Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Comunitatea instituie un anumit numar de cerinte si, prin ele, isi exercita
influenta asupra tuturor normelor si formelor vietii noastre, ca si asupra
dezvoltarii organului nostru de gandire. Ea este de asemenea intemeiata din
punct de vedere organic. Punctele de legatura cu comunitatea se constata chiar
si in bisexualitatea omului, tocmai comunitatea, si nu izolarea, fiind capabila sa
satisfaca elanul vital (Lebensdrang) al individului, sa-i garanteze securitatea si
bucuria de a trai. Daca examinam lenta dezvoltare a copilului, constatam ca nu
poate fi vorba de o dezvoltare a vietii umane decat daca exista o comunitate
protectoare. in afara de aceasta, legaturile vietii aduc cu sine o diviziune a
muncii, care nu opereaza o dezbinare a oamenilor, ci, dimpotriva, determina
coeziunea lor. Fiecare are datoria sa munceasca umar la umar cu ceilalti, trebuie
sa se simta asociatul lor si, astfel, iau nastere raporturile esentiale care, intr-o
forma sau alta, preexista ca tendinte in sufletul oamenilor. Vom urmari, in
continuare, cateva dintre aceste legaturi, pe care copilul le gaseste gata formate.
1. SITUATIA SUGARULUI. Copilul, care are atata nevoie de ajutorul
comunitatii, se afla inclus intr-un mediu care ia si da, cere si duce la indeplinire.
El se vede pe sine, cu impulsurile sale, in fata unor anumite dificultati
insurmontabile pentru dansul. Curand va invata sa cunoasca suferinta generata
de situatia sa de copil, situatie care structureaza acel organ psihic ce are drept
functie sa prevada si sa distinga linia directoare de safisfacere lesnicioasa a
impulsurilor sale, de asigurare a unei vieti suportabile. El observa mereu oameni
capabili sa-si satisfaca mult mai usor impulsurile si care, deci, au un avantaj
oarecare fata de el. Ajunge astfel sa aprecieze inaltimea care iti permite sa
deschizi o usa, puterea care altora le da posibilitatea sa ridice o greutate, pozitia
sociala care ii autorizeaza pe unii sa dea ordine si sa se faca ascultati. in organul
sau psihic se iveste ca un torent dorinta de a creste, spre a fi egalul sau
superiorul celorlalti, spre a-i depasi pe cei care, grupati in jurul sau, se poarta cu
dansul ca si cum le-ar fi subordonat, dar care, de asemenea, se si pleaca in fata
slabiciunii copilului care este el; asa incat el are doua posibilitati de a proceda: pe
de o parte, sa-si impuna acele mijloace pe care el le sesizeaza la adulti ca
instrumente de putere, iar pe de alta parte sa-si manifeste ostentativ slabiciunea,
ca sa-si atraga solicitudinea celorlalti. Regasim mereu la copii aceasta bifurcare a
tendintelor sufletului omenesc. Chiar de aici incepe o conturare a tipurilor de
personalitate. Pe cand unii se dezvolta in directia imperativului de a se face
recunoscuti, adunandu-si fortele si punandu-le la lucru, la altii gasim ceva care
aduce cu o specula cu propria lor slabiciune, ei prezentan-du-si slabiciunea in
cele mai diverse ipostaze. Daca rememoram atitudinea,expresia si uitatura
anumitor copii, vom gasi intotdeauna din cei care se lasa clasificati intr-o
categorie sau alta. Toate aceste tipuri nu dobandesc un sens decat atunci cand le
intelegem raportul cu lumea din jur. Cea mai mare parte din actele lor sunt, intradevar, imprumutate de la mediul care le este propriu.
bariera tuturor relatiilor afective iminente. Lipsa de afectiune care, in linii mari,
duce la o educatie dura, reprimand orice manifestare de tandrete, i-a determinat
pe acesti copii sa se inchida de timpuriu fata de asemenea porniri si, acriti si
speriati, sa se retraga din micul cerc al anturajului lor, in loc sa-1 integreze in
propria lor viata psihica, ceea ce ar fi avut cea mai mare importanta pentru
evolutia lor normala. Daca totusi se gaseste vreo persoana in acest anturaj care
sa faca posibila legatura cu copilul, lucrul acesta va avea loc in virtutea unei
intimitati absolut particulare. Asa cresc adesea oamenii care nu s-au bucurat
decat de relatiile cu o singura persoana si carora le-a fost peste putinta sa-si
extinda inclinatia spre comuniune dincolo de un singur partener. Exemplul
copilului socat de constatarea ca afectiunea mamei sale se adresa fratelui sau, si
care de atunci a ratacit prin viata in cautarea caldurii sufletesti care lui ii lipsise
din frageda copilarie, este un caz care arata ce dificultati pot intampina in
existenta lor asemenea oameni.
Este categoria acelor oameni a caror educatie s-a desfasurat sub o anumita
presiune.
Si in directia opusa se pot intalni esecuri atunci cand, sub influenta unei calduri
sufletesti deosebite care insoteste educatia, copilul rasfatat isi dezvolta dincolo
de orice limita inclinatia spre afectiune, in asa fel incat se ataseaza prea strans
de una sau mai multe persoane si nici nu vrea sa auda de o despartire de ele. Ca
urmare a diverse greseli, sensibilitatea afectiva a copilului poate lua adesea
asemenea proportii incat sa-i impuna anumite angajamente fatade ceilalti, cum
usor se poate intampla atunci cand, de exemplu, adultii spun: Pentru ca te
iubesc, fa cutare sau cutare lucru". Se intampla adesea ca in sanul unei familii sa
creasca astfel de buruieni. Acesti copii sesizeaza cu usurinta inclinatia celorlalti si
in viitor ei vor supralicita, prin aceleasi mijloace, dependenta acestora fata de
propria lor afectiune. Trebuie intotdeauna avuta in vedere asemenea afectiune
inflacarata pentru una din persoanele din familie. Este indubitabil faptul ca o
educatie atat de unilaterala exercita o influenta nociva asupra destinului unui om.
Se pot petrece atunci fenomene ca, de exemplu, acela in care un copil, pentru asi pastra afectiunea din partea unei anumite persoane, recurge la mijloacele cele
mai reprobabile, cautand sa-si discrediteze rivalul, de cele mai multe ori fratele
sau sora, dezvaluindu-le cu viclenie rautatea, sau folosind alte procedee, totul
numai si numai spre a straluci in ochii parintilor iubitori. Sau va uza de presiuni,
pentru ca cel putin sa fixeze asupra sa atentia parintilor, nedandu-se indarat de
la nici un mijloc care sa-1 faca remarcat, care sa-i confere mai multa importanta
in comparatie cu ceilalti. Va deveni lenes sau malitios ca sa-i determine pe ceilalti
sa se ocupe mai mult de dansul, sau se va intrece in cumintenie, spre a atrage
luarea aminte a celorlalti, ca pe o recompensa. Se declanseaza atunci in viata
copilului un asemenea proces incat devine evident ca orice mijloc poate fi folosit
din momentul in care o orientare s-a cristalizat in acest sens in viata sa psihica.
Se poate ca, intru atingerea scopului, el sa evolueze in rau, dupa cum la fel de
posibil este ca, urmarind aceeasi tinta, el sa devina un copil peste masura de
asezat. Adesea se intampla sa observam cum unul dintre copii incearca sa atraga
asupra sa atentia printr-o zburdalnicie neobisnuita, pe cand un altul, mai mult sau
mai putin siret, cauta sa obtina acelasi efect printr-o supusenie fara seaman.
Tot in categoria celor rasfatati se includ si copiii carora le sunt inlaturate toate
dificultatile din drum, cei de ale caror nazbatii se surade amical si care isi pot
ingadui totul, fara a se lovi de vreo rezistenta in adevaratul inteles al cuvantului.
Acesti copii sunt privati de orice ocazie care sa le permita de a se pregati prin
acele exercitii preliminare in vederea atasarii ulterioare de oameni dispusi sa le
vina in intampinare cu corectitudine, fiind cu atat mai putin capabili sa se ataseze
de oameni care, rataciti ei insisi din cauza dificultatilor intalnite in propria lor
copilarie, ridica obstacole in calea acestei apropieri. Cum nu li se ofera prilejul de
a se exersa in depasirea dificultatilor, ei sunt extrem de prost pregatiti sa-si
continue viata. Ei au aproape intotdeauna de indurat reculuri, de indata ce ies din
micul spatiu in care domneste atmosfera de sera si dau piept cu o existenta in
care nimeni nu-si mai exagereaza obligatiile fata de dansii, cum o faceau
educatorii lor peste masura de afectuosi.
Toate fenomenele de genul acesta au in comun faptul ca un copil devine mai mult
sau mai putin izolat. De exemplu, copiii al caror aparat digestiv prezinta
deficiente se vor comporta altfel in ceea ce priveste alimentatia si, in consecinta,
s-ar putea dezvolta cu totul altfel decat copiii normali sub acest raport. Copiii cu
organe deficiente vor avea un comportament iesit din comun, care, cu timpul, ii
va impinge la izolare. Vom avea atunci in fata ochilor copii care nu percep clar
legatura lor cu mediul ambiant, respingandu-1 eventual cu totul. Ei nu-si pot gasi
camarazi, se tin departe de jocurile celor de-o varsta cu dansii, fie privindu-le cu
pizma, fie inchizandu-se dispretuitori in propriile lor jocuri, pe care le practica intro ursuza singuratate. Amenintati de izolare sunt si copiii care cresc in conditiile
unei educatii deosebit de constrangatoare, de o severitate excesiva. Viata nu le
apare nici lor intr-o lumina favorabila, pentru ca se asteapta sa primeasca mereu
si de pretutindeni semne rele. Ei fie ca se simt martiri care primesc cu umilinta
toate incercarile, fie ca se considera luptatori gata totdeauna sa se bata cu un
mediu resimtit ca ostil. Acesti copii privesc viata si sarcinile lor ca pe niste
dificultati extraordinare si este usor de inteles ca un asemenea copil se va ingriji
in primul rand sa-si pazeasca granitele", luand seama ca nici o dauna sa nu
survina si fiind pururea neincrezator fata de cei care il inconjoara. Sub povara
acestei precautii nemasurate el isi dezvolta mai degraba inclinatia de a adulmeca
mari dificultati si primejdii decat de a se expune cu usurinta destinului unei
infrangeri. O alta caracteristica comuna acestor copii, care arata totodata clar cat
de putin dezvoltat este la ei sentimentul de comuniune sociala, este faptul ca se
gandesc mai mult la ei insisi decat la ceilalti. Avem astfel un tablou cuprinzator al
intregii dezvoltari. Toti acesti oameni inclina in general catre o conceptie
pesimista despre lume si nu pot fi satisfacuti de existenta lor fara a se elibera de
falsele tipare de viata care ii incorseteaza.
3. OMUL CA FIINTA SOCIALA. Ne-am straduit sa aratam ca numai atunci
putem trage o concluzie asupra personalitatii unui individ cand il judecam si il
intelegem in situatia existentiala care ii este proprie. intelegem prin situatie