ncurile 8artarului 'i s& scuunde
lumea n aosul str&veci. ndat& ce z&re'te un t#n&r rumos la
cip, se aprinde dup& rumuse$ea lui 'i din acea clip& nu-'i mai
ntoarce ocii 'i inima de la el. > oarte darnic& n dezmierd&ri,
pune st&p#nire
ei iuiri. pecei
Apoi, pe inima
mailui, l str#nge
pu$ini pe veci
inevoitori, pencare-i
lan$urile ad#ncii
ur&'te din
cauza dispre$ului ce-i arat&, ntr-o clip& i transorm& n pietre, n
ereci sau n orice animal, iar pe al$ii i distruge pur 'i simplu.
Asta m& ace s& tremur pentru tine 'i am crezut c& treuie s& te
n'tiin$ez, ca s& "i prev&z&tor, "indc& n ea arde mereu ocul
dragostei 'i tu, prin v#rsta 'i rumuse$ea ta, po$i oarte u'or s-o
roe'ti.
Acestea mi le spuse rrena, oarte ngri*orat&.
<ar eu, curios cum eram, ndat& ce am auzit pronun$#ndu-se
acest nume de magie, care m& vr&*ise ntotdeauna, departe de
a m& eri de !am"la, dimpotriv&, eram ner&d&tor de a
cunoa'te cu orice pre$ tainele me'te'ugului ei 'i de a m& arunca
ore'te n pr&pastie. n s#r'it, cu o gra& de neun, m&
desprind de m#na rrenei ca dintr-un la$ 'i, lu#ndu-mi repede
r&mas-un de la ea, pornesc n zor spre casa lui 4ilo. /u$indu-
mi pasul ca un scos din min$i, mi spuneam Hai, +ucius,
vegeaz&, "i cu &gare de seam&. /at& mult doritul prile*J acum,
a'a cum de-at#ta timp doreai, vei putea s&-$i potole'ti inima cu
toate aceste pove'ti minunate. Alung& temerile copil&re'ti,
apuc&-te numaidec#t de aceast& trea& 'i urm&re'te-o de
aproape, dar a$ine-te de la orice leg&tur& amoroas& cu gazda 'i
1
În elină 'amfila înseamnă !totiubitoarea.
2
Magia antică era strâns legată de cultul şi evocarea morţilor, precum şi de divinităţile sub- pământene.
26
respect& cu s"n$enie patul con*ugal al cinstitului 4ilo. <e data
asta, toate mi*loacele de atac s& se ndrepte nspre servitoarea
otis, c& e nostim&, vesel& din "re 'i tare 'ireat&. Asear&, c#nd
te-ai dus s& te culci, te-a condus n camera ta cu toat&
un&voin$a, te-a a'ezat n pat cu mult& aten$ie 'i te-a nvelit cu
gr&itoare dovezi de dragosteJ apoi, s&rut#ndu-te pe runte, a
l&sat ndea*uns s& se vad&, din privirea ei, cu c#t& p&rere de r&u
te p&r&seaJ
ntors capul n
s& s#r'it, oprindu-se
te priveasc&. de mai
A'adar, multe asta
socote'te ori pe
ca loc, a
un semn
un 'i cerul s& te ocroteasc&I Ciar dac& s-ar nt#mpla s& nu
reu'e'ti, ncearc&-$i totu'i norocul pe l#ng& aceast& otisID
n timp ce voream de unul singur despre toate astea, a*ung
la poarta lui 4ilo, ot&r#t s&-mi aduc planul la ndeplinire 1.
8ocmai atunci n-am g&sit nici pe 4ilo, nici pe so$ia lui, ci numai
pe draga mea otis, care g&tea pentru st&p#nii ei o m#ncare din
came t&iat& uc&$ele, l&sate s& "ar& n sosul lor ntr-o
cr&ticioar&,
se anun$a ca 'i care, *udec#nd
ceva nespus denumai dup&
gustos. miros,
Curat nc& dentr-o
mr&cat& atunci
rocie de n, 'i legat& pe su s#ni cu o panglicu$& ro'ie oarte
rumoas&, ea sucea 'i nv#rtea cr&ticioara cu m#inile ei
sprintene 'i rumoase, 'i n timp ce cu nv#rtituri circulare o
scutura nencetat, linia spatelui 'i 'oldurile i se mi'cau u'or 'i
ritmic, comunic#nd ntregului corp o leg&nare gra$ioas&.
+a aceast& vedere, r&m&sei nemi'cat 'i mut de admira$ie, iar
sim$urile-mi p#n& atunci adormite mi se de'teptar&.
<raga mea otis, i spun eu, n s#r'it, ce rumos, ce gra$ios
datini tu cr&ticioara asta 'i esele taleI Ce gustoas& m#ncare
g&te'tiI ericit, da, de o mie de ori ericit acela c&ruia i vei
ng&dui s&-'i moaie v#rul degetului n eaI
Atunci, aceast& at& dr&gu$&, dar cam neor&zat&, mi zise
ugi, s&r&cu$ule de tine, ugi c#t mai departe de ocul meu,
c& de vei " atins numai de-o sc#nteie de-a mea, vei arde p#n& la
oase 'i nimeni nu va mai putea stinge ocul t&u n aar& de
mine, care, pricep#ndu-m& s& dau un gust pl&cut ucatelor, 'tiu
s& clatin tot a'a de pl&cut un pat ca 'i o crati$&I
?pun#nd aceste cuvinte, se ntoarse s& m& priveasc& 'i
1
În tet se face aluzie la un obicei ineistent la noi. 7etul srcinal e următorul8 „ă !ndrept spre părerea
mea, mă unesc !n lotul cu părerea mea". În stil parlamentar, când un senator făcea vreo propunere în
adunare şi când nu era destul timp ca fiecare să-şi eprime individual votul, oratorul sau prezidentul spunea8
"&ei care găsesc bună propunerea să treacă la dreapta#. !puleius parodiază această locuţiune, făcând în
acelaşi timp şi pe oratorul care formulează o propunere şi pe patricianul care se grăbeşte să adere la ea.
27
ncepu s& r#d&. Cu toate astea, n-am plecat de acolo p#n& ce nu
i-am pre$uit din oci ntreaga n&$i'are. <ar de ce-a' vori de
celelalte calit&$i ale ei, c#nd ntotdeauna unica mea gri*& a ost
s& privesc 'i s& admir la o emeie, mai nt#i capul 'i p&rul ei, 'i
dup& aceea s& m& ucur n intimitate de armecul lorG 4otivul
serios 'i ot&r#t al acestei preerin$e e ciar aptul c& aceast&
parte principal& a corpului, at#t de viziil& 'i de vrednic& de luat
n seam&,anep&rului
natural& ize'tenu-i
cea pentru
dint#i privirileJ
cap ceea apoi,
ceaceast& rumuse$e
o mr&c&minte
ogat& 'i str&lucitoare este pentru restul corpuluiG n s#r'it,
cele mai multe emei care vor s&-'i arate rumuse$ea 'i gra$iile
lor "re'ti, leap&d& de pe ele toate ainele, ndep&rteaz& toate
voalurile 'i ard de ner&dare s&-'i arate armecele neacoperite
de ve'minte, 'tiind c& vor pl&cea mai mult prin culoarea
tranda"rie a pielii dec#t prin mr&c&mintea lor rodat& cu aur.
=i cu toate acestea curat& nelegiuire, "e ca niciodat& o
asemenea
emeia ceagroz&vie s& nu se nt#mpleI
mai rumoas& 'i cea maidac& ai lipsi-o de
minunat&, p&r i-ai
dac& pe
despodoi cipul de aceast& diadem& natural&, ciar de va "
ost c&zut& din cer, n&scut& din mare, ie'it& din valuri, ciar
dac& va " Kenus n persoan&, ncon*urat& de tot corul 9ra$iilor 1,
nso$it& de toat& mul$imea Cupidonilor, ncins& cu cing&toarea
sa2, r&sp#ndind cele mai pl&cute miresme 'i parumuri, dac& se
va n&$i'a ceal&, nu va putea s& plac& nici lui Kulcan al ei F.
<ar ce nc#ntare, c#nd un p&r de-o culoare pl&cut& 'i de-o
str&lucire des&v#r'it& ulger& puternic n razele soarelui, sau
c#nd, n molcoma lui culoare, do#nde'te cu totul alt&
rumuse$e dup& scim&toarele varia$ii ale luminii unul lond
ca aurul, prinz#nd la r&d&cin& culoarea u'or ntunecat& a
agurelui de miere, altul negru ca pana corului, rivaliz#nd n
diversitatea-i de nuan$e cu oricelele azurii de pe gu'a
porumeluluiJ sau c#nd, parumat cu parumuri din Araia,
piept&nat cu un pieptene pre$ios cu din$i delica$i 'i str#ns n
cea&, seam&n& cu o oglind& n care, privindu-se, un amant 'i
vede cipul mai pl&cutI > o rumuse$e, c#nd, mpletit n cosi$e
1
(raţiile erau trei la număr8 !glae, 3ufrosine şi 7alia ? nume greceşti care înseamnă veselie, plăceie şi
frumuseţe ? şi făceau parte din alaiul 2enerei.
2
3 cingătoarea pe care în Iliada )@62, / şi urm.* 0era o împrumută de la !frodita, pentru a aprinde
iubirea lui =eus.
F
2ulcan era şc%iop şi urât şi pe deasupra înşelat de frumoasa lui so ție cu zeul !res )vezi #diseea, 2666, /
şi urm,*, faptă peste care soțul încornorat trecuse cu vederea, datorită frumuseţii zeiţei.
28
groase, ncununeaz& capul, sau c#nd se revars& pe spate ntr-o
lung& p#nz& de ap&. n s#r'it, piept&n&tura p&rului are at#ta
pre$, nc#t o emeie, oric#t ar " de mpodoit& cu aur, aine
scumpe, pietre pre$ioase 'i cu toate g&telile din lume, dac&
p&rul ei va " r&u ngri*it, nu va mai putea auzi pe nimeni c& este
elegant&.
C#t prive'te ns& pe otis a mea, ei i d&dea armec nu o
piept&n&tur&
adev&r, ea 'i oarte complicat&,
str#ngea ci una
ogatu-i p&r simpl&
ntr-un nod'innv#rul
dezordine. n
capului,
de unde se des&cea cu gra$ie, rev&rs#ndu-se n *urul g#tului 'i
termin#ndu-se, cu ucle u'or r&sucite, la gulera'ul1 tunicii sale.
4i-a ost cu neputin$& s& mai ndur cinul unei volupt&$i at#t
de ame$itoare, 'i aplec#ndu-m& asupra g#tului ei, la otarul de
unde ncepea rumosu-i p&r, mi ap&sai uzele ntr-o s&rutare
dulce ca mierea.
Atunci ea 'i ntoarse capul 'i, uit#ndu-se la mine n timp ce-
mi &cea cu ociul, aceste
>i, 'colarule, n mod lucruri
provocator,
dulci mi zise
'i au am&r&ciunea lor.
ere'te-te de-a gusta prea mult din ele, ca s& nu dai peste un
necaz amar 'i ndelungatI
Ce tot spui, dragostea mea, c#nd eu numai pentru o
singur& s&rutare a ta, care-mi va ndulci via$a, sunt gata s& m&
las ript, c#t sunt de lung, pe *&raticul t&uG ?pun#nd acestea, o
str#nsei puternic n ra$e 'i ncepui s-o s&rut !asiunea mea
de'tept#nd-o pe a sa, otis se ia la ntrecere cu mine n
dr&g&stoase dezmierd&ri. 9ura ei ntredescis& r&sp#ndea o
respira$ie nmiresmat& 'i n nest&p#nita-i dorin$& sim$ea o
pl&cere dulce ca nectarul s&-'i ating& lima de a mea
4or, strig eu, sau poate c& am 'i murit, dac& n-ai mil& de
mineI +a aceste cuvinte, acoperindu-m& din nou cu s&rut&ri, mi
r&spunse
Bu pierde cura*ul, c& 'i eu te iuesc cu aceea'i patim& 'i
primesc s& devin roaa ta. !l&cerile noastre nu vor nt#rzia prea
multJ cum se las& seara, voi " n camera ta de culcare. !leac&
a'adar 'i te preg&te'te, c&ci toat& noaptea vreau s& lupt cu tine
vite*e'te 'i din toat& inimaI
<up& ce ne 'optir&m aceste cuvinte 'i altele la el, ne
desp&r$ir&m. Cam pe la pr#nz, primii din partea rrenei
1
În srcinal patagium, bandă ori şiret pe marginea veşmintelor femeieşti, încon$urând gâtul sau coborând
până la picioare. 5a fel erau denumite şi guleraşele.
29
c#teva mici daruri un purcel gras, cinci puicu$e 'i un urcior de
vin veci, minunat. Cem#nd-o atunci pe otis, i spun
@ite c& accus vine singur s-o ncura*eze pe Kenus 'i s&-i
poarte armele. ?& sorim azi tot vinul acesta, care va alunga
l#nceda s"al& ce ne-ar r&ci pornirile 'i va a$#$a n noi n&c&rata
putere a patimii. Bu de alt& promisiune avea nevoie c&l&toria
noastr& pe marea iuirii pentru a petrece o noapte &r& somn
untdelemn n lamp&
Pestul zilei 'i vin
l petrecui ladin el'ug
aie n cupeI
'i dup& aceea la cin&, la unul
meu 4ilo, unde eram invitat. +u#nd loc la o m&su$& m&run$ic&,
artistic lucrat&, m& eream c#t puteam de privirile so$iei sale 'i,
aduc#ndu-mi aminte de pove'tile rrenei, mi aruncam ocii
asupra ei cu groaz&, ca 'i cum a' " privit lacul Avernus 1. <ar
mereu m& ntorceam s-o privesc pe otis, care ne servea, 'i
apari$ia ei mi insua numaidec#t cura*.
Cum se &cu sear&, !am"la zise privind lampa
+a Ce ploaie cu&ratului
ntrearea g&leata o de
s& unde
"e m#ineI
'tia aceasta, ea i r&spunse
c& lampa i-o prevestea. +a aceste vore, 4ilo izucni n r#s
!rin urmare, zise el, noi ntre$inem o mare ?iil& 2 n
persoana l&mpii noastre, care din ocarul s&u, ca dintr-un
oservator, prive'te cu toat& aten$ia ciar soarele 'i tot ce se
petrece n regiunile cere'tiI
Acestea sunt primele cuno'tin$e n materie de divina$ie, i
r&spund eu, 'i nu e de mirare c& ac&ra asta, de'i mic& 'i
aprins& de m#ini omene'ti, dar av#nd totu'i str#nse leg&turi de
rudenie cu acel puternic oc ceresc F din care s-a n&scut, 'tie ea
ns&'i 'i ne anun$& 'i nou&, printr-o prevestire divin&, ce treuie
s& se nt#mple pe olta cerului. =i la noi, n Corint, se a& acum
n trecere un caldeean3 care z&p&ce'te tot ora'ul cu
r&spunsurile sale uimitoare 'i pentru c#$iva gologani dezv&luie
tainele destinului, ar&t#nd ce zi treuie s& alegi pentru a ace o
c&s&torie ericit&, pentru a pune o trainic& temelie unei case, ce
zi e prielnic& unui negustor pentru nceierea unei aaceri, n ce
zi un c&l&tor va g&si mai mult& lume pe drum, sau care alta e
1
5ac în &ania, pe unde se spunea că ar fi intrarea în 6nfern.
2
+emeie inspirată de zei, în stare să prezică viitorul. ;in felul cum ardea lampa se deduceau în antic%itate
felurite preziceri, ţinând de emp<romancie )divinaţie cu a$utorul focului*.
F
7eoria focului ceresc şi creator, al cărui adept se arată 5ucius, a fost împrumutată de filosofii stoici de la
0eraclit.
3
&aldeea era ţara de baştină a ştiinţei astrologice.
30
mai potrivit& pentru o c&l&torie pe mare. n s#r'it, eu nsumi
ntre#ndu-l ce mi se va nt#mpla n aceast& c&l&torie, mi-a dat
o mul$ime de r&spunsuri uimitoare 'i oarte variate a c& voi
avea un renume nespus de str&lucit, a c& voi deveni suiectul
unei lungi pove'ti, al unui asm de necrezut 'i c& voi a*unge
eroul unei c&r$i.
+a acestea, 4ilo ntre& z#mind
Ce n&$i'are
> nalt 'i camare caldeeanul
oace', &staeu,
r&spunsei 'i cum
'i sese nume'teG
nume'te <ioane.
>l e, zise 4ilo, nici nu putea " altul. 8ot a'a, dup& ce &cuse
'i aici la noi numeroase proe$ii mai multor persoane 'i
c#'tigase nu c#$iva gologani p&c&to'i, ci sume nsemnate,
nenorocitul a ost urm&rit de o soart& rea sau, mai aproape de
adev&r, a' putea zice crud&. ntr-o zi, pe c#nd era ncon*urat de
o mul$ime numeroas& 'i &cea proe$ii celor aduna$i n prea*ma
sa, se apropie de el un negustor numit Cerdon 1, care dorea s&-i
giceasc& o zi prielnic&
<up& ce <ioane pentru
i ar&t& ziuac&l&toria
aleas&, ce treuia
tocmai s& ocel&lalt
c#nd ac&.
scosese punga, mpr&'tiase anii 'i num&rase o sut& de dinari
pentru a pl&ti prezicerea, iat& c& un tinerel de amilie un&,
strecur#ndu-se n spatele vr&*itorului, l trase de manta 'i, n
clipa c#nd acesta se ntoarse, l str#nse n ra$e 'i-l s&rut& cu
cea mai mare dragoste.
<ioane, dup& ce-l s&rut& 'i el, l poti s& stea l#ng& d#nsul.
@imit 'i ad#nc tulurat de aceast& apari$ie nea'teptat&, uit& de
treaa pe care o &cea n acel moment. > mult& vreme de c#nd
te a'teptam. C#nd ai sositGD l ntre& el. /eri-sear&, i r&spunse
cel&lalt. <ar poveste'te-mi 'i tu, rate, cum ai c&l&torit pe mare
'i pe uscat, dup& ce-ai plecat gr&it din insula >ueea.D
+a aceste vore, <ioane, marele nostru caldeean, care nu-'i
venise nc& n "re din tulurarea sa, i zise <u'manii $&rii
noastre 'i to$i du'manii mei ai& parte de o c&l&torie at#t de
ngrozitoare ca a meaI @lise n-a p&$it-o mai r&u, c&ci coraia
care ne purta, zguduit& de urtuni care o nv#rteau pe loc n
toate cipurile, 'i pierdu am#ndou& c#rmele 2 'i, aruncat& cu
putere spre $&rmul opus, se scuund& numaidec#t, iar noi aia
sc&par&m not. Am pierdut totul. Ceea ce-am adunat mai t#rziu,
1
9ume dinadins ales pentru asemănarea lui eu vorba grecească $erdos, câştig.
2
Medaliile şi diferite monumente arată că adeseori la pupa unui vas antic erau două cârme, adică nişte vâsle
laterale.
31
mul$umit& milostivirii unor necunoscu$i sau un&voin$ei
prietenilor no'tri, a a*uns prada unei ande de o$i 'i singurul
meu rate, Arignotus, ncerc#nd s& opun& rezisten$& cutezan$ei
lor, a ost ucis ciar su ocii mei.D
!e c#nd el povestea toate acestea plin de oid&, Cerdon,
negustorul, pune m#na pe anii pe care-i destinase pentru plata
prezicerii 'i se ace nev&zut. Bumai atunci <ioane,
de'tept#ndu-se
pagua pe care i-o ca adusese
dintr-un nesocotin$a
somn ad#nc, sa,'imai
d&du
alesseama
c#nd nede
v&zu pe to$i c#$i eram n *urul lui izucnind n oote de r#s.
<ar, n s#r'it, +ucius, s&-$i a*ute cerul ca cel pu$in dumitale
caldeeanul s&-$i " spus curatul adev&rI $i urez s& "i ericit 'i s&-
$i urmezi c&l&toria cu ine 'i noroc.
n timpul acestei ec&reli a lui 4ilo, care nu se mai s#r'ea, eu
otam ncet 'i m& m#niam grozav pe mine nsumi, pentru c&,
ncep#nd singur o conversa$ie plictisitoare, pierdeam o un&
parte
l&s#ndalaserii 'i cele
o parte mai
orice delicioase
ru'ine, i spunpl&ceri
lui 4iloale ei. n s#r'it,
<ioane &sta mpace-se cu soarta sa 'i n-are dec#t s& se
duc& din nou s&-'i pun& n prime*die, pe uscat 'i pe ap&, tot ce
c#'tig& n'el#nd popoarele, dar mie, care tot mai simt ooseala
de ieri, d&-mi voie, te rog, s& m& duc la culcare mai devreme.
+u#ndu-mi apoi r&mas-un de la el, m& duc n camera mea,
unde g&sesc aran*at& o cin& oarte pl&cut&. ntr-adev&r,
servitorilor li se preg&tiser& a'ternuturile pe *os, c#t mai departe
de u'a mea, &r& ndoial&, pentru ca vorele noastre de
dragoste s& n-ai& alt martor dec#t noaptea. +#ng& patul meu
se aa o mescioar&, pe care erau m#nc&ri oarte mietoare,
r&mase de la masa de sear&, 'i dou& paare destul de mari, pe
*um&tate pline cu vin, de-aia turnat, care mai puteau primi
e%act o cantitate egal& de ap&J al&turi era un urcior, care la
g#tul s&u destupat cu o tesl& 1, avea o desciz&tur& mare 'i
piezi'&, ca vinul s& poat& " turnat mai u'or ntr-un cuv#nt,
primele preg&tiri de lupt& ale iuirii.
8ocmai m& a'ezasem pe pat, c#nd iat& c& iuita mea otis,
care o culcase pe st&p#na ei, se apropie de mine aduc#ndu-mi
ucete de tranda"ri 'i av#nd poalele rociei pline de petale de
tranda"r scuturate. >a m& str#nge cu putere la pieptul ei 'i m&
1
!mforele sau ulcioarele destinate conservării vinului erau adesea astupate cu g%ips, fiind destupate cu
a$utorul unei unelte având o latură tăioasă, la fel ca tesla.
32
s&rut& cu dragoste, mi ncunun& capul cu coroni$e 'i presar&
peste mine ori 'i deodat&, pun#nd m#na pe un paar 'i
turn#nd n el ap& cald&1, mi-l ntinde s& eau. <ar mai nainte de
a-l " &ut p#n& la und, mi-l lu& ncet de la gur&, &u restul n
mici ngi$ituri, apoi urmar& al doilea 'i al treilea paar, pline
p#n& sus, 'i multe altele unul dup& altul. n cur#nd m& m&tai,
'i cu mintea tulurat& 'i tot trupul r&scolit 'i cinuit de dorin$e
arz&toare
p#nteceluimi dau la o lui
'i, ar&t#nd parte
otistunica
a meap#n& n pot
c& nu partea de *os
ndura a
cinul
iuirii, i spun
Ai mil& de mine 'i gr&e'te-te s&-mi vii n a*utor, c&ci dup&
cum vezi, sunt preg&tit pentru nc&ierarea care se apropie, lupt&
pe care tu mi-ai declarat-o &r& interven$ia ecialului 2, atunci
c#nd crudul Cupidon m-a str&puns p#n& n str&undul inimii cu
prima lui s&geat&I =i eu mi-am ncordat arcul, la r#ndul meu, cu
o opinteal& at#t de stra'nic& nc#t tare m& tem s& nu mi se rup&
coarda ntins&
mai deplin&, la ma%imum.p&rul
desplete'te-$i <ar, 'ipentru
las&-l ca
s& pl&cerea s&-mi'i"e
cad& n valuri s&
uture n voie n timpul pl&cutelor noastre mr&$i'&ri.
>a str#nge masa degra&. Apoi, lep&d#nd orice ve'm#nt de
pe ea 'i despletindu-'i p&rul ca s& dea mai mult armec
des&t&rilor noastre, am avut naintea ocilor gra$iosul cip al
Kenerei uml#nd pe valurile m&rii. =i cu mica-i palm& tranda"rie
acoperindu-'i pu$in p&roasa-i ru'ine emeiasc&, mai degra&
p&rea c& $ine s& 'i-o arate dec#t s& o ascund& din pudoare.
+a lupt&, zise ea, 'i lupt& vite*e'te, c& n-am de g#nd s& at
n retragereI Hai, apropie-te 'i lupt& &$i' dac& e'ti ntr-adev&r
&rat, atac& cu putere 'i ucide, "indc& vei muri la r#ndul t&u. >
o lupt& care nu suer& nicio am#nareI
?pun#nd aceasta, ea se urc& n patul meu, se culc& tiptil
peste mine 'i, supun#ndu-'i ml&dioasa 'ir& a spin&rii unor
salturi rapide precum 'i unor mi'c&ri p&tima'e, m& s&tur& pe
deplin cu darurile Kenerei s<&re$e. /ntr-un t#rziu, cu suetele
oosite, cu trupurile s#r'ite de o dulce mole'eal&, c&zur&m
am#ndoi n acela'i timp unul n ra$ele celuilalt, aia mai
respir#nd. Aceste lupte 'i altele la el le continuar&m p#n&
ncepu s& se lumineze de ziu&, &r& s& ne " trecut prin minte s&
1
(recii vec%i consumau vinul amestecat în diverse proporţii cu apă călduţă.
2
En crainic-preot pe care romanii îl trimiteau la %otarul duşmanilor pentru a declara război, aruncând în
teritoriul duşman o suliţă. !cest obicei se perimase de mult, !puleius făcând o aluzie literară glumeaţă.
33
dormim c#tu'i de pu$in. nvior#nd cu vin din c#nd n c#nd
ooseala noastr&, pasiunea ni se de'tepta 'i pl&cerile
rencepeau. Apoi lu#nd aceast& noapte ca model ad&ugar&m
mai multe altele la el.
<in nt#mplare, ntr-o zi, rrena st&rui oarte mult s& vin s&
cinez la ea, 'i, de'i m-am scuzat c#t am putut mai ine, ea nu
voi s& admit& nicio scuz&. 8reuia, deci, s& m& duc s& voresc cu
otis
semn'iprevestitor.
s-o ntre dac&
<e'i-iconsimte,
p&rea r&udec& parc& a's&" m&
treuie a'teptat un de
despart
ea, "e ciar 'i numai pentru c#teva clipe, mi acord& totu'i cu
un&voin$& un scurt concediu de la datoria mea amoroas&.
<ar, cel pu$in, mi zise ea, ai gri*& s& te ntorci mai devreme
de la mas&, c&ci o and& urioas& de tineri noili tulur& lini'tea
pulic& 'i ai s& vezi ici 'i colo oameni uci'i z&c#nd n mi*locul
str&zilor. 8rupele guvernatorului sunt prea departe 'i nu pot
sc&pa ora'ul de aceast& mare pacoste. n adev&r, situa$ia ta
str&lucit&
putea s& te 'i e%pun&
ciar dispre$ul
vreuneice se arat& aici unui c&l&tor str&in ar
curse.
ii &r& gri*&, draga mea otis, i spun eu, "indc& n aar& de
aptul c& a' preera oric&rui alt osp&$ pl&cerile noastre, te asigur
c& voi avea toat& gri*a s&-$i alung 'i aceast& team&, ntorc#ndu-
m& repede la tine. <e altel, nu m& voi duce singur, ci av#nd la
r#u saia de care nu m& despart niciodat&, a'a c& voi avea cu
ce s&-mi ap&r via$aI
Astel narmat, m& duc la osp&$ul acela, unde am g&sit un
mare num&r de invita$i, care alc&tuiau elita ora'ului, "indc&
rrena &cea parte din societatea noil&. !aturile, oarte
lu%oase, din lemn de tuia cu ncrusta$ii de "lde', erau acoperite
cu nvelitori rodate n aur. >rau o mul$ime de cupe mari de
&ut, pe c#t de elegante 'i variate ca orm&, pe at#t de unice
prin valoarea lor. /ci, sticla era mpodoit& cu "guri artistice
lucrate-n relie, colo str&lucea cristalul &r& cel mai mic cusur,
mai ncolo era argintul str&lucitor 'i aurul care-$i luau vederea 'i
mai puteai vedea p#n& 'i cupe de amr&, admirail cioplite, ca
pietrele pre$ioase, n s#r'it, tot ce dep&'e'te orice ncipuire se
g&sea adunat acolo. 4ai mul$i sclavi-suragii 1 tare rumos
mr&ca$i serveau n cel mai gra$ios cip nenum&rate eluri de
1
În srcinal diribitores )distribuitori* ? sclavi însărcinaţi cu proporţionarea şi împărţirea cărnii, servind
oaspeţii sosiţi la festine.
34
m#nc&riJ paarnici tineri, cu p&rul ondulat 'i elegant mr&ca$i 2,
turnau aproape n "ecare clip& vin veci n cupe &cute "ecare
dintr-o piatr& pre$ioas&. n cur#nd se aprind luminile, vorele ce
se spun de oicei la mas& se nmul$escJ s-a r#s mult 'i glume
une 'i cuvinte n$ep&toare zoar& dintr-o parte 'i din alta.
Atunci rrena m& ntrea&
Cum te sim$i n $ara noastr&G !e c#t 'tiu eu, noi ntrecem
cu multaletoate
edi"cii ora'ele
noastre. prindetemplele,
n aar& &ile
asta, la noi 'i toate
se g&sesc dincelelalte
el'ug
oiectele necesare vie$ii. Cel care caut& odina, e lier s&
tr&iasc& dup& plac, str&inul care vine dup& aaceri g&se'te aici
toat& mulzeala de la Poma, dac& e om lini'tit, se ucur& de o
lini'te deplin&, ca la $ar&. ntr-un cuv#nt, ora'ul nostru este un
loc de des&tare pentru toat& provinciaI
Ave$i dreptate, doamn&, i r&spunsei eu. Bic&ieri nu m-am
socotit mai lier dec#t aici, dar m& tem oarte mult de
capcanele ascunse
aici l&ca'urile 'i de nenl&turat
mor$ilor nu sunt nale vr&*itoriei."indc&
siguran$&, ?e spune c&
'i din
morminte 'i de pe ruguri se iau unele resturi 'i uc&$i de
cadavre spre a se preg&ti celor vii o moarte ngrozitoare.
Kr&*itoare &tr#ne, ciar n scurtul timp c#nd se ac preg&tirile
de nmorm#ntare ale unui r&posat, zoar& cu o repeziciune de
pas&re s&-i r&peasc& trupul nainte ca al$ii s&-l " ngropat.
a mai mult, ad&ug& un altul, aici nici cei vii nu sunt
cru$a$i. @nuia, nu 'tiu cui, i s-a nt#mplat ceva asem&n&tor a
ost mutilat 'i cu totul des"gurat.
+a aceste cuvinte, to$i oaspe$ii izucnir& &r& ru'ine n oote
de r#s ce nu se mai s#r'eau 'i toate e$ele 'i toate privirile se
ndreptau c&tre un ins ce sta culcat mai la o parte, ntr-un col$ al
s&lii. Pu'inat de nd&r&tnicia cu care-l priveau to$i, morm&i ceva
nec&*it 'i voi s& se ridice 'i s& plece.
Bu, dragul meu 8elron, i zise rrena, stai pu$in 'i, cu
luat& un&voin$a ta oi'nuit&, mai spune-ne o dat& povestea-$i,
pentru ca 'i "ul meu +ucius s& ai& marea pl&cere s-o aud& din
gura ta.
> adev&rat, doamn&, zise el, pe dumneavoastr& nu v&
p&r&se'te niciodat& sentimentul divinei un&t&$i, dar n-a' mai
putea suporta or&znicia unoraI
2
Încă din epoca republicană, casele bogătaşilor aveau c%ipeşi adolescenţi cu veşminte femeieşti, care
întâmpinau musafiri, umplându-le cupele cu vin.
35
P&spunz#ndu-i astel, era oarte emo$ionat. 8otu'i, dup& multe
st&ruin$e, dup& multe *ur&minte pe tot ce avea mai scump n
lume, rrena reu'i s&-l ac& s& voreasc&, n ciuda mpotrivirii
lui.
Atunci, ngr&m&dind o parte din nvelitorile patului una peste
alta, 8elron &cu din ele un morman pe care s&-'i rezeme cotul
'i se ridic& n pat numai pe *um&tate. Apoi ntinse m#na dreapt&,
'i-'i
dou&a'ez& degetele
degete, ridic#ndnnelul
sus oratorilor,
pe celelalteadic& 'i ndoi ultimele
'i amenin$#nd, ca s&
zic a'a, cu degetul cel mareJ pe urm&, z#mind mul$umit,
ncepu s& povesteasc&
>ram minor c#nd am plecat din 4ilet s& asist la *ocurile
olimpice 'i aveam o mare dorin$& s& vizitez 'i ora'ele din
aceast& provincie vestit& 1. <up& ce-am str&&tut toat& 8esalia,
a*unsei la +arissa, vaiI spre nenorocirea mea. !e c#nd r&t&ceam
n toate p&r$ile, c&ut#nd mi*loace de a-mi u'ura marea lips& n
care m& z&resc
s#r'ite, aam, n
"indc& anii
mi*locul mei
unei de un
pie$e drum eraunalt.
&tr#n aproape pe
>ra coco$at
pe o orn& 'i striga n gura mare Cine vrea s& p&zeasc& un
mortG ?& spun& c#t cereID Atunci, adres#ndu-m& primului
trec&tor, l ntreai Ce nseamn& astaG CumG !e-aici mor$ii au
oiceiul s& ug&GD 8aci, mi spuse el. >'ti oarte t#n&r 'i str&in,
'i prin urmare nu-$i dai seama c& te ai n 8esalia, unde
vr&*itoarele rup cu din$ii uc&$i din cipurile mor$ilor, pe care le
olosesc n ndeletnicirile lor magice.D =i cum se ace, m& rog,
aceast& paz& a mor$ilorGD l ntreai la r#ndul meu. 4ai nt#i,
r&spunse el, treuie s& vegezi toat& noaptea cu cea mai mare
aten$ie, av#nd ocii la p#nd& 'i ine desci'i, necontenit a$inti$i
asupra cadavrului, &r& s&-i ndep&rtezi, sau ciar s&-i ntorci o
clip& n alt& parte, "indc& aceste lestemate vr&*itoare se
scim& n tot elul de animale, se strecoar& t#r#ndu-se pe uri',
'i ar " n stare s& n'ele u'or ciar ocii ?oarelui 'i ai <rept&$ii 2.
Ce-i drept, ele iau cip de p&s&ri, de c#ini, de 'oareci 'i ciar de
mu'te. Apoi, prin armecele lor ngrozitoare, ngroap& pe p&zitor
n somn. Bimeni n-ar putea n'ira ciar toate vicle'ugurile pe
care le n&scocesc aceste nelegiuite emei cu marea lor putere
1
+ie !%aia, din care făcea parte şi 7esalia în timpul domniei lui !ugustus, fie Macedonia la care ea fusese
aneată de !ntonini.
2
!dică privirile cele mai pătrunzătoare. Soarele, care vede totul, este pus alături de ;reptate, căreia nu-i
scapă nicio nelegiuire.
36
de ncipuire. =i cu toate acestea, pentru un serviciu a'a de
periculos, nu se oer& n general o plat& mai mare de patru sau
'ase monede de aur. >iI darE era c#t p-aci s& uitI <ac&,
diminea$&, p&zitorul nu d& n primire corpul ntreg, tot ceea ce s-
a t&iat sau lipse'te din el e nevoit s& nlocuiasc& cu o ucat&
egal& de came ce i se taie din oraz.D
A#nd toate acestea, mi iau inima-n din$i 'i, apropiindu-m&
numaidec#t
/at& p&zitorulde crainic,
gata g&sit,is&
zic nceteaz&
vedem acum de-a mai strigaI
pre$ulID
Kei primi zece monede de aur1, dar ia seama, tinere, s& aperi
ine cadavrul de aceste Harpii 2 viclene, c&ci e "ul unuia din
runta'ii ora'ului nostruID
Kore de prisos, i r&spund eu, asta-i o nimica toat&I >u sunt
un om de "er, nu dorm niciodat&J am o vedere mai
p&trunz&toare ciar dec#t a lui +nceus F sau a lui Argus3, ntr-un
cuv#nt sunt numai ociID
Biciunde
cas&, nu terminasem
printr-o u'&ine vora"indc&
dosnic&, 'i el m& conduse
cea ndat&
mare era la o
ncis&,
m& introduse ntr-o camer& ntunecoas& cu erestrele olonite.
mi ar&t& o doamn& care pl#ngea, mr&cat& n negruJ apoi,
apropiindu-se de ea Mmul &sta, i spune el, s-a prezentat &r&
team& 'i s-a anga*at cu plat& s& p&zeasc& corpul so$ului t&uD.
Atunci v&duva, d#nd la o parte p&rul care-i c&dea pe a$& din
am#ndou& p&r$ile 'i ar&t#nd un cip oarte rumos ciar n
durerea ei, 'i ridic& ocii spre mine. 8e rog, "erinte, mi zise
ea, vezi s&-$i ndepline'ti serviciul cu toat& luarea-aminte cu
putin$&.D i$i &r& gri*&, i r&spund eu, numai s&-mi da$i un
modest supliment de plat&.D
C&zur&m la nvoial& 'i, ridic#ndu-se repede, m& conduse ntr-o
alt& camer&, unde se g&sea cadavrul acoperit cu un giulgiu
oritor de al. <up& ce se introduser& 'apte persoane, ce aveau
s& serveasc& drept martori, ea ns&'i dezvele'te mortul cu m#na
ei 'i la vederea lui, ocii i se umplu de lacrimi ce nu mai
conteneauJ apoi, lu#nd ca martori pe cei de a$&, ncepe s& arate
cu cea mai mare e%actitate, unul c#te unul, toate m&dularele,
1
În srcinal8 "o mie de sesterţi#.
2
Monştri cu c%ip de femeie, cu trupul de pasăre răpitoare, cu mâinile de om şi cu g%eare foarte ascuţite.
F
+iul lui !p%areus, regele Messeniei, unul din argonauţi, vestit pentru vederea lui pătrunzătoare.
3
'rinţ argian, fiul lui !genor, care după legendă avea o sută de oc%i, răspândiţi pe tot corpul, dintre care
cincizeci rămâneau desc%işi, când ceilalţi cincizeci erau înc%işi de somn.
37
$inute p#n& atunci dinadins acoperite, 'i unul dintre ei le
nsemna ntr-un registru. /at&, zise ea, nasul e ntreg, ocii sunt
n un& stare, urecile de asemenea, uzele sunt neatinse 'i din
&rie nu lipse'te nimic. Cerceta$i, v& rog, unii mei cet&$eni, 'i
nt&ri$i acestea cu m&rturia voastr&ID <up& ce spuse aceste
cuvinte 'i inventarul u semnat, voi s& se retrag&.
<ar eu am oprit-o <oamn&, i spun eu, porunci$i s& mi se
dea tot lamp&
ea. M ce treuie pentru
mare, serviciul
i r&spund eu,meu.D =i cendea*uns
untdelemn anumeGD cantre&
s&
am lumin& p#n& la ziu&, ap& cald&, c#teva urcioare cu vin, un
paar 'i o arurie plin& cu r&m&'i$ele de la masa de asear&.D
Atunci, cl&tin#nd din cap ugi, mi zise ea, e'ti un neor&zat.
AuziI ntr-o cas& cuundat& n *ale, s& ceri r&m&'i$e de m#ncare,
c#nd de-at#tea zile aici nu s-a z&rit nicio urm& de umI Crezi c-ai
venit aici s& encetuie'tiG 4ai degra& ar treui s& ver'i
lacrimi 'i s& iei o n&$i'are de triste$e, potrivit& locului unde te
aiID ?pun#nd
4rrina, aceste
i spuse ea,cuvinte, se ntoarse
d&-i numaidec#t c&tre 'i
o lamp& servitoarea
untdelemnsa
'i,
dup& ce-l vei " ncuiat n camer& pe p&zitor, pleac& repede de
acolo 'i caut&-$i de trea&D.
Astel, r&mas singur ca s& $in tov&r&'ie mortului, m& recam la
oci, pe care voiam s&-i deprind cu vegerea 'i din c#nd n c#nd
c#ntam ca s& m& lini'tesc. /at& c& vine amurgul, apoi, noaptea
naintat&, apoi ora celui mai ad#nc somn, n s#r'it miezul nop$ii.
4& sim$eam cu totul cuprins de o spaim& care cre'tea n "ecare
clip&, c#nd deodat& o nev&stuic&, intr#nd pe nesim$ite 'i
t#r#ndu-se, se opri n a$a mea 'i-mi arunc& o privire at#t de
p&trunz&toare, nc#t un animal a'a de mic, dar at#t de
ndr&zne$, m& umplu de groaz&. n s#r'it i spusei <e ce nu
pleci, doitoc spurcat, de ce nu te ascunzi la 'oriceii t&i, la
semenii t&i, mai nainte de a cunoa'te din propria-$i e%perien$&
n&prasnica dezl&n$uire a puterii meleG <e ce nu pleciGD
Bev&stuic& ntoarse spatele 'i disp&ru numaidec#t din
camer&. Bu trecu ns& mult 'i deodat& c&zui ntr-un somn
ad#nc1, nc#t nici ciar zeul de la <el" 2, n-ar " putut deosei
u'or care dintre cele dou& trupuri ntinse era mortul. Astel, lipsit
de cuno'tin$& 'i av#nd eu nsumi nevoie de un alt p&zitor, eram
acolo aproape ca 'i cum n-a' " ost.
1
'rivirea pătrunzătoare a nevăstuicii îşi produsese efectul soporific.
2
!polo.
38
Alaiul or&t&niilor cu creste din vecin&tate tocmai anun$a cu
mare zgomot ncetarea nop$ii. n s#r'it, m& de'teptai rusc 'i
ngrozit de spaim& alerg la cadavruJ apropii lampa 'i
descoperindu-i a$a, ncep s& e%aminez cu de-am&nuntul cipul
pe care-l primisem ntreg. <eodat& s&rmana so$ie, nespus de
ngri*orat& 'i pl#ng#nd, se repede n&untru, urmat& de martorii
din a*un, se arunc& imediat asupra trupului 'i dup& ce-l acoper&
ndelung
inventar. cu s&rut&ri
Apoi, l cerceteaz&-n
ntorc#ndu-se, cem&ntregime, la lumin&, dup&
pe administratorul ei,
ilodespotus, 'i-i ordon& s& pl&teasc& &r& nt#rziere acestui
paznic a'a de un suma ce i se cuvenea, ceea ce se &cu ndat&.
8inere, mi zise ea dup& aceea, $i sunt oarte recunosc&toare, 'i
pentru zelul cu care $i-ai ndeplinit serviciul, te voi socoti de aci
nainte n num&rul prietenilor meiID
nc#ntat de acest c#'tig nea'teptat 'i z&p&cit de
str&lucitoarele monede de aur, pe care le v#nturam dintr-o
m#n& ntr-alta,
socote'te-m& i-am
ca pe unulzis aservitorii
dintre nu, doamn&,
dumitale,mai
'i oridegra&
de c#te
ori vei mai avea nevoie de serviciile mele, porunce'te cu toat&
ncredereaID
Bici nu terminasem ine acest cuvinte c& to$i prietenii ei m&
cople'esc cu lesteme ca pe o coe 1, 'i, apuc#nd tot ce le
venea la ndem#n&, se iau dup& mine. @nul m& love'te cu
pumnii n oraz, altul mi zdroe'te umerii cu coatele, al$ii mi
r#ng coastele cu m#ini vr&*ma'e, mi dau lovituri de picior, mi
smulg p&rul, mi s#'ie ainele. Astel, asemenea t#n&rului 'i
orgoliosului Aonian2, sau c#nt&re$ului inspirat F, gloria muntelui
!impla, m& aruncar& aar& din cas& scilodit 'i &cut uc&$i.
n timp ce, n strada cea mai apropiat&, venindu-mi n "re, mi
reaminteam, dar prea t#rziu, de vorele necizuite 'i coitoare
rostite de mine 'i recuno'team c& pe un& dreptate a' " meritat
mai multe lovituri, ultimele ocete 'i ultimele cem&ri de r&mas-
un se terminaser&. 4ortul usese de*a pornit din cas& 'i dup&
oiceiul tradi$ional, "indc& era dintr-o amilie oarte noil&,
impozantul cortegiu uneru era condus prin pia$a pulic&.
1
1rice afirmaţie aruncată la întâmplare şi fără nicio intenţie rea căpăta tăria unei prevestiri funeste
inevitabile. Sfârşitul naraţiunii lui 7el<fron pare să confirme această superstiţie.
2
'enteu, rege al 7ebei. !onia e un nume poetic al >eoţiei.
F
!dică 1rfeu, numit 'impleus, după muntele 'impla din 'ieria )un ţinut din Macedonia*, lăcaş al Muzelor.
Spre deosebire de 'enteu, sfâşiat de bac%ante, poetul a căzut victimă femeilor trace, neadmise la întrunirile
bărbaţilor lor.
39
<eodat&, un &tr#n mr&cat n negru vine n uga mare l#ng&
mortJ a$a lui ad#nc m#nit& era sc&ldat& n lacrimi 'i-'i
smulgea ogatu-i p&r al. Cu am#ndou& m#inile el cuprinde
patul uneru 'i cu glas n adev&r puternic, dar des ntrerupt de
suspine, zise !e tot ce ave$i mai scump, cet&$eni, n numele
piet&$ii pulice, r&zuna$i uciderea unui concet&$ean al vostru 'i
pedepsi$i cu cea mai mare asprime pe aceast& tic&loas& 'i
criminal&
nelegiuire.emeie, care
C&ci ea, s-a &cut
'i nimeni vinovat&
altul, de cea
l-a otr&vit mai groaznic&
pe acest neericit
t#n&r, "ul surorii mele, n vederea unei iuiri adultere 'i spre a
pune m#na pe mo'tenireID
Astel vori &tr#nul 'i, trec#nd de la unul la altul, repeta
"ec&ruia t#nguielile 'i pl#nsetele sale. n acest timp, poporul de
r#nd se aprinde de m#nie 'i, crima p&r#ndu-i verosimil&, era
pornit s& cread& u'or acuza$ia. 8o$i cer n gura mare tor$e, caut&
pietre, asmut pe cei mai tineri s& ucid& emeia. <ar ea, v&rs#nd
lacrimi pre&cute
cu putin$&, 'i *ur#ndu-se
t&g&duie'te o crim&pe to$i
at#t dezeii n cel mai solemn cip
ngrozitoare.
>i ine, zise atunci &tr#nul, s& l&s&m providen$ei divine gri*a
de a descoperi adev&rul. Avem aici un egiptean numit Latclas,
proroc de runte, care, pentru o sum& oarte mare s-a nvoit s&
readuc& pentru pu$in timp suetul deunctului din /nern 'i s&
receme la via$& acest corp dup& moartea sa.D
?pun#nd acestea, aduce n mi*locul mul$imii un t#n&r
mr&cat ntr-o manta scurt& din p#nz& de n, nc&l$at cu ni'te
sandale u'oare, mpletite1 din mici #'ii de runze de palmier 'i
cu capul complet ras . ?&rut#ndu-i ndelung m#inile 'i
cuprinz#ndu-i ciar genuncii cu ra$ele 2 Ai mil& de noi, divine
ponti, i zise el, ai mil& de noiI 8e rog "erinte, pe astrele
cerului, pe divinit&$ile /nernului, pe elementele din care e
alc&tuit universul, pe t&cerea nop$ilor, pe sanctuarele de l#ng&
ora'ul Coptos, pe rev&rsarea apelor Bilului F, pe misterele de la
1
3 ţinuta preoţilor şi a credincioşilor consacraţi 6sidei. 'reoţii egipteni purtau straie de in, dispreţuind lâna
oilor.
2
5a cei vec%i genunc%ii au cultul lor. &ei care rugau pe cineva îi îmbrăţişau genunc%ii, adorându-i ca pe
nişte altare.
F
În 3gipt, spune 'liniu, lângă oraşul &optos , este o insulă înc%inată zeiţei 6sis. Spre a o feri de pustiirile
9ilului, rândunelele, când se apropie creşterea lui, construiesc în ea un dig din paie lipite cu nămol. 3le
lucrează la acest dig trei nopţi în şir şi cu atâta zel, încât multe mor la lucru şi în fiecare an reîncep această
muncă grea.
40
4em"s, pe sistrele 3 din !arosI Arunc& pu$in& lumin& n ace'ti
oci nci'i pe veci 'i las&-i o clip& s& se ucure de razele
soarelui. Boi nu ne mpotrivim 'i nu reuz&m p&m#ntului prada
sa, dar cerem pentru acest mort c#teva clipe de via$&, numai
pentru m#ng#ierea noastr& de a-l " r&zunat.D
!roetul, &cut inevoitor prin aceast& invoca$ie, pune de trei
ori o anumit& iar& pe gura mortului 'i o alta pe piept. Apoi,
ntorc#ndu-se
'i urma drumul spre r&s&rit,
pe oltase roag& ncet augustului
cereasc&. soare,scen&
!rin aceast& care-
impun&toare el atrage aten$ia tuturor celor prezen$i asupra
marii minuni ce avea s& se produc&.
>u m& amestec n mul$ime 'i, a'ez#ndu-m& ciar n spatele
patului mortuar, pe un st#lp de piatr& mai nalt, privesc totul cu
cel mai viu interes. Bumaidec#t, pulsul ncepe s& at&, corpul s&
se umple de via$&J cadavrul t#n&rului se ridic& 'i vore'te KaiI
de ce m& recema$i la unc$iile unei vie$i de o clip&, dup& ce am
&ut din apa
nceteaz&, te+etei, acum c#nd'i pluteam
rog, nceteaz& las&-m&pes&-mi
mla'tinile
g&sesc?ti%uluiG
odina
morm#ntului.D Acestea au ost cuvintele care au ie'it din gura
cadavrului, dar proetul, aprinz#ndu-se din ce n ce mai mult,
zise Bu, arat& poporului tot ce s-a petrecut, 'i dezv&luie taina
mor$ii tale. Crezi tu c& vr&*ile mele n-au putere s& ceme uriile
'i c& nu pot s& pun la cazn& memrele tale oositeGD
nviatul, relu#nd atunci cuv#ntul din patul lui, se adreseaz&
poporului cu un geam&t ad#nc <a, zise el, viclenele uneltiri ale
noii mele so$ii m-au ucis 'i, victim& a unei &uturi mortale, am
cedat patul meu cald nc& unui adulterID
Atunci demna lui so$ie, cu o mare prezen$& de spirit 'i cu o
ndr&zneal& la n&l$imea situa$iei, respinge n mod ot&r#t
acuza$iile so$ului, sus$in#nd n mod nelegiuit c& sunt curate
n&scociri. !oporul se aprinde, nsue$it de sentimente dierite.
@nii spuneau c& emeia e o criminal& 'i c& treuie numaidec#t
ngropat& de vie mpreun& cu corpul so$ului ei, al$ii sus$ineau c&
nu treuie s& se dea crezare minciunilor unui cadavru.
<ar orice 'ov&ire se risipi, c#nd t#n&rul continu& > curatul
adev&r, spuse el, gem#nd din nou mai tare, am s& v& dau
dovad& cum nu se poate mai v&dit&, am s& v& ar&t o nt#mplare
pe care, "re'te, nimeni altul n-a putut s-o cunoasc& n aar& de
3
6nstrumente de metal întrebuinţate de egipteni în cultul 6sidei. 6sis ţinea în mână un sistru. !ici atributul e
întrebuinţat în locul divinităţii şi '%aros în locul 3giptului.
41
mine. C&ci pe c#nd acest neadormit paznic 'i m& ar&ta cu
degetul pe mine mi p&zea trupul cu cea mai mare gri*&,
vr&*itoare &tr#ne ncercar& s& se apropie de cadavrul meu. n
acest scop, ele 'i scimar& orma n mai multe r#nduri, dar n
zadarJ neput#nd s& n'ele zelul 'i vigilen$a paznicului meu,
mpr&'tiar& n cele din urm& asupra lui un nor de somn 'i-l
ngropar& ntr-un somn ad#nc. Apoi, ncep#nd s& m& ceme pe
nume, ele n-au'incetat
meu n$epenit de a m&nge$ate
memrele-mi striga dec#t atunci dup&
ncepur&, c#nd corpul
ncete
'i anevoioase sor$&ri, s& se supun& vr&*ilor lor. >l, ca unul care
ntr-adev&r era viu, dar care numai n somn avea n&$i'area
unui mort, auzind c& este cemat c&ci el are acela'i nume ca
'i mine se de'tept&, ne'tiind ce era 'i, pornind ca o umr&
nensue$it&, a*unge la u'a camerei. <e'i oarte ine ncis&,
totu'i printr-o gaur& ce se aa acolo, ele i t&iar& mai nt#i nasul,
apoi urecile 'i n locul meu sueri el aceste amput&ri. =i pentru
ca aceste din
pl&smuir& opera$iuni s& ureci
cear& ni'te r&m#n&asem&n&toare
necunoscute,cuvr&*itoarele
ale lui 'i le i
lipir& e%act n locul celor t&iate 'i de asemenea i &cur& un nas
la el cu al lui. >i ine, acum ave$i n a$a voastr& pe acest
nenorocit care a ost pl&tit nu pentru vigilen$&, ci pentru
mutilarea lui.D
nsp&im#ntat de aceste cuvinte, vreau s& m& conving de
adev&rul acestei nenorocite nt#mpl&ri. !un m#na pe nas 'i
r&m#n cu el n m#n&, mi pip&i urecile 'i ele se dezlipesc.
Atunci, v&z#nd c& to$i m& arat& cu degetele, c& to$i ntorc capul
spre mine 'i c& r#setele erau gata s& izucneasc&, m& strecor
neoservat printre picioarele celor care m& ncon*urau 'i ug
sc&ldat ntr-o sudoare rece. Astel, des"gurat 'i e%pus ridicolului,
n-am mai avut cura*ul s& m& ntorc n patria 'i la amilia mea.
Pana urecilor am ascuns-o cu p&rul pe care l-am l&sat s&-mi
cad& pe t#mple, iar slu$enia nasului am acoperit-o destul de
ine cu uc&$ica asta de p#nz& pe care o vede$i lipit& acolo.
ndat& ce 8elron 'i termin& povestirea, oaspe$ii, ame$i$i de
&utur&, izucnesc din nou n oote de r#s, 'i n timp ce marii
e$ivani cer s& se goleasc& n cinstea zeului P#sului cupele
oi'nuite, rrena mi se adreseaz& astel
4#ine e o zi mare 'i o s&r&toare solemn&, e aniversarea
ntemeierii ora'ului nostru, 'i n aceast& zi noi suntem singurul
popor pe p&m#nt care, prin ceremonii vesele 'i distractive,
42
invoc&m un&voin$a augustului zeu al P#sului 1. !rezen$a ta va
ace mai pl&cut& pentru noi aceast& s&r&toare. M, c#t a' dori ca
tu, cu unul t&u spirit, s& g&se'ti vreun suiect de r#s pentru
s&r&torirea zeului, ca s& acem c#t mai pl&cut& 'i mai deplin&
cinstirea pe care o aducem divinit&$ii lui at#t de puterniceI
oarte ine, doamn&, i spun eu, dorin$a dumitale va "
mplinit&, dar, o, de-a' putea g&si vreo idee pe care s& mi-o
inspire cu generozitate
sluga mea un zeuc&
n'tiin$#ndu-m& at#tsede&cuse
puternicI <up& m&
t#rziu, aceasta,
ridic
numaidec#t, ame$it de &utur& eu nsumi, salut gr&it pe
rrena 'i cu un pas 'ov&itor iau drumul spre cas&.
<ar n prima pia$& prin care am trecut, deodat&, st#rnindu-se
v#ntul 'i sting#nd lumina cu care ne c&l&uzeam pa'ii, ne-a ost
oarte greu s& ie'im din aceast& ntunecime nea'teptat& 'i
numai dup& ce ne-am zdroit degetele picioarelor de toate
pietrele drumului, a*ungem n s#r'it la gazda noastr&, rup$i de
ooseal&.
C#nd ne apropiam de cas&, str#ns lipi$i unul de altul, iat& c&
trei indivizi voinici 'i largi n spate se reped cu toat& puterea
asupra por$ii noastre, 'i nu numai c& nu se sperie c#tu'i de pu$in
de prezen$a noastr&, ci dimpotriv&, care mai de care se silea s-o
sparg& cu lovituri dese 'i violente, nc#t nou&, 'i mie, mai ales,
mi s-a p&rut c& erau ni'te adev&ra$i t#lari 'i nc& din cei mai
urio'i. ntr-o clip& scot de su manta saia pe care o $ineam
ascuns& acolo pentru cazuri de acest el 'i, repezindu-m& &r&
'ov&ire n mi*locul andi$ilor, pe m&sur& ce ei veneau spre mine,
ca s& mi se mpotriveasc&, le n"g ad#nc saia n p#ntece p#n&
c#nd, n s#r'it ciurui$i de ad#nci 'i de numeroase r&ni, 'i-au dat
suetul ciar la picioarele mele. Lgomotul luptei de'teptase pe
otis 'i eu, g&sind u'a descis&, m& strecor n cas&, g##ind 'i
ud leoarc& de sudoare. n s#r'it, istovit de uciderea succesiv& a
acestor trei nd#r*i$i t#lari care &ceau c#t ntreitul 9erion 2, m&
aruncai n pat 'i adormii numaidec#t.
1
9umai la Sparta eista un cult al Câsului, neatestat în altă regiune a (reciei antice.
2
Eriaş cu trei capele şi trei trupuri unite care locuia în insula 3r<t%ia unde păşteau nenumăratele sale turme
de boi. 0ercule l-a răpus pe (erion la porunca lui 3ur<st%eus, răpindu-i cirezile pe care le-a adus cu el în
(recia.
43
CARTEA A TREIA
n leg&narea ra$elor tranda"rii, Aurora tocmai 'i av#ntase
spre slava cerului caii ei mpodoi$i cu alere 1 purpurii, c#nd,
smulg#ndu-m& dintr-un dulce somn, noaptea &cu loc zilei. <ar,
cu g#ndul la crima mea de asear&, am ost cuprins de o mare
ngri*orare. A'ezat n pat, n capul oaselor, cu picioarele
ncruci'ate, cu m#inile mpreunate pe genunci 'i r&m#nt#ndu-
mi degetele, v&rs&m 'iroaie de lacrimi, "indc& n ncipuirea
mea vedeam triunalul, des&'urarea procesului, sentin$a, n
s#r'it pe c&l&u. ?-ar putea g&si oaie vreun *udec&tor at#t de
l#nd, at#t de inevoitor, care s& m& poat& declara nevinovat,
dup& ce s&v#r'isem trei omoruri 'i m& m#n*isem cu s#ngele
at#tor cet&$eniG /at& glorioasa c&l&torie pe care caldeeanul
<ioane mi-o prezisese n mod sigur.
/at& ce g#nduri mi treceau necontenit prin minte 'i mi *eleam
soarta nenorocit&. n acest timp aar&, la intrare, se auzeau
puternice &t&i n u'&, strig&te nencetate, n s#r'it se &cea un
zgomot ngrozitor 'i u'a ntr-o clip& "ind descis& cu o
smucitur& violent&, toat& casa se umplu de magistra$i, de
slu*a'ii lor 'i de o gloat& de tot soiul. Bumaidec#t doi lictori, din
ordinul magistra$ilor, pun m#na pe mine 'i ncep s& m& t#rasc&,
&r& cauli$&,
prima eu, "re'te, s& opun vreo
toat& popula$ia rezisten$&.
ora'ului, !e c#ndpe
rev&rs#ndu-se treceam
str&zi, pe
se
$inea dup& noi ntr-un num&r neoi'nuit de mare. =i, de'i
naintam a&tut, cu capul plecat p#n& n p&m#nt, a ciar p#n&-
n undul /nernului, totu'i, privind cu coada ociului, oservai
ceva oarte ciudat, n adev&r, printre at#tea mii de in'i care ne
ncon*urau, nu era asolut niciunul care s& nu se strice de r#s. n
s#r'it, dup& ce am ost purtat prin toate pie$ele 'i plimat pe la
"ecare col$ de strad&, ca acele victime care, n procesiunile de
isp&'ire
nenorocire'i de
de care
puri"care sunt destinate
e'ti amenin$at 2 s& nnl&ture
, ui oprit or, n vreo
a$a
1
'lăci de metal strălucitor, servind ca podoabe la gâtul cailor. !puleius încearcă să reînnoiască vec%ea
metaforă %omerică8 "!urora cu degete purpurii.#
2
!cest rit de lustraţie, întâlnit în diferite locuri, se celebra de pildă la Coma prin ceremonii anuale de
%mburbium, sau ocazionale, prile$uite de minuni, când se decretau $ertfe ispăşitoare. 2ictimele sortite
sacrificiului erau plimbate în prealabil prin toate cartierele oraşului sau districtului asupra căruia se
44
triunalului. 4agistra$ii tocmai se a'ezaser& pe naltele lor
scaune, 'i pristavul pulic striga cu glas puternic s& se ac&
lini'te, c#nd deodat& to$i spectatorii cerur&, ntr-un glas, ca din
cauza e%trem de numeroasei mul$imi, c&reia o ngesuial& prea
mare i putea pune via$a n prime*die, un proces at#t de
important s& se *udece n teatru. ntr-o clip&, poporul se repezi
din toate p&r$ile 'i tot interiorul teatrului se umplu cu o iu$eal&
uimitoare. Ciar
reuz. Cei mai 'i intr&rile
mul$i 'i tot acoperi'ul
erau ncol&ci$i erau
pe coloane, al$iipline
eraup#n& la
coco$a$i
pe statui, unora li se vedea numai *um&tate din corp pe erestre
sau printr-o desciz&tur& a tavanului, n s#r'it to$i, n
nem&rginita lor dorin$& de a vedea, nu se mai g#ndeau la
prime*diile la care se e%puneau. n cur#nd sunt mpins p#n& n
mi*locul scenei de c&tre slu*a'ii drept&$ii, ca o victim&, 'i a'ezat
n centrul orcestrei1.
Atunci crainicul, nt&rindu-'i iar din r&sputeri glasul, ceam&
pe
c#t acuzator. ?eturn&
va vori, el d&du ap&
cuv#ntul
ntr-ununui
vas&tr#n. ?pre
n orm& a-'i "%a
de p#lnie cutimpul
$eava
"n g&urit& la cap&t, pe unde apa se scurgea pic&tur& cu
pic&tur&2, apoi se adres& astel poporului
Mnora$i cet&$eni, pricina care e supus& *udec&$ii voastre
este una dintre cele mai importante, pentru c& prive'te n
special lini'tea ntregului ora' o pild& cumplit& va " de cel mai
mare olos. <e aceea, se cuvine ca voi, "ecare-n parte 'i to$i la
un loc, s& ap&ra$i onoarea pulic&, ca nu cumva un uciga'
nelegiuit s& r&m#n& nepedepsit, dup& ce a m&cel&rit at#tea
victime ntr-un cip a'a de crud. =i s& nu v& ncipui$i c& eu sunt
at#t de aspru cu el din pricina vreunei du'm&nii sau un
personale. >u sunt comandantul pazei de noapte, 'i p#n& n ziua
de ast&zi nu cred c& cineva a putut s& aduc& vreo nvinuire
vigilen$ei 'i zelului meu. n scurt, vin la apt 'i v& voi e%pune
ntocmai ceea ce s-a nt#mplat noaptea trecut&. Cam pe la al
treilea scim al str&*ilor de noapte F, c#nd &ceam inspec$ia
ntregului ora' cu o minu$ioas& e%actitate, cercet#nd totul din
etindeau efectele purificării, luând asupra lor influenţele malefice şi ducându-le departe.
1
În teatrul antic grec, spaţiul în care evolua corul a$unsese să fie ocupat de scaunele senatorilor în vremea
romanilor.
2
3ra clepsidra sau ceasul de apă. 7oată apa din ea se scurgea într-un sfert de oră. În Coma imperială
clepsidrele de apă măsurau îndeobşte timpul acordat oratorilor şi avocaţilor.
F
"7ertia vigilia# începea pentru soldaţi sau paznicii nocturni pe la miezul nopţii şi se sfârşea la ora F
dimineaţa.
45
u'& n u'&, deodat& z&resc pe t#n&rul acesta cu saia n m#n&,
sem&n#nd n toate p&r$ile m&celul cr#ncen 'i n aceea'i clip&
v&d la picioarele lui trei cet&$eni uci'i, victime ale cruzimii sale,
respir#nd nc& 'i cu trupurile z&t#ndu-se ntr-un lac de s#nge.
Lguduit el nsu'i pe drept cuv#nt de vina unei crime at#t de
n"or&toare, o lu& numaidec#t la ug& 'i, uri'#ndu-se ntr-o
cas&, mul$umit& ntunericului a r&mas ascuns acolo toat&
noaptea. <arr&m#n&
vinova$ii s& providen$a divin& Kenind
nepedepsi$i. nu ng&duie niciodat&
s&-l p#ndesc ca
dis-de-
diminea$&, mai nainte ca el s& " putut ugi prin vreun coridor
secret, mi-am dat toat& osteneala s&-l aduc naintea severei
m&re$ii a *udec&$ii voastre. Ave$i, a'adar, n a$a voastr& un
acuzat p&tat de mai multe omoruri, un acuzat prins asupra
aptului, un acuzat din alt& $ar&. <e aceea pronun$a$i &r&
'ov&ire o sentin$& de condamnare n contra unui str&in pentru o
crim& pentru care a$i pedepsi aspru ciar 'i pe un concet&$ean
al <up&
vostruIce vori astel, acest oarte sever acuzator 'i opri
temutu-i glas. ndat& crainicul m& poti s& iau cuv#ntul, dac&
aveam ceva de r&spuns la toate acestea. <ar n momentul acela
eu nu eram n stare s& ac altceva dec#t s& pl#ng, g#ndindu-m&
desigur mai pu$in la aceast& ngrozitoare acuza$ie dec#t la
nenorocita mea con'tiin$&. Cu toate acestea, ca printr-o
inspira$ie divin&, ncep#nd s&-mi vin& cura*ul, iat& ce am
r&spuns
=tiu ine c#t e de grea, n a$a cadavrelor a trei cet&$eni,
situa$ia aceluia care e acuzat de uciderea lor. <e'i spune
adev&rul 'i recunoa'te singur aptul, totu'i cu greu va putea el
s& conving& de nevinov&$ia sa o adunare at#t de numeroas&.
<ar dac& un&tatea voastr& mi va acorda un moment de
ascultare, v& voi demonstra u'or c& azi m& g&sesc n prime*die
de a " trimis la moarte, nu din vina mea, 'i c& numai din pricina
unei nt#mpl&ri neprev&zute 'i a legitimei mele indign&ri, ndur
&r& niciun motiv ura st#rnit& de o acuza$ie at#t de groaznic&.
n adev&r, pe c#nd m& ntorceam acas&, ceva mai t#rziu, de la
un osp&$, de altel aproape eat turt&, ceea ce desigur nu voi
t&g&dui c& e adev&rata mea vin&, v&d ciar n a$a casei unde
locuiesc casa onorailului vostru concet&$ean 4ilo ni'te
t#lari oarte "oro'i, care d&deau n&val& la intrare 'i care,
sp&rg#nd alamalele, c&utau s& sarme u'ile. 8o$i drugii, de'i
46
"%a$i cu cea mai mare gri*&, useser& smul'i cu violen$& 'i
tocmai se s&tuiau ntre ei cum s& omoare pe cei care locuiau n
cas&. n s#r'it, unul din and&, mai cura*os 'i cu un trup de
uria', i ndemna pe ceilal$i cu aceste cuvinte Haide$i, &ie$i,
cura*I ?&-i atac&m voinice'te 'i cu ra$e sprintene, c#t timp ei
sunt ad#nci$i n somn. ?& alung&m din inimile noastre orice
'ov&ire 'i orice moliciune 'i, cu saia n m#n&, s& r&sp#ndim
m&celul
care vor n toat& s&
ncerca casa. Cei care
se apere, s&vor
"e " adormi$i,
lovi$i. Bumais&a'a
"e vom
uci'i,sc&pa
cei
teeri de aici, dac& nu vom l&sa pe nimeni viu n cas&IN. K&
m&rturisesc, cet&$eni, socotind c& era de datoria mea de om
cinstit1 'i totodat& tem#ndu-m& mult pentru gazdele mele 'i
pentru mine nsumi, narmat cum eram cu o saie, pe care o
port ntotdeauna la mine din pricina prime*diilor de acest el,
ncercai s& pun pe ug& 'i s& nsp&im#nt pe ace'ti tic&lo'i
andi$i. <ar ei, oameni cu des&v#r'ire arari 'i "oro'i, nu o iau
la ug& 'i, de'i vedeau c& sunt narmat, totu'i mi rezist& cu
ndr&zneal&.
?&iile noastre se ncruci'eaz&. n cele din urm&, nsu'i 'eul
'i stegarul andei se arunc& asupra mea cu toat& puterea, ntr-o
clip& m& apuc& de p&r cu am#ndou& m#inile 'i, r&sturn#ndu-m&
pe spate, arde de ner&dare s& m& zdroeasc& cu o piatr&. <ar,
pe c#nd cerea de zor s& i se ntind& una, eu l str&pung cu o
m#n& sigur& 'i am norocul s&-l culc la p&m#nt. <up& aceea, pe
un altul care 'i ncle'tase din$ii n picioarele mele, l ucid cu o
lovitur& de saie, dat& e%act ntre umeri, iar pe al treilea, care
alerga spre mine &r& prevedere, l door cu o lovitur& mortal&
dat& n piept. +ini'tea "ind astel restailit& 'i salvarea gazdelor
mele asigurat&, ca 'i aceea a ntregului ora', credeam nu numai
c& nu voi " pedepsit, dar ciar c& voi merita laude pulice. <e
altel eu, neap&r#nd niciodat& n a$a *udec&$ii nici ciar pentru o
c#t de mic& vin&, 'i "ind oarte stimat n $ara mea, am pus
ntotdeauna cinstea mai presus de toate avanta*ele ?oartei. =i
nu pot s&-mi e%plic de ce mi se aduce azi o acuzare de crim&,
pentru c&, n dreapta mea indignare, am pedepsit pe ace'ti
tic&lo'i andi$i, c#nd nimeni n-ar putea dovedi s& " e%istat
nainte vreo du'm&nie personal& ntre noi 'i c& a' " cunoscut
c#tu'i de pu$in pe acei t#lari. ?au s& mi se arate cel pu$in
1
5iteral8 de bun cetă&ean. ;ar 5ucius nu era cetăţean al 0<patei. 3 o contrazicere. 'ână şi grecii tesalieni
sunt numiţi "Guirites# ? cetăţeni romani ? şi nu "cives#.
47
vreun lucru de-al lor g&sit la mine, din cauza c&ruia s& se cread&
c& am &ptuit o crim& at#t de ngrozitoareI
<up& ce vorii astel, ocii mi se umplur& din nou de lacrimi
'i, ridic#nd m#inile n cip rug&tor, imploram, plin de m#nire,
c#nd pe unii, c#nd pe al$ii, n numele milei pulice 'i al iuirii
pentru tot ce aveau ei mai scump pe lume. 8ocmai c#nd i
credeam pe to$i oarte nduio'a$i 'i mi'ca$i de lacrimile mele 'i
voiam s& 'i
<rept&$ii iaus&ca martor al providen$ei
ncredin$ez nevinov&$ieidivine
mele ociul ?oarelui
nenorocirea 'i al
n care
m& aam, ridic#ndu-mi privirea pu$in mai sus, z&rii asolut toat&
mul$imea izucnind n oote de r#s 'i p#n& 'i pe una mea
gazd&, pe tat&l meu 4ilo, l v&d pr&p&dindu-se de r#s. M, un&-
credin$&, o, con'tiin$&I mi zisei eu atunci n sinea mea. !entru
salvarea gazdei mele am a*uns n adev&r un uciga' 'i m-am
e%pus prime*diei unei acuza$ii capitale, iar el, ne"indu-i de a*uns
c&-mi reuz& ciar m#ng#ierea unui sla a*utor, 'i mai permite
s& n
r#d& de marea
acest moment,mea nenorocireID
o emeie sc&ldat& n lacrimi, n cea mai
ad#nc& triste$e, naint& alerg#nd n mi*locul teatrului. >ra
mr&cat& n aine de doliu 'i purta la s#n un copil mic. <up& ea
venea o alta, &tr#n&, mr&cat& n zdren$e groaznice, trist&, 'i
de asemenea pl#ng#nd am#ndou& cl&tinau ramuri de m&slin 1.
ncon*ur#nd patul pe care erau a'ezate cadavrele celor uci'i,
acoperite cu o manta, 'i &t#ndu-se n piept, ncepur& s& $ipe 'i
s& se oceasc& *alnic.
n numele milei pulice, n numele drepturilor ntregii
omeniri, spuneau ele, "e-v& mil& de ace'ti tineri uci'i n mod
nedemn 'i, prin pedepsirea uciga'ului, aduce$i o sla& consolare
unei v&duve nenorocite 'i unei mame &r& spri*in. @'ura$i cel
pu$in soarta acestui micu$ lipsit de tat&, ciar n primii lui ani de
via$& 'i, prin s#ngele acestui t#lar, 'terge$i insulta adus& legilor
'i moralei puliceI
Atunci magistratul cel mai n v#rst& se ridic& 'i spuse
poporului urm&toarele
C#t prive'te aceast& crim&, care desigur treuie aspru
pedepsit&, nsu'i autorul ei n-o poate t&g&dui, dar nou& acum nu
ne mai r&m#ne dec#t o singur& sarcin& de mai mic& importan$&
'i anume s& descoperim pe ceilal$i complici ai unei crime at#t de
ngrozitoare. n adev&r, nu pare verosimil c& un singur om a
1
1 ramură de măslin, încon$urată de panglicuţe de lână, era semnul rugătorilor, al ambasadorilor.
48
putut s& dooare trei tineri at#t de puternici. !rin urmare,
treuie s&-l tortur&m, ca s&-i smulgem adev&rul. C&ci sclavul
care-l nso$ea a ugit pe uri' 'i nu ne mai r&m#ne dec#t s&-l
punem pe acesta la cazn&, ca s& arate pe complicii s&i, pentru a
st#rpi cu totul groaza r&sp#ndit& de o and& at#t de
prime*dioas&I
ntr-o clip& se aduc, dup& datina greceasc&, ocul, roata 'i ice
de tot elul.
devenea dul&,<urerea mi pu$in
"indc& cel sporea
nu nespus
puteam de mult,
s& mor a ciar1.
nescilodit
<ar &tr#na aceea care-i tulurase pe to$i cei de a$& cu
lacrimile ei zise
!reauni cet&$eni, nainte de a pironi pe cruce pe acest
t#lar, uciga'ul nenoroci$ilor mei copii, ng&dui$i s& se
dezveleasc& trupurile celor uci'i, pentru ca, privind la marea lor
rumuse$e 'i tinere$e, s& st#rneasc& n voi o 'i mai vie indignare
'i s& v& ac& s&-i da$i o pedeaps& c#t mai aspr&, pe m&sura
crimei saleIcuvinte au ost primite cu ova$ii 'i numaidec#t
Aceste
magistratul mi ordon& s& dezvelesc cu propria mea m#n&
trupurile care useser& a'ezate pe un pat. 4-am mpotrivit mult&
vreme 'i am reuzat s& rennoiesc groaznica nt#mplare din a*un
'i s& m& e%pun din nou privirilor, dar lictorii, din ordinul
magistra$ilor, m& silesc n cipul cel mai st&ruitor 'i, n cele din
urm&, apuc#ndu-mi cu rutalitate ra$ul pe care-l $ineam lipit de
corp, mi-l ntind cu or$a, spre marea mea nenorocire, deasupra
cadavrelor. iruit n s#r'it de nevoie, m& supun 'i, mpotriva
voin$ei mele, pun m#na pe manta 'i dezvelesc corpurile. Lei
mariI Ce spectacolI Ce minuneI Ce scimare nea'teptat& n
soarta meaI <e'i m& prenum&ram ciar printre unurile
!roserpinei 'i n amilia lui Mrcus 2, cipul meu lu& dintr-o dat&
alt& n&$i'are 'i r&m&sei ncremenit, &r& s& pot e%plica n
cuvinte demne de ncredere cum se nt#mplase acea
metamoroz&, c&ci n adev&r, cadavrele celor m&cel&ri$i de mine
erau n realitate trei urduuri umate F, g&urite n dierite locuri,
'i pe c#t mi aducem aminte de lupta mea de asear&, cr&pate n
acelea'i locuri, unde r&nisem pe cei trei t#lari.
1
&el tras pe roată era biciuit şi ars cu bucăţi de fier înroşit.
2
(eniu al 6nfernului, asimilat cu 'luton şi sinonim cu moartea.
F
+aptul că burdufurile, deşi găurite, rămâneau umflate, nu trebuie să ne surprindă într-o povestire
fantastică, cu atât mai mult cu cât, dezumflate, nu mai puteau avea aparenţa unor cadavre.
49
Atunci r#sul acela, pe care 'iretenia unor glume$i reu'ise s&-l
nr#neze c#tva timp, izucni n mul$ime n toat& liertatea. @nii
m& elicitau pentru aceast& rev&rsare de veselie, al$ii se
pr&p&deau de r#s 'i se $ineau cu m#inile de p#ntece. ntr-
adev&r, erau neuni de ucurie 'i, la ie'irea din teatru, to$i
ntorceau capul s& m& mai vad&. <ar eu, din clipa n care
ridicasem col$ul acela de manta, r&m&sesem $intuit locului,
nge$at ca oteatrului.
coloane ale marmur&, ntocmai
B-am ca din
revenit una/nern
din celelalte
3
dec#tstatui sau
n clipa
c#nd gazda mea, 4ilo, apropiindu-se, a pus m#na pe mine. +a
nceput nu voiam s& m& mi'c din loc, lacrimile ncepeau din nou
s&-mi curg& 'i am izucnit ntr-un pl#ns cu sugi$uri, dar 4ilo, cu
un gest l#nd, a avut gri*& s& m& conduc& p#n& acas& la el, pe
ni'te drumuri dosnice 'i neumlate, 'i a c&utat s&-mi risipeasc&
m#nirea 'i tulurarea de care eram st&p#nit, prin tot elul de
vore de m#ng#iere, dar n niciun cip nu a reu'it s&-mi
potoleasc& indignarea
ad#nc n inima pe care n'i'i
mea. <eodat&, o astel de insult&
magistra$ii o n"psese
intrar& n casa
noastr& 'i se gr&ir& s& m& lini'teasc& prin urm&toarele cuvinte
Boile +ucius, noi nu ignor&m nici meritul t&u personal, nici
ciar lungul 'ir al str&mo'ilor t&i, c&ci nole$ea ilustrei tale
amilii e cunoscut& de toat& provincia noastr&. Bu spre a te
insulta ai ost silit s& nduri aceast& ncercare, de care te pl#ngi
at#t de amarnic. Alung& deci din inima ta triste$ea 'i smulge din
suetul t&u ad#nca-$i durere. A& c& s&r&toarea asta, pe care
noi n to$i anii o celer&m n pulic cu mare pomp&, n cinstea
celui mai pl&cut zeu, al P#sului, devine ntotdeauna mai
str&lucit& dac& avem norocul s& n&scocim ceva nou. 8u ne-ai dat
un un prile* de a-l s&r&tori 'i acest zeu inevoitor te va nso$i
pretutindeni cu dragoste. >l nu va ng&dui niciodat& s& ai vreo
durere ad#nc&, ci nencetat va r&sp#ndi pe runtea ta armecul
'i senin&tatea ucuriei, n s#r'it, tot ora'ul, pentru mul$umirea
ce i-ai produs, $i-a acordat onoruri str&lucite, c&ci te-a numit
patronul s&u 'i a decis s&-$i ridice o statuie de ronz.
<up& acest discurs, lu#nd la r#ndul meu cuv#ntul, r&spunsei
4ul$umesc, cum dator sunt s-o ac, pentru astel de
onoruri, celui mai str&lucit ora' din toat& 8esalia, unic n elul
s&u, dar statuile 'i cipurile v& rog s& le p&stra$i pentru al$ii mai
vrednici 'i mai mari dec#t mineI
3
Ende el şi credea instalat.
50
<up& acest r&spuns plin de modestie, un z#met mi descre$i
pu$in runtea 'i lu#nd un aer c#t mai vesel cu putin$&, salutai
politicos pe magistra$i, la plecarea lor.
/at& ns& c& un servitor al rrenei intr& la mine alerg#nd
4ama ta, rrena, zise el, te roag& s& nu ui$i c& se
apropie ora cinci la care, ieri seara, ai promis c& vei veniI1
+a aceste cuvinte, ngrozit 'i sc#rit numai la singurul g#nd al
acestei case, st&p#nei
?pune-i r&spunseitale
servitorului rrenei
c& a' dori nespus de mult s& m&
supun ordinelor sale, dac& mi-ar " ng&duit s-o ac &r& s& calc
un cuv#nt datJ dar gazda mea, 4ilo, rug#ndu-m& st&ruitor, n
numele inevoitoarei divinit&$i pe care o cinstim azi, m-a &cut
s&-i promit c& vom cina ast&zi mpreun&J el nu m& p&r&se'te o
clip& 'i nici nu-mi d& voie s& plec de acas&. M rog deci s&
am#n&m respectarea promisiunii &cute pentru o alt& dat&I
Bu terminasem nc& de vorit, c#nd 4ilo pusese v#rtos m#na
pe mineJ m&ierii,
necesare 'i poruncind s& se la
m& conduse aduc& n urma
aia cea noastr& cele
mai apropiat&. <ar
eu, pentru a m& eri de privirile tuturor 'i a sc&pa de r#sul
trec&torilor, pe care eu nsumi l st#rnisem, p&'eam al&turi de el,
acoperit de statura lui. Bici nu-mi mai amintesc, at#t eram de
ru'inat, cum m-am sp&lat, cum m-am 'ters, cum m-am ntors
din nou acas&. Astel ar&tat din oci, prin semne din cap 'i cu
degetul de to$i, nu mai putui s&-mi p&strez "rea 'i r&m&sei
ncremenit.
n s#r'it, am terminat n gra& s&r&c&cioasa cin& pe care mi-
o oeri 4ilo 'i dup& ce am prete%tat o cumplit& durere de cap,
pricinuit& de multele mele lacrimi, am o$inut u'or permisiunea
de a m& duce la culcare. ntins n patul meu, mi reaminteam cu
triste$e tot ce mi se nt#mplase, p#n& n clipa c#nd sosi, n
s#r'it, otis a mea, dup& ce o culcase pe st&p#na ei. <ar ea era
cu totul scimat&, nu mai avea acel cip voios, nu mai rostea
acele cuvinte sc#nteietoare de spirit, ci a$a-i era moor#t& 'i
runtea r&zdat& de cute ad#nci. n s#r'it, vorind ntr-un t#rziu
'i cu mult& s"al&, zise
>u ns&mi, eu ns&mi, o m&rturisesc &r& ocol, sunt cauza
sup&r&rii prin care ai trecutI 'i o dat& cu aceste cuvinte,
scoase din s#n o curea pe care mi-o prezint&, urm#nd
1
&ei vec%i, când invitau pe cineva la masă, aveau obiceiul să-l mai înştiinţeze o dată, când se apropia ora
mesei.
51
!edepse'te, te rog, o emeie per"d&, 'i dac& vrei, d&-mi ciar o
pedeaps& 'i mai aspr&. 8otu'i, te rog, s& nu crezi c& $i-am produs
cu inten$ie aceast& m#nire s#'ietoare. ereasc& zeii ca tu s&
sueri din cauza mea cea mai mic& sup&rare 'i, dac& vreo
nenorocire amenin$& capul t&u, cerul s&-mi ng&duie ca eu s-o
pot r&scump&ra ndat& cu tot s#ngele meu. <ar ceea ce mi se
poruncise s& ac mpotriva altuia, reaua mea soart& a &cut ca
nepl&cerea
Atunci eu,s&moldit
cad& pedecapul t&uI mea curiozitate 'i arz#nd de
oi'nuita
ner&dare s& cunosc cauza acestei misterioase nt#mpl&ri, i
r&spunsei
/at& aceast& piele nespus de p&c&toas& 'i aspr& de ici pe
care tu ai &r&zit-o propriei tale cazneI 4ai cur#nd pe d#nsa o
voi distruge 'i o voi t&ia n mii de uc&$i dec#t s& ating cu ea o
piele moale ca puul 'i tot a'a de al& ca laptele. <ar, spune-mi
sincer, care e apta pentru care te nvinuie'ti 'i pe care
atalitatea
mi e nespus a de
ntors-o
scump,mpotriva
c& n-a' meaG
puteaC&ci
crede*urasolut
pe capul
pet&u, care-
nimeni 'i
nici pe tine ns&$i, ciar dac& ai a"rma-o, c& ai pl&nuit vreodat&
ceva care s& m& ac& s& su&r. <ar un g#nd curat, ciar dac& a
avut un rezultat ndoielnic sau ciar potrivnic, nu poate " socotit
vinovatI
8ermin#nd astel vorirea mea, acopeream cu nenum&rate 'i
"erin$i s&rut&ri, date scurt 'i ap&sat, ocii umezi 'i tremur&tori
ai dragei mele otis, cuprin'i de o nest&p#nit& dorin$& 'i pe care,
din l#ncezeal&, i $inea pe *um&tate nci'i. Peg&sindu-'i vesela-i
dispozi$ie, zise
4ai nt#i, d&-mi voie, te rog, s& ncid cu toat& gri*a u'ile
camerei, c&ci dac&, prin necizuin$a mea, s-ar aa vreuna din
vorele mele, ar " o proanare demn& de un mare scandalI
?pun#nd aceste cuvinte, trase z&voarele la u'i 'i n$epeni solid
drugul, apoi, ntorc#ndu-se l#ng& mine 'i ncol&cindu-'i ra$ele
n *urul g#tului meu, mi zise cu o voce sla& 'i aia perceptiil&
4i-e ric&, mi-e tare ric& s&-$i dezv&lui misterele acestei
case 'i ocultele secrete ale st&p#nei mele. <ar am o p&rere
un& despre tine 'i despre educa$ia ta. &r& s& mai amintesc de
str&lucita nole$e a amiliei tale 'i de naltul t&u spirit, 'tii
desigur, ini$iat cum e'ti n mai multe culte religioase, ce
nseamn& s& p&strezi cu s"n$enie un secret. A'adar,
dest&inuirile ce-$i voi ace s& r&m#n& n tainicul sanctuar al
52
inimii tale 'i s& "e pe veci ncise acolo. ?inceritatea dest&inuirii
mele te rog s-o r&spl&te'ti numai printr-o des&v#r'it& discre$ie,
"indc& puterea iuirii, care m& leag& de tine, m& mpinge s&-$i
dezv&lui lucruri pe care numai eu singur& pe p&m#nt le cunosc.
Kei aa tot ce se petrece n casa noastr&, vei cunoa'te
uimitoarele secrete ale st&p#nei mele, secrete de care 'i mor$i,
ascult&, care tulur& astrele, or$eaz& voin$a zeilor, supun
elementele,
me'te'ugului a s&uns& nu mult&
cu mai ntreuin$eaz& niciodat&
patim& dec#t puterea
atunci c#nd
privirile i s-au ndreptat cu pl&cere spre un t#n&r cipe', ceea ce
i se nt#mpl& destul de des.
Ciar acum iue'te la neunie pe un t#n&r eo$ian, nespus de
rumos, 'i cu o patim& de necrezut se olose'te de toat&
iscusin$a ei vr&*itoreasc& 'i de ntregul arsenal de r&zoi. Asear&
am auzit-o cu urecile mele amenin$#nd groaznic ciar soarele
c&-l va nv&lui ntr-o negur& greu de p&truns, condamn#ndu-l la
un ve'nic
cerului ntuneric,
'i nu va acedac& nu valoc
de ndat& disp&rea
nop$ii, mai repede
ca s&-'i dine%ecuta
poat& naltul
vr&*itoriile sale. /eri, pe c#nd se ntorcea de la aie, z&rind din
nt#mplare pe t#n&rul ei instalat ntr-o rizerie, mi porunci s&
adun 'i s&-i aduc pe uri' p&rul care c&dea *os din capul lui n
timpul tunsului. !e c#nd eu l adunam cu gri*& 'i pe ascuns,
&rierul m& recunoscu, 'i cum de altel suntem r&u v&zute n
ora' din cauza me'te'ugului nostru vr&*itoresc, puse m#na pe
mine 'i m& do*eni &r& nicio mil&
8ic&loaso, n-ai s& ncetezi o dat& de a mai aduna, pe uri',
resturile de p&r ale celor mai rumo'i tineri ai no'triG <ac& nu
renun$i la aceste mi*loace criminale, am s& te dau, &r& 'ov&ire,
pe m#na magistra$ilorI1 =i nso$ind cuvintele cu gesturi, 'i v#r
m#na n s#nul c&m&'ii mele 'i scotocind mi smulse, cu m#nie,
p&rul pe care-l ascunsesem acolo. >ram tare m#nit& de aceast&
nt#mplare 'i, g#ndindu-m& la apuc&turile st&p#nei mele, care
de oicei se sup&r& groaznic de o astel de neiz#nd&, 'i m&
ate n cipul cel mai s&latic, tocmai mi &ceam planul s& ug,
dar amintirea ta, cipul t&u, m-au &cut s& renun$ numaidec#t la
aceast& ot&r#re.
!lecasem trist& de acolo 'i-mi era ric& s& m&-ntorc acas& cu
1
5egea romană condamna practicarea curentă a magiei, !puleius însuşi fiind nevoit să se apere de acuzaţia
de magie printr-o pledoarie celebră. !tributele corporale )părul tuns, ung%iile tăiate*, precum şi obiectele
personale constituiau "materia primă# a celor ce recurgeau la practici vră$itoreşti.
53
m#inile goale, c#nd deodat& z&rii un om care tundea cu
oarecele ni'te urduuri de $ap. K&z#ndu-le umate, ine
legate 'i sp#nzurate, am adunat de pe *os o cantitate ceva mai
mare din p&rul pe care-l tunsese de pe ele, un p&r lond, la el
cu acela al t#n&rului eo$ian, 'i l-am dus st&p#nei mele,
ascunz#ndu-i adev&rul. +a nceputul nop$ii, 'i mai nainte ca tu
s& te " ntors de la cin&, !am"la mea, neun& de dragoste, se
urc&
partentr-o arac&
a casei, dede
un el sc#nduri,
pavilionlocuin$a ei secret&
e%pus tuturor din cealalt&
v#nturilor, de
unde se vede r&s&ritul ca 'i celelalte direc$ii ale orizontului, 'i
care este locul cel mai potrivit pentru vr&*itore'tile ei opera$iuni.
4ai nt#i 'i r#nduie'te n lugurul ei laorator materialul
oi'nuit aromate de tot elul, pl&ci de metal cu litere
indesciraile1, *alnice r&m&'i$e de cor&ii nauragiate, av#nd
nl&untrul lor uc&$i de cadavre ngropate nasuri 'i degete,
uc&$i de carne, smulse de pe cruci de la criminali r&stigni$i,
s#nge
m#ncate p&strat de 'i
de "are la scoase
oamenidin
m&cel&ri$i,
col$ii lor. c&p&$#ne pe *um&tate
<up& aceea, desc#nt#nd ni'te m&runtaie care nc& palpit&, se
preg&te'te pentru un sacri"ciu cu avoraile prevestiri turn#nd
peste ele c#nd ap& de izvor, c#nd lapte de vac&, c#nd miere de
la munte. ace 'i lia$iuni de ap& ndulcit& cu miere. Apoi,
mpletind cu putere 'i nnod#nd presupusul p&r al t#n&rului
eo$ian, l arde pe c&runi aprin'i mpreun& cu o mare cantitate
de sustan$e aromate 'i iat& c& deodat&, prin or$a de neiruit a
'tiin$ei sale vr&*itore'ti 'i prin nev&zuta putere a duurilor
evocate, aceste urduuri, al c&ror p&r s#r#ia pe c&runii aprin'i
'i scotea um, apar, do#ndesc un suet omenescJ ele simt, aud
'i uml&, 'i venind acolo unde le atr&gea mirosul p&rului tuns de
pe ele, dau n&val& la u'&, arz#nd de ner&dare s& intre n&untru
n locul t#n&rului eo$ian. Atunci, ame$it de &utur& 'i n'elat de
ntunericul nop$ii, tu ai tras saia cu ndr&zneal&, ca odinioar&
uriosul Aias2, nu pentru a ucide cirezi ntregi cum a &cut acela,
urios pe animale vii, ci apt& mult mai vite*easc& spre a lipsi
de via$& trei urduuri de capr&, umate cu aer, pentru ca eu,
1
'lăci de plumb acoperite cu formule odioase, prin care se stabilea soarta celor numiţiH ele cuprindeau
cuvinte necunoscute şi lipsite de noimă în orice limbă.
2
!ias, fiul lui 7elamon, regele Salaminei, care după moartea lui !c%ile şi-a disputat armele eroului cu
Elise, fiind biruit de acesta. +urios din cauza acestei înfrângeri, !ias iese noaptea din cort, ca să răzbune
afrontul suferit, dar Minerva, spri$initoare a grecilor, îi tulbură mintea şi-i abate loviturile asupra turmelor
care formau prada armatei.
54
dup& ce ai spintecat pe du'manii t&i &r& s& te m#n*e'ti cu nicio
pic&tur& de s#nge, s& str#ng acum n ra$ele mele nu un
omucid, cu un utricidI1
Aceast& vor& de du m-a &cut s& r#d 'i, la r#ndul meu, i-am
zis lui otis pe un ton glume$
>i ine, acum 'i eu pot s& socotesc glorioasa mea isprav&
ca o prim& iruin$& 'i s-o compar cu una dintre cele
dou&sprezece munci
trei urduuri pe ale lui
aceea'i Hercule,
treapt& pun#nd lui
cu uciderea uciderea
9erion,acestor
uria'ul
cu trei trupuri, sau cu punerea n lan$uri a Cererului cu trei
capete2. <ar ca s&-$i iert ucuros 'i din toat& inima aceast&
gre'eal&, din cauza c&reia am avut at#tea sup&r&ri, &-mi
at#rul pe care $i-l cer cu toat& ot&r#rea 'i arat&-mi pe st&p#na
ta n timpul c#nd ace vreo isprav& a divinei ei 'tiin$e, c#nd
invoc& demonii, sau cel pu$in c#nd se metamorozeaz&. C&ci ard
de cea mai mare dorin$& s& cunosc osc&riile ei vr&*itore'ti ciar
n clipa n&ptuirii
e%perien$& 'i str&in&lor.
de <e altel,
aceste nici tu nu-mi
ndeletniciri. =tiu 'ipari
v&d lipsit& de
prea ine
acest lucru, c&ci, pe mine, care de altel am dispre$uit
ntotdeauna mr&$i'&rile noilelor matroane, tu, cu ocii t&i
sc#nteietori, cu rumenii t&i or&*ori, cu p&rul t&u str&lucitor, cu
lacomele tale s&ruturi, cu s#nul pl&cut mirositor, m& $ii su
st&p#nirea ta ca pe un sclav ce $i-a ost atriuit prin *udecat& 'i
care, mai mult nc&, $i s-a v#ndut singur, de un&voia lui. n
s#r'it, nu m& mai g#ndesc la c&minul meu, nu m& mai ngri*esc
de ntoarcerea mea acas& 'i nu pre$uiesc nimic mai mult dec#t o
noapte petrecut& cu tineI
<ragul meu +ucius, mi zise ea, c#t a' vrea s&-$i ndeplinesc
aceast& dorin$&, dar din cauza "rii ei du'm&noase, st&p#na mea
ndepline'te de oicei tainicele ei &c&turi ntotdeauna ascuns&
n cea mai ad#nc& singur&tate 'i erit& de orice priviri omene'ti.
8otu'i, voi sacri"ca siguran$a mea personal& dorin$ei tale, 'i
p#ndind cu aten$ie prile*ul potrivit, $i voi satisace curiozitatea,
numai s& ai ncredere 'i s& "i discret, c&ci lucrul e oarte seriosI
n timp ce ne 'opteam acestea la urece, o reciproc& dorin$&
aprinse min$ile 'i sim$urile noastre. +ep&d#nd ainele de pe noi,
1
Ecigător de burdufuriH uter, în latineşte înseamnă burduf.
2
! douăsprezecea muncă a eroului a fost aducerea din 6nfern pe pământ a &âinelui tricefal care stătea de
stra$ă la porţile 0adesului, 0ercule fiind singurul care a izbutit să-l supună. &eea ce apropie cele două
munci constă în faptul că avem de-a face cu monştri cu trei trupuri şi trei capete.
55
ntr-un cuv#nt goi-golu$i, ne l&sar&m prad& iuirii p&tima'e, 'i
ciar dup& ce m& istovisem, otis, cu caracteristica ei
generozitate, mi mai oeri o mic& 'i delicioas& recompens&.
ndat& somnul ne ncise ocii oosi$i de vege 'i ne $inu unul
l#ng& altul p#n& a doua zi de diminea$&. <up& c#teva nop$i
petrecute n astel de pl&ceri, ntr-o zi otis veni repede la mine,
oarte emo$ionat& 'i, aproape tremur#nd, mi spuse c& st&p#n&-
sa, nereu'ind
s& se preac& deloc cu celelalte
n pas&re, noapteame'te'uguri n iuirile
viitoare, 'i su aceast&ei,orm&
urma
s& zoare la iuitul ei.
<eci preg&te'te-te cu mult& &gare de seam&, mi zise ea,
ca s& vezi aceast& opera$ie at#t de nsemnat&I
Cam pe la nceputul nop$ii, ea ns&'i m& conduse n t&cere 'i
n v#rul picioarelor, p#n& la odaia de sus a st&p#nei sale 'i m&
poti s& privesc, printr-o cr&p&tur& a u'ii, cele ce s-au petrecut
precum urmeaz&.
4ai nt#i
descise !am"la
o l&di$& 'i lep&d&
'i scoase din eatoate ainele
mai multe de?<&
cutii. pe ea, apoi
capacul
uneia din ele 'i, lu#nd o anumit& ali"e, o rec& mult n palme 'i
se unse cu ea pe tot corpul, de la ungiile picioarelor p#n& n
cre'tetul capului. Apoi vori mult timp cu lampa ei 1 n cuvinte
misterioase, 'i scutur& cu o mi'care sacadat& m&dularele 'i, n
timp ce ele se leg&nau u'or ca valurile, mai nt#i i ap&ru un pu
moale, apoi i crescur& pene puternice, nasul i se ncovoie 'i se
nt&ri, ungiile i se str#nser& 'i luar& orm& de geare. !am"la s-
a transormat n uni$&. Atunci, dup& ce scoase un $ip&t *alnic,
ncerc& s& se nal$e pu$in c#te pu$in de la p&m#nt 'i n cur#nd,
se n&l$& 'i 'i lu& repede zorul aar& din camer&, #l#ind din
aripi.
ntr-adev&r, prin puterea artei sale, ea se metamorozase de
un&voia ei. <ar, de'i pe mine nu m& ermecase cu nicio vor&
vr&*itoreasc&, totu'i eram a'a de nm&rmurit de ceea ce
v&zusem, nc#t mi se p&rea c& sunt cu totul altul dec#t +ucius.
Astel, ca un smintit 'i ncremenit n neunia mea, visam cu
ocii desci'i 'i, rec#ndu-m& mereu la oci, c&utam s&-mi dau
seama dac& eram cu adev&rat treaz. n s#r'it, venindu-mi n
"re, luai m#na otidei 'i o apropiai de ocii mei2, spun#nd
8e rog, acord&-mi. C#t clipa mai e prielnic&, o puternic& 'i
1
5ampa era socotită ca o emblemă a discreţiei, pentru că ea vede lotul şi nu lasă să se vadă nimic în afară.
2
!cest fel de a ruga pe cineva era foarte obişnuit la orientali.
56
pre$ioas& dovad& a iuirii tale 'i d&-mi un pic din aceast& ali"e,
te rog, pe ocii mei care $i se ncin& $ie, dulce 'i ginga'&
prieten&I +eag& astel de tine de-a pururi pe sclavul t&u prin
aceast& ineacere ce nu se poate r&spl&ti 'i & acum s& pot
zura ca un Cupidon naripat n *urul t&u, Kenus a meaI
Cum, ndr&gostitule, zise otis, aci pe vulpea 'ireat& 'i ai
vrea s&-mi dau singur& cu scoaa n picioare 1G rumos mi*loc de
a te p&stra
tesaliene 2 pentru
I M dat& mine,pas&re,
devenit aia unde
sc&pats& de aceste
alerg lupoaice
s& te cautG =i
c#nd te voi mai revedeaG
ereasc&-m& zeii t&riei de o astel de nelegiuireI zisei eu.
Ciar c#nd a' str&ate toat& ntinderea cerului ntr-un zor
sulim de vultur, ca un vestitor demn de ncrederea marelui
/upiter, sau ca ericit purt&tor al tr&snetelor lui, voi alerga totu'i
n gra&, dup& str&lucitele-mi plim&ri aeriene, la cuiu'orul
meu iuit. :ur pe acest drag nod al p&rului t&u, cu care mi-ai
nl&n$uit
a meaI <e suetul,
altel, c& nu atunci
ciar iuesc mi
pe nimeni
veni n mai mult
minte c&,dec#t
o dat&peceotis
voi
" luat cipul unei astel de p&s&ri, mul$umit& acestei ali"i, va
treui s& stau departe de orice cas&. n adev&r, rumos 'i vesel
amant va " pentru emei o uni$&I Ce s& mai spun de aptul c&
aceste p&s&ri ale nop$ii, atunci c#nd p&trund n vreo cas&, sunt
prinse cu toat& gri*a 'i $intuite de u'&, ca s& isp&'easc&, prin
aceste cinuri, groaznica nenorocire cu care amenin$& amiliile
prin zorul lor r&u prevestitorG <ar era aproape s& uit a te
ntrea ce va treui s& spun sau s& ac, pentru a p&r&si aceste
pene 'i a deveni iar&'i +uciusG
ii pe pace n ce prive'te gri*a asta, mi zise ea, c&ci
st&p#na mea mi-a ar&tat toate leacurile prin care astel de
ntrup&ri pot " readuse la orma omeneasc&. =i s& nu-$i ncipui
c& a &cut acest lucru din un&voin$a a$& de mine, ci numai ca
s-o pot a*uta cu leacul priincios, c#nd se ntoarce acas&. <e
altel, prive'te cu ce uruieni nensemnate 'i oi'nuite se ace o
minune at#t de uimitoare cu pu$in anet F amestecat cu c#teva
oi de laur n ap& de izvor, din care-i prepar o aie 'i o &utur&.
<#ndu-mi de mai multe ori aceast& asigurare, ea se strecoar&
1
!dică8 să fiu eu însămi cauza nenorocirii meleI 3 o metaforă luată din meseria dulg%erilor, cu referire la
cei care sunt atât de stângaci încât se rănesc cu propriile lor unelte.
2
2ră$itoarele rivale care puteau să-i răpească iubitul.
F
;upă naturalistul 'liniu, e o iarbă cu miros plăcut, care provoacă râgâieli, calmează colicele şi opreşte
sug%iţurile.
57
n gra& n odaie, e%trem de tulurat&, 'i scoate din l&di$& o
cutie, pe care eu o iau numaidec#t n m#ini 'i, acoperind-o cu
s&rut&ri, o rog "erinte s&-mi ureze un zor norocos, precum
doream. Apoi, lep&d#nd repede toate ainele de pe mine, v#r cu
l&comie m#inile, 'i lu#nd de acolo c#t mai mult& ali"e, ncep s&
m& rec cu putere pe tot trupul, apoi, mi'c#ndu-mi pe r#nd
am#ndou& ra$ele, caut s& imit mi'c&rile unei p&s&ri 1. Bici
pomeneal& ns&ntocmai
mi se ngroa'& de ulgi, ca
aripioare nici at#t.
p&rul aspru <ar p&rul
de animal de pemea
'i pielea corp
cea moale mi se nt&re'te ca pielea doitoacelorJ la
e%tremitatea "ec&rui picior 'i a "ec&rei m#ini, n locul celor cinci
degete ale mele, se ormeaz& c#te-o copit&, 'i de la cap&tul 'irei
spin&rii mi cre'te o coad& lung&J a$a mi se l&$e'te enorm, gura
mi se m&re'te, n&rile se l&rgesc, uzele mi se las& n *osJ
urecile mi cresc e%trem de lungi 'i se acoper& cu un p&r aspru.
n aceast& *alnic& trans"gurare, nu vedeam alt& consolare
pentru mine,c&care
otis, dec#t atunci
toate nu maimi
memrele puteam str#nge +ipsit
se lungiser&. n ra$e pe
pentru
moment de orice mi*loc de salvare, m& uitam cu toat& aten$ia la
trupul meu 'i v&zui c& nu eram pas&re ci m&gar. Pevoltat de
apta otidei, dar n acela'i timp lipsit de gesturile 'i de glasul
unui om, tot ce mai puteam ace era s&-mi las uza *os 'i,
uit#ndu-m& la ea piezi', cu ocii totu'i umezi, s&-i adresez un
mut repro'. ndat& ce ea m& v&zu n aceast& stare, ncepu s& se
loveasc& &r& mil& n oraz cu am#ndou& m#inile.
Benorocita de mine, strig& ea, sunt pierdut&I n tulurarea
'i graa mea am &cut o gre'eal& 'i asem&narea cutiilor m-a
n'elat. <ar noroc c& leacul e mai u'or pentru aceast&
transormare numai mestec#nd tranda"ri, vei sc&pa de acest
cip de m&gar 'i, revenit n starea ta de mai nainte, vei " din
nou dragul meu +ucius. M, dac& a' " preg&tit asear&, dup&
oiceiul meu, c#teva girlande pentru noi, n-ai mai avea s&
sueri acum nici ciar nt#rzierea acestei nop$i. <ar n zorii zilei
m& voi gr&i s&-$i aduc leaculI
A'a se *elea ea. >u, ns&, de'i eram un m&gar des&v#r'it, mi
p&strasem totu'i sentimentele de om. n s#r'it, cizuii
ndelung 'i ad#nc n mine nsumi dac& treuia s& ucid cu
numeroase lovituri de copit& 'i s& s#'ii cu din$ii pe aceast& rea
'i nelegiuit& emeie. <ar o *udecat& mai s&n&toas& m& &cu s&
1
En gest care ţine şi de ritualul magiei imitative.
58
renun$ la acest plan nesocotit, ca nu cumva, pedepsind pe otis
cu moartea, s& m& lipsesc din nou de un a*utor care-mi era
olositor. A'adar, cu urecea pleo'tit& 'i cl&tin#nd din cap,
suerind n t&cere aceast& ru'ine vremelnic& 'i resemn#ndu-m&
cu prea cruda mea soart&, am pornit spre gra*d, la unul meu
cal de c&l&rie, unde am mai g&sit instalat un m&gar, care
apar$inea lui 4ilo, mai adineauri gazda mea. >u credeam c&,
dac& ntre
"reasc& animalelecalul
solidaritate, necuv#nt&toare e%ist& vreo
meu recunosc#ndu-m& trainic&de'i
'i mpins
un sentiment de comp&timire, mi va ace o un& primire n
gra*d 'i-mi va oeri un loc 'i ran&. <ar, o, lupiter, primitorule de
oaspe$iI M, tu, divinitate a unei-credin$e1I !reanoilul meu cal,
apropiindu-'i capul de acela al m&garului, se s&tuie'te cu el 'i
am#ndoi se n$eleg s& m& piard&. 8em#ndu-se desigur s& nu
m&n#nc din por$ia lor, ndat& ce v&zur& c& m& apropii de iesle,
cu urecile l&sate-n *os, se reped urio'i asupra mea 'i cu
nemiloase lovituri
pe care, seara de copit&
n a*un, eu cum& gonesc
m#inile c#t mai
mele departenaintea
l pusesem de orzul
acestui slu*itor oarte recunosc&tor.
Astel lovit 'i alungat departe, eu m-am retras ntr-un col$ al
gra*dului. !e c#nd m& g#ndeam n sinea mea la or&znicia
colegilor mei de gra*d 'i pl&nuiam contra per"dului meu cal o
pedeaps& pentru a doua zi, c#nd prin puterea unui tranda"r
aveam s& "u din nou +ucius, ntorc#nd capul, z&resc ntr-o "rid&,
aat& aproape la *um&tatea st#lpului care sus$inea acoperi'ul
gra*dului, o statuie a zei$ei >pona 2, mpodoit& gri*uliu cu
girlande de tranda"ri 'i nc& proaspe$i. n s#r'it, v&z#nd leacul
salvator 'i ncep#nd s& sper, mi lungesc c#t mai mult cu putin$&
picioarele dinainte, m& reped cu toat& puterea 'i cu g#tul ntins,
cu uzele e%agerat de lungite, ac sor$&ri de necrezut ca s&
a*ung la girlande. !e c#nd m& trudeam astel, printr-o atalitate
n adev&r nenorocit&, r#nda'ul meu, care avusese ntotdeauna
sarcina de a ngri*i de cal, m& vede numaidec#t 'i se scoal&
nuriat.
!#n& c#nd, zise el, vom mai r&da m#r$oaga astaG 4ai
adineauri voia s& ure m#ncarea animalelor 'i acum atac& ciar
1
+ides ? divinitate romană care întruc%ipa încrederea, cinstea şi respectarea cuvântului dat, având
înfăţişarea unei bătrâne cu părul alb.
2
;ivinitatea căruţaşilor şi a catârgiilor, având în gri$a ei gra$durile. Statuia ei, grosolan făcută, era aşezată
de obicei într-o nişă scobită într-un stâlp al gra$dului.
59
cipurile zeilor. >i ineI am s&-i r#ng eu acum 'alele acestui
nelegiuit 'i am s&-l las eteag de un piciorI
=i c&ut#nd o arm&, d&du peste o leg&tur& de lemne, care din
nt#mplare se aa la picioarele lui 'i aleg#nd o crac& cu runze,
mai groas& dec#t toate celelalte, ncepu s&-mi care la lovituri n
spate, nenorocitul de mine, 'i nu ncet& dec#t atunci c#nd o lu&
la ug&, speriat de un zgomot puternic 'i de o g&l&gie
ngrozitoare
alarmaser&, 'icecare
se auzea
strigauladin
u'&. >rau
toate $ipetele
p&r$ile vecinilor
?&ri$i, o$iiIDcare se
Casa "ind numaidec#t descis& cu or$a, o mare ceat& de
t#lari p&trunde n&untru, iar restul andei, narmat& p#n& n
din$i, mpresoar& toate corpurile de cl&dire. Kecinii sar repede n
a*utor dintr-o parte 'i din alta, dar t#larii se mpr&'tie n gra&
'i acum le $in piept n toate p&r$ile. Boaptea se lumin& de
mul$imea tor$elor 'i a s&iilor, ale c&ror &c&ri 'i t&i'uri
sc#nteiau ca soarele la r&s&ritul lui. Atunci unii dintre ei atacar&
o c&mar&dea'ezat&
mul$ime og&$ii.nCumi*locul casei,
puternice undede4ilo
lovituri ngr&m&dise
topor o
sparg u'a care
era ncuiat& cu z&voare 'i ine n$epenit& cu drugi de "er oarte
solizi, pu'i de-a curmezi'ul, scotocesc pretutindeni, iau toate
og&$iile, le mpaceteaz& n gra& 'i le mpart ntre ei. <ar
mul$imea occelelor dep&'ea num&rul purt&torilor. Atunci, a$&
de prisosul acestei pr&zi oarte ogate, sunt nevoi$i s& recurg&
la ultima posiilitate. >i ne scot din gra*d pe noi, cei doi m&gari
'i calul meu, ne ncarc& c#t pot mai mult cu pacetele cele mai
grele 'i, p&r&sind casa acum goal&, ne m#n& naintea lor
amenin$#ndu-ne cu ciomegele. l l&s& pe unul dintre tovar&'i ca
oservator, ca s& le dea inorma$ii am&nun$ite n leg&tur& cu
cercetarea ispr&vii lor, iar pe noi, c&r#ndu-ne ntruna la lovituri,
ne duc n galop pe cele mai neumlate poteci ale mun$ilor.
9reutatea enorm& a aga*elor, urcu'ul anevoios, lungimea prea
mare a drumului, m& aduseser& n a'a al, nc#t eram aidoma
unui mort. Atunci, cam t#rziu, e adev&rat, totu'i n mod serios,
mi-a venit ideea s& recurg la legile care ap&r& pe "ecare
cet&$ean 'i am vrut s& iau ca m&rturie, n avoarea mea, numele
august al mp&ratului spre a m& sc&pa de at#tea suerin$e.
n scurt, ziua-n amiaza mare, pe c#nd treceam printr-un t#rg
oarte populat 'i vestit prin #lciul s&u, ciar n mi*locul
t&r&oiului &cut de greci, am ncercat s& invoc n lima mea
"reasc& augustul nume al Cezarului 'i n adev&r am scos de mai
60
multe ori numai un MD destul de l&murit 'i de tare, dar cel&lalt
nume, Cezar1, nu l-am putut pronun$a. &r& s& dea nicio aten$ie
discordantului meu glas, t#larii ncepur&, dintr-o parte 'i din
alta, s&-mi zdroeasc& nenorocita-mi piele, nc#t n-o mai l&sar&
un& nici pentru a ace din ea un ciur. <ar, n s#r'it, marele
lupiter mi oeri un mi*loc de sc&pare, la care nu m& a'teptam.
ntr-adev&r, pe c#nd trecem pe l#ng& un 'ir de c&su$e de $ar& 'i
de propriet&$i
n care, consideraile,
pe l#ng& am
celelalte ori z&rit ode
nespus gr&dini$&
pl&cute,oarte dr&gu$&,
se plecau ntr-
o parte nc&rca$i de roua dimine$ii, ni'te tranda"ri de o
prospe$ime virginal&. 9##ind de dorin$& 'i nveselit de n&de*dea
salv&rii, m& apropii de ei mai multJ mi l&sa gura ap&, dar pe
c#nd voiam s&-i apuc cu uzele, mi veni n minte un g#nd cu
mult mai n$elept. 4& g#ndeam c&, dac& a' p&r&si cipul de
m&gar 'i a' ap&rea din nou ca +ucius, ar nsemna s&-mi g&sesc
o moarte sigur& n mi*locul acestor t#lari, "e c& 'i-ar ncipui c&
sunt
m-amvr&*itor,
atins de"eacei
c& s-ar teme s&
tranda"ri, nu-i
ce-i denun$
drept n viitor.
de nevoie 'i,A'adar, nu
ndur#nd
cu r&dare nenorocita-mi soart&, am nceput s&-mi rumeg #nul,
ca un un m&gar.
CARTEA A PATRA
Cam pe
oprir&m la amiaz&,
ntr-un t#rg latocmai c#nd ar'i$a
ni'te &tr#ni, care soarelui era n toi,
erau cuno'tin$e 'i ne
uni
prieteni cu t#larii. Ce-i drept, oric#t eram eu de m&gar, prima
lor nt#lnire, lunga conversa$ie 'i reciprocele lor s&rut&ri mi
d&deau de g#ndit. >i luar& din spinarea mea unele lucruri, pe
care le d&ruir& acestora 'i, 'u'otindu-le la urece, p&reau s& le
spun& c& sunt lucruri de urat. n cur#nd, u'ura$i de toat&
povara, ur&m l&sa$i s& p&'tem n liertate, ntr-o livad& vecin&.
>u ns& nu m& putui ot&r deloc s& $in tov&r&'ie la p&scut
celuilalt
deprins s&m&gar 'i calului
m&n#nc meu,
#n. <ar 'i deciar
z&rind altelnnici nu eram
dosul nc&o
gra*dului
gr&dini$&, cum eram atunci mort de oame, m& reped cu
ndr&zneal& asupra ei 'i, de'i acolo nu se g&seau dec#t legume
crude, totu'i nu stau la ndoial& s&-mi umplu p#ntecele p#n& la
1
&etăţenii oprimaţi strigau8 "1, &ezarJ# şi, din veneraţie pentru numele împăratului, $udecata se suspenda
şi procesul era adus înaintea lui.
61
reuz. Apoi, rug#ndu-m& "erinte tuturor zeilor, m& uit n toate
p&r$ile, s& v&d dac& nu cumva, nt#mpl&tor, a' descoperi n
gr&dini$ele nvecinate vreun tranda"r cu ori splendide 'i
parumate. ntr-adev&r, ciar singur&tatea n care m& aam mi
d&dea erma credin$& c&, dac& a' g&si acest pre$ios leac, gra$ie
dep&rt&rii drumului 'i tu"'urilor care m& ascundeau, a' putea s&
scap, &r& s& m& " v&zut cineva, de n&$i'area mea de animal
1
cuAstel
patru deci,
picioare, 'i s& pluteam
pe c#nd revin la cipul omenesc
n acest . g#nduri, am
ocean de
z&rit ceva mai departe, ntr-o v#lcea ntunecoas&, o p&dure n
mi*locul c&reia, printre dieritele plante 'i mii de ori care
sm&l$au cea mai ermec&toare pa*i'te, str&luceau ni'te minuna$i
tranda"ri de lin ro'u aprins. n ncipuirea mea, care nu era cu
totul aceea a unui animal, socoteam c& e p&durea s#nt& a
Kenerei 'i a 9ra$iilor n a c&rei tainic& umr& str&lucea oarea
de o elegan$& regal&, destinat& s&r&torilor. Atunci, invoc#nd
vesela
neun, 'ia'a
prielnica divinitate
nc#t, pe Hercule,a Borocului,
eu nsumi m& reped
nu m& maintr-un galop
sim$eam
m&gar, ci un cal de curse, e%traordinar de iute. <ar n&valnica
mea goan& nu putu s& previn& nenorocita-mi soart&. iindc&,
vaiI c#nd a*unsei oarte aproape de locul acela, nu mai v&zui
nic&ieri tranda"ri proaspe$i 'i ermec&tori, umezi de lacrimile
vreunei zei$e 'i de nectar divin, pe care-i produc erici$ii
m&r&cini n mi*locul spinilor inecuv#nta$i, 'i nici ciar acea
v#lcea sur#z&toare, ci numai un mal de r#u m&rginit de un 'ir
des de arori. Ace'ti arori, oarte oga$i n runze ce sem&nau
cu ale laurului, produceam un el de oare cu caliciul lunguie$ 'i
pu$in purpuriu, n elul tranda"rului, dar cu totul lipsit& de miros.
Ace'tia erau cop&cei c&rora vulgul ignorant le-a dat numele
rustic de leandri, 'i a c&ror oare este o ran& mortal& pentru
orice el de animale.
ntr-o situa$ie a'a de nenorocit&, aveam cea mai mare dorin$&
s& m&n#nc de un&voie din otr&vitoarele ori ale acestor
leandri. <ar pe c#nd m& apropiam ncet, ca s& rup c#teva din
ele, un t#n&r, pe c#t mi s-a p&rut mie, gr&dinarul c&ruia-i
pr&p&disem aproape toate legumele, 'i care v&zuse groaznica
pagu& ce-i &cusem, o $inea tot ntr-o ug&, grozav de urios, cu
un ciomag mare n m#n&. 8&&r#nd asupra mea, m& snopi n
&taie, 'i mi-ar " pus via$a n prime*die, dac&, n s#r'it, n-a' "
1
5ucius se temea să nu fie văzut de cineva pentru a nu fi luat drept vră$itor şi $udecat ca atare.
62
avut unul sim$ s& m& a*ut singur. n adev&r, ridic#nd n sus
partea posterioar& a spin&rii, i repezii cu picioarele dinapoi o
mul$ime de lovituri 'i, l&s#ndu-l s& zac& ntr-o stare *alnic&, la
poalele dealului nvecinat, mi g&sii sc&parea prin ug&.
<ar ntr-o clip& o emeie, so$ia lui iar& ndoial&, ndat& ce-l
v&zu de pe deal aruncat la p&m#nt 'i pe *um&tate mort, alerg&
numaidec#t la el cu gemete *alnice, desigur spre a st#rni mila
vecinilor 'i a-mi
$&ranii, atra'i provocaei,imediat
de ocetele ceam&moartea, ntr-adev&r,
ndat& c#inii, i nt&r#t&to$i
'i-i
asmut din toate p&r$ile, n contra mea, ca s& m& s#'ie-n uc&$i.
<e data aceasta n-am mai avut nicio ndoial& c& eram oarte
aproape de moarte, c#nd am v&zut c& aceast& ngrozitoare
mul$ime de dul&i uria'i, n stare s& se lupte cu ur'i 'i cu lei, e
nd#r*it& mpotriva mea. +u#nd ns& pova$& de la mpre*urare, m-
am oprit din ug& 'i, ntorc#ndu-m&, intrai din nou, c#t mai
repede, n gra*dul care ne g&zduise mai nainte. <ar $&ranii,
dup& ce oprir&
leg#ndu-m& cu c#inii cu destul&
o curea greutate,
solid& de pun m#nanpe
un inel n$epenit mine
zid, 'i,
ncep
din nou s& m& at& 'i cu siguran$& c& m-ar " dat gata, dac&
ma$ele mele, str#nse de durerea loviturilor 'i pline de legumele
ce le m#ncasem nu s-ar " destins cu putere 'i n-ar " l&sat s&
$#'neasc& o anumit& materie care, pe unii stropindu-i cu un
licid sc#ros, iar pe al$ii inect#ndu-i cu mirosul ei resping&tor,
i ndep&rt& de spinarea mea zdroit&.
8ocmai c#nd soarele, trecut ine de amiaz&, 'i ncepea
coor#rea, t#larii ne nc&rcar& din nou, ndeosei pe mine, 'i
ne scoaser& din gra*d. &cusem o un& ucat& de drum 'i
umletul ndelungat m& istoviseJ eram strivit de greutatea
aga*ului, spetit de loviturile de ciomege 'i mai mult, av#nd
copitele tocite, 'ciop&tam 'i aia m& mai $ineam pe picioare. n
s#r'it, a*ung#nd la un p#r#u cu apa domol 'erpuitoare 'i
nc#ntat de aceast& ericit& ocazie, m& g#ndeam s& m& las la
p&m#nt c#t eram de lung, ndoindu-mi picioarele su mine cu
mult iscusin$&. >ram neclintit n ot&r#rea de a nu m& mai
ridica, pentru a porni din nou, oric#te lovituri a' " primit, a nc&
eram gata s& mor nu numai de ciomag, ci ciar str&puns de
saie. /ntr-adev&r, lipsit cu totul de r&suare 'i olog cum eram,
credeam c& voi merita un concediu pentru motive de s&n&tate.
mi ncipuiam de un&-seam& c& t#larii, n parte sup&ra$i din
cauza nt#rzierii, n parte doritori de a ugi n gra&, vor
63
repartiza aga*ul meu n spatele celorlalte dou& animale de
povar& 'i c& pe mine, spre a se r&zuna cumplit, m& vor l&sa
prad& lupilor 'i vulturilor. <ar nemiloasa soart& mi z&d&rnici
acest plan at#t de rumosI Cel&lalt m&gar care mi gicise
g#ndul, mi-o lu& nainte 'i, pre&c#ndu-se ostenit, se tr#nti la
p&m#nt cu toate aga*ele. +ungit ca un mort, nu mai &cu nicio
ncercare de a se ridica de *os. <e'i usese lovit, n$epat 'i ciar
tras n toatesco'i
din urm&, p&r$ile
dinder&d&ri
coad&, c&-'i
de ureci 'i de picioare.
puseser& n&de*deanntr-un
cele
r&posat, t#larii se s&tuiesc ntre ei 'i ot&r&sc s& nu-'i mai
nt#rzie uga, ocup#ndu-se a'a de mult de un m&gar mort, sau
mai cur#nd prescimat ntr-un olovan. >i pun aga*ele lui n
spinarea mea 'i a calului meu 'i, sco$#nd s&iile, i taie
picioarele de la nceieturi. Apoi l t#r&sc pu$in n aara drumului
'i, de pe o n&l$ime oarte mare, l arunc&, respir#nd nc&, n cea
mai apropiat& vale.
9#ndindu-m&
suerin$&, atunci numaidec#t
am renun$at la soarta nenorocitului
la 'iretlicurimeu tovar&' de'i
'i n'el&ciuni
m-am ot&r#t s& m& port cu st&p#nii mei ca un m&gar de
trea&. <e altel, din convorirea lor pricepusem treuia s& ne
oprim undeva, oarte aproape, 'i s& ne odinim, n s#r'it, dup&
at#ta umlet 'i c& locul acela de oprire era locuin$a lor. n
s#r'it, dup& ce mai trecur&m un deal n pant& u'oar&,
a*unser&m la destina$ie, unde am ost u'ura$i de toate poverile
noastre, care au ost duse n&untru. +ier, n s#r'it, de orice
povar&, m& rostogoleam n pra, n loc de aie, pentru a-mi
alunga ooseala.
Aici e timpul 'i locul s& ac o descriere a acelei a'ez&ri 'i a
pe'terii n care locuiau t#larii. n acela'i timp, mi voi ncerca
talentul 'i v& voi ace 'i pe voi s& vede$i l&murit dac& eram
m&gar at#t prin suet, c#t 'i prin inteligen$&, ncipui$i-v& un
munte s&latic n"or&tor de ntunecos, acoperit de o p&dure
deas&, cu copaci oarte stuo'i 'i e%traordinar de nalt. !antele
sale nclinate erau ncon*urate de ni'te st#nci ascu$ite 'i prin
aceasta inaccesiile, iar ntre ele 'i 'erpuitoarele pov#rni'uri ale
muntelui o mul$ime de v&g&uni e%trem de ad#nci, acoperite cu
m&r&cini 'i ascunse din toate p&r$ile, care ormau o pav&z&
natural& de *ur-mpre*urul muntelui. <in v#rul lui $#'nea, n mari
clocote, un izvor ogat care, arunc#ndu-se n *os, 'i v&rsa n
vale undele-i de argint, apoi se mp&r$ea ntr-o mul$ime de
64
r#ule$e care umpleau toate aceste v&g&uni cu apa lor lini'tit&,
astel nc#t tot muntele, de *ur-mpre*ur, era ncon*urat de o
mare mpresurat& sau de un uviu lene'. +a poalele muntelui
era intrarea pe'terii, deasupra c&reia se ridica un oi'or nalt 'i
de "ecare parte a lui se aa un $arc de vite, mpre*muit cu
garduri zdrav&n mpletite din nuiele, un pentru a ncide oi. n
a$a por$ii oi'orului, n loc de ziduri, se vedeau ni'te poteci
ntortoceate printres& cr&ci
dreptatea ai " putut 'i m&r&cini,
le nume'ti pe loca'
intr&rile unui care de
cut#lari.
toat&
!rin apropiere, nu era alt& locuin$&, dec#t o mic& coli& grosolan
construit& din papur&, unde dup& cum am aat mai t#rziu,
st&teau la p#nd& 'i spionau noaptea aceia dintre t#larii care
ie'iser& la sor$i.
andi$ii se t#r#r& pe aceste poteci, unul c#te unul, cu ra$ele
str#ns lipite de corp, 'i c#nd a*unser& n a$a por$ii, pe noi ne
priponir& cu c#te o curea solid&, apoi ncepur& s& ia la ceart&, cu
glas r&stit,
c&reia pe o &tr#n&
se p&rea c& usesencovoiat& de povara
l&sat& via$a anilor, n
'i gospod&ria gri*a
ntregii
ande
>i ine, tu, #rc& &tr#n&, un& de ars pe rug, cea mai
mare ru'ine a lumii celor vii 'i unica lep&d&tur& a mp&r&$iei
mor$ilor, oare a'a ai s&-$i a$i tu *oc de noi, st#nd acas& &r& s&
aci nimicG B-o ", oare, timpul s& m#nc&m 'i noi ceva, la o or&
at#t de naintat&, dup& at#tea osteneli 'i prime*diiG B-ai nimic
gata s& ne dai, tu, care de oicei ziua 'i noaptea nu aci altceva
dec#t s& ngi$i vinul n valuri n pr&pastia p#ntecului t&u
nes&$iosG
+a aceste cuvinte, &tr#na, nsp&im#ntat& 'i tremur#nd, le
r&spunse cu o voce r&gu'it&
<ar preaunii 'i preaputernicii mei ocrotitori tineri,
m#nc&rile sunt gata, ndea*uns de "erte 'i oarte pl&cute la gust,
p#ine ave$i c#t& dori$i, vin din el'ug, gata pus n paare ine
sp&late 'i apa cald& v& a'teapt& ca de oicei, pentru aia pe
care voi o ace$i n gra&I
<up& acest r&spuns al &tr#nei ei se dezr&car& ndat&, 'i,
a'a goi, se nviorar& la c&ldura unui oc puternic, apoi se
sc&ldar& n apa cald&, se unser& pe tot corpul cu untdelemn 'i
se a'ezar& n *urul unor mese nc&rcate cu ucate.
Aia se a'ezaser&, c#nd iat& c& sosesc al$i indivizi cu mult mai
numero'i, pe care &r& nicio 'ov&ire i-ai " putut socoti tot t#lari.
65
C&ci 'i ei aduceau o ogat& prad& monede de aur 'i argint,
vesel& de argint, stoe de m&tase $esute cu "r de aur. <up& ce
se m&iar& ca 'i ceilal$i 'i 'i alungar& osteneala trupeasc&, se
a'ezar& la mas& n mi*locul tovar&'ilor lor. ?erviciul mesei era
&cut de cei care ie'iser& la sor$i. >i m#ncau 'i goleau &r&
m&sur& 'i n dezordine sumedenie de m#nc&ri, mormane de
p#ine 'i nenum&rate 'iruri de paare. Apoi, ca s& se distreze,
ncep s& ziere, s&
mod grosolanJ c#ntecuv#nt,
ntr-un n mi*locul g&l&giei,
te-ai s& glumeasc&
" crezut la osp&$uln
centaurilor, oameni doar pe *um&tate, precum 'i al
semis&laticilor lapi$i1 din 8ea.
Atunci unul dintre ei, care prin or$a sa ntrecea pe to$i ceilal$i,
lu& cuv#ntul
Boi, ntr-adev&r, am luat vite*e'te cu asalt casa lui 4ilo din
Hpata. n aar& de ogata prad& pe care am pus m#na,
mul$umit& cura*ului nostru, ne-am ntors n ta&r& &r& s& "
pierdut
ntors cuunopt
singur om 'i,
picioare dac&
mai multmerit&
2
. <ars&
voivoresc
care a$ide asta, ora'ele
atacat ne-am
eo$iene v-a$i ntors cu o and& oarte mic'orat&, pierz#nd p#n&
'i pe 'eul vostru, pe oarte cura*osul +amacus F, a c&rui salvare
cu drept cuv#nt a' " preerat-o, desigur, tuturor acestor pr&zi pe
care le-a$i adus. <ar oricum, pe el l-a pierdut prea marea lui
vite*ie un &rat at#t de cura*os va tr&i n amintirea oamenilor
laolalt& cu regii vesti$i 'i glorio'i conduc&tori de r&zoaie. Koi
ns&, pe c#t se pare, sunte$i o$i cump&ta$i 'i v& mul$umi$i cu
mici urti'aguri de sclavi, strecur#ndu-v& cu team& prin &ile
pulice, sau prin od&i$ele vreunor &tr#ne, spre a 'terpeli numai
vecituri care nu valoreaz& niciun anI3
@nul din anda celor care veniser& n urm& i r&spunse
?& " r&mas tu, oare, singurul care s& nu 'tie c& marile case
sunt cu mult mai u'or de *euitG iindc&, de'i n spa$ioasele lor
apartamente sunt multe slugi, totu'i, "ecare se ngri*e'te mai
mult de salvarea lui dec#t de avutul st&p#nului. n scim,
oamenii economi 'i c&rora le place s& tr&iasc& singuri,
1
5apiţii şi centaurii erau triburi sălbatice şi războinice, care locuiau în munţii 7esaliei. &entaurii sunt
pomeniţi de 0omer ca nişte oameni păroşi, cu coama zbârlită, dâr$i şi aprigi. Mai târziu, imaginaţia greacă
le-a dat o forma monstruoasă8 $umătate oameni, $umătate cai.
2
!duceau cu ei un cal şi un măgar.
F
În greceşte înseamnă luptător viteaz.
3
+urtul veşmintelor din băile publice, palestre sau săli de ospeţe, frecvent menţionat de autorii antici, era
aspru pedepsit de lege, stârnind dispreţul tâl%arilor de profesie.
66
ascunz#nd cu cea mai mare gri*& mica lor avere, care uneori
este ciar destul de mare, o ap&r& cu toat& str&'nicia 'i o
p&streaz& cu prime*dia propriei lor vie$i. n s#r'it, ceea ce am s&
v& povestesc va adeveri spusele mele.
Cum am sosit la 8ea cea cu 'apte por$i, ne-am inormat
oarte am&nun$it asupra averii cet&$enilor, lucru de cea mai
mare importan$& n meseria noastr&. Astel am aat c& un
1
c&m&tar,
a sc&pa de numit Crseros
oliga$iile , avea pulice
'i sarcinile o oarte2, mare avere 'ienorma-i
'i ascundea c&, spre
og&$ie prin iscusite vicle'uguri. C&ci tr&ia singur 'i retras,
mul$umindu-se cu o c&su$&, mic& ntr-adev&r, dar oarte nt&rit&,
c&, de altel, zdren$&ros 'i murdar, nu se dezlipea niciodat& de
sacii lui de aur. Be ot&r#m deci s& ne ndrept&m mai nt#i spre
el, crez#nd c& vom termina repede cu un singur om 'i c& vom
pune m#na n tin& 'i &r& nicio greutate pe toat& avu$ia lui.
Cum se nnopt&, ne 'i n"in$ar&m la poarta lui, dar n-am
socotit
mai pu$inprudent s-o ridic&m,
s-o spargem, denici s-o descidem
team& ca zgomotulcu or$a
celor'i dou&
nc&
canaturi s& nu trezeasc& toat& vecin&tatea 'i s& ne pun& via$a n
prime*die. Atunci str&lucitul nostru 'e, +amacus, ncrez#ndu-se
n e%traordinara lui putere, v#r pu$in c#te pu$in m#na n gaura
ceiiF 'i se c&znea s& smulg& roasca. <ar acest Crseros, de
un&-seam& cel mai tic&los dintre toate ipedele, era de mult la
p#nd& 'i urm&rea "ecare mi'care a noastr&. C&lc#nd n v#rul
picioarelor 'i &r& s& scoat& o vor&, se apropie pu$in c#te pu$in
'i, opintindu-se din toate puterile, str&punge cu un piron m#na
'eului nostru 'i o $intuie'te de lemnul u'ii, apoi, l&s#ndu-l astel
crud pironit de z&vor ca pe o cruce, se urc& pe acoperi'ul
p&c&toasei lui cocioae, 'i de acolo ncepe s& strige c#t l $ine
gura, s& cear& a*utor vecinilor, s&-i ceme pe "ecare din ei pe
nume, spun#nd c& e vora de salvarea o'teasc& 'i r&sp#ndind
zvonul c& la el a izucnit ocul pe nea'teptate. Astel, "ecare
ngrozit de o prime*die at#t de apropiat&, alearg& ngri*orat ca
s&-i vie n a*utor.
Atunci, a#ndu-ne n ndoitul pericol de a " prin'i asupra
aptului, sau de a p&r&si pe camaradul nostru , dat& "ind
1
Iubitor'de'aur )în elină*.
2
În afara evitării impozitelor, el se sustrăgea de la obligaţia bogaţilor de a înfrumuseţa cetatea, contribuind
la distracţiile concetăţenilor săi.
F
;e aici se vede că broaştele din acel timp nu se desc%ideau la fel ca şi cele de azi.
67
situa$ia, ne g#ndir&m la un mi*loc energic, care primi aproarea
lui. Cu o lovitur& precis dat& la mi*locul nceieturii, t&iem de la
cot ra$ul 'eului nostru 'i-l l&s&m acolo pironit de u'&J apoi
acoperind rana cu c#teva c#rpe, pentru ca pic&turile de s#nge
s& nu ne tr&deze urmele, luar&m n gra& cu noi ceea ce mai
r&m#nea din +amacus.
n acest timp, eram oarte nelini'ti$i de groaznica agita$ie a
suuriei
g#ndeam 'i, tem#ndu-ne
dec#t de el
la ug&, dar prime*dia care
nu putea ne urmeze
s& ne amenin$a, nu ne
destul de
repede 'i nici s& r&m#n& la urm& &r& prime*die. 9em#nd de
durere, omul acesta cu suet noil 'i e%traordinar de cura*os ne
ndemna st&ruitor 'i ne ruga "erinte, pe ra$ul drept al zeului
4arte1, pe credin$a *ur&m#ntului, s& sc&p&m pe un un tovar&'
de arme ca el de cinuri 'i de captivitate @n t#lar cura*os,
spunea el, de ce s& mai tr&iasc&, dup& ce 'i-a pierdut singurul
ra$ cu care putea s& *euiasc& 'i s& ucid&G A' " prea ericit s&
mor de un&voia
st&ruitoarele mea, de 'i
lui ndemnuri m#na unui tovar&'ID.
rug&ciuni, neput#nd=indupleca
cu toate pe
niciunul dintre noi s& comit& acest voluntar paricid, apuc& cu
m#na care-i r&m&sese lier& saia sa 'i, dup& ce o s&rut&
ndelung cu dragoste, 'i-o n"pse cu toat& puterea n mi*locul
pieptului. Atunci, ncin#ndu-ne cu respect n a$a eroismului
'eului nostru, i n&'urar&m cu gri*& cadavrul ntr-un cear'a de
n 'i-l ncredin$ar&m m&rii, spre a-i servi de morm#nt. =i acum,
scumpul nostru +amacus se odine'te, ngropat n tot ntinsul
acestui element.
Cel pu$in, el 'i-a s#r'it via$a ntr-un cip vrednic de
str&lucitele lui ispr&vi. <ar Alcimus 2, cu tot planul lui ine
cizuit, n-a putut s& ntoarc& din drum voin$a de nenl&turat a
?oartei. ?p&rg#nd p&c&toasa 'andrama a unei &tr#ne n timp
ce ea dormea, se urcase n odaia ei de culcare de la catul de sus
'i, n loc s-o dea repede gata str#ng#nd-o de g#t, a'a cum s-ar "
cuvenit, preer& s& arunce mai nt#i una dup& alta, pe ereastra
destul de larg&, moilele pe care desigur noi, cei de aar&,
treuia s& le lu&m numaidec#t n primire. <up& ce le arunc& pe
toate la iu$eal&, nu voi s& cru$e nici ciar patul n care dormea
&tr#na. M zv#rli *os din pat 'i, pun#nd m#na pe cuvertur&, se
1
'atronul %oţilor de drumul mare. 'ungaşi i de buzunare (fures) aveau ca protectori pe Mercur şi zeiţa
5averna.
2
!dică8 cura$osul.
68
preg&tea s-o arunce pe ereastr&, a'a cum &cuse cu celelalte
lucruri, c#nd tic&loasa aceea viclean&, arunc#ndu-se la
picioarele lui, ncepu s&-l implore astel <e ce, rogu-te, "ul
meu, de ce s& dai aceste p&c&toase lucru'oare, aceste zdren$e
ale unei preanenorocite &tr#ne, oga$ilor vecini, spre casa
c&rora d& ereastra meaGD n'elat de aceste cuvinte, care nu
erau dec#t o iscusit& viclenie, Alcimus crezu c& spusele ei sunt
adev&rate
aruncase mai'i, nainte
de un&-seam&, tem#ndu-se
'i ceea ce voia c& 'ivaceea
s& mai arunce ce
a*unge,
acum dup& ce i se semnalase gre'eala, ntr-o cas& str&in& 'i nu
n m#inile tovar&'ilor s&i, se aplec& pe ereastr& p#n& la
*um&tatea corpului, spre a e%amina cu aten$ie pozi$ia locului 'i
mai ales ca s& oserve cu de-am&nuntul og&$ia casei al&turate,
de care-i vorise &tr#na.
ntr-adev&r, pe c#nd se silea din r&sputeri, dar nu cu destul&
&gare de seam&, ca s& vad& mai ine, &tr#na criminal&,
pro"t#nd
nu-'i mai de clipaecilirul
p&stra c#nd el, 'i
aplec#ndu-se ntr-un
era ocupat s& vad& mod
totul,prime*dios,
l mpinse
destul de u'or, e adev&rat, cu o m#n& tremur&toare, dar,
lu#ndu-l pe neg#ndite, l d&du peste cap. !e l#ng& aptul c&
n&l$imea era oarte mare, c&z#nd 'i peste un olovan enorm,
care se aa l#ng& cas&, 'i r#nse 'ira spin&rii 'i-'i rupse
coastele. K&rs#nd pe gur& valuri de s#nge, muri &r& s& se "
cinuit mult, dup& ce, cu un glas stins, ne povesti ce se
nt#mplase. i &cur&m 'i lui o nmorm#ntare la el cu cea de mai
nainte, 'i-l trimiser&m l#ng& +amacus, ca s&-i $in& un&
tov&r&'ie.
Atunci, sl&i$i de aceast& ndoit& pierdere, renun$ar&m la
loviturile noastre din 8ea 'i ne urcar&m ndat& n ora'ul cel mai
apropiat, !lateea. Acolo, dintr-un zvon des repetat, aar&m c&
un oarecare <emoares1 era pe punctul de a organiza o lupt& de
gladiatori. ntr-adev&r, era unul dintre cet&$enii cei mai de
seam& prin na'tere, e%traordinar de ogat 'i de darnic, 'i
organiza petreceri pulice cu un lu% vrednic de og&$ia sa. Ce
talent, ce elocven$& ar putea s& descrie n cuvinte potrivite toate
aspectele su care se prezentau numeroasele 'i astuoasele lui
preg&tiriG /ci erau gladiatori cu ra$ul aimos, colo v#n&tori de o
iu$eal& ncercat&, aiurea criminali condamna$i la moarte care
treuiau s& serveasc& de ran& ngr&'#nd "arele. ?e mai vedea
1
!dică8 plăcut poporului.
69
'i o triun& de sc#nduri, cu ni'te turnuri de lemn, artistic
construite, sus$inut& de un par &tut n p&m#nt, un el de
'andrama de #lci portativ&, zugr&vit& n culori &t&toare la oci
'i cu lo*i rumoase, de unde se putea privi v#n&toarea ce urma
s& ai& loc. n aar& de toate acestea, ce num&r, ce soiuri de
"areI C&ci <emoares, dintr-o patim& ciudat&, adusese ciar din
$&ri str&ine acele noile animale care treuiau s& ucid& criminali.
<ar
'i-a pe l#ng&&r&
procurat, celelalte preg&tiri aleun
nicio cump&tare, acestui m&re$
nsemnat spectacol,
num&r de ur'iel
nemaipomenit de mari, risipindu-'i neune'te averea. C&ci n
aar& de cei prin'i de el n v#n&torile sale particulare, n aar& de
cei cump&ra$i cu sume enorme, el mai cre'tea cu gri*& 'i
ntre$inea cu ran& oarte costisitoare 'i pe aceia pe care
prietenii i-i d&ruiau care mai de care cu dierite prile*uri.
<ar preg&tirile at#t de str&lucite 'i de ogate ale acestei
ser&ri pulice nu sc&par& privirilor uneste ale pizma'ului
destin. @r'ii, oosi$i
marea c&ldur& de'io mole'i$i
a verii lung& captivitate
de 'edere'i 'i
totodat& sl&i$i
tr#nd&vie, de
ur&
lovi$i de o molim& ce izucni pe nea'teptate 'i pieir& aproape
to$i. /ci 'i colo, pe str&zi, puteai vedea ntinse, ca epavele unui
nauragiu, trupurile pe *um&tate moarte ale acestor animale.
!oporul de *os, c&ruia crunta s&r&cie nu-i ng&duia s& aleag&
m#nc&rile, 'i care pentru stomacul lui sl&it era nevoit s& caute
suplimente dezgust&toare 'i o ran& care nu cost& nimic, alerga
din toate p&r$ile la aceste mese pulice, de pe la r&sp#ntii.
Atunci, dat& "ind mpre*urarea, eu 'i cu >uulus 1 &sta pe care-
l vezi aici de a$&, ne g#ndir&m la urm&torul ingenios 'iretlic.
Aduc#nd n ad&postul nostru un urs care era mai mare 'i mai
gras dec#t ceilal$i, ca pentru a-l preg&ti 'i a-l m#nca, i
desp&r$ir&m cu ndem#nare lana de came, p&str#nd cu gri*&
toate gearele animalului 'i l&s#ndu-i ntreg capul p#n& aproape
de grumazJ i r&zuir&m cu toat& aten$ia pielea pe din&untru ca s-
o su$iem 'i, dup& ce am pres&rat-o cu cenu'& "n&, o puser&m
la soare ca s& se usuce. n timp ce se usca la &c&rile acestui
oc ceresc, noi, n a'teptare, ne ndopam v#rtos cu camea
ursuluiJ dup& aceea, organizar&m precum urmeaz& apropiata
noastr& e%pedi$ie, su cez&'ia *ur&m#ntului. Be-am n$eles ca
unul dintre noi, superior celorlal$i mai mult prin ot&r#re dec#t
prin puterea "zic&, 'i care mai ales se va oeri de un&voie, s&
1
!dică8 bun sfetnic.
70
se ascund& n pielea ursului 'i su n&$i'area lui s& se introduc&
n t&cerea prielnic& a nop$ii, n casa lui <emoares, spre a ne
u'ura intrarea n&untru.
Bu pu$ini au ost aceia din preaviteaza noastr& and& pe care-
i ispitise g#ndul s& primeasc& aceast& ingenioas& misiune. <ar
dintre to$i, prin liera alegere a andei, u preerat 8rasleon 1,
care accept& prime*dioasa sarcin& a travestirii. Cu un aer lini'tit,
el intr&venea
care-i numaidec#t n lana
ca turnat&. <up& moale
aceea,'i u'or de purtat cap
noi prinser&m a ursului,
la cap
cu o cus&tur& "n& cele dou& margini din aar& ale l&nii 'i urma
cus&turii, de'i era pu$in viziil&, o acoperim cu p&rul ogat 'i
des care se rev&rsa din dreapta 'i din st#nga. n locul unde
usese t&iat capul "arei, aproape de g#tle*, &gar&m cu oarecare
cazn& capul lui 8rasleon, iar n dreptul ocilor 'i nasului i
&cur&m ni'te g&uri mici, spre a putea respira. Kiteazul nostru
tovar&', "ind astel complet travestit n "ar&, l &gar&m ntr-o
cu'c&,
de altelpesecare o cump&rasem
uri'ase pe un
singur, repede pre$
'i cu modest, cu'c&
o ot&r#t& n care
energie.
Mpera$ia "ind astel preg&tit&, iat& n ce cip am dus p#n& la
cap&t 'iretlicul. A#nd c& un oarecare Bicanor, de neam trac, se
aa n cele mai str#nse leg&turi de prietenie cu acel <emoares,
ticluir&m o scrisoare mincinoas& ca din partea lui, prin care-i
&cea cunoscut lui <emoares c&, pentru a contriui la
nrumuse$area *ocurilor sale, i trimitea, n calitate de un
prieten, primele roade ale v#n&torii sale. C#nd seara se l&sase
de-a inelea, mul$umit& ntunericului, am prezentat lui
<emoares pe 8rasleon n cu'ca lui 'i acea scrisoare als&.
oarte uimit de m&rimea "arei 'i nc#ntat de generozitatea
prietenului s&u, venit& tocmai la timp, <emoares porunci s& ni
se pl&teasc& imediat din caseta lui de ani, pentru ucuria ce-i
&cusem, zece monede de aur. Atunci curiozitatea, care
ntotdeauna atrage pe oameni la un spectacol nou, str#nse n
*urul animalului o mare mul$ime, care se uita la el plin& de
admira$ie. <ar n$eleptul nostru 8rasleon mpiedica adeseori
privirile lor uluite, $in#nd oamenii la distan$& prin s&rituri
amenin$&toare. Bemaiauzita ericire 'i norocul lui <emoares
erau ntr-un glas sl&vite de concet&$enii s&i, pentru c&, dup& ce
pierduse at#tea animale, putea p#n& la un punct oarecare s& nu
se plece nenorocirii, gra$ie acestui nou succes. >l porunci ca
1
!dică8 îndrăzneţ, temerar
71
ursul s& "e dus numaidec#t la una dintre mo'iile sale 1 'i
transportat cu cea mai mare gri*&. Atunci eu intervenind /a
seama, st&p#ne, i spun, c& acest animal, pe care ar'i$a soarelui
'i lungimea drumului l vor oosi, s& nu "e pus la un loc cu alte
animale, care, dup& cum aud, nu sunt s&n&toase. <e ce nu-i
cau$i mai ine n casa ta un loc'or retras 'i spa$ios, ine aerisit
'i mai mult dec#t at#t, aproape de un azin care s&-i aduc&
r&coareaG
ntotdeaunaMare nu 'tiidec&p&duri,
n desi'uri acest nsoi de animale
pe'teri n&p&ditelocuie'te
de rou&,
pe culmi r&coroase 'i l#ng& izvoare nc#nt&tor de limpeziGD
Aceste ndemnuri l speriar& pe <emoares. ?ocotind n g#nd
num&rul ur'ilor pierdu$i, el se nvoi &r& nicio greutate s& punem
cu'ca unde vom crede noi de cuviin$&. 4ai mult, noi suntem
gata cu to$ii, i-am spus eu, s& petrecem aici nop$ile naintea
acestei cu'ti, ca s& d&m cu cea mai mare gri*& animalului oosit
de c&ldur& 'i de suerin$& rana care-i treuie 'i &utura sa
oi'nuit&.D
Bu e nevoie s& v& osteni$i, r&spunse el, c&ci aproape to$i
servitorii mei, dup& o ndelungat& practic&, s-au deprins cu
r&nirea ur'ilor.D
Be luar&m deci r&mas-un 'i plecar&m. /e'ind din ora', noi
oservar&m la oarecare dep&rtare de drum 2 un cimitir a'ezat
ntr-un loc retras 'i ascuns privirilor. Acolo am g&sit ni'te
co'ciuge numai pe *um&tate acoperite din cauza vecimii 'i a
putrezirii n care se odineau mor$ii, din care nu mai r&m&sese
dec#t pulere 'i cenu'&. Am descis c#teva 'i le-am pus
deoparte ca s& ascund& viitoarea noastr& prad&. Apoi, dup&
oiceiul andei noastre, am p#ndit o noapte &r& lun&, c#nd
somnul vine de la sine, 'i de la primul s&u atac cuprinde mai
puternic 'i pune st&p#nire pe inimile muritorilor. !e o astel de
noapte oprim anda noastr&, narmat& cu pumnale, ciar n a$a
por$ii lui <emoares, e%act la ora *euirii, ca la un soroc de
n&$i'are naintea *udec&$ii. +a r#ndul s&u, 8rasleon,
olosindu-se cu pricepere de scurtul timp al nop$ii prielnic
t#larilor, iese pe nesim$ite din cu'c& 'i cu pumnalul ucide p#n&
la unul pe to$i paznicii care se odineau pe *um&tate adormi$i, l
omoar& 'i pe portar 'i, lu#ndu-i ceile, descide cele dou&
1
Enii traducători au optat pentru "vivariumK ? parc sau rezervaţie unde se păstrau în antic%itate animale
vânate vii.
2
&imitirele erau depărtate de drumuri şi, după legea celor / table, nimeni nu era îngropat sau ars în oraş.
72
canaturi ale por$ii. Boi alerg&m cu to$ii n gra& 'i, intr#nd n
interiorul casei, el ne arat& podul unde, seara n a*un, cu ocii lui
iscoditori, oservase c& se ascundea mult& argint&rie. <up& ce
podul a ost spart la repezeal& de ntreaga and&, porunce'te
"ec&ruia dintre tovar&'ii no'tri s& ia at#ta aur 'i argint c#t putea
'i s& se duc& repede s&-l ascund& n acel loca' al mor$ilor, n
care te puteai ncrede, apoi s& se ntoarc& granic napoi 'i s& ia
din nou singur
r&m#ne alte aga*e. n casei,
n pragul interesul
ca s&comun,
oserv le
cu spun c& ce
gri*& tot eu s-ar
voi
nt#mpla p#n& la ntoarcerea lor.
n adev&r, n&$i'area ursului, care alerga ncoace 'i ncolo
prin toat& casa, mi se p&rea c& e de a*uns s& sperie 'i s& pun&
pe ug& pe aceia dintre servitorii care nt#mpl&tor n-ar "
adormit. C&ci ce om, oric#t ar " el de puternic 'i de cura*os,
v&z#nd o dianie at#t de mare 'i de ngrozitoare, 'i mai ales
noaptea, n-ar lua-o ndat& la ug& 'i nu s-ar ncide cu z&vorul n
camera
<ar o lui, nsp&im#ntat
nenorocit& 'i tremur#nd
nt#mplare detot
z&d&rnici ric&G
ce r#nduisem dup&
un plan ine cizuit. ntr-adev&r, pe c#nd a'teptam cu
r&suarea t&iat& ntoarcerea tovar&'ilor no'tri, un mic servitor,
pe care desigur o voin$& divin& l de'teptase la zgomotul &cut
de urs, naint& ncet 'i v&z#nd "ara care umla n liertate 'i se
plima ncoace 'i ncolo prin toat& casa, se ntoarse repede din
drum, silindu-se din toate puterile s& nu $ipe, 'i n'tiin$& pe to$i
cei din cas& de ceea ce v&zuse. Bumaidec#t se adunar&
servitorii care erau oarte numero'i 'i toat& casa se umplu de
mul$imea lor. 8or$e, l&mpi, lum#n&ri de cear&, de seu 'i alte
mi*loace de luminat ncep s& str&luceasc& n ntunericul nop$ii.
<in aceast& mul$ime at#t de mare nu era unul &r& arme to$i
erau narma$i cu ciomege, cu suli$e 'i cu s&ii trase din teac&,
astup#nd intr&rile. n acela'i timp ei dau drumul 'i c#inilor de
v#n&toare, acei vesti$i c#ini cu urecile ciulite 'i cu p&rul z#rlit,
'i-i asmut ca s& se arunce asupra "arei.
Atunci, n timp ce zgomotul cre'tea mereu, eu m& trag napoi
ncetul cu ncetul 'i ies din cas& pe nesim$ite. <ar, ascuns dup&
o u'&, eu nsumi v&d ine de tot pe 8rasleon ap&r#ndu-se
admirail mpotriva aitei. ntr-adev&r, de'i se apropia de ultima
limit& a vie$ii sale, totu'i, aduc#ndu-'i aminte de rostul 'i de
interesele noastre sau de vite*ia lui de alt&dat&, se silea nc& din
r&sputeri s& $ie piept Cererului 'i gurii lui c&scate. :uc#nd cu
73
pre$ul vie$ii sale rolul pe care 'i-l luase de un&voie, c#nd se
tr&gea napoi, c#nd se mpotrivea, 'i mul$umit& variatelor
mi'c&ri 'i aplec&ri ale corpului, reu'i n s#r'it s& scape din cas&.
<ar, cu toate c& a*unsese lier n strad&, nu-'i putu g&si totu'i
salvarea prin ug&. Asta "indc& to$i dul&ii din ulicioarele
nvecinate, e%trem de numero'i 'i din cale aar& de s&latici, se
amestecar& cu c#inii de v#n&toare care tocmai ie'iser& din cas&
n
de urm&rirea lui. Atunci
pl#ns 'i unest, am ost
privind cummartorul
s&rmanulunuinostru
spectacol vrednic
8rasleon,
mpresurat 'i atacat de aceste aite de c#ini urio'i, era s#'iat
cu mii de mu'c&turi.
n s#r'it, nemaiput#nd r&da o durere at#t de mare, eu m&
amestec n mul$umea zgomotoas&, care alerga din toate p&r$ile,
'i "indc& numai n acest cip puteam s& a*ut pe viteazul meu
tovar&', &r& s& se simt&, am ncercat s& aat de la urm&rire pe
'e"i &ita'ilor cu urm&toarele cuvinte M, ce mare p&cat, le
spuneam
animal cu eu, ce crim&
adev&rat *osnic&I
de pre$ID !ierdem
<ar un animal
me'te'ugit& mea super, un a
vorire nu
servit totu'i la nimic neericitului nostru ortac. @n lungan
puternic s-a repezit dintr-o cas& 'i &r& s& mai stea la g#nduri a
aruncat o suli$& n pieptul ursului. @n altul l-a imitat 'i iat& c&
acum, dup& ce spaima se risipise, cei mai mul$i se apropiar& din
ce n ce mai mult 'i-l str&punser& pe-ntrecute cu lovituri de
s&ii. n s#r'it 8rasleon, aleasa podoa& a andei noastre, a
treuit s&-'i termine glorioasa-i via$&, mai cur#nd vrednic& de
nemurire dec#t de suerin$&. <ar el nu-'i tr&d& prin niciun strig&t
sau m&car prin vreun urlet, *ur&m#ntul ce-l &cuse. ?#'iat de
mu'c&turi 'i ciop#r$it de s&ii, se silea totu'i s& mugeasc& 'i s&
morm&ie ca un urs, 'i nrunt#nd moartea apropiat& cu un cura*
&r& perece, a salvat gloria pl&tind triutul s&u destinului.
Cu toate acestea, el v#r#se n mul$imea adunat& o at#t de
mare spaim&, nc#t p#n&-n zori, a ciar p#n& oarte t#rziu n
cursul zilei, nimeni nu ndr&znise s& ating& nici cu v#rul
degetului aceast& "ar&, de'i z&cea &r& via$&. n s#r'it, dup&
mult& 'ov&ial& 'i team&, un m&celar ceva mai ndr&zne$
descise p#ntecele animalului 'i despuie de pielea de urs pe
cura*osul t#lar.
/at& cum l-am pierdut pe 8rasleon, dar prin gloria lui el va
tr&i de-a pururi. ?tr#ng#nd n gra& occelele pe care ni le
p&straser& acei mor$i credincio'i, p&r&sir&m n gra& teritoriul
74
plateenilor, &c#nd de mai multe ori n noi n'ine reec$ia c& nu
e deloc de mirare c& una-credin$& nu se mai g&se'te n aceast&
lume, deoarece, sc#rit& de necinstea celor vii, demult s-a
retras n /nern 'i la mor$i. Ldroi$i de povara aga*elor 'i cu to$ii
istovi$i de greutatea drumului, n s#r'it am reu'it s& aducem
prada pe care o vede$i aici, dup& ce am pierdut trei dintre
tovar&'ii no'triI
vin<up&
curatterminarea acestei
n amintirea povestiri,deei arme
tovar&'ilor v&rsar& din cupe
r&posa$i 'i, de aur
dup&
c#teva imnuri de slav& n cinstea zeului 4arte, adormir& cu to$ii
pe nesim$ite. /ar nou&, &tr#na aceea ne d&du orz proasp&t din
el'ug 'i &r& s&-l m&soare. Calul meu, ce e drept, o$in#nd o
por$ie at#t de mare numai pentru el, se credea la un osp&$ al
preo$ilor salieni1. >u ns&, de'i m#neam ntotdeauna orz m&runt
pisat 'i "ert mult n zeama lui, scormonind ntr-un col$, unde
erau ngr&m&dite uc&$ile de p#ine r&mase de la toat& aceast&
mul$ime,
c#nd eramncepui
cinuits&
demestec
oame 'ideg#tle*ul
zor, c&mi
trecuse o ve'nicie
se mr&case de
n p#nze
de p&ian*en.
Boaptea "ind destul de naintat&, t#larii se de'teptar& 'i,
mr&ca$i n elurite aine caragioase, unii narma$i cu s&ii,
al$ii degiza$i n sta"i 2, se &cur& n mare gra& nev&zu$i. Cu
toate acestea, eu mestecam v#rtos 'i vite*e'te 'i nici ciar
somnul care era aproape s& m& dooare nu m& putu opri. <e'i
mai nainte, c#nd eram +ucius, m& ridicam de la mas& mul$umit
cu o p#ine sau cu dou&, acum, ascult#nd de nevoile at#t de mari
ale stomacului meu &r& und, terminasem al treilea co', c#nd
spre marea mea uimire, ui surprins de lumina zilei. n s#r'it,
c&l&uzit de una-cuviin$& caracteristic& m&garilor, p&r&sii totu'i
aceast& ocupa$ie cu cea mai mare p&rere de r&u, spre a m&
duce s&-mi potolesc setea n p#r#ul apropiat.
8#larii se ntoarser& numaidec#t, sup&ra$i 'i ngri*ora$i, &r&
s& ai& asolut nicio prad&, nici ciar o ain& c#t de proast&. n
scim, drept prad& unic&, ap&rat& de toate s&iile lor. <e toate
ra$ele 'i de toate or$ele andei, aduceau cu ei numai o t#n&r&
care, dup& tr&s&turile "ne ale e$ei 'i dup& e%teriorul ei
1
Salienii erau preoţii lui Marte. Comanii, care pretindeau că se trag din acest zeu, cinsteau şi îmbogăţeau
aşa de mult pe aceşti preoţi ai lui, încât epresia "ospăţul salienilor# devenise proverbială. Într-o ceremonie
periodică de zece zile, care avea loc în luna martie, preoţii salieni străbăteau oraşul, eecutând un dans şi
izbindu-şi scuturile. În fiecare seară, ei se opreau într-o casă desemnată dinainte, unde se ospătau copios.
2
În srcinal lemures ? strigoi, spirite ale morţilor, stârnind spaima celor vii.
75
cuviincios, se vedea c& este dintr-o noil& amilie a locului. >ra o
uc&$ic& la care, pe HerculeI, putea r#vni ciar 'i un m&gar ca
mine, 'i n ad#nca ei m#nire 'i smulgea p&rul 'i-'i rupea
ainele de pe ea.
<up& ce t#larii o introduser& n pe'ter&, c&utar& s&-i u'ureze
nenorocirea de care se pl#ngea, adres#ndu-i-se astel
ecioar&, i spuneau ei, via$a 'i cinstea dumitale sunt n
siguran$&,
un c#'tig,ai c&
ns&s&r&cia
pu$in& ne-a
r&dare,
silit ca
la s& ne alegem
aceast& 'i noi!&rin$ii
meserie. cu un
dumitale, dimpotriv&, sunt putrezi de oga$i 'i, oric#t ar " ei de
avari, totu'i nu vor sta la g#nduri s& pl&teasc& o sum& ndea*uns
de mare, ca s&-'i r&scumpere copilulI
!rin aceste tr&nc&neli ridicole 'i altele de acela'i el c&utau n
zadar s& potoleasc& durerea tinerei ete. Ce olosG Aceasta, cu
capul ntre genunci, pl#ngea 'i mai amarnic. andi$ii cemar&
atunci n&untru pe &tr#n&, i poruncir& s& se a'eze l#ng& ea,
s&-i
apoi voreasc&
plecar& lacuoi'nuitele
l#nde$e 'ilor
s-otreuri.
lini'teasc& pe c#t
8otu'i, nicioe posiil,
vor& a
&tr#nei nu reu'i s& potoleasc& lacrimile tinerei ete, care,
dimpotriv&, ocindu-se 'i mai tare 'i pl#ng#nd ntruna cu
sugi$uri, de i se zguduia tot p#ntecele, mi smulse lacrimi ciar
'i mie.
C#t sunt de nenorocit&I zicea eaJ av#nd o amilie ca a mea,
rude at#t de numeroase, sclavi a'a de dragi, p&rin$i at#t de
veneraili, victim& a unui rapt mizerail, a*uns& roa& 'i ncis&
ca ultima sclav& n aceast& temni$& de piatr&, lipsit& de toate
pl&cerile n care m-am n&scut 'i am crescut, nesigur& de via$& n
aceast& vizuin&, unde c&l&ii 'i pun victimele la tortur&, n
mi*locul unor astel de t#lari 'i de uciga'i, voi mai putea eu
oare s&-mi opresc vreodat& lacrimile, sau s& mai tr&iescG
/at& cum se t#nguia 'i n cele din urm&, door#t& de m#nire,
cu g#tul umat 'i cu trupul oosit, ncise ocii istovi$i de pl#ns
'i adormi. <ar nu trecu mult de c#nd a$ipise 'i, ca o posedat& de
nime1, trezindu-se rusc din scurtu-i somn, din nou ncepu s& se
cinuiasc& cu mult mai cumplit, &t#ndu-se n piept ciar cu
m#ini vr&*ma'e 'i lovindu-'i ermec&toru-i cip. n zadar o
ntrea &tr#na oarte st&ruitor s&-i spun& pricinile noii m#niri
care o cuprinsese
1
În original lmpatico ritu* nimfele fiind înzestrate cu %arul prezicerii, profeticul suflu de care erau
animate putea fi transmis şi sub forma posesiei.
76
KaiI acum sunt cu adev&rat pierdut&, i r&spunse ea cu un
ad#nc suspin, acum nu mai am nicio speran$& de salvare.
=treangul, saia sau desigur vreo pr&pastie e &r& ndoial& tot ce
mai am de a'teptatI
Atunci &tr#na se sup&r&, 'i cu o a$& de data asta mai iritat&,
o poti s&-i spun& ce i-a venit 'i de ce, dup& scurtu-i somn, s-a
pornit a'a deodat&, din nou, pe pl#nsul care nu se mai s#r'ea.
meist&p#ni
Bu cumva, rumoaso, c#'tig
de nsemnatul ai aveaalde g#nd s& lipse'ti
r&scump&r&rii taleGpe<ac&
tinerii
vei
continua tot a'a, voi pune imediat s& te ard& de vie, &r& s& mai
$in seam& de lacrimile astea pe care t#larii de oicei pun oarte
pu$in pre$I
ngrozit& de aceste cuvinte, t#n&ra at&, s&rut#nd cu oc m#na
&tr#nei, i zise
/art&-m&, mam&, ai, rogu-te, mil& de mine 'i a*ut&-m& c#t
de pu$in n cruda nenorocire care m-a lovitJ c&ci a'a &tr#n& 'i
n$eleapt&
cred c& milacum e'ti, cuaup&rul
'i omenia secat&sta al 'invenerail,
cu totul nu pot
inima ta. <ar, s&
las&-
m&, te rog, s&-$i descriu cumplita poveste a neericirii meleI
>ram logodit& cu un rumos t#n&r, runta' printre ai s&i, pe
care ntreaga popula$ie l adoptase n unanimitate ca "u al
cet&$ii. <e altel, era v&rul meu primar, 'i nu era dec#t cu trei
ani mai mare dec#t mine. <in rageda noastr& copil&rie
crescusem mpreun&, eram nedesp&r$i$i 'i locuiam n aceea'i
c&su$& su al c&rei acoperi' se aau odaia 'i patul nostru. @ni$i
prin leg&tura unei iuiri curate, de mult ne dasem unul altuia
cuv#ntul printr-o promisiune de c&s&torie. !&rin$ii no'tri 'i
d&duser& consim$&m#ntul 'i n actele legale era numit so$ul
meu1. ncon*urat de o mare mul$ime de rude de s#nge 'i prin
alian$&, adunate pentru celerarea c&s&toriei noastre, el &cea n
a$a tuturor un sacri"ciu n templu, oerind victime zeilor. 8oat&
casa, mr&cat& n crengi de laur 'i puternic luminat& de acle
nup$iale, r&suna de c#ntece de nunt&. Atunci, neericita mea
mam&, $in#ndu-m& la s#nul ei, 'i &cea o pl&cere, s&-mi
aran*eze rumos rocia 'i podoaele mele de nunt&. n timp ce,
prin s&ruturi dulci ca mierea, m& &cea s& n&d&*duiesc copii, 'i n
dorin$ele ei r&nite cu iluzii 'i 'i vedea neamul sporit, o ceat&
de t#lari narma$i se reped n cas& 'i dezl&n$uind, ca la r&zoi,
un puternic atac, ac s& sc#nteieze n ocii no'tri s&iile lor
1
3ste vorba de tabulae nuptiales sau dotales, un contract care valida căsătoria, ţinând loc de act oficial.
77
amenin$&toareJ ei ns& nu se apuc& s& ucid& sau s& *euiasc&, ci
n r#nduri str#nse, n orma$ie triungiular&, n&v&lesc
numaidec#t n camera unde eram noi, &r& ca vreunul dintre
prietenii no'tri s& lupte pentru a ne ap&ra, sau ciar s& le opun&
cea mai mic& rezisten$&. 4oart& de ric&, tremur#nd toat& de
spaim&, ei m-au r&pit &r& mil& de la s#nul mamei mele. Astel a
ost tulurat& 'i ntrerupt& nunta mea, ca 'i aceea a lui Attis sau
1
a lui
<ar!rotesilaus .
iat& c& acum visul n"or&tor pe care l-am avut mi
rennoie'te toat& durerea 'i pune v#r neericirii mele. ?e &cea
c& eram smuls& cu violen$& din casa p&rinteasc&, din iatacul
meu, din odaia mea, n s#r'it, ciar din patul meu 'i c&, t#r#t&
prin pustiet&$i neumlate, cemam n a*utor numele
nenorocitului meu so$J c& el, v&z#ndu-se lipsit de mr&$i'&rile
mele, nc& stropit de parumuri 'i ncununat cu ori, m& urm&rea
pas cu pas, n timp ce eu ugeam &r& voia mea. >l $ipa urios 'i,
pl#ng#ndu-se c& i se
s&-i vin& n a*utor. r&peaunul
Atunci, rumoasa
dintre lui so$ie,oarte
t#lari, cema poporul
sup&rat din
cauza acelei neoosite urm&riri, puse m#na pe un pietroi care se
aa la picioarele lui 'i, izind cu putere pe nenorocitul t#n&r,
omor pe so$ul meu. ?p&im#ntat& de groz&via unei astel de
vedenii, m-am de'teptat, tremur#nd de ric&, din somnul meu
prevestitor de moarteI
Atunci &tr#na suspin#nd la aceste lacrimi ale etei, i vori
astel
Ai cura*, draga mea st&p#n&, 'i nu te speria de
n'el&toarele ar&t&ri ale unui vis, "indc&, n aar& de aptul c&
apari$iile din timpul somnului de peste zi sunt privite ca
mincinoase, apoi ciar 'i vedeniile visurilor de noapte
prevestesc de cele mai multe ori nt#mpl&ri cu totul contrarii.
Astel, a pl#nge, a " &tut 'i uneori a " omor#t sunt o prevestire
de c#'tig 'i de iz#nd& ericit&, pe c#nd, dimpotriv&, a r#de, a-$i
ndopa stomacul cu tot elul de lucruri dulci ca mierea, sau a
gusta pl&cerile iuirii sunt semne c& vei " ncercat de vreun
necaz, de vreo oal& sau de alte nepl&ceri. <ar eu 'tiu asme
oarte rumoase 'i istorioare &tr#ne'tiJ am s&-$i spun una, care
1
6ubit de &ibele, mama zeilor, tânărul !ttis încalcă promisiunea de a rămâne fidel zeiţei şi se căsătoreşte cu
fiica regelui Midas din 'esinunt. &uprinsă de gelozie, &ibele îl face pe !ttis să se automutileze şi toţi
nuntaşii sunt loviţi de nebunie. 5a rândul său, 'rotesilaus este silit să-şi părăsească tânăra soţie la numai o zi
după nuntă, spre a lua parte la războiul troian şi este primul dintre grecii care moare de mâna lui 0ector.
78
te va distra.
=i ea ncepu
A ost odat&, ntr-o $ar&, un rege 'i o regin& care aveau trei
ete, tustrele de o rar& rumuse$e. <ar oric#t de nc#nt&toare
erau cele dou& mai mari, puteai n&d&*dui s& g&se'ti lume'tile
cuvinte de laud& cu care s& le sl&ve'ti cum se cuvine, pe c#nd
rumuse$ea celei mai mici era at#t de neoi'nuit&, at#t de
minunat&,
l&udat& din nc#t nu putea
cauza s&r&ciei" e%primat&
de cuvinte 'i nici ciar ndestul
a graiului de
omenesc.
+ocuitorii $&rii, str&inii, to$i n s#r'it alergau cu gr&mada, dornici
s& vad& aceast& rar& minune, de care se dusese vestea. 4u$i de
admira$ie n a$a neasemuitei sale rumuse$i, de care nu te
puteai apropia, duceau m#na dreapt& la uze cu ar&t&torul pus
pe degetul cel gros1, ridicat n sus 'i, arunc#ndu-se la picioarele
ei, o venerau cu un respect religios, ca pe ns&'i zei$a Kenus.
!rin ora'ele nvecinate 'i $&rile de primpre*ur se 'i r&sp#ndise
zvonul
n rouac&valurilor
zei$a, n&scut& din ad#ncul
spumoase, azuriu
inevoia s& alarate
m&rii pretutindeni
'i crescut&
semne de un&voin$& ale puterii saleJ se mai spunea c& venea
des n adun&rile muritorilor sau c&, de ast&dat&, printr-o nou&
picurare creatoare a astrelor cere'ti, p&m#ntul 'i nu marea a
germinat o alt& Kenus, mpodoit& cu oarea-i virginal&.
Aceast& credin$& cre'tea din zi n zi mai multJ din insulele
vecine, ea trecu u'or pe continent 'i, r&sp#ndindu-se din
provincie n provincie, &cu ocolul lumii. ?oseau din toate p&r$ile
mul$i curio'i, care &cuser& lungi drumuri 'i str&&tuser& vaste
ntinderi de m&ri, ca s& admire aceast& glorioas& minune a
veacului. Bimeni nu se mai ducea la !aos, nimeni nu se mai
ducea la Cnidos 'i nimeni nu mai naviga nici ciar spre Ctera2,
ca s& contemple 'i s& adore pe zei$a Kenus. ?acri"ciile ei erau
p&r&site, templele ei c&deau n ruin&, pernele F i erau c&lcate n
picioare, slu*ele religioase i erau l&sate-n p&r&sireJ statuile ei
r&m#neau nencununate 'i altarele-i &r& orande i erau
p#ng&rite de o cenu'& rece. Pug&ciunile se ndreptau spre
t#n&ra at& 'i de acum nainte at#t de puternica zei$& era
adorat& su cipul unei muritoareJ diminea$a, c#nd aceast&
1
(est de adoraţie menţionat frecvent de autorii antici.
2
5a 'afos, oraş din insula &ipru, a &nidos, pe ţărmul !siei Mici şi în insula &<t%era, la sud de 'elopones,
avea 2enus cele mai renumite sanctuare ale sale.
F
3rau pernele şi mai ales micile paturi ridicate în mi$locul templelor, pe care se aşezau statuile zeilor sau
zeiţelor.
79
ecioar& ie'ea din palat, i se ncinau *erte 'i ospe$e ca Kenerei,
iar c#nd trecea pe str&zi, poporul i oerea cununi, i arunca ori,
i adresa umile rug&ciuni.
Aceast& trecere, lipsit& de m&sur&, a unor astel de onoruri
divine asupra unei simple muritoare 'i cinstirea ce i se aducea
ca unei zei$e, aprinser& n suetul adev&ratei Kenus o puternic&
m#nie. Bemaiput#ndu-'i st&p#ni indignarea, ea scutur& din cap
"er#nd toat& de ciud&
prima pl&smuitoare 'i zise
de via$& n sineao#r'ia
a naturii, ei Cum, eu, Kenus,
'i cauza tuturor
elementelor, eu, care ac s& rodeasc& ntregul univers, s& mpart
cu o t#n&r& at&, cu o muritoare, onorurile datorate naltului meu
rang, iar numele meu sl&vit n cer s& "e astel p#ng&rit 'i
murd&rit pe p&m#ntGI ire'te, n sacri"ciile o'te'ti ce se aduc
divinit&$ii mele, nu voi putea " niciodat& sigur& dac& oamenii m&
cinstesc pe mine sau pe alta. =i cine va n&$i'a cipul meu
pretutindeni n lumeG M creatur& menit& mor$ii. Mare n zadar
1
aimosul p&stor
aproat& de marele , a c&rui sentin$&
/upiter, m-adreapt& 'i ntemeiat&
preerat pe mine, a ost
pentru
neoi'nuita mea rumuse$e, unor zei$e at#t de puterniceG <ar
nu, oricine ar " aceea care-'i nsu'e'te pe nedrept onorurile
mele, ea nu se va ucura prea mult de triumul s&u. M voi ace
eu n cur#nd s& se c&iasc& de aceast& rumuse$e ce nu-i este
ng&duit&D.
Bumaidec#t ea cem& pe "ul s&u, acel copil naripat, a'a de
u'uratic, care prin ur#tele lui purt&ri nrunt& morala pulic&,
narmat cu tor$e 'i s&ge$i, introduc#ndu-se noaptea prin casele
str&ine, &g#nd vra*& n toate c&sniciile, s&v#r'ind nepedepsit
cele mai mari neor#nduieli 'i ne&c#nd vreodat& o apt& un&.
<e'i e ndr&zne$ din "re 'i neru'inat, l mai nt&r#t& 'i ea prin
vorele sale. l conduce n ora'ul despre care e vora, 'i-i arat&
pe !sce 2 (c&ci a'a se numea t#n&ra ecioar&). <up& ce-i
povesti p#n& la cap&t cum t#n&ra at& caut& s& rivalizeze cu ea
n rumuse$e, i spuse, pl#ng#nd 'i tremur#nd de indignare iul
meu, n numele iuirii de mam& care te leag& de mine, pe
dulcile r&ni ale s&ge$ii tale, pe acest ndr&git t&ciune al tor$ei pe
care o por$i, r&zun&, te rog, pe mama ta, dar r&zun-o pe
deplin 'i, ca un respectuos "u, pedepse'te aceast& trua'&
1
3ste vorba de 'aris care, mai înainte de a fi recunoscut de regele 'riam ca fiul său, fusese păstor şi într-un
concurs de frumuseţe dăduse câştig de cauză !froditei, în detrimentul 0erei şi !tenei.
2
În greceşte8 suflet.
80
rumuse$e. ndepline'te-mi ucuria aceasta singur&, aceast&
unic& rug&ciune pe care $i-o adresez. & ca aceast& t#n&r& at&
s& se aprind& de cea mai nocat& iuire pentru cel din urm&
dintre oameni, pentru un nenorocit os#ndit de ?oart& care s& n-
ai& o stare n lume, nici avere 'i nici ciar via$a asigurat&, ntr-
un cuv#nt pentru o "in$& at#t de *osnic&, nc#t pe ntreg
p&m#ntul s& nu-'i g&seasc& perece n mizerieID
Astelale
acelea gr&i Kenus
"ului s&u,'iiap&s#ndu-'i
d&du multe u'or uzele ntredescise
'i m#ng#ietoare s&ruturi. pe
Apoi, ndrept#ndu-se nspre apropiatul $&rm al m&rii, pe care
talazurile l scald& cu mi'c&rile lor de naintare 'i retragere, 'i
c&lc#nd u'or cu picioarele-i de tranda"r pe crestele valurilor n
ve'nic& mi'care, se a'ez& n carul s&u 'i pomi pe ml&dioasa
supraa$& a ad#ncului Mcean. Bumai la un nceput de dorin$& a
ei, ca 'i c#nd ar " dat porunc& mai demult, divinit&$ile m&rii se
gr&esc s&-i dea ascultare. /at& pe etele lui Bereu, care c#nt& n
1
cor,
?alacia , nc&rcat& decu
'i pe
2 !ortunus ara
pe'ti lui al&struie
n toate 'i z#rlit&,
cutele rociei sale, 'i
'i pe
pe
F
micul vizitiu !alaemon c&lare pe un del"nJ n s#r'it, iat& cetele
8ritonilor, care sar din toate p&r$ile pe m&ri. @nul c#nt& pl&cut
dintr-o scoic& sonor&, altul cu o nvelitoare de m&tase o ap&r&
de ar'i$a sup&r&toare a soarelui, un altul $ine o oglind& su ocii
zei$eiJ iar al$ii, not#nd pe su ap&, $in la supraa$& carul ei tras
de doi cai. Acesta e alaiul care nso$e'te pe Kenus n drumul ei
c&tre Mceanus.
n acest timp !sce, cu toat& minunata ei rumuse$e, nu se
alegea cu niciun olos de pe urma acestui dar. 8oat& lumea o
privea cu admira$ie, toat& lumea i aducea laude, dar nimeni,
nici rege, nici prin$, nici m&car un om de r#nd nu venea cu
dorin$a de a o cere n c&s&torie. 8o$i admirau, e adev&rat,
aceast& rumuse$e divin&, dar o admirau ca pe o statuie
m&iestrit lucrat&. Cele dou& surori mai mari ale ei, a c&ror
oi'nuit& rumuse$e nu usese ridicat& n slav& de niciun popor,
de mult se m&ritaser& cu regi care le ceruser& m#na 'i &cuser&
c&s&torii str&luciteJ n scim !sce, lipsit& de so$, r&m#nea n
1
=eul porturilor maritime. 3l apără intrarea vaselor în porturi.
2
Străvec%e divinitate romană, personificând apele mării, identificată cu 7et%<s.
F
'alaemon era fiul lui !tamas, rege al 7ebei şi al lui 6no şi se numea Melicerte. 6no, mama sa, fugind de
furia lui !tamas, se aruncă cu fiul său în mare, unde fu sc%imbată de 9eptun în zeiţă marină, numită de
greci 5eucot%ea şi de latini ater matura, iar micul Melicerte fu sc%imbat în acest zeu numit 'alaemon de
greci şi 'ortunus de romani.
81
casa p&rinteasc&, s&-'i pl#ng& singur&tatea 'i p&r&sirea. Cu
trupul sl&it de suerin$& 'i cu inima r&nit&, ea a*unse acum s&-'i
lesteme propria-i rumuse$e, care pl&cea at#t de mult tuturor
popoarelor. Astel c& tat&l at#t de neericitei ete era n culmea
disper&rii. Crez#ndu-se urgisit de zei 'i tem#ndu-se de m#nia
lor, se duse s& consulte un oarte veci oracol al lui Apolo din
4ilet1 'i, cu rug&ciuni 'i *erte aduse pentru ecioara care nu
reu'ea
g&seasc&s& un
plac& nim&nui,
&rat 'i s& ceru puternicului
se m&rite. zeu s-o
<ar Apolo, de'ia*ute
grecs&-'i
'i
ionian prin ondatorul care-i ridicase altare n 4ilet, i d&du n
latine'te urm&torul r&spuns
84
CARTEA A CINCEA
Culcat& pe iara deas& 'i raged& a pa*i'tii, ca pe un pat
moale de verdea$& umed& de rou&, !sce se lini'te'te pu$in
dup& o tulurare at#t de puternic& 'i n cur#nd e cuprins& de un
dulce somn. Mdina d#ndu-i noi puteri, se de'teapt& cu suetul
nseninat. >a vede o p&dure plantat& cu copaci nal$i 'i stuo'i 'i
n mi*locul ei un izvor cristalin. Bu departe de cursul acestei ape
se n&l$a un palat regesc, construit nu de m#ini omene'ti, ci cu o
art& ntr-adev&r divin&. <e cum treci pragul acestui palat, sim$i
c& te ai n locuin$a splendid& 'i nc#nt&toare a vreunei zeit&$i.
8avanele mr&cate n t&lii artistic sculptate n "lde' 'i n lemn
de tuia sunt sus$inute de coloane de aur. 8o$i pere$ii sunt n
ntregime acoperi$i cu mig&loase norituri de argint,
reprezent#nd animale s&latice 'i domestice care p&reau c& $i
ie'eau n nt#mpinare c#nd intrai n&untru. Bumai un muritor de
un talent cu totul e%traordinar, a ciar un semizeu sau mai
cur#nd un zeu, a putut s& dea at#ta aparen$& de via$& acestor
animale, pe o at#t de mare supraa$& de argint, cu "ne$ea unei
arte at#t de des&v#r'ite. !ardoseala ns&'i ormeaz& un mozaic
de pietre pre$ioase de toate culorile, t&iate n mii de mici uc&$i
'i potrivite n a'a el una l#ng& alta, nc#t n&$i'au cele mai
variate picturi.
diamante !reaerici$i,=i
'i m&rg&ritareI decelelalte
zeci de ori erici$i
p&r$i cei care vast
ale acestui calc&'ipe
m&re$ edi"ciu de asemenea sunt de o og&$ie ce nu se poate
pre$ui 'i pere$ii, n ntregime construi$i din locuri de aur masiv,
str&lucesc cu str&lucirea care le e proprie, nc#t acest palat s-ar
lumina singur, ciar dac& soarele i-ar reuza lumina sa a'a de
oritor sclipesc od&ile de dormit, galeriile 'i ciar u'ile cu dou&
canaturi. =i celelalte og&$ii sunt de asemenea la n&l$imea
acestei m&re$e locuin$e, astel nc#t, cu drept cuv#nt, $i venea
s& creziac&
pentru marele
locui /upitervreme
mai mult& 'i-a construit acolo acest palat divin,
printre muritori.
Atras& de armecul acestei priveli'ti, !sce se apropie mai
mult 'i, din ce n ce mai ncrez&toare, ndr&zne'te s& treac&
pragul locuin$ei. Apoi, cucerit& de at#tea rumuse$i care-i
des&tau privirile, ea le cerceteaz& pe toate una dup& alta. <e
cealalt& parte a palatului ea z&re'te ni'te c&m&ri domne'ti
85
lucrate cu o m&iestrie divin&, n care erau ngr&m&dite comori
nepre$uite.
Ceea ce nu se g&sea acolo nu e%ista nic&ieri pe p&m#nt. <ar,
n aar& de uimirea produs& de asemenea minunate og&$ii,
ndeosei de ciudat pentru ea era aptul c& acest tezaur al
ntregului univers nu avea nici lan$uri, nici ncuietori 'i nici
paznici care s&-l apere 'i s&-l p&zeasc&.
!e c#nd
dintr-un privea
corp totuli cu
nev&zut o nem&rginit&
a*unge pl&cere,
la ureci <e ce teun glas
miri, ie'it
st&p#na
mea, de at#ta og&$ieG 8ot ce vezi aici este al t&u. /ntr& deci
ntr-unul din aceste dormitoare, culc&-te 'i te odine'te pe unul
din aceste paturi 'i porunce'te o aie c#nd $i va pl&cea. Boi, ale
c&ror glasuri le auzi, suntem n slu*a ta, vom ndeplini cu toat&
luarea-aminte poruncile tale 'i dup& ce vom " avut gri*& de
persoana ta, un regal osp&$, anume pentru tine preg&tit, nu se
va l&sa a'teptat.D
1
În limba feniciană înseamnă cântăreţe. 3rau fetele fluviului !c%elous şi se numeau 'art%enope, 5igia şi
5eucosia, după unii $umătate peşti, iar după alţii $umătate femei şi $umătate păsări. Ena cântă din gură, alta
din flaut şi a treia din liră. 3 cunoscut episodul după care Elise n-a putut scăpa de cântecul lor seducător
decât astupând cu ceară urec%ile tovarăşilor săi şi poruncind să fie legat el însuşi de catargul corăbiei sale.
92
inima !scei, care nu tr&ie'te dec#t pentru tine 'i care $i-e
drag&. <e aici nainte nu mai cer s& v&d a$a ta, acum nu m&
mai sup&r& nici ciar ntunericul nop$ii, c&ci te am pe tine,
lumina vie$ii mele.D
Kr&*it de aceste cuvinte 'i dulci mr&$i'&ri, so$ul i 'terge
lacrimile cu propriul s&u p&r 'i, &g&duind c&-i va ndeplini
dorin$a, dispare numaidec#t, nainte de ivirea zorilor.
Celeciar
vad& dou&pesurori p&rta'e
p&rin$ii la complot,
lor, direct &r& s&osepornesc
de la coraie mai duc& s&
n cea
mai mare gra& spre st#nca 'tiut& 'i, &r& s& mai a'tepte ivirea
v#ntului care treuia s& le transporte, se arunc& n gol cu o
neoi'nuit& cutezan$&. <ar Le"rul, credincios ordinului
st&p#nului s&u, le prime'te, de'i cu p&rere de r&u, n s#nul unei
dulci adieri 'i le depune pe p&m#nt. &r& s& piard& nicio clip&, cu
un pas gr&it, ele intr& n cas&, 'i mr&$i'eaz& prada, numindu-
se n cip mincinos surorile ei, 'i ascunz#nd su o aparen$&
vesel& gr&mada dei ur&
vore lingu'itoare 'i de r&utate
se adreseaz& >idin inimile
ine, lor, iat&
!sce, tu nucumai
ce
e'ti eti$a de odinioar& 'i n cur#nd ai s& "i mam&. /$i ncipui tu
ce comoar& por$i, pentru noi, n micul t&u p#ntecG Ce ucurie
pentru toat& amilia noastr&I Ce ericite vom " noi s& r&nim
acest minunat giuvaerI <ac& el va " tot a'a de rumos ca tat&l 'i
ca mama sa, cum e nendoios, atunci negre'it, va " un adev&rat
CupidonID
Astel, printr-o iuire pre&cut&, ncetul cu ncetul, ele pun
st&p#nire pe suetul surorii lor. Bumaidec#t ea le oer& scaune,
ca s& se odineasc& de ooseala drumului, ngri*e'te s& li se
prepare &i calde din care ie'eau auri, n s#r'it, le pote'te
ntr-o suragerie super&, unde li se servesc cele mai minunate
'i mai alese gust&ri 'i rulad& de came. !orunce'te unei lire s&
c#nte 'i se aude c#ntec de lir&J comand& un c#ntec din aut 'i
numaidec#t se aud sunete de autJ n s#r'it dore'te un c#ntec
n cor 'i mii de glasuri se aud c#nt#nd, 'i toate aceste suave
melodii e%ecutate, &r& ca nimeni s& apar&, nc#ntau inimile
celor care le ascultau. <ar nici ciar aceste armonii dulci ca
mierea nu avur& darul s& nmoaie 'i s& potoleasc& r&utatea
criminalelor emei. Beav#nd alt g#nd dec#t s&-'i prind& sora n
la$urile lor, ele ndreapt& conversa$ia spre $inta urm&rit& 'i, &r&
s&-'i mai dea osteneala de a se preace, o ntrea& cum arat&
&ratul ei, din ce neam se trage, din ce amilie. Atunci !sce,
93
n naiva ei simplitate, uit#nd ce le spusese mai nainte,
n&scoce'te o nou& poveste 'i le spune c& so$ul ei este dintr-o
provincie vecin&, c& are oarte mul$i ani 'i ace ntinse aaceri
de nego$, c& e de-o v#rst& mi*locie 'i pu$in c&runt. Apoi, &r& s&
se opreasc& mai mult asupra acestui suiect, ea le ncarc&
pentru a doua oar& cu cele mai ogate daruri, 'i le ncredin$eaz&
din nou tr&surii aeriene.
<ar, pe
suare c#nd se iat&
a Le"rului, ntorceau acas&
ce vore purtate ntre
scimar& prin aer
elede lini'tita
Ce spui tu,
drag& sor&, de monstruoasa minciun& a acestei neru'inateG
<eun&zi &ratul ei era un t#n&r c&ruia de cur#nd ncepuse s&-i
mi*easc& ara, acum e un om ntre dou& v#rste cu p&rul al ca
argintul. <ar cine o " omul acela, care ntr-un r&stimp a'a de
scurt s& " m&tr#nit dintr-o dat&G ?ora mea, n-ai s& po$i aa
nimic mai mult, dec#t c& vicleana asta sau spune minciuni, sau
nu cunoa'te cipul so$ului ei. Mricare din aceste dou&
presupuneri ar " adev&rate,
cur#nd de og&$ia noiei.treuie
'i de ericirea s-ocunoa'te
<ac& nu lipsim c#t
a$amai
so$ului s&u, atunci &r& ndoial& c& s-a c&s&torit cu un zeu 'i c&
n p#ntecele ei poart& un zeu. <ar c#nd voi auzi, ereasc&-ne
cerul de a'a ceva, c& e proclamat& mam& a unui copil divin, eu,
cel pu$in, mi voi lega numaidec#t o unie de g#t 'i m& voi
sp#nzura. ?& ne ntoarcem deocamdat& la p&rin$ii no'tri 'i, ca
nceput a ceea ce-i vom spune !scei, s& urzim o minciun&
care s& ai& aparen$a adev&rului.D
Astel n&c&rate, ele aia adreseaz& n dispre$ p&rin$ilor
c#teva cuvinte. 8oat& noaptea se r&m#nt& 'i nu ncid ocii
nicio clip& sunt ca dou& "in$e pierdute. <is-de-diminea$&
alearg& ntins la st#nca de unde cooar& n gra& cu oi'nuitul
a*utor al Le"rului 'i, ap&s#ndu-'i pleoapele, spre a smulge
c#teva lacrimi de porunceal&, iat& n ce cip viclean se
adreseaz& tinerei so$ii 8u, drag&, desigur e'ti mul$umit&J 'i
ericit& c& nu cuno'ti o at#t de mare groz&vie, stai &r& s&-$i
pese de prime*dia care te amenin$&. <ar noi, care cu o gri*&
ve'nic treaz& ne g#ndim la interesele tale, suntem cumplit de
cinuite din cauza marii nenorociri care te p#nde'te. ntr-adev&r,
am aat dintr-un loc sigur o tain& pe care, "indc& $i mp&rt&'im
durerea 'i nenorocirea, nu putem s& $i-o ascundem. @n 'arpe
enorm ce se t#r&'te n mii de ncol&cituri, al c&rui g#t e umat
de s#nge care e un venin ucig&tor 'i a c&rui gur& st& c&scat&,
94
n"or&tor de ad#nc&, acesta e &ratul t&u care n "ecare
noapte vine pe uri' l#ng& tine. Acum, adu-$i aminte de oracolul
!tiei1, care $i-a prezis c& tu erai ursit& s& te c&s&tore'ti cu un
monstru ngrozitor. 4ai mul$i $&rani, v#n&torii din mpre*urimi 'i
cei mai mul$i vecini l-au v&zut asear&, pe c#nd se ntorcea de la
p&'une, not#nd n apa celui mai apropiat uviu. 8o$i sus$in c& el
nu te va r&ni mult& vreme cu aceste delicioase m#nc&ri, care-$i
plac
termenat#t'ide
tu mult, 'i c&,gras&
vei " mai de ndat&
'i maice sarcina ta
gustoas&, te va
va "ngi$i
a*uns cu
la
mare pl&cere. Acum e treaa ta s& cizuie'ti dac& e mai ine
s& ascul$i pe surorile tale, care tremur& pentru scumpa ta via$&,
'i s& te ot&r&'ti dac& vrei s& scapi de moarte 'i s& tr&ie'ti cu
noi &r& team& de prime*die, sau dac& preeri s&-$i g&se'ti
morm#ntul n m&runtaiele unui monstru nemilos. <ar, dac& $ie
$i ace pl&cere aceast& singur&tate, numai n tov&r&'ia c#torva
glasuri, sau dac& pentru tine au un deoseit armec pl&cerile
dezgust&toare 'i 'arpe
mr&$i'&rile unui prime*dioase
veninos,ale
noi unei iuiri ca
cel pu$in, peune
ascuns 'i
surori,
ne-am &cut datoriaID
Atunci s&rmana !sce, prea simpl& 'i credul&, e cuprins& de
groaz& n a$a unei at#t de crude descoperiri. ?coas& din min$i,
ea uit& cu des&v#r'ire saturile so$ului 'i &g&duielile ce-i &cuse
'i se arunc& ntr-o pr&pastie de nenorociri. 8remur#nd toat&,
palid& 'i &r& pic de s#nge n oraz, ea murmur& cu un glas aia
auzit cuvinte ntret&iate spun#nd Koi, preascumpele mele
surori, nu nceta$i o clip&, cum e 'i "resc, de a-mi ar&ta iuirea
voastr&, 'i cei care v& a"rm& astel de groz&vii, vaiI, nu cred c&
au scornit o minciun&. C&ci eu n-am v&zut niciodat& cipul
so$ului meu 'i nu 'tiu deel din ce $ar& este. Bumai noaptea l
aud vorind ncet 'i sunt silit& s& ng&dui l#ng& mine un &rat
care-mi ascunde starea lui 'i uge ntotdeauna de lumin&. =i
c#nd spune$i c& treuie s& "e vreun monstru, ave$i dreptate, eu
sunt de p&rerea voastr&. 4ai ales, ntotdeauna el caut& s&-mi
inspire ric& de "gura sa, 'i m& amenin$& cu cele mai mari
nenorociri n cazul c#nd a' avea curiozitatea s-o cunosc. >i ine,
dac& pute$i s&-mi da$i vreun a*utor 'i s& sc&pa$i pe sora voastr&
dintr-o astel de prime*die, a*uta$i-m& ciar acum, c&ci altel,
prin nep&sarea voastr&, ve$i distruge toate ineacerile
1
'reoteasă care dădea răspunsurile sanctuarului din ;elfi. 'ărintele 's<c%ei a consultat în realitate oracolul
milesian, dar cel delfic este totuşi menţionat pentru prestigiul vec%imii sale.
95
prevederii pe care a$i ar&tat-o p#n& acum.D
Atunci, por$ile "indu-le larg descise 'i v&z#nd-o pe sora lor
lipsit& de orice ap&rare, aceste tic&loase emei renun$& la
uneltirile viclene pe care le puseser& la cale pe ascuns 'i,
tr&g#nd pe a$& saia n'el&ciunii, pun st&p#nire pe mintea
nsp&im#ntat& a acestei simple copile. n s#r'it, iat& ce-i spune
una dintre ele iindc& leg&turile de s#nge ne olig&, c#nd e
vora
dup& cedene-am
salvarea ta, s&mult,
g#ndit nu $inem seama
mult de tot, de nicioar&ta
$i vom prime*die, noi,
singurul
mi*loc de sc&pare ce-l mai ai. /at&-l ia un anger oarte ascu$it,
mai ascute-l nc&, trec#ndu-l u'or pe podul palmei, 'i ascunde-l
cu mare gri*& n patul t&u, n partea n care te culci de oicei,
apoi umple o lamp& u'or de m#nuit cu destul untdelemn ca s&
dea o lumin& puternic& 'i pune-o ntr-o cr&ticioar& pe care s-o
acoperi cu un capac. 8oate aceste preg&tiri s& le aci n cea mai
mare tain&. C#nd monstrul va " intrat n camera ta 'i, t#r#ndu-
se pe pardoseal&
oicei, c#nd se vacu ncol&citurile
" ntins lui,'i,
l#ng& tine secuundat
va " urcat
n n pat ca
primul de
somn
care ntotdeauna e mai greu, va " nceput s& respire ad#nc,
atunci cooar& u'or din pat 'i, n picioarele goale, c&lc#nd n
v#rul degetelor, &r& s& aci cel mai mic zgomot, du-te de
scoate lampa din ntunecoasa-i ascunz&toare unde vei " ncis-o
'i, c&l&uzit& de lumina ei, prinde momentul potrivit pentru
s&v#r'irea cura*oasei tale apte. Apuc#nd atunci angerul cu
dou& t&i'uri, ridic& mai nt#i m#na dreapt& n sus cu ndr&zneal&
'i cu c#t mai puternic& sor$are reteaz& de la nceietura g#tului
capul acestui periculos 'arpe. A*utorul nostru, de altel, nu-$i va
lipsi. Boi vom sta ngri*orate la p#nd& 'i, ndat& ce prin moartea
lui $i vei " sc&pat via$a, noi vom alerga la tine 'i, dup& ce vei "
luat repede toate og&$iile din acest palat, te vom uni printr-o
c&s&torie dup& pota inimii tale, pe tine, &ptur& omeneasc&, cu
un &rat din neamul omenesc.D
A$#$#nd prin aceste cuvinte incendiare ocul din inima
!scei, care n acel moment clocotea toat& de m#nie, ele se
gr&esc s-o p&r&seasc&, tem#ndu-se mult s& mai r&m#n&
aproape de locul unei crime at#t de s#ngeroase. iind duse, ca
de oicei, n v#rul st#ncii de u'oara suare a Le"rului, o iau
ndat& repede la ug&, se urc& n cor&ii 'i dispar.
<ar !sce, care r&m&sese singur&, nu era totu'i singur&, c&ci
n aar& de nemiloasele urii ce o urm&reau nencetat, ea era
96
zuciumat& de o ad#nc& m#nire, ca marea pe timp de urtun&.
<e'i planu-i era ntocmit 'i voin$a neclintit&, totu'i, ciar atunci
c#nd m#inile i erau ocupate cu criminalele preg&tiri, ea 'ov&ia
nc&. Hot&r#rea ei se clatin& 'i inima-i e s#'iat& de mii de
sim$&minte potrivnice ner&darea, neot&r#rea, cutezan$a,
teama, nencrederea, m#nia, ntr-un cuv#nt, n aceast& "in$& ea
ur&'te un 'arpe ngrozitor 'i ador& un so$. 8otu'i, "indc& n
cur#nd
totul n seara avea s&
mare gra&, ac& loc
pentru nop$ii, ncepe
ngrozitoarea s& preg&teasc&
ei crim&.
Boaptea sosise, de asemenea 'i so$ul care, dup& ce d&duse
prima lupt& amoroas&, c&zuse ntr-un somn ad#nc. Atunci
!sce, de altel sl&it& la trup 'i la suet, sim$indu-se din nou
puternic& prin nenduplecata voin$& a destinului, scoase lampa
din ascunz&toare 'i puse m#na pe anger. ?l&iciunea se%ului
s&u se scim& n ndr&zneal&.
<ar, ndat& ce lampa l&muri taina patului con*ugal, ea v&zu pe
cel maiacel
nsu'i dulce
zeu'iat#t
maidepl&cut dintre
rumos, to$i mon'trii,
dormind pe Cupidon,
ntr-o pozi$ie neasemuit
de gra$ioas&. +a vederea lui, ns&'i lumina l&mpii crescu
&c#ndu-se mai puternic&, iar lama nelegiuitului anger deveni
mai str&lucitoare.
!sce r&mase ncremenit& n a$a unei priveli'ti at#t de
nea'teptateJ ie'it& din min$i, des"gurat&, &r& un pic de s#nge n
oraz, s#r'it& 'i tremur#nd, se pr&u'i n genunci, 'i c&ut& s&
ascund& angerul, dar n propria ei inim&, ceea ce ar " &cut,
desigur, dac& "erul, de teama unei nelegiuiri at#t de mari, n-ar
" alunecat din mult prea cutez&toarea ei m#n& 'i n-ar " c&zut
*os, la p&m#nt. <ar n cur#nd, istovit&, 'i cu totul lipsit& de via$&,
privind ndelung rumuse$ea acestui cip divin, 'i veni repede n
"re. >a v&zu un cap str&lucitor de raze, un p&r ogat, sc&ldat n
amrozie1, un g#t al ca laptele, ora*i de purpur& pe care
c&deau ni'te ucle r&sucite cu art&, unele at#rn#ndu-i pe runte,
iar altele pe spate 'i str&lucirea lor era a'a de oritoare, nc#t
ciar lumina l&mpii ncepu s& tremure 'i s& p&leasc&. !e umerii
zeului zur&tor str&luceau dou& aripioare aidoma orilor
n&p&dite de rou& de un roz pal, sc#nteietor, 'i cu toate c& erau
n repaos, puul dulce 'i moale de pe marginile lor tremura ntr-o
u'oar& #l#ire 'i nu nceta de a se agita. Pestul corpului s&u era
at#t de str&lucitor 'i de rumos, nc#t Kenus n-ar avea motiv s&
1
0omerica %rană a zeilor a devenit la !puleius un parfum pentru înmiresmarea pletelor.
97
regrete c& l-a adus pe lume. +a piciorul patului se aa arcul, o
tol& 'i s&ge$ile, arme gata s& dea ascultare acestui puternic
zeu.
!sce nu se mai s&tura privindu-le. n nem&rginita ei
curiozitate, ea e%amineaz& 'i admir& armele so$ului s&u scoate
din tol& o s&geat& 'i o ncearc& pe v#rul degetului mare, ca s&
vad& dac& v#rul i este ine ascu$it, dar ciar n clipa aceea,
tremur#ndu-i m#na,
de ad#nc pentru ea supraa$a
ca la apas& ceva mais&-i
pielii tareapar&
'i se c#teva
n$eap&mici
destul
pic&turi de s#nge tranda"riu. Astel, &r& s& 'tie, !sce se
ndr&goste'te ea ns&'i de Amor 'i, aprinz#ndu-se din ce n ce
mai mult de patim& pentru zeul /uirii, se apleac& p&tima'&
asupra lui, cu uzele ntredescise de pl&cere, l acoper& n
gra& cu nenum&rate 'i nocate s&rut&ri, tem#ndu-se doar s&
nu-l trezeasc& prea cur#nd din somn.
<ar n timp ce ea, ame$it& de at#ta ericire 'i cu inima r&nit&
plute'te
cea mai nnelegiuit&
neot&r#re, lampa "e
per"die, pe care o avea
dintr-o n m#n&,
vinovat& "e din
gelozie, sau
"indc& ea ns&'i ardea de ner&dare s& ating& un trup at#t de
rumos 'i s&-l s&rute, ca s& zic a'a, deodat& arunc& din ocarul
luminii sale o pic&tur& de untdelemn "erinte pe um&rul drept al
zeului. A, ndr&znea$& 'i nesocotit& lamp&, r&u slu*e'ti tu
dragosteaI Cum, tu arzi pe nsu'i zeul care aprinde ac&ra
oric&rei iuiri, tu, care, &r& ndoial&, ai ost n&scocit& de vreun
ndr&gostit ca s& se poat& ucura mai mult timp 'i ciar noaptea
de armecul iuitei saleI Leul, sim$ind arsura, se de'tept& rusc,
'i, v&z#nd c& taina lui a ost tr&dat& n mod a'a de *ignitor, &r&
s& spun& o vor&, zoar& ndat& dinaintea ocilor 'i din ra$ele
mult neericitei lui so$ii.
<ar !sce, ciar n clipa c#nd el se n&l$a, i cuprinde cu
am#ndou& m#inile piciorul drept 'i, astel at#rnat& de el n
timpul plutirii lui prin v&zdu, nenorocita l nso$e'te n zoru-i
leg&nat prin mp&r&$ia norilor, p#n& c#nd, n s#r'it sleit& de
puteri, 'i desprinde m#inile 'i cade *os pe p&m#nt.
Leul, care nc& o iuea, nu o p&r&si n durerea ei 'i, zur#nd
pe un ciparos vecin, din v#rul lui i vori astel, ad#nc mi'cat
4ult prea ncrez&toare !sce, eu, n loc s& ascult de
poruncile mamei mele Kenus, care-mi ceruse s& te leg printr-o
puternic& iuire de un om vrednic de pl#ns 'i din neamul cel mai
*os, 'i s& te condamn la o c&s&torie nevrednic& de tine, am
98
preerat s& zor eu nsumi la tine, ca un ndr&gostit. <ar m-am
purtat cu u'urin$&, 'tiu, "indc& eu, renumit arunc&tor de s&ge$i,
m-am r&nit singur cu una dintre s&ge$ile mele, 'i te-am &cut
so$ia mea, pentru ca tu s& vezi n mine un monstru 'i s& retezi
cu pumnalul un cap ai c&rui oci te privesc cu at#ta dragG <e
c#te ori te-am s&tuit s& "i cu cea mai mare &gare de seam&I
<e c#te ori te-am n'tiin$at, cu at#ta drag, s& te p&ze'ti de toate
aceste
cur#nd prime*diiI <ar unele
r&splata pentru tale pov&$uitoare
prime*dioasele 'i$i-au
saturi ce vor primi n
dat. !e
tine ns& te voi pedepsi numai prin uga mea.D ?#r'ind aceste
cuvinte, 'i lu& zorul n v&zdu 'i disp&ru.
!sce, ntins& la p&m#nt 'i urm&rind cu ocii, c#t putea s&
vad&, zorul so$ului s&u, se cinuia amarnic strig#ndu-l 'i
pl#ng#nd &r& n&de*de. C#nd ns&, purtat de aripi, el se ridic& n
v&zdu la o mare n&l$ime 'i pieri din ocii ei, ea se repezi pe
malul unui uviu din apropiere 'i se arunc& n ap&. <ar
inevoitorul
oicei aprindeuviu, din respect,
'i apele, &r& ndoial&,
dar 'i dintr-o pentru zeulo care
team& personal&, de
prinse
ndat& ntr-o volur& de val 'i, &r& s&-i ac& niciun r&u, o depuse
pe malul catielat de o iar& deas&.
8ocmai atunci, din nt#mplare, !an, zeul rustic, 'edea pe o
movil& aproape de uviu. >l o str#ngea n ra$e pe >co 1, zei$&
de munte, 'i o nv&$a s& repete tot elul de c#ntece. Aproape de
mal zurau caprele sale care p&'teau ici 'i colo iara de pe
malul apei. Leul cu picioare de $ap, care cuno'tea nenorocirea
!scei, v&z#nd-o at#t de oidit& 'i de sleit& de puteri, o
ceam& la el cu l#nde$e 'i cu vore pline de un&tate o
m#ng#ie astel rumoasa mea copil&, e drept c& eu nu sunt
dec#t un om de la $ar&, un p&stor de capre, dar gra$ie &tr#ne$ii
mele naintate am do#ndit mult& e%perien$&. <ac& nu m& n'el
n &nuielile mele ceea ce ntr-adev&r oamenii cu *udecat&
numesc proe$ie acest pas 'ov&itor 'i de cele mai multe ori
nesigur, prea marea paloare a e$ei tale, aceste suspine
nes#r'ite 'i ciar aceast& triste$e din ocii t&i, totul m& ace s&
v&d c& sueri din cauza unei prea mari iuiri. <e aceea, ascult&-
m& pe mine nu te mai arunca n pr&pastie 'i nu mai ncerca s&-
$i pui cap&t zilelor prin orice el de moarte n&prasnic&. =terge-$i
1
Enii poeţi i-au atribuit lui 'an o iubire neîmpărtăşită pentru 3c%o, nimfă a munţilor. 'entru a se răzbuna
că a fost dispreţuit, 'an a silit pe nişte păstori să o taie în bucăţi, dar c%iar şi după moarte, ea şi-a păstrat
darul de a repeta sunetele şi cântecele.
99
lacrimile, potole'te-$i m#nirea 'i mai degra& cinste'te cu
rug&ciuni 'i prinoase pe Cupidon, cel mai mare dintre zei, 'i cum
e t#n&r, ermec&tor 'i senzual, caut& s&-i c#'tigi un&voin$a
printr-o dulce supunere.D
Astel vori zeul p&stor. !sce nu-i r&spunse nimic, ci
ador#ndu-l numai ca pe o divinitate ocrotitoare, 'i continu&
drumul. <ar, dup& ce r&t&ci destul, cu pasul oosit, spre s#r'itul
zilei,
a*unseapuc#nd pe o potec&
n apropierea necunoscut&
unui ora', care &ratul
unde domnea ducea launeia
vale,
dintre surorile sale. !sce, a#nd acest lucru, ceru s& se
anun$e prezen$a sa acestei suroriJ u primit& ndat& 'i dup& ce
se mr&$i'ar& 'i-'i adresar& reciproc cuvinte amaile, sora
ntre#nd-o de motivul venirii ei, !sce ncepu astel Oi-aduci
aminte, desigur, de satul pe care am#ndou& mi l-a$i dat. 4i-a$i
spus c& un monstru, su alsul nume de &rat, venea noaptea
s& doarm& l#ng& mine 'i m-a$i pov&$uit ca, mai nainte de a "
ngi$it&
anger cueu, nenorocita,
dou& t&i'uri. Can'ilacomul
voi, am lui p#ntec,
g&sit s&-l ucid
un acest lucru,cudar
un
ndat& ce apropiai lampa 'i-i z&rii a$a, avui naintea ocilor o
ntrucipare minunat& 'i cu totul divin& era nsu'i "ul zei$ei
Kenus, da, era ciar Cupidon, cuundat ntr-un somn lini'tit.
ermecat& de rumuse$ea unui astel de talou 'i tulurat& de
n&valnica or$& a iuirii, sueream din cauza neputin$ei de a-mi
potoli arz&toarele-mi dorin$e, c#nd, deodat&, printr-o nt#mplare
cu adev&rat nenorocit&, lampa care ardea arunc& o pic&tur& de
untdelemn "erinte pe um&rul s&u. <urerea l trezi ndat& 'i,
v&z#ndu-m& narmat& cu "er 'i oc, mi spuse QCrima ta e
ngrozitoare, p&r&se'te numaidec#t patul meu 'i ia tot ce-$i
apar$ine1. Acum m& voi c&s&tori cu sora ta n cip legiuit 'i cu
toat& pompa cuvenit&R 2 'i el a pronun$at numele t&u 'i
ndat& porunci Le"rului s& sue 'i s& m& arunce aar& din
cuprinsul palatului s&u.D
!sce nu terminase nc& ine vora, c#nd sora sa, mpins&
de o pasiune neun& 'i de criminala-i gelozie care o cinuia,
n'al& pe &ratul ei printr-o minciun& dinainte preg&tit& 'i, su
cuv#nt c& ar " aat ceva despre moartea uneia din rudele sale,
1
3ra formula obişnuită de care se servea bărbatul când divorţa de soţia sa.
2
&ăsătoria religioasă, celebrată în prezenţa preoţilor şi a zece cetăţeni, în care se aducea ca ofrandă o turtă
din făină de grâu (far), a primit numele de confarreatio. !ceastă tradiţională ceremonie căzuse demult în
desuetudine.
100
se marc& numaidec#t 'i a*unse repede la st#nc& 'i, cu toate c&
atunci sua un alt v#nt, totu'i, m#nat& de o speran$& oar& 'i
de ner&dare, ncepu s& strige !rime'te-m&, Cupidon,
prime'te o so$ie vrednic& de tine, 'i tu, Le"re, poart& pe aripile
tale pe suverana taID ?pun#nd acestea ea se repezi cu putere 'i
se arunc& n pr&pastie. <ar nu putu a*unge n vale nici cel pu$in
moart&, c&ci, zdroindu-se de col$ii ascu$i$i ai st#ncilor,
memrele
m&runtaielei "indu-i
se risipir& n uc&$i,
&cute toate servir&
p&r$ile de
a'aran&
cum p&s&rilor
merita 'i,
'i
"arelor s&latice. A'a a ost s#r'itul ei.
!edeapsa celeilalte surori nu nt#rzie nici ea prea mult. ntr-
adev&r !sce, pornind iar&'i la drum, cu pasul r&t&citor, a*unse
ntr-o alt& cetate, n care locuia cealalt& sor& a ei. n'elat& 'i
aceasta de aceea'i am&gitoare n&scocire 'i, plin& de ner&dare
de a lua locul surorii mai mici printr-o c&s&torie criminal&, ea
alerg& repede la st#nc& 'i, arunc#ndu-se n pr&pastie, 'i g&si o
moarte asem&n&toare.
n timp ce !sce, st&p#nit& numai de g#ndul de a g&si pe
Cupidon, &cea ocolul lumii, acesta, suerind de arsura l&mpii,
gemea culcat ciar n patul mamei sale. Atunci pesc&ru'ul,
pas&rea aceea oarte al&, care n zorul ei atinge numai n
treac&t cu aripile crestele valurilor m&rii, se d&du repede aund
n ad#ncurile oceanului 'i, oprindu-se tocmai l#ng& Kenus care
se sc&lda 'i nota, i aduse la cuno'tin$& c& "ul ei se a& grav
r&nit de o arsur& 'i zace n pat oarte a&tut, ne'tiind dac& se va
ace ineJ c& n toat& lumea se r&sp#ndesc tot elul de zvonuri 'i
at*ocuri ce creeaz& o ur#t& reputa$ie Kenerei 'i amiliei saleJ c&
ei nu se mai arat& nic&ieri, pentru c& "ul s-a retras n mun$i cu o
emeie desr#nat&, n timp ce mama lui se vesele'te sc&ld#ndu-
se n valurile m&riiJ c& din aceast& pricin& nu mai e nicio pl&cere,
nicio gra$ie, nicio voio'ie, c& acum totul n lume e ur#t, grosolan
'i dezgust&tor, 'i de aceea nu mai sunt nici prietenii mp&rt&'ite,
nici nun$i ericite, nici c&snicii unite 'i nici copii iui$ii, c& e un
desr#u nemaiv&zut, 'i niciun el de dispre$ pentru p#ng&rirea
leg&turilor dintre oameni.
Astel mpuia urecile Kenerei, de&im#ndu-i "ul cu #rele ei,
aceast& pas&re limut& 'i oarte indiscret&.
Cum, strig& Kenus, m#niat& oc, poama mea de "u are
a'adar o iuit&G Hai, spune-mi tu, care singur& m& slu*e'ti cu
credin$&, spune-mi numele aceleia care a ademenit un copil
101
nevinovat 'i nc& &r& ar&. Mare e vreuna din poporul nimelor,
vreuna dintre Hore 1, dintre 4uze, sau vreuna din 9ra$iile care
sunt n slu*a meaGD
!as&rea limut& nu putu s&-'i $ie gura Bu 'tiu, st&p#n&, zise
ea, dar, pe c#t mi se pare, se spune c& e amorezat la neunie
de o at& cu numele de !sce, dac&-mi aduc eu ine aminteD.
CumI strig& Kenus nuriat&, iue'te cu adev&rat pe !sce,
rivala rumuse$ii
r&peasc& numeleImele,
?igurpec&aceea care
&iatul m&
&sta geloze'te
'i-a ncipuit'ic&
vrea s&-mi
eu sunt
o mi*locitoare 'i c& i-am ar&tat pe aceast& at& u'uratic& numai
spre a-i ace cuno'tin$&ID
om&nind astel, ie'i repede din undul m&rii 'i numaidec#t
se ndrept& spre palatul ei de aur, unde, g&sind pe "ul s&u
olnav, dup& cum i se spusese, ciar de la u'& ncepe s& strige
din toate puterile rumoas& purtare 'i, ce-i drept, vrednic& s&
ac& cinste 'i amiliei 'i unelor tale moravuriI 4ai nt#i, cum $i-
ai ng&duit
nc&, s& calci taleG
ale suveranei n picioare
<e ce poruncile
n-ai &cut mamei tale,
pe rivala mea mai
s& mult
suere
ocara unei iuiri de r#ndG Apoi, cum ai ndr&znit tu, un copil, la
v#rsta asta, cu mr&$i'&rile tale desr#nate 'i prea timpurii, s&
aci din ea so$ia ta 'i s& m& sile'ti s& suport ca nor& o vr&*ma'&G
<esigur, $i ncipui, sec&tur& ce e'ti, corup&torule, nesueritule,
c& numai tu po$i avea copii 'i c& eu, din cauza v#rstei, nu mai
sunt n stare s& "u mam&I <ar inevoie'te s& 'tii c& voi avea alt
"u cu mult mai un dec#t tine. a, ca s& te ac s& sim$i ru'inea
'i mai mult, voi adopta pe vreunul dintre tinerii sclavi, n&scu$i n
casa mea, 'i lui i voi da aceste aripi, tor$a, arcul 'i s&ge$ile tale,
n s#r'it, toate acele atriute care-mi apar$ineau mie 'i pe care
nu pentru aceast& ntreuin$are $i le dasem. <e altel, s& 'tii, c&
spre a te nzestra cu toate acestea, n-am luat nimic din averea
tat&lui t&u2. <ar tu ai ost r&u crescut din rageda-$i copil&rie 'i
ai m#ini nest&p#nite. <e at#tea ori ai &tut n mod necuviincios
pe cei mai mari dec#t tine 'i ciar pe mine, mama ta, pe mine
ns&mi, c&l&ule, nu m& *igne'ti n "ecare ziG <e at#tea ori m-ai
lovit 'i, n tot cazul, m& dispre$uie'ti, ca 'i cum n-a' avea
&rat. <e tat&l t&u vitreg, acel mare 'i puternic o'tean, tu n-ai
1
=eiţele anotimpurilor, care fac parte din suita 2enerei, împreună cu (raţiile, întruc%ipând frumuseţea în
general şi cea din natură în special.
2
&upidon era fiul lui Marte şi al 2enerei, sau al lui 2ulcan şi al 2enereiI 'ărerile scriitorilor diferă în
această privinţă. !puleius, fiindcă-l dă pe Marte ca tată vitreg, îl socoteşte fiu al lui 2ulcan.
102
nicio team& 'i cum ai putea s& ai, dac&, spre a-mi ace mie
necaz, ai luat oiceiul s&-i aci rost de $iitoare tinere 'i rumoaseI
<ar am s& te ac eu s& te c&ie'ti de zenguiala ta amoroas& 'i
s& sim$i nepl&cerea 'i am&r&ciunea acestei c&s&torii. Acum ns&,
a*uns& de r#sul lumii, ce s& acG Cui s& m& adresezG Cum s&
pedepsesc pe acest mic 'arpeG ?& m& duc s& cer a*utor
vr&*ma'ei mele Cump&tarea, pe care de-at#tea ori am *ignit-o,
pentru
cum s& am&satisace capricioasele
dau n vor& pl&ceri
cu o emeie a'aale
deacestui copilG
grosolan& <ar
'i cu
n&$i'area at#t de nengri*it&G 4& n"or la g#ndul acesta 'i,
totu'i, consolarea r&zun&rii, indierent de unde ar veni, nu este
de dispre$uit.
<a, Cump&t&rii va treui s& m& adresez, c&ci numai ea e n
stare s& pedepseasc& cu toat& asprimea pe acest desr#nat, s&-i
goleasc& tola 'i s&-i r#ng& "erul s&ge$ilor, s&-i destind& coarda
arcului, s&-i sting& tor$a 'i s&-i nr#neze ciar trupul printr-o
aspr& astinen$&.
r&zunat& de ocaraBumai atunci
ce mi s-a adus,m-a'
c#ndputea crede
ea i va " raspe deplin
p#n& la
piele superele lui ucle de culoarea aurului, prin care de-at#tea
ori mi-am trecut u'or degetele, 'i c#nd i va " scurtat aceste
aripi, pe care eu le-am udat cu valuri de nectar izvor#te din
s#nul meuID
Astel vorind, ea se repezi urioas& din palatul s&u 'i cu
"erea ncins& de m#nie m#nie de KenusI <ar Ceres 'i /unona
se luar& ndat& dup& ea 'i, v&z#nd-o a'a de aprins& la a$&, o
ntrea& de ce printr-o at#t de groaznic& ncruntare de
spr#ncene ntunec& armecul 'i str&lucirea rumo'ilor ei oci.
K& nt#lnesc tocmai la timp, le zise ea, "indc& inimii mele at#t
de aprinse voi sunte$i n stare s&-i da$i satisac$ia a'teptat&I K&
rog, ace$i tot ce st& n puterea voastr& 'i a*uta$i-m& s& g&sesc
pe aceast& !sce, care a ugit 'i nu 'tiu unde se ascunde. C&ci,
desigur, voi cunoa'te$i aimosul scandal din amilia mea 'i
isprava aceluia pe care nu vreau s&-l mai numesc "ul meuID
Atunci zei$ele, care 'tiau ce se petrecuse, ncercar& s&
potoleasc& astel cumplita m#nie a Kenerei Ce mare gre'eal& a
&cut "ul t&u, zei$&, ca s& te mpotrive'ti cu at#ta nc&p&$#nare
pl&cerilor lui 'i s& dore'ti cu at#ta patim& pierderea aceleia pe
care o iue'teG Ce crim& e, m& rog, dac& a &cut oci dulci unei
ete rumoaseG Bu 'tii c& e &rat 'i c& e t#n&rG ?au poate ai
uitat e v#rst& areG iindc&-'i poart& anii cu gra$ie, ai s&-l
103
socote'ti ntotdeauna ca pe un copilG <e altel, tu, care e'ti
mam& 'i n aar& de asta o emeie cu *udecat&, vrei s& urm&re'ti
ve'nic cu o prea mare aten$ie p#n& 'i *ocurile amoroase ale
"ului t&u, s&-l do*ene'ti pentru nenr#nata lui pornire spre
pl&ceri, s& lup$i mpotriva iuirilor lui 'i s& os#nde'ti, la un "u
a'a de rumos, tocmai legile tale 'i pl&cerile pe care le gu'ti tuG
Ce zeu, ce muritor ar putea admite ca tu, care semeni n tot
universul arz&toarele
amilia ta 'i dorin$e,
s& opre'ti pe "ul t&us&deinterzici pl&cerea
la dreptul iuirii
"resc de a luan
parte la sl&iciunile se%ului rumosGD
Cu astel de cuvinte, cele dou& zei$e, care se temeau de
s&ge$ile lui Cupidon, l lingu'eau 'i-l ap&rau n lipsa lui, cu
g#ndul de a-i do#ndi un&voin$a. <ar Kenus, indignat& c&-i
sunt luate n r#s insultele pe care le-a primit, le ntoarse spatele
'i cu un pas gr&it se ndrept& spre mare.
104
CARTEA A ŞASEA
n vremea aceasta, !sce, alerg#nd la nt#mplare n toate
p&r$ile, 'i c&uta ziua 'i noaptea, &r& odin&, so$ul 'i, oric#t era
el de m#niat, n inima ei ncol$ise o 'i mai puternic& dorin$&,
dac& nu de a-l muna prin dezmierd&rile unei so$ii, cel pu$in de
a-l ndupleca prin rug&ciunile ei de sclav&. L&rind de departe un
templu pe creasta unui munte r#pos, 'i spuse Cine 'tie dac&
nu locuie'te acolo so$ul 'i st&p#nul meuGN. =i numaidec#t 'i
ndrept& pa'ii repezi ntr-acolo, unde cu toat& ooseala ei
necurmat&, o m#nau 'i speran$ele 'i dorin$ele sale. >a urc&
muntele cu mult cura*, intr& n templu 'i naint& p#n& aproape
de altar 1 'i de statuia divinit&$ii. Aici v&zu spice de gr#u n
gr&mezi 'i altele mpletite n cununi, 'i de asemenea 'i spice de
orz. 4ai erau acolo 'i coase 'i tot elul de unelte pentru munca
seceri'ului, dar toate azv#rlite pe *os 'i amestecate &r& nicio
r#nduial&, a'a cum le arunc& de oicei m#inile muncitorilor c#nd
sunt oosi$i 'i nu mai pot de c&ldur&. !sce alese cu gri*& toate
aceste lucruri, le a'ez& pe "ecare la locul s&u 'i puse totul n
ordine, ncredin$at& ntr-adev&r c& nu treuie s& negli*eze
templele 'i ceremoniile nici unei divinit&$i 'i c& de la to$i zeii
treuie s& cear& o mil& inevoitoare.
1
5iteral8 până la pernă. În mi$locul templelor se ridicau mici paturi pe care se aşezau statuile zeilor şi ale
zeiţelor.
105
secrete ale co'urilor 1, pe carul t&u zur&tor la care sunt
n&ma$i alauri supu'i poruncilor tale2, pe razdele ogoarelor
sicilieneF, pe carul r&pitor care a urat pe !roserpina, pe
p&m#ntul3 care o $ine ascuns&, pe ntunecoasa ei nunt&
s&v#r'it& su p&m#nt, pe tor$ele care, dup& aarea "icei tale, $i-
au luminat drumul la ntoarcerea din /nern, n s#r'it, pe toate
tainele ce nv&luie n t&cere sanctuarul t&u din >leusis 5, cetate a
Aticei, "e-$i mil&
t&u. +as&-m& de ascund
s& m& nenorocita de !sce,
numai care
c#teva zile n implor&
mi*locul a*utorai
acestei
gr&mezi de spice, p#n& ce timpul va " domolit cruda m#nie a
unei zei$e at#t de puternice, sau cel pu$in p#n& c#nd un r&stimp
de odin& mi va " re&cut puterile sleite de o at#t de
ndelungat& ooseal&ID
Ceres i r&spunse +acrimile 'i rug&ciunile tale m-au mi'cat
ad#nc 'i a' vrea s& te a*ut, dar nu pot s-o sup&r pe Kenus, ruda
mea, cu care ntre$in veci leg&turi de prietenie 'i care, pe l#ng&
asta,
repedee 'i o emeie
acest templuoarte un&. <e aceea
'i socote'te-te ericit&p&r&se'te c#t mai
c& nu te re$in aici,
pun#ndu-te su paz&ID
Alungat& astel mpotriva a'tept&rilor ei, !sce &cu cale-
ntoars& cu suetul n&p&dit de o ndoit& m#nire . ntorc#ndu-se
napoi, z&ri de departe ntr-o p&dure s#nt&, n undul unei
v#lcele, un alt templu cl&dit cu o des&v#r'it& art&. Koind s& nu
lase s&-i scape nicio putin$& de salvare, "e ciar una ndoielnic&,
'i s& implore a*utorul oric&rei divinit&$i, se apropie de u'ile
s"nte. Aici v&zu daruri minunate 'i rocii rodate cu litere de
aur, at#rnate de crengile arorilor 'i de u'i, care, pe l#ng&
e%primarea recuno'tin$ei pentru ineacerile primite, ar&tau 'i
numele zei$ei c&reia-i useser& ncinate. Atunci, caz#nd n
genunci 'i cu m#inile mr&$i'#nd altarul nc& umeg#nd de
1
!tributele secrete ale zeiţei &eres erau depuse, în zilele de sărbătoare, în coşuri purtate de femei, numite
canefore.
2
3 carul în%ămat cu şerpi înaripaţi, pe care &eres i-a dat lui 7riptolem ca să ducă oamenilor binefacerea
grâului.
F
Sicilia era socotită leagăn al &ererei, al 'roserpinei şi al artei de a cultiva pământul. Comanii au numit-o
grânarul 6taliei.
3
&eres obţinu ca 'roserpina să petreacă şase luni ale anului cu soţul său în 6nfern, şi şase luni cu ea pe
pământ. &ei care vor să găsească o eplicaţie a acestei alegorii, pretind că &eres este păm+ntul şi 'roserpina
săm+n&a, şase luni ascunsă sub pământ şi şase luni vizibilă pe pământ.
5
1raşul situat între Megara şi 'ireu, celebru printr-un superb templu al zeiţei &eres. !stăzi se numeşte
5eptin.
;e refuzul zeiţei &eres şi de teama pe care i-o inspira 2enus.
106
*erte, dup& ce mai nt#i 'i 'terse lacrimile, ea se rug& astel
?or&1 'i so$ie a marelui /upiter, "e c& locuie'ti n veciul t&u
templu din insula ?amos 2 care se m#ndre'te c& $i-a dat lumina
zilei, c& a auzit primele tale sc#ncete de copil 'i te-a r&nit n
copil&ria ta, "e c& vizitezi adesea ericitele locuin$e ale trua'ei
Cartagine care te ador& su cipul unei ecioare cutreier#nd
cerul pe spatele unui leu F, "e c&, n apropiere de malurile
3
uviului /nacus
posterit&$ii , a
ca so$ie care de mult&
lui /upiter vreme'i ca
8un&torul te regin&
ace cunoscut&
a zei$elor,
5
ocrote'ti vestitele ziduri ale Argosului , tu, pe care ntregul
Mrient te ador& su numele de Lgia 'i tot Mccidentul su acela
de +ucina7, u pentru mine, n nem&rginita mea nenorocire, /uno
?alvatoarea 'i, v&z#nd c#t sunt de istovit& de groaznicele
ncerc&ri prin care am trecut, scap&-m& de teama unei
nenorociri care m& amenin$&. C&ci pe c#t 'tiu eu, tu ai oiceiul
de a da a*utor din propria-$i pornire emeilor ns&rcinate care
sunt
!e n prime*die.D
c#nd ea se ruga astel, /uno i se ar&t& numaidec#t n toat&
str&lucirea maiest&$ii sale divine. =i ndat& spuse !scei 4ult
a' vrea, pe tot ce am mai s#nt, s& ascult rug&ciunea ce-mi aci,
dar una-cuviin$& nu-mi ng&duie s& te ocrotesc mpotriva
voin$ei Kenerei, nora meaS, pe care ntotdeauna am iuit-o ca pe
"ica mea. <e altel, ciar legile m-ar opri s& dau azil sclavilor
str&ini care au ugit de la st&p#nii lor 6D.
Aceast& nou& lovitur& a ?oartei o zdroi cu totul pe !sce.
Beput#nd s& g&seasc& pe naripatu-i so$ 'i pierz#nd orice
speran$& de sc&pare, ea ncepu s& cugete n sinea ei astel Ce
alt spri*in mai pot c&uta sau avea acum, n marea mea
1
'rin 6upiter fizicienii înţelegeau eterul sau focul, iar prin 6unona aerul. ;e aici dubla legătură între aceste
divinităţi, pentru că cele două se unesc şi sunt de o egală fineţe şi limpezime.
2
Înainte de căsătoria ei cu 6upiter, 6unona a fost adorată mai întâi în Samos. ;upă legenda locală, ea se
născuse c%iar în această insulă.
F
=eiţa supremă a &artaginei, 7anit, asimilată de romani cu 6unona.
3
6nac%us, primul rege al !rgosului, a dat numele său fluviului care curge pe lângă acest oraş, numit astăzi
5
'lanizza.
În epoca %omerică, 6unona avea la !rgos sanctuarele sale cele mai vestite.
=eiţă a căsătoriilor, adorată sub acest epitet în (recia Mare, adică în coloniile greceşti din 6talia
meridională şi Sicilia. În latină i se zicea luno iuga.
7
5ucina era ocrotitoarea naşterilor la romani )la greci 3ileit%<ia*. 3a era venerată cu acest nume în apusul
(reciei Mari, aşadar în restul 6taliei.
S
2enus se măritase cu 2ulcan, care era fiul 6unonei.
6
1crotirea sclavilor fugari era aspru pedepsită de legile romane. În pofida pretenţiilor 2enerei, pe care
nimeni nu cuteza să o contrazică, prinţesa 's<c%e nu era o sclavă.
107
nenorocire, c#nd nici ciar aceste zei$e, cu toat& un&voin$a lor,
nu pot s& m& a*uteG ncon*urat& de at#tea curse, ncotro s&-mi
mai ndrept pa'iiG n ce ad&post sau n ce col$i'or ntunecos s&
m& ascund ca s& pot sc&pa de privirile neiert&toare ale
puternicei KenusG n s#r'it, s&rman& !sce, de ce nu iei o
ot&r#re &r&teasc&G Penun$& cu cura* la o sla& 'i am&gitoare
speran$&, pred&-te de un&voie suveranei tale. ?upunerea ta,
ciar t#rzie,
dac& pe acelpoate c&-i cau$i
pe care-l va potoli m#nia
de-at#ta 'i cruzimea.
vreme n-ai s&-lCine 'tie
g&se'ti
ciar acolo, n palatul mamei saleGD Astel preg&tit& pentru o
ndoielnic& supunere, a ciar pentru o moarte sigur&, se
g#ndea n sinea ei cum s& nceap& rug&ciunea ce voia s&-i
adreseze.
n acest timp, Kenus, renun$#nd la toate mi*loacele de
cercetare pe p&m#nt, voia s& se urce n Mlimp. >a d&du porunc&
s& i se preg&teasc& iute carul ei de aur pe care Kulcan, minunat
1
giuvaergiu , i-l de
oerise ca dar lucrase cunainte
nunt&, toat& gri*a 'i m&iestria
de preg&tirea sa, 'i pe lor.
c&s&toriei care>ra
i-l
o lucrare "n& 'i elegant&, mul$umit& iscusin$ei cu care metalul
usese me'terit cu pila 'i su$iat 'i, prin ciar pierderea acestui
aur, ea do#ndise un 'i mai mare pre$. <in marele num&r de
porumi$e care st&teau n *urul iatacului zei$ei, naintar& patru,
ale ca z&pada 'i, aplec#nd voioase g#turile lor sm&l$ate, 'i
strecurar& capul ntr-un *ug mpodoit cu pietre scumpe, 'i, dup&
ce st&p#na lor se urc& n car, 'i luar& zorul, ericite. Carul
zei$ei e nso$it de vr&ii 2 care se zenguie n *urul ei ciripind
zgomotosJ 'i celelalte p&s&ri ce nu mai contenesc din
ermec&torul lor c#ntec, r&spunz#nd prin dulci 'i suave melodii,
vestesc sosirea zei$ei. Borii se dau la o parte din calea ei, cerul
descide larg por$ile "icei sale, sulimul eter prime'te pe zei$&
cu o nespus& ucurie 'i armoniosul alai al puternicei Kenus nu
se teme nici de vulturii pe care-i nt#lne'te n drumul s&u, nici
de ulii r&pitori.
Bumaidec#t ea se ndrept& spre regalul palat al lui /upiter 'i,
cu vocea-i ot&r#t&, i cere a*utorul lui 4ercur, zeul cu glas
r&sun&tor, de care avea nevoie pentru planurile sale. Beagra
spr#ncean& a lui /upiter ace un semn de ncuviin$are. Atunci,
1
'e lângă faima de fierar, 2ulcan o avea şi pe aceea de cizelator şi de gravor, neîntrecut în prelucrarea
metalelor preţioase, fapt dovedit şi de scutul lui 3neas, descris de 2ergiliu înneida )2ili, v. / şi urm.*.
2
2răbiile, ca şi porumbeii, sunt privite ca embleme vii ale pasiunii amoroase.
108
trium&toare, Kenus cooar& din cer, nso$it& de 4ercur, c&ruia
cu mult& &gare de seam& i gr&ie'te astel 8u, ratele meu,
n&scut n Arcadia 1, desigur 'tii c& sora ta Kenus n-a &cut
niciodat& nimic &r& a*utorul lui 4ercur 'i, n orice caz, nu se
poate s& nu 'tii de c#t& vreme caut, &r& a o putea g&si, pe
sclava care se ascunde de mine. A'adar, nu-mi mai r&m#ne
altceva de &cut dec#t s& aduc la cuno'tin$a o'teasc&, prin
gura
st& nta, c& voi spre
putin$& r&spl&ti
a-mipendeplini
acela care o va g&si.
dorin$a & deci
c#t mai tot ce-$i
degra& 'i
arat& am&nun$it semnele dup& care s& poat& " recunoscut&,
pentru ca, n cazul c#nd cineva va " acuzat c& a ascuns-o n
mod nepermis, t&inuitorul s& nu se poat& ap&ra su prete%tul
ne'tiin$ei sale.D ?pun#nd acestea, ea i ntinde o inscrip$ie care
cuprindea numele !scei 'i celelalte semnalmente, dup& care
se retrase numaidec#t n palatul ei.
4ercur se gr&e'te s&-i dea ascultare. Alerg#nd pe la toate
popoarele,
pulic, dup&dedorin$a
la un cap&t
zei$eilaCine
altul al
valumii,
puteaiat& ce anun$&
s& prind& sau n
s&
arate locul unde se ascunde o ugar& numit& !sce, "ic& de
rege 'i sclav& a zei$ei Kenus, s& vie s& dea de 'tire lui 4ercur,
crainicul, n dosul ornelor murciene 2 'i, ca r&splat& pentru
inorma$iile sale, va primi ciar de pe uzele zei$ei 'apte dulci
s&rut&ri 'i nc& una cu mult mai dulce dec#t toate celelalte, dat&
pe gur& de divina ei lim&D. C#nd 4ercur aduse astel la
cuno'tin$a o'teasc& acest anun$, dorin$a unei recompense a'a
de pl&cute st#rni o granic& ntrecere printre to$i muritorii, apt
care n cele din urm& nl&tur& cu totul orice 'ov&ire din suetul
!scei.
!e c#nd se apropia de u'a suveranei sale, i ie'i nainte una
din servitoarele Kenerei, numit& Mi'nuin$a, 'i ndat& ncepu s&
strige la ea, c#t putu mai tare n s#r'it, slug& nemernic&, ai
nceput s& 'tii c& ai 'i tu o st&p#n&. ?au cu neru'inarea ta
oi'nuit& ai s& te preaci c& nici m&car nu 'tii c#te osteneli am
ndurat alerg#nd dup& tineG <ar ine c& ai c&zut tocmai pe
m#inile mele, sau mai e%act n gearele /nernuluiJ "re'te c& ai
s&-$i prime'ti numaidec#t pedeapsa pentru o nesupunere at#t
1
'e muntele &ilene. Mercur era fiul lui 6upiter şi al Maiei, iar 2enus era fiica lui 6upiter şi al ;ionei.
2
3rau la Coma nişte borne conice aşezate la capătul &ircului cel Mare şi dedicate mai multor zei. &ele zise
murciene erau puse în cinstea 2enerei. 5a Coma eista şi un vec%i altar al 2enerei M<rtea )de la M<rtus,
arbust consacrat acestei zeiţe* numită, prin alterare, 2enus Murcia. !cest altar era înălţat la poalele muntelui
!ventin. 7ot în spatele coloanelor murciene se afla şi templul lui Mercur.
109
de grav&ID =i pun#ndu-i m#na n p&r cu ndr&zneal&, o t#ra cu
cruzime, de'i s&r&cu$a de ea nu ar&ta nicio mpotrivire.
ndat& ce u introdus& 'i n&$i'at& Kenerei, la vederea ei, zei$a
izucni ntr-un zgomotos oot de r#s, a'a cum r#d de oicei
oamenii sup&ra$i oc, apoi cl&tin#nd din cap 'i, sc&rpin#ndu-se
dup& urecea dreapt& 1, i zise n s#r'it, ai inevoit s& vii s&
salu$i pe soacra taG ?au mai cur#nd ai venit s&-$i vizitezi so$ul,
care
pace,eam
n mare
s& teprime*die din cauza
primesc a'a cum ser&nii ce i-ai
cuvine &cut-oG
unei <ar "i pe
une nurori.
@nde sunt, strig& ea, servitoarele mele 9ri*a 'i ntristareaGD.
<up& ce acestea ur& aduse n&untru, ea le d&du victima pe
m#n&, spre a o cinui. Ascult#nd de porunca st&p#nei lor, ele o
&tur& pe s&rmana !sce cu vergile, o torturar& groaznic n mii
de alte cipuri 'i dup& aceea o aduser&, pentru a doua oar&, su
ocii zei$ei.
Atunci Kenus, izucnind din nou n r#s /at&, zise ea, acum
vrea s&-mi provoace
prearotundului miladin'icare
s&u p#ntece s& va
m&ie'inc#nte cu sarcina
ilustrul vl&star care
s& m& ac&, inen$eles, o ericit& unic&I 9roaznic& ericire, n
adev&r, s& aud spun#ndu-mi-se mam&-mare, tocmai acum, n
oarea v#rstei, 'i s& 'tiu c& "ul unei servitoare de r#nd e numit
nepotul KenereiI <ar treuie s& "u neun& ca s&-l numesc
nepotul meu, "indc& o c&s&torie cu o persoan& de treapt&
inerioar&2 'i, n aar& de asta, s&v#r'it& ntr-un conac la $ar&,
&r& martori, &r& consim$&m#ntul tat&lui, nu poate " socotit&
legitim&, 'i copilul t&u, prin urmare, va " un astard,
presupun#nd totu'i c&-$i voi l&sa timpul s&-l na'tiID
ndat& dup& rostirea acestor cuvinte, se repede la ea, i s#'ie
rocia n mai multe locuri, i smulge p&rul, o love'te s&latic n
cap cu pumnii. <up& aceea, porunce'te s& i se aduc& gr#u, orz,
mei, semin$e de mac, n&ut, linte 'i o, amestec& totul la un
loc, a'a nc#t s& ormeze o singur& gr&mad&, apoi i se adreseaz&
n elul urm&tor Ce-i drept, mi se pare c& tu, o servitoare at#t
de slut&, reu'e'ti s&-$i procuri aman$i numai prin &rnicia cu
care-i slu*e'ti. >i ine, acum vreau s& te pun 'i eu la ncercare 'i
s& v&d ce po$i. <escurc&-mi aceast& gr&mad& de semin$e pe
1
=eiţei dreptăţii şi a răzbunării, 9emesis, îi era consacrată urec%ea dreaptă şi la ea îşi duceau oamenii antici
degetul inelar când voiau să dobândească iertare de la zeii mâniaţi.
2
;acă 's<c%e ar fi fost realmente sclavă, atunci nu s-ar mai fi pus problema căsătoriei, iar copilul n-ar mai
fi putut aspira la condiţia de fiu legitim.
110
care le-am amestecat la nt#mplare, alege-le o cu o 'i
pune-le deoparte, dup& soiul lor. nainte de a se ace sear&,
treaa s& "e terminat& 'i supus& apro&rii meleID
Astel, dup& ce-i d&du o a'a de mare gr&mad& de oae, zei$a
plec& la un osp&$ de nunt&. !sce nici m&car nu se g#ndea s&
se apropie de aceast& gr&mad& amestecat& 'i cu neputin$& de
descurcat, ci, ngrozit& de cruzimea unei astel de porunci,
r&mase nlemnit&,
nensemnata urnic&&r& s& scoat&
de c#mp, o vor&.
d#ndu-'i seama Atunci mica 'i
de o greutate
a'a de mare, u cuprins& de o nem&rginit& mil& pentru
suerin$ele so$iei unui puternic zeu. lestem#nd neomenia unei
astel de soacre, ea alerg& neoosit& n toate p&r$ile, ceam& 'i
adun& toat& armata urnicilor, vecinele ei ie-v& mil&, arnice
"ice ale p&m#ntului atoateroditor, le spuse ea, "e-v& mil& 'i
veni$i repede 'i cu cura* n a*utorul so$iei lui Amor, o
nc#nt&toare copil&, care e n mare prime*dieID ntr-o clip&,
asemenea
reped aceste valurilor
noroade carecungr&m&desc
'ase picioareunele peste
'i, cu altele,&r&
o r#vn& se
perece, aleg o cu o toat& gr&mada 'i, dup& ce le separ&
dieritele soiuri 'i le ac gr&mezi aparte, repede se ac nev&zute.
?pre sear&, Kenus se ntoarse de la osp&$ul de nunt&
n"er#ntat& de vin, mirosind a alsam 'i cu tot corpul ncins cu
girlande de tranda"ri str&lucitori. K&z#nd &rnicia cu care se
mplinise aceast& minunat& lucrare, strig& Asta nu e opera ta,
tic&loaso, n-ai &cut tu cu m#inile tale acest lucru, ci acela
c&ruia ai cutezat s&-i placi, spre nenorocirea ta 'i a lui nsu'iID
=i, arunc#ndu-i o ucat& de p#ine neagr&, se duce s& se culce.
n vremea aceasta, Cupidon, ncis ntr-o camer& izolat& din
undul palatului, era p&zit cu str&'nicie, pe de-o parte ca s& nu i
se agraveze rana din cauza nenr#natei lui senzualit&$i, iar pe
de alt& parte spre a nu se putea nt#lni cu multdorita lui !sce.
Astel cinui$i, 'i su acela'i acoper&m#nt desp&r$i$i unul de
altul, cei doi ndr&gosti$i petrecur& o noapte crud&.
<ar tocmai c#nd Aurora se urca n carul s&u, Kenus cem& pe
!sce 'i-i spuse Kezi p&durea aceea care se ntinde pe toat&
lungimea malurilor acestui uviu ad#nc 'i vi*elios care izvor&'te
din apropiereG Acolo pasc n voie, nep&zite de nimeni, ni'te oi
str&lucitoare, cu l#na de culoarea aurului. !rin orice mi*loc,
vreau s&-$i procuri 'i s&-mi aduci numaidec#t un smoc din
pre$ioasa lor l#n&.D
111
!sce porne'te ucuroas&, dar nu pentru a aduce la
ndeplinire porunca zei$ei, ci cu g#ndul de a se arunca pe
pov#rnitele st#nci ale uviului, g&sindu-'i n el alinarea
suerin$elor. <ar, de acolo, din mi*locul apei, o trestie verde,
pl&cut instrument muzical, inspirat& printr-o voin$& divin& de
u'oara atingere a dulcelui Le"r, ncepu s& scoat& prin 'oapte
aceste proetice cuvinte !sce, multncercat& de at#tea
nenorociri,
ta moarte 'is&denuasemenea
p#ng&re'tis&s"n$enia apelorde
nu te apropii mele prin neericita
ngrozitoarele oi
care pasc pe aceste maluri, c#t& vreme sunt ncinse de c&ldura
arz&toare a soarelui, c&ci de oicei atunci sunt cuprinse de o
urie s&latic& 'i, cu coamele lor ascu$ite, cu runtea lor tare. Ca
piatra 'i uneori cu mu'c&turi nveninate, se reped asupra
oamenilor 'i-i ucid cu cruzime. <ar dup&-amiaz&, c#nd ar'i$a
soarelui se va " potolit 'i pl&cuta r&coare adus& de uviu va "
lini'tit turma, te vei putea uri'a su acel platan nalt, care ca 'i
mine se r&ne'te
domolirea din apa
uriei lor, vor aceluia'i
ncepe s& torent. =i ndat& ce scutur#nd
se odineasc&, oile, dup&
runzele copacilor din p&durea vecin&, vei g&si l#na de aur, care
se prinde 'i r&m#ne pretutindeni at#rnat& de ramuri.D
Astel o nv&$a una 'i omenoasa trestie pe at#t de nenorocita
!sce cum s& scape de prime*die. &r& a pregeta s& asculte cu
toat& aten$ia aceste pove$e de care nu avea s& se c&iasc&, ea
nu mai 'ov&i o clip&, ci &c#nd ntocmai cum i se spusese, putu
u'or s& culeag& multe uioare din aceast& l#n& de aur moale ca
m&tasea 'i, umpl#ndu-'i poala rociei, o aduse Kenerei.
<ar nici dup& aceast& a doua ncercare, cu toat& iz#nda ei,
!sce nu v&zu vreun semn de un&voin$& din partea suveranei
sale. ncrunt#nd din spr#ncene 'i cu un amar sur#s, Kenus i
zise Bu m& las eu am&git& de vicleanul t&u s&tuitor, care 'i de
ast&-dat& s-a amestecat n porunca ce $i-am dat-o, dar ciar
acum am s& te pun la o ncercare ot&r#toare, spre a vedea
dac& cu-adev&rat e'ti oarte cura*oas& 'i neoi'nuit de
de'teapt&. Kezi acest munte r#pos, n v#rul c&ruia se ridic& o
st#nc& oarte nalt&, din care $#'nesc apele negricioase ale unui
izvor ntunecos, care dup& ce s-au adunat ntr-o vale ncis& din
apropiere, se vars& n mla'tinile ?ti%ului 1 'i alimenteaz&
1
En izvor din !rcadia a cărui apă e aşa de corosivă încât roade fierul şi arama şi sparge vasele în care e
pusă. &ocitul, fluviul 6nfernului, după poeţi, şi al cărui nume înseamnă geamăt, este un râu noroios în 3pir şi
se varsă în !c%eron.
112
url&toarele puoaie ale CocituluiG >i ine, s& te urci p#n& acolo,
s&-mi umpli ciar de la izvor aceast& mic& urn& cu ap& rece ca
gea$a 'i s& mi-o aduci numaidec#tID Astel gr&ind, i d&du un
mic vas de cristal lucrat cu m&iestrie, amenin$#nd-o pe
deasupra cu pedepse 'i mai groaznice.
!sce, iu$ind pasul de zor, a*unse n v#rul muntelui,
ot&r#t& s&-'i g&seasc& cel pu$in acolo s#r'itul nenorocitei sale
vie$i. <ar ndat&
pomenit&, ce c&
ea v&zu se nu-i
apropie
va "deculocurile
putin$&nvecinate cu st#nca
s& ndeplineasc&
porunca zei$ei 'i n$elese ce piedici mortale i st&teau nainte.
ntr-adev&r, aceast& st#nc& nsp&im#nt&tor de nalt&, pe care nu
te puteai urca din cauza pov#rni'ului gloduros 'i lunecos, v&rsa
din pere$ii ei de piatr& ni'te izvoare care te n"orau. Aia
sc&pate din cr&p&turile st#ncii nclinate, ele se aruncau de-a
lungul pantei 'i, curg#nd printr-un canal ad#nc 'i ngust, cu totul
ascunse din cauza naltelor lui maluri, c&deau nev&zute ntr-o
vale din la
st#ncilor, apropiere,
dreapta 'incis& dinizvoarelor,
la st#nga toate p&r$ile. <in scoitura
se vedeau ie'ind 'i
lungindu-'i g#turile ni'te alauri urio'i, cu ocii necontenit
desci'i, ve'nic vegetori, neadormi$i paznici ai acestor
ngrozitoare locuri. <e altel, aceste ape care erau voritoare se
ap&rau singure !leac&I Ce aciG /a seamaI @nde te duciG
ere'te-teI ugiI Ai s& moriID i strigau ele necontenit.
Beputin$a de a ndeplini porunca &cuse din !sce o piatr&.
Cu trupul era acolo, dar sim$urile i pieriser& cu totul 'i, zdroit&
de povara prime*diei de care nu putea s& scape, nu avea nici
m&car ultima m#ng#iere, aceea de a pl#nge. ?uerin$ele acestui
suet nevinovat nu sc&par& ociului p&trunz&tor al inevoitoarei
!roviden$e, c&ci, deodat&, pas&rea regal& a marelui /upiter,
vulturul r&pitor, des&'ur#ndu-'i aripile, veni l#ng& ea. >l 'i
amintise c& alt&dat&, pentru a se supune poruncilor st&p#nului
s&u, r&pise, condus de Amor, pe un t#n&r rigian 1, destinat s&
devin& paarnicul lui /upiter. Acum, g&sind prile*ul potrivit de a
cinsti puterea divin& a lui Cupidon, printr-un a*utor dat la timp
so$iei lui, care era ntr-o situa$ie nenorocit&, p&r&si nem&rginitele
n&l$imi ale v&zduului 'i, leg&n#ndu-se ncet pe aripi, veni su
ocii tinerei emei C#t e'ti de naiv&, i spuse el, 'i de
necunosc&toare a unor astel de prime*dii, dac& speri c& po$i lua
"e 'i o singur& pic&tur& din nu mai pu$in sacrul dec#t cumplitul
1
(animede, fiul unui rege troian.
113
izvor, sau dac& crezi c& m&car vei putea s& te apropii de elI B-ai
auzit niciodat& spun#ndu-se c& zeii, 'i ciar nsu'i /upiter, au
groaz& de aceste ape ale ?ti%ului, 'i c& *ur&mintele pe care voi
muritorii le ace$i pe puterea zeilor, zeii le ac de oicei pe
maiestatea ?ti%uluiG <ar d&-mi mie urnaD, i zise el 'i i-o smulse
ndat& din m#n& ca s& i-o umple numaidec#t, ntr-adev&r,
cump&nindu-se pe grelele lui aripi, ntr-o parte 'i n alta, 'i
ntinz#ndu-le
printre ace'ti ca ni'tecuv#sle
alauri &lcilelanarmate
dreapta cu
'i din$i
la st#nga,
ascu$i$iel'i trecu
cu
limi cu trei v#ruri pe care le mi'cau cu putere, 'i izuti s& ia
din aceast& ap& urioas& care-l amenin$a, s& ug& 'i s& nu se
e%pun& prime*diilor, numai n&scocind o minciun& c& vine din
porunca zei$ei Kenus 'i c& n aceast& clip& este slu*itorul ei.
Astel putu s& se apropie mai u'or de izvor.
!sce primi ucuroas& urna plin& cu ap& 'i se gr&i s-o duc&
Kenerei. <ar, nici de ast&dat&, ea nu putu domoli m#nia acestei
crude zei$e. iat&
periculoase, C&ci,cum
amenin$#nd-o cu un
i vore'te cu ncerc&ri
z#metmai grele 'iAcum
r&ut&cios mai
v&d c& ntr-adev&r e'ti o vr&*itoare 'i nc& oarte priceput& n
me'te'ugul t&u, "indc& ai putut ndeplini cu at#ta u'urin$&
poruncile mele. <ar va treui, puicu$&, s&-mi aci un serviciu. /a
cutia asta ('i zic#nd i-o 'i d&du) 'i cooar&-te n /nern, la
ntunecatul palat al lui Mrcus. Apoi nm#n#nd cutia !roserpinei,
s&-i spui QKenus te roag& s&-i trimi$i un pic din rumuse$ea ta,
de pild& at#t c#t treuie numai pentru o singur& zi, c&ci aceea
pe care o avea a ntreuin$at-o pe toat& 'i a ispr&vit-o ngri*ind
pe "ul s&u care e olnavIR <ar la ntoarcere vezi s& nu nt#rzii
pe drum, "indc& treuie s& m& parumez cu ea, nainte de a m&
duce s& v&d un spectacol la teatrul zeilor.D
Atunci !sce mai mult dec#t oric#t 'i d&du seama c&
destinul ei se apropie de s#r'it 'i, alung#nd orice umr& de
am&gire, n$elese l&murit c& era mpins& la o moarte sigur&. =i
cum s& se ndoiasc& de aceasta, c#nd cu propriile ei picioare era
silit& s& se duc& de un&voie n 8artar 'i la maniG &r& s& mai
stea mult pe g#nduri ea se ndrept& spre cel dint#i turn oarte
nalt pe care-l v&zu, ot&r#t& s& se arunce din v#rul lui, c&ci,
dup& cum g#ndea ea, acesta era drumul cel mai drept 'i mai
un ca s& cooare de-a dreptul n /nern. <ar, deodat&, tumul
prinse a gl&sui <e ce s& te la'i door#t&, &r& nicio *udecat&,
de aceast& ultim& prime*die 'i de aceast& nou& ncercareG C&ci
114
o dat& ce suetul t&u va " desp&r$it de trup, vei a*unge, e
adev&rat, n undul 8artarului, dar n niciun cip nu vei mai putea
s& te ntorci de acolo. <e aceea, ascult&-m& pe mine. Bu
departe de aici se a& +acedemona, noila cetate a Aaiei. n
vecin&tatea ei adast& 8enara 1, ascuns& ntre ni'te c&r&ri
dep&rtate 'i pu$in cunoscute. Caut-o, c&ci acolo e o r&su&toare
a locuin$ei lui <is 2 'i prin por$ile ei larg descise se vede un
drum
por$i 'ine&tut de nimeni.
vei " pornit <up&merg#nd
pe drum, ce vei " trecut
drept, de
n-aipragul
dec#tacelei
s&
urmezi aceast& potec& spre a a*unge tocmai la palatul lui
MrcusF. <ar nainte de toate, n-ai voie s& mergi cu m#inile goale
prin ntunericul acela, ci n "ecare m#n& va treui s& ai c#te o
pl&cint& din &in& de orz r&m#ntat& cu vin ndulcit cu miere 'i
ciar n gur& s& $ii doi &nu$i de aram&. 4ai mult, dup& ce vei "
&cut o un& parte din drumul care duce la mor$i, vei nt#lni un
m&gar 'ciop, nc&rcat cu lemne, av#nd un conduc&tor tot
'ciop 'i el, care
lemn c&zute te din
pe *os va ruga st&ruitor
sarcina s&-i ridici
m&garului. 8u s&c#teva uc&$i
nu sco$i ns&de
nicio vor& 'i s& treci nainte &r& s& descizi gura. n cur#nd vei
a*unge la uviul mor$ilor, unde st& Caron, luntra'ul, care cere
ndat& o plat& de trecere, "indc& numai cu aceast& condi$ie
transport& pe c&l&tori pe cel&lalt mal, n arca lui mereu
c#rp&cit& 'i reparat&. A'adar, 'i printre mor$i vie$uie'te l&comiaI
C&ci nici acest luntra', nici nsu'i <is, un zeu at#t de puternic,
nu ac nimic &r& plat& 3, iar s&racul, c#nd moare, treuie s& se
ngri*easc& de ani de drum 'i, dac& cumva nu are &nu$ul n
m#n&, n-are voie s&-'i dea suetulI Kei da acestui ngrozitor
&tr#n ca ta%& una din monedele tale, dar astel nc#t s-o ia el
singur cu m#na lui din gura ta. <e asemenea, n timpul c#nd vei
trece peste aceast& ap& st&t&toare, un &tr#n mort, not#nd la
supraa$a ei, va ntinde m#inile-i putrezite 'i te va ruga s&-l tragi
n arc& la tine. <ar s& nu te la'i nduio'at& de o mil& care nu $i-
e ng&duit&.
1
'romontoriu la etremitatea 5aconiei )azi &apul Matapan*, în vecinătatea căruia era o văgăună privită ca
una din intrările 6nfernului.
2
;is )Ldives* este traducerea latină a numelui lui 'luton ? zeul 6nfernului ? asociat pe drept sau pe nedrept
cu ploutos, cuvânt care în greceşte înseamnă bogăţie.
F
=eul 6nfernului, identificat cu 'luton.
3
În adevăr, &%aron nu era decât casierul lui 'luton. !cest obol pentru trecere avea un sens filosofic, căci.
;upă cum spune un comentator, el trebuia să reamintească omului că din ambiţia sa, din comorile sale, nu-i
va mai trebui şi nu-i va mai rămâne, într-o zi, decât un bănuţ.
115
<up& ce vei " trecut uviul 'i vei " naintat c#$iva pa'i, vei
nt#lni ni'te $es&toare &tr#ne care, $es#nd p#nz&, te vor ruga
s& le dai o m#n& de a*utor. <ar nici de p#nza lor nu-$i e ng&duit
s& te atingi, c&ci toate acestea 'i multe altele nu sunt dec#t
curse pe care $i le-ntinde Kenus, numai ca s& te ac& s& la'i din
m#ini m&car una din pl&cinte. =i s& nu crezi c& pierderea acestor
pl&cinte e lipsit& de importan$&, c&ci dac& vei pierde una din ele,
n-ai
uria',s& cu
mai trei
vezi lumina
capete 1zilei. ntr-adev&r,
enorme, ai s& vezigigantic
un monstru un c#ine 'i
nsp&im#nt&tor, care prin l&tratul s&u puternic, n zadar i sperie
pe mor$i, c&rora acum nu le mai poate ace niciun r&u. ?t#nd
ve'nic de stra*& ciar naintea pragului 'i a ntunecoaselor
portice ale !roserpinei, el p&ze'te pustiul palat al lui !luton.
<#nd acestui c#ine ca prad& una dintre pl&cinte, i vei domoli
m#nia 'i vei putea trece u'or nainte. Kei intra direct la
!roserpina, care te va primi cu un&tate 'i l#nde$e 'i te va poti
ciar s& te <ar
minunate. a'ezi
tuntr-un *il$ *os,
a'az&-te comod 'i s& m&n#nci
pe p&m#nt ni'teacelor
'i, n locul ucate
m#nc&ri, cere numai o ucat& de p#ine neagr& 'i m&n#nc-o.
Arat& apoi de ce ai venit 'i, lu#nd ceea ce $i se va da, vino
napoi. P&scump&r& uria c#inelui, arunc#ndu-i cealalt& pl&cint&.
Apoi, dup& ce vei " dat lacomului luntra' moneda pe care ai
p&strat-o 'i dup& ce vei " trecut uviul, ntorc#ndu-te pe drumul
pe care ai venit, vei vedea din nou cerul cu puzderia lui de
astre2. <ar, dintre toate aceste saturi, de unul mai ales cred c&
treuie s& $ii seama 'i-anume s& nu cumva s&-$i vie pota s&
descizi cutia ce $i s-a ncredin$at sau s& te ui$i la acel tezaur de
rumuse$e divin&, ascuns acolo cu cea mai mare gri*&ID
Astel proroci tumul acela care prevedea viitorul, ntocmai ca
un adev&rat oracol. &r& nt#rziere, !sce se ndreapt& spre
8enara. Av#nd la ea, dup& datin&, cei doi &nu$i 'i cele dou&
pl&cinte, cooar& repede pe poteca /nernului. 8rece &r& s&
descid& gura pe l#ng& conduc&torul 'ciop al m&garului,
pl&te'te luntra'ului oolul de trecere peste uviu, nu r&spunde
nimic mortului care nota la supraa$a apei, nu ia n seam&
viclenele rug&ciuni ale $es&toarelor, molcome'te cu una dintre
1
&ele trei capete ale &erberului simbolizează 7recutul, 'rezentul şi 2iitorul, care devorează totul.
Îmblânzirea &erberului, realizată de 0ercule, demonstrează că eroismul şi virtutea înfrâng timpul şi trăiesc
veşnic.
2
'otrivit cosmologiei populare antice, bolta cerească, împreună cu soarele şi stelele, constituiau, deasupra
pământului, lumea superioară.
116
cele dou& pl&cinte uria ngrozitorului c#ine, n s#r'it p&trunde
p#n& la locuin$a !roserpinei, Aici, ea nu primi *il$ul puos pe care
i-l oeri ospitaliera zei$&, nici delicioasele-i m#nc&ri, ci a'ez#ndu-
se *os la picioarele ei 'i mul$umindu-se cu o ucat& de p#ine
neagr&, 'i ndepline'te solia cu care o trimisese Kenus. / se
d&du nent#rziat cutia umplut& n tain& 'i ine ncis&. <up& ce
potoli n"or&torul l&trat al c#inelui, momindu-l cu cealalt&
pl&cint&, 'i d&du
/nern mult luntra'ului
mai lesne 'i mai &nu$ul ce-i mai
vioaie dec#t r&m&sese,
intrase. ie'i din'i
C#nd rev&zu
salut& pe p&m#nt ala lumin& a cerului, cu toat& graa ei de a-'i
termina ns&rcinarea, o curiozitate necizuit& i cuprinse
suetul. <ar a' " o mare proast&, 'i zise ea, dac&, av#nd n
m#na mea rumuse$ea zei$elor n-a' lua 'i pentru mine un strop,
pentru a pl&cea din nou, ciar n starea n care m& g&sesc,
rumosului meu so$.D ?pun#nd aceste cuvinte, ea descise cutia,
n care nu era nicio rumuse$e, ci numai un aur amor$itor,
1
asemenea somnului mor$ii, un somn cu adev&rat stigian
ndat& dup& ridicarea capacului, n&v&li asupra ei, i cuprinse , care,
tot
trupul cu o cea$& deas& 'i adormitoare 'i ciar pe drum, pe o
potec& l&turalnic&, o tr#nti la p&m#nt 'i o $inu cu totul su
st&p#nirea lui. A'a cum z&cea nemi'cat&, nu mai era altceva
dec#t un cadavru adormit.
<ar Cupidon, a c&rui ran& se vindecase de tot, 'i redo#ndise
puterea, 'i, nemaiput#nd ndura lunga asen$& a !scei, ugise
pe ngusta ereastr& a od&ii unde era $inut ncis. Lur#nd ca
v#ntul cu aripile re&cute dup& o ndelungat& odin&, alerg& la
iuita lui !sce, i 'terge de pe a$& aurii somnului care o
cuprinsese 'i-i ncide din nou n cutia unde se aau mai nainte,
apoi, ating#nd-o u'or cu una din s&ge$ile sale, &r& s&-i ac&
niciun r&u, o treze'te la via$&. /at&, nenorocit& !sce, i zise el,
iat& c& pentru a doua oar& era s& pierzi din cauza neasemuitei
tale curiozit&$iI <eocamdat& adu repede la ndeplinire
ns&rcinarea pe care $i-a dat-o mama mea, c&ci de rest m& voi
ngri*i eu nsumiID 9r&ind astel, ndr&gostitul naripat 'i lu&
zorul, iar !sce duse n gra& Kenerei darul !roserpinei.
n acest timp Cupidon, mistuit de o nem&rginit& iuire 'i de o
stare de triste$e 'i tem#ndu-se oarte mult de nea'teptata
cump&tare a mamei sale, recurge la vecile-i mi*loace. Cu
sprintenele lui aripi se ridic& n naltul cerului, se arunc& la
1
&a al morţilor din 6nfern.
117
picioarele marelui /upiter 'i 'i ap&r& cauza. Atunci /upiter l
apuc& cu m#na de or&*iori, i apropie de gura sa ca s&-i s&rute,
'i-i spuse <e'i tu, "ule 1 'i st&p#ne, n-ai respectat niciodat&
drepturile pe care ceilal$i zei au consim$it s& mi le recunoasc&,
de'i cu necurmatele tale lovituri r&ne'ti inima asta a mea, n
care se ntocmesc legile elementelor 'i revolu$iile astrelor, cu
toate c& o n*ose'ti prin dese prile*uri de intrigi amoroase pe
2
p&m#nt,
moralei n dispre$ul
pulice, legilor
de'i 'i mai
mi-ai lovitales mpotriva
cinstea legii /ulia prin
'i renumele 'i a
scandaloase adultere, silindu-m& s&-mi scim n mod *osnic 'i
nedemn augusta n&$i'are 'i s& m& metamorozez n 'arpe, oc,
pas&re, "ar& s&latic& 'i vit& comut&, cu toate acestea, amin
tindu-mi c& am inima un& 'i c& ai crescut pe m#inile mele, $i
voi ndeplini dorin$a, numai s& 'tii s& te ere'ti de rivalii t&i 'i cu
condi$ia de a te oliga, n cazul c#nd nt#mpl&tor s-ar ivi pe
p&m#nt vreo at& de o rar& rumuse$e, s& m& pl&te'ti prin
iuirea
Asteleigr&ind,
pentruporunce'te
aceast& ineacere a mea
lui 4ercur de acumID
s& ceme numaidec#t pe
to$i zeii n soor 'i totodat& s& le aduc& la cuno'tin$& c&, dac&
vreunul dintre nemuritori va lipsi, va avea s& pl&teasc& o
amend& de zece mii de sester$i. <e teama acestei amenzi,
am"teatrul ceresc se umplu numaidec#t, 'i /upiter, suindu-se pe
naltul s&u tron, roste'te urm&toarele Lei conscri'i, al c&ror
nume e trecut n lista 4uzelor F, cunoa'te$i &r& ndoial& cu to$ii
pe acest t#n&r 'i 'ti$i c& eu l-am crescut cu m#inile mele. >i
ine, ntotdeauna eu am socotit c& treuie s& se pun& r#u
n&c&ratelor porniri ale primei lui tinere$i. > mult& vreme de
c#nd zilnic e #r"t 'i s-a &cut de ocar& din cauza adulterelor 'i
tuturor lestem&$iilor sale. Kreau s& pun cap&t destr&&l&rilor lui
'i s& nr#nez aceste amoroase dezordini ale tinere$ii prin
lan$urile c&sniciei. >l 'i-a ales o at& c&reia i-a r&pit ecioria. ?&
"e a lui, s-o p&streze, s& ia de so$ie pe !sce 'i s& se ucure n
veci de iuirea eiIN Apoi, ntorc#ndu-'i a$a spre Kenus /ar tu,
"ica mea, i zise el, nu te ntrista. Bu te teme c& marea nole$e
a amiliei tale va " n*osit&, "indc& nu e vora de o leg&tur& cu o
1
9imeni n-a ştiut cine e tatăl lui &upidon. 'entru 6upiter, fiul fiicei sale 2enus e un fiu adoptiv.
2
5egea promulgată de împăratul !ugust în anul B î.0r. instituia pedepse aspre împotriva adulterului.
F
Muzele, în calitate de femei de litere, aveau în 1limp sarcina să înc%eie procesele-verbale, să ţină
registrele de stare civilă a zeilor, la fel ca censorii care întocmeau lista senatorilor. &ând absentau, aceştia
erau nevoiţi să plătească o amendă. 6upiter vorbeşte de parcă ar fi în senatul roman, unde li se zicea
senatorilor patres conscripti.
118
muritoare. >u voi staili condi$ii egale ntre so$i 'i astel
c&s&toria lor nu va " o mezalian$&, ci o c&s&torie legitim& 'i n
conormitate cu prevederile codului civilD. =i ndat& porunce'te
lui 4ercur s& g&seasc& pe !sce 'i s-o aduc& n cer. /upiter,
d#nd !scei o cup& cu amrozie, i zise ea, !sce, 'i "i
nemuritoare. Cupidon niciodat& nu se va desace din leg&turile
ce-l leag& de tine, c&s&toria voastr& va " etern&ID
Bumaidec#t
nunt&. !e patulse dentinde
onoarenera
a$a tuturor
culcat o splendid&
so$ul, str#ng#nd mas& de
la s#nul
s&u pe !sce, 'i n aceea'i pozi$ie /upiter cu lunona sa, apoi
to$i ceilal$i zei, dup& rangul lor. +ui /upiter, "re'te, i prezenta
cupa t#n&rul cioan 9animede, devenit paarnicul s&u, iar
ceilal$i zei erau servi$i de +ier 1. Kulcan preg&tea cina la
cuptoare. Horele mpurpurau totul cu tranda"ri 'i alte ori.
9ra$iile r&sp#ndeau miresme de alsam, 4uzele c#ntau cu glas
armonios. Apolo le acompania din lir&, iar Kenus e%ecut& un
dans plin dengra$ie
o orcestr& n tactulc#ntau
care 4uzele muziciinsale, n*ge#ndu-'i
cor, un satir din autsingur&
'i un
mic !an din uier. Astel, !sce trecu n mod legal su puterea
lui Cupidon 'i dup& nou& luni li se n&scu o "ic&, pe care o numim
Koluptatea2.
1
+iica lui 0elios şi soţia lui 5<cos, rege al 7ebei. 3a s-a purtat rău cu !ntiope, de care 5<cos se despărţise.
Mai târziu, fiii !ntiopei, !mp%ion şi =et%os, voind să-şi răzbune mama, au pus mâna pe ;irce, au dus-o pe
muntele &iteron, au legat-o de coarnele unui taur neîmblânzit care a ucis-o şi trupul i-a fost aruncat într-o
fântână, care de atunci poartă numele ei.
121
p&rin$ilor 'i rumosului meu logodnic, ce recuno'tin$& $i voi
purtaI Ce onoruri, ce ran& $i voi daI 4ai nt#i, $i voi $es&la ine
coama 'i o voi mpodoi eu ns&mi cu colierele mele virginaleJ $i
voi desp&r$i rumos p&rul ncre$it pe runte, 'i pe cel din coad&,
nc#lcit 'i aspru, pentru c& nu e niciodat& sp&lat 'i ngri*it, $i-l voi
piept&na 'i netezi cu cea mai mare gri*&. 8e voi mpodoi cu
coliere 'i nenum&rate ule1 de aur 'i vei str&luci, ca 'i cum ar "
pres&rate
n mi*loculpe tine
unei toate stelele
popula$ii deoerindu-$i
vesele, pe cer. 8ecu voim#na
plima n trium
mea, dintr-
o desag& de m&tase, migdale 'i alte lucruri dulci 'i gustoase, cu
care te voi ngr&'a, salvatorul meu, n "ecare zi. <ar n aar& de
aceste m#nc&ri alese, de aceast& des&v#r'it& odin& 'i de
ericirea ntregii tale vie$i, nu-$i va lipsi nici demnitatea, nici
gloria. C&ci voi perpetua amintirea prezentei mele nt#mpl&ri 'i
a ocrotirii divine printr-o m&rturie ve'nic& n vestiulul palatului
meu voi a'eza la loc de cinste un talou n care va "
reprezentat&
toat& lumea i uga noastr&
va asculta de acum.
povestea, 8oat& lumea
trec#nd-o l va
urma'ilor dinprivi,
gur&
n gur&, iar scrierile nv&$a$ilor vor transmite de-a lungul
veacurilor naiva nt#mplare a /inerei rin0ese fugind din
cati'itate călare e un măgar. 8u nsu$i vei " pus printre vecile
minuni 'i, mul$umit& acestei aventuri adev&rate, vom crede c&
!ri%us2 a trecut marea pe un erec, Arion F a c#rmuit un del"n
'i >uropa 3 un taur. <ar dac& /upiter a mugit cu adev&rat, su
cipul unui ou, poate c& 'i n m&garul meu se ascunde vreo
taina, "e un cip de om, "e o a$& de zeu.
n timp ce t#n&ra at& repeta nencetat aceste vore, 'i n
&g&duielile ei amesteca dese suspine, a*unser&m la o r&sp#ntie.
Acolo, apuc#ndu-m& de c&p&stru, ea se silea din toate puterile
s& m& ac& s-o iau /a dreapta, pentru c& pe acolo era drumul
care ducea la p&rin$ii s&i. <ar eu care 'tiam c& t#larii plecaser&
1
>ule sau amulete prinse de gâtul unui animal, ca semn de recunoaştere.
2
3rou beoţian, fiu al lui !t%amas, rege al 7ebei, şi al 9ep%elei. ara fiind bântuită de foamete, '%rius era
gata să fie
pe care sacrificat
i-l dăduse lui =eus
9ep%ele şi împreună cu sora în
trecu din 3uropa sa!sia,
0ele,peste
dar izbuti să fugă călare pe un berbec cu lâna de aur,
0elespont.
F
'oet liric grec )sfârşitul secolului al 266-lea şi începutul secolului 26-lea î.0r.*, născut în insula 5esbos. !
trăit la curtea lui 'eriandru, tiranul &orintului. Într-una din călătoriile sale, fiind pe punctul de a fi aruncat în
mare de corăbieri, i se îngăduie să cânte pentru ultima oară din liră. En delfin, atras de cântecele sale, îl
salvează din mi$locul valurilor şi-l poartă în spinare până la capul 7enara.
3
+iica lui '%oeni sau a lui !genor, rege al +eniciei şi soră a lui &admus. Într-o zi, pe când se plimba cu
prietenele ei pe ţărmul mării, a fost răpită de =eus care se metamorfozase în taur. 7recând marea cu ea în
spinare, a dus-o în insula &reta.
122
tocmai n aceast& direc$ie dup& prada r&mas&, m& mpotriveam
cu nd&r&tnicieJ 'i "indc& nu puteam gr&i, iat& ce o ntream n
g#ndul meu Ce aci, nenorocit& at&, ce aciG <e ce alergi a'a
de zorit& la moarteG <e ce $ii s-o g&se'ti cu picioarele meleG
C&ci nu vei pieri numai tu, ci m& vei pierde 'i pe mine.D
n timp ce "ecare din noi se nc&p&$#na s& apuce n direc$ie
opus&, ca 'i cum ne-am " luptat ntr-un proces de otare pentru
dreptul
a$& cu de proprietate
t#larii asupra
nc&rca$i vreunui
cu prada lor. teren, ne pomenim
+a lumina a$& n
lunii ei ne-au
recunoscut nc& de departe 'i ne salutar& cu r#sete
at*ocoritoare. @nul din and& ni se adres& astel
<ar unde v& duce$i a'a gr&i$i, noapteaG +a aceast& or&
t#rzie, nu v& e ric& de sta"i 1 'i de duurile rele ale nop$iiG ?au
poate, preacinstita mea at&, alergi a'a de gr&it& ca s&-$i
vizitezi p&rin$ii pe uri'G n acest caz, vom avea gri*& s& nu "i
singur& 'i-$i vom ar&ta un drum mai scurt pentru a a*unge la ai
t&iInso$ind cuvintele de gest, puse m#na pe c&p&strul meu 'i m&
ntoarse napoi, &r& s& m& scuteasc& ns& de oi'nuitele lovituri
pe care mi le c&ra cu o m&ciuc& noduroas& pe care o avea la el.
Atunci, 'tiind c&, cu toat& mpotrivirea mea, eram din nou m#nat
la o moarte sigur&, mi-aduc aminte de copita care m& durea 'i
ncep s& 'ciop&tez, scutur#nd din cap.
/ac&, zise cel care m& ntoarse din drum, iar ncepi s& stai la
g#nduri 'i s& te datiniG CumI !r&p&ditele astea de picioare ale
tale pot s& ug& 'i nu 'tiu s& umleG <ar mai adineauri ntreceai
n iu$eal& pe naripatul !egasI
n timp ce acest inevoitor tovar&' glumea astel cu mine,
scutur#ndu-'i deasupra mea ciomagul, a*unser&m la prima
mpre*muire a vizuinii lor, unde g&sir&m at#rnat& de o ramur& a
unui ciparos nalt pe &tr#na aceea, care se sp#nzurase. >i o
dezlegar& ndat& 'i, &r& s&-i scoat& unia de care at#rna, o
aruncar& n undul unei pr&p&stii. Apoi, leg#nd coz& pe t#n&ra
at&, se n&pustesc ca ni'te lupi &m#nzi asupra cinei pe care, n
zelul s&u postum, o preparase nenorocita &tr#n&.
!e c#nd ngi$eau cu o nepotolit& l&comie tot ce era pe mas&,
ncep s& cizuiasc& ntre ei cum s& ne pedepseasc& 'i cum s&
se r&zune pe noi. Ca n orice adunare urtunoas&, p&rerile erau
mp&r$ite unul cerea ca t#n&ra at& s& "e ars& de vie, altul
1
În srcinal Mani ? sufletele rudelor decedate.
123
sus$inea s& "e aruncat& "arelor, un al treilea s& "e sp#nzurat&
pe cruce, al patrulea s& i se smulg& carnea de pe ea cu
instrumentele de tortur&. ?igur ns& e aptul c& to$i erau pentru
pedeapsa cu moartea, indierent de elul ei. Atunci unul din
t#lari, dup& ce lini'ti tumultul, le vori astel n cuvinte potolite
Bu convine nici principiilor andei noastre, nici l#nde$ii
"ec&ruia dintre noi, nici ciar modera$iei mele s& ng&dui o
cruzime care
gre'elii. Bu v&ar " e%agerat
mai g#ndi$i la de mare
"are, 'i ar dep&'i
la cruce, gravitatea
la &c&ri, la torturi 'i
nu "$i ciar a'a de gr&i$i s-o condamna$i la ntunericul unei
mor$i pripite. Asculta$i-m& deci pe mine 'i d&rui$i via$a acestei
tinere, dar via$a pe care o merita. <esigur, v& aduce$i aminte ce
a$i ot&r#t mai demult n privin$a acestui m&gar, ntotdeauna
lene', dar m#nc&cios &r& perece, care mai adineauri se
pre&cea c& 'cioap&t& 'i s-a &cut complice 'i slu*itor al ugii
tinerei ete. !ropun deci ca m#ine s&-l ucide$i, s&-l goli$i de toate
m&runtaiele
t#n&r& pe care'i s&ne-a
coase$i, goal&, n
preerat-o p#ntecele
nou&, astel lui pe aceast&
nc#t aar& s&-i
r&m#n& numai a$a, iar restul trupului s&-i "e ncis, ca ntr-o
ncisoare, n acest animal, pe care apoi, s&-l e%pune$i, a'a
umplut 'i cusut, n v#rul unei st#nci, n &taia razelor arz&toare
ale soarelui. Astel, am#ndoi vor sueri pedeapsa pe care cu
drept cuv#nt le-a$i ot&r#t-o m&garul va avea moartea pe care
de mult a meritat-o, iar ata va sim$i mu'c&turile "arelor
s&latice, c#nd viermii i vor devora trupul, cinul ocului, c#nd
soarele cu preaputernica lui ar'i$& va aprinde p#ntecele
animalului 'i agonia sp#nzur&toarei, c#nd c#inii 'i vulturii i vor
smulge cele mai ascunse m&runtaie. 4ai pune$i la num&r 'i
celelalte suerin$e 'i dureri. Kie, ea va locui n p#ntecele unui
animal mortJ un miros ngrozitor i va neca n&rile 'i o suoc& 'i,
mult timp lipsit& de ran&, se va topi ncet n cinurile mortale
ale oamei &r& s& ai& cel pu$in m#inile liere ca s&-'i ac&
seamaI
<up& ce termin& astel de vorit, to$i primir& n unanimitate
aceast& propunere. =i eu, care o auzisem cu urecile mele at#t
de lungi, ce mai avea am altceva de &cut dec#t s&-mi *elesc
cadavrul meu de m#ineG
124
CARTEA A APTEA
ndat& ce, dup& risipirea ntunericului, a nceput s& se crape
de ziu& 'i carul str&lucitor al soarelui a luminat ntreaga "re, a
mai sosit unul din anda t#larilor, ceea ce se putea vedea u'or
dup& cipul prietenos n care to$i se salutar&. >l se a'ez& ciar
la intrarea pe'terii 'i, dup& ce se odini pu$in, c&ci aia mai
respira, iat& ce ve'ti aduse tovar&'ilor s&i
n ce prive'te casa lui 4ilo din Hpata, pe care noi am
*euit-o de cur#nd, gri*ile noastre s-au risipit 'i de aici nainte
putem " &r& nicio team&. !reavite*ii mei prieteni, dup& ce voi v-
a$i ntors n ta&ra noastr& nc&rca$i cu toat& prada, eu m-am
amestecat n grupurile pe care le orma poporul 'i, pre &c#ndu-
m& c& sunt m#nit 'i revoltat, c&utam s& au ce se va ot&r cu
privire la ancetarea nt#mpl&rii, dac& voiau s& ac& cercet&ri
pentru aarea t#larilor 'i p#n& la ce punct le vor mpinge, c&ci
voiam s& v& aduc totul la cuno'tin$&, a'a precum mi-a$i
poruncit. <up& indicii care n aar& de orice ndoial& p&reau a "
adev&rate, toat& lumea &nuia pe un oarecare +ucius 'i el era
ar&tat ca autor v&dit al acestei ndr&zne$e lovituri. ?e spunea c&
n ultimele zile acest individ, cu a*utorul unei alse scrisori de
recomandare 'i d#ndu-se drept om cinstit, reu'ise s& c#'tige
a'a tratase
'i-l de multcaun&voin$a lui 4ilo,
pe un prieten nc#t
intim, acesta l primise
c& r&m#n#nd n gazd&
mai multe zile
n casa lui 'i seduc#ndu-i servitoarea printr-o iuire pre&cut&,
cercetase de aproape ncuietorile u'ilor 'i c&utase s& ae ciar
locul unde 4ilo avea oiceiul s&-'i ascund& tot avutul. =i ca o
pro& oarte gr&itoare a vinov&$iei sale, se scotea n eviden$&
aptul c& n aceea'i noapte ciar, e%act n clipa urtului, acest
+ucius disp&ruse, iar de atunci nu se mai ar&tase pe nic&ieriJ c&
pentru a ugi mai repede, c#t mai departe cu putin$&, 'i a sc&pa
de ceicu
luase ce-l
el urm&reau, 'i procurase
calul s&u al, pe care deu'or mi*locul
oicei umladec&lare.
ug& 'i<e
c&
altel, ad&ug& el, servitorul acestui +ucius usese g&sit acas& 'i
magistra$ii, n speran$& c& el va dest&inui planurile criminale ale
st&p#nului s&u, l aruncaser& n ncisoarea ora'uluiJ dar de'i.
Ciar a doua zi, el usese supus la mai multe cazne 'i ciop#r$it
p#n& aproape de moarte, nu &cu nicio m&rturisire de acest el.
125
8otu'i, un mare num&r de agen$i acoperi$i ur& trimi'i n $ara 1
acestui +ucius, ca s& caute pe vinovat 'i s&-l dea pe m#na
*usti$iei.
!e c#nd o$ul povestea acestea, eu, compar#nd starea mea
de mai nainte cu nenorocirea prezent&, 'i timpul c#nd eram
acel +ucius, a'a de ericit, cu timpul de a$&, c#nd nu eram dec#t
un m&gar nenorocit, otam din ad#ncul inimii. =i m& g#ndeam n
sinea meavremuri
dep&rtate c& nu 'i-au
&r& ncipuit
temei vecii n$elep$i <estinul
'i reprezentat din celecamai
pe
un or 'i de-a dreptul lipsit de oci. C&ci el ntotdeauna acord&
avorurile sale celor r&i 'i nevrednici 'i nu e niciodat& condus de
*udecat&, c#nd alege pe vreunul dintre muritori. a mai degra&
s&l&'luie'te la aceia de care ar treui s& ug& c#t mai departe,
dac& ar vedea limpede 'i, ceea ce e mai scandalos, e c& el
acord& onoruri la nt#mplare 'i ciar opuse acelora de care ne
ucur&m, astel nc#t un o$ se &le'te cu renumele de om
cinstit 'i omul cel
celor vinova$i. mai nevinovat,
n s#r'it eu, care, dimpotriv&, e #r"tlovitur&
printr-o nemiloas& de guraa
acestei divinit&$i, luasem cipul unui animal, al celui mai de
r#nd patruped, eu, a c&rui nenorocire, cu drept cuv#nt, ar "
st#rnit durerea 'i mila celui mai mpietrit du'man, m& vedeam
acuzat de t#l&rie n pagua unei gazde at#t de iuite, crim&
care ar " meritat s& "e numit& nu urt, ci mai degra& paricid 2.
=i cu toate acestea eu nu puteam s&-mi ap&r cauza sau s&
rostesc m&car un cuv#nt de t&g&duire.
n s#r'it, ca s& nu par& c& t&cerea mea se datoreaz&
remu'c&rilor 'i c& e o m&rturisire a ngrozitoarei crime de care
eram nvinuit, pierz#nd orice r&dare, am vrut s& strig numai
at#t Bu, nu sunt vinovatI 11. !rimul cuv#nt, n adev&r am
reu'it s&-l strig, n mai multe r#nduri, e%trem de tare, dar pe
celelalte, n-a ost cip s& le rostesc. 4-am oprit deci la prima
vor& 'i n-am putut dec#t s& strig de mai multe ori nu, nuN, cu
toat& osteneala ce-mi d&deam a suci 'i rotun*i n tot cipul
marile mele uze care at#rnau n *os. <ar de ce s& m& mai pl#ng
de cruzimea ?oartei, c#nd ea nu se ru'inase s& m& supun& la
aceea'i roie, la acela'i *ug cu calul, care se supusese
poruncilor mele 'i m& purtase n spinareG
1
'rin țară !puleius înţelege ora-ul.
2
2iolarea ospitalităţii, pentru 5ucius, e un paricid, adică cea mai monstruoasă crimă. 5egăturile cvasi-
religioase ale ospitalităţii îl obligau pe 5ucius să aibă faţă de Milo, gazda sa, sentimente de pietate filială.
126
!e c#nd oscilam n mi*locul acestei agita$ii suete'ti, un g#nd
cu mult mai nsemnat mi r&s&ri n minte mi amintii c& o$ii
ot&r#ser& s& m& *erteasc& manilor tinerei ete 'i, uit#ndu-m&
nencetat la p#ntecele meu, m& 'i vedeam d#nd na'tere acestei
nenorocite.
Atunci, cel care adusese alsa acuza$ie mpotriva mea scoase
o mie de monede de aur pe care le ascunsese n c&ptu'eala
ainei, urate,
care, dat& "inddup& cum
cinstea lui,spunea el, de
le aducea n la dieri$i
caseta c&l&toriApoi,
comun&. 'i pecu
o deoseit& gri*&, ncepu s& se intereseze de s&n&tatea
tovar&'ilor lui. C#nd a& c& unii dintre ei, 'i nc& cei mai vite*i,
'i-au g&sit moartea n mpre*ur&ri dierite, e drept, dar to$i cu un
egal cura*, i s&tui s& lase deocamdat& drumurile n pace, s&
nceteze orice atac, s& nu se mai ocupe dec#t de nrolarea de
oameni noi 'i de recrutarea de tineri, pentru a umple golurile
vecii ande 'i a readuce vecea coort& r&zoinic& n starea ei
de
prinmai nainte.
teroare, iar Cei
cei care
care se
se mpotrivesc ar putea
arat& inevoitori pot "" atra'i
constr#n'i
prin
recompense, 'i mul$i ar renun$a ucuros la o via$& *osnic& 'i
servil& 'i ar preera s& mr&$i'eze via$a noastr&, care e tot a'a
de neat#rnat& ca 'i aceea a regilor.
Apoi, continu& el, acum c#teva zile a nt#lnit un t#n&r de o
statur& uria'&, nespus de puternic 'i ndem#natic 'i prin
saturile sale n cele din urm& l-a convins s&-'i ntreuin$eze mai
cu olos m#inile-i amor$ite de o ndelungat& tr#nd&vie.
olose'te-te, c#t e posiil, i-am spus eu, de o s&n&tate a'a de
noritoare, 'i nu ntinde o m#n& zdrav&n& pentru a cere de
poman&, ci mai degra& deprind-o s& scoat& aurID
Aceste cuvinte au primit aproarea tuturor 'i s-a decis ca
t#n&rul despre care usese vora s& "e admis 'i s& se caute 'i
al$i oameni pentru ntregirea andei. Atunci o$ul ie'i
numaidec#t 'i, dup& ce r&mase c#teva clipe aar&, se ntoarse
cu un t#n&r de o statur& cu adev&rat gigantic&, cu care nu 'tiu
dac& vreunul din cei de a$& s-ar " putut compara, c&ci, n aar&
de m&rimea nemaipomenit& a trupului, i ntrecea pe to$i cu
n&l$imea capului, 'i cu toate acestea aia atunci ncepeau s&-i
ias& primele tuleie de ar& n ora*i. >ra numai pe *um&tate
mr&cat cu o zdrean$& de ain&, &cut& din tot elul de petice,
r&u cusute mpreun&, 'i care numai cu mare greutate reu'eau
s&-i acopere largul lui piept 'i p#ntecu-i acoperit de un strat
127
gros.
/ntr#nd n&untru astel mr&cat, zise
K& salut, prote*a$i ai viteazului 4arte 1, 'i din aceast& zi
credincio'ii mei tovar&'i de arme, primi$i-m& n r#ndurile voastre
cu aceea'i un&voin$& cu care 'i eu vin la voi, c&ci sunt un om
cura*os 'i de ac$iune, mai ucuros s&-mi e%pun trupul la r&ni
dec#t s& primesc n m#n& partea mea de aur 'i, n a$a mor$ii de
care se tem'i at#$ia
sunt s&rac al$ii, devin
un nenorocit 'i s&mai
nu cutez&tor. ?& nu crede$i
*udeca$i valoarea c&
mea dup&
aceste zdren$e. C&ci eu am ost 'eul unei ande oarte
cutez&toare 'i am pustiit n lung 'i-n lat toat& 4acedonia. >u
sunt Haemus, din 8racia, vestitul t#lar, la al c&rui nume
provincii ntregi tremur& de spaim&. 8at&l meu a ost 8eron 2, 'i
el un o$ celeru. Hr&nit cu s#nge omenesc, crescut ciar n
r#ndurile andei sale, eu am ost mo'tenitorul 'i rivalul vite*iei
p&rinte'ti. <ar, ntr-un scurt r&stimp, am pierdut toat& mul$imea
de odinioar&
og&$ie. n aadev&r,
vite*ilor ntr-o
mei camarazi
noapte, 'ispre
nes#r'it de marea-mi
nenorocirea mea,
atacasem pe un ost administrator al veniturilor mp&ratului cu
rangul de 200 000 de sester$i F, destituit din slu*&, n urma unei
crude soarte. <ar ca s& pute$i cunoa'te mai ine aceast&
nt#mplare, am s& iau lucrurile ceva mai dinainte.
>ra la curtea Cezarului un &rat ilustru 'i oarte nsemnat
prin numeroasele lui unc$ii, pe care nsu'i mp&ratul l aprecia n
cip cu totul deoseit. <ar viclenele acuza$ii ale unor r&uvoitori,
pornite mpotriva lui de o eroce gelozie, l aruncar& n e%il. ns&
so$ia sa, !lotina, o emeie de o rar& "delitate 'i de o virtute &r&
seam&n 'i care prin na'terea celui de-al zecelea copil i
consolidase amilia, respinse cu dispre$ pl&cerile 'i lu%ul ora'ului
pentru a-l nso$i n surgiunul s&u 'i a-i " tovar&'& de
nenorocire. >a 'i t&ie p&rul, se mr&c& n aine &r&te'ti, 'i
n&'ur& mi*locul cu mai multe cing&tori pline cu monede de aur
'i cu cele mai pre$ioase coliere 'i, cura*oas& ciar n mi*locul
solda$ilor care-i escortau cu s&iile trase din teac&, mp&rt&'ea
toate prime*diile so$ului s&u 'i, vegind nencetat asupra vie$ii
1
7âl%arii cărora li se adresează tânărul erau organizaţi ca nişte soldaţi, depuneau $urământ şi cântau imnuri
în cinstea zeului Marte, protectorul lor, căruia îi aduceau şi $ertfe.
2
ero )fiară sălbatică* şi /aemus )sânge* ? nume derivate din greceşte, foarte potrivite briganzilor.
F
!ceşti administratori, numiţi procuratores 0aesaris, guvernau provinciile aparţinând împăratului şi
încasau veniturile sale personale. 'rocuratorii imperiali erau ierar%izaţi după solda care o primeau, /NN NNN
de sesterţi fiind una din treptele maime.
128
lui, ndura cu un cura* &r&tesc cele mai mari 'i mai necurmate
necazuri.
n s#r'it, dup& ce ndur& nenum&ratele greut&$i ale drumului
'i dup& spaimele prin care trecuse pe mare, e%ilatul se ndrepta
spre insula Lacntus 1, vremelnicul domiciliu pe care i-l
ot&r#se nenduplecata voin$& a soartei. >l dearcase tocmai pe
$&rmul de la Actium, pe unde noi umlam dup& prad&, de la
ie'irea
Cum noastr&
noapteadinera4acedonia.
oarte naintat&, toat& lumea din coraie, ca
s& scape de valurile m&rii, se culcase ntr-un mic an oarte
apropiat de coast& 'i de vas. 8&&r#m asupra lor 'i *euim totul,
dar c#nd s& ne retragem, ne v&zur&m n a$a unei mari prime*dii,
c&ci la primul zgomot pe care-l auzi la u'&, !lotina se repezi n
mi*locul od&ii 'i, cu strig&tele ei nencetate, puse toat& casa n
mi'care, cem#nd pe nume solda$ii, servitorii, 'i strig#nd pe to$i
vecinii s& le vin& n a*utor. =i numai mul$umit& spaimei tuturor
acestor oameni,
lor, am putut care
s& ne st&teau&r&
retragem ascun'i 'i tremurau
pierderi grele. pentru via$a
<ar n cur#nd aceast& admirail& emeie (c&ci treuie s&
spunem adev&rul), de un devotament &r& e%emplu, c#'tig&
un&voin$a tuturor prin noila sa purtare 'i, prezent#nd
mp&ratului divin o cerere, o$inu granica cemare a so$ului
s&u 'i &g&duiala unei depline r&zun&ri pentru lovitura noastr&.
n s#r'it, Cezarul voi ca anda t#larului Haemus s& nu mai
e%iste 'i ea u numaidec#t nimicit& at#t e de puternic& cea mai
nensemnat& voin$& a unui mare mp&ratI ntr-adev&r, toat&
anda mea "ind urm&rit& de o companie de solda$i cu steagul
#l#ind, n cele din urm& u nimicit& 'i t&iat& n uc&$i. ?ingur
eu, ascunz#ndu-m& cu mare greutate, am sc&pat de c&scata
gur& a /nernului n cipul urm&tor. mr&cat cu o rocie
emeiasc& norat&, cu numeroase cute lungi 'i moi, mi-am pus
n picioare ni'te panto" ali 'i su$iri, cum poart& emeile 'i
ascuns astel su aceast& n&$i'are a se%ului sla 'i coco$at pe
un m&gar nc&rcat cu snopi de orz, am trecut printre r#ndurile
solda$ilor amenin$&tori. Ace'tia, crez#nd c& sunt vreo p&zitoare
de m&gari, m& l&sar& s& trec n deplin& liertate, mai ales c&
ora*ii mei, atunci &r& ar&, erau moi 'i str&lucitori ca ai unui
copil.
Cu toate acestea, eu n-am &cut de ocar& gloria tat&lui meu,
1
!stăzi =ante. În timpul 6mperiului era frecventă eilarea pe o insulă a celor căzuţi în dizgraţie.
129
nici cura*ul propriu. <e'i eram n apropierea s&iilor du'mane 'i
numai pe *um&tate lini'tit, singur 'i gra$ie degiz&rii mele, am
atacat mai multe conacuri 'i a'ez&ri nt&rite 'i am adunat
aceast& mic& sum& de ani de drum. =i desceindu-'i
numaidec#t zdren$ele, arunc& su ocii lor dou& mii de monede
de aur. /at&, zise el, un mic dar, sau mai cur#nd zestrea pe
care ucuros o aduc andei voastre. inen$eles, dac& primi$i,
m& oerns&aur
preace "usclipitor
'eul vostru oarte
pietrele credincios
acestei 'i n cur#nd voi
locuin$e.
&r& nt#rziere, &r& nicio 'ov&ire, t#larii, cu toate voturile, i
oer& n unanimitate 'e"a 'i-i aduc un ve'm#nt destul de
elegant ca s& se mrace. ?c&pat de zdren$ele n care p#n&
atunci ascunsese at#ta og&$ie, noul 'e, astel prescimat, i
s&rut& pe to$i pe r#nd, apoi, "ind a'ezat la mas& pe patul de
onoare, se inaugureaz& instalarea lui printr-un mare osp&$, unde
se ea din el'ug.
a&Atunci, dintinerei
de uga conversa$iile
ete, descimate dintr-o
a*utorul ce-i parte purt#nd-o
d&dusem 'i din alta,nel
spinare 'i de groaznica moarte ce ne a'tepta pe am#ndoi.
ntre#nd n ce loc era prizoniera, ceru s& "e dus acolo 'i, c#nd
o v&zu legat& cu lan$uri, se ntoarse cu un aer de nemul$umire 'i
de dezaproare.
ntr-adev&r, vore'te el, eu nu sunt nici ciar a'a de lipsit
de *udecat&, nici a'a de nesocotit ca s& m& opun ot&r#rii
voastre, dar n-a' putea ndura cinurile unei con'tiin$e at#t de
vinovate, dac& v-a' ascunde ceea ce mi se pare mie mai
olositor. 4ai nt#i, n interesul vostru, v& cer s&-mi acorda$i
toat& ncrederea 'i, dac& propunerea mea nu v& convine, ve$i
putea s& v& ntoarce$i din nou la m&gar. >u ns& cred c& t#larii,
cel pu$in aceia dintre ei care se pretind cu *udecat&, nu treuie
s& pun& nimic mai presus de c#'tig, nici ciar r&zunarea, care
adeseori e tot at#t de p&guitoare 'i lor 'i altora. Astel deci,
dac& ve$i l&sa pe aceast& t#n&r& at& s& moar& n oitul
m&garului, nu ve$i avea alt c#'tig aar& de mul$umirea c& a$i
&cut-o s& simt& m#nia voastr&. >i ine, eu socotesc c& treuie
s-o duce$i undeva, n vreun ora', 'i s-o vinde$i, "indc& o at& de
v#rsta ei se va putea vinde u'or 'i cu pre$ mare. <e mult, eu
cunosc personal ni'te negustori de emei, dintre care unul, a'a
cred, ar putea s& dea singur o mare sum& de ani, dup& cum se
'i cuvine pentru o prizonier& de un neam a'a de ilustruJ el o va
130
arunca n vreun lupanar, de unde nu va mai putea ugi, cum a
mai ncercat s-o ac&. =i mai mult, c#nd ea va " ost silit& la
aceast& ru'inoas& meserie, crede$i voi c& nu ve$i " ndea*uns de
r&zuna$iG >u v& dau aceast& p&rere cu toat& sinceritatea 'i
sunt convins c& e cea mai un&, dar voi sunte$i st&p#ni pe
ot&r#rile voastre 'i pe ceea ce v& apar$ineI
Astel, &c#ndu-se ap&r&torul casei de ani a t#larilor, el
pleda
tinereicauza
ete 'inoastr& 'i devenea
al m&garului. salvatorul vrednic
<ar delierarea delung&,
lor a ost laud&'ial
ncetineala ce puneau n luarea unei ot&r#ri mi tortura inima,
a mai mult, punea cap&t nenorocitei mele vie$i. n cele din
urm&, c&z#nd la nvoial&, ei se al&turar& p&rerii t#larului nou-
venit 'i numaidec#t o dezlegar& pe t#n&ra at& din leg&turile ei.
<e altel, ndat& ce ea l-a z&rit pe t#n&rul 'e 'i ndat& ce l-a
auzit vorind de locuri de desr#u 'i de patroni de ordeluri, a
nceput s& r#d& 'i s& arate prin gesturi o at#t de mare ucurie,
nc#t eu, v&z#nd
pe t#n&rul o t#n&r& ecioar&
ei pretendent care se opre&cea
'i c& regret& c& iue'te
cast& c&s&torie,
sim$indu-se deodat& a'a de nveselit& numai la singurul nume al
viciului 'i al cuiului s&u dezgust&tor, cu drept cuv#nt m-am
crezut ndrept&$it s& acuz tot se%ul ei. Astel purtarea 'i cinstea
tuturor emeilor erau supuse iciuirii unui m&gar.
Atunci t#n&rul acela, lu#nd din nou cuv#ntul, zise
<e ce nu oerim noi un sacri"ciu zeului 4arte, 8ovar&'ul 1
nostru, ca s& ne a*ute s-o vindem pe aceast& at& 'i n acela'i
timp s& recrut&m noi ortaciG <ar, dup& cum v&d, nu avem niciun
animal de sacri"cat, nici ciar destul vin pentru a ea dup&
pota inimii. >i ine, da$i-mi zece tovar&'i, nu-mi treuie mai
mul$i pentru a ataca t#rgu'orul cel mai apropiat, 'i v& procur ce
ne treuie pentru a ace un adev&rat osp&$ de preo$i ?alieni.
<up& plecarea lui, ceilal$i ac un oc mare 'i ridic& zeului
4arte un altar din razde de p&m#nt acoperit cu iar&.
!u$in dup& aceea, cei pleca$i dup& prad& se ntorc aduc#nd
urduuri pline cu vin 'i m#n#nd naintea lor o turm& de
animale. <in acestea aleg un $ap mare, &tr#n 'i cu p&rul
z#rlit, 'i-l *ertesc lui 4arte, 8ovar&'ul 'i nso$itorul 2 lor. ndat&
se preg&te'te un copios osp&$ 'i cu acest prile* str&inul ia din
1
În srcinal 0omes, epitet devenit nume propriu pentru unele divinităţi de obârşie îndeobşte orientală.
2
7etual 1ecator, alt epitet al lui Marte, plăsmuit de povestitor şi alăturat celui de 0omes, fără ca ele să fi
fost obiectul unui cult oficial.
131
nou cuv#ntul
Ke$i vedea, le spuse el, c& eu sunt un 'e neoosit nu
numai n e%pedi$ii 'i t#l&rii, ci 'i atunci c#nd e vora de
pl&cerile voastreI
=i, apuc#ndu-se de lucru, cu o mare u'urin$&, ace toat&
treaa repede 'i cu pricepere. 4&tur&, pune masa, rige carnea,
g&te'te 'i potrive'te por$iile, serve'te la mas& cu elegan$&, dar
mai ales pe
i neac& av#nd
to$i gri*& s&<in
n vin. le umple
c#nd nntruna p#ntecoasele
c#nd, totu'i, paare
su cuv#nt c&
se duce s& caute ceva treuitor serviciului, el vizita mereu pe
t#n&ra at& 'i-i oerea voios por$ii de m#ncare luate de la mas&
pe uri' 'i cupe de vin, din care gustase el mai nainte. >a
primea totul cu mare pot& 'i uneori, c#nd el voia s&-i dea o
s&turare, ea i-o ntorcea ndat& cu o dragoste egal&. +ucrul
acesta nu-mi pl&cea deloc. Kai, u'uratic& at&, mi ziceam eu, ai
uitat de c&s&toria ta 'i de t#n&rul de care erai legat& printr-o
iuire
cunosc,mp&rt&'it&G
dar cu care!reeri tu acelui
te-au unit noil
p&rin$ii t&i,&rat pe care eu nu-l
un v#ntur&-lume, un
andit cu m#inile p&tate de s#ngeG =i nu te mustr& con'tiin$aG
n s#r'it, c&lc#nd n picioare dragostea ta, $i ace pl&cere s& te
dedai desr#ului n mi*locul acestor l&ncii 'i s&iiG =i ce se va
nt#mpla dac& ceilal$i t#lari, ntr-un cip sau altul, vor sim$i c&
sunte$i n$ele'iG B-ai s& te ntorci din nou la m&garG =i mie n-ai
s&-mi preg&te'ti pentru a doua oar& moarteaG n adev&r, te *oci
cu pielea altuiaID
!e c#nd, ca un adev&rat scopant 1, i aduceam, n mine
nsumi, cu cea mai mare indignare, aceste nedrepte nvinuiri,
din c#teva cuvinte cu dou& n$elesuri, dar nu greu de priceput
pentru un m&gar inteligent, n$elesei c& t#n&rul nu era Haemus,
vestitul t#lar, ci 8lepolemus 2, logodnicul tinerei noastre ete. n
adev&r, conversa$ia lor prelungindu-se, ei vorir& pu$in mai tare,
&r& s& ia n seam& prezen$a mea, ca 'i cum a' " ost mort
Cura*, preadulcea mea Carite, i spunea el, c&ci n cur#nd
pe to$i ace'ti t#lari, du'manii t&i, i vei avea prizonieriI =i cu o
mai mare st&ruin$&, el le d&dea de &ut vin neamestecat cu ap&,
dar pu$in nc&lzit 'i, cu toate c& erau door#$i de muiare 'i
ame$i$i de &utur&, el care nu pusese vinul pe lim&, nu nceta
de a le pune n m#ini cu de-a sila cupele pline 'i mie, z&u, mi
1
;elator sau calomniator ipocrit, aducând învinuiri nefondate.
2
În elină8 &el-care-îndură-bine-războiul.
132
d&dea de &nuit c& amesteca n ele vreo doctorie adormitoare.
C#nd n s#r'it to$i, p#n& la unul, z&ceau ngropa$i n vin, la
dispozi$ia oricui ar " voit s& scape de ei, el, &r& cea mai mic&
greutate, i-a cetluit c#t mai str#ns cu putin$&, leg#ndu-i edele',
dup& pota sa 'i, cu t#n&ra at& urcat& n spinarea mea, a pornit
spre ora'ul ei.
ndat& ce ne-am apropiat, toat& cetatea a ie'it s& vad& acest
spectacol mult dorit.
clien$ii1, avori$ii naintea
'i servitorii, to$i lor alergar& p&rin$ii,
cu mul$umirea rudele,
zugr&vit& pe
a$&, to$i plini de ucurie era un alai de &ra$i 'i emei de toate
v#rstele 'i, *ur pe Hercule, o ecioar& purtat& n trium pe un
m&gar era un spectacol nemaiv&zut 'i vrednic de transmis
posterit&$ii. n s#r'it, ciar 'i eu eram mai voios 'i, ca s& nu ac
not& discordant&, ca un str&in n mpre*urarea de a$&, mi-am
lungit urecile, mi-am umat n&rile 'i am nceput s& zier at#t
de puternic, de-ai " crezut c& se aud uuituri de tunet.
8#n&ra
mama ei iat& usese
d&dur& dus&
toate n camera
ngri*irile sa de culcare,
cuvenite. !e mineunde
ns&,tat&l
urmat'i
de o mare mul$ime de cet&$eni 'i de animale de povar&,
8lepolemus m-a ntors nent#rziat napoi 'i nu mi-a p&rut r&u
deloc, c&ci, n aar& de oi'nuita mea curiozitate, n acel
moment doream s& "u de a$& la arestarea andi$ilor. !e ei ntr-
adev&r i-am g&sit nc& mai nl&n$ui$i de vin dec#t de r#ngii.
?cotocind pe'tera 'i lu#nd tot ce era n ea, ei au nc&rcat n
spinarea noastr& aurul, argintul 'i alte oiecte pre$ioase, iar pe
t#lari, pe unii rostogolindu-i, a'a lega$i cum erau, p#n& n
marginea st#ncilor din apropiere, i-au azv#rlit n pr&pastie, iar
pe al$ii, decapit#ndu-i cu propriile lor s&ii, i-au l&sat pe loc.
<up& e%ecu$ie, ne-am ntors n ora' veseli 'i erici$i. Aceast&
imens& og&$ie a ost depus& n tezaurul pulic 'i 8lepolemus se
c&s&tori, dup& lege, cu t#n&ra at& pe care o recucerise. <in acel
moment, t#n&ra so$ie, care m& numea salvatorul ei, avea cea
mai mare gri*& s& am m#ncare din el'ug 'i tot ce-mi treuia.
Ciar n ziua nun$ii, ea porunci s& mi se umple ieslea p#n& sus
cu orz 'i s& mi se dea at#ta #n c#t ar " ost de a*uns pentru o
1
3rau devotaţii unei familii sau ai unui patron. Între ei eista o strânsă dependenţă şi aveau unii faţă de alţii
anumite obligaţii. &lientul era dator să a$ute pe patron cu bani, să-l spri$ine în alegeri etc., iar patronul
trebuia să-l apere pe client în toate împre$urările şi mai ales în faţa $ustiţiei. ;e asemenea, nu le era îngăduit
să pornească procese între ei.
133
c&mil& actrian&2. =i cu toate acestea, puteam eu s& nu lestem
ngrozitor, dar cu toat& dreptatea, pe acea otis, care m&
pre&cuse n m&gar 'i nu n c#ine, mai ales c#nd vedeam to$i
dul&ii casei ndop#ndu-se 'i gituindu-se cu resturile unei mese
mel'ugate 'i cu ceea ce urauG
<up& prima noapte, aceea a ini$ierii n arta Kenerei, noua
c&s&torit& nu ncet& de a reaminti p&rin$ilor 'i so$ului ei nespus
de mareas&recuno'tin$&
&g&duir& m& trateze nce-mi
cipuldatora,
cel maip#n& c#ndn ace'tia
onorail. s#r'it sei
convoac& n consiliu cei mai n$elep$i prieteni pentru a deliera
asupra celui mai un mi*loc de a m& r&spl&ti cum se cuvine.
@nul era de p&rere s& "u $inut ncis n cas&, &r& s& ac nimic, 'i
ngr&'at cu orz ales, cu o 'i orceag. <ar mai mult& trecere a
avut p&rerea altuia care, cer#nd s& mi se redea liertatea, i
ndemna s& "u mai degra& l&sat s& alerg 'i s& zurd la $ar& 'i
prin livezi cu caii, unde, amestec#ndu-m& printre ei 'i ecund#nd
iepele, a' " cem#nd
A'adar, putut da st&p#nilor
ndat& pe meingri*itorul
o mul$ime ergeliilor,
de mici cat#ri.
i se
porunce'te s& m& ia cu el. ntr-adev&r, eu alergam naintea lui,
vesel 'i ericit c& de aci nainte am sc&pat de poveri 'i de alte
suerin$e. mi redo#ndisem liertatea 'i "ind la nceputul
prim&verii, c#nd pa*i'tile se acoper& cu iar& 'i ori, nu se putea
s& nu g&sesc pe undeva ni'te tranda"ri. M dat& cu aceast&
n&de*de, mi-a r&s&rit n minte 'i g#ndul c&, dac& su acest cip
de m&gar mi se ar&ta asemenea recuno'tin$& 'i mi se d&deau
a'a de multe onoruri, cu at#t mai mult va treui s& "u cinstit
c#nd mi voi " reluat n&$i'area mea de om.
<ar, dup& ce acest ngri*itor de cai m-a dus departe de ora',
nu m-am mai ucurat de niciuna dintre pl&ceri, 'i nici ciar de
cea mai mic& liertate, c&ci so$ia lui, cea mai avar& 'i cea mai
rea emeie din lume, m-a pus numaidec#t s& nv#rtesc piatra
unei mori 'i, lovindu-m& adesea cu un ciomag care mai avea
nc& runze pe el, 'i c#'tiga p#inea ei 'i a amiliei pe spinarea
mea. Bemul$umit& de cum m& istovea pentru rana ei, m&
punea s& macin 'i gr#ul vecinilor, de la care lua plat& pentru
oositoarele mele nv#rtituri. =i, culmea mizeriei, dup& o munc&
2
;in >actria, capitala >actrianei, un ţinut arid în !sia &entrală între fluviul 1us )!mu-;aria* la nord şi
muntele 'aropamisus )0induDus%* la sud. În antic%itate era un centru comercial activ, aici întâlnindu-se
caravanele care veneau din 7ibet. &ămila bactriană devenise proverbială prin forţa, pofta de mâncare, dar şi
prin rezistenţa ei puţin obişnuită.
134
at#t de grea, nu mi se d&dea cel pu$in por$ia "%at&, c&ci orzul ce
mi se cuvenea, dup& ce usese m&cinat 'i cernut la aceea'i
moar& gra$ie ocolurilor mele, ea l vindea $&ranilor din apropiere,
iar mie, care toat& ziua nv#rtisem aceast& r#'ni$& oositoare,
mi arunca numai spre sear& ni'te t&r#$e murdare, necernute 'i
pline de pietri'I
<e'i eram cople'it de aceste nenorociri, cruda ?oart& mi-a
impus
zice, lanoi suerin$e,
o m&sur& &r&1 ndoial&
plin& 'i ca s& ca
m&s&pot
am&li
dreptul, dup& cum
cu eroicele melese
servicii civile 'i militare. ntr-adev&r, acest prea cumsecade
ngri*itor al gra*dului, ascult#nd, de'i cam t#rziu, de poruncile
st&p#nilor s&i, mi permise ntr-o zi s& m& amestec n ergeliile
iepelor. +ier, n s#r'it, voios 'i nemainc&p#nd de ucurie n
pielea-mi de m&gar, mi maniestam aprinsa dorin$& printr-un
mers u'or 'i languros 'i-mi alegeam iepele care mi se p&reau
vrednice de a-mi deveni so$ii. <ar 'i de ast& dat&, speran$a cea
mai
care sur#z&toare treuia
era s&-mi pierd s& C&ci
via$a. duc&arm&sarii
la o groaznic& nenorocire
care erau l&sa$i s&n
pasc& p#n& la saturare 'i s& se ngra'e pe ndelete n vederea
mperecerii 'i care de altel erau ni'te nsp&im#nt&tori
adversari, n tot cazul cu mult mai puternici dec#t orice m&gar,
&nuind g#ndurile mele 'i voind s& prent#mpine o mezalian$&
adulter&, &r& s& mai $in& seama de legile lui /upiter Mspitalierul,
ncepur& s& m& urm&reasc& ca pe un rival al lor, cu o ur& 'i cu o
urie nem&rginit&.
@nul, ridic#nd n sus enormul s&u piept, cu capul n&l$at 'i cu
g#tul ntins, m& love'te cu copitele de dinainte altul, ntorc#nd
o crup& rotun*it&, mu'ciuloas& 'i c&rnoas&, mi arunc& zv#rlituri
cu picioarele dinapoi, un al treilea, amenin$#ndu-m& cu un
necezat r&ut&cios, se repede asupra mea cu urecile pleo'tite
'i, ar&t#nd dou& r#nduri de din$i ali, sau mai degra& ni'te
d&l$i, m& s#'ie cu mu'c&turile lui. A'a citisem eu n istorie c& un
rege din 8racia2 d&dea pe neerici$ii lui oaspe$i prad& cailor s&i
s&latici spre a-i s#'ia 'i manca cu l&comie. At#t era de mare
economia ce &cea la orz acel tiran, a'a de puternic 'i de avar,
nc#t potolea oamea m#nc&cio'ilor s&i cai d#ndu-le din el'ug
trupuri omene'ti.
1
!luzie la obiceiul de a se da soldaţilor vite$i, ca răsplata pentru cura$ul lor, o baniţă de grâu.
2
3 vorba de ;iomede, regele bistonilor din 7racia. Îndemnat de 3uristeu să-i aducă armăsarii mâncători de
oameni ai acestuia, 0ercule îi %ărăzi crudului rege soarta propriilor lui oaspeţi.
135
Astel zdroit 'i s#'iat eu nsumi de repetatele lovituri 'i de
din$ii acestor arm&sari, a*unsesem s& doresc iar&'i moara 'i
acele nv#rtituri n *urul ei. <ar ?oarta, care nu se putea s&tura
cu cinurile mele, mi rezerv& din nou o alt& nenorocire. ntr-
adev&r, "ind trimis s& aduc lemne dintr-un munte, mi se d&du
drept conduc&tor un mic sclav care din toate punctele de vedere
era un tic&los &r& perece. =i nu era destul c& urcu'ul anevoios
p#n&-n
col$anii v#rul unui munte
de st#nc&, nalt m&copitele,
mi zdroeam oosea 'idar
c&,mai
izindu-m& de
treuia s&
ndur 'i o ploaie de lovituri cu care-mi m#ng#ia 'ira spin&rii 'i a
c&ror durere o sim$eam p#n&-n m&duva oaselor. +ovindu-m&
nencetat n coapsa dreapt& 'i mereu n acela'i loc, el mi *upuii
pielea 'i, cu toate c& mi &cuse o ran& larg&, o gaur& ad#nc&, o
groap&, sau mai degra& o adev&rat& ereastr&, cu toate
acestea c&l&ul nu nceta o clip& de a lovi rana ns#ngerat&.
Ad&uga$i c& el m& mpov&ra cu o nc&rc&tur& de lemne a'a de
mare,
eleant,nc#t ai unui
iar nu " crezut c& aceast& greutate era destinat& unui
m&garI
=i de c#te ori sarcina era mai grea ntr-o parte 'i se apleca la
dreapta ori la st#nga, n loc de a lua c#teva uc&$i de lemne din
partea care amenin$a s& cad& 'i a m& u'ura, sau cel pu$in de a
le trece n partea cealalt&, pentru a restaili ecilirul, el,
dimpotriv&, ad&uga n plus pietre pentru a cump&ni cipurile
inegalitatea greut&$ii. Cu toate acestea, nemul$umit c& m&
nc&rcase cu o povar& mult prea grea dup& suerin$ele mele at#t
de cumplite, de c#te ori treceam peste vreun r#u care din
nt#mplare se g&sea n drumul nostru, tic&losul, ca s& nu-'i ude
ciuotele, dintr-o s&ritur& se arunca n spinarea mea adaos
u'or, "re'te, pentru uria'a mea povar&I <ar dac&, &r& voia mea
alunecam n noroi pe marginea nalt& a celuilalt mal, 'i dac&,
nemaiput#nd suporta povara, m& cl&tinam pe picioare 'i m&
pr&u'eam, crede$i c& preaunul meu conduc&tor ntindea
m#na ca s& m& mpiedice s& cad, c&-mi $inea capul n sus cu
d#rlogul, c& m& ridica de coad& sau c&-mi lua cel pu$in o parte
din povar& ca s& m& pot ridicaG >i ine, el nu-mi d&dea niciun
a*utor n suerin$a mea, ci dimpotriv&, ncep#nd de la cap, 'i de
preerin$& de la ureci p#n& la coad&, m& snopea n &taie cu un
retevei enorm, p#n& c#nd, n loc de leac nt&ritor, nse'i
loviturile m& &ceau s& m& ridic.
>l a mai n&scocit mpotriva mea o nou& 'i prime*dioas&
136
r&utate. A cules ni'te m&r&cini oarte n$ep&tori ale c&ror ace
erau veninoase 'i otr&vite, a &cut din ei un m&nunci, l-a str#ns
ine cu un nod r&sucit 'i mi l-a legat de coad&, un cin at#rnat,
c&ci m&r&cinii pu'i n mi'care n timpul mersului 'i arunca$i ntr-
o parte 'i n alta, m& r&neau ad#nc cu ucig&toarele lor
n$ep&turi. Astel nduram un ndoit cin dac& ncepeam s&
alerg pentru a sc&pa de nemiloasele lovituri de ciomag,
m&r&cinii zuraua-mi
moment pentru 'i m& n$epau
cru$a mai tareJ
durerea, dac&luim&
loviturile m&opream
sileau un
s&
alerg n galop. ntr-un cuv#nt, acest mic tic&los p&rea c& n-are
alt g#nd dec#t s& m& ac& s& pier, ntr-un cip sau altul. :ur#ndu-
se c-o va ace, m-a amenin$at ciar de mai multe oriJ 'i &r&
nt#rziere se ivi un prile* care mpinse ngrozitoarea lui r&utate la
acte 'i mai nelegiuite.
ntr-o zi, pierz#nd orice r&dare din cauza prea multelor 'i
crudelor &t&i, i-am tras c#teva puternice lovituri de copite iar
el,
meaca mi
s& pune
se r&zune, iat&o ce
n spinare nelegiuire
sarcin& enorm&n&scoce'te
de c#l$i, ompotriva
leag& ine
cu soar& 'i m& porne'te la drum m#n#ndu-m& naintea luiJ apoi,
de la cea mai apropiat& vili'oar&, el ur& un t&ciune aprins pe
care mi-l pune e%act n mi*locul poverii. ocul, care c#tva timp
arsese nundat 'i ntre$inut de aceast& materie inamail&, se
ridica n mari v#lv&t&i 'i m& nv&luia n ntregime n cel mai
groaznic incendiu. n aceast& prime*die e%trem& nu v&d niciun
reugiu 'i nici m&car m#ng#ierea unei slae 'anse de salvare,
c&ci un astel de incendiu nu admite nt#rziere 'i ace de prisos
orice cizuire pentru alegerea unor ot&r#ri mai n$elepte. <ar
n aceast& crud& situa$ie Borocul inevoi s&-mi trimit& o raz& de
lumin&, nu 'tiu dac& spre a m& destina unor viitoare ncerc&ri,
dar cel pu$in m& sc&p& de o moarte sigur& 'i dinainte ot&r#t&.
<in nt#mplare, z&rind n apropiere o alt& noroioas&, ormat&
din ploaia care c&zuse n a*un, dintr-o s&ritur& m& arunc n ea 'i
n cele din urm&, ocul sting#ndu-se cu totul, scap n s#r'it
u'urat de povar& 'i n acela'i timp salvat de la moarte.
<ar acest tic&los 'i per"d &iat a aruncat asupra mea 'i cu
acest prile* toat& tic&lo'ia aptei saleJ el a a"rmat naintea
oamenilor casei c& eu, trec#nd pe l#ng& ocul unor vecini, am
&cut dinadins un pas gre'it 'i m-am l&sat s& cad la p&m#nt,
pentru a pune c#l$ii pe c&runi. =i r#z#ndu-mi n nas ad&ug&
!#n& c#nd vom mai r&ni &r& olos pe acest incendiatorG
137
<up& c#teva zile, c&ut& s&-mi ntind& o curs& cu mult mai
per"d&. K#nz#nd la primul ordei nt#lnit lemnele ce le purtam,
m& aduce acas& &r& povar& 'i ncepe s& strige n gura mare c&
nu mai poate s-o scoat& la cap&t cu r&utatea mea 'i c& renun$&
la greaua lui meserie de a-mi " conduc&tor. =i iat& ce
mincinoase nvinuiri ticlui mpotriva mea
Kede$i voi, zicea el, acest m&gar lene', oarte greoi la mers
'i
m&din cale-aar& mult
nelini'te'te de r&uG >i ine,
'i din cauzapeunor
l#ng&
noicelelalte ispr&vi,
prime*dii. C&ci, acum
cum
z&re'te de departe, pe drum, vreo persoan&, "e c& e o emeie
rumoas&, "e o at& de m&ritat sau un tinerel pl&cut, ndat&
arunc& povara din spinare 'i, doritor de "in$e omene'ti, se
repede urios asupra lor, le arunc& la p&m#nt 'i cu gura descis&
ncearc& volupt&$i estiale, neng&duite 'i nemaiauzite 'i le
pote'te la c&s&torii detestate de Kenus. =i pentru a simula ciar
s&rut&ri imaginare, le apas& 'i le mu'c& ncet 'i des cu otul lui
ngrozitor
procese 'i ceea
poatece ar putea
ciar s& ne atrag&
vreo ac$iune numeroase
criminal&. certuri 'i
Ciar adineauri,
z&rind o emeie t#n&r& de un& condi$ie, ndat& a aruncat n
toate p&r$ile lemnele cu care era nc&rcat 'i, repezindu-se
asupra ei cu o urie de neun, a r&sturnat-o n noroi 'i acolo, su
ocii tuturor, acest rumos 'i elegant amorez se silea s& se urce
pe trupul ei. <ac&, la pl#nsetele 'i $ipetele victimei, care cema
n a*utor, n-ar " alergat vreo c#$iva trec&tori 'i n-ar " smuls-o de
su copitele lui, nenorocita, zdroit& 'i &cut& uc&$i, ar " pierit
n cele mai groaznice cinuri, iar noi am " r&mas su povara
unei ac$iuni de omor care se pedepse'te cu moarteaI
!rin astel de minciuni 'i prin alte vore pe care pudica mea
t&cere le &cea mai conving&toare, el nt&r#t& n cel mai nalt
grad pe p&stori ca s& scape de mine. n cele din urm&, unul din
ei zise
>i ine, de ce nu *ert"m o dat& pe acest so$ de r&sp#ntie,
a mai mult, pe acest adulter universal, ca o meritat& isp&'ire
pentru monstruoasele lui porniri amoroaseG Haide, &iete, zise
el, taie-i capul numaidec#t, arunc&-i m&runtaiele la c#ini, iar tot
restul c&rnii p&streaz&-l pentru masa lucr&torilor no'tri. C#t
prive'te pielea, dup& ce vom usca-o pres&r#nd-o cu cenu'&, o
vom duce st&p#nilor no'tri, pe care nu va " greu s&-i convingem
c& doitocul a ost ucis de un lupI
&r& s& z&oveasc& o clip&, nemilosul meu acuzator, nc#ntat
138
c& e n s#r'it e%ecutorul sentin$ei cioanilor, &t#ndu-'i *oc de
nenorocirea mea 'i aduc#ndu-'i aminte de loviturile de copit& ce
le primise, de care, z&u, mi p&rea oarte r&u c-au ost &r&
urmare, 'i preg&tea cu$itul cu mare gra&, ascu$indu-l pe o
piatr&. <ar unul din gloata $&ranilor, lu#nd atunci cuv#ntul, zise
Ar " p&cat s& ucidem n acest cip un m&gar a'a de rumos
'i s& ne lipsim de serviciile lui at#t de necesare numai pentru
vina
> maic&ine
e p&tima' 'i preac&ci
s&-l *ug&nim, necump&tat n pornirile
n acest caz nu va mai lorsim$i
amoroase.
deloc
"erin$elile iuirii, pe noi ne va sc&pa de teama oric&rei
prime*dii 'i pe deasupra va deveni cu mult mai gras 'i mai
corpolent. >u am v&zut un mare num&r nu numai de m&gari
lene'i, ci 'i de cai oco'i, care, ntr-o continu& 'i prea mare
e%citare amoroas&, deveneau urio'i 'i s&latici 'i pe care o
astel de st#rpire i-a t&cut n cele din urm& l#nzi 'i uni, supu'i
la poveri 'i potrivi$i pentru orice alt serviciu. n s#r'it, dac& vre$i
s&-mi
duc laurma$i
#lciulsatul, dup& c#tevavoi
din apropiere, zile, n care
putea am de
s&-mi iaug#nd s& m&
de acas&
instrumentele pe care le am preg&tite n acest scop, apoi s& m&
ntorc repede aici s& castrez, ndep&rt#ndu-i coapsele, pe
uriosul 'i insuportailul vostru amorez 'i s& vi-l ac mai l#nd
dec#t un mielI
?muls din gearele /nernului de propunerea acestui $&ran,
dar destinat celui mai ngrozitor cin, eram nespus de trist 'i
pl#ngeam c&, lipsit de cea mai noil& parte a corpului meu
aveam s& pier n ntregime. n s#r'it, m& g#ndeam s& ispr&vesc
cu via$a, "e a$in#ndu-m& mult timp de la orice ran&, "e
arunc#ndu-m& n vreo pr&pastie, cu-adev&rat ot&r#t s& mor
oricum, numai s& mor ntreg. !e c#nd ezitam n alegerea elului
cum voi muri, a doua zi de diminea$& acest &iat, c&l&ul meu,
m& conduse din nou la muntele pe care ne urcam de oicei.
Acolo el m& leg& de o ramur& aplecat& a unui ste*ar uria' 'i
ndep&rt#ndu-se ceva mai mult de drum, t&ia cu toporul lemnele
pe care treuia s& le car euJ c#nd deodat&, dintr-o pe'ter&
vecin&, n&l$#nd un cap enorm, iese ncet 'i lini'tit un urs
n"or&tor. +a aceast& nea'teptat& apari$ie, tremur#nd de ric& 'i
nsp&im#ntat, mi las toat& greutatea corpului pe picioarele
dinapoi, mi ntind g#tul, ridic capul n sus, rup cureaua cu care
eram legat, o iau numaidec#t la ug& n galop 'i zor pe
pov#rni'urile repezi nu numai cu picioarele, ci 'i cu tot trupul,
139
d#ndu-m& de-a rostogolul. n s#r'it, a*ung n c#mpiile care se
ntindeau n vale, ugind c#t m& $ineau picioarele 'i de ursul
n"or&tor 'i de conduc&torul meu, mai r&u dec#t ursul.
Atunci, un trec&tor, v&z#ndu-m& singur 'i &r& st&p#n, pune
m#na pe mine, mi sare repede n spinare 'i, lovindu-m& cu un
&$ pe care-l avea la el, m& duce pe un drum l&turalnic pe care
nu-l cuno'team. 4ie mi convenea oarte mult acest drum pe
care apucase,
&r&$iei mele. "indc&
<e altelm& dep&rtam
pu$in mi p&sadede atala m&cel&rire
loviturile lui, c&ci a
eram oi'nuit din capul locului cu loviturile de ciomag.
<ar ?oarta care se nver'una s& m& piard& mi spuler& cu
iu$eal& vrednic& de pl#ns aceast& 'ans& de sc&pare at#t de
inevenit& 'i-mi ntinse curse noi.
ntr-adev&r, p&storii mei, c&ut#nd o vac& pierdut& 'i
cutreier#nd prin dierite locuri, dau din nt#mplare peste noi. >i
m& recunosc ndat& 'i, apuc#ndu-m& de c&p&stru, se silesc s&
m& trag&
putere, la ei.ca<ar
lu#nd cel&lalt
martori pe se
zei mpotrivea cu ndr&zneal& 'i cu
'i pe oameni.
<e ce m& t#r#$i a'a de s&laticG zicea el. <e ce m& ataca$iG
Bu mai spuneI Boi ne purt&m s&latic, c#nd tu ne-ai urat
m&garul 'i acum ugi cu elG 4ai ine spune-ne unde ai ascuns
copilul, conduc&torul lui, pe care l-ai omor#t, &r& ndoial&G
=i numaidec#t, smulg#ndu-l din spinarea mea, 'i arunc#ndu-l
la p&m#nt, l lovesc cu pumnii 'i-l calc& n picioare de'i
nenorocitul se *ura pe to$i zeii c& n-a v&zut niciun conduc&tor 'i
c& d#nd de m&garul care alerga n galop, &r& r#u 'i1 singur, l
prinsese numai n n&de*dea unei prime de denun$ , av#nd de
g#nd "re'te s&-l napoieze st&p#nului s&u.
MI spunea el, dac& nsu'i acest m&gar, pe care a' " vrut s&
nu-l " nt#lnit niciodat&, ar putea vori ca un om 'i da m&rturie
de nevinov&$ia mea, a$i regreta desigur o astel de purtare
nedreapt& 'i s&latic&I
<ar aceste *ur&minte 'i asigur&ri nu servir& la nimic, c&ci,
dup& ce-i aruncar& o unie de g#t 2, lestema$ii p&stori l aduser&
napoi pe munte, n p&durea de unde copilul avea oiceiul s&
aduc& lemne. Bu l-au g&sit nic&ieri, dar n cele din urm& i-au
1
În srcinal8 indicivae praemium ? recompensă atribuită denunţătorului unui delict şi celui care contribuia
la găsirea unui obiect pierdut.
2
0onstricto sau oborto collo este o epresie referitoare la persoana arestată, care urmează să a$ungă la
înc%isoare sau în faţa $udecătorilor.
140
z&rit trupul rupt n uc&$i 'i mpr&'tiat peste tot locul. >u mi
d&deam c#t se poate de ine seama c& din$ii ursului &cuser&
acest lucru 'i a' " spus, desigur, ce 'tiam dac& a' " avut darul
voririi. <ar tot ce puteam ace era s& m& ucur n sinea mea de
aceast& r&zunare, de'i cam t#rzie.
n s#r'it, dup& ce ur& g&site toate m&dularele mpr&'tiate
ale cadavrului 'i potrivite la locul lor cu mare greutate, l
1
ngropar&
acuz#ndu-l ciar
c& e unno$locul acela.
dovedit 'i un /ar
cruntpeuciga',
eleroonul meu,
deocamdat& l
duser& legat zdrav&n la ordeiele lor, pentru ca a doua zi
diminea$&, dup& cum spuneau ei, s&-l dea pe m#na magistra$ilor
ca s&-'i ia pedeapsa.
n timp ce p&rin$ii *eleau moartea copilului &t#ndu-se n piept
'i suspin#nd, iat& c& sosi 'i $&ranul care, $in#ndu-'i promisiunea,
insista s& ac& opera$ia ot&r#t&.
Alta e pierderea noastr& de ast&zi, i zise unul din p&stori,
dar m#ine vom
lestemat " nc#nta$i
m&gar, nu numai
dar ciar s& nl&turi
s&-i tai &r&$ia
'i capul, acestui
iar a*utorul
tovar&'ilor no'tri nu-$i va lipsiI
A'a se &cu c& nimicirea mea u am#nat& pe a doua zi. /ar eu
mul$umeam acestui &iat un, care cel pu$in prin moartea sa
nt#rziase cu o zi supliciul meu. <ar nici ciar acest r&gaz a'a de
scurt nu-mi u dat s& m& ucur sau s& m& odinesc, c&ci mama
copilului, *elind ngrozitoarea moarte a "ului ei, pl#ng#nd 'i
suspin#nd, mr&cat& n straie de doliu 'i smulg#ndu-'i cu
am#ndou& m#inile p&ru-i al acoperit de cenu'&, v&it#ndu-se 'i
$ip#nd ngrozitor, d&du n&val& n gra*dul meu 'i lovindu-'i
pieptul 'i zdroindu-'i s#nul cu urie, zicea
CumI m&garul &sta s&-'i ndestuleze l&comia culcat n
lini'te pe a'ternutul s&u de paie 'i, m#nc#nd &r& ncetare, s&-'i
umple p#ntecele-i nes&$ios 'i ad#nc &r& s& ai& mil& de
suerin$a mea, &r& s&-'i aminteasc& de *alnicul s#r'it al
r&posatului s&u st&p#nI <esigur, el m& dispre$uie'te 'i-'i ate
*oc de &tr#ne$ea 'i de sl&iciunea mea, 'i, &r& ndoial&, 'i
ncipuie c& o crim& at#t de mare va r&m#ne nepedepsit&. ?au
poate se crede nevinovat, c&ci dup& cele mai criminale ac$iuni e
1
+iul lui (laucus, regele &orintului, a primit în dar de la zeiţa !tena înaripatul cal 'egas, cu a$utorul căruia,
la porunca regelui lician 6obates, a biruit amazoanele şi a ucis 0imera, monstru cu trei capete vărsând foc pe
gură. Mânat de o trufie oarbă, >elerofon a căutat să se înalţe cu 'egasul până la lăcaşul zeilor, fiind prăvălit
de =eus înapoi pe pământ. Măgarul înc%ipuie aici calul înaripat, trecătorul care a pus mâna pe el fiind
>elerofon.
141
"resc s& speri nepedepsirea, cu toat& mustrarea con'tiin$ei. <ar,
n numele zeilor, patruped tic&los, de-ai avea numai o clip& uzul
voririi, care e nerodul pe care l-ai putea convinge c& tu n-ai
nicio vin& n aceast& groaznic& nenorocireG Bu puteai s& lup$i cu
picioarele 'i cu mu'c&turile pentru a ap&ra pe nenorocitul meu
copilG <e oarte multe ori i-ai putut da lovituri de copit&, dar
c#nd era n prime*die de moarte nu puteai s&-l aperi cu aceea'i
u'urin$&G
smulgi dinCel pu$in pline
m#inile puteai
des&-l iei repede
s#nge n spinareas&u
ale prime*diosului ta 'iuciga'.
s&-l
n s#r'it, nu treuia s& ugi singur, p&r&sind cu totul pe
tovar&'ul t&u, pe conduc&torul t&u, pe st&p#nul t&u, pe cel care-
$i d&dea de m#ncare. Bu 'tii c& cei care reuz& s& a*ute 'i s&
salveze pe cei n prime*die de moarte, sunt aspru pedepsi$i
pentru c& prin acest reuz insult& morala pulic&G <ar n-ai s& te
ucuri tu mult de nenorocirea mea, uciga'uleI Am s& te ac eu
s& sim$i ce putere poate s& dea natura unei mame disperate n
durerea
?#r'indeiI aceste cuvinte, 'i-a v#r#t m#inile su cing&toare 'i,
deznod#nd-o, mi-a legat cu ea am#ndou& picioarele dinapoi c#t
a putut mai str#ns, ca s& nu-mi lase niciun mi*loc de a m&
r&zuna 'i ap&ra. Apoi, pun#nd m#na pe stingia cu care de
oicei se n$epenea u'a gra*dului, ea n-a ncetat s& m& loveasc&
cu toat& puterea dec#t atunci c#nd or$ele-i sl&ite n-o mai
a*utar& 'i c#nd lemnul, su propria lui greutate, i sc&p& din
m#ini. 8#nguindu-se c& ra$ele ei oosesc a'a de repede, ea
alerg& la vatr& 'i, aduc#nd un t&ciune, mi-l v#r ntre picioarele
dinapoi. Atunci eu, olosindu-m& de singurul mi*loc de ap&rare
ce-mi mai r&m#nea, ncepui s& arunc o alig& licid& 'i-i
murd&rii ocii 'i toat& "gura. Astel orit& 'i mpu$it&, ciuma se
ot&r n s#r'it s-o ia la ug&. Altel, t&ciunele acestei Alteea 1 n
delir ar " &cut un nou 4eleagru din s&rmanul m&gar care 'i-ar "
pierdut via$a.
1
&ând !lteea îl născu pe Meleagru, văzu pe cele trei 'arce punând în foc un tăciune şi spunând8 "&opilul
acesta va trăi atât cât va dura acest tăciuneJ# ;upă plecarea 'arcelor, !lteea se sculă, luă tăciunele, îl stinse
şi-l păstră cu gri$ă. +ăcându-se mare, Meleagru se luptă şi ucise teribilul mistreţ care pustia ţara &alidonului,
iar capul i-l oferi !talantei. +raţii !lteei, voind să aibă acest cap, se încăierară cu tânărul învingător, care-i
omorî pe amândoi. &a să răzbune uciderea fraţilor săi, !lteea aruncă tăciunele fatal în foc, unde-l lăsă sa
ardă mocnit, ceea ce cauză o moarte lentă lui Meleagru, ale cărui măruntaie erau mistuite de un foc
nepotolit.
142
CARTEA A OPTA
Boaptea, pe la primul c#ntat al coco'ului, sosi din ora'ul vecin
un t#n&r, pe c#t mi s-a p&rut mie, unul dintre servitorii Caritei,
acea copil& care, mpreun& cu mine, ndurase acelea'i suerin$e
la t#lari. A'ez#ndu-se aproape de oc, printre numero'ii s&i
tovar&'i de roie, iat& ce ve'ti ciudate 'i ngrozitoare aducea
despre moartea st&p#nei sale 'i despre nenorocirea ntregii
case
9r&*dari, cioani 'i v&cari, neericita noastr& Carite nu mai
tr&ie'teJ s&rmana 'i-a g&sit s#r'itul n cea mai tragic&
mpre*urare, dar cel pu$in nu s-a coor#t singur& la mani. Ca s&
cunoa'te$i tot ce s-a nt#mplat, voi lua de la nceput aptele, pe
care /ar& ndoial& unii, mai nv&$a$i dec#t mine 'i nzestra$i de la
natur& cu talentul de a scrie, ar putea s& le a'tearn& pe #rtie
ca un model de povestire.
n ora'ul vecin era un t#n&r, dintr-o amilie ilustr&, cu o
str&lucit& situa$ie social& 'i ucur#ndu-se n acela'i timp de o
avere oarte mare. <ar era un stricat, un st#lp de c#rcium&J
tr&ind cu emeile u'oare 'i duc#nd-o toat& ziua ntr-o e$ie, din
nenorocire se n&itase cu ni'te ande de t#lari 'i-'i m#n*ise
m#inile ciar cu s#nge omenesc. >l se cema 8rasllus 1 'i
aima<e
s&u. pendat&
care 'i-o do#ndise
ce Carite se potrivea
a*unse la v#rstade minune cuelnumele
m&riti'ului, usese
printre primii pretenden$i 'i ar&tase o dorin$& arz&toare de a
o$ine m#na ei. <e'i ntrecea cu mult pe to$i ceilal$i pretenden$i
'i prin daruri ogate c&utase s& stimuleze alegerea p&rin$ilor,
totu'i, din cauza stric&ciunii 'i a relei reputa$ii, suerise arontul
unui reuz. <ar p#n& n clipa c#nd "ica st&p#nului nostru usese
acordat& virtuosului 8lepolemus, acest 8rasllus r&nise
nencetat n el nsu'i o iuire mistuitoare 'i, urios c& cererea lui
usese respins&,
9&sind, c&uta prile*ul
n s#r'it, de a potrivit&
o ocazie &ptui o s#ngeroas&
spre a-'i crim&.
*usti"ca
prezen$a, se preg&te'te pentru crima pe care de mult o
pl&nuise. n ziua n care t#n&ra at&, gra$ie iscusin$ei 'i vite*iei
logodnicului ei, usese sc&pat& de s&iile amenin$&toare ale
1
;e la ad$ectivul elin trass L cutezător, temerar.
143
t#larilor, el, amestec#ndu-se n mul$imea celor care o elicitau,
s-a ar&tat n a$a noilor so$i neoi'nuit de vesel 'i de ericit
pentru salvarea lor prezent& 'i pentru copiii ce n cur#nd aveau
s&-i ai&. <in cinste pentru ilustra sa amilie, a ost primit n
casa noastr& printre cei mai ale'i oaspe$i, dar su masca
mincinoas& a celui mai credincios prieten ascundea un plan
criminal.
lor,+avizitele
scurt timp dup&tot
devenir& aceea, el lu&'iparte
mai dese uneorilaciar
toatem#ncau
conversa$iile
'i eau
n comun. <in zi n zi prietenul devenea tot mai drag 'i, &r& s&-
'i dea seama, aluneca n pr&pastia ad#nc& a iuirii. =i nu e de
mirare, c&ci ac&ra crudului Amor e nc& sla& la nceput 'i ne
armec& prin pl&cuta ei c&ldur&, dar c#nd e nte$it& de
oi'nuin$&, n cur#nd devine un oc mistuitor, care-l arde 'i-l
consum& pe muritor n ntregime.
<e mult& vreme 8rasllus se g#ndise n sinea lui 'i nu g&sise
niciun
ine c&prile* potrivit pentru
posiilitatea o tainic&
unei leg&turi nt#lnire.
adultere i era<ar, de'i din
ncis& v&zuse
ce n
ce mai mult, de'i recunoscuse c& leg&tura oarte puternic& a
unei noi 'i cresc#nde iuiri nu putea " rupt& 'i c& t#n&ra so$ie,
ciar dac& ar " voit (cu toate c& nu se putea s& voiasc&), era
mpiedicat& de un mare num&r de supravegetori 'i de
nepriceperea ei n materie de necredin$& con*ugal&, cu toate
acestea, o unest& nc&p&$#nare l mpingea s& ncerce un lucru
imposiil, ca 'i cum ar " ost posiil. @n lucru care ast&zi pare a
" greu de &cut, iuirea l ace s& par& u'or de ndeplinit. n
s#r'it, ve$i vedea, dar, v& rog, asculta$i cu toat& gri*a 'i aten$ia
unde poate duce uria unei patimi &r& r#u.
ntr-o zi, 8lepolemus, lu#nd cu el pe 8rasllus, se duse la o
v#n&toare de animale s&latice, dac& totu'i caprele s&latice
pot " numite astel. Carite nu ng&duia &ratului ei s& umle
dup& animalele narmate cu col$i sau coame. Cur#nd, ei
a*unser& la o colin& acoperit& cu o p&dure a'a de ntunecoas&
din cauza desului runzi' cu care erau mr&cate crengile
copacilor, nc#t cei ce urm&reau v#natul nu mai vedeau nimic
naintea lor. Atunci se d& drumul c#inilor v#n&tore'ti de ras&,
pentru ca aita s& goneasc& animalele din ascunz&tori. ndat&,
aduc#ndu-'i aminte de diaciul lor dresa*, ei mpart 'i
mpresoar& toate ie'irile. +a nceput, c#inii scot numai un m#r#it
aia sim$it, apoi, deodat&, la un semnal dat, umplu toat&
144
p&durea cu l&tratul lor urios 'i r&gu'it. <ar din vizuini nu gonesc
nici capra s&latic&, nici c&priorul speriat, nici ciuta, cel mai
l#nd dintre toate animalele p&durii, ci un mistre$ uria' 'i
nemaiv&zut p#n& atunci, o gr&mad& inorm& de mu'ci 'i de
gr&sime su o piele nv#rto'at& 'i murdar&, acoperit& cu un p&r
aspru 'i z#rlit, care pe spinare se ridica drept n sus ca ni'te
spiniJ spumeg#nd de turare, 'i reca zgomotos din$ii unul de
altul, din ocii
rem&t&tor lui amenin$&tori
se repezea $#'neau
'i r&sturna cu iu$eala&c&ri 'i cutotr#tu-i
tr&snetului ce
nt#lnea n calea lui. 4ai nt#i el spintec& cu col$ii 'i ucide n
dreapta 'i n st#nga c#inii cei mai cutez&tori care se apropiaser&
de urma luiJ apoi, c&lc#nd n picioare re$elele prea slae 'i
revenind n direc$ia n care d&duse primul s&u atac, trece mai
departe.
ntr-adev&r, noi to$i eram nlemni$i de ric&, 'i, oi'nui$i s&
v#n&m &r& prime*die 'i lipsi$i de arme 'i de alte mi*loace de
ap&rare,
morman de cum eram'i n
runze de acel moment,
arori. ne ascunser&m
<ar 8rasllus, ntr-un
g&sind prile*ul
potrivit pentru per"da lui crim&, iat& cu ce vore viclene se
adreseaz& lui 8lepolemus
CumI ncremeni$i de ric& 'i la el cu sclavii &'tia pe care o
zadarnic& team& i-a culcat la p&m#nt sau door#$i de spaim& ca
emeile, vom l&sa noi s& ne scape din m#ini o prad& at#t de
ogat&G <e ce s& nu-nc&lec&m pe cai 'i s& pornim numaidec#t
pe urma luiG 8u ia $&poaia v#n&torului, eu iau o lanceID
&r& nt#rziere, ei sar repede pe cai 'i cu cea mai mare
n&c&rare urm&resc mistre$ul. Acesta, aduc#ndu-'i aminte de
or$a lui "reasc&, se-ntoarce din drumJ dar, aprinz#ndu-se n el
crunzimea-i nn&scut&, ncepe s&-'i rece col$ii, p&r#nd a cizui
asupra cui s& se repead& mai nt#i. 8lepolemus arunc& primul n
spinarea mistre$ului $&poaia pe care o purta. <ar 8rasllus, n
loc s& izeasc& "ara, 'i ndrept& lancea asupra calului
prietenului s&u, 'i-i retez& picioarele dinapoi de la genunci.
Animalul se pr&u'e'te sc&ldat n s#nge 'i, r&sturn#ndu-se pe
spate, &r& voia lui arunc& la p&m#nt pe st&p#nul s&u. &r& s&
'ov&ie, mistre$ul se repede asupra c&l&re$ului ntins la p&m#nt, i
s#'ie mai nt#i ainele n mai multe r#nduri, apoi pe el nsu'i,
care ncerca s& se ridice. n a$a acestui nceput de crim&, unul
s&u prieten nu avu nicio remu'care 'i, nici atunci c#nd v&zu ntr-
o prime*die at#t de mare pe cel c&zut victim& cruzimii sale, nu
145
u mul$umit. 8lepolemus, nemai'tiind ce ace de durere 'i
silindu-se s&-'i acopere numeroasele lui r&ni, implora cu o voce
vrednic& de mil& a*utorul prietenului s&u, dar ca r&spuns,
tr&d&torul i arunc& lancea sa n coapsa dreapt& cu at#t mai
mult& siguran$&, cu c#t 'tia c& r&nile produse de "er sem&nau
cu mpuns&turile col$ilor de mistre$. <up& aceasta, cu o m#n&
sigur&, str&punge 'i "ara.
4urind astel
ascunz&tori t#n&rul
'i am nostru
alergat spre st&p#n, noi,m#nire.
el plini de servitorii,ndeplinindu-
am ie'it din
'i dorin$a, 8rasllus, de'i era ucuros de uciderea du'manului
s&u, totu'i nu-'i ar&t& mul$umirea pe a$&. +u#nd un aer trist 'i
pre&c#ndu-se ndurerat, el mr&$i'eaz& cu patim& cadavrul
care era opera sa, 'i-'i d& toat& silin$a s& ia o n&$i'are la el cu
a celor care pl#ngeau &r& &$&rnicie, numai c& lacrimile sale nu
voiau s& curg&. Astel, imit#nd durerea noastr&, care ne *eleam
cu adev&rat, n'el&torul arunc& asupra mistre$ului crima pe care
o s&v#r'ise cu propria
Aia se &ptuise lui m#n&.
crima, 'i zvonul se r&sp#ndi pretutindeni.
ndrept#ndu-'i primul zor spre casa lui 8lepolemus, a*unse la
urecile neericitei sale so$iiE Aceasta, a#nd o veste at#t de
ngrozitoare cum nu-i va " dat s& mai aud& alta, 'i ie'i din min$i
'i, cuprins& de urie ca o acant& n delir, se repezi ntr-o goan&
neun& pe str&zile pline de lume, pe ogoare 'i c#mpii, pl#ng#nd
cu o voce r&t&cit& moartea so$ului ei. Cet&$enii ntrista$i alergar&
cu gr&mada, to$i cei pe care i nt#lneau n cale i urmau 'i se
asociau la durerea lor. ntregul ora' r&mase pustiu, at#t era de
mare curiozitatea tuturor de a vedea acest spectacol. <ar, iat&,
Carite z&ri cadavrul so$uluiJ ea alerg& l#ng& el 'i, &r& suare,
pr&u'indu-se peste trupul s&u, pu$in a lipsit s& nu-'i dea ciar
acolo suetul pe care i-l ncinase lui. n s#r'it, ridicat& cu greu
de m#inile rudelor, ea r&mase n via$& &r& voia ei. n cur#nd,
alaiul uneru, nso$it de tot poporul care l urma, se ndrept&
spre locul de ngrop&ciune. 8rasllus $ipa 'i se *elea neoi'nuit
de mult 'i de zgomotos, iar lacrimile, pe care nu reu'ise s& le
stoarc& n primele clipe de pre&cut& durere, i curgeau acum de
un& seam& dintr-un e%ces de ucurie 'i cu nenum&ratele lui
cuvinte de dragoste ar " putut n'ela nsu'i Adev&rul.
<rag prieten, scump camarad de aceea'i v#rst&, ratele
meuIN i spunea el, cem#ndu-l pe nume cu o voce *alnic&, 'i din
c#nd n c#nd ndep&rta m#inile Caritei care-'i zdroea s#nul, i
146
calma durerea, i potolea lament&rile prin vore dezmierd&toare,
c&ut#nd s&-i mic'oreze s#'ietoarea-i m#nire 'i, ca s-o
consoleze, n&scocea elurite e%emple de nenorociri nt#mplate
multora. <e altel, prin aceste mincinoase m&rturii de prietenie,
el c&uta un prete%t pentru dorin$a lui de a m#ng#ia v&duva 'i 'i
r&nea astel odioasa-i pasiune.
<ar, dup& ndeplinirea datinelor de ngrop&ciune, t#n&ra
emeie se gr&e'te
asolut toate s& opre'te
c&ile 'i se cooarelal#ng& so$uldulce
acea cale ei. >a ncearc&
'i tinit&,
care n-are nevoie de nicio arm& 'i care seam&n& cu un somn
lini'titJ ntr-un cuv#nt, nenorocita vrea s& moar& de oame.
Bemaingri*ind#ndu-se deloc de persoana 'i de mr&c&mintea
ei, se ascunde n undul unei pivni$e ntunecoase, renun$#nd
pentru totdeauna la lumina zilei. <ar 8rasllus, "e prin
repetatele lui st&ruin$e, "e prin acelea ale prietenilor Caritei,
ale rudelor 'i ciar ale p&rin$ilor ei, o decide n s#r'it s& ac& o
aie 'i s& ia pu$in&
de sl&iciune ran& spre
'i murd&rie. Cum a-'i nviora
de altel ea trupul aproape
'i venera ruinat
p&rin$ii, se
nclin& naintea s"ntei lor dorin$e, ce-i drept, &r& voia ei, 'i cu o
a$& nu vesel&, ci doar ceva mai senin&, 'i lu& locul printre cei
vii, a'a cum i se poruncise, dar n undul inimii ei, n ad#ncul
"in$ei sale se topea de *ale 'i m#nire. 8oate zilele 'i toate
nop$ile 'i le petrecea n regrete dureroase 'i, cer#nd ca so$ul ei
s& "e reprezentat cu atriutele zeului +ier 1, se &g&duise ca
roa& cultului s&u, cinstindu-l cu onoruri divine 'i cinuindu-se
astel prin ciar aceast& consolare.
<ar 8rasllus, de altel pripit 'i ndr&zne$, cum l ar&ta ciar
numele s&u, nu avu r&dare s& a'tepte ca lacrimile s& " putut
s&tura at#ta durere, ca aceast& r&t&cire a unui suet ad#nc
zdruncinat s& se potoleasc& 'i ca e%cesul prelungit al m#nirii s-
o ac& s& dispar&. Atunci, c#nd ea 'i pl#ngea nc& so$ul c#nd 'i
s#'ia nc& ainele 'i-'i smulgea p&rul, el nu 'ov&i s&-i ac& o
propunere de c&s&torie 'i, n neru'inarea-i &r& margini, s&-'i
dezv&luie tainica iuire ce-i p&stra n inima sa, crim& de care n-
ar " treuit s& voreasc& niciodat&. +a aceast& nelegiuit&
dest&inuire, Carite u cuprins& de groaz&, de o ad#nc& sc#r&
'i, ca 'i cum ar " ost lovit& de un tr&snet, de uraganul pogor#t
din cer sau ciar de ulgerul lui /upiter, ea se pr&u'i la p&m#nt
'i-'i pierdu cuno'tin$a. <up& c#tva timp, venindu-'i n "re
1
Străvec%e divinitate italică a roadelor, identificată cu zeul vinului, >acc%us.
147
ncetul cu ncetul, scoase n mai multe r#nduri ni'te $ipete
s&latice 'i, p&trunz#nd uneltirea vicleanului 8rasllus, ea
am#n&, p#n& la luarea unei ot&r#ri ine cizuite, dorin$ele
ner&d&toare ale pretendentului.
n acest r&stimp, umra lui 8lepolemus, ucis ntr-un mod at#t
de crud, ns#ngerat& 'i des"gurat& de paloare, ap&ru so$iei sale,
n timpul castului ei somn. ?cump& so$ie, zise el, nimeni s& n-
ai& dreptul
n inima ta. s& te numeasc&
?au, astel, dac&
dac& n"or&toarea amintirea
tragedie mea tr&ie'te
a timpuriei mele
mor$i a rupt leg&m#ntul iuirii noastre, atunci m&rit&-te 'i "i mai
ericit& dec#t cu mine, numai s& nu ncapi pe m#na nelegiuitului
8rasllus, s& nu stai niciodat& de vor& cu el, s& nu te a'ezi la
masa lui, s& nu te odine'ti n patul lui. ugi de m#na m#n*it& cu
s#nge a celui care m-a ucis. Bu pune c&s&toria ta su zodia unui
asasinat inam. Acele r&ni al c&ror s#nge l-au sp&lat lacrimile
tale n-au ost toate &cute de col$ii mistre$ului. +ancea crudului
8rasllus m-a
mpre*ur&ri 'i desp&r$it
puse n lumin&de tineID
toat& Apoi el crimei.
des&'urarea ar&t& celelalte
!lin& de triste$e, Carite a$ipise cu cipul ntip&rit n pernele
patului ei 'i, ciar dormind, lacrimile-i curgeau 'iroaie 'i-i
sc&ldau ora*ii. Aceast& apari$ie, asemenea unei violente dureri,
o smulge din somnu-i agitat 'i, izucnind din nou n oote de
pl#ns, se *ele'te amarnic, 'i s#'ie c&ma'a 'i cu micile-i m#ini
'i nvine$e'te cu urie rumoasele ei ra$e. 8otu'i, nemp&rt&'ind
nim&nui aceast& apari$ie nocturn& 'i pre&c#ndu-se c& n-are
cuno'tin$& de crima ce-i usese dest&inuit&, ea se ot&r&'te n
g#ndul s&u s& pedepseasc& pe tic&losul uciga' 'i s& scape de o
e%isten$& vrednic& de pl#ns.
mpins de nenr#natele lui dorin$e, odiosul pretendent se
prezint& din nou 'i cu cererile lui n c&s&torie oose'te ni'te
ureci ine astupate. <ar Carite respingea cu mult& un&tate
vorele lui, *uc#ndu-'i rolul cu o admirail& "ne$e 'i la
declara$iile lui st&ruitoare, la umilele lui rug&min$i, ea i
r&spundea astel !l&cutul cip al ratelui t&u 'i al mult iuitului
meu so$ mai d&inuie naintea ocilor mei, parumul dulce al
divinei sale &pturi st&ruie nc& n n&rile mele, rumosul
8lepolemus tr&ie'te nc& n mintea mea. Ar " deci din partea ta
un act de un&voin$& 'i dreptate dac& ai l&sa unei
preanenorocite v&duve timpul necesar doliului ot&r#t de legi.
148
4ai sunt c#teva luni p#n& la s#r'itul anului 1, las&-le s& treac&.
Acest r&gaz, pe care-l cere pudoarea mea, va " de olos ciar 'i
propriei tale siguran$e, c&ci prin preamarea noastr& gra& de a
ne c&s&tori, cu drept cuv#nt am putea st#rni groaznica m#nie a
manilor so$ului meu 'i i-am mpinge la pieirea taID
Aceste vore nu avur& darul s& potoleasc& ner&darea lui
8rasllus 'i nici m&car promisiunea ce i se &cuse pentru mai
t#rziu nu-l n
'opteasc& nc#nt&. Beru'inata
urecile lui lim&odioase
Caritei cuvinte nu nceteaz& o clip&p#n&
'i vinovate, s&
c#nd Carite, pre&c#ndu-se c& cedeaz&, i spune Cel pu$in
treuie s&-mi acorzi avoarea, te rog oarte mult, dragul meu
8rasllus, ca pentru un moment unirea noastr& s& "e tacit& 'i
pe ascuns, 'i ca niciunul dintre servitorii no'tri s& nu oserve
nimic, p#n& c#nd anul nu-'i va " terminat ultimele zileID
Am&git, 8rasllus cedeaz& n a$a acestei promisiuni
n'el&toare 'i consimte ucuros la o iuire tainic&. >l a'teapt&
noaptea
ner&dare, 'i sacri"c#nd
ntunericultotul
ei de nep&truns
unicei cudecea
lui dorin$e mai mare
a o poseda pe
Carite. <ar ai gri*&, zice ea, s& te n&'ori c#t mai ine ntr-o
manta 'i, nenso$it de nimeni, la nceputul primei vegi, s& te
apropii &r& zgomot de casa mea. luier& numai o dat& 'i
a'teapt&. <oica mea, pe care o cuno'ti, va " acolo la u'&,
p#ndind sosirea ta. >a $i va descide 'i, primindu-te &r& nicio
lumin& care s& te descopere, te va conduce n camera mea de
culcare.D
!reg&tirea acestei c&s&torii unere pl&cu lui 8rasllus.
Be&nuind nimic, dar tulurat de a'teptare, el se pl#ngea numai
de lungimea zilei 'i de nt#rzierea serii. C#nd, n s#r'it, soarele
&cu loc nop$ii, ecipat a'a cum ceruse Carite 'i am&git de
punctualitatea n'el&toare a doicii, se strecoar& n camer& cu
inima plin& de n&de*de. Atunci &tr#na, din ordinul st&p#nei
sale, nemai'tiind cum s&-l ndatoreze, aduce paare 'i o amor&
cu vin n care se amestecase o &utur& sopori"c&. >l ea paar
dup& paar pe ner&suate 'i &r& nicio team&, iar doica,
scuz#nd nt#rzierea st&p#nei sale su cuv#nt c& 'i-ar ngri*i tat&l
olnav, l cuund& u'or ntr-un somn ad#nc.
ndat& ce-l v&zu r&sturnat pe spate 'i e%pus tuturor insultelor,
ea o ceam& pe Carite care, intr#nd cu o energie &r&teasc&
1
2ec%ile legi romane impuneau văduvelor un răgaz de zece luni de la moartea soţului, pentru a se
recăsători, răstimp care practic se prelungea până la un an.
149
'i tremur#nd toat& de o urie s&latic&, se arunc& asupra
uciga'ului, domin#ndu-l /at&-te deci, zise ea, credincios
tovar&' al &ratului meu, iat&-te, cinstit v#n&tor, iat&-te, scump
so$I Asta e m#na care a v&rsat s#ngele meu, asta e inima n
care s-au urzit at#tea per"de comploturi pentru pierderea mea.
Ace'tia sunt ocii c&rora am avut nenorocirea s& plac 'i care,
totu'i, presim$ind oarecum ntunericul ce-i a'teapt&, ncearc&
mai
n-amdinainte cinurile
s& te lovesc nici viitoare.
cu saia,<ormi lini'tit,
nici cu viseaz&
pumnalul. ericitIde
<eparte >u
mine de a voi s& te pun pe aceea'i treapt& cu so$ul meu, ciar
printr-un soi de moarte asem&n&tor. 8u vei tr&i, dar ocii t&i vor
muri 'i nu vei mai vedea nimic dec#t n vis. Koi ace ca moartea
du'manului t&u s&-$i par& mai ericit& dec#t via$a ta. Bu, tu nu
vei mai vedea lumina 'i vei avea nevoie de o m#n& care s& te
conduc&. Carite nu va " a ta, tu nu te vei ucura de aceast&
c&s&torie, tu nu vei avea nici lini'tea mor$ii, nici ucuriile vie$iiJ
1
antom& nesigur&, vei r&t&ci ntre ntunericul lui Mrcus
soarelui, vei c&uta mult& vreme m#na care $i-a str&puns 'i lumina
lumina
ocilor, 'i, ca o culme a nenorocirii, nu vei 'ti de cine s& te
pl#ngi. <ar eu, cu s#ngele ocilor t&i, voi ace o lia$iune pe
morm#ntul dragului meu 8lepolemus 'i-i voi oeri manilor s&i
s"n$i ca *ert& de isp&'ire. <ar de ce mai dau un r&gaz de
am#nare cinurilor pe care le meri$i 'i te mai las s& visezi c& te
ucuri de mr&$i'&rile mele ce-$i vor " ataleG !&r&se'te
noaptea somnului 'i de'teapt&-te pentru o alt& noapte care va "
pedeapsa crimei tale. Pidic&-$i a$a lipsit& de vedere, recunoa'te
r&zunarea mea, n$elege ntinderea nenorocirii tale, num&r&
suerin$ele tale. /at& n ce stare plac ocii t&i unei so$ii cinstite,
iat& tor$ele nup$iale care vor lumina c&s&toria ta. Ca dru'te 2 vei
avea uriile r&zun&toare 'i ca p&rta'i la nunt&, orirea 'i
gimpele ve'nicelor remu'c&riID
Astel prorocindu-i acest viitor, ea scoate din p&rul s&u un ac
de cap 'i str&punge de mai multe ori ocii lui 8rasllus,
l&s#ndu-l cu des&v#r'ire or. !e c#nd o durere necunoscut& i
risipe'te somnul 'i e$ia n care era cuundat, Carite apuc& 'i
trage din teac& saia cu care 8lepolemus se ncingea de oicei,
1
;ivinitate din 6nfern sau 6nfernul însuşi.
2
În srcinal pronuba ? nu o fată, ci o matroană care punea mâna dreaptă a miresei în mâna dreaptă a
mirelui, conducând până la patul nupţial tânăra perec%e. !cest rol revine aici temutelor +urii )3umenide, în
elină*, pedepsitoarele nelegiuirilor.
150
se repede ntr-o goan& neun& prin mi*locul cet&$ii 'i, &r&
ndoial&, g#ndindu-se la nu 'tiu ce act necugetat, se duce drept
la morm#ntul so$ului ei. Boi 'i tot poporul c&ci toat& lumea
p&r&sise locuin$ele ne lu&m n gra& dup& ea, ndemn#ndu-ne
unii pe al$ii s&-i smulgem "erul din m#inile-i urioase.
<ar Carite, n picioare l#ng& sicriul lui 8lepolemus, ndep&rta
mul$imea cu saia ei sclipitoare 'i c#nd ne v&zu pe to$i v&rs#nd
'iroaie desup&r&toare
la aceste lacrimi 'i lament#ndu-ne
lacrimi, s#r'i$incutotaceast&
elul, zise Penun$a$i
ntristare care
nu-i potrivit& cura*ului meu. 4-am r&zunat pe cruntul uciga' al
so$ului meu, am pedepsit pe criminalul r&pitor al c&s&toriei
noastre. Acum e timpul s&-mi descid cu saia asta un drum pe
unde s& coor n lumea umrelor, la dragul meu 8lepolemusIN
>a povesti atunci am&nun$it tot ce so$ul ei o n'tiin$ase n vis 'i
prin ce viclenie 8rasllus usese am&git 'i prins n curs&. Apoi
'i n"pse saia su s#nul drept 'i, c&z#nd la p&m#nt 'i
zv#rcolindu-se
c#teva cuvinte n propriul ei
nen$elese s#nge,
'i 'i-a dataia a mai putut
&r&tescu-i ng&ima
suet. Atunci,
n gra&, prietenii amiliei sp&lar& cu cea mai mare gri*& corpul
neericitei Carite 'i, depun#nd-o n acela'i morm#nt, o unir& pe
veci cu so$ul ei.
8rasllus, n acest timp, aase totul. Beput#nd s&-'i dea o
moarte vrednic& de nenorocirea a c&rei pricin& usese 'i g&sind
c& saia nu era de a*uns pentru isp&'irea unei crime at#t de
mari, singur ceru s& "e dus la morm#ntul lor. 4ani m#nia$i,
iat&, victima vine de un&voie la voiIN strig& el de mai multe ori
'i, nciz#nd cu gri*& peste el u'ile morm#ntului, ot&r s&
s#r'easc& prin oame o via$& condamnat& de propria sa
con'tiin$&I
/at& ce povesti t#n&rul, sco$#nd lungi suspine 'i uneori
pl#ng#nd, p&storilor ad#nc mi'ca$i. Atunci ace'tia, tem#ndu-se
de st&p#nirea unui nou proprietar 'i pl#ng#nd din ad#ncul inimii
nenorocirea ce c&zuse pe casa st&p#nilor lor, se preg&tir& de
ug&. <ar 'eul ergeliei, cel care usese ns&rcinat cu
recomanda$ii at#t de st&ruitoare s& ai& gri*& de mine, a urat
tot ce era mai de pre$ din c&su$a lui, a nc&rcat toat& prada n
spinarea mea 'i a celorlalte animale de povar& 'i a p&r&sit
vecea-i locuin$&. Boi purtam n spinare copii mici 'i emei,
purtam pui, or&t&nii, iezi, c&$ei, ntr-un cuv#nt, tot ce umla
anevoie 'i ar " putut s& nt#rzie uga mergea cu picioarele
151
noastre. 9reutatea acestei poveri, de'i uria'&, mi se p&rea totu'i
u'oar&, c&ci eram nespus de ucuros s& ug de acel lestemat
$&ran care voia s&-mi reteze &r&$ia.
8rec#nd peste creasta unui munte r#pos 'i acoperit cu p&duri
'i str&&t#nd o c#mpie nes#r'it&, tocmai spre sear&, c#nd nu
mai vedeam drumul din cauza ntunericului, am a*uns ntr-un
t#rg ogat 'i oarte populat, ai c&rui locuitori nu ne-au s&tuit s&
mergem
c&ci, dup&mai departe n timpul
cum ziceau ei, nop$ii,
lupi 'i nici ciar
uria'i, de diminea$a
dimensiuni
e%traordinare 'i oarte de temut prin cumplita lor erocitate,
oi'nuiau s& pustiasc&, n lung 'i-n lat, tot acel $inut cu atacurile
lor, s& asedieze ciar drumurile 'i, ca t#larii, s& se arunce
asupra trec&torilorJ a uneori, mpin'i de o oame s&latic&, luau
cu asalt conacele vecine 'i, dup& e%terminarea animalelor lipsite
de ap&rare, puneau n prime*die ciar via$a oamenilor. >i mai
spuneau c& pe drumul pe care treuia s& mergem z&ceau
cadavre
de oase de oameni pec&*um&tate
desc&rnateJ m#ncate,
de aceea c& tot terenul
'i noi treuia era la
s& pornim alit
drum cu cea mai mare &gare de seam& 'i av#nd mai ales gri*&
s& plec&m numai c#nd se va lumina ine de tot, c#nd ziua va "
ciar mult naintat& 'i soarele str&lucitor, evit#nd astel cursele
ascunse la "ecare pas, dat "ind c& numai lumina zilei potole'te
atacurile acestor eroce animaleJ n s#r'it, s& nu mergem r&zle$i
unii de al$ii, ci ntr-un convoi compact n orm& de ungi, dac&
vrem s& trecem peste aceste greut&$i.
<ar ace'ti tic&lo'i ugari care ne conduceau, ori$i de o gra&
necizuit& 'i de teama unei eventuale urm&riri, &r& s& $in&
seama de aceste n$elepte saturi 'i &r& s& mai a'tepte ivirea
zorilor, cam pe la a treia vege de noapte, au pornit la drum cu
poverile noastre. Atunci eu, cunosc#nd prime*dia de care ni se
vorise mai nainte, m-am ascuns c#t mai n tain& posiil, n
mi*locul convoiului 'i printre animalele de povar& care mergeau
ngesuite, spre a-mi eri posteriorul de atacurile "arelor. 8o$i se
minunau de repeziciunea cu care alergam 'i ntreceam pe
ceilal$i cai, dar aceast& iu$eal& nu se datora sprintenelii mele, ci
spaimei. Atunci m& g#ndeam n sinea mea c& aceea'i ric&
d&duse aripi aimosului !egas 'i c& pe un& dreptate era
n&$i'at naripat, pentru c& s&rise 'i iar se aruncase n v&zdu
p#n& n cer, tem#ndu-se de mu'c&turile Cimerei 1 care v&rsa
1
Monstru răpus de >elerofon, graţie calului înaripat, 'egas.
152
&c&ri.
<e altel to$i acei p&stori, care ne m#nau naintea lor, 'i
narmaser& m#inile ca pentru lupt&. @nul purta o lance, altul o
$&poaie de v#n&tor, altul o suli$&, altul un ciomag 'i ciar pietre,
pe care drumul st#ncos le oerea din el'ug. >rau unii care
nv#rteau n aer $&ru'i ascu$i$i la un cap&t, dar cei mai mul$i
voiau s& pun& "arele pe ug& speriindu-le cu tor$e aprinse.
Bumai o trompet&
a ncepe maidup&
&t&lia. <ar, lipsea
ceca s& semene
trecur&m cu o armat&
n zadar printr-o gata de
spaim&
destul de nentemeiat&, c&zur&m ntr-o curs& cu mult mai de
temut. C&ci lupii, poate speria$i de zgomotul acestei mul$imi
narmate sau mai cur#nd de puternica lumin& a tor$elor, ori
poate pleca$i n alt& parte dud& prad&, nu venir& deloc s& ne
atace 'i niciunul nu ap&ru arem la mare dep&rtare.
+ocuitorii unui sat pe l#ng& care atunci treceam nt#mpl&tor,
v&z#ndu-ne a'a de numero'i, ne luar& drept o and& de t#lari.
8remur#nd pentru avutul
mpotriva noastr&, lor 'i oarte
cu e%presiile sp&im#nta$i,
oi'nuite 'i cu tot eielul
asmut
de
strig&te, ni'te dul&i enormi 'i urio'i, mai cruzi dec#t to$i lupii 'i
ur'ii din lume, pe care-i crescuser& cu gri*& pentru paza 'i
ap&rarea lor. nt&r#ta$i, de strig&tele st&p#nilor lor, ei ne
ncon*ur& din toate p&r$ile, se arunc& asupra noastr&, s#'ie &r&
alegere animalele 'i oameniiJ 'i, dup& repetate atacuri, culc& la
p&m#nt pe cei mai mul$i dintre noi. >ra un spectacol n adev&r
mai mult vrednic de pl#ns dec#t de pomenit s& vezi aceast&
mul$ime de c#ini nuria$i, unii n&$#nd pe ugari, al$ii st#nd
at#rna$i de cei care r&m#neau pe loc, unii arunc#ndu-se asupra
celor c&zu$i la p&m#nt 'i str&&t#nd convoiul nostru n toate
direc$iile cu mu'c&turile lor.
/at& c& acestei prime*dii i urmeaz& alta 'i mai mare, c&ci de
pe acoperi'urile caselor 'i de pe un deal nvecinat s&tenii aceia
ncep s& arunce asupra noastr& o grindin& de pietre, astel nc#t
ne era asolut cu neputin$& s& ot&r#m de ce nenorocire treuia
s& ne erim mai mult de c#inii care ne s#'iau de aproape, sau
de pietrele care ne loveau de departe. ntr-adev&r, deodat&, una
din ele izi n cap o emeie a'ezat& n spinarea mea. Cuprins&
de o mare durere, ea ncepe s& pl#ng&, s& strige 'i s& ceme n
a*utor pe &ratul s&u care era aciul-cioan al caravanei
noastre1. <ar el, lu#nd pe zei ca martori 'i 'terg#nd s#ngele care
1
+ostul şef al %erg%eliei.
153
curgea din rana so$iei, se *elea mai tare dec#t ea
<e ce ataca$i, de ce zdroi$i 'i ucide$i cu at#ta cruzime
ni'te oameni nenoroci$i, ni'te c&l&tori trudi$iG Ce pr&zi r#vni$iG
Ce pagu& r&zuna$iG +ocui$i n vizuini de "are sau pe st#nci
arare ca s& v& plac& s& v&rsa$i s#nge omenescG
Aia rostise aceste cuvinte 'i ndat& ploaia de pietre ncet&,
c#inii nd#r*i$i ur& recema$i 'i urtuna se potoli. n s#r'it, unul
dintre
Boilocuitori zise din
nu suntem v#rul'i unui
t#lari ciparos
nu dorim pr&zile voastreJ voiam
numai s& respingem un atac din partea voastr&. Acum pute$i s&
v& duce$i n lini'te 'i &r& nicio gri*&I
A'a vori elJ 'i, r&ni$i n dierite locuri, ne continuar&m
drumul, duc#nd cu noi unii urmele unor lovituri de pietre, al$ii
ale mu'c&turilor de c#ini, ntr-un cuv#nt, to$i etegi$i. <up& ce
am &cut o un& ucat& de drum, am a*uns ntr-o p&dure
plantat& cu copaci nal$i 'i acoperit& cu ntinse 'i ermec&toare
pa*i'ti
opreasc&de verdea$&,
pu$in, s& seunde conduc&torii
odineasc& no'tri
'i s&-'i g&sir& cu trupurile
ngri*easc& cale s& se
s#'iate. ntin'i ici 'i colo pe iar&, mai nt#i 'i mprosp&tar&
or$ele sleite 'i dup& aceea se gr&ir& s& aplice elurite leacuri
pe r&nile lor s#nger#nde. @nul se sp&la de s#nge n apa unui
izvor care curgea prin p&dure, altul 'i punea ure$i muia$i n
o$et peste um&turi, un altul 'i lega r&nile c&scate. =i n elul
acesta, "ecare se ngri*ea de vindecarea sa.
n acest timp, un &tr#n i privea din v#rul unui deal 'i
caprele care p&'teau n *urul lui ar&tau &r& nicio ndoial& c& era
un p&stor. @nul dintre ai no'tri l ntre& dac& avea de v#nzare
lapte dulce sau r#nz& proasp&t&. <ar el, cl&tin#nd mult& vreme
din cap, i r&spunse
Cum, voi v& g#ndi$i acum la m#ncare, la &utur& 'i "re'te
la odin&G Mare niciunul din voi nu 'tie n ce loc v-a$i opritG
=i cu aceste cuvinte, adun#ndu-'i caprele, plec& 'i disp&ru n
dep&rtare. Korele 'i uga lui nrico'ar& mult pe p&storii no'tri.
nsp&im#nta$i, ei ardeau de dorin$a de a 'ti ce el de loc era
acela, dar nu era nimeni pe acolo care s&-i poat& dumeri.
<eodat&, un alt &tr#n de statur& nalt&, nc&rcat de ani, cu totul
ncovoiat pe un toiag 'i aia t#r#ndu-'i pa'ii oosi$i, s-a apropiat
de noi pe drum, v&rs#nd 'iroaie de lacrimi. C#nd ne-a z&rit, a
izucnit ntr-un 'i mai puternic oot de pl#ns 'i, ating#nd pe
r#nd genuncii "ec&ruia din noi, ne implor& astel
154
!e ericirea voastr& 'i pe geniul vostru ocrotitor, ac& zeii s&
a*unge$i s&n&to'i 'i veseli p#n& la o v#rst& a'a de naintat& ca a
meaI A*uta$i pe un &tr#n n dezn&de*de, smulge$i din gearele
mor$ii pe micu$u-mi vl&star 'i reda$i-l p&rului meu al. >ra
nepotul 'i dragul meu tovar&' de drum, c#nd, adineauri, voind
s& prind& o vraie care ciripea pe un gard, a c&zut ntr-un 'an$ a
c&rui vedere era ascuns& de m&r&cini 'i acum se g&se'te n cea
mai mare cu
strig&tele prime*die de a-'i
care ceam& pierde
destul via$a.
de des <up& gemetele
pe unicul s&u, v&d 'i
ine c& tr&ie'te nc&, dar eu, din cauza sl&iciunii trupului meu
'i pr&p&dit de &tr#ne$e, dup& cum vede$i, nu pot s&-i vin n
a*utor. Kou& ns&, gra$ie tinere$ii 'i puterii voastre, v& este u'or
s& a*uta$i pe un prea nenorocit &tr#n 'i s& salva$i acest copil,
ultimul din amilia mea, unicul meu urma'I
8uturor li se &cu mil& de &tr#n, care-i implora cu at#ta
st&ruin$& 'i-'i smulgea p&rul s&u al. Atunci unul din ceata
noastr&,
care singurmaisc&pase
cura*os,tea&r
mai t#n&r 'i mai
din lupta roust dec#t
precedent&, se ceilal$i
scul& n'i
gra& 'i, ntre#nd n ce loc a c&zut copilul, se lu& &r& nicio
'ov&ire dup& &tr#n, care-i ar&t& cu degetul, nu prea departe de
acolo, ni'te m&r&cini de'i 'i gimpo'i.
ntre timp toat& lumea se ntremase, noi p&sc#nd, iar
c&l&uzele noastre ngri*indu-'i r&nile. iecare 'i luase micul s&u
aga*, dar, mai nainte de a pomi la drum, to$i strigar& cu putere
dup& t#n&rul acela, cem#ndu-l de mai multe ori pe nume. n
cur#nd, ngri*ora$i de marea lui nt#rziere, trimiser& pe unul
dintre ei ca s&-l caute 'i s&-l aduc& pe tovar&'ul lor, n'tiin$#ndu-
l c& era timpul de plecare. <ar dup& c#teva clipe, cel trimis s-a
ntors palid ca meri'orul 'i tremur#nd de spaim& 'i le-a istorisit
despre camaradul s&u lucruri uimitoare
+-am v&zut, le spuse el, r&sturnat pe spate 'i mai mult
dec#t pe *um&tate m#ncat de un 'arpe uria' care st&tea peste el
'i-l s#'iaJ iar pe tic&losul &tr#n nu l-am z&rit nic&ieriI
A#nd de aceast& nenorocire 'i al&tur#nd-o de vorele
p&storului care, &r& nicio ndoial&, voise a le da s& n$eleag& c&
acest 'arpe era singurul locuitor al $inutului, ei p&r&sir& acest loc
prime*dios 'i, lu#nd-o c#t mai repede la ug&, ne gonir& naintea
lor cu nenum&rate ciomege. n s#r'it, dup& ce, n oarte scurt
timp, str&&tur&m un drum destul de lung, a*unser&m ntr-un sat
unde ne odinir&m toat& noaptea. iindc& acolo se petrecuse o
155
adev&rat& tragedie care merit& s& "e cunoscut&, $in s& v-o
povestesc.
@n sclav c&ruia st&p#nul i ncredin$ase administrarea tuturor
mo'iilor sale 'i care el nsu'i era vecilul celei mai mari dintre
ele, aceea unde noi veniser&m s& r&m#nem peste noapte, de'i
era c&s&torit cu o emeie care, ca 'i el, era din lumea sclavilor,
iuea totu'i cu patim& o persoan& de condi$ie lier& 'i dintr-o
amilie str&in&.
a dat oc ?o$ia
tuturor sa, indignat&
registrelor $inute de
deaceast&
&ratulleg&tur& vinovat&,
s&u 'i tuturor
gr#nelor p&strate n amare. Bemul$umit& c&, printr-o astel de
pagu&, a r&zunat ru'inea patului ei con*ugal, 'i-a ntors uria
mpotriva propriilor sale m&runtaie. >a 'i-a petrecut un la$ n
*urul g#tului, a legat de aceea'i soar& un copil mic, pe care l
avusese, cu mult nainte, de la acela'i &rat, 'i s-a aruncat ntr-
un pu$ oarte ad#nc, t#r#nd cu ea nevinovata odrasl&. ?t&p#nul,
ad#nc m#nit de aceast& ndoit& moarte, a prins sclavul care
prin
de a destr&&larea
&ptui o crim& lui adusese
at#t pel-a
de mare, nenorocita-i
dezr&cat so$ie n situa$ia
la piele, l-a uns
cu miere din cap p#n&-n picioare 'i l-a legat zdrav&n de un
smocin al c&rui trunci g&unos servea de locuin$& unui ntreg
popor de urnici, care &r& ncetare veneau 'i plecau gr&ite
dintr-un loc n altul. ndat& ce urnicile au sim$it dulcele miros de
miere r&sp#ndit de trupul sclavului, s-au n"pt ad#nc n el cu
mu'c&turi mici, e drept, dar nenum&rate 'i repetate de mii de
ori, 'i l-au &cut s&-'i dea suetul n cinurile unei ncete agonii,
m#nc#ndu-i carnea 'i ciar m&runtaiele, p#n& c#nd nenorocitul,
n ntregime desc&rnat 'i cu oasele ale 'i lucioase, n-a mai ost
dec#t un scelet at#rnat de acest arore unest.
!&r&sim acest loca' lestemat unde ne oprisem, l&s#nd pe
locuitori ntr-o ad#nc& *ale 'i din nou pornim la drum. <up& ce
am mers o zi ntreag& printr-un $inut de c#mpii, am a*uns r#n$i
de ooseal& ntr-un ora' oarte populat 'i oarte cunoscut. Acolo,
p&storii ot&r&sc s&-'i a'eze pentru totdeauna larii 'i s&la'ulJ pe
de o parte, pentru c& li se p&rea un ad&post sigur mpotriva
celor ce ar voi s&-i urm&reasc& a'a departe, iar pe de alta,
"indc&-i atr&gea marea aunden$& de alimente 'i de tot elul de
alte m&ruri. <up& ce nou&, animalelor de povar&, ni s-au l&sat
zile de odin& pentru a ne ntrema 'i a " mai u'or v#ndute, ne-
au dus la t#rg. !ristavul, anun$#nd cu glas tare pre$urile pentru
"ecare, caii 'i ceilal$i m&gari sunt ad*udeca$i unor cump&r&tori
156
oga$i. ?ingur eu r&m#n#nd de lep&dat, aproape toat& lumea
trecea pe l#ng& mine cu dispre$. n s#r'it, sc#rit de pip&irea
celor care voiau s&-mi recunoasc& v#rsta dup& din$i, deodat& am
n&$at m#na murdar& 'i inect& a unuia care-mi tot reca
gingiile cu degetele lui mpu$ite 'i i le-am s&r#mat cu totul,
ceea ce i-a &cut pe cei de a$& s& nu m& mai cumpere, de
vreme ce p&ream a'a de "oros.
Atuncincepu
r&gu'it, pristavul, strig#nd
s& ac& s&-'i
tot elul sparg&ridicole
de glume pieptulpecu glasul
seama
mea
!#n& c#nd vom mai pune degeaa la v#nzare m#r$oaga
asta &tr#n&, etegit& din pricina copitelor prea tocite, ur#$it&
de dureri, lene'& 'i stupid&, dar eroce, cu o piele care e un&
doar pentru a ace din ea un ciur de cernut molozulG <e aceea
mai cur#nd s-o d&ruim oricui, dac& inen$eles voie'te s&-'i
iroseasc& #nul.
/at&<ar
a$&. n ce cipmea
cruda st#rnea pristavul
?oart&, ootele
de care de r#s
n-am putut s& ale
scapcelor de
ugind
prin at#tea $&ri 'i nici s-o potolesc cu precedentele mele
nenorociri, 'i ntoarse din nou asupra mea oara-i privire, 'i-mi
prezent& o minunat& descoperire a ei, un cump&r&tor oarte
potrivit pentru a ace s& dureze ve'nic grelele mele ncerc&ri.
:udeca$i omul un desr#nat, un &tr#n ple'uv, e adev&rat, dar
care tot mai avea c#teva 'uvi$e de p&r ce-i uturau n ucle pe
*um&tate c&runte, ie'it din gloata cea mai de *os 'i din dro*dia
r&sp#ntiilor, unul dintre acei tic&lo'i care cutreier& t#rgurile 'i
ora'ele c#nt#nd din cimal 'i din triungi 'i poart& pe zei$a
sirian&1, silind-o s& cer'easc& n olosul lor. Acest om, voind
neap&rat s& m& cumpere, ntre& pe pristav din ce $ar& eram.
<in Cappadocia2, i r&spunse cel&lalt, 'i e un animal destul
de zdrav&nI Apoi se interes& de v#rsta mea, dar pristavul
continu& s& glumeasc&
@n astrolog, care i-a calculat constela$ia, ne-a asigurat c&
are cinci ani, dar numai el cunoa'te mai ine dec#t oricine care
e data actului s&u de na'tere. <e altel, de'i 'tiu ine c& m&
e%pun la pedepsele prescrise de legea Cornelia F, dac&-$i v#nd
1
3ste vorba de !targatis, care avea un templu renumit la 0ierapolis, oraş din +rigia.
2
'rovincie din centrul !siei Mici. Sclavii aduşi de aici erau renumiţi pentru forţa lor fizică, la Coma fiind
aleşi să poarte pe umeri litiere.
F
5ege altfel necunoscută, cu un nume inventat de autor.
157
drept sclav un cet&$ean roman, cu toate acestea cump&r&-l, c&ci
e un sclav un 'i cinstit care-$i poate " de olos, at#t la $ar& c#t
'i la ora'I <ar nesueritul cump&r&tor, care nu mai nceta de a
pune ntre&ri dup& ntre&ri, se inorm& cu mult& ngri*orare
dac& eram l#nd. !ristavul ns& i spuse
Ai un miel n a$a ta, nu un m&gar, la orice trea& l-ai pune,
e potolit, nu mu'c& 'i nici m&car nu arunc& din picioare. /ntr-
adev&r,
ascunde su aceast&
cel mai la*inpiele
om. de m&gar
+ucrul nu es-ar
greuputea crede c& v#r&-$i
de constatat se
capul ntre cele dou& coapse ale lui 'i vei vedea u'or de c#t&
r&dare poate s& dea dovad&I
A'a 'i &tea *oc pristavul de acest &tr#n desr#nat, dar el,
sim$ind at*ocura, i strig& amarnic de sup&rat
?t#rv &tr#n 'i smintit pristav, dar-ar atotputernica zei$&
sirian& 'i mam& a naturii 'i s#ntul ?aazios 1, 'i ellona 2, 'i
mama /deean&F, cu Attis al ei, 'i suverana Kenus cu al ei Adonis 3
s& a*ungitale
glumele surd,
demut 'i or, tu,
m&sc&riciI care de-at#ta
Berodule, crezi tutimp m&
c& eu a'n$epi
puteacu
s&
ncredin$ez zei$a unui animal nd&r&tnic ca ntr-un acces de urie
s& arunce ndat& la p&m#nt divina ei imagine 'i ca s& "u silit s&
alerg ca un nenorocit n toate p&r$ile, cu p&rul n dezordine,
c&ut#nd un medic pentru zei$a mea ntins& la p&m#ntG
Auzind aceste cuvinte, m& g#ndeam s& sar n sus, pe
nea'teptate, ca un neun, pentru ca, v&z#nd nclinarea mea
spre violen$&, s& renun$e la cump&rarea mea. <ar acest
ngri*orat cump&r&tor, gicindu-mi g#ndul, num&r& ndat&
'aptesprezece dinari pe care st&p#nul meu, at#t de sc#rit de
persoana mea, i primi oarte ucuros. Apoi, leg#ndu-m& cu un
c&p&$el de unie de papur&, m& ncredin$eaz& lui ileus 5, c&ci
acesta era numele noului meu st&p#n. +u#nd n primire pe noul
s&u servitor, l t#r&'te de unie acas& 'i ciar din prag ncepe s&
strige din toate puterile
@ita$i-v&, etelor, v-am cump&rat un sclav dr&gu$, 'i vi l-am
adusI
1
=eu frigian care se pare că era cinstit tot în 0ierapolis. Sub Seleucizi, el a fost asimilat cu 6a%ve al
evreilor, şi de aici epitetul de "sfânt#. 5a Coma, această divinitate s-a contopit cu >ellona.
2
9u e vorba de >ellona, zeiţa romană a războiului, ci de o tainică divinitate a naturii cu un cult fanatic din
&appadocia.
F
!luzie la &ibele, zeiţa din muntele 6da din 7roada, îndrăgostită de c%ipeşul păstor frigian !ttis.
3
'aredrul zeiţei feniciene !starte, asimilată cu 2enus.
5
&el-care-iubeşte-tinerimea )de la filefebos).
158
<ar etele acelea erau o ceat& de desr#na$i care ndat&
ncepur& s& sar& n sus de ucurie 'i s& scoat&, cu un glas spart,
r&gu'it 'i muieratic, cele mai discordante sunete, crez#nd c& el
'i procurase n adev&r vreun t#n&r sclav care s&-i nlocuiasc& pe
ei la ru'inoasele lor desr#uri. <ar c#nd v&zur& nu o ceroaic& n
locul unei ecioare, ci un m&gar n locul unui t#n&r, str#mar&
din nas 'i luar& n r#s pe c&petenia lor, n toate cipurile,
spun#ndu-i c& nu le adusese lor un servitor, ci un &rat pentru
uzul s&u personal.
/a seama, ad&ugar& ei, s& nu-l p&strezi numai pentru tine
pe acest pui'or a'a de dr&gu$, ci s&-l mai mp&r$i uneori 'i cu
noi, care suntem micile tale porumi$eI
&t#ndu-'i *oc de el cu aceste cuvinte 'i cu altele la el, m&
priponesc l#ng& o iesle. !rintre ei se aa un t#n&r destul de
trupe' 'i nentrecut autist, acompaniator al corului, pe care-l
cump&raser& din t#rgul de sclavi, cu ani aduna$i cu talerul.
C#nd porneau
cei care purtaulazei$a,
drum, el acas&
dar mergea, c#nt#nd din
'i mp&r$ea aut,tuturor,
gra$iile al&turi &r&
de
deoseire, trec#nd dintr-un pat n altul. ndat& ce m& v&zu n
cas&, u nc#ntat 'i, d&ruindu-mi ran& din el'ug, mi spuse plin
de voio'ie
n s#r'it, iat&-te venit ca s& m& nlocuie'ti n greaua mea
munc&I <ar, cel pu$in o, de-ai putea s& tr&ie'ti mai mult, s& "i
pe placul st&p#nilor no'tri 'i s& aduci o u'urare 'alelor mele
ruinateI Auzind aceste cuvinte, prevedeam noile suerin$e care
m& a'teptau.
A doua zi, mr&c#ndu-se n aine de dierite culori, "ecare
dintre ei 'i alc&tuie'te o "gur& nencipuit de idoas&,
m#n*indu-'i ora*ii cu un strat de noroi 'i vopsindu-'i ocii
artistic de *ur mpre*ur, apoi pornesc de acas& cu capul acoperit
cu mitre 'i mr&ca$i n ni'te mantii de culoarea 'oranului,
unele din p#nz& de n, altele de m&tase. @nii au tunici ale,
ncrustate cu dungi ro'ii curg#nd n toate p&r$ile, asemenea
unor suli$e, str#nse cu o cing&toare, iar n picioare to$i poart&
sandale galene. mi pun n spinare zei$a, acoperit& cu o
mantelu$& de m&tase, apoi, suec#ndu-'i m#necile p#n& la
um&r, ncep s&-nv#rteasc& n aer topoare 'i s&ii enorme, s&rind
!luzie la cele întâmplate în portul !ulis, când ;iana a pus o cerboaică în locul 6figeniei, fiica regelui
miceanian !gamemnon, pe care a%eii intenţionau s-o $ertfească pe altar la cererea zeiţei mâniate, spre a nu
mai aştepta zadarnic lângă coasta beoţiană vânturi prielnice care să ducă flota grecească până la 7roia.
159
'i url#nd ca acantele-n delir, c&ci sunetele autului nsue$eau
'i mai mult dansul lor smintit. <up& ce trecur& pe l#ng& multe
ordeie s&r&c&cioase, a*ung la casa de $ar& a unui proprietar
ogat 'i, ciar de la intrare, &c#nd un zgomot inernal 'i $ip#nd
cumplit, se reped d#nd capul pe spate ca ni'te neuni urio'i,
sucindu-'i g#tul n mi'c&ri periculoase 'i &c#nd s& li se
nv#rteasc& n cerc p&rul ciuulit. @neori 'i mu'cau din came 'i,
cu cu$itele
ei, to$i lor cu ra$ele.
'i crestau dou& t&i'uri, pe care le aveau ntotdeauna la
n acest timp, unul dintre ei se z&tea mai turat dec#t ceilal$i
'i, respir#nd greu 'i des din ad#ncul pieptului, ca un inspirat
prea plin de duul puternic al zeului, se pre&cea c& e n prada
celui mai violent delir, ca 'i cum prezenta zeilor avea oiceiul s&
ac& pe muritori nu mai uni, ci s& le aduc& sl&iciuni 'i oli.
<e altel, asculta$i ce r&splat& a primit, gra$ie providen$ei
cere'ti, pentru meritele sale. /ntr-o prorocire zgomotoas&, care
nu era dec#t
'i cum o minciun&
ar " comis n&scocit& de
ceva neng&duit de legile
el, ncepu s&'i,
divine semai
acuze ca
mult,
anun$& c& se va pedepsi cu propriile lui m#ini, cum se cuvine,
pentru p&c&toasa lui apt&. Apoi, pun#nd m#na pe un ici, cum
poart& ndeosei ace'ti eunuci ici &cut din "re de l#n&
r&sucite 'i terminate cu ciucuri lungi, dar prev&zute cu ar'ice de
oi, n loc de noduri ncepu s& se loveasc& &r& nicio mil&,
r&d#nd aceste dureroase lovituri cu un cura* n adev&r uimitor.
<in cauza t&ieturilor de s&ii 'i a loviturilor de ice, p&m#ntul
era nro'it de s#ngele spurcat al acestor inverti$i. +ucrul mi
inspira o mare ngri*orare, "indc& v&z#nd s#ngele curg#nd n
valuri din at#tea r&ni, m& temeam ca nu cumva, prin vreo
atalitate, stomacului zei$ei str&ine s&-i vie pot& 'i de s#nge de
m&gar, dup& cum unii oameni au pot& de lapte de m&g&ri$&.
n s#r'it, ndat& ce se sim$ir& oosi$i sau cel pu$in s&tura$i de
a se " s#'iat astel, ntrerupser& aceast& v&rsare de s#nge
pentru a primi n largile cute ale ainelor lor monede de aram&,
a ciar 'i de argint, ce li se aruncau pe ntrecute. ?uetele
milostive oerindu-le un urcior de vin, lapte, r#nz&, gr#u, &in&
de cea mai un& calitate, 'i unii orz, pentru cel care purta pe
zei$&, ace'ti oameni str#ngeau totul cu l&comie 'i, umpl#nd saci
dinainte preg&ti$i cu gri*& pentru aceast& poman&, i ngesuiau
pe spinarea mea, astel nc#t, door#t de greutatea dulei mele
poveri, devenisem n acela'i timp un amar 'i un templu
160
amulant.
A'a vagaondau ei, din loc n loc, 'i pr&dau toat& regiunea
aceea. A*ung#nd ntr-un sat coco$at pe o n&l$ime, cum erau
nc#nta$i datorit& darurilor mai ogate dec#t de oicei, ei
organizar& un mare osp&$. @nui s&tean, pe care-l am&gir& cu o
prorocire mincinoas&, i cerur& cel mai gras erec din turm&,
prin *ert"rea c&ruia, ziceau ei, treuiau s& potoleasc& oamea
zei$ei
duser&siriene.
la aie.Apoi, preg&tindaduser&
+a ntoarcere, tot ce treuia
cu ci, capentru osp&$,
tovar&' se
de mas&,
un $&ran voinic cu 'ale puternice 'i ine nzestrat n partea de
*os a p#ntecelui, ca s& reziste asalturilor lor. Aia gustar& din
c#teva legume, 'i, cuprin'i de-o "erin$eal& violent&, ace'ti
nemernici destr&&la$i se dedau ciar naintea mesei la cel mai
*osnic 'i mai ru'inos act al unei patimi mpotriva naturii.
ngr&m&dindu-se n *urul $&ranului l dezrac&, l r&stoarn& pe
spate 'i cu spurcata lor gur& *induiesc la pudoarea lui. Mcii mei
nu mai putur&
puterile ndura o astel
M, cet&$eniID, de inamie
dar n-am 'i vrui
reu'it s& scots&dec#t
strig un
dinMD,
toate
lipsit de celelalte silae 'i litere, sonor &r& ndoial&, puternic 'i
aidoma cu al unui m&gar, dar ntr-un timp cu totul nepotrivit.
C&ci mai mul$i tineri din t#rgul vecin care c&utau un m&g&ru'
urat lor peste noapte 'i cercetau toate anurile cu cea mai
mare gri*&, auzindu-m& zier#nd n cas&, au crezut c& animalul
lor e acolo 'i, voind s&-'i ia napoi unul, au intrat &r& veste, n
r#nduri str#nse, 'i i-au surprins asupra aptului, n mi*locul
acestor dezgust&toare turpitudini. Cem#nd ndat& pe vecini, ei
le-au ar&tat aceast& scen& ru'inoas&, pe deasupra pre&c#ndu-
se c& laud& n &taie de *oc nr#narea 'i nepri&nirea acestor
preo$i.
ngrozi$i de aceast& ru'ine care, trec#nd din gur& n gur&, s-a
r&sp#ndit repede n mul$ime, 'i i-a &cut pe drept cuv#nt
nesueri$i 'i odio'i tuturor, ei 'i-au str#ns aga*ele 'i cam pe la
miezul nop$ii au 'ters-o din sat pe uri'. &c#nd o un& parte din
drum nainte de r&s&ritul soarelui, c#nd se lumin& ine de ziu&,
au a*uns n ni'te pustiet&$i ndep&rtate. <up& ce mai nt#i se
s&tuiesc ndelung ntre ei, se preg&tesc s&-mi ac& de
petrecanie nent#rziat. /au pe zei$a pe care o purtam n spinarea
mea, o pun *os pe p&m#nt, mi scot 'aua, amurile 'i tot ce mai
aveam pe mine, m& leag& de un ste*ar 'i, ncep#nd s& m& at&
cu icele acelea mpletite cu ar'ice de oi, m-au l&sat aproape
161
mort. @nul din ei m-a amenin$at s&-mi taie picioarele de la
genunci cu un topor enorm, su cuv#nt c&-i insultasem n mod
scandalos pudoarea, oarte nepri&nit& ntr-adev&rI <ar ceilal$i,
nu at#t n vederea salv&rii mele, c#t din respect pentru idolul
ntins la p&m#nt, au ost de p&rere s& m& $in& n via$&. <in nou
deci mi pun n spinare tot aga*ul 'i, amenin$#ndu-m& cu latul
s&iilor, a*unser&m ntr-un ora' renumit. Acolo, un cet&$ean de
seam&, om ascu$it
de sunetul evlaviosalde altel 'i plin
cimalelor, de de respect pentru
z&ng&nitul zei, atras
tamurinelor 'i
de dulcile acorduri ale modului rigian, se gr&i s& ias& n
nt#mpinarea noastr&. !entru a-'i ndeplini o &g&duial& &cut&
zeilor, el a cerut cinstea de a g&zdui pe zei$&, ne-a instalat pe
to$i n casa lui spa$ioas& 'i cu cel mai mare respect 'i cu *erte
de animale grase s-a silit s& do#ndeasc& ocrotirea divinit&$ii.
Aici, mi-aduc aminte c-am ost n prime*die de a-mi pierde
via$a. @n arenda' adusese n dar gazdei noastre, proprietarul
s&u,
enorm.o parte din v#natul
<eoarece useseluiat#rnat&
o pulp& oarte gras&gri*&
&r& nicio a unui c&prior
dup& u'a
uc&t&riei, nu destul de sus, un c#ine v#n&toresc o n&$ase pe
uri' 'i, ucuros de prada lui, disp&ruse n gra& din ocii
paznicilor. uc&tarul, a#nd aceast& pierdere 'i nvinuindu-se de
negli*en$a sa, se ocea &r& ncetare 'i v&rsa 'iroaie de lacrimi
care nu-i oloseau la nimic. !u$in dup& aceea, st&p#nul a cerut
cina. Atunci uc&tarul, oarte m#nit 'i nc& 'i mai nsp&im#ntat,
'i-a luat r&mas-un de la copila'ul s&u 'i, pun#nd m#na pe o
r#ngie, s-a preg&tit s& nnoade un la$ 'i s& se sp#nzure. <ar
disperata lui ot&r#re n-a sc&pat credincioasei sale so$ii care s-a
repezit urioas& cu am#ndou& m#inile asupra nodului unest.
CumI i zise ea, p#n& ntr-at#t te-a ngrozit nenorocirea de
a$&, nc#t $i-ai pierdut minteaG Bu vezi ce mi*loc de sc&pare ne
oer& nt#mplarea, sau mai degra& providen$a divin&G >i ine,
dac& mai e'ti n stare s& g#nde'ti c#t de pu$in, de'teapt&-te 'i
ascult&-m& cu toat& luarea-aminteI <u m&garul &sta ntr-un col$
retras, taie-i capul 'i ia-i o pulp& care va sem&na cu aceea pe
care am pierdut-o. 8oac-o m&runt cu toat& gri*a, prepar-o cu un
sos ceva mai picant 'i serve'te-o st&p#nului n locul pulpei de
c&priorI
Acest lestemat tic&los g&si un& ideea de a se salva cu
pre$ul vie$ii mele 'i, l&ud#nd mult mintea istea$& a so$iei sale,
tovar&'a lui de sclavie, 'i 'i ascu$ea cu$itele pentru ot&r#ta
162
mea c&s&pire.
163
CARTEA A NOUA
Astel 'i narma m#inile-i nelegiuite mpotriva mea acest
nemilos c&l&u. <ar amenin$area unei prime*dii at#t de mari gr&i
planul pe care mi-l &cusem 'i, &r& s& mai stau mult la g#nduri,
m& ot&r#i s& scap prin ug& de ciop#r$irea care m& amenin$a.
/ntr-o clip& rup unia cu care usesem legat, o iau la s&n&toasa,
n goana mare 'i, ca s&-mi asigur o un& ap&rare, zv#rleam des
cu copitele de dinapoi. Pepede ca ulgerul, str&&t#nd colonada
nvecinat&, intru ntr-o suragerie n care st&p#nul casei
mpreun& cu preo$ii zei$ei se osp&tau cu carnea animalelor
*ert"te 'i, n n&vala-mi urioas&, sparg 'i r&storn o un& parte
din vesela osp&$ului, mesele, ciar 'i &cliile aprinse. Capul
amiliei, revoltat de aceast& pagu& at#t de nsemnat&, m-a dat,
ca pe un animal n&r&va' 'i reel, pe m#na unuia dintre sclavii
s&i, poruncindu-i s& m& ncid& cu gri*& ntr-un loc sigur, ca s&
nu-i mai tulur din nou lini'tea osp&$ului printr-o astel de
zurd&lnicie. !rin aceast& isprav& pe care o n&scocisem cu
destul& di&cie, sc&pasem din m#inile c&l&ului 'i m& ucuram
de ad&postul salvator pe care mi-l oerea ncisoarea.
<ar, ot&r#t lucru c#nd ?oarta se mpotrive'te, nimic nu-i
reu'e'te omului aici, pe p&m#nt, c&ci nu e%ist& sat n$elept, nici
mi*loc aiscusit
atal& care s&
!roviden$ei poat&
divineI n r&sturna sau scima
ce m& prive'te, r#nduiala
ciar vicle'ugul
n&scocit de mine, care, pentru un moment, p&rea c& mi-a
asigurat salvarea, a atras asupra mea o mare prime*die, a mai
mult, o moarte care m& amenin$a de aproape. C&ci deodat&, un
t#n&r sclav, scimat la a$& 'i speriat, se repezi ca un neun n
sala ancetului, unde oaspe$ii 'u'oteau ntre ei prietene'te 'i
anun$& st&p#nului s&u c& un c#ine turat din ulicioara vecin& a
intrat mai adineauri pe u'a din dos cu o repeziciune uimitoareJ
c& n cele
c& n uriadin
lui urm&
turat&
s-as-a aruncatspre
ndreptat asupra c#inilor
cel mai de v#n&toareJ
apropiat gra*d 'i s-
a n&pustit asupra vitelor de povar& cu o urie nemaipomenit&,
c& n s#r'it n-a cru$at nici ciar oameni.
!e 4rtilus, cat#rgiul, pe Haaestion, uc&tarul, pe
164
Hpnopilus1, camerierul, pe Apolonius, medicul, 'i nc& pe
multe alte persoane din cas&, care ncercau s&-l goneasc&, i-a
&rt&nit n tot cipul cu mu'c&turile lui 'i e sigur c& unele
animale n care 'i-a n"pt col$ii otr&vi$i s-au molipsit de turareI
Aceast& veste v#r spaima n mintea tuturor 'i, crez#nd c& 'i
eu m& molipsisem de aceast& oal& 'i tocmai din aceast& cauz&
eram urios, puser& m#na pe tot ce g&seau nimerit 'i,
ndemn#ndu-se
deveniser& multunii
mai pe al$ii ca
tura$i s& nl&ture
dec#t o moarte
mine 'i pornir& o'teasc&,
n urm&rirea
mea. &r& ndoial&, mi-ar " &cut m&dularele uc&$i cu suli$ele,
cu $&poaiele de v#n&tor 'i mai ales cu topoarele cu dou& t&i'uri,
pe care li le procurau u'or servitorii, daca la vederea acestei
urtuni neprev&zute 'i periculoase n-a' " intrat numaidec#t n
camera unde erau g&zdui$i st&p#nii mei. Atunci, nciz#nd
repede u'a dup& mine 'i tr&g#nd z&vorul, ei m-au erecat acolo,
a'tept#nd, &r& nicio prime*die pentru ei, ca mortala otrav& a
acestei
s& m& oli de nevindecat
ucid&. <ar n acest s& m&cipconsume
mi-am ncetul cu ncetul'i,
aat liertatea 'i
pro"t#nd de ericita nt#mplare de a " singur, m-am aruncat pe
un pat gata &cut 'i, ntr-adev&r, dup& at#ta trecere de timp, am
dormit 'i eu ca oamenii.
>ra de-acum ziu& demult c#nd, cu ooseala nl&turat& de
moliciunea patului, m& trezii ine dispus 'i plin de vigoare. !e
cei care &cuser& de gard& toat& noaptea ca s& m& p&zeasc&, i
auzii discut#nd astel despre mine
!utem noi, oare, s& "m siguri c& acest mizerail m&gar o
mai " nc& olnav de turareG !roail c& veninul olii, a*ung#nd
la cel mai nalt grad de dezvoltare, 'i-a pierdut orice putereI
!&rerile "ind mp&r$ite, ei se ot&r&sc s& veri"ce aptul 'i
privind printr-o cr&p&tur& v&d c& eram s&n&tos 'i c& st&team pe
picioare, lini'tit 'i &r& gri*&, n cur#nd, desciz#nd mai larg u'a,
voir& s& se asigure mai de aproape, dac&, n s#r'it, m&
lini'tisem.
<ar unul dintre ei, un adev&rat salvator, pe care de un&
seam& cerul mi-l trimitea, ar&t& celorlal$i urm&torul mi*loc de a
veri"ca dac& sunt s&n&tos s& mi se pun& nainte o c&ldare plin&
oci cu ap& proasp&t& ca s& eau.
<ac& nu ncepe s& tremure, dac& ea ap& ca de oicei 'i
1
În greceşte, prietenul somnului. 0efaestion vine probabil de la 0efaistos, zeul focului, !polonius de la
!polo vindecătorul etc.
165
apa i ace pl&cere, s& 'ti$i, le zise el, c& e s&n&tos 'i cu
des&v#r'ire sc&pat de oal&J dac& dimpotriv& uge 'i e cuprins
de groaz& la vederea 'i la atingerea apei, e sigur c& o turare
ngrozitoare continu& s&-l st&p#neasc& cu nd&r&tnicie. >ste o
e%perien$& transmis& p#n& 'i de veci autori 'i o oserva$ie
oi'nuit&.
9&sind un& p&rerea lui, ei, tremur#nd nc&, mi-au pus
dinainte
apropiat oizvor.
enorm& g&leat& cu
>u naintam &r&ap& limpede,
'ov&ire, luat& ciar
alergam din cel
cu mai
gra&
naintea lor, c&ci eram mort de sete 'i, aund#ndu-mi n
ntregime capul n g&leat&, soream cu l&comie din aceast& ap&
cu adev&rat d&t&toare de via$&. Atunci am r&dat lini'tit s& "u
lovit u'or cu palma, tras de ureci, dus de c&p&stru 'i ncercat n
toate cipurile, p#n& c#nd, mpotriva neroadei lor presupuneri,
am dovedit l&murit tuturor c& sunt un animal l#nd 'i supus.
Astel sc&pat de un ndoit pericol, a doua zi mi-au pus din nou
n spinare m-au
cimalelor, s"ntele podoae
pornit la drum'i,ca n
s& sunetul castanietelor
cer'esc din sat n sat. 'i
<up& ce am trecut pe l#ng& multe ordeie 'i case ar&toase, am
sosit ntr-un t#rg, zidit, dup& cum spuneau locuitorii, pe ruinele
unui ora', alt&dat& ogat. 8r&g#nd la cel mai apropiat an,
auzir&m azlia poveste a unui s&rman om n'elat de nevasta lui,
poveste pe care vreau s-o cunoa'te$i 'i voi.
>ra un s&rman muncitor, un "erar care tr&ia de azi pe m#ine
din micul lui c#'tig. Avea o so$ioar&, ca 'i el destul de s&rac&,
dar renumit& prin stric&ciunea ei &r& perece. ntr-o zi, omul
plec#nd de acas& la o lucrare la care se anga*ase, ndat& un
iovnic ndr&zne$ se strecur& pe uri' n cas& 'i am#ndoi aman$ii
ncepur& s& dea luptele Kenerei n deplin& siguran$&. &ratul,
care nu 'tia 'i nu &nuia nimic de elul acesta, se ntoarse acas&
pe nea'teptate. 9&sind u'a ncuiat& cu z&vorul, ridic& n sl&vi
cinstea so$iei sale. &tu 'i ciar uier& ca s&-'i anun$e prezen$a.
<ar vicleana cum&tr&, oarte deprins& cu astel de destr&&l&ri,
se smulse din ra$ele amantului care nu se-ndura s&-i dea
drumul 'i-l ascunse pe uri' ntr-un utoi gol, pe *um&tate
ngropat ntr-un col$. Apoi, desciz#nd u'a, ciar din prag, 'i
primi &ratul cu cele mai aspre cuvinte
A'a va s& zic&, mi oin&re'ti cu m#inile n s#nul togii, &r&
s& aci nimic 'i &r& s& aduci un an 'i l&s#nd alt& munca ta
oi'nuit&, pu$in $i pas& c& nu avem cu ce tr&i 'i ce m#ncaI =i
166
eu, nenorocita, toat& noaptea 'i toat& ziua mi cinuiesc
degetele, torc#nd l#n& pentru a avea cel pu$in lumina unei l&mpi
n c&m&ru$a noastr&I Cu c#t mai ericit& dec#t mine e vecina
mea, <apne, care ncep#nd de diminea$& ea 'i m&n#nc& de
se sparge 'i se t&v&le'te cu aman$ii eiI
Ce vrei s& spuiG i r&spunse &ratul a'a de r&u primit. <e'i
patronul, av#nd un proces, a ncis atelierul, totu'i, eu m-am
ngri*it de umila at#ta
mod neolositor noastr&
loccin&. Kezintr-adev&r
'i care utoiul &sta
nugol, care ocup&
serve'te n
la nimic
dec#t s& ne ncurce gospod&riaG +-am v#ndut cu 'ase dinari 'i
omul va veni ndat& s&-l ia, dup& ce va " acitat pre$ul. >i, ai,
d&-mi repede o m#n& de a*utor ca s&-l dezgrop&m 'i s&-l pred&m
numaidec#t cump&r&torului.
!rinz#nd repede ideea, vicleana emeie a izucnit ntr-un r#s
neru'inat
Adev&rat, zise ea, str&lucit 'i priceput om de aaceri am
mai g&sit
oiect n &ratul
pe care &sta alemeie
eu, o simpl& meu, 'i
care
&r&a s&
v#ndut a'a din
m& mi'c ietin un l-
cas&,
am v#ndut demult cu 'apte dinariI
Cine l-a cump&rat cu o sum& a'a de mareG ntre& &ratul
nc#ntat de acest adaos de pre$.
@ite, nerodul acela, care mi s-a ur#t de c#nd tot st& n utoi
s& se ncredin$eze de t&ria luiI
Cel&lalt nu sc&p& prile*ul de a se olosi de vorele emeii 'i,
ie'ind numaidec#t, zise
un& emeie, vrei s&-$i spun adev&rulG utoiul &sta al
dumitale e prea veci 'i n multe locuri e spart de se vede prin
elI
Apoi, ntorc#ndu-se spre &ratul ei 'i pre&c#ndu-se c& nu-l
cunoa'te, continu&
=i tu, omule, oricine ai ", d&-mi repede o lamp& ca s& pot
vedea, dup& ce-i voi " r&zuit cu gri*& murd&riile din&untru, dac&
m& pot servi de el. 8u crezi c& eu ur aniiG
&r& nt#rziere 'i &r& s& &nuiasc& nimic, &ratul, model de
p&trundere 'i de "ne$e, aprinse o lamp&.
<&-te la o parte, rate, zise el, 'i stai lini'tit p#n& ce-$i voi
da eu poloocul cur&$at cum se cuvineI
Lis 'i &cut 'i scoase aina, intr& n utoi cu lampa 'i ncepu
s& r&zuiasc& grosul strat de murd&rie, care de mult& vreme
rodea lemnul. +a r#ndul s&u amantul, un oarte rumos
167
adolescent, pe c#nd so$ia "erarului se apleca nainte pe utoi, o
str#ngea n ra$e 'i o lucra 'i el dup& placul s&u. <ar ea, cu
capul aplecat n utoi, 'i &tea *oc de &ratul ei ca o
adev&rat& viclean& curtezan&, ar&t#ndu-i cu degetul locurile ici,
colo, apoi dincolo, 'i mai ncolo unde treuia s& r&zuiasc&.
ndoita trea& "ind terminat& 'i cei 'apte dinari num&ra$i,
nenorocitul "erar, ridic#nd utoiul, u oligat s&-l duc& n spinare
p#n& la locuin$a
Mprindu-se nlocuitorului
pentru s&u.
c#teva zile n locul acela, prea pio'ii no'tri
preo$i, ngr&'a$i din d&rnicia pulic& 'i nc&rca$i de numeroasele
venituri aduse de prezicerile lor, au n&scocit un nou mi*loc de
c#'tig. Alc&tuind un singur oracol tras la sor$i 1 pentru cele mai
multe nt#mpl&ri, ei 'i &teau *oc n cipul urm&tor de marea
mul$ime a celor care veneau s&-i consulte despre cele mai
elurite lucruri. /at& cum era ntocmit oracolul
meaAcum mi se
slu*&. pare necesar
<iminea$a, s& ar&t
st&p#nul meu'i ce
mioliga$ii
punea n aveam n noua
spinare mari
cantit&$i de legume 'i m& ducea n ora'ul vecin. Acolo, dup& ce
preda mara rev#nz&torilor 'i ncasa anii, se urca n spinarea
mea 'i se ntorcea astel la gr&dina sa. C#t timp s&pa, c#t timp
uda 'i ncovoiat pe razdele lui se ocupa de celelalte munci ale
meseriei sale, eu aveam pu$in& tin& 'i m& ucuram de o
odin& care-mi pl&cea. <ar c#nd revolu$ia ordonat& a astrelor,
care dup& un anumit num&r de zile 'i de luni aduse un an nou,
l&s& n urm& toamna cu pl&cerile culesului de vii 'i a*unse n
zodia CapricornuluiF, c#nd veni iama cu z&pezile ei, cu ploi &r&
s#r'it 'i nop$i umede 'i reci, n-a mai ost acela'i lucru. +&sat
su cerul lier 'i ncis ntr-un staul &r& acoperi', sueream
grozav din cauza rigului care nu mai contenea, c&ci st&p#nul
meu, din pricina e%cesivei lui s&r&cii, nu putea s&-'i procure nici
pentru el, necum pentru mine, un a'ternut de paie sau vreo
p&tur& oric#t de p&c&toas& 'i tr&ia ntr-un ordei, acoperit cu
ramuri 'i runze de copaci. n aar& de asta, diminea$a treuia s&
merg cu picioarele goale 'i cu sor$&ri de nedescris printr-un
noroi nge$at 'i pe uc&$i de gea$& oarte ascu$ite. Bu aveam
1
Morţii erau arşi în ziua a opta şi în a noua cenuşa lor, înc%isă într-o urnă, era depusă în mormânt cu
ceremonii şi uneori cu întreceri atletice în cinstea lor.
2
Monedă romană de argint care valora doi aşi şi $umătate, adică un sfert de dinar.
F
Soarele intră în zodia &apricornului la solstiţiul de iarnă.
183
nici m&car rana mea oi'nuit& ca s&-mi umplu stomacul, c&ci,
de'i m#ncarea mea era una 'i aceea'i cu a st&p#nului, era
totu'i oarte pu$in& 'i proast& c#teva l&ptuci &tr#ne 'i amare,
care, ncet#nd de a mai cre'te 'i nzestrate cu semin$e,
sem&nau cu ni'te m&turi mari, deveneau un putregai acru 'i
sloozeau o zeam& noroioas&.
ntr-o noapte, un proprietar din satul vecin, pe care
ntunecimea
care o ploaie unui cer &r&
toren$ial& lun& p#n&
l udase l &cuse s& z&oveasc&
la piele, r&t&cindu-se'idin
pe
drumul cel un, se opri la gr&dini$a noastr& cu calul s&u, care nu
mai putea de ooseal&. <at& "ind mpre*urarea, el u primit cu
drag& inim& 'i g&si /a noi, dac& nu o g&zduire aleas&, cel pu$in o
odin& de care avea mare nevoie. Koind s& r&spl&teasc&
un&voin$a gazdei sale, i promise o anumit& cantitate de gr#u
'i de untdelemn de la mo'ia sa 'i, pe deasupra, dou& ciupuri
de vin. &r& mult& nt#rziere st&p#nul meu ia cu el un sac 'i
ni'te urduuri lagoale
mea, porne'te drum'i, urc#ndu-se
pentru pe de
o c&l&torie de'elate
'aizecindespinarea
stadii 1.
?tr&&t#nd aceast& distan$&, a*ungem la mo'ia sus-numit&,
unde generosul 'i primitorul am"trion poti ndat& pe st&p#nul
meu la o mas& copioas&.
n timp ce am#ndoi comesenii no'tri se luau la ntrecere cu
paarul n m#n&, se nt#mpl& o minune dintre cele mai ciudate.
M g&in&, alerg#nd ncoace 'i ncolo prin ograda casei, ncepu s&
cotcod&ceasc& zgomotos ca 'i cum ar " voit s& ou&. ?t&p#nul ei,
privind-o, i zise
un& 'i oarte pr&sitoare slug&, e at#ta timp de c#t ne
ngra'i zilnic cu ou&le taleI =i ciar acum, dup& cum v&d, te
g#nde'ti s& ne prepari o gustareI
Apoi strig&
>i, &iete, ia repede co'ul &r&zit pentru cuiarul g&inilor 'i
pune-l n col$ul oi'nuitI
?ervitorul a &cut ceea ce-i poruncise st&p#nul, dar g&ina,
dispre$uind a'ternutul oi'nuit al cuiarului, a depus un rod
prematur ciar la picioarele st&p#nului ei, pe care avea s&-l
arunce ntr-o mare ngri*orare. C&ci, ntr-adev&r, nu era un ou
cum l 'tim cu to$ii, ci un pui'or perect ormat, cu aripi, cu
pinteni, cu oci 'i ciar cu piuit, care ndat& ncepu s& se $in&
1
Măsură de distanţă antică, stadiul avea la greci BB,N m, iar la romani :A m. !şadar drumul parcurs de
5ucius şi stăpânul său nu depăşea Dm.
184
dup& mama lui.
n aar& de aceast& minune, s-a produs o alta cu mult mai
mare, care cu drept cuv#nt i ngrozi pe to$i. Ciar su masa pe
care se aau nc& resturile osp&$ului, p&m#ntul s-a despicat
ad#nc 'i din el a $#'nit un oarte ogat izvor de s#nge ale c&rui
mari 'i mel'ugate pic&turi c&deau pe mas& 'i o inundau. =i
ciar n clipa c#nd to$i, ncremeni$i de spaim&, contemplau cu
groaz&
servitoraceste divinepentru
din pivni$& prevestiri, iat& c&
a-i anun$a c&ntot
mare
vinulgra& vine
p&strat un
acolo
de mult& vreme "ere cu clocote n utoaie, ca 'i cum s-ar "
pus su ele un oc uria'. 8ot atunci s-a v&zut o nev&stuic&
tr&g#nd cu din$ii din gaura lui un 'arpe mort. <in gura unui
c#ine cio&nesc a $#'nit o roscu$& verde 'i nsu'i c#inele,
atacat de un erec, care se aa l#ng& el, a ost g#tuit de
acesta dintr-o singur& mu'c&tur&.
At#tea minuni a'a de ngrozitoare au aruncat o spaim& de
nespus
descura*aren suetul
vecin& cust&p#nului 'i au Cu
ncremenirea. umplut toat& s&
ce treuiau casa de o
nceap&G
Cu ce s& s#r'easc&G Ce isp&'ire putea s& "e mai mult sau mi
pu$in iz&vitoare pentru a potoli amenin$&rile divinit&$ilor
cere'tiG C#te victime 'i ce el de victime treuiau *ert"teG
n timp ce to$i, n a'teptarea unei groaznice nenorociri, erau
nm&rmuri$i de spaim&, sose'te un t#n&r sclav care anun$&
st&p#nului s&u cea mai mare, ultima nenorocire ce se a&tuse
asupra amiliei sale.
>l avea trei "i mari, oarte nv&$a$i 'i oarte ine crescu$i, care
&ceau ala vie$ii sale. M vece prietenie i lega pe ace'ti tineri
de un s&rman posesor al unei c&su$e modeste. Bensemnata lui
c&scioar& se nvecina cu ntinsele 'i mel'ugatele ogoare ale
unui t#n&r mo'ier, ogat 'i inuent, dar care auza de gloria
numero'ilor s&i str&mo'i. >l era tare 'i mare n dierite partide 'i
&r& nicio mpotrivire &cea, n ora', tot ce-i pl&cea. Cu s&rmanul
'i umilul s&u vecin se purta ca un adev&rat du'manJ i omora
oile, i lua oii, i c&lca n picioare gr#nele nc& necoapte. =i
nemul$umit c& l-a despuiat de toat& recolta, voi s&-l alunge ciar
de pe micul lui ogorJ pornind mpotriva lui un nensemnat proces
de otare, pretindea c& tot terenul era al lui. Atunci plugarul, om
respectuos de altel, *euit de l&comia ogatului, ca s& salveze
din mo'tenirea p&rinteasc& cel pu$in un petic de p&m#nt pentru
morm#ntul s&u, oarte sp&im#ntat, a rugat pe mai mul$i prieteni
185
s& vin& s& dea m&rturie pentru otarele sale. !rintre ace'tia se
g&seau 'i cei trei ra$i, care voiau s& dea tot a*utorul lor, oric#t
ar " ost de nensemnat, prietenului n prime*die.
Cu toate acestea uriosul t#n&r, &r& s& se sperie c#tu'i de
pu$in sau m&car s& se ru'ineze de prezen$a at#tor cet&$eni, nu
voi s& renun$e la t#l&re'tile lui preten$ii sau cel pu$in s&-'i
st&p#neasc& neor&zatele-i cuvinte. n timp ce ei se *eluiau cu
l#nde$e 'i, cunvore
care clocotea rumoase,
el, deodat&, c&utau
*ur#nd s& potoleasc&
pe capul m#nia
s&u 'i pe al celor
ce-i erau mai dragi, a"rm& c& pu$in i p&sa de prezen$a at#tor
mediatori 'i c& va porunci servitorilor s&i s& ia de ureci pe
vecinul s&u 'i s&-l azv#rle ndat& c#t mai departe de colia lui.
+a aceste cuvinte, un val de indignare cuprinse pe to$i aceia
care-l auzir& 'i unul dintre cei trei ra$i, &r& 'ov&ire 'i cu mult&
ndr&zneal&, i r&spunse c& n zadar se izuie el pe og&$iile lui
ca s& amenin$e ntr-un mod a'a de tiranic 'i de trua', "indc&,
de altel,
a*utor s&racii au
'i ap&rare g&sit ntotdeauna,
n contra n nep&rtinirea
or&zniciei oga$ilor. Acestelegilor,
cuvinte,
pentru un om aprins de m#nie, au ost untdelemn peste oc,
pucioas& ntr-un incendiu, un ici n m#inile uriei, 'i nu &ceau
dec#t s&-i alimenteze rutala violen$&. =i cu-adev&rat neunia
lui sporise n a'a grad, nc#t striga n gura mare c& puteau s& se
sp#nzure to$i, cu legile lor cu tot.
=i cum el avea ni'te c#ini cio&ne'ti, c#ini de erm&, s&latici
'i uria'i, oi'nui$i s& m&n#nce oiturile aruncate pe c#mp 'i, n
aar& de asta, dresa$i s& se arunce asupra trec&torilor 'i s&-i
mu'te, &r& deoseire, porunci s& li se dea drumul 'i s& "e
asmu$i$i mpotriva acestei mul$imi. ndat& ce auzir& oi'nuitul
semnal al cioanilor, aceste animale nt&r#tate 'i nr&ite,
umpl#nd c#mpia cu un l&trat conuz 'i r&gu'it care le &cea 'i
mai n"or&toare, se repezir& cu o urie neun& asupra
oamenilor, 'i, cu nenum&rate mu'c&turi, i s#'iar& 'i-i &cur&
uc&$iJ n-au cru$at nici ciar pe ugarii pe care-i urm&reau cu 'i
mai mult& nver'unare.
Atunci, n mi*locul n"or&torului m&cel al acestei mul$imi
nsp&im#ntate, cel mai t#n&r dintre cei trei ra$i, lovindu-se de o
piatr& 'i zdroindu-'i degetele picioarelor, se pr&u'i la p&m#nt
'i c&zu prad& acestor s&latici 'i "oro'i dul&i care, v&z#nd pe
nenorocitul t#n&r ntins la p&m#nt, numaidec#t se n&pustir&
asupra lui 'i-l s#'iar& n uc&$i.
186
Auzind urletele lui de moarte, ra$ii, ad#nc ndurera$i, alergar&
n a*utorul lui. n&'ur#ndu-'i m#inile st#ngi n pulpanele
mantalelor1, ei ncercar& s&-'i apere ratele, arunc#nd o ploaie
de pietre ca s& alunge c#inii, dar nu reu'ir& nici s& zdroeasc&,
nici s& pun& pe ug& aceast& ait& s&latic&, iar prea neericitul
t#n&r aia rostind ultimele cuvinte prin care cerea ra$ilor s&i s&
pedepseasc& pe acest ogat p#ng&rit de crime pentru moartea
ratelui
nu at#t lor
dinmai t#n&r,
pricin& c& muri ndat&
nu mai s#'iat.
aveau nicioAtunci ceilal$i
speran$& doi ra$i,
de salvare,
c#t mai ales din cauz& c& de un&voie renun$aser& la ea, se
ndreptar& spre cel ogat 'i, cu un cura* neun 'i o urie oar&, l
atacar& cu o grindin& de pietre. <ar acest uciga', setos de
s#nge, oi'nuit de mult& vreme cu numeroase asemenea crime,
arunc& o suli$& 'i str&punse pe unul din cei doi n co'ul pieptului.
<e'i usese lovit de moarte 'i era cu totul nensue$it, el nu se
pr&u'i, c&ci suli$a cu care usese str&puns, ie'indu-i aproape
toat& prin spate, trupul
$inea suspendat se n"pse n p&m#nt
$eap&n care se prin violen$a
leg&na ntr-oloviturii
parte 'i'i-i
n
alta.
Apoi unul dintre servitori, grozav de ndr&zne$ 'i de tic&los,
veni n a*utorul uciga'ului 'i, cump&nind n m#n& o piatr&, oci
de oarte departe ra$ul drept al celui de-al treilea t#n&rJ
lovitura nu-'i atinse $inta, c&ci piatra i atinse numai v#rul
degetelor 'i, mpotriva a'tept&rii tuturor, c&zu mai departe &r&
s&-l " r&nit. 8otu'i, aceast& ericit& mpre*urare d&du iscusitului
t#n&r o speran$& de r&zunare. !re&c#ndu-se c& are m#na
zdroit&, iat& cum se adres& el acestui om arar
ucur&-te de distrugerea ntregii noastre amilii, r&ne'te-$i
cu s#ngele a trei tineri nes&turata cruzime 'i m#ndre'te-te cu
glorioasa-$i iruin$& asupra concet&$enilor t&i door#$i, dar cel
pu$in s& 'tii c&, dac& ai *euit de p&m#ntul s&u pe un nenorocit
ca s&-$i ntinzi nencetat otarele mo'iei, vei avea totu'i
ntotdeauna un vecin. <ar vaiI dreapta mea, cu care desigur $i-
a' " t&iat capul, a c&zut s&r#mat& de un destin nedreptI
nt&r#tat la culme de aceste cuvinte, uriosul t#lar puse
m#na pe saie 'i, voind s& ucid& cu propria lui m#n& pe
nenorocitul t#n&r, se repezi cu sete la el. <ar el nu provocase la
lupt& pe unul mai sla dec#t el 'i nt#mpin& o rezisten$& la care
nu se a'teptase deloc. 8#n&rul i apuc& cu putere m#na dreapt&
1
5a romani acesta era un gest de apărare şi protecţie, la care tetele antice fac adesea aluzie.
187
'i nv#rtind saia cu energie, o n"pse de mai multe ori n
odiosul ogat 'i-l &cu s&-'i dea suetul murdarE Apoi, ca s&
scape din m#inile servitorilor care alergau n uga mare,
deodat&, cu saia nc& m#n*it& de s#ngele du'manului s&u, 'i
t&ie ad#nc grumazul.
Acestea erau nenorocirile prevestite de at#tea minuni
nemaiauzite, acestea erau nenorocirile anun$ate neericitului
p&rinte. <oor#t
putu s& scoat& de at#tea
nicio vor& 'ilovituri n acela'i
nici m&car timp,n&tr#nul
s& pl#ng& nu
t&cere. <ar
pun#nd m#na pe cu$itul de care tocmai se servise la mas& ca s&
mpart& oamenilor r#nz& 'i alte m#nc&ri, dup& e%emplul
neericitului s&u "u, 'i t&ie g#tul cu mai multe lovituri 'i, c&z#nd
peste mas&, cu capul n *os, sp&l& cu un nou val de s#nge petele
s#ngelui miraculos. Astel pieri, ntr-un timp a'a de scurt, o
ntreag& amilie. :elind aceast& nenorocit& nt#mplare 'i
pl#ng#nd mai amarnic atalitatea care-l urm&rea, gr&dinarul 'i
pl&ti
alta, masa
m#inilecupe
lacrimi
care 'i
le lovindu-'i n maisemulte
aducea goale, urc& r#nduri, una n
numaidec#t de
spinarea mea 'i o pornir&m napoi pe drumul pe care venisem.
<ar nici ntoarcerea nu i-a ost scutit& de o nenorocit& 'i
prime*dioas& nt#mplare.
C&ci, ie'indu-ne n cale un individ de o statur& nalt&, soldat
dintr-o legiune, dup& cum l ar&tau n&$i'area 'i purtarea sa, l
ntre& pe st&p#nul meu pe un ton oraznic 'i trua' unde se
ducea cu acest m&gar &r& povar&. ?t&p#nul, tulurat nc& de
durere 'i ne'tiind latine'te, trecu nainte &r& s&-i r&spund&.
?oldatul n-a putut s&-'i nr#neze oi'nuita-i or&znicie 'i,
nuriindu-se de aceast& t&cere ca de o insult&, l-a lovit cu un
arac de vi$&-de-vie, pe care-l $inea n m#n&, 'i l-a aruncat din
spinarea mea. Atunci gr&dinarul i-a r&spuns cu umilin$& c&,
ne'tiind lima sa, nu putea s& n$eleag& ce i se spunea. ?oldatul
l ntre& deci n grece'te unde se ducea cu m&garul, iar
gr&dinarul i r&spunse c& se ducea n ora'ul vecin.
<ar eu, zise cel&lalt, am nevoie de serviciile lui, c&ci
mpreun& cu alte animale de povar& treuie s& transport, din
cet&$uia vecin&, aga*ele comandantului nostruI
Apoi, pun#nd m#na pe mine, m& ia de c&p&stru 'i ncepe s&
m& trag& dup& el. Atunci gr&dinarul, 'terg#ndu-se de s#ngele
care curgea din rana pe care i-o &cuse mai nainte la cap, l
roag& din nou s& se poarte mai politicos 'i mai omenos cu un
188
camarad de arme.
8e rog "erinte, n numele celor mai ericite speran$e ale
tale, i spunea el, acest m&g&ru' n-are nicio putere apt care
nu-l mpiedic& s& mu'te cade pe drum din pricina unei oli
ur#te 'i aia poate s& transporte din gr&dina mea, la o oarte
mic& distan$&, c#teva leg&turi de legumeJ oose'te repede 'i-'i
pierde r&suarea 'i e departe de a " n stare s& poarte poveri
mai mariI
<ar c#nd v&zu c& nicio rug&ciune nu ml#nze'te pe militar 'i
c& acesta e 'i mai nuriat 'i gata s&-i crape $easta cu cel mai
gros nod al aracului s&u ntors, recurse la cea din urm&
posiilitate de salvare. !re&c#ndu-se c& vrea s&-i ating&
genuncii pentru a-i st#rni mila, se apleac&, se ncovoaie 'i,
apuc#ndu-l de am#ndou& picioarele, l ridic& n sus 'i-l tr#nte'te
cu putere la p&m#ntJ apoi, &r& s& piard& o clip&, cu pumnii, cu
coatele, cu din$ii 'i ciar cu pietrele pe care le culegea de pe
drum, i zdroe'te
clipa c#nd toat& pe
usese tr#ntit a$a, m#inile
spate 'i coatele.
la p&m#nt, nu maiCel&lalt, din
era n stare
s& se mpotriveasc& sau s& se apere n niciun el, dar nu nceta
s&-l amenin$e pe gr&dinar, c& dac& va reu'i s& se ridice, l va
t&ia n mii de uc&$i cu saia. Oin#nd seama de aceste vore,
gr&dinarul i ia numaidec#t saia, o arunc& c#t mai departe cu
putin$& 'i din nou ncepe s&-l at& cu 'i mai mult& urie. ?nopit
n &taie, ciuruit de r&ni 'i nemaiput#nd g&si alt cip de
sc&pare, soldatul a recurs la singurul mi*loc ce-i mai r&m#nea de
&cut a &cut pe mortul.
Atunci gr&dinarul, lu#nd saia cu el, s-a urcat n spinarea mea
'i n goana mare s-a ndreptat spre ora'J &r& s& se mai
g#ndeasc& s&-'i revad& mica gr&din&, se duce la unul din
prietenii s&i, i poveste'te totul, l roag& s&-l a*ute n aceast&
prime*die 'i s&-l ascund& c#tva timp, pe el 'i pe m&garul s&u,
p#n& c#nd o dispari$ie de dou& sau de trei zile l va sc&pa de o
urm&rire capital&. Amicul, neuit#nd vecea lor prietenie, l
prime'te &r& 'ov&ire. !e mine, cu a*utorul unei sc&ri, m& urc&
cu picioarele ndoite, sus, n podul casei, iar gr&dinarul, r&mas
*os ciar n pr&v&lie, se ascunde ntr-un co', al c&rui capac a ost
tras peste el.
n timpul acesta, soldatul a'a cum am aat mai t#rziu J
asemenea unui om care s-a trezit dintr-o lung& e$ie, n cele din
urm& s-a pus pe picioare 'i, de'i zdroit de durerea at#tor
189
lovituri, cl&tin#ndu-se 'i aia spri*inindu-se n toiag, a a*uns n
ora'. Pu'inat de sl&iciunea 'i de nevrednicia sa, nu su& o
vor& nici unuia dintre cet&$eni despre &taia 'i despre
nr#ngerea suerit& 'i 'i ngi$i n secret ocara, dar c#nd nt#lni
c#$iva camarazi le povesti numai lor nenorocita nt#mplare. ?e
n$eleser& ca el s& stea c#tva timp ascuns n cortul lor, c&ci, n
aar& de insulta lui personal&, se temea, din cauz& c& pierduse
1
saia, de urm&rile
pe ei, dup& ce vor c&lc&rii *ur&m#ntului
" cercetat cu aten$iemilitar
urmeleJ iar n ce-i'i
noastre, privea
vor
da toat& silin$a s& ne descopere 'i s&-l r&zune. <ar e%act la
timp se g&si un vecin per"d care-i n'tiin$& numaidec#t unde
eram ascun'i. Atunci solda$ii cemar& autorit&$ile 'i min$ind c&
pierduser& pe drum un mic vas de argint de oarte mare pre$,
apar$in#nd comandantului lor, sus$ineau c&-l g&sise un gr&dinar
'i c&, nevoind s&-l dea napoi, sta ascuns n casa unui prieten al
s&u.
4agistra$ii,
numele constat#nd se
comandantului, valoarea oiectului
prezint& la u'apierdut
casei 'iunde
a#ndne
reugiasem 'i cu glas tare someaz& pe gazda noastr& s& predea
&r& nt#rziere pe acela pe care-l ascundea, dac& nu voia s&-'i
piard& via$a el nsu'i. <ar el, &r& s& se sperie c#tu'i de pu$in 'i
neav#nd alt g#nd dec#t s& salveze pe prietenul pe care-l luase
su ocrotirea sa, nu m&rturise'te nimic despre noi 'i sus$ine c&
nu l-a v&zut pe gr&dinar de mai multe zile. +a r#ndul lor, solda$ii,
*ur#nd pe capul mp&ratului, pretind c& e ascuns acolo 'i nu n
alt& parte. n cele din urm&, magistra$ii, spre a se convinge dac&
cel care t&g&duia cu at#ta nc&p&$#nare spune adev&rul,
ot&r&sc o percezi$ie. ?e d& ordin lictorilor 'i celorlal$i slu*a'i
s& intre n cas& 'i s& cerceteze cu de-am&nuntul p#n& n cele
mai mici col$uri. >i raporteaz& c& n&untru nu e%ist& nici om, nici
m&gar. Atunci lupta rencepe cu 'i mai mult& violen$&, dintr-o
parte 'i din alta militarii sus$in c& ei 'tiu ce spun 'i implor&
dreptatea mp&ratului, iar gazda noastr& t&g&duie'te nencetat
lu#nd ca martori pe zei.
Auzind aceast& disput& 'i toat& aceast& zarv&, eu care, dup&
cum se 'tie, eram un m&gar indiscret 'i tot at#t de curios,
arz#nd de ner&dare, mi lungesc g#tul piezi' printr-o
erestruic&, silindu-m& s& v&d cum arat& t&r&oiul acela. <ar,
printr-o nt#mplare neprev&zut&, unul dintre solda$i ndrept#ndu-
1
'ierderea sabiei, a scutului sau a căştii se considera şi se pedepsea ca o dezertare.
190
'i tocmai atunci privirile spre umra mea, ia ca martori pe to$i
cei de a$& 'i un puternic strig&t se ridic& ndat& din piepturile
lor. Pepede, ei se urc& pe o scar&, pun m#na pe mine 'i m&
cooar& de acolo ca pe un captiv. Atunci, nemaie%ist#nd nicio
ndoial&, se cerceteaz& cu mai mult& aten$ie "ecare oiect n
parte 'i, n cele din urm&, ridic#nd capacul co'ului, ei l g&sesc
acolo pe gr&dinar. <up& ce u scos din ascunz&toare 'i t#r#t
naintea magistra$ilor,
capul aceast& nenorocitul,
nt#mplare, a ost dus care avea s& pl&teasc&
la ncisoarea cu
ora'ului, iar
nesocotita mea apari$ie la ereastr& st#rnea tot elul de glume 'i
oote de r#s ce nu se mai s#r'eau. <e atunci a r&mas
proverul des repetat Cine vede umra m&garului, vede
m&garulD1.
CARTEA A ZECEA
Ce s-a ales, a doua zi, de st&p#nul meu, gr&dinarul, nu 'tiu.
<ar n ce m& prive'te, soldatul acela, care din cauza uriei 'i
insolen$ei sale usese snopit n &taie, m-a desprins de iesle 'i
m-a luat cu el, &r& nicio mpotrivire din partea cuiva. Apoi,
str#ng#ndu-'i din cort cel pu$in a'a l-am socotit eu eectele
personale, mi le puse n spinare 'i astel, complet ecipat 'i
narmat milit&re'te, iat&-m& la drum. !urta un coi sc#nteietor
de-$i lua ocii,
lungimea cozii un scut
ei de 'i mai
lemn, oritor
arm& care'iatunci
o lance
deremarcail&
un&-seam&prin
nu
era cerut& de r#nduiala ost&'easc&, dar pe care el o a'ezase
artistic n v#rul acelei poveri, a'a cum se ace la r&zoi pentru a
speria pe nenoroci$ii trec&tori. <up& ce am mers pe un drum de
c#mp destul de u'or, am a*uns ntr-un or&'el unde n-am tras la
an ci la casa unui anumit decurion. ncredin$#ndu-m& ndat&
1
Enii autori identifică aici două proverbe pe care !puleius le-ar fi reunit într-unul singur. En măgar, spun
ei, privind pe o fereastră în atelierul unui olar, îi sparse mai multe oale. 1larul dădu în $udecată pe stăpânul
măgarului. +iind întrebat de $udecători de ce era acuzat8 ";e privirea măgarului meu#, le spuse el, răspuns
care făcu asistenţa să râdă şi trecu de atunci în proverb.
În ce priveşte umbra măgarului, ;emostene, pledând pentru un acuzat de o crimă capitală şi văzând că
$udecătorii nu dau nicio atenţie discursului său, le spune8 "En tânăr înc%iriase un măgar pentru a se duce
undevaH pe drum, voind să se odi%nească puţin în timpul ecesivei călduri a zilei, se culcă la umbra
măgarului. &onducătorul măgarului se opuse, spunând că el i-a înc%iriat măgarul, iar nu umbra măgarului,
şi-l dădu în $udecată pe tânăr#. !tunci ;emostene se opri şi, observând că toţi $udecătorii erau atenţi la
această povestire, strigă8 "&um, onoraţi $udecători, ascultaţi nişte fleacuri, şi o cuvântare în care e vorba de
viaţa unui om nu o ascultaţiI#
191
unui t#n&r servitor, plec& n gra& la 'eul s&u, care avea su
comanda sa o mie de oameni. <up& c#teva zile, mi-aduc ine
aminte, ciar n aceast& cas& s-a comis o crim& de o cruzime
n"or&toare 'i, ca s-o pute$i citi 'i voi, o voi povesti n cartea
mea.
?t&p#nul casei avea un "u t#n&r, oarte instruit, 'i prin urmare
de o un&tate 'i de o modestie pilduitoare, un "u cum $i-ai dori
s& ai moart&
"ind 'i tu sau
dearem unultat&l
mul$i ani, care se
s&-i semene. 4ama
rec&s&torise 'i de t#n&rului
la a doua
so$ie avusese un alt "u, care 'i el trecuse de v#rsta de
doisprezece ani. <ar mama sa vitreg&, care se ucura de o mare
autoritate n casa &ratului, mai mult gra$ie rumuse$ii dec#t
moralit&$ii, "e c& era stricat& din "re, "e c& atalitatea o
mpingea la cea mai ru'inoas& apt&, puse ocii pe "ul ei vitreg.
Acum, deci, scumpe lector, s& 'tii c& vei citi o tragedie 'i nu o
simpl& poveste 'i c& de la conduri, ne ridic&m la coturni1.
Aceast&cre'terii
nceputul emeie, sale,
at#ta avreme c#tnmicul
rezistat Cupidon
t&cere, s-a aat
ascunz#nd la o
u'or
sla& ro'ea$& din ora*ii ei. <ar c#nd inima i-a ost cu totul
cuprins& de un oc neun, a c&rui violen$& Amor, n delirul lui, o
a$#$a ore'te, ea ced&, n s#r'it, crudului zeuJ 'i simul#nd o
stare de sl&iciune, 'i-a ascuns rana suetului su o pretins&
oal& a trupului. Bu e nimeni care s& nu 'tie c& toate
simptomele de ruinare a s&n&t&$ii 'i a e$ei sunt acelea'i la
amoreza$i ca 'i la olnavi o paloare ngrozitoare, oci &r& via$&,
genunci istovi$i, somn agitat, suspine cu at#t mai ad#nci cu c#t
cinul este mai lung. Ai " putut crede c& era scuturat& numai de
o er& arz&toare, dac& n-ar " ost lacrimile ce le v&rsa. Kai,
doctori ignoran$i, ce s& nsemne acest puls accelerat, acea
mu*orare e%cesiv&, acea respira$ie grea, acele palpita$ii dese
care zg#l$#iau r#nd pe r#nd 'oldurileG uni zeiI C#t ar " ost de
u'or, nu pentru un medic iscusit, ci pentru primul venit, oric#t
de sla cunosc&tor n suerin$ele iuirii, c#t de u'or i-ar " ost s&
priceap&, v&z#nd o emeie care arde, &r& ca trupul s& simt&
vreo c&ldur&I
A'adar, incapail& s& st&p#neasc& violenta pasiune
r&v&'indu-i "in$a p#n& n ad#ncurile ei, ea rupse o t&cere ce
1
Încălţăminte înaltă, cu talpă groasă şi şireturi de piele, purtată de obicei de actorii de tragedie. În loc de
coturnus, actorii de comedie purtau aşa numitul soccus, pantof de casă femeiesc. &omedia şi 7ragedia sunt,
aşadar, sugerate prin încălţămintea slu$itorilor 7%aliei şi ai Melpomenei.
192
dura de-at#ta timp 'i porunci s& "e cemat la d#nsa "ul ei
vitreg, nume pe care ar " voit s&-l ac& s& dispar&, ca s& nu mai
"e silit& s& ro'easc&I 8#n&rul nu nt#rzie o clip& de-a da
ascultare poruncii mamei sale vitrege olnave. Cu runtea
r&zdat& de o triste$e care-i d&dea un aer de &tr#n, se ndrept&
spre camera de culcare a so$iei tat&lui s&u 'i a mamei ratelui
s&u, ca s&-i arate respectul pe care n tot cazul i-l datora. <ar
ea, oosit&
zic a'a, preaocean
ntr-un mult de
desuerin$a unei
neot&r#ri. lungi
<in nout&ceri, plutea,
dezapro& ca s&
toate
cuvintele pe care le socotea ca cele mai potrivite pentru
ntrevederea de a$&J pudoarea sa &c#nd-o s& 'ov&iasc& 'i, mai
ales, ne'tiind cum s& nceap&, cuvintele i mureau pe uze. <ar
t#n&rul care nici atunci nu &nuia nimic, cu un aer supus, o
ntre& el cel dint#i care e cauza olii ei. Atunci emeia,
pro"t#nd de atalul prile* c& se g&sea singur& cu el, izucni cu
ndr&zneal&, 'i v&rs#nd 'iroaie de lacrimi 'i acoperindu-'i a$a cu
poala
cuvinterociei, i adres& cu o voce tremur&toare aceste pu$ine
!ricina 'i nceputul suerin$ei mele de azi 'i n acela'i timp
leacul 'i unica mea salvare tu e'ti, c&ci ocii t&i p&trunz#nd prin
ai mei p#n& n undul inimii mele, au aprins n ea un oc
mistuitor. ie-$i dar mil& de o emeie care piere din cauza ta. ?&
nu te opreasc& deloc teama 'i respectul ce-l datorezi tat&lui t&u,
c&ci altel a' muri &r& ndoial&, 'i tu i vei p&stra so$ia n via$&.
>u te iuesc, pentru c&-i reg&sesc cipul n tr&s&turile e$ei tale
'i iuirea mea e legitim&. ?ingur&tatea noastr& s&-$i dea deplin&
ncredere ai tot timpul s& s&v#r'e'ti un act ndr&zne$, dar
devenit necesar. C&ci ceea ce nu e 'tiut de nimeni e aproape
ceva ne&cutI
Aceast& nea'teptat& declara$ie l arunc& pe t#n&r ntr-o oarte
mare tulurare 'i, cuprins de groaz& la ideea unei astel de
crime, el se g#ndi totu'i c& nu treuie s-o nt&r#te printr-un reuz
aspru sau nepotrivit, ci mai degra& s-o lini'teasc& prin am#n&ri
'i promisiuni n'el&toare. A'adar, i promite ucuros, o ndeamn&
nespus de mult s& ai& n&de*de, s& se ngri*easc& 'i s& se
ntremeze, p#n& c#nd vreo c&l&torie a. 8at&lui s&u le va l&sa un
moment lier pentru pl&cerile lor. Apoi ugi ndat& din a$a
vinovatei sale mame vitrege. ?ocotind c& marea nenorocire ce-i
amenin$a amilia are nevoie de saturile unui om mai n$elept,
numaidec#t a spus totul ostului s&u nv&$&tor, un &tr#n de o
193
n$elepciune cunoscut&. <up& o ndelungat& cizuire, am#ndoi
au g&sit c& cea mai un& ot&r#re era s& ug& c#t mai repede
de loviturile soartei vr&*ma'e. <ar nemaiput#nd s& suporte nici
cea mai mic& am#nare, emeia, su un prete%t oarecare, a reu'it
s&-'i conving& so$ul, prin nemaipomenitele ei viclenii, s& plece
n gra& la ni'te propriet&$i ce le aveau oarte departe de acolo.
Atunci, m#nat& de o criminal& speran$&, pe care o mai 'i zorise,
a cerut
c#nd sust&ruitor satisac$ia
un prete%t, promis&
c#nd su altul,vinovatei
ugea deeiaceast&
patimi. odioas&
8#n&rul,
nt#lnire, dar elurimea r&spunsurilor &c#nd-o n s#r'it s& vad&
l&murit c& el reuza s&-'i $in& cuv#ntul, cu o repeziciune
nea'teptat&, ea trecu de la o nelegiuit& iuire la o ur& cu mult
mai ngrozitoare.
Asociindu-se &r& nt#rziere cu unul dintre sclavii da$i ei ca
zestre1, un tic&los &r& perece, gata la orice crim&, ea i
ncredin$eaz& per"dele sale planuri, 'i nimic nu le p&ru mai
nimerit dec#t pe
trimite ndat& s& criminal
lipseasc&s&-'i
de via$& peonenorocitul
procure t#n&r.
otrav& oarte >a
puternic&
'i, dizolv#nd-o cu gri*& n vin, o pune deoparte pentru uciderea
nevinovatului s&u "u vitreg.
!e c#nd ace'ti doi criminali cizuiau asupra celui mai potrivit
moment de a-i oeri &utura, nt#mplarea l-a adus acas& pe
ratele cel mai mic, pe propriul "u al acestei tic&loase emei,
care se ntorcea oosit 'i &m#nd dup& lec$iile de diminea$&.
<up& ce a m#ncat, i s-a &cut sete 'i, g&sind paarul de vin n
care otrava usese amestecat& pe uri', &r& s& &nuiasc& ce
curs& ascundea, dintr-o ngi$itur& l-a golit p#n&-n und. ndat&
ce a &ut otrava preg&tit& pentru ratele s&u, s-a pr&u'it lipsit
de via$& pe lespezile pardoselii.
ngrozit de n&prasnica moarte a copilului, preceptorul s&u, cu
$ipete 'i urlete, ceam& pe mam& 'i pune n mi'care toat& casa.
n cur#nd se a& trista nt#mplare a &uturii mortale 'i to$i cei
de a$& ncepur& s& acuze dierite persoane de aceast& crim&
*osnic&. <ar ngrozitoarea emeie, e%emplu de cruzime a unei
mame vitrege, r&m#n#nd nesim$itoare la tragicul s#r'it al "ului
ei, la remu'c&rile acestui omor a c&rui pricin& era ea, la
nenorocirea amiliei sale, la durerea so$ului, la *alea unei astel
de ngrop&ciuni, nu voi s& vad& n acest dezastru domestic dec#t
1
Sclavii pe care femeile îi aduceau ca zestre soţilor treceau sub stăpânirea bărbaţilor, ca şi toate celelalte
lucruri aduse ca zestre. Eneori însă femeile aveau şi alţi sclavi care le aparţineau numai lor.
194
prile*ul de a se r&zuna c#t mai cur#nd. >a trimise granic o
'taet& care s&-l n'tiin$eze pe so$ul s&u, aat pe drum, de
nenorocirea ce c&zuse peste casa lui. Acesta ntorc#ndu-se n
gra& din c&l&torie, ea 'i *uc& rolul cu o cutezan$& uimitoare 'i
acuz& pe ratele vitreg c& i-a otr&vit "ul. /ntr-un el, nu min$ea
dec#t pe *um&tate, "indc& &iatul, prin moartea sa, prevenise
moartea destinat& t#n&rului, dar era o minciun& pe de-a-ntregul
n&scocit&
nelegiuitul c#nd a"rma
s&u rate c& pentru
vitreg ratele c&
maieamic useses&otr&vit
nu voise cedezede
ru'inoaselor lui apte lurice 'i ncerc&rilor de a o necinsti.
Bemul$umit& cu aceste minciuni at#t de ngrozitoare, ad&ug& c&
el o amenin$a 'i pe ea cu saia pentru c&-i demascase toat&
stric&ciunea. Atunci neericitul tat&, lovit de ndoita moarte a
"ilor s&i, se zuciuma ntr-o durere &r& margini. !e cel mai mic
l vedea ngropat su ocii s&i, iar despre cel&lalt 'tia ine c&,
acuzat de incest 'i ratricid, va " &r& ndoial& condamnat la
moarte.
multiuite=il pe deasupra,
mpingeau la o ipocritele lament&ri
ur& nem&rginit& ale unei
mpotriva so$ii
copilului
s&u.
<e-aia se terminase pompa uner& 'i nmorm#ntarea "ului
mezin, c& ndat&, ciar de l#ng& morm#nt, nenorocitul &tr#n,
cu a$a sc&ldat& n lacrimi proaspete 'i smulg#ndu-'i p&rul al
murd&rit de cenu'&, o lu& la ug& n goana mare spre pia$a unde
se mparte dreptatea. Acolo, prin lacrimile sale, prin rug&ciunile
sale, ating#nd ciar genuncii decurionilor, &r& s& cunoasc&,
vaiI per"dia acestei emei rele 'i necredincioase, a cerut cu
toat& puterea voin$ei lui moartea celuilalt "u, strig#nd c& e un
nelegiuit care voise s& p#ng&reasc& patul p&rintesc, un asasin
care-'i omor#se ratele 'i un criminal care amenin$ase pe mama
lui vitreg& c-o n*ungie cu saia. !e scurt, prin aceste cuvinte
at#t de mi'c&toare 'i prin ad#nca-i indignare, n&c&r& at#t de
puternic n disperarea sa 'i triunalul, 'i poporul, nc#t to$i,
renun$#nd la plictisitoarea procedur& *udec&toreasc&, la
e%punerea dovezilor evidente ale acuz&rii 'i la me'te'ugitele
pledoarii ale ap&r&rii, au cerut ntr-un glas c& acest agel pulic
treuia lapidat n interesul o'tesc.
8otu'i magistra$ii, de teama unei prime*dii personale 'i ca nu
cumva din pricina acestei indign&ri de pu$in& importan$& s& se
nasc& vreo r&scoal& care putea pune n prime*die ordinea 'i
siguran$a ora'ului, pe de o parte intervenir& pe l#ng& decurioni,
195
iar pe de alta r#nar& pe concet&$enii lor 'i cerur& ca *udecata s&
se ac& cu ormele legale 'i dup& oiceiul str&mo'esc 'i ca
sentin$a s& se dea *uridice'te, numai dup& ce se vor " cercetat
'i c#nt&rit ine dovezile aduse de o parte 'i de alta. C&ci n
acest cip nu se va da un e%emplu de s&l&ticie arar& sau de
tiranie asupritoare, condamn#nd pe cineva &r& s&-l " ascultat,
'i nu s-ar mai oeri veacului o pild& at#t de prime*dioas& ntr-o
vreme de ad#nc&
8o$i aproar& pace.
acest apt n$elept 'i numaidec#t pristavul pulic
primi porunca s& anun$e pe senatori c& erau convoca$i n
adunare, la senat. ndat& ce ei 'i ocupar& locurile oi'nuite,
"ecare dup& drepturile 'i cinstea cuvenite rangului s&u, la a
doua strigare a pristavului, cel dint#i se prezent& acuzatorul 'i
numai dup& aceea u cemat 'i introdus acuzatul. <up&
e%emplul legii ateniene 'i dup& procedura triunalului lui 4arte 1,
aprodul aduse la cuno'tin$a avoca$ilor p&r$ilor s& nu pledeze cu
introduceri
acestea s-aulungi 'i s& astel,
petrecut nu cauteam s& st#rneasc&
aat-o mila.
de la mai C& in'i
mul$i toate
care
voreau ntre ei. <ar ce dovezi a adus acuzatorul, cu ce motive
l-a com&tut acuzatul, care au ost n s#r'it discursurile 'i
replicile, nu 'tiu, deoarece eram departe, la iesle, 'i n-a' putea
s& v& spun lucruri de care n-am nicio cuno'tin$&. <ar ceea ce
am aat sigur, am s& v& povestesc acum.
ndat& ce pledoariile acuz&rii 'i ap&r&rii se s#r'ir&, senatul
socoti c& realitatea 'i certitudinea acuza$iilor treuiau spri*inite
cu dovezi sigure, c& o ot&r#re at#t de important& nu treuia s&
se ia pe temeiul unor simple &nuieli 'i c& mai ales era necesar
ca sclavul acela, care singur 'tia cum s-au petrecut lucrurile, s&
"e adus prin orice mi*loace naintea *udec&$ii. &r& s& se sperie
c#tu'i de pu$in de sentin$a unui proces at#t de serios, de
impozantul aspect al senatului sau cel pu$in de mustr&rile
vinovatei lui con'tiin$e, acest tic&los ncepu s& n'ire o ntreag&
poveste pe care o d&dea drept purul adev&r c& t#n&rul, sup&rat
de dispre$ul mamei sale vitrege, l cemase la el 'i, ca s& se
r&zune de ru'inea suerit&, i ceruse s& ucid& pe "ul ei, c& i
&g&duise o mare recompens& dac& nu va sua o vor& 'i-l
amenin$ase cu moartea dac& va reuza, c&, dup& ce a preparat
1
!dică !reopagul, care era un loc din !lena unde s-a $udecat primul proces criminal în favoarea zeului
!res, acuzat că l-a ucis pe fiul lui 9eptun. ;e aici numele de areopagi&i, pe care Solon l-a dat $udecătorilor
şi senatorilor din !tena.
196
cu m#na sa otrava, i-o d&duse ca s-o oere copilului, c&, &nuind
c& sclavul nu-i va da &utura 'i c& va p&stra cupa ca pe o
nendoielnic& dovad& a crimei, n cele din urm& i-o oerise el
nsu'i ratelui s&u.
Aceast& depozi$ie, oarte verosimil&, pe care nemernicul o
recita cu o pre&cut& tulurare, se dovedi ot&r#toare pentru
*udecat&. Crima t#n&rului p&r#ndu-le dovedit& cu prisosin$&,
niciunul
nc#t, n dintre senatori s&
a$a eviden$ei, n-anur&mas at#t
admit& c& de avorail
merita s& "et#n&rului
cusut ntr-
1
un sac . Kenise momentul c#nd uletinele de vot, toate la el,
c&ci to$i scriseser& acelea'i cuvinte, treuiau, dup& un str&veci
oicei, s& "e aruncate n urna de aram& 'i odat& depuse acolo,
nemaiput#ndu-se scima nimic, soarta acuzatului era
pecetluit& 'i capul lui era dat pe m#na c&l&ului. Ciar n acest
moment, unul dintre senatori, un &tr#n, care se ucura mai
mult dec#t ceilal$i de o ncredere deoseit& 'i de o mare vaz& 'i
care
s& nuera medic,
arunce cuacoperind cu m#na gura
u'urin$& uletinele, urnei, n
se adres& pentru
ace'ticatermeni
nimeni
adun&rii
?unt ericit c& n lunga mea via$& m-am nvrednicit de
cinstea voastr& 'i nu voi sueri un v&dit asasinat, nici ca, am&gi$i
de minciunile unui mizerail sclav, s& v& c&lca$i *ur&m#ntul prin
care v-a$i legat de a ace dreptate. >u nsumi n-a' putea,
c&lc#nd n picioare respectul datorat zeilor, s&-mi mint con'tiin$a
'i s& pronun$ o sentin$& nedreapt&. Aa$i, deci, de la mine cum
s-au petrecut lucrurile.
Acest criminal, "ind trimis s&-'i procure o otrav& cu eect
imediat, a venit acum c#teva zile la mine 'i mi-a oerit n acest
scop o sut& de monede de aur masiv. i era asolut necesar&,
zicea el, pentru o persoan& olnav&, c&zut& ntr-o letargie
declarat& incurail&, care dorea s& pun& cap&t unei vie$i de
suerin$&. @rm&rind cu aten$ie ec&reala acestui lestemat
tic&los 'i nendem#naticile lui motive 'i "ind sigur c& punea la
cale vreo crim&, i-am dat ntr-adev&r &utura, dar, prev&z#nd c&
aacerea va a*unge n a$a *usti$iei, n-am primit numaidec#t
anii pe care mi-i oerea. Ca nu cumva, i-am spus eu, vreuna din
monedele astea de aur pe care mi le oeri s& "e als& sau
stricat&, pune-le ciar n sacul &sta 'i pecetluie'te-le cu inelul
1
!ceasta era pedeapsa dată paricizilor. >ătuţi cu vergi până la sânge, erau cusuţi într-un sac de piele,
împreună cu un câine, cu o maimuţă şi cu un şarpe, şi aruncaţi în mare sau într-un fluviu.
197
t&u 'i m#ine le vom veri"ca n a$a unui zara. Astel l-am
determinat s& sigileze anii 'i adineauri, ndat& ce l-am v&zut
ap&r#nd n a$a voastr&, am poruncit unuia din oamenii mei s&
dea uga n laoratorul meu 'i s&-mi aduc& sacul. !otim, l ave$i
aci su ocii vo'tri. ?&-l vad& 'i s&-'i recunoasc& pecetea. >i
ine, cum poate " acuzat acest t#n&r c& a dat ratelui s&u o
otrav& pe care a cump&rat-o sclavul &staG
ndat&vie$ii
culorile criminalul a loc
au &cut ostpe
surprins de ounei
cipul s&u ric& nemaipomenit&
palori de mort 'i din
tot corpul i curgea o sudoare rece. ?e scima c#nd pe un
picior, c#nd pe altul, &r& s& 'tie pe care s& stea, se sc&rpina n
cap c#nd ntr-o parte, c#nd n alta 'i, #l#indu-se, morm&ia
printre din$i nu mai 'tiu ce nerozii, astel nc#t nimeni, pe drept
cuv#nt, nu-l mai putea crede nevinovat. <ar vicleanul, relu#ndu-
'i treptat ndr&zneala, ncepu s& nege totul cu cea mai mare
nc&p&$#nare 'i s& acuze pe medic c& spune minciuni. &tr#nul,
n aar& ede
credin$& con'tiin$a
atacat& lui de
n pulic, 'i *udec&tor, v&z#nd
ndoi sor$&rile c& auna
pentru ar&tasa
toat& vinov&$ia acestui tic&los. n s#r'it, din ordinul
magistra$ilor, slu*a'ii pulici apuc#nd de m#ini pe acest sclav
criminal, 'i g&sindu-i n deget un inel de "er 1, l compar& cu
pecetea pus& pe sac. Aceast& veri"care nt&ri primele &nuieli 'i
roata 'i scaunul de tortur&, dup& oiceiul grecesc, gata
preg&tite, au ost aduse numaidec#t. <ar n a$a cinurilor el a
ar&tat un cura* de necrezut, 'i nici loviturile de ici, nici ciar
ocul nu l-au putut ace s& se dea nvins.
!e Hercule, zise atunci medicul, eu nu voi sueri, nu, nu voi
ng&dui ca mpotriva oric&rei drept&$i s& trimite$i la moarte un
t#n&r nevinovat 'i ca acest mizerail, &t#ndu-'i *oc de
triunalul nostru, s& scape de pedeapsa ngrozitoarei lui crime.
Am s& v& dau o pro& evident& de vinov&$ia acuzatului pe care l
ave$i n a$&. iindc& acest tic&los ardea de dorin$a de a-'i
procura o otrav& ucig&toare, am socotit c& nu se cuvenea s&
dau nim&nui &uturi mortale, c&ci eu 'tiu c& medicina a ost
r#nduit& nu pentru uciderea oamenilor, ci pentru salvarea lorJ
pe de alt& parte, tem#ndu-m& ca nu cumva, printr-un reuz
inoportun, s&-l ac s& ia drumul crimei, mping#ndu-l "e s&-'i
procure de aiurea vreo &utur& ucig&toare, "e n s#r'it s& se
serveasc& de pumnalul s&u sau de orice alt& arm& pentru
1
Sclavii n-aveau dreptul să poarte decât un inel de fier.
198
&ptuirea nelegiuirii pl&nuite, i-am dat o doctorie energic& 'i care
nu e dec#t sucul sopori"c al mandragorei 1 renumit prin
cunoscuta lui putere adormitoare, care produce un somn e%act
ca somnul mor$ii. =i s& nu v& mira$i c& acest incsrciil criminal,
care 'tie ine ce pedeaps& l a'teapt& dup& legile str&mo'ilor,
suport& u'or aceste cinuri, ca unele ce sunt mai pu$in grele.
<ac& e adev&rat c& &iatul a luat &utura preparat& de m#inile
mele, atuncisetr&ie'te,
lui letargic se odine'te,
va " risipit, doarme
el va vedea 'i, lumina
din nou ndat& ce somnul
zilei. <ar
dac& a pierit, dac& este cu adev&rat mort, pute$i c&uta aiurea
cauzele mor$ii luiI
Astel vori &tr#nul 'i to$i l aproar&. ntr-o clip& pornesc n
gra& la morm#ntul unde se odinea trupul copilului. ?enatorii,
cet&$enii de runte, to$i p#n& la unul, ciar ntreg poporul,
alearg& acolo cu gr&mada, oarte curio'i. /at&-l 'i pe tat&l care el
nsu'i, cu propriile-i m#ini, ridic& capacul raclei. 8ocmai atunci,
risipindu-se
scul#ndu-se adormitoarea putere
din somnul mor$ii. a sopori"cului,
l str#nge cu putereel la
'ipiept
vede'i,
"uln
negr&ita-i ucurie, &r& s& poat& scoate o vor&, l arat&
poporului. Apoi, a'a cum era n&'urat 'i acoperit cu giulgiul de
ngrop&ciune, copilul e dus la triunal. Atunci, d#ndu-se pe a$&
crimele sclavului 'i ale acestei so$ii criminale, adev&rul ie'i la
lumin& n toat& goliciunea lui. 4ama vitreg& a ost condamnat&
la e%il pe via$&, sclavul r&stignit 2 'i, cu ng&duin$a tuturor,
monedele de aur au revenit unului medic ca r&splat& pentru
sopori"cul administrat la timpul potrivit. Astel aceast& aimoas&
'i dramatic& nt#mplare a &tr#nului tat& a aat o dezlegare
ntru totul vrednic& de n$elepciunea zeilor, "indc& ntr-un scurt
r&stimp, sau mai degra& ntr-o clip&, el, care usese n
prime*die de a nu mai avea "i, deodat& a redevenit tat&l celor
doi tineri.
C#t despre mine, iat& ce valuri ale soartei m& aruncar& atunci
ncoace 'i ncolo. ?oldatul acela care m& cump&rase &r& ca
nimeni s& m& " v#ndut 'i care pusese st&p#nire pe mine &r& s&
" dat vreun an, "ind nevoit s& plece la Poma, din ordinul
triunului s&u, ca s& duc& urgent mp&ratului un raport o"cial,
1
Mătrăguna.
2
'rin patibulum autorul înţelege crucea, %ărăzită mai ales supliciu lui şi eecuţiei sclavilor şi nu furca
patibulară ? bară transversală de lemn, găurită la mi$loc, pe unde se vâra gâtul condamnatului, ale cărui
mâini se legau sau se pironeau de etremităţile barei, fiată apoi de un stâlp gros. În limba$ul curent, furca
se confunda cu crucea, când venea vorba de patibulum.
199
m& v#ndu cu unsprezece dinari unor ra$i care erau sclavi la un
st&p#n oarte ogat din vecin&tate. @nul dintre ei era coetar,
specialist n pl&cinte 'i turte cu miere, iar cel&lalt uc&tar, un
uc&tar me'ter n m#nc&ruri gustoase, pe care le "erea
n&u'it 'i le dregea cu tot elul de sosuri 'i mirodenii. >i locuiau
mpreun&, duceau o via$& n comun 'i m& cump&raser& ca s& le
transport numeroasele vase de uc&t&rie necesare eluritelor
nevoi ale st&p#nului
altul. /at&-m& lor care
deci primit c&l&toarea
ca asociat desdoi
al celor dintr-un $inut n
ra$i. Biciodat&
n-am cunoscut o soart& at#t de inevoitoare. n "ecare sear&,
dup& cin&, care era mel'ugat& 'i str&lucit prezentat&, st&p#nii
mei aveau oiceiul s& aduc& n mica lor c&mar& numeroase
eluri de m#ncare r&mase din el'ug de la mas& unul aducea
resturi ntregi de porc, de pas&re, de pe'te 'i de alte m#nc&ruri
de acest elJ cel&lalt p#ini, pr&*ituri, minciunele, cornule$e,
pi'coturi 'i o mul$ime de lucruri oarte gustoase preparate cu
miere. <up& ce
s& se reac&, euncideau
m& ndopamu'a od&i$ei
p#n& lalor 'i secuduceau
reuz acestelalucruri
aie ca
une pe care cerul mi le trimitea, c&ci nu eram nici at#t de
prost, nici at#t de v&dit m&gar, nc#t s& nu m& ating de ni'te
m#nc&ruri a'a de gustoase 'i s&-mi *upoi cerul gurii cu ra$ia mea
de #n.
4ult& vreme, ce-i drept, acest diaci urt mi-a reu'it de
minune, pentru c& procedam tot cu ric& 'i cu destul&
cump&tare, 'terpelind numai c#te pu$in din at#t de multele
un&t&$i 'i pentru c& st&p#nilor mei nici prin minte nu le trecea
s& arunce &nuieli asupra unui m&gar. <ar c#nd, do#ndind o
mai mare siguran$& c& nu sunt descoperit, am nceput s& ngit
cele mai une uc&$i 'i s& m&n#nc tot ce era mai ales, l&s#nd la
o parte ce era c#t de pu$in r#nced, o mare &nuial& 'i-a &cut
loc n suetele celor doi ra$i. <e'i nici ciar atunci nu m&
credeau n stare de a'a ceva, totu'i au nceput s& urm&reasc&
cu toat& aten$ia pe autorul acestor pague zilnice. n cele din
urm& s-au acuzat reciproc de aceste urturi neru'inate. =i-au
ndoit aten$ia, se supravegeau mai de aproape 'i au a*uns ciar
s& numere "ecare ucat& pe care o aduceau, n s#r'it, unul din
ei, l&s#nd la o parte orice ru'ine, spuse celuilalt
ntr-adev&r, nu e nici drept, nici cinstit s& m& n'eli n
"ecare zi, ur#nd cele mai une uc&$i spre a le vinde n dreapta
'i-n st#nga 'i a-$i spori pe ascuns economiile personale, ca dup&
200
aceea s& ceri s& mp&r$im restul n mod egal. <ac&, n s#r'it,
asocia$ia noastr& nu-$i mai convine, putem s-o desacem 'i s&
r&m#nem uni ra$i, c&ci v&d ine c& acuza$iile mele, sporind la
nes#r'it din cauza paguei ce-mi produci, vor ace s&
ncol$easc& n noi o ur& ad#nc&.
!e Hercule, r&spunse cel&lalt, 'i eu sunt oarte nc#ntat c&,
dup& ce ai urat proviziile pe ascuns, ai avut ndr&zneala s-o iei
naintea pl#ngerilor
gem n t&cere, ca s&mele.
nu se>par&
at#ta
c&timp des&c#nd
vreau le $in pe
nvinuiesc pe uze 'i
ratele
meu de o o$ie a'a de ru'inoas&. <ar "indc& 'i unul 'i altul am
a*uns s& ne pl#ngem de acela'i lucru, s& c&ut&m deci mi*locul
de a pune cap&t acestei pague, pentru ca du'm&nia noastr&,
sporind n t&cere, s& nu ac& din noi doi >teocle1I
Aduc#ndu-'i reciproc astel de nvinuiri 'i altele la el,
am#ndoi se *urar& c& n-au comis asolut nicio n'el&ciune,
niciun urt 'i se n$eleser& ca prin toate mi*loacele posiile s&-l
caute pe autorul
C&ci, ziceaupaguei comunenostru, singurul r&mas zilnic
ei, nu m&garul
acas&, ar putea " ispitit de aceste provizii. Cu toate astea, n
"ecare zi dispar cele mai une uc&$i 'i pe c#t se pare, n
c&m&ru$a noastr& nu intr& mu'te a'a de mari, cum erau
alt&dat& acele Harpii 2, care pr&dau m#nc&rurile servite lui
ineusFI
n acest timp, ndopat cu m#nc&ruri delicioase 'i ngr&'at cu
aceast& ran& din el'ug, m& mplinisem ini'or la trup 'i
prinsesem un strat gros de os#nz&, care-mi &cuse pielea mai
moale 'i p&rul mai lucios. <ar aceast& nrumuse$are a corpului
mi-a adus o mare ru'ine demnit&$ii mele. ?urprin'i de cre'terea
neoi'nuit& a trupului meu 'i oserv#nd c& ra$ia de #n
r&m#nea n "ecare zi neatins&, cei doi ra$i 'i-au ndreptat atunci
toat& aten$ia asupra mea. +a ora oi'nuit&, pre&c#ndu-se c& se
duc n aie, ncid u'a ca de oicei 'i printr-o g&uric& m& v&d
osp&t#ndu-m& de zor cu proviziile lor r#nduite ici 'i colo. Atunci,
1
3teocleera
duşmani şi 'olinice erau
legendară. fiii lui 1edip
În războiul numitşialaicelor
6ocastei,
şaptefraţii !nligonei
contra 7ebei, eişis-au
0imenei. Era pe
ucis unul acestor
altul.doi fraţi
Mitologia
spune că nici moartea n-a putut stinge ura dintre ei şi că flacăra rugului lor a fost văzută depărtându-se în
două părţi.
2
0arpiile erau făpturi mitologice, înc%ipuite ca fiinţe înaripate, cu c%ip de femeie, cu trup de pasăre
acoperit cu pene şi cu două perec%i de aripi, cu g%eare lungi cu care în%ăţau prada.
F
En rege legendar din Salm<dessos, în 7racia, despre care se spune că primise de la !polo darul de a g%ici
viitorul. 'entru că s-a purtai rău cu fiii săi, zeii l-au lipsit de vedere, l-au condamnat să trăiască veşnic şi l-au
lăsat pradă 0arpiilor ca să-şi bată $oc de el şi să-i răpească sau să-i spurce mâncărurile.
201
&r& s& se g#ndeasc& la marea pagu& ce le &ceam 'i
minun#ndu-se de ciudatele pl&ceri ale m&garului lor, izucnesc
n oote de r#s. Cem#nd un prieten, cem#nd doi, 'i n
cur#nd pe to$i servitorii casei, le-au ar&tat ne"reasca 'i
nemaipomenita l&comie a acestui stupid doitoc. Atunci pe to$i
i cuprinse un r#s a'a de zgomotos 'i de puternic nc#t a*unse
p#n& la urecile st&p#nului care trecea pe acolo. >l ntre& ce
p&$anie azlie
pricina, se uit& st#rnise
'i el prinr#sul oamenilor.
aceea'i g&uric&.C#nd
Ceeai ce
sev&zu
spuse care-i
l amuz&
nespus de mult 'i ncepu s& r#d& cu at#ta pot& c& se $inea cu
m#inile de urt&. Kenind l#ng& mine, cercet& totul de aproape.
>u ns&, v&z#nd c& soarta, cel pu$in ntr-o privin$&, mi ar&ta o
a$& mai sur#z&toare, 'i ncura*at de ucuria ntip&rit& pe e$ele
tuturor, mi vedeam de m#ncare, &r& s& m& tulur c#tu'i de
pu$in.
n s#r'it, nveselit de noutatea acestui spectacol, st&p#nul
casei porunce'te
cu propriile m#ini,s&n"u condus,
sala a mai mult,
de m#ncareJ el nsu'i
porunce'te s& m& duce,
se pun&
masa 'i s& mi se aduc& elurite &lci de carne, nencepute, 'i tot
elul de m#nc&ruri de care nu se atinsese nimeni. >u eram plin
p#n& la g#t, dar cu toate acestea, dorind s&-mi atrag un&voin$a
'i simpatia st&p#nului, m& repezeam ca un &m#nd la ucatele
puse pe mas&. >i 'i &teau capul s& n&scoceasc& tot ceea ce e
mai ales 'i care de oicei nu place unui m&gar 'i pentru a pune
la ncercare docilitatea mea, mi oereau c&rnuri cu sil"um 1,
p&s&ri piperate, pe'ti marina$i ntr-o zeam& e%otic&, 'i sala
r&suna de puternice oote de r#s. n cele din urm&, un glume$
din cei de a$& strig&
<a$i-i acestui tovar&' 'i un paar cu vin curatI
!ropunerea pl&cu st&p#nului
9luma ta nu e a'a de rea, tic&losuleI i r&spunse el. ire'te,
e posiil ca oaspetele nostru s& ea 'i un paar de vin un
ndulcit cu miere. >i, &iete, ncepu el s& strige, spal& ine vasul
acela de aur pe care-l vezi colo, umple-l cu vin amestecat cu
miere 'i oer&-l parazitului meu, spun#ndu-i totodat& c& eu am
&ut primul n s&n&tatea luiI
Curiozitatea celor de a$& a*unse la culme, dar eu, &r& s& m&
#st#cesc 'i cu aerul cel mai calm, mi rotun*ii cu gra$ie uza
inerioar& n cip de lim& 'i dintr-o ngi$itur& am golit vasul
1
Substanţă răşinoasă, aromatică.
202
oerit care era oarte mare. ndat& s-a ridicat un strig&t 'i to$i
ntr-un glas au nceput s& m& elicite. ?t&p#nul nu mai putea de
ucurie. Cem#nd pe cei doi servitori care m& cump&raser&, a
poruncit s& li se dea o sum& de patru ori mai mare dec#t cea
pl&tit& de ei. Apoi m-a ncredin$at unuia din lier$ii s&i care era
destul de nst&rit 'i i-a recomandat s& ai& cea mai mare gri*&
de mine. Acesta m& trata cu destul& omenie 'i l#nde$e 'i, ca s&
se ac& mai
distreze pl&cutmele
cu micile st&p#nului s&u,4ai
comic&rii. se silea n tot
nt#i m& cipul
nv&$& s& s&-l
stau la
mas& rezemat ntr-un cot, apoi s& lupt 'i ciar s& dansez,
ridic#nd n sus picioarele dinainte 'i, ceea ce p&ru cu totul
e%traordinar, s& r&spund cuvintelor prin semne. C#nd nu voiam
un lucru, mi aruncam capul napoi, c#nd voiam ceva, d&deam
din cap de sus n *osJ c#nd mi-era sete, m& ntorceam spre
paarnic 'i-i ceream de &ut, clipind pe r#nd din "ecare oci,
separat. 4i-era oarte u'or s& deprind toate aceste mi'c&ri pe
care,
dar m& "re'te, a' "c&
temeam putut s& lemul$i,
cei mai e%ecutn &r& s&nm&
cazul nve$e
care le-a'cineva,
"
e%ecutat &r& proesor, ntocmai ca o "in$& omeneasc&, s& nu
vad& n acest apt o prevestire unest& 'i, lu#ndu-m& drept un
enomen ciudat, un adev&rat monstru, s& nu-mi taie capul 'i s&
m& arunce prad& ogat& vulturilor.
n cur#nd zvonul uimitoarelor mele talente se r&sp#ndise
pretutindeni 'i st&p#nul meu a*unse celeru. /at&-l, zicea
lumea, pe cel care are ca oaspete 'i prieten un m&gar care 'tie
s& lupte, un m&gar care 'tie s& danseze, care n$elege vora
omeneasc& 'i se e%prim& prin semneID
<ar mai nt#i treuie s& v& spun m&car acum lucrul pe care ar
" treuit s&-l ac de la nceput cine era 'i de unde venea
st&p#nul meu. >l se numea 8iasus 1 'i era de el din Corint,
capitala ntregii provincii Aaia. <up& ce trecuse succesiv prin
toate demnit&$ile la care-l cemau na'terea 'i meritele sale,
usese numit n magistratura cincinal& 2J 'i pentru a sera cu
str&lucirea cuvenit& luarea ascelor, &g&duise s& dea, timp de
trei zile, spectacole de gladiatori. <ar marea lui d&rnicie nu se
oprise aici. Oin#nd oarte mult s& c#'tige dragostea poporului,
venise atunci n 8esalia ca s& cumpere cele mai de soi animale
s&latice 'i cei mai vesti$i gladiatori. <up& ce cump&r& ce-i
1
În greceşte înseamnă voie bună, veselie, bucurie.
2
3ra duumvir 4uin4uennalis.
203
conveni 'i or#ndui totul dup& plac, se preg&ti de ntoarcere
acas&. <ar el nu voi s& se serveasc& nici de rumoasele lui
c&le'ti, nici de elegantele-i tr&suri cu perdele trase, care-l urmau
goale n coada alaiului 'i dispre$ui ciar iepele sale tesaliene 'i
pe ceilal$i cai gali, de o ras& a'a de vestit& 'i v#ndu$i a'a de
scump. !un#ndu-mi alere de aur, o 'a rumos lustruit&, o p&tur&
de purpur& su 'a, o z&al& de argint, pieptar rodat, clopo$ei
cu sunetulnespus&
dragoste cel mai 'i
pl&cut, el c&l&rea
din c#nd numai
n c#nd mi pe mine,cele
adresa cu omai
prietenoase cuvinte, spun#ndu-mi ntre altele c& era nespus de
nc#ntat c& a g&sit n mine un tovar&' de mas& 'i n acela'i timp
de drume$ie.
C#nd a*unser&m n Corint, dup& o lung& c&l&torie n parte pe
uscat, n parte pe mare, cet&$enii alergar& cu gr&mada naintea
noastr&, nu at#t ca s&-l cinsteasc& pe 8iasus, dup& cum mi s-a
p&rut mie, c#t din curiozitatea de a m& vedea pe mine, c&ci
aima
nsemnatemea c#'tiguri
a*unsese liertului
at#t de ns&rcinat
mare n ora',
cu pazanc#t mea.
am adus
C#nd
vedea c& sunt mul$i amatori care ardeau de ner&dare s& asiste
la *ocurile mele, el ncuia u'a 'i-i primea separat, unul dup&
altul, ncas#nd ta%e mari, care n mod oi'nuit i aduceau zilnic
rumoase venituri.
n num&rul curio'ilor se aa o doamn& distins&, cu mare
trecere 'i oarte ogat&. >a a pl&tit ca 'i ceilal$i ca s& m& vad& 'i
a ost a'a de nc#ntat& de eluritele 'i amuzantele mele *ocuri
nc#t de la o nencetat& admira$ie, ncetul cu ncetul, a trecut la
o iuire neun&.
Bevoind s& se vindece de o patim& a'a de e%travagant&,
amorezat& ca a doua !asiae 1, de ast& dat& de un m&gar, dorea
cu nocare mr&$i'&rile mele. n s#r'it, pl&tind o mare sum&,
cump&r& de la paznicul 'i ngri*itorul meu permisiunea de a se
culca singur& o noapte cu mine 'i netrenicul, ca s& poat& trage
olos de pe urma mea, g#ndindu-se numai la c#'tig, se nvoi.
n s#r'it, dup& ce terminar&m masa 'i ne retraser&m din
surageria st&p#nului, g&sir&m n camera mea pe aceast&
doamn&, care m& a'tepta nc& de mult. 4ari zeiI Ce preg&tiriI =i
c#t erau de str&luciteI ntr-o clip&, patru eunuci, cu mai multe
perne ine umplute cu pu moale, preg&tesc pentru noi un pat
1
'asifae era soţia lui Minos, regele &retei şi mama Minotaurului, născut din legătura ei amoroasă cu un
taur. Civala ei romană are alte preferinţe patrupede.
204
pe *os, l acoper& n ntregime cu o cuvertur& de purpur& tirian&
rodat& cu aur 'i arunc& peste ea o mul$ime de perni$e, unele
nguste 'i altele potrivite, de care se slu*esc de oicei emeile
galante spre a-'i rezema ora*ii 'i g#tul. =i, ca s& nu nt#rzie
printr-o mai ndelungat& prezen$& pl&cerile st&p#nei, ei ncid
u'a camerei 'i se retrag. n&untru, pl&cuta ac&r& a lum#n&rilor
nlocuise ntunericul nop$ii printr-o lumin& al&.
Atunci
ciar doamna,
'i p#nza care-ilep&d#nd asolut
prote*a orma toate ainele
rumosului ei s#n 'idest#nd
pe ea,
n
picioare l#ng& lumin&, toarn& dintr-un acon de cositor o mare
cantitate de ulei parumat cu care se reac& pe tot corpul 'i
dup& aceea m& reac& 'i pe mine cu o deoseit& gri*&, mai ales
la n&ri. Apoi, str#ng#ndu-m& la piept 'i acoperindu-m& cu dulci
s&rut&ri, nu ca acele curtezane ale c&ror avoruri sunt interesate
'i care se dau primului venit, ci cu toat& ardoarea unei sincere
pasiuni, ea mi adreseaz& cele mai dr&g&stoase cuvinte 8e
iuesc,
tr&iD, 'i te
totador, numai
ce spun pe tine
emeile te iuesc,
&ra$ilor &r& nc#nte
ca s&-i tine nu 'imai
s& pot
le
dovedeasc& dragostea lor. Apoi, lu#ndu-m& de c&p&stru, ea m&
culc& u'or l#ng& ea, ceea ce nu mi se p&rea nici nou, nici greu,
mai ales c&, dup& o astinen$& prelungit&, aveam s& m& ucur
de mr&$i'&rile pasionale ale unei emei a'a de rumoase. n
aar& de asta, un vin e%celent 'i din el'ug mi nt&rise puterile
'i oarte pl&cutul miros al parumului m& moldea la pl&cerile
sim$urilor.
<ar ceea ce m& cinuia 'i m& nelini'tea cel mai mult era s&
'tiu cum a' putea, cu picioarele mele at#t de groase 'i de lungi,
s& m& sui pe o emeie a'a de delicat&, sau s& str#ng cu ni'te
copite a'a de tari, memre at#t de diaane 'i de moi nc#t le-ai "
crezut pl&m&dite din lapte 'i din miereJ cum, cu o gur& a'a de
larg& 'i enorm&, ai c&rei din$i ngrozitori erau adev&rate pietre,
a' putea s& s&rut aceste uze su$iri 'i purpurii, umede de o
rou& cereasc&J n s#r'it, cum, cu toat& e%citarea pe care o
sim$ea p#n& n v#rul ungiilor, amanta mea ar putea s& suporte
organul meu genital a'a de colosal. Kai mie, nenorocitul, mi
ziceam, dac& voi despica pe aceast& noil& doamn& voi "
aruncat "arelor s&latice 'i voi a*unge un num&r n spectacolul
preg&tit de st&p#nul meuI Cu toate acestea, ea nu m& sl&ea
deloc cu vorele ei de dragoste, cu s&rut&rile-i &r& s#r'it, cu
dulcele ei ciripit 'i oceadele-i provocatoare.
205
n s#r'it l am, mi repeta ea mereu, l am pe porumelul
meu drag, pe dulcea mea vr&iu$&I
=i spun#nd aceste cuvinte, mi dovedi c& p&rerile mele
useser& gre'ite 'i teama mea neroad&. C&ci, str#ng#ndu-m& n
ra$e cu cea mai mare putere, ea m& primi n ntregime, dar
asolut n ntregime. <e c#te ori, ca s-o cru$, mi tr&geam ucile
napoi, tot de at#tea ori ea s<a cu o urie neun& 'i, apuc#ndu-
m& de 'ira
venea s& spin&rii, se lipea
cred c&-mi mai str#ns
lipse'te totu'i de mine,
ceva nc#t, az&u,
pentru mi
potoli
nenr#nata ei pasiune, 'i c& pl&cerile, pe care mama
4inotaurului le gustase cu amantul ei mugitor, nu useser& o
simpl& n&scocire.
<up& o noapte grea, n care nu ncisesem ocii o clip&,
doamna, ca s& evite lumina indiscret& a zilei, se retrase
devreme, dup& ce mai nt#i avusese gri*& s& nceie acela'i t#rg
'i pentru noaptea viitoare. <e altel, paznicul meu i procura
u'or aceste apoi
importante, pl&ceri, mai c&
pentru nt#i pentru
dorea c& primea
s& rezerve mereu
un nou sume
spectacol
st&p#nului s&u. n cele din urm&, i dezv&lui &r& 'ov&ire ntreaga
scen& a pl&cerilor noastre amoroase. Atunci 8iasus, dup& ce
r&spl&ti magni"c pe liertul s&u, m& &r&zi spectacolului pulic.
<ar "indc& nu putea " vora de rumoasa mea prieten&, din
cauza naltului s&u rang, nici de vreo alt& emeie, oric#t de
scump ar " ost pl&tit&, se g&si o *osnic& criminal&, condamnat&
la "are prin sentin$a guverna tom lui. >a u persoana care
treuia s& apar& cu mine n am"teatru sacri"c#ndu-'i pudoarea
n v&zul spectatorilor aduna$i n mare num&r. /at& povestea
acestei emei a'a cum am auzit-o
>a se c&s&torise cu un t#n&r al c&rui tat&, plec#nd n c&l&torie
'i l&s#nd-o ns&rcinat& pe so$ia sa, mama t#n&rului n cestiune,
i porunci s& omoare numaidec#t rodul, n cazul c& s-ar na'te un
&iat1. n lipsa so$ului venise pe lume o at&, dar iuirea matern&
"ind mai puternic& dec#t supunerea con*ugal&, mama o
ncredin$& unor vecini s& o creasc&. C#nd so$ul se ntoarse, ea l
anun$& c& n&scuse o at& 'i c& a omor#t-o. C#nd ata a a*uns n
oarea tinere$ii 'i a ost un& de m&ritat, mama sa, neav#nd
posiilitatea s-o nzestreze potrivit cu rangul amiliei sale, &r&
1
&ei vec%i aveau obiceiul de a ucide imediat după naştere, pe copiii lor, dacă socoteau că aceştia ar fi prea
numeroşi faţă de mi$loacele ce le aveau pentru a-i creşte. Mai des ucideau fetele decât băieţii, pentru că
zestrea ce trebuia dată fetelor, la căsătorie, cădea în sarcina lor.
206
'tirea so$ului, n-a putut dec#t s&-i dezv&luie "ului s&u secretul,
c&ci se temea nespus de mult ca ratele, t#r#t de ocul tinere$ii,
s& nu o necinsteasc& pe sora sa, am#ndoi "ind necunoscu$i unul
altuia. <ar t#n&rul, de o rar& un&tate, a 'tiut s& mpace, dup&
toat& cuviin$a, supunerea a$& de mam& cu datoria pentru sor&.
Arunc#nd v&lul unei t&ceri respectuoase asupra acestui secret
de amilie, el a ar&tat tinerei ete un interes n aparen$&
oi'nuit,
s#ngelui, adar ot&r#nd
primit, ca un s& e%ecutenporunca
protector, casa lui pede ata
nenl&turat
p&r&sit& a
printre vecini 'i lipsit& de spri*inul p&rin$ilor s&i 'i n cur#nd,
c&s&torind-o cu un prieten intim, oarte drag lui, i-a dat din
propria avere o zestre oarte mare.
8otu'i, aceast& noil& purtare, aceast& ericit& r#nduial&,
&cut& cu des&v#r'it& un&-credin$&, n-au putut r&m#ne ascunse
atalei voin$e a ?oartei. <in imoldul ei, c&snicia t#n&rului
a*unse teatrul unei crude gelozii. ?o$ia sa, aceea'i care acum
era destinat&
aceast& t#n&r&"arelor
c& e pentru crim&,
rivala sa ncepu s-o
'i amanta &nuiasc&
&ratului ei, pe
apoi
a*unse s-o urasc& 'i p#n& la urm& s&-i ntind& cea mai crud&
curs& pentru a o duce la pieire. n s#r'it, iat& ce crim& n&scoci
+u#nd pe ascuns inelul so$ului, pleac& la $ar&. <e acolo trimite
un t#n&r sclav, credincios ei, dar deloc n slu*a unei-credin$e,
ca s-o vesteasc& pe t#n&ra emeie c& protectorul ei a plecat la
casa lui de la $ar& 'i c& o ceam& la el, ad&ug#nd c& treuia s&-i
spun& s& vin& singur&, &r& niciun nso$itor, 'i c#t mai degra&
cu putin$&. =i ca emeia s& nu 'ov&iasc& nainte de plecare, ea
d&du sclavului inelul sustras so$ului, inel a c&rui prezentare
treuia s& con"rme adev&rul acelor cuvinte. ?ora, ascult#nd de
porunca aceluia pe care numai ea l 'tia c& e ratele s&u, 'i
$in#nd seama 'i de pecetea ce-i usese ar&tat&, plec& n gra& 'i
nenso$it&, dup& cum i se recomandase. <ar c#nd, victim& a
celei mai per"de viclenii, s&rmana at& c&zu n cursa ce i se
ntinsese, virtuoasa so$ie, nneunit& de o eroce gelozie, mai
nt#i dezr&c& la piele pe sora &ratului ei 'i o iciui &r& pic de
mil&. <e'i neericita striga, cum de altel era adev&rat c& t#n&rul
era ratele ei, aceast& urie, acuz#nd-o ntruna de minciun& 'i
de n'el&torie, i v#r un t&ciune aprins ntre coapse 'i o ucise n
cele mai cumplite cinuri.
Atunci, alarma$i de vestea unei mor$i at#t de ngrozitoare,
ratele 'i so$ul alergar& n toat& graa 'i, dup& ce o *elir& pe
207
neericita at&, v&rs#nd lacrimi amare, o ngropar& cu toat&
cinstea cuvenit&. <ar t#n&rul n-a putut s& ndure cu su"cient&
t&rie moartea at#t de tragic& 'i de nemeritat& a surorii sale.
P&zit de o ad#nc& m#nire 'i c&z#nd prad& unui unest delir
r&sp#ndit n trupul lui de o alterare a "erii, era mistuit de o er&
arz&toare, nc#t s-a v&zut limpede c& avea neap&rat& nevoie de
ngri*iri medicale. ?o$ia sa, care de mult& vreme 'i pierduse
sentimentele, se duse
cunoscut&, pe atunci s& prin
aimos cauteispr&vile
un doctor de o per"die
sale uciga'e. >a i
promise &r& nt#rziere cincizeci de mii de sester$i pentru care el
treuia s&-i v#nd& o otrav& n stare s& lucreze ntr-o clip& pentru
ca s& o$in& moartea so$ului s&u. 8#rgul, odat& nceiat, se
simuleaz& c&, pentru calmarea m&runtaielor 'i cur&$irea ilei,
are nevoie de aceast& po$iune vestit&, pe care speciali'tii o
numesc s#nt&1, dar aceasta e nlocuit& cu alta care e
consacrat& !roserpinei ?alvatoarea2.
n cur#nd,
rude, medicul n prezen$a
ntinse elntregii
nsu'icase 'i a c#torva
olnavului prieteni
&utura 'i
perect
preparat& de m#na sa. <ar aceast& ndr&znea$& emeie, voind
s& scape de complicele crimei sale 'i n acela'i timp s& rec#'tige
anii promi'i, puse m#na pe cup& n a$a tuturor, zic#nd
Bu, ilustre doctor, nu vei da aceast& &utur& iuitului meu
so$ mai nainte de a " &ut tu nsu$i o un& parte din ea. C&ci de
unde s& 'tiu eu dac& n ea nu se ascunde vreo otrav&
ucig&toareG =i de altel, aceast& precau$ie n-ar putea s&
oenseze o persoan& a'a de prudent& 'i de luminat& ca
dumneata nu e oarte natural ca, n calitate de so$ie devotat& 'i
alarmat& de s&n&tatea &ratului meu, s&-l ncon*ur cu toat&
dragostea ce-i datorezG
ncremenit de e%traordinara ndr&zneal& a acestei groaznice
emei, medicul se z&p&ci 'i, nemaiav#nd timpul necesar g#ndirii,
pentru a nu da de &nuit prin teama sau prin 'ov&irea sa c& e
vinovat, ngi$i o mare cantitate de &utur&. +ini'tit de acest
act, t#n&rul lu& 'i el cupa 'i &u ceea ce i se oerea.
Astel petrec#ndu-se lucrurile, doctorul voia s& a*ung& acas&
c#t mai repede, gr&indu-se s& mpiedice prin vreun antidot
1
'e cât se pare, era o doctorie făcută din elebor sau spânz şi se pretindea că are puterea de a vindeca
melancolia, nebunia, ulcerele şi multe alte boli.
2
!cest supranume dat 'roserpinei o înfăţişează pe regina 6nfernului ca fiind divinitatea care scapă şi
vindecă de toate relele.
208
urm&rile nimicitoare ale otr&vii. <ar urm&rind cu toat&
nd&r&tnicia s& duc& p#n& la cap&t crima al c&rui nceput l 'i
&cuse, aceast& ngrozitoare emeie nu-i ng&dui s& se dep&rteze
de ea nici c#t latul unei ungii, mai nainte, zicea ea, ca &utura
s& " ost asorit& 'i s& se " produs eectul salvator al doctoriei.
Cu mare greutate, plictisit& de multele lui rug&ciuni 'i de
ndelungatele lui cereri, l l&s& n s#r'it s& plece. <ar n acest
timp
atacasemisterioasa
cu urie otrav& p&trunsese
izvoarele vie$ii. n n toate oarte
s#r'it, m&runtaiele
olnav 'i-i
'i
ad#ncit ntr-o toropeal& de moarte, se t#r p#n& acas& cu mare
greutate. Aia avu timp s&-i povesteasc& totul so$iei sale 'i s&-i
recomande s& cear& cel pu$in r&splata &g&duit& pentru aceast&
dul& moarte. Apoi, door#t ndat& de violen$a otr&vii,
preadistinsul medic 'i d&du ultima suare.
+a r#ndul s&u, nici t#n&rul nu rezistase mai mult, 'i se stinse
ntr-un cip tot a'a de tragic su potopul lacrimilor ipocrite 'i
mincinoase
trecur& c#tevaalezile
so$iei
n sale. <up&
care se ce u ngropat
ac sacri"ciile 'i dup&
'i slu*ele ce
unere
datorate celor mor$i so$ia doctorului veni s& cear& plata
ndoitei mor$i. K&duva, ntotdeauna aceea'i, ntotdeauna lipsit&
de un&-credin$&, i r&spunse cu vore rumoase, i &cu
promisiuni peste promisiuni 'i se leg& s&-i dea &r& nt#rziere
suma ot&r#t&, dac& voia s&-i mai aduc& din aceea'i &utur&,
pentru a s#r'i, zicea ea, ceea ce ncepuse. ntr-un cuv#nt,
c&z#nd n aceast& curs& inernal&, so$ia medicului se nvoi u'or
'i, ca s& se ac& mai pl&cut& acestei emei oarte ogat&, se
ntoarse repede de-acas& 'i-i aduse toat& cutia cu otrav&.
Aceast& nelegiuit&, av#nd astel o mare posiilitate de a-'i
nmul$i crimele, 'i ndrept& p#n& departe n *urul ei m#inile
lacome de s#nge.
Avea de la &ratul pe care de cur#nd l otr&vise o eti$& n
cea mai raged& v#rst& 'i era oarte nemul$umit& c&, dup& lege,
copilul treuia s& mo'teneasc& o un& parte din averea tat&lui.
Cum voia s& ai& ntreaga mo'tenire, ea puse la cale uciderea
eti$ei. =tiind deci c& mamele, condamnate 1 de soart& s&
supravie$uiasc& odraslelor lor, 'i mo'tenesc copiii r&posa$i, se
ar&t& o mam& crud&, dup& cum se ar&tase o nedemn& so$ie.
!reg&tind un pr#nz n acest scop, ea ucise cu aceea'i otrav&
1
7ermenul de sceleratus, luat în sens pasiv, era aplicat părinţilor ai căror copii muriseră prematur, ei fiind
socotiţi victimele unor încălcări ale legilor naturii.
209
at#t pe so$ia medicului c#t 'i pe propria-i "ic&. Cumplita &utur&
distrug#ndu-i de ndat& ginga'ul suu precum 'i delicatele 'i
ragedele m&runtaie, pl&p#nda copili$& se stinse ntr-o clip&. <ar
so$ia medicului, n timp ce groaznica otrav& n 'erpuituri
ucig&toare 'i croia drum prin pl&m#nii ei, ncepu s& &nuiasc&
adev&rul 'i n cur#nd respira$ia ei din ce n ce mai grea i risipi
orice ndoial&. >a alerg& atunci la palatul guvernatorului,
strig#nd din toate
ngr&m&dindu-se puterile s&
n dezordine i seacestei
n *urul ac& dreptate.
emei care!oporul
spunea
c& vrea s& dezv&luie cele mai n"or&toare crime, ace s& i se
descid& ndat& casa 'i urecile guvernatorului.
Aia ncepuse s& povesteasc& punct cu punct toate groz&viile
acestei emei lacome de s#nge, c#nd deodat& un nor gros se
a'ternu peste mintea ei 'i o apuc& ame$eala uzele, care-i erau
nc& pe *um&tate descise, i se str#ng, din$ii i se ncle'teaz& 'i,
cu un scr#'net zgomotos 'i prelungit, se pr&u'e'te &r& via$&,
ciar
mult&lae%perien$&,
picioarele deloc
guvernatorului. Acesta, tergivers#nd
dornic s& am#ne, magistrat de 'ialtel cu
l&s#nd
prad& l#ncezelii, nenum&ratele &r&delegi ale nevinovatei
'erpoaice, a poruncit s& "e aduse numaidec#t cameristele care
o serveau 'i, prin groaznice torturi, le-a smuls adev&rul. Atunci,
"indc& nu se putea n&scoci alt& pedeaps& vrednic& de crimele
sale, el o condamn& s& "e aruncat& la "are, pedeaps& desigur
cu mult mai mic& dec#t ceea ce merita.
Aceasta era emeia cu care treuia s& m& c&s&toresc n pulic
'i a'teptam ziua ceremoniei cu o nelini'te 'i o triste$e de
nespus. <e o sut& de ori, n groaza mea, a' " vrut s& m& omor,
nainte de a m& m#n*i prin contactul cu aceast& netrenic&
emeie sau de a sueri ru'inea unui spectacol pulic. <ar, lipsit
de m#n& omeneasc&, lipsit de degete, cu copit& rotund& 'i
ciuntit&, n niciun cip n-a' " putut s& trag o saie din teac&.
ire'te, n marea mea nenorocire, m& m#ng#iam cu slaa
speran$& c& prim&vara, care tocmai revenise, va acoperi
c#mpiile cu o mul$ime de muguri de ori 'i va mr&ca pa*i'tile
n ain& purpurie, c&, n cur#nd, sp&rg#nd ncisoarea lor de
gimpi 'i r&sp#ndind un parum delicios, aveau s& noreasc&
tranda"rii, care ar putea s&-mi redea cipul lui +ucius de
alt&dat&.
?osind ziua destinat& *ocurilor, am ost condus cu un alai
impresionant, prin mi*locul mul$imii, p#n& la incinta
210
am"teatrului. n timpul aletelor 'i pantomimelor cu care
ncepuse spectacolul, eu, l&sat n a$a por$ii, p&'team ucuros
iara deas& 'i raged& care mr&ca intrarea, 'i din c#nd n
c#nd, prin poarta r&mas& descis&, aruncam priviri curioase n
direc$ia spectacolului. >ra ceva ermec&tor. ntr-adev&r, &ie$i 'i
ete n toat& str&lucirea 'i r&gezimea v#rstei, pe c#t de rumo'i
la cip, pe at#t de elegant mr&ca$i, cu un pas 'i gesturi
1
ml&dioase
des&v#r'it&e%ecutau prriculgra$ioase
aliniere descriau , dup& moda
"guri greceasc&, 'i ntr-o
scim&toare c#nd
ormau un cerc ca roata unui car, c#nd se nnodau ntr-un lan$
olic, uneori se adunau ca un atalion n orma$ie p&trat&, apoi
se desp&r$eau n dou& grupe. <up& e%ecutarea acestor mi'c&ri
'i "guri complicate, sunetul trompetei anun$& c& aletul se
terminase. ndat& se str#ng covoarele 'i draperiile, cortina se
ridic& 'i apare decorul unei scene.
?e vedea un munte de lemn, n&l$#ndu-se asemenea
aimosului munte n
de /da. Construit pepropor$ii
care poetul Homer
uria'e, /-a c#ntatcusu
era acoperit numele
cr#nguri
nverzite 'i copaci ce p&reau aievea. <in v#rul lui, arta
ma'inistului &cuse s& $#'neasc& un izvor care curgea la vale, ca
un r#u. C#teva capre p&'teau o iar& raged& 'i un t#n&r
super, mr&cat cu un rumos ve'm#nt emeiesc, cu o manta
oriental& care-i c&dea de pe umeri 'i cu o tiar& de aur n cap,
*uca rolul lui !aris, cioanul rigian, 'i se pre&cea a conduce
turma.
ndat& a ap&rut un copil rumos, cu des&v#r'ire gol, n aar&
de um&rul st#ng, pe care-l avea acoperit cu o pelerin& de
adolescent. !&rul lui lond atr&gea toate privirile 'i din uclele
lui se vedeau ie'ind dou& aripioare de aur perect
asem&n&toare. Caduceul s&u 2 mpodoit cu r&murele l ar&ta
ndea*uns a " 4ercur. >l naint& dans#nd 'i, $in#nd n m#na
dreapt& un m&r acoperit cu oi$& de aur, l d&du aceluia care-l
n&$i'a pe !aris, apoi, ar&t#ndu-i prin gesturi care e porunca lui
/upiter, se retrase ndat& c-un mers gra$ios 'i disp&ru.
<up& el, vei o t#n&r& cu un aer maiestuos, care sem&na
perect cu /unona, la trup 'i la n&$i'are. Capu-i era ncins cu o
1
;ans războinic inventat de '<rr%us, care-l eecută, primul, în $urul mormântului lui 'atrocle, amicul intim
al tatălui său, !%ile. 7inerii erau învăţaţi să eecute acest dans încărcaţi cu toate armele, pentru a-i deprinde
cu disciplina militară şi a-i obişnui cu diferitele mişcări ale corpului.
2
2argă cu doi şerpi încolăciţi, purtată de mesagerul zeilor.
211
diadem& al& 'i n m#n& avea sceptru. Pepede intr& alta pe
care. <up& coiul sc#nteietor ce-i acoperea capul, coi el nsu'i
ncins cu o coroan& de m&slin, dup& scutul pe care-l ridica n
sus, dup& lancea pe care o nv#rtea n m#n& 'i dup& atitudinea
ei de lupt&toare, u'or puteai s& recuno'ti c& e 4inerva. Apoi
ap&ru o a treia, de o rumuse$e r&pitoare. 9ra$ia-i &r& perece
'i via str&lucire a divinilor ei ora*i o ar&ta a " Kenus, a'a cum
treuie
permiteas& s&
" ost
i sec#nd
vad&erades&v#r'ita
ecioar&. Corpul gol 'i &r&
rumuse$e niciun voal
a ormelor, cu
e%cep$ia ermec&torului ei se%, pe care-l umrea un v&l diaan
de m&tase. Le"rul, din cale-aar& de curios, su#nd cu dragoste,
n neuna lui zurd&lnicie, c#nd uma 'i ndep&rta v&lul, l&s#nd
s& se vad& oarea castit&$ii, c#nd cu o suare mai puternic& l
l&sa n *os 'i-l lipea str#ns pe trupul zei$ei, &c#nd s&-i ias&
perect n relie ermec&toarele rotun*imi ale memrelor. <ou&
culori izeau mai nt#i ocii la vederea zei$ei alimea
str&lucitoare a corpului,
cerului, 'i azurul pentrupentru
ve'mintelor, c& ea se
c& coora dinad#ncurile
ie'ea din n&l$imile
m&rii.
iecare din aceste tinere ete, care erau privite ca zei$e, avea
cortegiul s&u. /unona era urmat& de Castor 'i de !ollu%, purt#nd
pe cap coiuri n orm& oval& 1 'i la v#r mpodoite cu stele 2J dar
cei doi ra$i erau ni'te actori tineri. Aceast& /unon&, n ritmul
variat 'i melodios al autului ionian, naint& cu gesturi lini'tite 'i
oarte naturale, iar printr-o pantomim& plin& de nole$e promise
cioanului c&, dac&-i va oeri premiul rumuse$ii, i va d&rui, la
r#ndul ei, imperiul ntregii Asii. Aceea pe care $inuta sa mar$ial&
o ar&tase a " 4inerva era nso$it& de doi tineri n&$i'#nd 9roaza
'i ?paimaF, care purtau armele r&zoinicei zei$e 'i s&reau n sus
cu s&iile scoase. n spatele ei, un c#nt&re$ din aut c#nta o
melodie pe modul dorian, ale c&rei tonuri ascu$ite amestecate
cu tonuri grave imitau tr#mi$a 'i nsue$eau dansul viguros 'i
sprinten al zei$ei. Agit#ndu-'i mereu capul, arunc#nd priviri
amenin$&toare, ea nainta sprinten& cu un aer de s"dare 'i prin
gesturi repezi ar&ta lui !aris c&, dac&-i va da iruin$a rumuse$ii,
va deveni, mul$umit& spri*inului ei, un erou nemuritor, prin
1
5a fel ca oul 5edei, din care s-a ivit pe lume &astor şi 'ollu.
2
&astor şi 'ollu, supranumiţi şi ;ioscurii )fiii lui =eus-;ios*, erau protectorii navigatorilor, fiind
transformaţi de cerescul lor părinte în constelaţia gemenilor.
F
error et etus )în latină*, 5eimos şi 2obos )în elină* erau %omerice personificări ale angoaselor
războiului sângeros.
212
troeele lui de r&zoi.
Apoi n aplauzele zgomotoase ale spectatorilor, Kenus,
ncon*urat& de un popor de copii rumo'i, avans& la r#ndul ei 'i,
cu cel mai ermec&tor sur#s, se opri n mi*locul scenei. Ai " *urat
c& ace'ti copii cu trupurile lor rotun*oare 'i ale ca laptele sunt
adev&ra$i Cupidoni, coor#$i din cer sau ie'i$i din mare. Cu
aripioarele lor, cu micile lor s&ge$i 'i cu restul costumului lor,
sem&nau
st&p#na lordearminune cus&
" treuit aceia pe care-i
se duc& n&$i'au
la un osp&$ 'i, cai 'i
nup$ial, cum
luminau
calea cu tor$e str&lucitoare. Apoi, n urma ei, se r&sp#ndi ca
valurile un gra$ios stol de tinere ecioare ici 9ra$iile a'a de
ermec&toare, acolo Horele at#t de rumoase. =i unele 'i altele,
arunc#nd naintea ei cununi de ori 'i petale de tranda"ri
scutura$i, c&utau s& ac& pl&cere zei$ei lor 'i ncingeau ore
rumoase, cinstind 'i dezmierd#nd pe regina volupt&$ilor cu
ginga'ele podoae ale prim&verii. <up& aceea, autele cu mai
multe
pl&cereg&uri ncepur&
inimile s& c#ntedar
spectatorilor, duios arii lidiene,
nc#ntarea lor care umplur&
deveni 'i maide
intens& c#nd Kenus ncepu s& danseze. !a'ii s&i erau la nceput
u'ori 'i 'ov&ielnici, dar leg&narea de luntre a spatelui se
comunic& pe nesim$ite capului 'i delicatele ei gesturi se mi'cau
dup& dulcile 'i armonioasele sunete ale autelor. Mcii ei, pe
*um&tate nci'i, c#nd sunt neca$i de o dulce ucurie, c#nd sunt
plini de oc, amenin$&tori, 'i uneori ea dansa numai din oci.
ndat& ce a*unse n a$a *udec&torului ei, prin elul cum 'i
arunca ra$ele, p&rea a-i promite lui !aris c&, dac& va "
preerat& celorlalte zei$e, i va da o so$ie de o rumuse$e rar&,
ntru totul asemenea ei. Atunci t#n&rul rigian d&du ucuros
tinerei ete m&rul de aur pe care-l $inea n m#n& adic& i atriui
dovada victoriei.
<e ce v& mira$i deci, *osnice creaturi, sau mai degra& turme
venale care v& petrece$i toat& via$a n or, sau 'i mai ine,
vulturi mr&ca$i n tog&, dac& n ziua de azi to$i *udec&torii 'i
v#nd sentin$ele pe ani, c#nd, de la nceputul lumii, interesul a
corupt o ot&r#re *udec&toreasc& dat& de un muritor n pricina
de *udecat& a unor zei$eG C#nd *udec&torul ales dup& satul
marelui /upiter, un om de la $ar&, un cioan 'i-a v#ndut
con'tiin$a pentru satisacerea unui capriciu amoros 'i, mai mult
nc&, pentru pieirea ntregului s&u neamG 8ot a'a, pe Hercule,
ilu'trii 'e" ai aeilor n-au pronun$at ei o ot&r#re cu mult mai
213
nenorocit&, "e c#nd, pe temeiul unor alse acuza$ii, prea
iscusitul 'i nv&$atul !alamede 1 a ost condamnat ca vinovat de
tr&dare, "e c#nd mediocrul @lise a ost socotit superior n
vrednicie r&zoinic& puternicului 'i marelui Aias 2G =i ce s& mai
spunem despre *udecata pe care-au &cut-o atenienii, ace'ti
n$elep$i legislatori, ace'ti dasc&li ai tuturor 'tiin$elorG Mare
&tr#nul acela de o n$elepciune 'i de o prevedere divin&, pe
care
dintreMracolul de la <el"
to$i muritorii, l-a proclamat
n-a ost acuzat de drept cel'imai
per"dia de n$elept
ura unei
tic&loase clici politice c& e corup&tor al tinerimii, pe care
dimpotriv& o nr#na, 'i condamnat s& ea sucul ucig&tor al unei
uruieni otr&vitoareFG <e altel, el a l&sat o ve'nic& pat& de
ru'ine pe runtea concet&$enilor s&i, deoarece ciar n ziua de
azi cei mai distin'i "loso" preer& 'coala lui "loso"c& ca "ind
cea mai vrednic& de cinste 'i, n arz&toarea lor dorin$& de a
a*unge la adev&rata ericire, se olosesc de nv&$&tura lui.
<ar pentru
acestei ca indign&ri
violente nimeni s&'inus&mi-o ia n nume
nu spun& de r&us&u
n g#ndul din >i,
pricina
potimI acum treuie s& mai suport&m 'i "loso"a unui m&garD,
mi reiau "rul povestirii de acolo de unde l-am ntrerupt.
<up& ce se termin& vestita *udecat& a lui !aris, lunona 'i
4inerva p&r&sir& scena, posomor#te 'i oarte m#niate, ar&t#nd
prin gesturile lor indignarea pricinuit& de aceast& nr#ngere.
Kenus, dimpotriv&, mul$umit& 'i voioas&, 'i e%prima ucuria,
dans#nd mpreun& cu toat& suita sa. <eodat&, din v#rul
muntelui, printr-o $eav& ascuns&, $#'ni n sus o *er& licid& de
vin amestecat cu 'oran, care, c&z#nd u'or su orm& de ploaie
rumos mirositoare peste caprele care p&'teau ici 'i colo, le
stropi ncetul cu ncetul p#n& c#nd, din al& cum era, l#na lor se
scim& ntr-o pl&cut& culoare galen-portocalie, care le d&dea
o n&$i'are mai rumoas&. n s#r'it, c#nd ntregul teatru a ost
pl&cut parumat, muntele de lemn s-a scuundat su p&m#nt,
ntr-o pr&pastie aproape &r& und.
1
+iul lui 9auplius, regele 3ubeei, a descoperit vicleşugul lui Elise, care se prefăcea nebun ca să nu ia parte
la războiul 7roiei. Spre a se răzbuna, Elise a plăsmuit o scrisoare ca din partea lui 'riam, prin care acesta
promitea lui 'alamede o anumită cantitate de aur dacă va trăda pe greci8 apoi i-a condus pe greci la cortul
lui 'alamede, unde s-a găsit aurul pe care el însuşi îl îngropase acolo şi 'alamede a fost lapidat.
2
"Oudecata armelor# ? în urma căreia armura lui !%ile, căzut eroic sub zidurile 7roiei, a fost atribuită de
căpeteniile oştirii a%eene nu furtunosului luptător !ias, fiul lui 7elamon, ci cumpătatului Elise ? a fost pe
larg înfăţişată de 1vidiu în &artea a @666-a a etamorfo6elor sale.
F
&ucută. !luzie la Socrate )vezi 'laton, %părarea lui 1ocrate).
214
Atunci un soldat a ie'it din mi*locul orului 'i, dup& dorin$a
poporului, a cerut s& se scoat& din ncisoarea pulic& emeia
care, dup& cum am mai spus, usese condamnat& s& "e dat&
"arelor din cauza numeroaselor ei crime 'i cu care eu treuia s&
m& mpreunez n pulic. ndat&, cu cea mai mare gri*&, se a'ez&
un pat, desigur viitorul nostru pat nup$ial, mpodoit cu
transparent& ag& indian& 'i care era umat cu o gr&mad& de
perne
<ar, nmoi dedepu,
aar& acoperite
ru'inea cu nvelitori
de a s&v#r'i de m&tase
n pulic un astelnorat&.
de act, n
aar& de sc#ra de a m& atinge de o emeie m#n*it& de crime,
eram mai ales cinuit de teama de a nu-mi pierde via$a 'i
&ceam urm&toarele ree%iuni <esigur, n timpul mr&$i'&rilor
'i str#ngerilor noastre amoroase, oricare ar " ost animalul
aruncat asupra emeii, e cu neputin$& ca el s& se dovedeasc&
at#t de n$elept 'i de inteligent, at#t de iscusit n meseria lui,
at#t de cump&tat 'i de moderat, nc#t s-o s#'ie numai pe
emeia
care nuculcat&
usesem l#ng& mine,'iiar
vinovat pe mine
os#ndit. s& m&
Astel, cru$e,
cum nu ca
m&pemai
unul
nelini'tea ru'inea, ci gri*a de propria mea salvare, 'i n timp ce
paznicul meu 'i d&dea silin$a s& aran*eze patul c#t mai ine, n
timp ce to$i servitorii erau ocupa$i, unii s& organizeze serviciul
v#n&torii, al$ii asori$i de pl&cerea spectacolului, am putut da
curs lier g#ndurilor mele. <e altel, nimeni nu se g#ndea s&
supravegeze prea mult un m&gar a'a de l#nd ca mine. !u$in
c#te pu$in, am naintat &r& s& "u oservat 'i, c#nd am a*uns la
poarta cea mai apropiat&, am rupt-o la ug&. <up& ce am &cut
'ase mii de pa'i n galop, am a*uns la Cencreae, ora' care
trece drept cea mai str&lucit& colonie a Corintului 'i pe care-l
scald& n acela'i timp 4area >gee 'i 9olul ?aronic. > un
ad&post oarte sigur pentru cor&ii 'i un port e%trem de
recventat. <ar eu am avut gri*& s& evit mul$imea 'i, aleg#nd pe
$&rm un col$ ndep&rtat, aproape de locul unde se sp&rgeau
valurile, m-am ntins pe un pat moale de nisip unde mi-am
odinit trupul oosit. C&ci soarele 'i coor#se carul p#n& la
ultimul otar al zilei 'i, n lini'tea nser&rii, numaidec#t m-a
cuprins un somn dulce 'i ad#nc.
215
CARTEA A UNSPREZECEA
Cam pe la prima vege a nop$ii, de'teptat de o spaim&
nea'teptat&, disting o lumin& oritoare era luna plin&, al c&rei
glo se ridica tocmai atunci din valurile m&rii. Boaptea cu
tainele ei, t&cerea, singur&tatea, totul m& mia la medita$ie. >u
'tiam c& luna, divinitate de prim-rang, are o putere suveran& 'i
c& prin puterea ei conduce toate lucrurile din lumea astaJ c& nu
numai animalele domestice 'i di&niile s&latice, ci ciar 'i
lucrurile nensue$ite suer& divina inuen$& a luminii 'i puterii
ei, c& pe p&m#nt, n aer, n ad#ncul apelor, corpurile nse'i, "e
se m&resc potrivit cu cre'terile ei, "e se mic'oreaz& din respect
pentru descre'terile ei. =i "indc& destinul, evident, acum s&turat
de numeroasele 'i cumplitele mele nenorociri, mi oerea, de'i
t#rziu, o speran$& de salvare, am vrut s& implor augusta imagine
a zei$ei pe care o aveam naintea ocilor. Alung#nd ndat&
toropeala somnului, m-am ridicat plin de voio'ie. Ca s& m&
puri"c, am intrat numaidec#t n mare s& m& scald 1 'i mi-am
aundat capul n valuri de 'apte ori pentru c& acest num&r, dup&
divinul !itagora, este oarte potrivit pentru ceremoniile
religioase.
Apoi vesel 'i voios am invocat a*utorul puternicei zei$e 'i cu
lacrimi n oci
Pegin& i-am adresat
a cerului, urm&toarea
"e c& e'ti rug&ciune
ine&c&toarea Ceres, mama 'i
n&scocitoarea gr#nelor, care, ucuroas& c& $i-ai reg&sit "ica, ai
nv&$at pe oameni s& nlocuiasc& vecea gind&, ran&
s&latic&, prin alimente mai pl&cute, 'i care locuie'ti pe
ogoarele de la >leusisJ "e c& e'ti cereasca Kenus, care din
primele zile ale lumii ai unit, printr-o iuire nn&scut&, se%ele
opuse, 'i ai nmul$it printr-o etern& ecunditate neamul
omenesc, adorat& acum n sanctuarul de la !aosJ sau sora lui
eus
adus pecare,
lumeprin a*utorul
at#tea dat emeilor
popoare, cinstit&ns&rcinate 'i rodului
azi n m&re$ul templulor,din
ai
>es2J sau temuta !roserpina, care cu urletele tale nocturne 'i cu
1
&ei vec%i, înainte de a se apuca de lucruri privitoare la religie, se scăldau în mare sau în râuri. Comanii
aveau c%iar în temple apă lustrală cu care se purificau.
2
7emplul ;ianei din 3fes era una din cele şapte minuni ale lumii antice.
216
ntreita-$i n&$i'areF, $ii n r#u umrele nuriate, le ncizi n
temni$ele suterane 'i r&t&ce'ti prin dep&rtatele p&duri s"nte,
nduplecat& prin elurite *erte 'i ncin&ciuniJ o, tu, care cu
palida-$i str&lucire luminezi toate zidurile, care cu umedele tale
raze r&ne'ti roditoarele semin$e 'i care, n singuraticele tale
drume$ii, dai o sla& lumin&, su orice nume, su oricare
n&$i'are, cu orice slu*e s"nte mi-ar " ng&duit s& te invoc,
a*ut&-m& n cumplita
care se clatin&, mea nenorocire,
&r&ze'te-mi un moment nt&re'te
de pace 'inorocul meu
odin& dup&
at#tea crude ncerc&ri, ndurate p#n& la s#r'it. 4i-a*ung at#tea
suerin$e, mi-a*ung at#tea prime*dii. ?cap&-m& de aceast&
dezgust&toare n&$i'are de patruped, napoiaz&-m& privirilor
alor mei, red&-mi cipul lui +ucius. ?au dac& vreo divinitate
sup&rat& m& urm&re'te cu nenduplecata ei m#nie, cel pu$in s&
pot muri, dac& nu mi-e ng&duit s& tr&iescID
<up& aceast& rug&ciune 'i dup& aceste lament&ri vrednice de
mil&,
pun#ndamst&p#nire
sim$it c& pe
mintea
minemi
n se ngreuiaz&,
acela'i culcu',dar
m-asomnul, dinAia
door#t. nou
ncisesem ocii 'i iat& c& din mi*locul valurilor v&d ridic#ndu-se
o a$& divin&, vrednic& de a impune respect ciar zeilor, apoi,
ncetul cu ncetul a ap&rut un corp ntreg, n toat& str&lucirea lui
'i, scutur#nd dup& ea apa m&rii, aceast& oritoare divinitate s-a
oprit n a$a mea. 4& voi sili s& v& descriu admiraila ei
rumuse$e, dac& totu'i, n s&r&cia graiului omenesc, voi g&si
e%presii ndestul&toare sau dac& divinitatea ns&'i mi va da
puterea de a vori u'or 'i curg&tor.
4ai nt#i avea un p&r des 'i lung, care, pu$in inelat 'i
mpr&'tiat de o parte 'i de alta a divinului ei g#t, i utura ntr-o
u'oar& 'i gra$ioas& neor#nduial&, n v#rul capului avea o
coroan& ormat& din tot elul de ori, iar deasupra run$ii o
t&li$& rotund& n orma unei oglinzi, care, arunc#nd o lumin&
al&, ar&ta c& era +una. +a dreapta 'i la st#nga, aceast&
podoa& era re$inut& de dou& vipere ncol&cite, cu capul ridicat
n sus, 'i de spice de gr#u ce se cl&tinau deasupra run$ii. Pocia
ei, din cea mai "n& p#nz& de n, era de dierite culori care se
scimau, trec#nd r#nd pe r#nd de la alul oritor al crinului la
galenul 'oranului 'i la ro'ul aprins al tranda"rului. <ar ceea
F
'roserpina era reprezentată sub forma unui cal pentru a simboliza mersul lunii pe cer, sub aceea a unui
cerb pentru a arăta pe ;iana, zeiţa vânătorii pe pământ, şi a unui câine pentru a arăta pe 'roserpina,
divinitatea 6nfernului unde veg%ează &erberul.
217
ce-mi izi cel mai mult privirile era o mantie at#t de neagr& 'i de
lucitoare nc#t te orea cu ntunecata-i str&lucire. Aruncat& n
*urul ei, trecea pe su ra$ul drept, pentru a se urca p#n& la
um&rul st#ng, de unde marginea ei, orm#nd un nod, i at#rna n
*os cu mii de cute artistic aran*ate 'i se termina printr-un 'ir de
ciucuri, care se mi'cau n cipul cel mai gra$ios. !e tot cenarul,
ca 'i pe ondul acestei mantii, sc#nteiau nenum&rate stele, iar n
mi*locul
asemenea,lor,pe
o lun& plin&cenar
ntregul aruncaaloacestei
vie 'i str&lucitoare lumin&. se
mantii &r& perece <e
vedea rodat& 'i o girland& care reprezenta tot elul de ructe
'i de ori. !e l#ng& aceasta, zei$a $inea n m#inile sale mai
multe simoluri oarte deoseite unele de altele n dreapta
avea un sistru de aram& a c&rui lam& su$ire 'i ncovoiat&, n
orma unui centiron, era str&puns& de trei mici vergi de o$el
care, scuturate de ra$ul s&u de trei ori n 'ir, d&deau un sunet
ascu$it. <in m#na st#ng& i at#rna un mic vas n orm& de
cor&ioar&, pe toarta
ridica un 'arpe c&ruia,
cu capul n partea
n sus cea mai
'i cu g#tul din de
e%trem aar& a ei, se
umat.
<ivinele sale picioare era nc&l$ate cu sandale mpletite din
runze de palmier, arorele iruin$ei.
Ar&t#ndu-mi-se ntr-o astel de splendoare 'i r&sp#ndind cele
mai alese parumuri ale Araiei, ea inevoi s&-mi spun&
urm&toarele cuvinte
/at&, +ucius, mi'cat& de rug&ciunile tale, am venit eu,
Batura, mama tuturor lucrurilor, st&p#na elementelor, izvorul 'i
nceputul veacurilor, divinitatea cea mai mare, regina manilor,
cea dint#i ntre locuitorii cerului. >u sunt aceea care c#rmuiesc
dup& voia mea luminoasele n&l$imi ale cerului, v#nturile
s&n&toase ale m&rii, *alnica t&cere a /nernului. !utere unic&,
sunt sl&vit& de ntregul univers su mai multe orme, cu variate
ceremonii religioase, cu mii de elurite nume. rigienii, primii
n&scu$i pe p&m#nt, m& numesc zei$a din !esinunt 1 'i mama
zeilorJ atenienii de a'tin& m& numesc 4inerva Cecropiana 2J
ciprienii, care plutesc pe valuri, Kenus din !aosJ cretanii iscusi$i
n aruncarea s&ge$ilor, <iana <ictnnaFJ sicilienii, care voresc
trei limi3, !roserpina ?tigianaJ locuitorii din >leusis m& numesc
1
1raş situat în (alatia, aproape de muntele ;ind<mus, devenit celebru datorită cultului zeiţei &ibele.
2
&ecrops a fost cel mai vec%i rege al !ticii, sosit din 3gipt pentru a funda citadela !tenei.
F
!cest epitet al zeiţei vânătorii provenea de la un munte din &reta.
218
Ceres Actaeana1J unii m& numesc /unona, al$ii ellonaJ unii
Hecate, al$ii Bemesis Pamnusia 2. <ar aceia care sunt primii
lumina$i de razele divine ale ?oarelui, c#nd ncepe s& r&sar&, 'i
ultimii c#nd ele se apleac& spre orizont, locuitorii celor dou&
>tiopii 'i egiptenii cei puternici prin str&vecea lor 'tiin$&, numai
ei m& cinstesc cu slu*ele s"nte 'i ncin&ciunile ce mi se cuvin,
numai ei m& numesc cu adev&ratul meu nume de regina /sis. >u
vin la tine,
prielnic&. mi'cat&
=terge-$i de lacrimile,
acum nenorocirile tale, vin
nceteaz& inevoitoare
a te mai t#ngui,'i
alung& triste$ea, c&ci n cur#nd, prin voin$a mea, va str&luci
pentru tine ziua m#ntuirii. ii deci oarte atent la ceea ce-$i voi
porunci
Liua care se va na'te din aceast& noapte, de c#nd e%ist&
lumea a ost ncinat& cultului meu. n aceast& zi, c#nd urtunile
iernii se potolesc, c#nd valurile zuciumatei m&ri se lini'tesc,
c#nd n s#r'it marea devine navigail&, preo$ii mei mi ncin& o
nav&
c& pun care n-a spintecat
comer$ul maritimnc&
su valurile m&rii,
ocrotirea mea.voind s& arate
Aceast& astel
s&r&toare
va treui s-o a'tep$i &r& nicio ngri*orare, lipsit de orice g#nduri
proane. C&ci, dup& ndemnul meu, marele preot va purta n
m#na dreapt&, n timpul m&re$ului alai, o coroan& de tranda"ri
legat& de sistrul s&u. A'adar, &r& 'ov&ire, descide-$i drum prin
mul$ime 'i urmeaz& voios 'i cu deplin& ncredere n mine
procesiunea mea. 8e vei apropia ncet de preot, apoi, ca 'i cum
ai voi s&-i s&ru$i m#na, vei smulge tranda"rii cu uzele, 'i ciar
n clipa aceea te vei vedea sc&pat de pielea acestui dezgust&tor
animal pe care-l ur&sc de at#ta timp. ?& nu-$i "e team& c&
vreuna din poruncile mele e greu de ndeplinitJ ciar n aceast&
clip&, c#nd vin la tine 'i m& au n a$a ta, eu, ar&t n vis
preotului meu ce mai r&m#ne de &cut 'i-i dau ndrum&rile de
cuviin$&. <in porunca mea, str#nsele r#nduri ale mul$imii se vor
da la o parte din calea ta, 'i n mi*locul acestui s&r&toresc
spectacol, nimeni nu se va uita cu sc#r& la idoasa ta "gur&,
nimeni n a$a nea'teptatei tale metamoroze nu-'i va ng&dui
ree%iuni r&ut&cioase 'i nu se va g#ndi s& te acuze.
<ar mai nainte de toate, adu-$i aminte 'i acest g#nd s& "e
3
!lături de limba lor naţională, localnicii foloseau limba elină, introdusă de aşezările greceşti în Sicilia şi
deopotrivă limba latină, după ce insula a trecut sub dominaţie romană.
1
;e la !ctae ? străvec%e denumire a !ticii8 atenienii erau actaeeni.
2
;in C%amnunt, târg din nordul !ticii care îşi datora celebritatea unui templu înc%inat zeiţei dreptăţii şi
răzbunării, unde 9emesis avea o statuie.
219
pe veci ntip&rit n ad#ncul inimii tale c& mi-ai r&mas oligat
pentru tot restul vie$ii, p#n& la ultima-$i suare. C&ci nu e
nedrept s& r&m#i dator pentru toat& via$a ce-o mai ai de tr&it
aceleia prin a c&rei un&tate $i-ai luat locul printre oameni. <e
altel, tu vei tr&i ericit, vei tr&i plin de glorie su ocrotirea meaJ
'i c#nd, mplinind anii destinului t&u, te vei coor n /nern, ciar
'i acolo, n aceast& emiser& suteran&, m& vei vedea str&lucind
n mi*locul
retrase nop$iialeAceronului,
col$uri ?ti%ului 'i st&p#n& asolut&
tu nsu$i, locuitorpeste cele mai
al C#mpiilor
>lisee1, vei continua s& adori &r& ncetare pe protectoarea ta.
<ar dac&, printr-o credin$& "erinte, prin p&zirea cu s"n$enie a
cultului meu 'i printr-o nep#ng&rit& castitate $i vei " c#'tigat
un&voin$a mea, vei 'ti c& numai eu am puterea s&-$i
prelungesc via$a peste limita ot&r#t& de destinI
Astel se termin& venerailul oracol 'i zei$a atotputernic& pieri
din ocii mei. 8rezindu-m& imediat din somn, m-am sculat
z&p&cit
mi'cat dede spaim&
apari$ia'iat#t
de ucurie,
de clar&'i atotputernicei
numai o ap&. Ad#ncm&
divinit&$i,
stropesc cu ap& de mare 'i, preocupat numai de supremele ei
porunci 'i saturi, mi le trec pe r#nd prin minte. n cur#nd,
alung#nd ad#ncul ntuneric al nop$ii, soarele se ridic& 'i
poleie'te tot orizontul. =i iat& c& din toate p&r$ile, cu o gra&
religioas& 'i cu adev&rat triumal&, o imens& mul$ime umple
toate pie$ele pulice2. n aar& de ucuria de care eram p&truns,
mi se p&rea c& ntreaga "re e cuprins& de o voio'ie at#t de
mare, nc#t sim$eam cum ericirea se r&sp#nde'te p#n& 'i
asupra animalelor, n *urul caselor 'i ciar n aer. nge$ului din
noaptea trecut&, mpotriva oric&ror a'tept&ri, i urmase o zi
pl&cut&J p&s&rile c#nt&toare, nveselite de calda suare a
prim&verii, d&deau concerte pl&cute 'i cu suavele lor melodii o
ermecau pe mama astrelor 'i str&una veacurilor, pe st&p#na
ntregului univers. Arorii ciar, 'i cei care se vor ngreuia de rod
mel'ugat, 'i cei care se mul$umesc s& dea numai umr& 'i
sunt neroditori, ren&'teau la suarea Austrului F 'i, mr&c#ndu-
se cu mugurii runzelor noi, la cea mai u'oar& mi'care,
produceau un 'uierat pl&cut. Kuietul asurzitor al urtunilor se
1
Subpământeană regiune unde a$ungeau după moarte umbrele virtuoşilor, legendar locaş al sufletelor care
au cunoscut fericirea postumă.
2
Sărbătoarea 6sidei se celebra la A martie.
F
2ânt călduţ de sud.
220
potolise, clocotirea urioas& a m&rii ncetase 'i valurile sp&lau
domol $&rmul. n s#r'it cerul, cur&$at de v&lul s&u de cea$&,
devenise at#t de pur 'i de luminos, nc#t te orea cu propria lui
str&lucire.
!e nesim$ite, premerg&torii impun&torului cortegiu ncepur&
s& se pun& n mi'care, cete oarte rumos 'i elurit costumate
dup& gustul 'i dorin$ele "ec&ruia. @nul ncins cu un centiron
ncipuia un soldat,'ialtul,
o saie ncovoiat& mr&cat
cu $&poaie, cu o tog&
n&$i'a scurt&, @n
un v#n&tor. narmat
altul, cu
n
conduri polei$i, cu o rocie de m&tase 'i cu tot elul de
giuvaericale pre$ioase, cu un p&r als pe cap, cu mersul
t&r&g&nat, maimu$&rea o emeie. 4ai ncolo, altul, cu gamele
n&'urate n *amiere, stra'nic narmat cu scut, coi 'i saie, ai
" crezut c& iese dintr-o aren& de gladiatori. !recedat de asce 'i
mr&cat n purpur&, unul parodia un magistrat, altul cu manta,
aston, sandale 'i o lung& ar& de $ap n&$i'a un "loso. @nul
cu elurite
undi$a, trestii unse
un pescar. cu ulei
Am v&zut 'i ncipuia
o ursoaic&un p&s&rar, plimat&
ml#nzit& altul cu
ntr-un *e$, g&tit& ca o doamn& de neam mare, 'i o maimu$& cu o
scu"e rodat& pe cap, ntr-o ust& rigian& de culoarea
'oranului, care, $in#nd n m#n& o cup& de aur, n&$i'a pe
p&storul 9animedeJ n s#r'it, un m&gar cu o perece de aripi
lipite n spinare, al&turi de care mergea un &tr#n neputincios 'i
n &taie de *oc pe am#ndoi i-ai " putut numi oarte ine !egas
'i eleroon, at#t erau de caragio'i unul l#ng& altul1.
n mi*locul acestor vesele procesiuni ale poporului care
umpleau pretutindeni str&zile, alaiul special al zei$ei ocrotitoare
se pusese n mi'care. emei mr&cate n rocii ale, ncununate
cu ori de prim&var& 'i purt#nd cu ucurie dieritele atriute ale
zei$ei, pres&rau cu petale, pe care le scoteau din s#n, drumul pe
unde nainta alaiul s#nt. Altele aveau at#rnate n spinare oglinzi
str&lucitoare, ntoarse spre zei$&, pentru ca ea s& poat& vedea
supunerea 'i respectul mul$imii ce venea n urma ei 2. @nele
$ineau n m#n& piepteni de "lde' 'i, prin mi'carea ra$elor, prin
ndoirea degetelor, se pre&ceau c& piapt&n& 'i aran*eaz& p&rul
zei$ei lorF. n s#r'it, altele, v&rs#nd pic&tur& cu pic&tur& dintr-un
1
!ceastă mascaradă, apărută în legătură cu vreun vec%i obicei religios, avea loc cu ocazia sărbătorii 6sidei,
dar nu făcea parte integrantă din ea.
2
5ocul zeiţei era în mi$locul procesiunii. 3a vedea direct prima parte a cortegiului, care o preceda, iar în
oglinzile purtate în spate de credincioşii săi, partea care venea în urmă.
F
Sigur că această mişcare o făceau deasupra propriului lor păr.
221
alsam pre$ios 'i pl&cut 'i din mii de alte parumuri, stropeau
str&zile cu ele. n aar& de acestea, o numeroas& mul$ime de
amele se%e purta elinare, tor$e, lum#n&ri 'i alte eluri de
lumini, pentru a-'i ace astel avorail& pe zei$a astrelor cere'ti.
Apoi, orcestre delicioase, uiere 'i aute, &ceau s& r&sune cele
mai dulci melodii. n urm&, venea un admirail cor, ormat din
cei mai distin'i tineri, mr&ca$i n aine de s&r&toare, ale ca
z&pada, care, r&spunz#ndu-'i
compus mpreun& unii
cu muzica de unaltora, c#ntau un
poet talentat, supl&cut imn
inspira$ia
inevoitoare a Camenelor1, n care din c#nd n c#nd, se repetau
preludiile ce se c#ntau nainte de sacri"ciile mai solemne.
Keneau apoi auti'ti consacra$i marelui ?erapis 2, care, din
autul lor $inut orizontal pe uze 'i apropiat de urecea dreapt&,
c#ntau dierite melodii oi'nuite n cultul 'i templul acestui zeu,
&r& s& mai num&r slu*a'ii care strigau mul$imii s& lase drum
lier s"ntelor icoane.
n urm&,
mistere se rev&rsau
&ra$i ca de
'i emei, un puoi mul$imilede
orice condi$ie, ini$iate
orice nv#rst&,
divinele
mr&ca$i n alate lungi de n de o alime oritoare. emeile
purtau un voal str&veziu peste p&rul lor parumat, &ra$ii
aveau capul complet ras, oarte lucios n cre'tet. >i erau astrele
terestre ale sulimei religii 'i din sistrele lor de aram&, de argint
sau ciar de aur, scoteau un sunet clar, melodios.
!reo$ii cultului, acei mari ponti", mr&ca$i n ve'minte ale
de n, care le acopereau pieptul, str#nse n talie 'i coor#nd
p#n& la c&lc#ie, Fpurtau semnele distinctive 3 ale celor mai
puternice divinit&$i . !rimul din ei $inea o lamp& care r&sp#ndea
o lumin& oarte vie ce nu sem&na deloc cu acelea care
lumineaz& seara ospe$ele noastre era o arc& de aur, care, din
mi*locul ei, unde era mai larg&, arunca o ac&r& e%trem de
puternic&. Al doilea era mr&cat la el, dar $inea n m#inile sale
unul din cele dou& altare numite n mod ciudat a*utoareleD, din
cauza providen$ei a*ut&toare a marii 'i noilei zei$e. @n al treilea
mergea ridic#nd n aer o ramur& de palmier cu runzele din aur
artistic lucrat, precum 'i caduceul lui 4ercur. Al patrulea ar&ta
1
9imfe ale izvoarelor, înzestrate cu darul profeţiei şi identificate cu Muzele.
2
5a egipteni, Serapis, !pis şi 1siris erau una şi aceeaşi persoană care însuma toţi zeii, după cum 6sis
însuma toate zeiţele. Serapis, pe care perşii îl adorau sub numele de Mit%ra, Soarele, era fiinţa supremă.
F
Serapis şi 6sis, stăpânii mării şi ai luminii cereşti. ;e aceea lampa avea forma unei bărci.
3
5a egipteni, lampa sau lumânarea era un simbol religios. 1 purtau în semn de doliu din clipa când 1siris
se rătăcise.
222
simolul drept&$ii1 n&$i'at printr-o m#n& st#ng& cu palma
descis&, care de la natur& "ind mai nceat&, mai pu$in
ndem#natic& 'i mai pu$in energic&, pare mai potrivit& dec#t
dreapta s& reprezinte dreptatea. >l purta un mic vas de aur
rotun*it n orm& de mamel&2 cu care &cea lia$iuni de lapte. Al
cincilea $inea n m#n& o v#ntur&toare de aur, plin& de r&murele
din acela'i metalJ n s#r'it, al 'aselea ducea o amor&.
pendat& dup&omene'ti.
picioare ace'tia au!rimul,
ap&rut oriil
zeii care
la inevoiau s& mearg&
vedere, era curierul
Cerului 'i al /nernului, cu, a$a c#nd ntunecat&, c#nd
str&lucitoareF. >l 'i n&l$a trua' capu-i de c#ine, n m#na st#ng&
$inea un caduceu 'i cu dreapta agita o ramur& verde de palmier.
/mediat dup& el venea o vac& ridicat& pe picioarele dinapoi,
emlem& a ertilit&$ii n&$i'#nd-o pe zei$a atotproduc&toare. >a
se spri*inea de umerii unuia din erici$ii preo$i care nainta cu un
mers plin de demnitate. @n altul ducea un co' n care erau
ncise
sulimei misterele,
religii. Altulcare
purtaascundeau tuturor
pe s#nul s&u privirilor
preaericit tainele
imaginea
vrednic& de respect a atotputernicei divinit&$i, imagine care n-
avea orma vreunui patruped domestic, nici a unei p&s&ri, nici a
unui animal s&latic, nici ciar a unui om. <ar printr-o
ingenioas& n&scocire, a c&rei noutate ciar o &cea venerail&,
simol ine%primail al misterului deplin care treuia s& nv&luie
aceast& noil& religie, ea se prezenta su orma unei mici urne 3
de aur sc#nteietor, sculptat& cu cea mai mare art&, cu undul
oarte ine rotun*it 'i pe dinaar& nc&rcat& cu minunate
ieroglie egiptene. Mri"ciul ei, pu$in nalt, se prelungea ntr-o
parte printr-un cioc lung sau '&n$ule$, iar de cealalt& parte era
"%at& o toart& mult arcuit&, deasupra c&reia se ridica,
ncol&cindu-se, un 'arpe cu g#tul solzos, umat 'i v&rgat.
<ar iat& c& ora a*utorului &g&duit de puternica 'i
inevoitoarea zei$& se apropie, destinul avea deci s& se
mplineasc&. ntr-adev&r, marele preot care $inea n m#na sa
m#ntuirea mea, nainta mr&cat ciar a'a cum mi-l descrisese
1
6sis era adesea asimilată cu 5reptatea, personificată şi divinizată.
2
&a simbol al fecundităţii naturii.
F
;upă cum îşi îndeplinea funcţiile în 6nfern, sau în 1limp. 3 vorba de !nubis, divinitatea egipteană adorată
sub forma unui câine. !nubis fusese asimilat cu Mercur şi-i păstrase caduceul, insigna pristavilor.
3
Se pare că prin această urnă, încărcată cu figuri %ieroglifice, egiptenii au voit să arate revărsările sau
creşterile 9ilului, pe care-l socoteau binefăcătorul lor. În tot cazul, această urnă e o foarte ciudată imagine a
unei divinităţi.
223
oracolul divin, purt#nd n m#na dreapt& un sistru pentru zei$& 'i
o coroan& pentru mine, o coroan& pe deplin cuvenit&, *ur pe
Hercule, c&ci dup& at#tea 'i at#t de mari ncerc&ri suerite, dup&
at#tea prime*dii nruntate, puteam, n s#r'it, gra$ie celei mai
mari dintre zei$e, s& ies iruitor din lupta mea cu nemilosul
<estin. <e'i eram p&truns de o nea'teptat& ucurie, totu'i nu
m-am repezit ca un neun, tem#ndu-m& inen$eles ca n&vala
neprev&zut& a unui patruped
procesiunii religioase. s& nu
Am naintat tulure
deci cu unlini'tita
pas grav ordine a
'i lini'tit,
strecur#ndu-m& pu$in c#te pu$in prin mul$imea care de altel se
d&dea la o parte din drumul meu, desigur su inspira$ia zei$ei.
<ar pontiul, prevenit de oracolul din noaptea trecut&, dup&
cum mi-a ost u'or s-o recunosc, se opri deodat&, admir#nd cu
ce repeziciune totul se potrivea cu poruncile ce le primise 'i,
ntinz#nd m#na cel dint#i, mi duse la gur& coroana pe care o
$inea. Atunci, tremur#nd de emo$ie 'i cu inima &t#ndu-mi
puternic,
str&luceauam apucat
minuna$i cu l&comie
tranda"ri aceast& coroan&
'i am ngi$it-o n mare
cu cea mai care
l&comie, ner&d&tor s& v&d mplinindu-se promisiunea.
<ivina promisiune nu m& n'elase. ntr-o clip& m& v&d sc&pat
de idoasa mea n&$i'are de animal de r#nd. 4ai nt#i mi cade
p&rul acela aspru, apoi pielea cea groas& mi se su$iaz&,
p#ntecele umat mi se mic'oreaz&, copitele iau orma
picioarelor care se termin& cu degete, m#inile nu-mi mai sunt
picioare 'i se ridic& n sus spre a-'i relua unc$iunile lor
superioare, g#tul cel lung mi se scurteaz&, a$a 'i capul mi se
rotun*esc, lungile-mi ureci 'i reiau micimea lor de mai-nainte,
din$ii enormi ca ni'te olovani se mic'oreaz& ca acei ai omului,
'i mai ales coada, coada care mai nainte m& &cea s& su&r at#t
de mult, disp&ru &r& s& lase nicio urm&. 4ul$imea r&m#ne
uimit&, credincio'ii prosl&vesc puterea at#t de evident& a
divinit&$iT aceast& minune at#t de str&lucit&, cum se nt#mpl&
numai noaptea n vis, 'i u'urin$a cu care s-a s&v#r'it
metamoroza, 'i to$i ntr-un singur glas, cu m#inile ridicate spre
cer, adeveresc str&lucita ineacere a zei$ei.
>u, ns&, ncremenit de spaim&, ca 'i cum suetul meu n-a
putut cuprinde o ucurie at#t de nea'teptat& 'i de mare, am
r&mas pironit locului &r& s& pot scoate o vor&. Bu 'tiam ce
treuia s& spun mai nt#i, cum s&-mi ncep mai ine cuv#ntarea,
nu 'tiam ce vore ar " de un mai ericit augur, acum c#nd mi
224
revenise graiul, n s#r'it cu ce rugi treuia s& ar&t unei zei$e
a'a de mari ntreaga mea recuno'tin$&. !reotul nsu'i, de'i era
n'tiin$at de zei$& de toate nenorocirile mele, de la nceputul lor,
r&mase totu'i zguduit de aceast& mare minune 'i n cur#nd,
printr-un gest e%presiv, &cu un semn din cap s& mi se dea un
ve'm#nt din p#nz& de n, ca s& m& acop&r, c&ci din clipa c#nd
p&r&sisem lestemata piele de m&gar, str#ng#ndu-mi mereu
coapsele
acopeream,'iat#t
ncruci'#ndu-mi mereu
c#t i era cu putin$& unuiru'inat m#inile,
om despuiat, m&
cu acel
v&l natural. Atunci, unul din cortegiul credincio'ilor 'i scoase
repede prima ain& de pe el 'i mi-o arunc& cu ndem#nare pe
umeri. +ucrul acesta odat& &cut, marele preot, privindu-m&
ad#nc impresionat, dar cu o a$& vesel& 'i o e%presie
supraomeneasc&, mi vori n cipul urm&tor
<up& at#t de multe 'i elurite ncerc&ri, dup& at#tea lovituri
grele ale ?oartei, dup& toate ngrozitoarele urtuni care te-au
aruncat
Mdinei ncoace 'i ncolo,
'i la altarul n s#r'it,
ndur&rii 1
I Bici+ucius, ai a*uns
na'terea n portul
ta, nici nalta-$i
pozi$ie social&, nici ciar aceast& nv&$&tur& prin care te distingi
nu $i-au ost de niciun olos, c&ci pornind pe drumul alunecos al
unei tinere$i n&c&rate 'i arunc#ndu-te n pl&ceri nedemne de
un om lier, ai pl&tit scump o curiozitate atal&. <ar n s#r'it,
oara ?oart&, urm&rindu-te cu cele mai groaznice prime*dii, te-a
condus, &r& s& vrea 'i prin ciar impreviziila ei r&utate, la
aceast& s#nt& ericire. <uc&-se acum aiurea, s&-'i dezl&n$uie
uria 'i s& caute o alt& victim& pentru nemiloasa ei cruzime, c&ci
aceia a c&ror via$& o ap&r& puternica zei$&, lu#ndu-i n serviciul
s&u, nu mai sunt e%pu'i du'm&noaselor lovituri ale ?oartei. Mare
acei t#lari, acele "are s&latice, acea sclavie, acele drumuri
grele, ntortoceate 'i ve'nic &tute, acea zilnic& team& de
moarte, n s#r'it toate aceste necazuri, dus-au ele la $inta
urm&rit& de o ?oart& nemiloas&G BuI iindc& acum tu e'ti luat
su ocrotirea unei ?oarte care vede totul limpede n viitor 2 'i
lumineaz& ciar pe ceilal$i zei cu str&lucirea luminii sale. /a, deci,
de aci nainte o a$& mai vesel&, mai potrivit& cu alimea
ve'm#ntului t&u, 'i nso$e'te cu pas triumal alaiul zei$ei care te-
a salvat. ?& vad& nelegiui$ii, s& vad& 'i s& recunoasc& r&t&cirea
1
'reotul încearcă să dea un sens simbolic metamorfozării lui 5ucius, ca începutul unei vieţi noi. Miracolul
putea spori credinţa în 6sis a mulţimii.
2
Enul din numele 6sidei este 6sis e – soarta.
225
lor. !riveasc&-l pe +ucius, care a sc&pat de suerin$ele lui de mai
nainte 'i care, ucur#ndu-se de ocrotirea mamei /sis, 'i iruie
propria lui ?oart&. 8otu'i, ca s& "i mai n siguran$& 'i mai ine
ap&rat, nroleaz&-te n s#nta noastr& armat& a'a cum noaptea
trecut& ai ost cemat s& depui *ur&m#nt. Consacr&-te de acum
nainte cultului religiei noastre 'i suer& de un&voie *ugul
acestui sacerdo$iu, c&ci numai c#nd vei " nceput s& slu*e'ti
zei$ei, veivori
Astel sim$icucernicul
mai mult armecul liert&$ii'italeI
ponti 'i, g##ind oosit de inspira$ie,
t&cu. ndat&, amestec#ndu-m& n mul$imea credincio'ilor, urmai
cortegiul s#nt. <ar eram oservat 'i recunoscut de tot ora'ul.
iecare m& ar&ta cu degetul 'i cu semne &cute din cap, toat&
lumea vorea de mine /at&-l pe acela, se spunea, c&ruia
augusta 'i atotputernica zei$& i-a redat ast&zi n&$i'area de om.
ericit desigur, de trei ori ericit muritor, care prin inocen$a 'i
cur&$ia vie$ii lui de mai nainte a meritat de la cer o ocrotire a'a
de str&lucit&,
consacrat nc#t ren&scut,
ca slu*itor ca s& zic a'a, a ost numaidec#t
al s"ntei religiiID
n mi*locul acestor convoriri 'i al voioaselor 'i zgomotoaselor
ceremonii, ne apropiam pe nesim$ite de $&rmul m&rii 'i n s#r'it
am a*uns ciar n locul unde petrecusem noaptea precedent&
su n&$i'area de m&gar. Acolo, ndat& ce imaginile zeilor au
ost a'ezate dup& datin&, marele preot s-a apropiat de o nav&
oarte artistic construit& 'i de *ur-mpre*ur mpestri$at& cu
minunate picturi egiptene, a puri"cat-o dup& r#nduiala s#nt& cu
o tor$& aprins&, cu un ou 'i cu pucioas& 'i, rostind cu nepri&nita
lui gur& cele mai solemne rug&ciuni, i-a dat un nume 'i a
ncinat-o zei$ei. !e p#nza al& a acestei ericite cor&ii se
ar&ta, n cuvinte rodate, c& era un dar oerit pentru prielnica
naviga$ie a noilor transporturi. Bumaidec#t se n&l$& catargul,
care era un pin ntreg, ine rotun*it, nalt 'i str&lucitor, cu o
platorm& deoseit de rumoas& n *urul lui la pup& se ncovoia
un g#t de le&d& 1, mr&cat n oi su$iri de aur care sc#nteia,
iar talpa cor&iei, n ntregime lucrat& din lemn de tuia, perect
lustruit, era de o rumuse$e sclipitoare. n cur#nd, to$i cei de
a$&, at#t proani c#t 'i ini$ia$i, aduser& pe ntrecute v#ntur&tori
nc&rcate cu aromate 'i cu alte orande de tot elul 'i un el de
"ertur&, din lapte 'i &in&, &cur& lia$iuni pe valuri, p#n& n
1
Marinarii antici denumeau ceniscus etremitatea pupei în formă de gât de gâscă, epresie folosit nu
numai de !puleius, ci şi de contemporanul său 5ucian din Samosata ) Istorie adevărată., 66, *.
226
momentul c#nd vasul nc&rcat cu nenum&rate daruri 'i ericite
prinoase u desprins din odgoanele care-l $ineau legat de ancor&
'i, mul$umit& unui v#nt lini'tit 'i prielnic, a*unse n largul m&rii.
=i c#nd aia se mai vedea n zare ca un punct nedeslu'it,
purt&torii oiectelor s"nte, nc&rc#ndu-se din nou cu emlemele
pe care le aduseser&, &cur& voio'i calea ntoars& spre templu
cu acela'i str&lucit ceremonial ca 'i la sosire.
ndat& ce
imaginile am 'i
s"nte a*uns la ini$ia$i
vecii templu,nmarele preot, mistere,
venerailele cei care au
purtau
intrat
n sanctuarul zei$ei 'i au depus, dup& r#nduial&, aceste cipuri
care p&reau c& respir&. Apoi, unul din ei, pe care to$i l numeau
?criul, st#nd n picioare n a$a u'ii, cem&, ca la o adunare,
tagma pastoorilor 1, c&ci a'a se nume'te acest s#nt colegiu,
apoi, urc#ndu-se ntr-un amvon nalt, a citit dintr-o carte cu glas
tare, rug&ciuni pentru m&ritul mp&rat, pentru senat, pentru
cavaleri, pentru ntreg poporul roman, pentru navigatori 'i
pentru
celor cecor&iile care
alc&tuiesc r&t&cesc
imperiul pe mare,
nostru pentru
'i s#r'i, ericirea
rostind tuturor
n grece'te
ormula oi'nuit& ?& se slooad& cor&iile 2D. Aceste cuvinte
nsemnau c& sacri"ciul era primit, dup& cum a dovedit-o
mul$imea credincio'ilor, care imediat a izucnit n strig&te de
ucurie. <up& aceea, cet&$enii, nespus de erici$i, aduc#nd
ramuri verzi de m&slin, crengi de rozmarin 'i coroni$e de ori, le-
au depus naintea statuii de argint a zei$ei, care era a'ezat& pe
o estrad& 'i, dup& ce i-au s&rutat picioarele, s-au retras la casele
lor. Cu toate acestea, pe mine nu m& l&sa inima s& m&
ndep&rtez de locul acela nici c#t latul unei ungii 'i, cu privirile
a$intite pe cipul zei$ei, m& g#ndeam la nenorocirile mele
trecute.
<ar naripata aim&, &r& s&-'i " ncetinit o clip& u'orul ei
zor, tr#mi$ase pretutindeni, n patria mea, at#t ineacerea
vrednic& de slav& a zei$ei c#t 'i nemaipomenitul meu noroc. n
cur#nd, prietenii mei, servitorii 'i rudele cele mai apropiate,
p&r&sir& doliul pe care-l luaser& din cauza alsului zvon al mor$ii
mele 'i, plini de o nea'teptat& ucurie, venir& n gra&, nc&rca$i
cu dierite daruri, ca s& se ncredin$eze de miraculoasa-mi
1
!şa erau numiţi preoţii egipteni care purtau c%ipurile zeiţei 6sis şi ale altor zei, în nişte racle sau temple
portative, conţinând statui de divinităţi )în elenă pastos).
2
7ermenul elen ploiafesia, introdus de !puleius în tetul latin, este alcătuit din ploios7corabie şi
afesis7eliberare, permisiune de plecare, consfinţind solemna desc%idere a noului sezon de navigaţie.
227
nviere 'i de ntoarcerea mea din /nern. >u nsumi, nc#ntat de
sosirea lor, pe care n-o mai n&d&*duiam, am ost nespus de
impresionat de dragostea cu care-mi oereau at#tea lucruri, c&ci
ei avuseser& gri*& s&-mi aduc& din el'ug tot ce-mi treuia
pentru a ace a$& traiului 'i celtuielilor mele.
<up& ce am vorit cu ei potrivit cu situa$ia ce "ecare o avea
pe l#ng& mine 'i le-am povestit trecutele-mi nenorociri 'i
ucuria
nciriat prezent&,
o camer&m-am ntors templului
n incinta din nou n'i a$a zei$ei.
mi-am 4i-am
statornicit
vremelnic acolo pena$ii. Asistam la slu*ele s"nte care nu se
o"ciau n pulic, tr&iam n nedesp&r$ita tov&r&'ie a preo$ilor 'i
eram un ervent adorator al marii zei$e, de care nu m&
dezlipeam. Bu era o singur& noapte, o singur& clip& de odin& n
care s& nu "u lipsit de apari$ia 'i de ndemnurile sale. >a 'i
ar&tase voin$a de mai multe ori 'i, cum eram de mult& vreme
destinat cultului ei, mi poruncea ca cel pu$in acum s& m&
ini$iez. <ar eu,
totu'i eram de'i odedoream
re$inut din toat&
o team& puterea
religioas&, c&civoin$ei mele,
mi d&deam
seama, dup& o ad#nc& cizuire, c#t de grea e disciplina
preo$iei 'i p&strarea castit&$ii, 'i 'tiam cu c#t& pruden$& 'i
&gare de seam& treuie s& "i n mi*locul nes#r'itelor prime*dii
la care e'ti e%pus n via$&. 9#ndindu-m& nencetat n sinea mea
la aceste lucruri, nu 'tiam cum se &cea c&, cu toat& r#vna mea
"erinte, am#nam mereu.
ntr-o noapte, l-am v&zut n vis pe marele preot oerindu-mi
dierite lucruri pe care le purta n s#n. ntre#ndu-l ce avea
acolo, mi-a r&spuns c& totul mi-a ost trimis din 8esalia, 'i mai
mult, c& tot de acolo a sosit un servitor al meu, numit Alul. +a
de'teptare, mi-am r&m#ntat mintea oarte mult& vreme ca s&
gicesc ce putea s&-mi prevesteasc& aceast& ar&tare, cu at#t
mai mult cu c#t eram sigur c& n-am avut niciodat& un servitor
cu acest nume. 8otu'i, oricare ar " ost n$elesul proetic al
visului meu, eram convins c& lucrurile oerite nsemnau un
c#'tig sigur. Astel, oarte nelini'tit, dar totodat& st&p#nit de
ucuria pe care $i-o d& speran$a unui ericit ene"ciu, a'teptam
desciderea templului, ca n "ecare diminea$&. n s#r'it,
tr&g#ndu-se la dreapta 'i la st#nga alele perdele care
acopereau augustul cip al zei$ei, am ngenunceat n a$a ei cu
umile rug&ciuni. 4arele preot umla din altar n altar, o"ciind
serviciul divin cu oi'nuitele rug&ciuni 'i dintr-un anumit vas de
228
lia$iuni v&rsa apa pe care-o luase dintr-un izvor aat n undul
sanctuarului. n s#r'it, dup& ndeplinirea acestui ceremonial, cu
toate ormele cuvenite, credincio'ii se puser& n mi'care 'i,
anun$#nd prima or& a zilei, o salutar& cu matinale ncin&ciuni.
=i iat& c& n acest moment, pe nea'teptate, sosir& din Hpata
servitorii pe care-i l&sasem acolo c#nd nenorocita gre'eal& a
otidei m& os#ndise s& port c&p&stru. >i auziser&, inen$eles, de
p&$aniile mele
ndat& at#t pe 'i-mi aduceau
ei c#t calul meu
'i pe calul pe care-l 'ti$i. mi-l
pe care i recunoscui
aduceau.
Animalul trecuse din m#n& n m#n&, dar, recunosc#ndu-l dup&
semnul pe care-l avea n spinare, ei putuser& s&-l r&scumpere.
>u eram cum nu se poate mai uluit de precizia cu care se
adeverea visul meu, c&ci, n aar& de ndeplinirea unei &g&duieli
aduc&toare de c#'tig, mi prezisese 'i napoierea calului meu
care era al.
Ad#nc impresionat de toate acestea, din nou am nceput s&
recventez cu zel
deplin convins slu*ele ce se
c& ineacerile o"ciau sunt
prezente ntru oslava zei$ei,
cez&'ie pe
pentru
viitoarele mele speran$e 'i din acest moment dorin$a mea de a
primi arul s#nt spori din zi n zi mai mult. 4& duceam oarte
des la marele preot 'i, cu cele mai st&ruitoare rug&ciuni, i
ceream s& m& ini$ieze, n s#r'it, n tainele nop$ii s"nte. <ar el,
persona* soru de altel, 'i renumit prin aleasa gri*& cu care
p&stra r#nduielile unei religii at#t de curate 1, m& primea cu
l#nde$ea 'i un&tatea unui tat& care nr#neaz& la copiii s&i
dorin$ele aprinse 'i prea timpurii 'i, opun#nd st&ruin$elor mele
am#n&rile sale, mi potolea nelini'tea din suet prin vorele lui
pline de u'urare 'i d&t&toare de speran$&. C&ci mi spunea c&
zei$a, printr-un semn de ncuviin$are, ar&ta ziua c#nd "ecare
treuia s& "e ini$iat, c&, n nalta-i n$elepciune, ea se ngri*ea de
alegerea preotului ce treuia s& s&v#r'easc& slu*ele religioase,
c&, n s#r'it, tot ea "%a p#n& 'i celtuielile necesare
ceremoniei.
>l era de p&rere s& a'tept&m poruncile zei$ei cu o cucernic&
r&dare, c&ci eu treuia mai ales s& m& eresc de gra& 'i de
nesupunere, adic& s& nu p&c&tuiesc printr-un prea mare zel,
c#nd nu sunt cemat, 'i prin nep&sare, c#nd voi " cemat. <e
altel, spunea el, nu era niciunul din preo$ii s&i care s&-'i "
pierdut mintea sau, mai mult, care s& "e at#t de ot&r#t s&
1
&astitatea avea o foarte mare importanţă, cel puţin în aparenţă, în toate rânduielile cultului 6sidei.
229
moar&, nc#t, &r& un ordin special al st&p#nei, s& ndr&zneasc&
s& ac& o ini$iere necizuit& 'i nelegiuit&, care i-ar atrage
pedeapsa cu moartea. Ceile /nernului ca 'i acelea ale m#ntuirii
sunt n m#inile zei$ei 'i ns&'i ini$ierea n misterele ei
ecivaleaz& cu o moarte de un&voie 'i cu o via$& care nu mai
at#rn& dec#t de un&voin$a ei. <e oicei, ea alege ca slu*itori ai
s&i pe cei a*un'i la cap&tul vie$ii 'i a'eza$i la otarul dintre cele
dou&
marilelumi, pentru
secrete ale c& numai'i,lorprin
cultului le poate ncredin$a
providen$a sa, i&r& team&
receam&
oarecum la via$& 'i le d& un nou prile* de m#ntuire 1. !rin urmare,
'i eu treuia s& a'tept porunca cereasc&, de'i printr-o clar& 'i
evident& avoare a marii zei$e, nc& de mult& vreme usesem
cemat 'i desemnat pentru preaericitul sacerdo$iuJ 'i din
aceast& zi, treuia s& m& a$in, ca 'i ceilal$i ini$ia$i, de la orice
ran& proan& 'i neng&duit&, pentru a m& apropia cu mai mult&
evlavie de misterele acestei preacurate 'i nalte religii.
1
3rau %ieroglife de care se serveau egiptenii pentru a păstra principalele dogme ale religiei, ale sfintei
morale şi ale politicii. 3le serveau nu numai pentru cărţile sfinte, ci erau săpate pe pietre, pe obeliscuri sau
pe piramide. +iecare semn arăta un cuvânt şi uneori avea un întreg înţeles. En bun rege era reprezentat
printr-o albină, cursul anului şi sc%imbările sale, printr-un şarpe care mişca din coadă, iuţeala printr-un uliu.
231
permis s-o spun, ai aa dac& $i-ar ti ng&duit s& ascul$i. <ar ar "
o crim& deopotriv& de mare 'i pentru urecile 'i pentru lima
care s-ar ace vinovate de o indiscre$ie 'i de o curiozitate at#t
de sacrilege. 8otu'i, v&z#ndu-te cinuit de o pioas& dorin$&, nu
te voi l&sa ntr-o prea lung& a'teptare. Ascult& deci 'i crede, c&ci
tot ceea ce voi spune e adev&rat. 4-am apropiat de otarele
mor$ii, am c&lcat pragul !roserpinei 'i de acolo m-am ntors,
trec#nd prin toatecuelementele.
soarele str&lucind n mi*locul
o lumin& oritoare, m-amnop$ii, amdev&zut
apropiat zeii
/nernului 'i de zeii cerului, i-am v&zut la a$& 'i i-am adorat de
aproape. /at&, $i-am spus lucruri pe care, de'i le-ai auzit, e'ti
totu'i os#ndit s& nu le n$elegiI
Acum s&-$i povestesc numai ceea ce, &r& sacrilegiu, poate "
relevat min$ilor proane. =i iar&'i s-a &cut diminea$&. <up& ce s-
au terminat ceremoniile, am naintat mr&cat n dou&sprezece 1
stole2 sacerdotale, ve'm#nt destul de mistic, e adev&rat, dar
despre care nicio
acel moment amlege
ostnuv&zut
m& mpiedic& de a vori,
astel mr&cat de dat "indmul$i
oarte c& n
dintre cei de a$&. C&ci primisem porunca s& stau n mi*locul
templului, urcat pe o estrad& de lemn, a'ezat& naintea statuii
zei$ei. >ram mr&cat ntr-un splendid ve'm#nt din cea mai "n&
p#nz& de n, mpodoit cu ori pictate 'i, de pe umeri, mi at#rna
pe spate, p#n& la c&lc#ie, o pre$ioas& lamid&. <in orice parte
m-ai " privit, eram mpodoit cu "guri de animale zugr&vite n
tot elul de culori. /ci erau alauri de /ndia, acolo grioni F
iperoreeni, animale dintr-o alt& lume, nzestrate cu aripi ca
zur&toarele. /ni$ia$ii dau acestui ultim ve'm#nt numele de stol&
olimpic&3. n m#na dreapt& $ineam o tor$& aprins&, pe cap
aveam o rumoas& coroan& de palmier, ale c&rei runze se
n&l$au ca ni'te raze n *urul capului meu. 8r&g#ndu-se perdeaua
care m& ascundea privirilor, deodat& astel mpodoit asemenea
soarelui, am ap&rut ca o adev&rat& statuie, asupra c&reia
mul$imea 'i-a a$intit privirile ei uimite. <up& aceea, am serat
ericita zi a rena'terii mele printr-un str&lucit 'i vesel ancet.
Acelea'i ceremonii s-au repetat timp de trei zile, urmate de
1
!luzie la cele douăsprezece semne ale zodiacului prin care, în fiecare lună, trecea 6sis sau 5arsa.
2
2eşmânt al preoţilor 6sidei.
F
+ăpturi înaripate, cu trup de leu şi cap de vultur, care locuiau împreună cu un legendar popor situat în
etremitatea nordică a lumii.
3
'entru că era întrebuinţată la ceremoniile lui Oupiter 1limpicul.
232
pr#nzul religios, adaosuri indispensaile ale ini$ierii.
Am mai r&mas acolo c#teva zile pentru a m& ucura de
nespusa pl&cere de a contempla statuia zei$ei, c&reia i eram
oligat pentru ineacerea sa mai presus de orice r&splat&. n
s#r'it, ascult#nd de poruncile ei, dup& ce i-am pl&tit umilul meu
triut de recuno'tin$&, desigur nu ntreg, ci dup& puterile mele,
m-am preg&tit de ntoarcere acas&, dup& o lips& at#t de
ndelungat&. <ar mi-a venit
Atunci, arunc#ndu-m& oarte greu
la picioarele ei, is&le-am
m& despart
'ters cudea$a
ea.
vreme ndelungat& 'i, cu lacrimi n oci 'i cu suspine, care, n
"ecare clip& mi ntrerupeau cuvintele, i-am adresat aceast&
smerit& rug&ciune
?#nt& zei$&, ve'nic neoosit& pentru m#ntuirea neamului
omenesc, ntotdeauna negr&it de generoas& pentru ocrotirea
muritorilor, tu ai pentru cei nenoroci$i 'i ntrista$i o dulce iuire
de mam&. Bu trece o zi, o noapte, nici ciar o singur& clip& care
s& r&m#n&
tu s& aperi nesemnalat& prin vreuna
oamenii pe p&m#nt 'i pe din ineacerile
mare, tale, &r& ca
&r& s& ndep&rtezi
de ei urtunile vie$ii, ntinz#ndu-le o m#n& salvatoare. Cu m#na
ta desaci ciar urzeala cu neputin$& de descurcat a <estinului,
potole'ti urtunile ?oartei, ndep&rtezi inuen$ele v&t&m&toare
ale constela$iilor. Leii din Mlimp te cinstesc, iar cei din /nern te
respect&, tu dai universului mi'carea sa de rota$ie, soarelui
lumina sa, tu c#rmuie'ti lumea 'i calci n picioare 8artarul.
Armonia corpurilor cere'ti, revenirea anotimpurilor, veselia
zeilor, docilitatea elementelor, totul e opera ta. +a un semn al
t&u, su& v#nturile, norii se adun&, semin$ele ncol$esc, mugurii
apar. 4aiestatea ta umple de o s#nt& n"orare 'i p&s&rile care
zoar& n aer, 'i "arele care r&t&cesc n mun$i, 'i 'erpii care se
ascund su p&m#nt, 'i mon'trii care noat& n ocean. <ar, vaiI
!entru sl&virea laudelor tale e prea sla talentul meu 'i pentru
a-$i oeri sacri"cii demne, averea mea e prea nensemnat&. Bici
slaul meu glas, nicio mie de guri 'i tot at#tea limi, niciun
etern 'i nesecat izvor de cuvinte n-ar putea s& e%prime
sentimentele pe care mi le inspir& m&re$ia ta. 4& voi mul$umi
deci s& ac singurul lucru cu putin$& unui om credincios, dar
s&rac voi p&stra ad#nc ntip&rit n inima mea cerescul t&u cip,
'i-l voi avea ve'nic prezent n g#ndul meuID
Astel m-am rugat atotputernicei zei$e, apoi, mr&$i'#nd cu
dragoste pe marele preot 4itras, de-aici nainte tat&l meu, am
233
r&mas mult& vreme at#rnat de g#tul lui 'i, acoperindu-l cu
s&rut&ri, i ceream iertare c& nu puteam s&-l r&spl&tesc cum se
cuvine pentru nes#r'itele lui ineaceri. n s#r'it, dup& ce i-am
mul$umit de mii de ori, mi-am luat r&mas un 'i am pornit &r&
ocol spre larii p&rin$ilor mei 1, dup& o lips& at#t de ndelungat&.
<ar dup& c#teva zile petrecute acas&, su inspira$ia puternicei
zei$e, mi-am str#ns repede aga*ele 'i, marc#ndu-m&, am luat
drumul spre Poma.
a*uns oarte repedeAv#nd norocul
la portul s& sue2,un
lui Augustus 'i v#nt avorail,
de acolo, am
zur#nd
ntr-un car u'or, am sosit n cetatea s#nt&F, seara, n a*unul
/delor3 lui <ecemrie. <in acea clip& principala mea gri*& a ost
s& m& rog zilnic puternicei /sis, care la Poma e cunoscut& su
numele de zei$a din C#mpul lui 4arte, din cauza locului unde e
ridicat templul ei. Am devenit unul din zelo'ii ei adoratori 'i, cu
toate c& nou venit n acest templu, nu mai eram un str&in n
s#nta religie.
?oarelec#nd
anual&, str&&t#nd cercul
somnul zodiacului,
mi-a 'i nceiase
ost ntrerupt derevolu$ia lui
apari$ia
ine&c&toarei zei$e care vegea asupra meaJ ea mi-a vorit de
o nou& ini$iere, de noi ceremonii religioase. >ram oarte mirat s&
v&d ce preg&tea, ce prorociri avea s&-mi mai anun$e, 'i cum nu
era s& nu "u, c#nd mi ncipuiam c& ini$ierea mea era de mult
terminat&I <ar, c&ut#nd s&-mi e%plic, pioasa nedumerire 'i
nelini'te care m& cuprinsese, am descoperit lucrul ntr-adev&r
nou 'i cu totul surprinz&tor c& n realitate eram ini$iat numai n
misterele zei$ei 'i c& mai r&m#nea s& "u introdus 'i n acelea ale
marelui zeu, atotputernicul tat& al zeilor, invinciilul MsirisJ c&,
cu toate leg&turile str#nse, cu toat& unitatea celor dou&
divinit&$i 'i a celor dou& culte, era o oarte mare deoseire ntre
"ecare din ini$ieri, c&, n s#r'it, treuia s& m& recunosc cemat
a slu*i 'i pe acest mare zeu.
<e altel, n cur#nd am avut certitudinea acestui lucru, "indc&
n noaptea urm&toare am v&zut n vis pe unul dintre preo$i
mr&cat ntr-un ve'm#nt de n, care, purt#nd tirsuri, runze de
ieder& 'i unele oiecte ce nu treuiau pomenite, le-a depus
ciar n camera meaJ apoi, ocup#nd scaunul unde 'edeam eu de
1
Spre Madaura. 1raşul unde se născuse şi unde locuia 5ucius !puleius.
2
1stia, port maritim al Comei la vărsarea 7ibrului.
F
9umită astfel şi pentru că la Coma erau acceptate şi prote$ate toate religiile.
3
=iua în care calendarul roman împărţea luna în două8 A sau F )în cazul lunii decembrie*.
234
oicei, mi-a comunicat ordinul de a preg&ti osp&$ul, care treuia
s& ai& loc nainte de admiterea mea n aceast& mare credin$&.
=i, evident, ca s&-mi dea posiilitatea de a-l recunoa'te dup&
vreun semn, mi-a ar&tat c& 'ciop&ta u'or de piciorul st#ng, al
c&rui c&lc#i era pu$in sucit n&untru.
M astel de maniestare a voin$ei divine mi-a risipit orice
umr& de ndoial& 'i numaidec#t, dup& ce am adresat zei$ei
rug&ciunile
s& v&d caremele deto$i
dintre diminea$&, cu cea mai
preo$ii mergea la elmare gri*&, din
cu acela am visul
c&utat
meu. =i nu mi-a treuit mult timp ca s&-l g&sesc, c&ci printre
pastoori am z&rit ndat& pe unul care, n aar& de indiciul
piciorului, sem&na e%act la statur& 'i n&$i'are cu apari$ia mea
nocturn&, despre care am aat mai t#rziu c& se numea Asinius
4arcellus, nume care nu era deloc str&in cu revenirea mea la
cipul omenesc. 4-am dus la el &r& nt#rziere, 'i era n aar& de
orice ndoial& c& 'tia mai dinainte ce aveam s&-i spun, c&ci nc&
de mult, s&v#r'irea
pentru printr-o n'tiin$are
ini$ieriila mele.
el cu antr-adev&r,
mea, usese ales de zei$&
n noaptea
precedent& el visase c&, n momentul c#nd mpletea coroane
pentru marele Msiris, auzise ciar din gura cu care acesta
dicteaz& "ec&ruia destinul s&u, c&-i va trimite un locuitor din
4adaura, dar asolut s&rac, pe care treuia s&-l ini$ieze ndat&
n misterele sale, 'i, c&, prin providen$a sa, se rezerv& neo"tului
o mare glorie literar& 'i o"ciantului un nsemnat c#'tig.
<estinat astel ini$ierii cu toat& dorin$a mea, o am#nam
mereu numai din cauza lipsei de ani, c&ci celtuielile &cute cu
c&l&toria mea aproape mi ruinaser& micul patrimoniu, iar la
Poma, celtuielile ini$ierii erau cu mult mai numeroase 'i mai
mari dec#t n provincia de unde veneam. Aceast& s&r&cie m&
punea n situa$ia cea mai grea 'i, dup& cum spune un veci
prover, eram ntre ciocan 'i nicoval& 1. Cu toate acestea, zeul
nu nceta a m& zori 'i, tot ndemn#ndu-m& 'i ciar poruncindu-
mi, m& puse ntr-o mare ncurc&tur&. n s#r'it, mi-am v#ndut
ainele 'i, oric#t de pu$ine 'i de s&r&c&cioase erau, am scos
suma ce-mi treuia, c&ci mi se trimisese n cip special
urm&toarea porunc&
CumI, mi spunea zeul, pentru a-$i procura vreo pl&cere tu
n-ai 'ov&it o clip& s&-$i vinzi ainele 'i acum, c#nd e vora s& "i
1
În tet8 între piatră şi altar. 'roverbul a rămas de la sacrificiile zeilor, când preotul ucidea victima, la
picioarele altarului, lovind-o cu o piatră.
235
ini$iat n mistere at#t de mari, nu te e%pui la o s&r&cie de care
niciodat& nu vei avea s& te c&ie'tiG
<up& ce am procurat totul din el'ug, m-am mul$umit nc&
zece zile cu alimente care n-avuseser& via$&J n aar& de asta
am cerut s& mi se rad& complet capul 'i, iluminat de misterele
nocturne ale marelui ?erapis, oservam acum cu o deplin&
ncredere pioasele practici ale unei religii surori. Asistam adesea
la serviciul
str&in&, mi divin,
aducea ceea ce, nmare
o oarte aceast& c&l&torie
m#ng#iere a mea
'i-mi n $ar&
procura ciar
un trai mai mel'ugat, c&ci, mul$umit& unui avorail destin,
am avut unele mici c#'tiguri pled#nd n or, de mai multe ori, n
latine'te.
<up& oarte pu$in timp, printr-un ordin neprev&zut 'i cu totul
surprinz&tor, divinitatea m& invit& din nou 'i m& sili s& m& supun
unei a treia ini$ieri. Cuprins de o mare ngri*orare 'i e%trem de
tulurat, mi r&m#ntam mintea cu tot elul de presupuneri,
ne'tiind
st&ruin$& unde putea
a zeilor, 'i nu s& duc& pricepe
puteam aceast&denou&
ce nu 'i
eranemaiauzit&
des&v#r'it&
o ini$iere care usese de dou& ori repetat&. <e un& seam&, mi
ziceam eu, c& 4itras 'i Asinius nu 'i-au ndeplinit cum treuie
'i pe deplin sarcina ce li se d&duse, 'i ntr-adev&r, am nceput s&
pun la ndoial& una lor credin$&. Ca un neun, eram agitat de
aceste g#nduri, c#nd, ntr-o noapte mi-a ap&rut n vis
inevoitoarea divinitate Bu te speria de aceste numeroase
ini$ieri, mi zise ea, 'i s& nu-$i ncipui c& mai nainte s-a omis
ceva. <impotriv&, ucur&-te de interesul pe care zeii inevoiesc
necontenit s& $i-l arate, 'i mai degra& "i m#ndru c& o$ii de trei
ori ceea ce altuia i se acord& o singur& dat&, c&ci acest num&r $i
va asigura o etern& ericire. =i de altel aceast& a treia ini$iere $i
este oarte necesar&. 9#nde'te-te, cel pu$in acum, c& aina pe
care ai mr&cat-o n provincia ta treuie s& r&m#n& acolo n
templul unde ai depus-o, 'i c& la Poma, n zilele de s&r&toare,
tu n-ai putea s&-$i aci rug&ciunile mr&cat cu ea, nici s& te ar&$i
n splendoarea acestui preaericit ve'm#nt, dac& $i se va "
ordonat s-o aci. <eci, preg&te'te-te cu suet ucuros pentru
aceast& nou& ini$iere care, su auspiciile zeilor, $i va aduce
ericire 'i prosperitateID
<up& aceste conving&toare cuvinte, augusta divinitate
inevoi s&-mi arate n vis lucrurile de care a' mai avea nevoie
pentru a " ini$iat. Atunci, &r& nicio nt#rziere, &r& s& mai am#n
236
lucrul pe a doua zi, ndat& m-am dus s& dest&inuiesc marelui
preot ceea ce mi se ar&tase n vis. <in nou mi-am impus
nr#narea de la orice carne de animal 'i, printr-o cump&tare
acceptat& de un&voie, dep&'ind acele zece zile prescrise de un
veci oicei, mi-am procurat oiectele necesare ini$ierii, &c#nd
numeroase daruri mai mult din r#vna piet&$ii dec#t pe m&sura
mi*loacelor mele. <ar, mul$umit& cerului, nu mi-a p&rut r&u nici
de aceste osteneli,
providen$& niciprocurase,
a zeilor mi de acesten celtuieli, c&ci generoasa
or, numeroase procese
care mi-au adus rumoase c#'tiguri.
n s#r'it, dup& c#teva zile, primul dintre marii zei, cel mai
str&lucit dintre cei puternici, cel mai puternic dintre cei str&luci$i,
regele nemuritorilor 'i domnitorul suprem, Msiris, mi se ar&t& n
vis nu ascuns su o n&$i'are str&in&, ci inevoind a m& ace s&-
l v&d aievea 'i s& aud cuv#ntul s&u vrednic de respect. >l m-a
ncura*at s&-mi reiau c#t mai nent#rziat, n or, glorioasa carier&
de ap&r&tor al drept&$ii
le r&sp#ndeau invidio'ii'int&r#ta$i
s& nu m&de
sperii de mea,
'tiin$a calomniile
rodul pe care
at#tor
laorioase vegeri. =i ca s& nu practic cultul s&u mpreun& cu
ceilal$i adoratori ai s&i, el m-a primit n colegiul pastoorilor 'i
ciar n num&rul decurionilor cvinevenali1. <in acest moment, cu
capul ras, am nceput s&-mi ndeplinesc serviciul n aceast&
vece corpora$ie, n"in$at& pe vremea lui ?ulla, 'i &r& s&-mi
acop&r sau s&-mi ascund vreodat& goliciunea $estei, m&
e%puneam tuturor privirilor cu un soi de ucurie.
1
;ecurion înseamnă cel care are sub comanda sa zece oameni. !ici trebuie să înţelegem nişte demnitari
care, printre pastofori, aveau sub ordinele lor un anumit număr de preoţi, şi a căror putere dura cinci ani.
237