Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
3.7.3 Șase regiuni cu rol de model demonstrativ selectate de către Comisia Europeană . 78
3.8 Strategiile și inițiativele în domeniul bioeconomiei în unele state membre ale Uniunii
Europene ............................................................................................................................... 80
3.8.1 Finlanda ................................................................................................................... 84
3.8.3 Olanda...................................................................................................................... 88
13.2.4 Industria pielăriei și a produselor din piele; fabricarea produselor textile; industria
hârtiei și a produselor din hârtie; fabricarea produselor din cauciuc și mase plastic ... 201
Figura nr. 2.1: Trecerea politicilor privind bioeconomia de la local la global .................. 23
Figura nr. 2.2: Numărul de citări în Scopus pentru „bioeconomy” și „bio-economy”,
„biobased economy” și „bio-based economy” și „circular economy” .......................................... 24
Figura nr. 2.3: Economia circulară și sectoarele industriale .............................................. 32
Figura nr. 2.4: Bioeconomia circulară – elemente componente ........................................ 33
Figura nr. 2.5: Bioeconomia circulară văzută ca viitoare strategie ................................... 35
Figura nr. 2.6: Produsele și obiectivele bioeconomiei ....................................................... 41
Figura nr. 3.1: Structura strategiei bioeconomice și planul său de acțiune ....................... 67
Figura nr. 3.2: Evoluția locurilor de muncă și a cifrei de afaceri în bioeconomia
europeană între 2008 și 2014 ......................................................................................................... 69
Figura nr. 3.3: Modificarea numărului de angajați (%) în 2014 comparativ cu 2008 ....... 73
Figura nr. 3.4: Modificarea cifrei de afaceri (%) în 2014 comparativ cu 2008 ................. 73
Figura nr. 3.5: Situația strategiilor bioeconomice la nivel global ...................................... 80
Figura nr. 5.1: Ponderea forței de muncă ocupate pe categorii de întreprinderi (2015) .. 102
Figura nr. 5.2: Contribuția IMM-urilor la ocuparea forței de muncă în sectoarele cheie ale
economiei UE-28 (sectorul non-financiar) în 2016 ..................................................................... 102
Figura nr. 5.3: Contribuția IMM-urilor la valoarea adăugată în sectoarele cheie ale
economiei UE-28 (sectorul non-financiar) în 2016 ..................................................................... 104
Figura nr. 7.1: Cifra de afaceri pentru bioeconomie în România comparativ cu UE28, în
perioada 2008-2015 ..................................................................................................................... 119
Figura nr. 7.2: Numărul de persoane angajate în bioeconomie în România comparativ cu
UE28, în perioada 2008-2015...................................................................................................... 120
Figura nr. 7.3: Gradul de concentrare a bioeconomiei în România comparativ cu UE28, în
perioada 2008-2015 ..................................................................................................................... 121
Figura nr. 8.1: Evoluția numărului de IMM-uri în Industria alimentară, a băuturilor și
produselor din tutun ..................................................................................................................... 125
Figura nr. 8.2: Distribuția IMM-uri în Industria alimentară, a băuturilor și produselor din
tutun pe regiuni de dezvoltare (2015) .......................................................................................... 125
Figura nr. 8.3: Evoluția numărului de IMM-uri în Industria textilă, articole de
îmbrăcăminte, pielărie ................................................................................................................. 126
Figura nr. 8.4: Distribuția IMM-uri în Industria textilă, articole de îmbrăcăminte, pielărie
pe regiuni de dezvoltare (2015) ................................................................................................... 126
Pagina 8 din 274
Figura nr. 8.5: Evoluția numărului de IMM-uri în Industria prelucrării lemnului și
fabricarea mobilei ........................................................................................................................ 127
Figura nr. 8.6: Distribuția IMM-uri în Industria prelucrării lemnului pe regiuni de
dezvoltare (2015) ......................................................................................................................... 128
Figura nr. 8.7: Distribuția IMM-uri în Fabricarea mobilei pe regiuni de dezvoltare (2015)
..................................................................................................................................................... 128
Figura nr. 8.8: Evoluția numărului de IMM-uri în Industria hârtiei și a produselor din
hârtie ............................................................................................................................................ 128
Figura nr. 8.9: Distribuția IMM-uri în Industria hârtiei și a produselor din hârtie pe
regiuni de dezvoltare (2015) ........................................................................................................ 128
Figura nr. 8.10: Evoluția numărului de IMM-uri implicate în fabricarea produselor
farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice, fabricarea produselor din cauciuc și plastic
..................................................................................................................................................... 129
Figura nr. 8.11: Distribuția IMM-uri implicate în fabricarea produselor farmaceutice de
bază şi a preparatelor farmaceutice pe regiuni de dezvoltare (2015) .......................................... 130
Figura nr. 8.12: Distribuția IMM-uri implicate în fabricarea produselor din cauciuc și
plastic pe regiuni de dezvoltare (2015)........................................................................................ 130
Figura nr. 8.13: Distribuţia numărului de angajaţi pe sectoare de activitate ale
bioeconomiei ............................................................................................................................... 131
Figura nr. 8.14: Evoluţia numărului de angajaţi pe sectoare de activitate ale bioeconomiei
..................................................................................................................................................... 131
Figura nr. 8.15: Diferenţele procentuale ale numărului de angajaţi pe sectoare de
activitate ale bioeconomiei (2014 comparativ cu 2008) .............................................................. 132
Figura nr. 8.16: Evoluția numărul de persoane angajate în agricultură, silvicultură și
pescuit .......................................................................................................................................... 132
Figura nr. 8.17: Cifra de afaceri pentru bioeconomie în perioada 2008-2016 ................ 134
Figura nr. 8.18: Cifra de afaceri pe sectoare de activitate ale bioeconomiei ................... 134
Figura nr. 8.19: Diferenţele procentuale ale cifrei de afaceri pe sectoare de activitate ale
bioeconomiei (2016 comparativ cu 2008) ................................................................................... 135
Figura nr. 8.20: Evoluţia cifrei de afaceri pe sectoare de activitate ale bioeconomiei .... 136
Figura nr. 8.21: Cifra de afaceri pe sectoare de activitate ale bioeconomiei și regiuni de
dezvoltare în anul 2015................................................................................................................ 137
Figura nr. 8.22: Cifra de afaceri a IMM-urilor din sectoarele industriale ale bioeconomiei
(2015) pe regiuni de dezvoltare ................................................................................................... 138
La nivel global, există o terminologie foarte vastă și multiple definiții date aceluiași
concept de diferiți actori, în funcție de sfera de interes. Astfel, sunt folosiți termeni precum
biotehnologie – biotechnology (BT), bioeconomie – bio-based economy (BBE) sau bioeconomy
(BE), bio-economie bazată pe cunoaștere – knowledge-based bio-economy (KBBE). Alături de
aceștia au apărut și alți termeni precum bioeconomie – bioeconomics, biocapital – biocapital,
bio-valoare – biovalue etc., produse bio – bio-based products, bioindustrie - bioindustry etc.,
ceea ce Birch și Tyfield (2013) denumesc generic bioconcepte.
Ca urmare a cercetărilor ce s-au desfășurat în ultimii ani și a rezultatelor obținute în urma
acestora, utilizarea unor termeni precum bioeconomie (engl. bioeconomy) sau economie bazată
pe conceptul bio (engl. bio-based economy) a evoluat. Deși diferența dintre acești termeni nu este
evidentă, ea există și ei sunt folosiți pentru a reprezenta sensuri diferite. Atunci când este folosit
în mod general, termenul de bioeconomie cuprinde economia bazată pe conceptul bio. De cele
mai multe ori diferențele apar în articolele științifice, conceptele utilizate în strategii și inițiative
fiind interschimbabile. Un alt termen folosit foarte des în literatura științifică și asupra căruia
vom reveni în subcapitolele următoare este termenul economie circulară.
Pagina 23 din 274
La nivel academic, utilizarea acestor concepte a crescut foarte mult în ultimii ani.
Folosind baza de date Scopus deținută de Elsevier, unul dintre principalii editori internaționali de
reviste științifice, au fost identificate toate citările în titlu, abstract și cuvinte cheie pentru (a)
„bioeconomy” și „bio-economy”, (b) „biobased economy” și „bio-based economy” și (c)
„circular economy”, în toate domeniile. Rezultatele sunt prezentate în Figura nr. 2.2. Se poate
observa un trend ușor crescător în perioada 2000-2008, un ritm de creștere mai accelerat în
perioada 2009-2014 și unul foarte accelerat după anul 2015. Dacă până în anul 2008 citarea
termenilor (a) „bioeconomy” și „bio-economy”, (b) „biobased economy” și „bio-based
economy” era echilibrată, după acest an bioeconomia se detașează în mod evident și cunoaște o
popularitate foarte ridicată după anul 2013 (dacă în anul 2008 erau 27 de citări pentru
„bioeconomy” și „bio-economy”, în anul 2013 erau 83 de citări, iar în anul 2017 acestea au ajuns
la 279). Termenul „biobased economy”/„bio-based economy” cunoaște începând cu anul 2009 o
creștere mai lentă, iar în ultimul an din analiză (2017) înregistrează un declin semnificativ
comparativ cu anul precedent (numărul de citări scade de la 116 la 103). Se remarcă o
popularitate mult mai mare pentru termenul economie circulară („circular economy”) în
articolele științifice. Chiar și la începutul anilor 2000, acest termen era mai des utilizat,
cunoscând o dublare a numărului de citări în anul 2009 comparativ cu anul precedent (de la 52 la
101). Alte creșteri foarte mari apar în ultimii ani. Astfel, în anul 2016 sunt înregistrate 403 citări
față de 186 citări în anul 2015, iar în anul 2017 au fost înregistrate 710 citări ale acestui termen
în baza de date Scopus.
Culoar
Domeniul activităților biotehnologice
ea
Roșu Sănătate, Medical, Diagnostic
Galben Biotehnologia alimentară, Știința Nutriției
Albastru Acvacultură, biotehnologie costieră și marină
Biotehnologia agriculturii, Biotehnologia mediului - Biocombustibili,
Verde
Biofertilizatori, Bioremediere, Geomicrobiologie
Maro Biotehnologia zonelor aride și deșertice
Întunecat Bioterorism, Război biologic, Biocrime, Războiul împotriva culturilor
Mov Patente, Publicații, Invenții, Drepturi de proprietate intelectuală
Alb Bioindustrii genetice
Auriu Bioinformatică, Nanobiotehnologie
Gri Tehnologia de fermentație clasică și procese biologice
Sursa: DaSilva, E. (2012), The Colours of Biotechnology: Science, Development and
Humankind. Electronic Journal of Biotechnology [Online]. vol. 7, no. 3
2.2.2 Bioeconomia
Chiar dacă la nivel conceptual bazele sale au fost puse în anii `90, bioeconomia ca și
termen a început să fie folosit, cel puțin la nivelul Uniunii Europene, în 2005. În prezent același
concept este definit de termeni precum bioeconomie – bio-based economy (BBE) sau
bioeconomy (BE), bio-economie bazată pe cunoaștere – knowledge-based bio-economy (KBBE)
(Tabelul nr. 2.2).
O primă definiție oficială a termenului de bioeconomie este dată de către OCDE (2009)
odată cu publicarea documentului „Bioeconomia până în 2030: Proiectarea unei agende politice”
(engl. The Bioeconomy to 2030: Designing a Policy Agenda): „transformarea cunoașterii din
științele vieții în produse noi, durabile, eco-eficiente și competitive”.
În strategia sa privind bioeconomia „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie
pentru Europa” (engl. Innovating for Sustainable Growth - A Bioeconomy for Europe), Comisia
Europeană (2012d) consideră că aceasta reprezintă „producția de resurse biologice regenerabile,
1
Bioeconomia include sectoarele agriculturii, silviculturii, pescuitului, producției
alimentare și producției de celuloză și hârtie, precum și părți din industria chimică,
biotehnologică și energetică
2
Bioeconomia se bazează pe științele vieții, agronomie, ecologie, știința alimentelor și
științele sociale, biotehnologie, nanotehnologie, tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC)
și inginerie.
Pagina 28 din 274
precum și conversia acestor resurse și a fluxurilor de deșeuri în produse cu valoare adăugată,
precum alimente, hrană pentru animale, bioproduse și bioenergie. Sectoarele și industriile sale au
un puternic potențial de inovare, deoarece utilizează o gamă largă de științe și de tehnologii
generice și industriale, împreună cu cunoștințe locale și implicite”.
Având în vedere orientarea studiului către inițiativele europene, reţinem această definiţie
pentru comparațiile şi aprecierile ulterioare.
Inițial, în cadrul Uniunii Europene era folosit termenul de economie bazată pe conceptul
bio, mai întâi orientat către alimentație și energie. Într-o comunicare a Comisiei Europene
(2011a), economia bazată pe conceptul bio este prezentată ca fiind reprezentat „întreaga gamă de
resurse biologice naturale și regenerabile - resursele terestre și marine, biodiversitatea și
materialele biologice”, acestui concept fiindu-i asimilate mai curând referiri la resurse naturale
decât la procesul de conversie în sine.
O diferență între cei doi termeni este semnalată de Staffas et al. (2013) în lucrarea
„Strategii și politici pentru bioeconomie și economie bazată pe conceptul bio: o analiză a
abordărilor naționale oficiale” (engl. Strategies and Policies for the Bioeconomy and Bio-Based
Economy: An Analysis of Official National Approaches). Autorii sugerează că termenul de
bioeconomie este mai des folosit de către cei care se referă în documentele lor la biotehnologie,
științe ale vieții și alte tehnologii și aplicații similare, ca părți bine definite ale economiei, pe
când termenul de economie bazată pe conceptul bio este mai des întâlnit în documente ce fac
referire la economii ce utilizează preferențial resursele de biomasă. Conform acelorași autori,
economia bazată pe conceptul bio este considerată mai curând un proces decât o țintă, neavând
limite cantitative, pe când bioeconomia este utilizată pentru a obține diferite valori cantitative, de
cele mai multe ori aceasta fiind exprimată ca procent din produsul intern brut (PIB).
Astfel se constată faptul că cei doi termeni principali – biotehnologie și bioeconomie, au
evoluat în mare măsură separat, cele mai multe state elaborând strategii și politici distincte, dar
tendința actuală este de a îngloba conceptul de biotehnologie în acela de bioeconomie. De
asemenea, problema definirii bioeconomiei este una stringentă, așa cum se constată și în
documentul „Analiza strategiei UE privind bioeconomia și a planului său de acțiune” (Comisia
Europeană, 2017a), unde principala inconsistență sesizată a fost tocmai definirea diferită a
termenilor în cele două documente – strategie și plan de acțiune. Până la elaborarea unei definiții
comune și unanim acceptate, definiția cea mai cuprinzătoare este că bioeconomia „.. cuprinde
producția de resurse biologice regenerabile și conversia lor în produse alimentare, hrană pentru
animale, bioproduse și bioenergie.” (Comisia Europeană, 2012b).
În ultimii 20 de ani, au apărut noi concepte în economia globală. Toate aceste concepte
pleacă de la aceeași premisă însă, și anume, cum va reuși societatea să creeze un echilibru între
resursele disponibile, care sunt limitate, și nevoile sau dorințele membrilor săi, care sunt
potențial nelimitate. Astfel, în prezent se pune problema care dintre aceste concepte este mai
cuprinzător, ce similitudini și diferențe există între ele, care va răspunde cel mai bine nevoilor
prezente și viitoare ale societății.
Economia verde (EV) ca și concept precede pe celelalte două. A fost introdus în anul
1989 în raportul Blueprint for a Green Economy (Pearce et al., 1989), raport solicitat de guvernul
britanic pentru a vedea dacă există un consens în ceea ce privește termenul de dezvoltare
durabilă și implicațiile acestuia în măsurarea progresului economic. Nu există o definiție unanim
acceptată, dar cel mai frecvent utilizată este cea propusă de Programul de Mediu al Națiunilor
Unite (UNEP) în 2011 – economia verde este „cea care are ca rezultat îmbunătățirea bunăstării
umane și a echității sociale, reducând în mod semnificativ riscurile pentru mediul înconjurător și
deficitul ecologic. Generează emisii reduse de carbon, este eficientă din punct de vedere al
utilizării resurselor și incluzivă din punct de vedere social.”
Bioeconomia (BE) a apărut ca termen după anul 2005 și „.. cuprinde producția de resurse
biologice regenerabile și conversia lor în produse alimentare, hrană pentru animale, bioproduse și
bioenergie.” (Comisia Europeană, 2012b).
Conceptul de economie circulară (EC) a prins contur în ultimii ani, mai precis după anul
2012, o dată cu publicarea raportului Towards the Circular Economy: Economic and Business
Rationale for an Accelerated Transition (Ellen MacArthur Foundation, 2012), unde EC este
definită ca „..un sistem industrial care este regenerabil prin intenție și design. Înlocuiește
conceptul de ‘sfârșit de viață’ cu recondiționare, trecerea la utilizarea energiei regenerabile,
elimină utilizarea substanțelor chimice toxice care afectează reutilizarea și urmărește eliminarea
deșeurilor prin proiectarea superioară a materialelor, produselor, sistemelor, și, în acest fel, a
modelelor de afaceri.” (Ellen MacArthur Foundation, 2012, p. 7). Definiția a fost ulterior
completată „.. o economie care oferă multiple mecanisme generatoare de valoare, care sunt
decuplate de consumul de resurse finite” (Ellen MacArthur Foundation & McKinsey report,
2015). EC este privită ca singura alternativă viabilă a economiei liniare, adică a modelului clasic
de producție și consum, unde materiile prime sunt luate din natură și folosite la fabricarea
produselor, care sunt apoi consumate și eventual eliminate sub formă de deșeuri – modelul
3
Deșeurile sunt tratate ca fiind resurse, ceea ce este în concordanță cu politica europeană
precedentă.
Pagina 31 din 274
Sursa: Adaptare după Comisia Europeană, Expert Group Report. Review of the EU Bioeconomy
Strategy and its Action Plan, 2017a
Figura nr. 2.3: Economia circulară și sectoarele industriale
4
Această utilizarea se referă atât la încorporarea în material, cât și la utilizarea din timpul
procesului de fabricație.
5
Producție propriu-zisă sau utilizarea deșeurilor din aceste sectoare.
Pagina 32 din 274
circulară - cele două concepte sunt interconectate în domenii precum deșeurile.” Din punctul său
de vedere, BE este un motor de creștere pentru economia viitorului – o economie în care
resursele biologice sunt factorul cheie, iar EC, chiar dacă „… interconectează cu bioeconomia,
nu poate să-i surprindă pe deplin această ambiție.”
Nova-Institute afirmă, de asemenea, că BE reprezintă mai mult decât EC (Anexa I). Chiar
în planul de acțiune - Închiderea buclei - un plan de acțiune al UE pentru economia circulară
(Comisia Europeană, 2015a), în subcapitolul Biomasa și bioproduse, se menționează că BE poate
contribui la EC, cele două fiind însă distincte. În ansamblu, bioeconomia și economia circulară
sunt concepte diferite, dar complementare, având însă elemente comune, „intersecția” dintre ele
reprezentând bioeconomia circulară. Comisia Europeană (2017a), în cadrul raportului mai sus
menționat, prezintă elementele comune identificate pentru bioeconomie și economie circulară,
incluse în noul concept bioeconomie circulară, într-o sinteză realizată de Pursula T. și Carus M.
(Figura nr. 2.4).
Bioeconomia
circulară
Sursa: Adaptare după Comisia Europeană, Expert Group Report. Review of the EU Bioeconomy
Strategy and its Action Plan, 2017a
Figura nr. 2.4: Bioeconomia circulară – elemente componente
Termenul „bioeconomie” a început să fie intens utilizat la nivel european după anul 2005,
chiar dacă, la nivel conceptual, bazele sale au fost puse în anii ’90 de către Consiliul European –
Creștere, competitivitate și ocuparea forței de muncă. Provocările și căile de urmat în secolul
XXI, document cunoscut și sub denumirea de Cartea Albă din 1993 (Comisia Europeană, 1993).
Astfel, se punea problema necesității unei analize cu privire la posibilitățile de realizare a
creșterii economice pe baze durabile. Obiectivul era o rată de angajabilitate mai ridicată și o
reducere a consumului de energie și resurse naturale, punându-se accent și pe rolul
biotehnologiei în inovare și creștere economică, alături de obținerea energiei din surse
regenerabile și reciclare.
În anul 2000, prin Agenda de la Lisabona (Comisia Europeană, 2000a) s-a pus accentul
pe economia bazată pe cunoaștere - knowledge-based economy (KBE), pentru a se asigura
competitivitate și creștere economică în condițiile globalizării și îmbătrânirii demografice cu care
UE se confrunta la momentul respectiv. Astfel, obiectivul strategiei UE definit de Consiliul
European era „să devină cea mai dinamică și mai competitivă economie bazată pe cunoaștere din
lume până în 2010, capabilă de o creștere economică durabilă, care să genereze locuri de muncă
mai multe și mai bune și o mai mare coeziune socială și respect pentru mediu”.
În anul 2002, apare Life sciences and biotechnology – A Strategy for Europe - Științele
vieții și biotehnologia – O strategie pentru Europa, unde se subliniază faptul că științele vieții și
biotehnologia pot aduce o „contribuție majoră la realizarea obiectivului Summit-ului de la
Lisabona al Comunității Europene de a deveni o economie bazată pe cunoaștere” (Life Sciences
and Biotechnology: A strategy for Europe, p. 8, 2002). UE conștientizează rolul biotehnologiei,
care are multiple aplicații în diferite domenii – sănătate, agricultură și industria alimentară etc.,
dar, totodată, subliniază importanța dezvoltării sale în acord cu valorile etice și obiectivele
sociale.
Conceptul de Bio-economie bazată pe cunoaștere (KBBE) a fost lansat în 2005 (Comisia
Europeană, 2005), Comisia Europeană (CE) considerând biotehnologia ca pe un mijloc de
punere în acord între dezvoltarea economică și protecția mediului pe baze sustenabile. În 2007,
în raportul Cologne Paper publicat la conferința „En Route to the Knowledge-Based Bio-
Economy” găzduită de președinția germană a Consiliului Europei se menționează că
biotehnologia va fi un pilon important al economiei europene până în 2030; dezvoltarea
biotehnologiei în Europa este privită ca fiind indispensabilă „creșterii economice durabile,
ocupării forței de muncă, furnizării de energie electrică și menținerii nivelului de trai”. BT este
Pagina 36 din 274
considerată o „industrie internațională”; este subliniată importanța cooperării, atât cu actorii
principali, precum SUA, cât și cu statele în curs de dezvoltare, privite ca piețe emergente, pentru
viitoarele strategii europene în domeniu. În documentul în cauză sunt utilizați termeni ca
bioproduse, bioprocesare, biocombustibili, bioenergie, biomedicină etc. În acest context, Birch et
al. (2010) consideră că KBBE trebuie privită ca o nouă strategie politico-economică pentru un
capital durabil.
În anul 2006, este elaborat Raportul Aho (Aho et. al, 2006) sau Raportul „Crearea unei
Europe inovatoare”, unde se pune accentul pe dezvoltarea unei piețe favorabile inovării și este
introdus conceptul de Inițiativa privind piețele-pilot – Lead Market Innitiative (LMI) detaliat de
CE un an mai târziu (Comisia Comunităților Europene, 2007a). Au fost astfel identificate șase
piețe prioritare pentru etapa inițială – e-sănătate, textile de protecție, construcții durabile,
reciclare, bioproduse și energii regenerabile. Prin această inițiativă se urmărea introducerea pe
piață a unor produse și materiale biologice nealimentare noi (bio-plastice, bio-lubrifianți, enzime
și produse farmaceutice) (EurActiv, 2010).
În anul 2011, UE a lansat o amplă consultare publică cu privire la bioeconomie în Europa
(Comisia Europeană, 2011a), plecând de la care, în 2012, CE a publicat un document privind
strategia și planul de acțiune combinat, intitulat Inovarea în scopul creșterii durabile: O
bioeconomie pentru Europa (Comisia Europeană, 2012b). Consultarea publică din 2011 a oferit
informații valoroase pentru elaborarea acestei strategii. Respondenții au manifestat o viziune
optimistă privind bioeconomia europeană: majoritatea dintre aceștia consideră că beneficiile
menționate în chestionar pot fi realizate până în 2020 sau 2030, că reducerea cantității de deșeuri
și a poluării este realizabilă până în 2020, ca și furnizarea de servicii de consiliere pentru
agricultori și / sau sisteme de transfer de cunoștințe către agricultori și creșterea utilizării
deșeurilor biologice și a altor deșeuri. Strategia a plecat de la premisa că „Europa trebuie să-și
modifice radical modul de abordare a producției, consumului, prelucrării, depozitării, reciclării și
eliminării resurselor biologice”.
Astfel, această strategie fructifică rezultatele legate de bioproduse obținute prin LMI
(Comisia Comunităților Europene, 2007a) și sprijină realizarea obiectivelor asumate în cadrul
mai multor directive, precum Directiva privind energia regenerabilă (Comisia Europeană,
2009a), precum și prin alte inițiative, EUROPA 2020. O strategie europeană pentru o creștere
inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, Creșterea albastră: oportunități pentru o creștere
sustenabilă în domeniul marin și maritim, Închiderea buclei - un plan de acțiune al UE pentru
economia circulară, FOOD 2030, prin îmbunătățirea bazei de cunoștințe și încurajarea inovării
în scopul producerii biomasei de calitate.
Tabelul nr. 2.3: Principalele plante de cultură (1961 – 2016) (mil. t.)
Sectorul Descrierea
Agricultura Cereale (orez nedecorticat, grâu, orz, porumb, alte cereale)
Legume (roșii, cartofi, alte legume)
Fructe (struguri, alte fructe)
Semințe oleaginoase (rapiță, floarea soarelui și semințe de soia)
Plante oleaginoase (măslin, alte plante oleaginoase)
Culturile industriale (sfeclă de zahăr, fier, tutun)
Alte culturi (plante vii, alte culturi)
Producție extensivă de animale (bovine, ovine, caprine, cai, măgari, ..)
Producție intensivă de animale (porci, păsări de curte)
6
Nu au fost luate în calcul sectoarele agricultură, silvicultură, pescuit, alimentație,
băuturi şi tutun.
Pagina 46 din 274
3. INIȚIATIVE ÎN DOMENIUL BIOECONOMIE ÎN UNIUNEA
EUROPEANĂ
Domenii și priorităţi
Tabelul nr. 3.2: Strategiile ale Uniunii Europene relevante pentru bioeconomie
Priorități economice
Realizarea reformei economice și trecerea la KBE s-a bazat pe anumite priorități –
informatizare (atât pentru cetățeni, cât și pentru mediul de afaceri), eficientizarea sectoarelor
economice cu performanțe scăzute (achizițiile publice, serviciile transfrontaliere, piețele energiei
și aviației), integrarea completă a piețelor financiare până în 2005, inclusiv a capitalului de risc,
promovarea Enterprise Europe (crearea condițiilor adecvate pentru dezvoltare antreprenorială și
inovare), cercetare (privită ca factor cheie pentru creșterea economică vizată) și revizuirea
instrumentelor financiare menită să asigure atingerea obiectivelor propuse.
Priorități sociale
Dimensiunea socială rezulta din prioritățile stabilite prin strategie – modernizarea
sistemelor de protecție socială, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă (obiectiv de bază
al politicii economice și sociale), educația, incluziunea socială și promovarea dialogului social.
Astfel, au fost stabilite obiective concrete și măsurabile, cele mai importante fiind –
performanță economică: o rată medie de creștere de 3% pe an; ocuparea forței de muncă: o rată
globală de ocupare a forței de muncă de 70% în 2010, rata de ocupare a femeilor de 60% în
Pagina 52 din 274
2010, o rată de ocupare pentru persoane cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani de 50% în 2010;
cercetare, inovare și educație: alocarea a 3% din PIB pentru cercetare și dezvoltare, toate școlile
conectate la internet până în 2002, adaptarea competențelor la nevoile societății bazate pe
cunoaștere; reformă economică: transpunerea directivelor în legislațiile naționale; coeziune
socială: reducerea la jumătate a numărului de persoane care părăsesc timpuriu sistemul de
educație și a persoanelor aflate în risc de sărăcie; mediu – 22% din electricitate generată din
surse regenerabile până în 2010.
După o primă evaluare a rezultatelor strategiei (Raportul Kok, 2004), aceasta a fost
revizuită și relansată în 2005, concentrându-se, conform recomandărilor, pe creștere economică
și creșterea ratei de ocupare a forței de muncă. Raportul final de evaluare a strategiei
(Parlamentul European, 2010), indică faptul că în pofida unor realizări notabile, multe dintre
obiective nu au fost atinse.
Cauzele eșecului strategiei sunt multiple – extinderea domeniului de aplicare, mărirea
numărului de obiective pe parcursul implementării, neclarități legate de responsabilitatea
structurilor europene și naționale, neimplicarea parlamentelor și guvernelor naționale, alte
strategii elaborate în paralel etc.
Planul de acțiune a abordat diferite aspecte, precum resursele umane în științele vieții,
cercetarea, gestionarea companiilor biotehnologice, problemele legislative, drepturile de
proprietate intelectuală, accesul la finanțare, crearea unor rețele a celor interesați de acest
domeniu, rolul autorităților publice și de reglementare, dezbaterile publice și dialogul între
părțile interesate, probleme de etică, legislația farmaceutică, reglementarea OMG-uri, cadrul
internațional și politica UE în țările în curs de dezvoltare (inclusiv agricultura, resursele genetice
și sănătatea). Planul a fost conceput pe 4 mari direcții având 30 de acțiuni propuse.
Prima direcție, intitulată Recoltarea potențialului, include trei sub-direcții.
Baza de resurse - investiția în oameni are două acțiuni care promovează consolidarea
educației în domeniul științele vieții, dezvoltarea și consolidarea unei forțe de muncă calificate în
domeniu, promovarea educației continue, stimularea interdisciplinarității, stabilirea de metode
eficiente pentru corelarea între calificările forței de muncă și oportunitățile de angajare, luarea de
măsuri pentru a atrage și reține cercetătorii în Europa. În cadrul aceleiași sub-direcții, apare
Generarea și exploatarea cunoștințelor – componenta cercetare, unde sunt menționate
prioritățile tematice ale biotehnologiei (genomică și biotehnologie pentru sănătate;
nanotehnologii; calitatea și siguranța alimentelor; dezvoltare durabilă; cetățeni și guvernare),
precum și necesitatea luării unor măsuri specifice pentru încurajarea participării IMM-urilor în
domeniul biotehnologiei, cooperării internaționale, mobilității și instruirii cercetătorilor.
Componenta management și servicii legale propune o acțiune prin care statele membre și
asociațiile naționale de biotehnologie ar trebui să examineze oportunitatea creării unor rețele
Conform raportului Final Evaluation of the Lead Market Initiative – Final Report
(Georghiou, 2011), toate piețele pilot identificate au înregistrat creșteri în ceea ce privește cifra
de afaceri și ocuparea forței de muncă.
Prima piață identificată este E-sănătatea, care include toate interacțiunile din interiorul și
între cele trei grupuri de utilizatori: pacienți, furnizori de servicii de sănătate și instituții de plată.
Premisa de la care s-a pornit a fost aceea că, în contextul îmbătrânirii demografice cu care
Europa se confruntă, cheltuielile din domeniul sănătății vor crește de la 9% din PIB (2006) la
16% din PIB (2020) și astfel sunt necesare măsuri precum creșterea investițiilor de cercetare –
dezvoltare în domeniul sănătății, precum și adoptarea de soluții tehnice și organizaționale, scopul
fiind în final ameliorarea calității asistenței medicale la costuri mai reduse.
Aceasta include patru categorii majore de aplicații interconectate: sistemele
informaționale clinice (instrumente specializate pentru profesioniștii din domeniul sănătății din
instituțiile de îngrijire și instrumente de îngrijire primară), telemedicina și îngrijirea la domiciliu,
rețelele integrate regionale / naționale de informare în domeniul sănătății și sistemele electronice
(e-prescripțiile sau e-recomandările) și utilizarea secundară a sistemelor non-clinice (educație
pentru sănătate – portaluri de sănătate sau servicii online de informare în domeniul sănătății,
cercetare – programe bio-statistice, dezvoltare de medicamente etc.).
Prin aplicarea acestor acțiuni se estima că volumul de produse/servicii va atinge în 2020
30 mld. euro și va genera 360.000 de locuri de muncă dependente de noile produse / servicii.
Estimările pentru anul 2018 privind venitul pe piața „e-sănătății” pentru Europa se ridică la 3,423
mld. USD, prognoza pentru 2020 fiind de 4,470 mld. USD în 2020
(www.statista.com/outlook/312/102/ehealth/europe#). Cu toate acestea, Europa se situează după
SUA (3,821 mld. USD), iar la nivel național, Germania cu 652,1 mil. USD este pe locul trei, iar
Franța cu 470,6 mil. USD pe locul 5 în lume.
Dintre rezultatele notabile la nivel european induse de LMI, se remarcă: 70% dintre
statele membre au o politică sau o strategie națională în domeniul e-sănătății; 84% dintre statele
Tabelul nr. 3.3: Iniţiative emblematice în cadrul strategiei „Europa 2020”. Identificarea
iniţiativelor relevante pentru bioeconomie
Creştere favorabilă
Creştere inteligentă Creştere durabilă
incluziunii
O Europă eficientă din O agendă pentru noi
O Uniune a inovării punctul de vedere al utilizării competențe și noi locuri de
resurselor muncă
O politică industrială adaptată O platformă europeană de
Tineretul în mişcare
erei globalizării combatere a sărăciei
O agendă digitală pentru
Europa
Sursa: Adaptare după Comisia Europeană, Europa 2020 O strategie europeană pentru o creștere
inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, 2010f
Notă: Cele mai importante iniţiative pentru bioeconomie sunt trecute cu albastru; cu gri sunt
trecute inițiativele următoare din punct de vedere al relevanței pentru bioeconomie. Cu negru
sunt trecute inițiativele emblematice din cadrul Strategiei Europa 2020 care nu au legătură (cel
puțin nu una evidentă) cu domeniul bioeconomie.
Conform strategiei europene lansate în anul 2012 „Inovarea în scopul creșterii durabile:
O bioeconomie pentru Europa”, sectoarele cuprinse de bioeconomie sunt agricultura,
silvicultura, pescuitul, producția alimentară și producția de pastă de hârtie și hârtie, precum și
anumite sectoare ale industriilor chimică, biotehnologică și energetică, iar științele pe care se
bazează aceasta sunt științele vieții, agronomia, ecologia, știința alimentelor și științele sociale,
biotehnologia, nanotehnologia, tehnologiile informației și comunicațiilor și ingineria.
7
Ce prevede reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (comparativ cu
situaţia din 1990), creşterea ponderii energiilor regenerabile în totalul consumului de energie
până la 20% şi creşterea tot cu 20% a eficienței energetice.
5 obiective
3 piloni, incluzând
12 acțiuni și 54 sub-
acțiuni
În ceea ce privește cifra de afaceri, aceasta a fost de 2.231 mld. euro în 2014 per total
bioeconomie, agriculturii revenindu-i circa 17% (383 mld. euro). Astfel, contribuția acestui
sector primar este sensibil mai redusă în cazul cifrei de afaceri comparativ cu numărul de
persoane angajate. Ca dinamică însă situația este opusă, în sensul că tendința este ascendentă,
rata de creștere a cifrei de afaceri fiind de 7,3% pentru perioada 2008-2014 (Figura nr. 3.4)
(Ronzon et al., 2017a).
Soluția pentru agricultură este în acest context creșterea eficienței utilizării biomasei, care
poate genera resurse financiare suplimentare pentru a sprijini dezvoltarea durabilă a agriculturii,
determină reducerea presiunii asupra terenurilor și a altor resurse, diminuează dependența
noastră de resursele neregenerabile (SCAR, 2015). Chiar dacă importanța sa pentru creșterea
economică este mai redusă comparativ cu alte sectoare ale bioeconomiei, aceasta reprezintă baza
pentru producția de alimente și alte ramuri industriale, jucând un rol vital în zonele rurale ale
Europei (Comisia Europeană, 2016b).
Astfel, conform ultimului raport privind bioeconomia (Spatial Foresight et al., 2017)
abordarea strategică a Uniunii Europene cu privire la cercetarea agricolă are două linii de acțiune
cu cinci domenii prioritare: a) Crearea de valoare din teren - producția primară durabilă: 1:
Managementul resurselor (în special sol, apă și biodiversitate), 2: Plante și animale mai
sănătoase, 3: Abordări ecologice integrate de la nivelul fermei la peisaj și b) Îmbunătățirea
Figura nr. 3.3: Modificarea numărului de Figura nr. 3.4: Modificarea cifrei de
angajați (%) în 2014 comparativ cu 2008 afaceri (%) în 2014 comparativ cu 2008
Sursa: https://biobs.jrc.ec.europa.eu/topic/economy#heading-47
8
Acoperă 14 țări și o populație de 115 milioane persoane.
Pagina 74 din 274
sectoriale). În cadrul acestor grupe sunt identificate strategiile ce se referă în mod explicit la
bioeconomie (pentru acestea este menționat și anul apariției).
Dintre țările din arealul Dunării se remarcă Germania și Austria, cu cele mai multe
strategii legate în mod direct sau indirect de domeniul bioeconomie.
Tabelul nr. 3.4: Strategiile și inițiativele privind bioeconomia în țările din regiunea Dunării
Alte strategii
- Strategii privind agricultura Bosnia și Herțegovina,
Croația, Moldova,
România, Serbia, Slovenia,
Ucraina
- Programe naționale privind pădurile Ungaria, Slovenia
Alte strategii
- Strategii privind științele Croația, Serbia
- Strategii privind cercetarea, Republica Cehă, Ungaria,
dezvoltarea și inovarea România
Alte strategii
- Strategii pentru dezvoltare Austria, Republica Cehă
sustenabilă
- Strategii privind adaptarea la Austria, Republica Cehă
schimbările climatice, 2012
- Strategia națională și Planul de Bosnia și Herțegovina
acțiune privind biodiversitatea
- Strategia privind protejarea mediului Croația și Republica Cehă
2015-2020
Alte strategii
- Strategia națională privind mediul, Ungaria
tehnologia și inovarea 2012
- Planul Albaniei privind transportul Albania
sustenabil 2016-2020
- Planul național privind eficiența Bosnia și Herțegovina
energetică
- Strategii privind dezvoltarea rurală Bosnia și Herțegovina,
Croația, Republica Cehă,
Ungaria
- Strategia privind educația Croația
Sursa: Adaptare după Höltinger et al., Position Paper: Bioeconomy for the Danube Region, 2017
Țările din grupul Visegrad (Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Slovacia) împreună cu
alte țări din Europa Centrală și de Est (Bulgaria, Croația, România și Slovenia) au semnat pe 21
3.7.3 Șase regiuni cu rol de model demonstrativ selectate de către Comisia Europeană
În anul 2016, Comisia Europeană a selectat șase regiuni cu rol de model demonstrativ ce
vor primi sprijin din partea Serviciului european de susținere a produselor chimice durabile
(engl. European Sustainable Chemicals Support Service) cu scopul de a încuraja producerea
sustenabilă a produselor chimice, aspect ce va contribui la dezvoltarea economiei circulare prin
9
Estonia și Lituania și-au exprimat de asemenea interesul pentru participarea la această
inițiativă.
10
Un prim proiect privind această foaie de parcurs pentru perioada iunie 2017 –
septembrie 2018 a fost deja redactat (Kovacs et al., 2017).
Pagina 78 din 274
utilizarea resurselor disponibile în plan local, precum biomasă, deșeuri și CO2.
Regiunile selectate pentru acest proiect (inițiativă lansată în luna februarie a anului 2016)
sunt:
– regiunea Kosice (Slovacia);
– regiunea Walloon (Belgia);
– Scoția (Marea Britanie);
– provinciile Groningen și Drenthe (Olanda);
– Andalucia (Spania);
– Consiliul județean Tipperary (Irlanda).
În cadrul conferinței finale a proiectului (Comisia Europeană și Serviciului european de
susținere a produselor chimice durabile, 2017d), ce a avut loc la data de 14 septembrie 2017 la
Bruxelles, au fost subliniați principalii factori considerați de succes:
- „stabilirea sinergiilor între diferite sectoare (agroalimentar, chimic și cel al cunoașterii);
- recunoașterea zonelor rurale ca motoare ale bioeconomiei și ale producției chimice bazate
pe biocombustibili;
- învățarea colectivă;
- înțelegerea clară a lanțurilor de valori regionale și concentrarea asupra avantajelor
regionale etc.”.
A fost identificată și subliniată necesitatea unor investiții pe termen lung pentru
susținerea unei producții sustenabile în domeniul chimiei, dar și a unor investiții în infrastructură.
Au fost menționate mai multe bariere pentru o astfel de dezvoltare sustenabilă, cea mai des
întâlnită fiind lipsa unor sinergii valabile în mod general, singura soluție viabilă fiind aplicarea
modelului „business-to-business” pentru a înțelege nevoile consumatorilor.
Concluzia principală desprinsă din derularea proiectului a fost nevoia de a regândi
instrumentele de investire la nivelul Uniunii Europene, astfel încât să fie încurajată cooperarea
interregională. Proiectul sprijinit de către Serviciul european de susținere a produselor chimice
durabile a fost completat și de o propunere concretă la nivelul Comitetului European al
Regiunilor11 pentru dezvoltarea unor strategii și inițiative în domeniul bioeconomiei la nivel
regional (Comitetului European al Regiunilor, 2017): „viitoarea actualizare a strategiei și a
planului de acțiune în domeniul bioeconomiei să se axeze pe valorificarea potențialului de care
dispune bioeconomia – inclusiv a celui aferent biotehnologiei și biomasei – și a beneficiilor pe
11
Raportor Katrin Budde, membru al Parlamentului landului Saxonia-Anhalt.
Pagina 79 din 274
care le poate aduce ea pentru dezvoltarea locală și regională, atât în zonele urbane cât și în cele
rurale”.
La nivel european, mai multe state și-au elaborat strategii bioeconomice holistice sau o
serie de inițiative legate de bioeconomie sau biotehnologie cuprinse în cadrul unor strategii mai
ample de creștere economică durabilă (Figura nr. 3.5); cele mai multe au fost elaborate după
lansarea în 2012 a strategiei intitulată Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie
pentru Europa (Comisia Europeană, 2012b). Cu toate acestea, cea mai mare parte a statelor
membre (SM) nu au încă astfel de documente. Există însă și SM ale UE care și-au revizuit
strategiile elaborate anterior pentru a le pune în acord cu noua strategie bioeconomică europeană
și strategia Europa 2020.
Sursa: https://biobs.jrc.ec.europa.eu/topic/policy
Figura nr. 3.5: Situația strategiilor bioeconomice la nivel global
Astfel, există multiple situații la nivelul SM. Sunt statele care au adoptat deja strategii
bioeconomice holistice – Germania, Finlanda, Suedia, Olanda, Spania, Italia, Franța; în alte state,
Pagina 80 din 274
precum Belgia, există strategii parțiale, pentru unele provincii, de exemplu Flandra, sau pentru
anumite sectoare, precum Marea Britanie (Tabelul nr. 3.5). În două state se lucrează la astfel de
strategii – Austria și Irlanda, iar în restul SM există alte politici, strategii și planuri de acțiune,
care acoperă parțial sectoarele bioeconomiei, dar nu au strategii dedicate. Chiar dacă strategiile
sunt holistice, în funcție de profilul economic al fiecărui stat și de resursele de care dispun,
acestea se concentrează pe anumite sectoare bioeconomice.
În Franța sectoarele prioritare sunt bioenergia, substanțele chimice verzi, clusterele și
economia circulară. Spania, cu o economie bazată pe agricultură, pune accent pe producția și
utilizarea durabilă și eficientă a resurselor biologice, vizând alimentația, agricultura, silvicultura,
și într-o măsură mai redusă bioprodusele industriale și bioenergia. Italia, cu un profil economic
mai diversificat decât al Spaniei, include producția primară – agricultura, silvicultura, pescuitul
și acvacultura, dar și sectoare industriale – industria alimentară, industria celulozei și hârtiei și
părți ale industriei chimice, biotehnologice și energetice. Finlanda are o strategie bazată pe
resursele de biomasă de care dispune, mai ales forestiere și acvatice, stimulând cercetarea în
domeniu, dar și educația. Strategia germană este extrem de coerentă în multe sectoare ale
bioeconomiei vizând securitatea alimentară, agricultura durabilă, alimentația sănătoasă,
procesele industriale, bioenergia (Comisia Europeană, 2017a).
Conform CE, în cazul statelor unde politicile care vizează anumite sectoare ale
bioeconomiei, situația este destul de diversificată.
Astfel, în Danemarca există două planuri de creștere, unul pentru apă, resurse biologice și
mediu și celălalt pentru hrană, lansate în 2013, care vizează energia, agro-industria, produsele
cosmetice, produsele chimice, domeniul îngrijiri medicale.
În Austria, BIOS Science Austria și Asociația Austriacă pentru Cercetare Agricolă
(AAER) au prezentat un document de poziție privind bioeconomia în 2013 în vederea elaborării
unei strategii și au mai multe documente precum Planul de acțiune privind eficiența resurselor
2012, Strategia pentru cercetare, tehnologie și inovare pentru industria bazată pe produsele
biologice din Austria 2014, Planul de acțiune privind materiile prime regenerabile 2015. Aceste
documente se concentrează pe sectoare diverse, precum industrie alimentară, produse chimice,
industria lemnului, îngrijirea sănătății.
Marea Britanie are mai multe documente, cele mai recente fiind Strategia Agri-Tech (2014) și
Strategia bioenergetică a Marii Britanii (2012), focusându-se pe sectoare precum agro-industrie,
bioenergie, silvicultură, acvacultură și piscicultură.
În Irlanda prioritare sunt silvicultura, pescuitul, sectorul marin, agro-industria și asistența
medicală, ultimele documente datând din 2012 (Tabelul nr. 3.5).
În Olanda, sectoarele vizate sunt energia, produsele biochimice și alte ramuri industriale
bazate pe utilizarea resurselor biologice, iar în Flandra, care are o strategie bioeconomică,
prioritare sunt sectoarele agricultură, silvicultură, pescuit, energie, agro-industrie, produse
chimice.
În Letonia, nu există încă o strategie holistică, dar în 2017, s-a realizat un prim studiu în
vederea elaborării strategiei, care trebuia însă să fie publicată în cursul respectivului an.
În celelalte state membre ale UE, există referiri la diferite sectoare ale bioeconomiei în
anumite strategii sau planuri de acțiune. În Ungaria, Strategia Națională de Dezvoltare Rurală și
Strategia Națională de Inovare în Tehnologia Mediului (NETIS) 2011-2020 acoperă multe
aspecte ale bioeconomiei. Cehia are o strategie de dezvoltare rurală, care abordează mai multe
aspecte legate de bioeconomie și Planul de acțiune privind biomasa în Republica Cehă 2012-
Pagina 83 din 274
2020. În Polonia există un Program național pentru o economie cu emisii reduse, iar în Slovacia
s-a lucrat la Programul cadru pentru tranziția către o economie verde. În Bulgaria sunt de
menționat Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a agriculturii 2014-2020 și Planul
strategic național pentru acvacultură 2014-2020. În România există referiri la diferite aspecte
legate de bioeconomie în Strategia pentru dezvoltarea sectorului agroalimentar pe termen mediu
și lung orizont 2020-2030, dar și în Strategia Națională pentru Competitivitate 2014 – 2020.
Ținând cont de profilul economic al României și de resursele de biomasă de care dispune,
au fost analizate strategiile bioeconomice ale acelor state care prezintă situații parțial
asemănătoare – Finlanda cu suprafețe forestiere mari valorificate în industria lemnului și a
produselor din lemn, dar și în cel al celulozei și hârtiei, Letonia, care de asemenea urmărește prin
strategia propusă valorificarea superioară a resurselor forestiere, Spania, cu o strategie
preponderent orientată pe agricultură și pe utilizarea industrială a resurselor rezultate, ca și
Polonia și Lituania, Olanda, care prioritizează biomaterialele și utilizarea reziduurilor pentru
obținerea de biocombustibili, energie electrică și termică și Slovenia, care dorește trecerea de la
economia clasică la economia verde.
3.8.1 Finlanda
Anterior elaborării strategiei, Finlanda a avut două documente (Gustafsson et al., 2011,
Luoma et al., 2011) în care s-a pus accentul pe potențialul bioeconomic al țării și pe
oportunitățile pe care le are, care au condus la elaborarea strategiei holistice în 2014. Prin această
strategie, Finlanda și-a propus să încurajeze creșterea economică și crearea de locuri de muncă în
primul rând prin îmbunătățirea oportunităților de afaceri, dar și prin produse și servicii cu valoare
adăugată mare, fără a ignora asigurarea durabilității ecosistemelor.
Valorile de la care s-a plecat au fost extrem de încurajatoare, Finlanda fiind un stat cu
economie deja orientată pe valorificarea potențialului verde. Astfel, în 2011, producția
bioeconomiei de peste 60 mld. euro reprezenta 16% din economia țării (o pondere mare pentru
silvicultură, industria produselor din lemn, industria de celuloză și hârtie), valoarea adăugată era
de cca. 20 mld. euro (12,3 % din cea a întregii economii) și 319.321 de persoane lucrau în
domeniu (12,7% din forța de muncă angajată), fără a lua în calcul anumite ramuri economice
care au tangență cu bioeconomia (Finnish Ministry of Employment and the Economy, 2014).
Strategia se bazează pe patru obiective strategice: Un mediu competitiv de operare pentru
bioeconomie; Noi afaceri în domeniul bioeconomiei; O bază de competențe bioeconomice
3.8.2 Spania
Chiar dacă Olanda nu are o strategie dedicată în domeniul bioeconomiei, există mai multe
strategii implementate încă din perioada 2012-2013 și este unul dintre puținele state europene
care are o agenție națională pentru implementarea politicilor bioeconomice (Langeveld et al.,
2016).
Resursele pe care se bazează pentru a implementa aceste strategii sunt diversificate –
resursa umană (un nivel ridicat al educației), infrastructura adecvată (rutieră și portuară), și
domeniile de vârf (agricultura și industria chimică). Olanda excelează la capitolul agricultură, în
pofida faptului că este un stat cu o suprafață foarte redusă, comparativ de exemplu cu România.
Este plasată pe locul 2 în lume la valoarea exporturilor de produse alimentare și agricole după
SUA (79 mld. euro în anul 2013 și peste 80 mld. euro în anul 2015). De asemenea, Olanda are o
industrie chimică foarte diversificată, fiind al treilea mare producător din Europa, după Germania
și Franța. Conform CE (https://biobs.jrc.ec.europa.eu/country/netherlands#bootstrap-fieldgroup-
nav-item--policy), în anul 2014, bioeconomia olandeză avea o cifră de afaceri de 112 mld. euro
(pe locul 7 în Europa) și circa 361.000 persoane angajate.
Astfel, unele dintre obiectivele de bază ale bioeconomiei în Olanda sunt valorificarea
durabilă a biomasei prin obținerea de produse derivate cu valoare adăugată mare (de exemplu
produse biochimice și biopolimeri) și utilizarea reziduurilor biologice pentru producerea de
biocombustibili, energie electrică și termică (dezvoltarea principiului utilizării în cascadă).
Pentru a atinge obiectivele propuse, aceasta se bazează pe cercetare, cadrul politic național
favorizând deja inovarea și transferul de cunoștințe. Finanțarea în domeniul cercetării și
dezvoltării s-a axat în principal pe agricultură (o medie de 136 mil. euro / an), utilizarea
industrială a biomasei (63 mil. euro / an) și tehnologia generică (16 mil. euro / an) (Langeveld,
2015). La acest capitol, ca măsură, este menționată creșterea aportului fondurilor private.
Educația este considerată un alt factor cheie, estimându-se un necesar de 10.000 de experți până
în 2025, rolul principal revenind universităților, care deja au început să organizeze cursuri sau
programe de master în domeniu. De asemenea, este necesară implementarea unei politici
integrate (cu implicarea tuturor părților interesate – industrie, știință și politică) pentru a stimula
interacțiunea dintre lanțurile de valori.
3.8.4 Polonia
La fel ca în multe alte țări, și în Polonia este recunoscută importanța bioeconomiei, dar nu
a fost dezvoltată deocamdată o strategie complexă. Bioeconomia este reprezentată în Polonia
Pagina 88 din 274
prin sectoare precum agricultura, industria forestieră și cea alimentară, părți ale industriei
chimice, biotehnologice și energetice. La fel ca și în alte state din centrul și estul Europei, și în
Polonia structura bioeconomiei este dominată de sectoare tradiționale, cum sunt agricultura și
industria agroalimentară, având un potențial ridicat și pentru producerea de biomasă.
În anul 2014, volumul producției în bioeconomia poloneză s-a ridicat la 82 miliarde de
euro, în acest sector fiind angajate aproape 3 milioane de persoane (Wicki și Wicki, 2016).
Un alt trend identificat la nivelul țărilor central și est europene este introducerea
bioeconomiei ca strategie a specializării inteligente, de multe ori ca parte a dezvoltării regionale.
În această țară au fost identificate cinci grupe de specializare inteligentă (Wozniak și
Twardowski, 2018):
- o societate sănătoasă;
- agroalimentar, silvicultură și bioeconomie de mediu;
- energie sustenabilă;
- resursele naturale și gestionarea deșeurilor;
- tehnologii inovatoare și procese industriale.
Specializarea inteligentă în Polonia este considerată una dintre cele nouă strategii ce fac
parte din „Strategia pentru inovare și economie eficientă Polonia dinamică” (engl. Strategy for
Innovation and Economic Efficiency “Dynamic Poland”), strategie corelată cu Strategia Europa
2020.
3.8.5 Letonia
Letonia este prima din grupe de state central și est europene (cunoscutul grup UE 13) care
a publicat o strategie națională privind bioeconomia. Dezvoltarea Strategiei a fost realizată de
către Universitatea de Agricultură din Letonia, dar a existat un sprijin și din partea grupului de
țări nordice care au contribuit la transferarea unor bune practici.
Factorii care au contribuit la dezvoltarea strategiei privind bioeconomia în Letonia includ
în primul rând abundența biomasei (în special din silvicultură), la care se adaugă necesitatea de a
crește eficiența producției de produse cu valoare adăugată mai mare.
Sectoarele de bioeconomie reprezintă aproximativ 55% din valoarea adăugată a bunurilor
produse în Letonia (Nilsson, 2015), industria prelucrării lemnului fiind una dintre cele mai mari
industrii ale sectorului (20% din valoarea adăugată totală în industria prelucrătoare).
3.8.6 Lituania
12
Din cele 35 de state membre OCDE, 22 de țări fac parte din Uniunea Europeană.
Bulgaria, Cipru, Croația, Lituania, Malta și România sunt membre ale Uniunii Europene, dar nu
fac parte din OCDE. În anul 2015, Lituania a început formalitățile legale pentru a deveni
membru OCDE. Câteva discuții preliminare au avut loc și între România și OCDE. În momentul
lansării acestui document, OCDE avea 30 de membri.
Pagina 92 din 274
anilor 2000, 80% din investițiile în biotehnologie (private, dar și publice) erau orientate către
sănătate, în timp ce 75% din viitoarele contribuții economice din biotehnologii păreau să provină
din producția primară și aplicații industriale. O concluzie evidentă a fost recomandarea de a
încuraja investițiile în cercetarea privind producția primară și biotehnologia industrială și
parteneriatul public-privat, așteptând ca acestea să aducă beneficii pentru mediu și societate.
Folosind un scenariu ce ia în calcul continuarea afacerilor „ca de obicei”, experții OCDE
consideră că în anul 2030, biotehnologiile pot reprezenta 2,7% din PIB pentru statele membre,
cele mai mari contribuții revenind industriei și producției primare, urmate apoi de sănătate.
În documentul susținut de OCDE se menționează că bioeconomia din anul 2030 se va
referi la „cunoștințe avansate despre gene și procese celulare complexe, biomasă regenerabilă și
integrarea aplicațiilor biotehnologiei la nivelul sectoarelor.”.
Este discutată printre altele și problema globalizării bioeconomiei până în anul 2030,
având în vedere creșterea populației și constrângerile survenite. OCDE încurajează prin acest
document colaborarea dintre state pentru o utilizare cât mai eficientă a biotehnologiilor şi buna
gestionare a resurselor. Sunt de altfel susținute acordurile internaționale semnate pentru
promovarea cercetării în colaborare și pentru stabilirea unor sisteme de reglementare sau a unor
stimulente pentru utilizarea biotehnologiilor. Dialogul între guverne, cetățeni și companii este
sprijinit de asemenea pentru a identifica și evita implicații negative din punct de vedere socio-
economic sau etic, dar și pentru a lămuri beneficiile și cerințele impuse de biotehnologii.
Deși promițătoare, inovațiile pot oferi rezultate diferite (ce pot depinde și de resurse
naționale sau regionale, continuarea cercetărilor, acceptarea unor noi modele de afaceri în special
în sistemul medical); recomandarea OCDE constă în folosirea cercetării prospective pentru a
identifica viitoarele oportunități, dar și posibilele blocaje.
Prin acest document, OCDE propune identificarea de către guverne a unor modalități prin
care să se reducă costurile foarte mari pentru achiziționarea sau partajarea cunoștințelor inovative
sau pentru descurajarea grupurilor de companii care blochează intrarea unor noi competitori pe
piață.
Este recunoscută necesitatea dezvoltării bioeconomiei pe termen lung, proces ce
presupune un efort (cercetare și politici) susținut pe durata a mai multor decenii, dar și
importanța implementării unor măsuri în următorii cinci ani (mai ales în agricultură, sănătate și
industrie) pentru a putea pune bazele unei viitoare dezvoltări care nu va veni de la sine.
Bioeconomia până în 2030 reprezintă un proiect strategic, interdisciplinar, pe termen
lung, ce abordează probleme globale ce nu pot fi rezolvate decât prin dialog și colaborare între
toate părțile interesate.
În arhivele UNCTAD găsim o lucrare datată în anul 2001 privind „Noua bioeconomie.
Biotehnologie industrială și de mediu în țările în curs de dezvoltare” (engl. The New
Bioeconomy. Industrial and Environmental Biotechnology in Developing Countries) ce are pe
antet numele acestei instituții (Juma și Konde 2001).
Lucrarea este cuprinzătoare și se referă la aspecte precum tehnologia globală, crearea
unor oportunități pe piețele internaționale (mai ales pentru țările în curs de dezvoltare), dar și la
aspecte precum guvernarea globală a biotehnologiilor. În această ultimă parte regăsim importanța
accesului la piețe, crearea unor alianțe internaționale, elaborarea unui sistem flexibil pentru
drepturile intelectuale sau gestionarea riscurilor și beneficiilor economice.
Trei ani mai târziu este publicată o altă lucrare (UNCTAD, 2004) cu titlul „Promisiunile
biotehnologiei. Construirea de capacități pentru participarea țărilor în curs de dezvoltare în
bioeconomie” (engl. The Biotechnology Promise Capacity-building for Participation of
Developing Countries in the Bioeconomy). De această dată întâlnim o abordare mult mai largă a
sectoarelor bioeconomiei (industrie, agricultură, sănătate, alimentație și nutriție, biotehnologie).
În cazul României sunt câteva referiri la biotehnologie, regimul drepturilor de proprietate
intelectuală, politici privind biosiguranța.
Activitatea UNCTAD privind economia circulară a demarat în anul 2015 printr-o
colaborare cu Fundația Ellen MacArthur privind potențialul de circularitate a resurselor în
economiile mari13. Acest lucru este reflectat în istoria UNCTAD prin acțiuni privind aspectele
comerciale ce privesc sectoarele intensive din punctul de vedere al resurselor, cum ar fi
biocombustibilii, biodiversitatea și pescuitul. UNCTAD încurajează discuțiile și activitățile ce
încercă să aducă valoare din fluxurile de deșeuri.
UNCTAD, prin inițiativa sa privind biocarburanții, care funcționează încă din anul din
2005, și-a subliniat interesul de a continua să sprijine platforma BioFuture Platform. Aceasta este
o inițiativă propusă de Brazilia și a fost activată în luna noiembrie 2016. Țările participante la
această inițiativă au fost de acord să pregătească o declarație prin care să ofere un semnal
puternic cu privire la evoluțiile accelerate din bioeconomie.
13
Este vorba despre India și China.
Pagina 94 din 274
4.3 Inițiative în domeniul bioeconomiei la nivelul unor țări din afara Uniunii
Europene
Printre țările din afara Uniunii Europene care joacă un rol important în bioeconomie se
numără Statele Unite ale Americii (SUA), Canada, Australia, Federația Rusă, China, Brazilia,
Malaezia etc.
„Planul național de bioeconomie” al SUA (engl. National Bioeconomy Blueprint) a fost
lansat în anul 2012; acesta descrie în prima parte contextul și impactul bioeconomiei în SUA, iar
în cea de a doua parte abordează obiectivele strategice asumate (Casa Albă/White House, 2012).
Conform acestui document, bioeconomia se referă la folosirea cercetării și inovării în sectorul
științelor biologice pentru a veni în sprijinul activităților economice și pentru a crea avantaje
pentru public, având ca principale domenii de acțiune sănătatea, energia, agricultura, mediul și
partajarea informațiilor între diferite sectoare. Sunt menționate rezultatele deja obținute de către
SUA în domeniul bioeconomiei, fără a prezenta situația la nivel mondial. Scopul declarat al
acestui document este acela de a sublinia obiectivele strategice care vor asigura atingerea
potențialului maxim al bioeconomiei la nivelul SUA.
Strategia canadiană „Planul canadian: dincolo de elani și munți” (engl. The Canadian
Blueprint: Beyond Moose and Mountains) nu este o strategie guvernamentală, ci este publicată
de o asociație a sectorului biotehnologic din Canada (BioteCanada, 2009) în care este prezentat
rolul bioeconomiei14 în această țară și sunt semnalate câteva acțiuni ce trebuie aplicate imediat,
dar şi obiective specifice în sectoarele prioritare.
Federația Rusă a publicat o strategie (Guvernul Federației Ruse, 2012) privind inovarea
în anul 2012 cu denumirea „Rusia inovativă 2020” (engl. Innovative Russia 2020), formularea
acesteia pornind de la Strategia OCDE care menționează că până în 2030 biotehnologiile vor fi
folosite în proporție de 35% în industria chimică, 50% în agricultură și 80% în industria
farmaceutică. Această țară beneficiază de resurse naturale unice și își prezintă intenția de a se
alătura procesului global. Premergător acestei strategii au fost dezvoltate strategii sectoriale, cu
accent deosebit pe industria farmaceutică și silvicultură. Au fost create, de asemenea, platforme
tehnologice (Medicină pentru viitor, Bioindustrie și bioresurse – BioTech2030, Bioenergie)
pentru a armoniza interesele statului și ale comunităților academice și de afaceri pentru
susținerea bioeconomiei.
14
Termenii bioeconomie şi biotehnologie au înţeles similar în cadrul acestei strategii.
Pagina 95 din 274
Conform ultimelor estimări (Börner et al., 2017), țări precum China și Brazilia, utilizează
biomasa ca sursă modernă de energie și combustibil mai mult decât multe țări industrializate,
aceste țări fiind printre cei mai mari producători din lume de electricitate din biomasă. China își
concentrează în principal strategiile privind bioeconomia pe biochimie și științele vieții, iar
Brazilia a emis încă din anul 2007 un decret prezidențial privind dezvoltarea bioeconomiei
(Staffas et al., 2013).
5.2.1 „Gândiți mai întâi la scară mică - Un «Small Business Act» pentru Europa” (SBA)
Tabelul nr. 5.3: Număr de persoane angajate în 2016 în UE-28 în sectorul economiei
non-financiare
Micro Mici Mijlocii IMM-uri Mari Total
UE-28
Mii 41.669 27.982 23.398 93.049 46.665 139.714,1
% din totalul locurilor 29,8 20,0 16,7 66,6 33,4 100,0
de muncă
România
Număr 876.403 854.172 821.025 2.551.600 1.346.599 3.898.199
% din totalul locurilor 34,3 33,5 32,2 65,5 35,5 100
de muncă
Sursa: Comisia Europeană, 2017g apud. Eurostat, National Statistical Offices, and DIW Econ;
pentru România, datele provin de la Eurostat, disponibil on-line la
http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tin00148
Valoarea adăugată
Și la capitolul valoare adăugată, IMM-urile depășesc întreprinderile mari, cu 56,8 % din
totalul valorii adăugate generate de sectorul economic non-financiar. Spre deosebire de numărul
Pagina 102 din 274
de angajați, în ceea ce privește valoarea adăugată, se constată o mult mai mare similitudine a
cifrelor, procentual valorile fiind cuprinse între 20,9% reprezentând 1.482 trilioane euro în cazul
microîntreprindelor și 17,8% reprezentând 1.260 trilioane euro în cazul întreprinderilor mici
(Tabelul nr. 5.4). În România, procentul total este de 52,8%, sub media europeană, procentele
fiind distribuite astfel: 17,9% microîntreprinderi, 16,9% întreprinderi mici și 18% întreprinderi
mijlocii.
Sectoarele care au generat cea mai mare valoare adăugată sunt, și în acest caz, construcții
(80,4% din total pentru construcții) și servicii de afaceri (75,8% din total pentru servicii de
afaceri), la polul opus fiind industria prelucrătoare (42,3%) (Figura nr. 5.3).
Cele mai importante sectoare de activitate ale IMM-urilor ca și creștere comparativ cu
anul anterior sunt comerțul cu amănuntul/ridicata, industria prelucrătoare, activitățile
profesionale și construcțiile. Aceste sectoare dețin 65,9% din valoarea adăugată pentru IMM-uri
în 2016 (Comisia Europeană, 2017g). Astfel, s-a înregistrat o creștere de 1,7% în cazul sectorului
comerțul cu amănuntul/ridicata și de numai 0,9% în cazul industriei prelucrătoare, valorile fiind
mult sub cele înregistrate în 2015 comparativ cu 2014 (Comisia Europeană, 2017g).
Per total, la nivel național, toate statele membre au înregistrat creșteri ale valorii
adăugate, cu excepția Greciei, Poloniei și Marii Britanii. România, cu 10,1%, are cea mai mare
valoare din UE-28, care are ca medie 1,4%.
Tabelul nr. 5.4: Valoarea adăugată pentru IMM-uri în UE-28 și în România în 2016
(sectorul non-financiar)
Micro Mici Mijlocii IMM-uri Mari Total
UE-28
Trilioane euro 1.482 1.260 1.288 4.030 3.065 7.095
% din total valoare 20,9 17,8 18,2 56,8 43,2 100,0
adăugată
România
Milioane euro 8.432,2 9.356,2 10.685,7 28.474,1 26.049,8 54.523,9
% din total valoare 29,6 32,9 37,5 52,2 47,8 100
adăugată
Sursa: Comisia Europeană, 2017g apud. Eurostat, National Statistical Offices, and DIW Econ;
pentru România, datele provin de la Eurostat, disponibil on-line la
http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tin00147
Prognozele pentru anii următori sunt pozitive, valoarea adăugată urmând să crească cu
2,5% în 2017 și 3,8 % în 2018.
Productivitatea muncii
În anul 2016, productivitatea medie a IMM-urilor, măsurată ca valoare adăugată pe
persoană angajată, a fost de 43.300 euro. Raportat la 2008, productivitatea muncii în anul 2016 a
evoluat diferit pe categorii de întreprinderi și sectoare de activitate. Astfel, dacă în cazul
microîntreprinderilor și a întreprinderilor mari s-au înregistrat creșteri de 2,4%, respectiv 2%, în
cazul întreprinderilor mici se poate discuta de o stagnare (-0,1%), iar în cazul celor mijlocii de o
scădere (-1,7%) (Comisia Europeană, 2017g). Pe sectoare de activitate, industria extractivă este
singurul sector în care productivitatea muncii a înregistrat o scădere abruptă (-22%), nu numai la
acest indicator, dar și la indicatorii valoare adăugată și ocupare a forței de muncă (Tabelul nr.
5.5), fapt care certifică aplicarea politicilor de mediu și orientarea statelor UE către producerea
de energie electrică din surse regenerabile. La polul opus, cea mai mare creștere a acestui
indicator a fost înregistrată de sectorul informație și comunicare, cu 22,6%, care și la ceilalți doi
indicatori prezintă unele dintre cele mai mari creșteri procentuale în comparație cu anul 2008.
De asemenea, se poate constata că în unele sectoare de activitate, precum activități de
cazare și alimentație, activități de servicii administrative și de asistență, activități imobiliare și
activități profesionale, științifice și tehnice, creșterile înregistrate la productivitatea muncii sunt
însoțite și de creșteri ale ratei de ocupare a forței de muncă. Există însă și sectoare, de exemplu
construcții, unde în pofida creșterii înregistrate de acest indicator, la ceilalți doi sunt valori
negative, sau producție, respectiv comerțul cu ridicata și cu amănuntul, reparații autovehicule și
motociclete, unde creșterea de la acest parametru este însoțită de o scădere sau o stagnare a ratei
de ocupare a forței de muncă.
În cazul sectoarelor furnizarea de energie electrică, gaze, apă caldă și aer condiționat,
respectiv alimentarea cu apă, canalizarea, gestionarea deșeurilor și activitățile de decontaminare,
sectoare supuse anumitor reglementări, productivitatea muncii a înregistrat creșteri moderate, în
schimb valoarea adăugată și ocuparea forței de muncă, unele dintre cele mai mari creșteri
(Comisia Europeană, 2017g).
Legat de cifra de afaceri pe categorii de întreprinderi, aceasta a fost la nivelul anului 2015
de peste 2,7 mld. euro (nu se poate face o statistică pe categorii de întreprinderi ca urmare
faptului că nu toate statele membre au făcut raportările). În România, IMM-urile au contribuit în
proporție de 59% la cifra totală de afaceri din sectorul economic non-financiar, cea mai mare
Finanțarea europeană pentru cercetare și inovare este asigurată prin mai multe programe
desfășurate pe perioade de mai mulți ani, pentru perioada curentă cele mai cunoscute fiind
Orizont 2020 și Fondurile structurale și de investiții europene. O prezentare o principalelor
posibilități de finanțare privind cercetarea și inovarea este realizată de Serviciul de cercetare al
Parlamentului European (Parlamentul European, 2015).
PC 7 (2007-2013), finanțat de către UE, a pus accentul şi a sprijinit bioeconomia,
considerând-o un scop strategic. Conceptul de bioeconomie bazată pe cunoaștere a fost explicit
introdus în acest program european pentru cercetare și dezvoltare tehnologică. La construcția
acestui program a contribuit foarte mult Finlanda, o ţară cu o atitudine recunoscută către
bioeconomie, care a preluat președinția Uniunii Europene în a doua parte a anului 2006. Inițial,
Finlanda susținuse şi reducerea costurilor pentru proprietate intelectuală în domeniu, mai ales
pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
Programul Orizont 2020 (cel de al 8-lea program cadru, 2014-2020) este cel mai mare
program dedicat cercetării în cadrul Uniunii Europene, sprijinind inovarea în toate domeniile și
poate fi combinat cu alte instrumente de finanțare europene. Bioeconomia rămâne un domeniu
important și în cadrul acestui program.
Tabelul nr. 6.1: Principalele instrumente de finanțare europene ce includ sprijin pentru
bioeconomie
Punctajul privind
Indicatorii Cerințe privind datele Disponibilitatea Calitatea Surse relevante
datelor datelor
GTAP (2013), conturile naționale, Matricea de contabilitate
Conturile economice ale
3 2 socială (Müller et al., 2009), Baze de date privind tabelele de
sectoarelor bioeconomiei
Cifra de afaceri și intrare OCDE (OCDE, 2013), Eurostat
contribuția bioeconomiei la Statistici naționale și internaționale (cum sunt Eurostat sau
Statistici privind producția și
PIB OCDE), Baze de date UNCOMTRADE (2013) sau baze de
comerțul diverselor produse 5 4
date specifice, cum ar fi baza de date Pellets@las pentru
ale bioeconomiei
peleți de lemn (Pellets@las, 2013)
GTAP (2013), LABOURSTA (ILO, 2013), Matricea de
Ocuparea forței de muncă Datele privind ocuparea netă
3 2 contabilitate socială (Müller et al., 2009), statistici naționale,
în bioeconomie în sectoarele bioeconomiei
statistici pe industrii, Eurostat (2013)
Producția primară în cadrul
Uniunii Europene Statistici privind producția Diferite statistici furnizate de Eurostat, baza de date FAO,
4 4
(agricultură, silvicultură, de biomasă USD PSD (USDA, 2013), baza de date AGMEMOD
deșeuri și reziduuri)
Importul de biomasă din Datele privind volumul UNCOMTRADE (2013), EFI (2013), Eurostat COMEX, sau
4 4
diferite țări și surse importurilor și valoarea pe baze de date specifice, cum ar fi baza de date Pellets@las
15
https://biobs.jrc.ec.europa.eu/
Pagina 119 din 274
În Figura nr. 7.2 este prezentată situația numărului de angajați în bioeconomie în
România comparativ cu UE28, în perioada 2008-2015. În cazul acestui indicator, situația este
favorabilă României, numărul de angajați în bioeconomie fiind de peste patru ori mai mare decât
media calculată pentru UE28, numărul de persoane angajate în bioeconomie fiind în scădere atât
în România, cât și în UE28.
Gradul de concentrare a bioeconomiei calculat ca pondere a ocupării forței de muncă în
bioeconomie (sau într-un anumit sector al bioeconomiei) într-un stat membru, împărțită la
ponderea ocupării forței de muncă din UE în bioeconomie (sau într-un anumit sector al
bioeconomiei) este de asemenea superior în cazul României comparativ cu media UE28 pentru
toată perioada, fiind de aproape patru ori mai mare (Figura nr. 7.3).
Pentru a da un impuls real bioeconomiei prin intermediul unor politici eficiente, guvernul
olandez a făcut o analiză amplă prin LEI Wageningen UR, încercând să afle în acest fel care sunt
rolurile jucate de sectoarele economiei, cum interacționează acestea.
În acest scop a fost lansat „Barometrul bioeconomiei” realizat pe baza datelor furnizate
de Statistics Netherlands, o instituție publică ce funcționează însă în mod independent, nefiind
sub autoritatea directă a unui minister olandez. Studiul folosește date statistice din anul 2013 și
face parte din sondajul macroeconomic pe anul 2016 (olandeză Macro-Economische Verkenning
2016).
În tabelul input-output sunt identificate 39 de sectoare ale bioeconomiei pentru care sunt
prezentați indicatori precum cifra de afaceri, valoarea adăugată, ocuparea forței de muncă,
consumul de energie și emisiile de gaze cu efect de seră.
Rezultatele analizei (Wageningen University & Research, 2016) arată că bioeconomia
joacă un rol important în economia Olandei, având o cifră de afaceri de 105 miliarde de euro și
însumând 9,5% din valoarea totală a economiei acestei țări. Per ansamblu, valoarea adăugată a
bioeconomiei fost de 4,9% din total, în timp ce angajații în bioeconomie însumau 4,9% din total.
În funcție de profilul economic, au fost identificați mai mulți factori cheie care
impulsionează dezvoltarea bioeconomiei în statele membre ale UE, precum și modul în care
aceasta este înțeleasă și promovată (Spatial Foresight, SWECO, 2017). În multe cazuri,
bioeconomia pleacă de la resursele disponibile, acesta fiind și cazul României, dar dezvoltarea sa
poate fi impulsionată de acumularea de noi cunoștințe generate de proiectele de cercetare-
inovare. În același raport, este subliniată și importanța unor factori externi, precum factorul
politic, care prin deciziile luate la nivel național sau regional promovează competitivitatea și
creșterea economică, sau situația geopolitică dintr-un anumit moment etc.
În pofida faptului că România nu are o strategie special dedicată bioeconomiei, este unul
dintre statele membre cu rol important în dezvoltarea acesteia la nivel european, plecând de la
premisa că are un potențial mare al sectorului primar – agricultură, silvicultură, dar și importante
resurse piscicole, iar activitățile agricole reprezintă încă cea mai proeminentă abordare a
bioeconomiei în Europa. Astfel, România trebuie să răspundă mai multor provocări, una dintre
acestea fiind integrarea ciclurilor de valori existente, dar și crearea unor cicluri de valori noi,
ceea ce va duce la obținerea de produse cu valoare adăugată mare și rezultate mai vizibile în ceea
ce privește generarea de noi locuri de muncă (și bineînțeles mai bine remunerate) și la creștere
economică.
Pe scurt, starea bioeconomiei românești (2014) se caracteriza astfel: 2.870.984 persoane
angajate, ceea ce reprezenta cel mai mare număr de angajați la nivel european, fiind urmată de
Polonia și Germania; o cifră de afaceri de 36.578 mil. euro, care o plasa pe poziția a 15-a între
SM ale UE și un coeficient de locație de 3,93 (cel mai mare din Europa, fiind urmată Grecia și
Lituania) (https://biobs.jrc.ec.europa.eu/country/romania).
Datele utilizate pentru a ilustra implicarea României în bioeconomia UE provin de la
EUROSTAT (Tabelul nr. 8.1), precum și din raportul elaborat de Ronzon et al. (2017a) și de la
Centrul Comun de Cercetare (JCR) al Comisiei Europene (CE) și acoperă perioada 2008-2016.
Pentru sectorul IMM din România au fost folosite datele disponibile pe site-ul Institutului
Național de Statistică (INS) și cele prezentate în lucrarea Întreprinderi mici și mijlocii în
economia românească, Anul 2015 (INS, 2017).
Cu excepția agriculturii, cel mai mare număr de IMM-uri revine industriei alimentare, a
băuturilor și produselor din tutun. Din numărul total de IMM-uri din acest sector, 92% (anul
2015) revine fabricării produselor alimentare, cca. 8% fabricării băuturilor și un procent de mai
puțin de 1% fabricării produselor din tutun (Figura nr. 8.1). Ca și evoluție, în perioada 2006-
2015 pentru care există date statistice, numărul total de IMM-uri a scăzut de la 10.598 la 8.826,
cele mai multe dispărând după declanșarea crizei economice. Ca distribuție pe regiuni de
dezvoltare, cumulat pe cele trei subsectoare, se remarcă regiunile Nord-Vest și Centru (1.328,
respectiv 1.158 IMM-uri), care dețin 16% și 14% din total, ponderea cea mai mică (9%, adică
757 IMM-uri) revenind regiunii Sud-Vest Oltenia (Figura nr. 8.2).
Ținând cont de faptul că la nivel de industrie chimică nu pot fi separate acele ramuri care
furnizează bioproduse, a fost analizat numărul de IMM-uri implicate în fabricarea produselor
farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice, fabricarea produselor din cauciuc și plastic.
În cazul industriei farmaceutice, se remarcă o serie de particularități – un număr relativ
constant de IMM-uri; în anului 2015 funcționau 131 de unități comparativ cu 124 în 2006, deci o
creștere per total, dar tendință descendentă dacă luăm în calcul ultimii 3 ani (Figura nr. 8.10).
Pentru fabricarea produselor din cauciuc și plastic se remarcă o creștere a numărului de
unități de producție dacă se compară anii 2006 și 2015 (de la 2.662 la 2.726), dar momentul de
La nivelul anului 2014, ultimul an pentru care datele sunt disponibile pe sectoare de
activitate, 83% din forţa de muncă ocupată în bioeconomie lucra în agricultură, acest procent
corespunzând unui număr de 2.391.600 angajaţi (conform datelor oferite de JRC, disponibile on-
line https://datam.jrc.ec.europa.eu/). Restul de 17% dintre angajaţi desfăşurau activităţi în
industria alimentară, a băuturilor şi produselor din tutun (183.099 persoane), textile (111.062
persoane) etc., pe ultimele locuri din acest punct de vedere fiind două dintre sectoarele
considerate prioritare la nivel european şi anume, bioelectricitatea şi biocombustibilii, cu 1.823,
respectiv 1.287 angajaţi (Figura nr. 8.13).
Ca și evoluție în perioada 2008-2016, distribuția forței de muncă pe sectoare de activitate
a fost inevitabil influențată de problemele cu care s-a confruntat economia globală ca urmare a
crizei economice. Pe lângă acest aspect, se remarcă și o serie de probleme particulare, precum
veniturile mici din agricultură, care au dus la migrarea unei părți a forței de muncă ocupate în
acest sector către alte sectoare de activitate din țară, dar mai ales către alte state din spațiul
european. De asemenea, adoptarea anumitor măsuri legislative (în cazul silvicuturii, de
exemplu), s-a resimțit prin scăderea numărul de angajați din industria lemnului și a produselor
Unul dintre indicatorii statistici simpli utilizați pentru a indica distribuția spațială a unei
variabile (de exemplu, un anumit fenomen, forța de muncă, o ramură industrială, un grup
demografic etc.) comparativ cu o suprafață mai vastă este coeficientul de localizare (CL). În
economie, este un indicator utilizat în mod obișnuit pentru a măsura gradul de „concentrare” a
unui sector economic dintr-o regiune în comparație cu o regiune de referință (Page & Patton,
1991).
Conform datelor oferite de JCR, CL este ponderea ocupării forței de muncă în
bioeconomia unui stat membru împărțită la ponderea ocupării în bioeconomia UE. Altfel spus,
este o modalitate de cuantificare a modului în care bioeconomia este „concentrată” într-un stat
membru comparativ cu UE. Așa cum s-a specificat anterior, România este statul cu cel mai mare
CL din UE per total bioeconomie, și anume 3,89, ceea ce înseamnă că ponderea forței de muncă
ocupată în bioeconomia românească este de aproape 4 ori mai mare decât ponderea forței de
muncă ocupată în bioeconomia UE (Ronzon et al., 2017a).
Astfel, România este statul cel mai specializat în sectorul agricultură, cu un CL de 6,3,
urmată la mare distanță de Grecia (2,96) și Polonia (2,51), este pe locul trei la biotextile (CL –
2,83) fiind precedată de Portugalia (5,11) și Bulgaria (3,69) și la producerea de bioelectricitate
(CL – 3,95) fiind precedată de Cipru (5,95) și Bulgaria (4,41) (Ronzon et al., 2017a).
La nivel regional, în anul 2015, se remarcă numeroase diferențe ale cifrei de afaceri pe
sectoare de activitate. Astfel, Regiunea Nord-Vest și Regiunea Vest prezintă cea mai omogenă
distribuție, în timp ce în celelalte regiuni, predomină în mod clar, și valoric și procentual, unul
dintre sectoare (Figura nr. 8.21).
Sectorul care are cea mai mare cifră de afaceri în toate regiunile de dezvoltare este cel al
fabricării produselor alimentare (între 4.623.000 lei București-Ilfov și 1.370.000 lei Sud-Vest
Oltenia). București-Ilfov este pe primul loc și la fabricarea băuturilor (2.599.000 lei), la distanță
În cazul textilelor, pe primul loc se află Regiunea Vest (748.000 lei), ultima poziție
revenind Regiunii Sud-Est (numai 58.000 lei). Pentru confecționarea articolelor de
îmbrăcăminte, prima poziție este ocupată de Regiunea Centru (931.000 lei), iar ultima de Sud-
Vest Oltenia (456.000 lei). În cazul pielăriei și produselor din piele, cifra de afaceri cea mai mare
este în Regiunea Vest (858.000), mult peste ultima clasată, Regiunea Sud-Est (59.000 lei).
Pentru prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn şi plută, fabricarea articolelor
din paie şi din alte materiale vegetale împletite pe primele două locuri sunt Regiunea Centru
(1.866.000 lei) și Regiunea Nord-Est (1.704.000 lei), iar pe ultimul loc Regiunea București-Ilfov
(198.000 lei). Diferențe notabile se remarcă și la fabricarea mobilei, pe prima poziție fiind
Regiunea Nord-Vest (1.208.000 lei), iar pe ultima Sud-Vest Oltenia (218.000 lei).
În cazul industriei hârtiei și a produselor din hârtie, cea mai mare cifră de afaceri, de
706.000 lei este înregistrată în Regiunea Centru, la polul opus situându-se Regiunea Sud-Est, cu
numai 62.000 lei.
Per total, se remarcă diferențe teritoriale mari, Regiunea Centru situându-se pe primul
loc, urmată de București-Ilfov, în timp ce Regiunea Sud-Vest Oltenia este pe ultimul loc, la mare
distanță de penultima clasată (Figura nr. 8.22). Astfel, se poate concluziona că reprezentarea și
activitatea IMM-urilor din sectoarele industriale ale bioeconomiei trebuie clar îmbunătățită cu
precădere în această regiune. Cauzele acestor diferențe pot fi multiple – agricultura ca principală
ramură economică, mai ales în județele din partea sudică a regiunii, alte ramuri industriale încă
puternic dezvoltate (minerit, producerea de energie electrică pe bază de combustibili fosili, mai
ales în Județul Gorj), lipsa spiritului antreprenorial etc.
9.1.1 Realizarea unor studii ample pentru a sprijini dezvoltarea şi finanţarea unor
proiecte în bioeconomie cu impact recunoscut asupra schimbărilor viitoare
Un exemplu de bune practici este Guvernul Germaniei care a solicitat un studiu amplu
unei instituţii independente pentru a identifica direcţii viitoare de dezvoltare a inovării şi a
politicilor sale privind bioeconomia.
În urma studiului Delphi coordonat de către Consiliul german pentru bioeconomie
(German Bioeconomy Council, 2015c) realizat cu scopul de a putea recomanda guvernului
german cele mai importante domenii pentru inovaţii şi politici viitoare, în cadrul căruia au fost
consultaţi 2.274 experţi în domenii legate de bioeconomie, au fost propuse şapte proiecte
reprezentative ce sunt considerate realiste şi cu un mare impact pentru următorii 25 de ani:
KaiCell Fibers Ltd (Finlanda) este o companie finlandeză din regiunea Kainuu
specializată în obținerea de bioproduse – celuloză, materiale inovatoare, cu precădere fibre
utilizabile în industria textilă, fabricate pe baza rafinării lemnului (www.kaicellfibers.net). Este
compania care ilustrează pe deplin modul în care se poate valorifica resursa locală de biomasă, în
acest caz lemnul, pentru a obține produse cu valoare adăugată mare, generând numeroase
beneficii sociale (locuri de muncă), fără a produce dezechilibre majore mediului înconjurător.
KaiCell Fibers Ltd poate fi de asemenea considerată o verigă, a doua, a unui lanț de producție
industrială sustenabilă (prima verigă – furnizorii de masă lemnoasă, a doua KaiCell Fibers Ltd
care produce materie primă pentru o a treia verigă reprezentată de industriile hârtiei, cartonului și
textilelor).
De asemenea, trebuie subliniată viziunea integrată și adaptarea de care dă dovadă în
condițiile unei piețe în schimbare. Viziune integrată deoarece are în plan două proiecte majore:
primul construirea unei noi biorafinării, o investiție estimată la 900 mil. euro care urmează să devină
funcțională în 2021, iar al doilea este în fapt susținerea unui proiect intitulat BiofutureFactory™, un
sat tehnologic, menit să sprijine alți parteneri în dezvoltarea de bioproduse pe baza fluxurilor și
produselor secundare generate de rafinărie – coaja copacilor de exemplu poate fi folosită pentru
producerea de terebentină și ulei de tal, precum și în obținerea de bioenergie. Adaptare deoarece în
condițiile în care din ce în ce mai multe informații sunt stocate în mediul virtual, a scăzut cererea de
hârtie de scris și implicit de celuloză, dar producția a fost orientată spre obținerea de fibre textile.
Resursele utilizate.
Biomasă utilizată provine din surse locale, Finlanda având mari resurse forestiere.
Conform estimărilor statistice rata de creșterea anuală a pădurilor din Kainuu este de 6,9
milioane m3, în timp ce recoltarea anuală reală a fost de 3,2 milioane m 3. Oricum, biorafinăria
funcționează în special cu lemnul recoltat pentru menținerea stării de sănătate a pădurilor (răriri)
și a produselor secundare (gen rumeguș) rezultate în urma procesării primare a lemnului.
Produsele.
Produsul de bază este celuloza obținută din lemn de esență moale (rășinoase) și materia
primă ecologică Arbron ™ pentru producătorii de fibre textile. După finalizarea noii biorafinării,
KaiCell Fibers vizează producerea a circa 100.000 tone de fibre Arbron™ pe an, având mare
deschidere pe cea mai mare piață a industriei textile din lume – China. În fapt, mulți producători
de fibre naturale se bazează pe o serie de aspecte comune pentru promovarea acestor
biomateriale inovatoare – conștientizarea problemelor de mediu de către un număr din ce în ce
Novamont (Italia) este de asemenea o companie de mari dimensiuni care are ca scop
construirea unui parteneriat viabil între industria chimică, agricultură și mediu (prin
utilizarea în ciclurile de producție a diferite categorii de deșeuri). Astfel, aceasta se ghidează
după principiile economiei circulare și ale bioeconomiei. Modelul bioeconomic promovat de
Novamont este biorafinarea integrată în zona locală pentru obținerea de bioplastice și alte
produse biochimice din surse regenerabile, cu o abordare în cascadă în utilizarea biomasei
(www.novamont.it).
Resursele utilizate.
Compania se bazează în principal pe colaborarea strânsă cu fermierii pentru crearea unui
lanț valoric agroindustrial puternic, folosind resursele de biomasă disponibile în zonele în care
sunt amplasate unitățile de producție (amidon, celuloză, uleiuri vegetale etc.). De asemenea, au
dezvoltat un sistem bine organizat de reciclare a deșeurilor umede, care a permis eliminarea
corespunzătoare a produselor compozite din plastic biologic compostabil contaminate cu deșeuri
alimentare, reutilizarea deșeurilor alimentare și a celor agricole.
Produsele.
Ca și în cazul Abengoa Bioenergía, face investiții masive în cercetare pentru a
îmbunătății procesele tehnologice, dar și pentru a dezvolta noi produse. În prezent compania
are trei mari categorii de produse. Prima categorie, MATER-BI, este reprezentată de
materiale bioplastice biodegradabile și compostabile, conforme cu Standardul European UNI
EN 13432. Acesta poate fi procesat prin tehnologiile cele mai comune de conversie: suflare,
turnare, extrudare / termoformare și mașini de turnare prin injecție pentru materiale plastice
tradiționale. A doua categorie, MATROL-BI, este o linie de produse biodegradabile (lichide
hidraulice, lubrifianți, lichide de transmisie și fluide dielectrice), care poate fi folosită pentru
toate echipamentele utilizate în zone sensibile din punct de vedere ecologic (unde se dorește
evitarea contaminării – agricultură, exploatări silvice, medii rezidențiale etc.). CELUS-BI
este a treia și cea mai nouă linie produse, inovatoare, cu utilizare sectorul cosmeticelor, care
include esteri utilizați pentru aplicații specifice în domeniul sănătății și îngrijirii corporale și
Agrioil Energy S.A. (Grecia) este o companie creată în anul 2009 în regiunea industrială
Larisa din Tesalia, a cărei misiune este de „a dezvolta un lanț de producție integrat și eficient”
(www.agroil-energy.gr).
Resursele utilizate.
Compania rafinează deșeurile de ulei de gătit (ulei de măsline, floarea soarelui, porumb,
semințe de bumbac) și grăsimi animale. Începând cu anul 2011, plecând de la premisa că atât
cetățenii obișnuiți, cât și investitorii devin din ce în ce mai conștienți de impactul activităților lor
asupra mediului, și-a creat propria rețea de colectare a materiei prime în regiunea Tesalia,
lucrând în special cu restaurantele, inclusiv cu cele de tip fast food, din zonă. Are propriile
vehicule, propriile containere de depozitare, iar preluarea materiei prime se face conform unui
program stabilit de comun acord, în funcție de cantitățile estimate a fi colectate (de la săptămânal
la lunar). De asemenea, compania a mizat pe prevederile Directivei 2009/30/CE (Comisia
Europeană, 2009b) conform căreia, reziduurile de ulei de gătit reprezintă cea mai adecvată
materie primă pentru producerea de biodiesel.
Produse. Compania produce uleiuri rafinate de uz industrial, adică furnizează materie
primă de calitate, cu zero impurități, aciditate redusă și un conținut de apă de 500-850 ppm
(conform fișei tehnice a produsului, disponibilă pe site-ul companiei) producătorilor de
biocombustibili (biodiesel). Principalul client este Staff Colour Energy S.A., din aceeași regiune,
fondată în 2005, care are aproximativ 4 angajați cu normă întreagă și generează venituri anuale
estimate la 6 mil. dolari din producerea de biodiesel și glicerină și din vopsirea și albirea
țesăturilor, dar și alte companii din spațiul balcanic (https://gr.kompass.com/c/staff-colour-
energy-s-a/gr0265433/). Pe lângă uleiuri rafinate Agrioil Energy S.A. produce și pastă de săpun,
ca produs secundar rezultat în urma procesării uleiurilor reziduale. De asemenea, rafinăria este
proiectată și pentru procesarea rapiței și a plantelor de soia, și lucrează deja cu alte companii
locale care folosesc compania pentru acest serviciu.
Natural Grass (Franța) este o companie care s-a specializat în dezvoltarea și vânzarea de
suprafețe naturale inovatoare. S-a concentrat pe cercetare-dezvoltare în privința gazonului
Green Sugar (Germania) este o companie germană de inginerie care se ocupă cu conversia
biomasei lignocelulozice în zahăr foarte pur, utilizat apoi în obținerea altor produse biochimice
valoroase. Ca urmare a faptului că produsele propuse sunt obținute din resurse regenerabile și
încadrate la categoria bioproduse (este specializată în domeniul separării biomasei lignocelulozice și
a proceselor de zaharificare), compania consideră că acestea constituie un element esențial pentru
bioeconomia mondială. Ca platformă tehnologică care produce zahăr, Green Sugar oferă soluții
alternative, tehnologia utilizată de aceștia putând fi extinsă și aplicată în cazul altor bioproduse
obținute prin fermentare, precum „biopolimerii, biocarburanții, produsele farmaceutice și substanțele
chimice de specialitate - pe bază de reziduuri de biomasă necombustibile din surse regenerabile”
(www.green-sugar.eu). Este o companie tânără, înființată în anul 2007, care a profitat de implicarea
într-un proiect finanțat de UE în cadrul PC7, care i-a asigurat o mai bună vizibilitate și credibilitate
internațională, atât în plan științific, cât și industrial. Astfel, compania și-a dezvoltat o nouă
tehnologie de producție.
Resursele utilizate.
Principala resursă utilizată de companie este reprezentată de biomasa lignocelulozică,
non-comestibilă, care rezultă ca reziduu din sectorul agricol și forestier. În prezent există resurse
însemnate de biomasă lignocelulozică, care nu poate fi utilizată în sectorul alimentar, fiind în
principal utilizată pentru producerea de energie. Green Sugar folosește în special paie de grâu /
orez, coji, resturi de tulpini, iarbă, lemnul și reziduurile din industria celulozei și hârtiei etc.,
materie primă care conține o concentrație mare de polizaharide.
Produse
Compania obține așa-numitul zahăr verde, care prezintă multiple avantaje: randament,
concentrație și puritate foarte mare, concentrații foarte scăzute de produse de degradare, este
posibilă separarea hidrolizatului de zahăr C6 și C5, eficiența procesului este mai mare
comparativ cu hidrolizele pe bază de enzime. Zahărul verde este furnizat companiilor care
produc bioplastice, biocombustibili sau alte produse biochimice. În plus, lignina din biomasă este
utilizată ca sursă de energie pentru a furniza căldură și abur pentru procesul de biorafinare.
Procesul tehnologic este redat în Figura nr. 9.1.
Maapörssi este o firmă din Finlanda înființată în anul 2006 cu un număr redus de angajați
(categoria 1-10 angajați), care oferă servicii de suport și administrative pentru companii (în
special din domeniul construcțiilor)16.
Maapörssi oferă un serviciu prin care este permisă reciclarea și utilizarea în alte proiecte
a materiale excedentare rezultate din construcții și a materialele rezultate din demolări care sunt
conforme cu decretul guvernului privind recuperarea anumitor deșeuri.
Pagina de internet Maapörssi.fi este un magazin public de vouchere, utilizatorii acestuia
putându-le achiziționa cu scopul de a primi materialelor pe bază de pământ în anumite puncte de
recepție menționate pe site. De fapt utilizatorii pot primi, dar și oferi surplusul de pământ și în
plus pot crea documente și rapoarte de transport digitale folosind o aplicație de livrare oferită de
Maapörssi.
Veniturile Maapörssi sunt constituite din plățile realizate de către utilizatori atunci când
se înregistrează pe pagina de internet pentru a crea un profil personal și din comisioanele stabilite
pentru vouchere.
Companiile de construcții pot astfel economisi sume importante din totalul cheltuielilor
pentru excavare și pentru transport prin reciclarea surplusului de pământ și transferul acestuia pe
alte șantiere de construcții din apropiere. În unele cazuri, astfel de acțiuni pot aduce chiar
venituri suplimentare constructorilor.
16
https://www.sitra.fi/en/cases/recycling-service-surplus-excavation-material/
Pagina 154 din 274
Unul dintre scopurile acestor proiecte a fost tocmai creșterea finanțării pentru CDI, dar,
IMM-urile implicate în aceste proiecte au avut și alte beneficii – dezvoltarea unor rețele,
competențe noi pentru personalul angajat, acces mai facil pe anumite piețe etc.
Sintetizând, CE (2014f) subliniază rezultatele acestor proiecte astfel:
75% din finanțarea UE a fost alocată temelor care au vizat IMM-urile.
IMM-urile au primit 25% din contribuția UE acordată partenerilor de proiect (peste
obiectivul UE de 15%).
cca. 38% dintre participanți au fost IMM-uri, adică cel mai bine reprezentat tip de
organizație (fiecare IMM-uri a fost numărat o singură dată, indiferent de numărul de
proiecte în care s-a implicat) (Figura nr. 9.2).
în medie, 90% din proiectele finanțate de UE au implicat cel puțin un IMM.
Au fost vizate mai multe domenii de cercetare în cadrul acestor proiecte (Comisia
Europeană, 2014f).
Surse noi de biomasă și noi bioproduse (utilizare în diferite ramuri bioindustriale sau ca
produse finale vândute direct) – 28 proiecte finanțate, 397 parteneri. Au fost abordate
subiecte precum prospectarea unor noi compuși produși de plante, de genul proteinele sau
alte molecule, care să aibă utilitate în industria chimică – cosmetică, produse
farmaceutice sau în alte ramuri industriale; dezvoltarea de noi soiuri de plante cu
potențial mare de a genera uleiuri etc.
Biotehnologia industrială (produse biologice noi cu valoare adăugată ridicată și
bioprocese) – 27 proiecte finanțate, 305 parteneri. Au fost făcute studii privind noi
Principala provocare și, în același timp, prioritate strategică pentru IMM-uri este piața de
desfacere – consolidarea piețelor existente concomitent cu găsirea de noi piețe și canale de
distribuție. Astfel, proiectele finanțate au urmărit și creșterea vizibilității internaționale a IMM-
urilor europene prin participarea la târguri de profil. Conform datelor din raportul CE (2017h),
161 de IMM-uri au participat la 14 astfel de evenimente, 30% dintre companiile implicate fiind
pentru prima dată prezente. De asemenea, a fost organizat Summit-ul Inovatorilor în octombrie
2016, la Bruxelles, unde au participat peste 600 de IMM-uri. În anul 2017, prin Programul de
participare la târgurile de comerț din străinătate, 225 de IMM-uri au fost finanțate pentru a
participa la 15 târguri în afara granițelor europene.
Beneficiile participării au fost raportate de mai multe companii și au fost extrem de
diversificate – tranzacții de cca. 1,2 mil. euro (pentru aproximativ 1/3 dintre participanți), 7
IMM-uri au încheiat contracte de afaceri cu întreprinderi mari (valoare 540.000 euro), 34%
dintre IMM-urile participante au avut întâlniri cu 136 de investitori per total, 3 IMM-uri au
obținut o investiție în valoare totală de 1 mil. euro, 6 IMM-uri au câștigat contracte de servicii
(achiziții publice) în valoare totală de 435.000 euro (Comisia Europeană, 2017h).
Dintre cele aproape 2.500 IMM-uri care au primit finanțare în primii ani de la
implementarea acestui instrument, 47% sunt doar din trei state – Spania, Italia și Marea Britanie.
La acestea se adaugă și Franța și Germania, cu peste 100 de IMM-uri implicate. Din păcate, la
Pagina 157 din 274
nivelul României, numărul de IMM-uri finanțate este extrem de redus, 5 în calitate de
coordonator și 1 ca partener. Este vorba de Vitality Media SRL (București), scopul proiectului
fiind de a deschide noi fluxuri de venituri pentru radiodifuzori, rețele de televiziune, cluburi
sportive și pentru a crește angajamentul în timp real cu publicul și fanii lor; Bit Technologies RO
(Vâlcea), care își propune să scoată pe piață roboți inovatori și accesibili, cu precizie mecanică
ridicată utilizați în asamblarea componentelor electronice; Geotech Systems SRL (Gorj), care
prin proiectul „Realitatea augmentată a navigației interioare” intenționează să introducă soluții
mobile eficiente din punct de vedere al costurilor, capabile să îmbunătățească modul în care
oamenii navighează în interiorul clădirilor; Software & Design Innovations SRL (Cluj), un
proiect care vizează introducerea tehnologiei moderne de licitație și de comunicare pentru
transportul rutier de marfă, adică o platformă de licitație în timp real; Indeco Soft SRL
(Maramureș) a propus un proiect încadrat la Implicarea IMM-urilor în cercetarea și dezvoltarea
spațială – încurajarea comunității de „gameri” în procesarea imaginilor spațiale și validarea
manuală a datelor pentru aplicații în silvicultură, utilizarea terenurilor, agricultura de precizie.
Toate aceste proiecte au primit finanțare de 50.000 euro din partea UE. Cel mai amplu și bine
finanțat proiect este cel la care Amorph Systems SRL (Timiș) a fost partener, coordonatorul fiind
Amorph Systems GMBH (Germania), 1.463.000 euro, intitulat Sistem avansat de prognoză
pentru managementul fluxului de pasageri proactiv (EIC SME Instrument data hub,
https://sme.easme-web.eu/).
Pe sectoare ale bioeconomiei sau tangente bioeconomiei, situația proiectelor finanțate atât
în faza 1 cât și în faza 2, este următoarea:
Agricultură și silvicultură: 128 IMM-uri (cele mai multe în Spania, 39, și în Italia, 34);
Biotehnologie: 46 (cele mai multe în Belgia, 8);
Creșterea albastră (pescuit și piscicultură): 52 (cele mai multe în Spania, 10);
Ecoinovare și materii prime: 256 (cele mai multe în Italia, 67 și Spania, 58);
Industria alimentară: 117 (cele mai multe în Spania, 39 și Italia, 23)
Nanotehnologie: 255 (cele mai multe în Italia, 76 și Spania, 50)
Energie: 387 (cele mai multe în Spania, 95 și Italia, 83) (https://sme.easme-web.eu/#).
Cele mai multe IMM-uri finanțate sunt, în funcție de categoria de mărime,
microîntreprinderile (59% în anul 2016), urmate de întreprinderile mici și mijlocii (Figura nr.
9.4). În cele trei state unde au fost finanțate cele mai multe IMM-uri s-a înregistrat următoarea
situație: Spania – 58% microîntreprinderi, 31% întreprinderi mici și 10% întreprinderi mijlocii,
în Italia – 44% microîntreprinderi, 38% întreprinderi mici și 17% întreprinderi mijlocii, iar în
SC Radic Star SRL este o societate cu capital integral românesc, înfiinţată în anul 1993,
din jud. Argeș, localitatea Stefănești, specializată în fabricarea produselor pe bază de carne
(www.radic.ro). Această societate reprezintă un excelent exemplu de bune practice pentru alte
companii românești de profil, nu numai ca urmare a succesului înregistrat pe piața românească,
ci mai ales datorită principiilor aplicate și viziunii integrate de care a dat dovadă punând la punct
întregul lanț de producție necesar acestei industrii, de la materia primă vegetală la procesarea
finală a cărnii. Este o afacere de familie, iar întregul lanț de producție este acoperit de grupul
Radic din care mai fac parte firmele SuinProd Radic SRL (activități în ferme mixte – culturi
vegetale și creșterea animalelor) și Meat RDS Invest Com (abator, producție și conservare de
carne) (www.eximbank.ro/radic-star-srl-lectie-de-business-100-romaneasca/). În acest fel sunt
evitate sincopele în aprovizionarea cu materie primă, dar este garantată și calitatea cărnii
introdusă în procesul de prelucrare.
Pe parcursul celor peste 20 de ani de funcționare societatea a aplicat pentru finanțare din
fonduri europene în cadrul mai multor programe, precum SAPARD 2003-2004, SAPARD 2006-
2008, BERD 2010. Fondurile accesate au fost folosite pentru a extinde afacerea și a dota fabrica
și abatorul cu echipamente de ultimă generație, respectându-se astfel Sistemul de Management
Integrat conform standardelor SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 14001:2005 și SR EN ISO
22000:2005. De asemenea, pentru a pune în aplicare viziunea legată de lanțul de producție,
societatea a achiziționat peste 140 ha de teren, tot în județul Argeș, pentru culturile vegetale.
S-a urmărit pe de o parte diversificarea produselor, iar pe de alta, crearea unei rețele
proprii de distribuție, care să elimine orice cost suplimentar indus de intermediere. Rezultatele
sunt unele notabile: capacitate de procesare a 30 t carne zilnic, peste 100 de sortimente de
produse comercializate la circa 3 mil. de clienți și rețea proprie de distribuție în 7 județe din
sudul țării (Argeș, Dâmbovița, Prahova, Vâlcea, Teleorman, Olt, Dolj) și în București. De
asemenea, produsele Radic Star sunt comercializate și în câteva lanțuri mari de supermarket-uri,
precum Kaufland, Auchan și Profi.
CANAH International SRL este o companie care produce diferite produse alimentare de
cânepă, din Salonta, jud. Bihor. Unitatea de producție a fost înființată în anul 2005, dar fabrica a
început să funcționeze în anul 2007. Conform datelor prezentate pe site-ul Lista firmelor din
România (https://membri.listafirme.ro), numărul de angajați a crescut gradual, la nivelul anului
2016, acesta fiind de 35. Cifra de afaceri este de 23.944.640 lei, iar profitul net de 2.703.027 lei.
Unitatea procesează exclusiv semințe de cânepă, atât convenționale, cât și organice, pe
care le testează conform unor criterii stricte înainte de achiziționare – culoare, gust, aciditate,
conținut de apă, miros și proprietăți nutritive.
Este specializată în semințe decojite, ulei presat la rece, praf proteic, capsule de ulei
vegetal, făina, fibre de semințe, baruri de semințe de cânepă și o loțiune de corp pe baza de ulei
de cânepă (www.eiha.org). Produsele sunt comercializate sub marca Canah, etichetă privată sau
vrac. De asemenea, compania oferă și servicii de procesare pentru clienții care își livrează
propriile semințe de cânepă.
Compania are certificare ISO 22000:2005 dată de TÜV Rheinland, iar din 2014
produsele firmei au și certificare Kosher oferită de The OK Kosher Brand. Produsele ecologice
sunt certificate Organic conform legislației UE de către EcoInspect (www.canah.com).
SC Casa Ethos SRL este o societate care își desfășoară activitatea în Craiova și în
apropierea orașului, la Ungureni, jud. Dolj, înființată ca atare în anul 2004 (www.casaethos.ro).
Activitatea sa este strâns legată de cea a Fundaţiei Creştine Ethos, veniturile generate de
Pagina 161 din 274
activitatea comercială sponsorizând parțial fundația pentru a continua diferitele proiecte sociale
în care este implicată. Făcând abstracție de aspectele religioase, Casa Ethos este un exemplu de
bune practici, similar cu cel oferit de Radic Star, la scară mult mai mică, dar cu o activitate
bazată pe aceleași principii, societatea acoperind întregul lanț de producție.
Chiar dacă firma are patru departamente – agricultură, brutărie, construcții și tâmplărie,
aceasta s-a impus pe piață în orașul Craiova ca urmare a activității din primele două
departamente. Astfel, societatea a achiziționat teren în localitatea Ungureni punând bazele unei
ferme agricole. A fost amenajată o livadă de meri unde sunt cultivate 5 soiuri diferite, o livadă de
peri și sere pentru a cultiva legumele de bază. Producțiile obținute sunt comercializate direct în
magazinul societății din orașul Craiova, iar o parte a producției de mere este utilizată pentru
procesare și obținere de suc de mere, 100% natural, fără zahăr adăugat, comercializat în incinta
aceluiași magazin. Pentru a completa gama de legume și fructe proaspete oferită în magazin,
societatea și-a creat și o rețea de achiziție, lucrând doar cu micii producători din apropiere pentru
a avea garantată prospețimea produselor livrate. Trebuie menționat și faptul că nu sunt agreate
substanțele chimice, producția proprie fiind ecologică.
Brutăria Casa Ethos funcționează tot în orașul Craiova și produce pâine albă,
intermediară sau pâine de secară, fără amelioratori sau emulgatori, fapt care atrage un număr în
creștere de clienți. Pe lângă produsele de panificație, tot aici se obțin și o serie de produse de
patiserie, desfacerea fiind asigurată în incinta aceluiași magazin.
Chiar dacă cifra de afaceri nu este foarte mare, societatea s-a remarcat pe piața locală prin
calitatea produselor oferite consumatorilor, iar în prezent aceasta își extinde cercul de clienți
fideli. De asemenea, trebuie menționat și faptul că prin lărgirea ariei de activități, au fost create
noi locuri de muncă, contribuind, chiar dacă într-o mică măsură, la reducerea ratei șomajului din
zona rurală limitrofă orașului Craiova. Societatea are în prezent 47 de angajați.
ECO WOOD SRL a fost înființată în anul 2006, județul Bihor, și activează ca producător
de peleți și brichete din biomasă lemnoasă. Compania comercializează și lemn de foc și
cherestea. Astfel, materia primă este reprezentată de rumeguș și alte resturi lemnoase provenite
din prelucrarea primară a lemnului, atât de la propria companie, cât și de la alți producători de
produse din lemn. Peleții sunt fabricați din lemn de molid, fag sau amestec fag și stejar, iar
brichetele pe bază de rumeguș comprimat la mare presiune, din lemn de fag, stejar, molid
(www.ecowood.ro/).
Din 2006 până în prezent, compania a crescut constant ca număr de angajați, în prezent
având 24. Cifra de afaceri s-a stabilizat în ultimii trei ani, variind în jurul sumei de 26.000.000
lei, după ce anterior atinsese chiar și 35.000.000 lei, iar profitul net al companie s-a situat la
1.855.466 lei la finalul anului 2016 (https://membri.listafirme.ro/eco-wood-srl-19222725/).
Compania exportă mare parte din produse în state precum Germania, Belgia, Italia și
Austria. Conform datelor de pe site-ul companiei, aceasta este printre cei mai mari exportatori de
combustibil solid din România și Ungaria, cu o capacitate de livrare de peste 140.000 t brichete
din lemn și 65.000 t peleți.
Marelbo Prod Com SRL reprezintă în prezent unul dintre cei mai mari producători de
încălțăminte din piele naturală din România. Compania funcționează la Vicovu de Sus, județul
Suceava, fiind înființată în anul 1994 de un antreprenor român, care a știut să capitalizeze
cerințele unei piețe în dezvoltare la momentul respectiv. Astfel, de la un atelier simplu înființat în
1984, unde producea pantofi unicat, a ajuns la un grup de firme cu peste 600 de angajați și o cifră
de afaceri de peste 10 mil. euro (http://adevarul.ro/), care are capacitatea de a produce peste
2.000 de perechi de încălțăminte pe zi. Firma Marelbo Prod Com SRL, cea care se ocupă de
producerea încălțămintei, are în prezent 195 de angajați, o cifră de afaceri de peste 12 mil. euro și
un profit net de peste 3 mil. euro (https://membri.listafirme.ro/marelbo-prod-com-srl-6728594/).
Ceea ce a determinat succesul companiei este în fapt un cumul de factori. În primul rând
industria pielăriei are permanent piață de desfacere. Impunerea pe această piață este determinată
de echilibrul dintre calitatea și prețul produsului oferit. Astfel, firma produce încălțăminte de
calitate, conform aprecierilor clienților, la prețuri de producător. Un alt aspect important este
marketing-ul și punerea în aplicare a viziunii de ansamblu cu privire la dezvoltarea companiei.
Pagina 164 din 274
Fondatorul companiei a înțeles că eliminarea intermediarilor reprezintă un prim pas, deoarece
costul produsului care ajungea la cumpărător avea în unele cazuri adaos și de 200%, și a început
comercializarea produselor fabricate în propriile magazine. În prezent, firma are peste 50 de
puncte de desfacere la nivelul întregii țări (www.marelbo.com/ro/), în 28 de județe plus
municipiul București și continuă extinderea rețelei de magazine proprii. În al doilea rând, s-a
înțeles potențialul pieței on-line și compania și-a înființat, fără cheltuieli majore (circa 35.000
euro conform lui Ionu Bobu, fiul patronului și directorul de marketing al companiei – www.wall-
street.ro/articol/eCommerce/), un magazin on-line începând cu anul 2014. De asemenea, și în
acest caz, este subliniată importanța participării la târgurile internaționale de profil, ceea ce a
asigurat companiei contracte în mai multe state europene – Austria, Germania, Maria Britanie,
Ucraina etc., peste 15% din producția firmei fiind destinată exportului.
Așadar, evoluția companiei Marelbo demonstrează faptul că se poate avea succes pornind
de la o afacere mică, dacă sunt înțelese foarte bine nevoile consumatorilor și producția este
constant adaptată acestor nevoi, iar creșterea companiei se face gradual, accesând permanent noi
piețe de desfacere.
BioROne, este primul biocluster din România17, fiind fondat în anul 2012, deținând
eticheta de bronz a Inițiativei Europene de Excelență în Clustere (engl. Bronze Label of the
European Cluster Excellence Initiative).
Industria în care acționează este biofarmacie și are în total 17 membri, având în
componență șapte IMM-uri, o companie mare, șapte organizații de cercetare sau universități și
alți doi actori pentru ecosistem18 (detalii privind unitățile principale care fac parte din cluster sunt
prezentate în Tabelul nr. 10.1).
Scopul BioROne este construirea unei rețele și a unei platforme prin care să fie stimulată
maximizarea potențialului de inovare al zonei Nord-Est din România, iar principalele țări care
sunt vizate de activitatea internațională a clusterului sunt China, Japonia și SUA, în timp ce
activitatea transnațională vizează Belgia, Germania, Ungaria, Italia și Spania.
17
Dar și din Sud-Estul Europei.
18
Informații culese: https://www.clustercollaboration.eu/cluster-organisations/biorone,
https://ec.europa.eu/growth/tools-databases/regional-innovation-monitor/organisation/biorone-
biotechnology-cluster și http://www.biotechnologie.ro.
Pagina 165 din 274
Referitor la domeniile de cercetare, BioROne are în vedere proiecte în domeniile:
bioinformatică, producția de medicamente, farmacogenomică, terapia genetică, testarea genetică,
nanotehnologiile, bioindustriile, serviciile de sănătate și diagnosticul uman, biofarmaceuticele și
producătorii de echipamente, dar nu este cunoscută o strategie bine formulată pentru îndeplinirea
obiectivelor sale.
Tabelul nr. 10.1: Unitățile principale care fac parte din clusterul BioROne
19
http://www.trec-cluster.ro/ro/content/membrii-clusterului
20
http://www.trec-network.eu/_/tag/Romania.html
Pagina 167 din 274
Tabelul nr. 10.2: Primele cinci IMM-uri din România ce activează în domeniul
biotehnologiei
Tabelul nr. 10.3: Primele cinci IMM-uri din România ce activează în domeniul
biotehnologiei (lei)
Eurofins
Evic Arensia Pharma
Icon Clinical CIDP
Product Exploratory Serv
Research Biotechnolog
Testing Medicine Internationa
SRL (2008) y SRL (2010)
Romania SRL (2007) l SRL (1998)
SRL (2004)
Număr
Indicatori Număr unități persoane Lei
angajate
Număr de unități 95
Total Număr mediu de salariați 833
Cifra de afaceri 117.745.897
Număr de unități 81
0-9
Număr mediu de salariați 159
persoane
Cifra de afaceri 31.832.908
Număr de unități 11
10-49
Număr mediu de salariați 252
persoane
Cifra de afaceri 51.817.214
Număr de unități 3
50-249
Număr mediu de salariați 422
persoane
Cifra de afaceri 34.095.775
Sursa: Prelucrare folosind informații furnizate de Institutul Național de Statistică (tempo online,
www.insse.ro)
21
Sunt disponibile date pentru anii 2015 și 2016.
Pagina 169 din 274
10.10 Introducerea bioeconomiei printre domeniile de studiu din
învățământul superior
Turismul este un sector extrem de important al economiei europene și, implicit, acesta
trebuie să devină un atu al economiei românești. Deși activitățile turistice, incluse în sectorul
terțiar al economiei, nu sunt considerate ca parte a bioeconomiei, anumite tipuri de turism, prin
specificul lor, au legătură implicită cu aceasta.
Astfel, chiar și în acest caz, există o mare varietate de termeni care definesc produsele
turistice – turism durabil și versiunea sa neacademică turism verde, turism rural, ecoturism,
geoturism, agroturism etc., cu multe obiective comune, care se adresează în general acelorași
categorii de clienți, dar totuși distincte.
În România, turismul durabil este asociat turismului rural, care, la rândul său include
ecoturismul şi agroturismul (Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026).
În propunerea de proiect legislativ intitulat Legea Turismului (2015), turismul rural este inclus la
capitolul 2, art. 3, litera g (după caracteristicile prestaţiei turistice principale preferate de turist în
cadrul sejurului) și este definit ca „toate activităţile ocazionate de petrecerea unei perioade de
timp determinate în mediul rural, mijlocul de cazare fiind fie gospodăria ţărănească, fie
structurile de primire turistică generale cum sunt hanurile, hotelurile, popasuri”, la fel ca și
agroturismul, care este considerat formă de sine stătătoare, nu parte a turismului rural și este
definit ca „șederea în gospodăria ţărănească – pensiune, fermă – consumarea de produse agricole
din gospodăria respectivă și participarea, într-o măsură mai mare sau mai mică, la activităţile
agricole specifice”
(www.minind.ro/PROPUNERI_LEGISLATIVE/2015/Legea_Turismului.pdf).
Societatea Internațională de Ecoturism / International Ecotourism Society (TIES)
definește în 2015 termenul de ecoturism drept „călătorie responsabilă în zonele naturale, care
conservă mediul, susține bunăstarea localnicilor și implică interpretarea și educația”. În
România, ecoturismul este înțeles în mod asemănător, definiția acceptată fiind cea stipulată de
OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, art. 2, punctual 26:
„formă de turism în care principalul obiectiv este observarea și conștientizarea valorii
naturii și a tradițiilor locale și care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) să contribuie la conservarea și protecția naturii;
b) să utilizeze resursele umane locale;
Chiar dacă la nivel teoretic orice regiune are potențial agroturistic (plecând de la definiția
agroturismului), practic, turistul caută un cumul de condiții, care nu poate fi regăsit în orice
regiune. Pe lângă gospodăria tradițională care să furnizeze servicii de cazare și masă adecvate,
intervine și posibilitatea de a desfășura o serie de activități de recreere și agreement, care sunt
mult mai ofertante în regiunile montane și deluroase comparativ cu cele de câmpie de exemplu,
de la peisaj și plimbări în aer liber, la tradiții și obiective culturale și religioase.
Astfel, în zonele care au un potențial turistic, nu numai agroturistic ridicat, și
valorificarea acestuia este mult mai intensă. Zonele agroturistice tradiționale din România sunt:
Maramureș: Atuurile zonei sunt reprezentare de obiceiuri și datini bine păstrate,
arhitectură tradițională, costume populare, sculpturi în lemn, preparate culinare tradiționale, la
care se adaugă și peisajul deosebit și posibilitatea de a face multe activități în aer liber. Factorii
cheie care au asigurat dezvoltarea regiunii: spirit antreprenorial dezvoltat și promovarea intensă
atât la nivel național, cât și internațional.
Bucovina: Atuurile zonei sunt reprezentate de factorii naturali – peisaj, puritatea aerului
etc., dar mai ales de cei antropici – numeroase obiective religioase și culturale, tradiții și
obiceiurilor populare, gastronomia specifică. Factori cheie care au asigurat dezvoltarea regiunii:
promovarea intensă la nivel național, și, în ultimii ani, și la nivel internațional, accesarea de
fonduri europene destinate agroturismului.
Munții Apuseni: Se remarcă cu precădere datorită factorilor naturali – peisaj deosebit,
peșteri, cascade (posibilități de practicare a drumețiilor, raftingului, skiului etc.), dar și prin
tradiții și obiceiuri locale (îndeosebi Țara Moților, unde încă se practică meșteșuguri tradiționale
precum prelucrarea lemnului și țesutul, zona din sud-estul Munților Apuseni, denumită
mocănime, zonă care păstrează încă multe elemente arhaice ca urmare a izolării, și se ocupă cu
prelucrarea lemnului și gricultură). Factori cheie care au asigurat dezvoltarea regiunii: o
promovare în creștere la nivel național și internațional.
Nordul Olteniei: Zona se remarcă prin peisaj deosebit, dar și prin ocupații tradiționale (olărit,
activități pastorale). Un avantaj deosebit a fost reprezentat de apele minerale valorificate în cadrul
stațiunilor balneoclimaterice din Vâlcea, care a impulsionat și dezvoltarea agroturismului în zonă.
Mărginimea Sibiului: Este o zonă care a devenit cunoscută atât prin peisajul deosebit, cât
și prin activitatea tradițională, aceea de oierit-păstorit. Păstrarea arhitecturii tradiționale, cu
puternice influențe săsești, chiar dacă cele 18 sate incluse aici sunt majoritar românești, păstrarea
Sursa: www.insse.ro
Figura nr. 11.1: Numărul total de pensiuni agroturistice și de locuri în aceste structuri de
cazare în perioada 2000-2017
Sursa: www.insse.ro
Figura nr. 11.2: Tipul de proprietate pentru pensiunile agroturistice (2017)
Sursa: www.insse.ro
Figura nr. 11.3: Numărul total de pensiuni agroturistice pe regiuni de dezvoltare în
perioada 2000-2017
Sursa: www.insse.ro
Figura nr. 11.4: Evoluția numărului de sosiri și înnoptări (pensiuni agroturistice) în
perioada 2000-2016
Sursa: www.insse.ro
Figura nr. 11.5: Evoluția indicelui de utilizare a capacității de cazare turistică în perioada
2000-2016
În pofida unei situații statistice foarte clare, este dificil de făcut aprecieri concrete cu
privire la acest domeniu, deoarece la ora actuală, multe unități de cazare încadrate la categoria
pensiuni agroturistice sunt în fapt doar pensiuni care deservesc turismul rural, situate în zone
rurale pitorești, nerespectând ideea de activitate complementară, menită să valorifice un spațiu de
cazare excedentar dintr-o gospodărie țărănească, unde activitatea principală este în continuare
agricultura. Agroturismul ca formă de turism, trebuie privită ca o potențială soluție de creştere a
veniturilor gospodăriilor rurale și, în acest fel, de revitalizare a spațiului rural. Astfel, au fost
alese ca exemple de bune practici, câteva pensiuni agroturistice care să se plieze, pe cât posibil,
conceptului de agroturism.
Pensiunea Cazac Felicia 2, Sucevița, Bucovina. Este o construcție tradițională,
reconstituită în întregime de proprietar, care respectă integral arhitectura bucovineană. S-a pus
accent pe autenticitate, atât a construcției în sine, cât și a decorării interiorului – paturile,
ștergarele, icoanele, covoarele ce decorează pereții, grinzile aparente, cuptorul cu lemne cu loc
de dormit. Are capacitate mică de cazare (maxim 5 locuri) și este deservită de o mică fermă unde
proprietarii cultivă legume și cresc diferite animale (pui, iepuri, oi, vaci).
În urma discuțiilor avute cu proprietarul, s-au obținut o serie de informații. Pensiunea a
început să funcționeze în anul 2005, fiind integral construită din fonduri proprii, ca afacere de
familie. Acesta nu dorește accesarea de fonduri europene momentan și extinderea afacerii,
pensiunea agroturistică asigurându-i completarea veniturilor de bază (agricultură, pensie).
Pensiunea funcționează în perioada aprilie-octombrie și, conform spuselor proprietarului,
turiștii pe care îi primește sunt doar străini, rezervările fiind făcute cu cel puțin un an înainte. Se
asigură masa pe baza produselor obținute la ferma proprie și în anumite cazuri de la alți
producători locali. Ca și mijloace de promovare, în prezent acesta lucrează și cu anumite agenții
de turism, dar anterior, promovarea s-a făcut doar pe baza recomandărilor clienților și prin
prezența pe anumite site-uri de profil. În afara serviciilor de cazare și masă, asigură turiștilor
posibilitatea de a vizita o serie de sate extrem de izolate, situate la granița cu Ucraina și de a
vedea și chiar exersa o serie de activități tradiționale precum țesutul sau fabricarea șindrilei
(ultima chiar în propria gospodărie).
La capitolul dificultăți, acesta a menționat procedurile destul de greoaie de înființare a
firmei, dat fiind faptul că încadrarea la pensiuni agroturistice presupune respectarea anumitor
cerințe.
Un studiu amplu privind situația serviciilor culturale și creative în România este cel
sprijinit de Institutul European din România (Cojanu et al., 2016) în care regăsim o prezentare
amplă a acestor sectoare în context european.
O informație relevantă pentru studiul de față, preluată din raportul mai sus amintit, este
cea referitoare la implicarea IMM-urilor în aceste sectoare, studiile arătând că, pe plan
internațional, 80% dintre firmele ce activează în aceste sectoare sunt IMM-uri, 60% dintre
acestea fiind microîntreprinderi.
Definiția dată de Comisia Europeană (2011f) serviciilor culturale și creative face referire
la „valori culturale și/sau expresii artistice și creative, indiferent dacă aceste activități au o
orientare comercială sau nu și indiferent de modalitățile de desfășurare”. Sunt puse laolaltă
domenii precum cultură, artă, inovare, cercetare, educație sau afaceri.
În literatura de specialitate nu se regăsesc legături directe între bioeconomie și servicii
culturale și creative, dar pornind de la definiția dată de Organizația pentru Alimentație și
Agricultură a Națiunilor Unite serviciilor culturale – „beneficiile nemateriale pe care oamenii le
obțin din ecosisteme”.
Conform acestei organizații, „serviciile culturale sunt printre cele mai importante valori
pe care oamenii le asociază naturii”, iar agricultura, silvicultura și pescuitul (domenii principale
ale bioeconomiei) sunt deseori asociate cu acest tip de servicii. Printre activitățile incluse în
evaluarea sectorului serviciilor culturale și creative se numără și activități legate de digitalizare.
Transformarea digitală se află pe agenda multor instituții internaționale, dar este sprijinită
și la nivel local.
În ultimii ani, atât companiile cât și indivizii au obținut un acces sporit la schimbul de
informații facilitat de creșterea capacități de calcul a calculatoarelor, a posibilităților de conectare
între sisteme și dezvoltarea internetului. Legătura dintre digitalizare și bioeconomie presupune o
colaborare interdisciplinară, funcționând ca un proces de catalizator ce oferă câștig reciproc.
Progresul digitalizării este simțit din multe perspective, dar se realizează în ritmuri
variante în diferite domenii sau locuri (cum ar fi exemplul rural-urban). Prin digitalizarea
afacerilor apare posibilitatea de a acționa la nivel local, asigurând în același timp o deschidere
globală. Conceptul este strâns legat de tehnologii și date digitalizate, dar și de modificarea
modelelor de afaceri22 și a comportamentului consumatorilor.
Klitkou et al. (2017) sugerează că am putea vorbi de digitalizare din patru perspective:
Digitalizarea procesului de afaceri care se realizează prin folosirea soluțiilor și
tehnologiilor digitale;
Digitalizarea experienței consumatorului care presupune implicarea consumatorului și
utilizarea soluțiilor digitale;
Digitalizarea produselor și serviciilor (pe lângă exemple de domenii de activitate cum
sunt serviciile bancare și industria muzicală, autorii adaugă industria forestieră);
Reinovarea modelelor de afaceri care are la bază regândirea valorii produselor și
serviciilor.
Apariția unor clustere industriale (așa cum au fost prezentate exemple în domeniul
bioeconomiei în capitolele următoare) ar putea da mai mare importanță proceselor legate de
digitalizarea economiei prin creșterea necesității de colaborare în condiții de încredere.
O combinație interesantă este digitalizarea clădirilor, un concept tot mai utilizat în
construcțiile moderne, iar un exemplu de bune practici legat de acest aspect este Siemens
Building Technologies.
Bioeconomia începe a fi digitală prin gestionarea inteligentă a fluxurilor, utilizarea
datelor, apariția și utilizarea noilor tipuri de rețele și platforme și transformarea tot mai vizibilă a
modelelor de afaceri.
22
Amintim apariția unor concepte precum simbioză industrială, partajarea platformelor
etc.
Pagina 184 din 274
12.3 Construcții
23
Unele studii arată că creșterea construcțiilor din lemn pentru clădirile cu mai multe
etaje se datorează unor schimbări legislative apărute în anul 2011 care permit utilizarea lemnului
pentru clădiri cu până la opt etaje, comparativ cu trei etaje anterior (Hurmekoski et al., 2015).
Pagina 185 din 274
O bună parte din problemele apărute în domeniul construcțiilor legate de bioeconomie
sunt deșeurile produse ca urmare a acestei activități. Deși în România a fost un trend crescător în
perioada 2004-2012, în anul 2014 se remarcă o reducere a producției de deșeuri, iar comparativ
cu țările din regiune, în anul 2014 doar Slovenia are o producție mai mică decât România (Figura
nr. 12.1), diferențele privind dimensiunea celor două țări fiind foarte mari.
La nivelul Uniunii Europene, dar și la nivel național, există deja o gamă largă de
instrumente de politică care se referă direct sau indirect la sustenabilitatea construcțiilor.
Cadrul de reglementare și direcția strategică care afectează sustenabilitatea construcțiilor
în Europa este constituit din câteva inițiative emblematice cum este O Europă eficientă din
punctul de vedere al utilizării resurselor - inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 (engl.
The Resource Efficiency flagship initiative of the Europe 2020 Strategy) (Comisia Europeană,
2011d) ce introduce domeniul eficienței resurselor în contextul mai larg al politicii europene.
Alte strategii ce stabilesc condiții cadru pentru construcții sustenabile prin influențarea extracției
și utilizării resurselor naturale și a proceselor implicate în dezvoltarea clădirilor în mediul urban
sunt Foaia de parcurs pentru o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor (engl.
Roadmap to a Resource Efficient Europe) (COM(2011)571, Comisia Europeană, 2011f) sau
strategiile tematice privind Utilizarea durabilă a resurselor naturale (engl. Sustainable use of
12.4 Transporturi
Sursa: Prelucrarea autorului folosind date Elsid (www.elsid.ro, Etichetare energie electrică 2016)
Figura nr. 12.2: Structura producției de electricitate în România în anul 2016
Comerțul electronic nu este nici el legat direct de bioeconomie, dar este în strânsă
legătură cu progresul digitalizării sau transportul sustenabil.
Un rol aparte în realizarea comerțului îl au ambalajele, produsele comandate online fiind
deseori ambalate individual. Producerea și reciclarea ambalajelor este legată de producția de
hârtie și silvicultură, domenii principale ale bioeconomiei.
Ca tip de IMM, cele mai multe au fost din categoria întreprindere mică (52%), urmată de
categoria microîntreprinderi (30%) și întreprinderi mijlocii (18%).
Partea a doua a chestionarului conține 6 întrebări. Deși inițial prima întrebare a fost
formulată Aveți informații despre strategiile Uniunii Europene cu privire la economie circulară,
Pagina 190 din 274
bioeconomie și economie verde?, în urma discuțiilor avute, aceasta a fost modificată în sensul
cunoașteți termenii. S-a constatat că cel mai familiar termen este cel de economie verde (80,5%),
cu toate că și în acest caz, mai mulți dintre respondenți asociază termenul cu agricultura
ecologică de exemplu. Ceilalți doi termeni – economie circulară și bioeconomie sunt mult mai
puțin familiari (sub 50%), mai multe persoane solicitând informații suplimentare pentru a
răspunde la întrebări (Figura nr. 13.2).
Figura nr. 13.2: Ponderea respondenților care cunosc/nu cunosc termenii de economie
circulară, bioeconomie, economie verde
Figura nr. 13.3: Măsura în care bioeconomia poate contribui la rezolvarea marilor
provocări sociale
Figura nr. 13.4: Ponderea scorurilor atribuite de respondenți (1-5) pentru beneficiile
bioeconomiei în cazul României
Figura nr. 13.5: Ponderea respondenților cu privire la termenul la care ar putea fi obținute
potențialele beneficii ale bioeconomiei în cazul României
Figura nr. 13.6: Măsura în care respondenții sunt de acord sau nu cu potențialele
provocări pentru dezvoltarea bioeconomiei în România
Sectorul primar al economiei angajează cea mai numeroasă forță de muncă și, implicit, în
domeniu activează un mare număr de IMM-uri. În cazul agriculturii, mai mult de jumătate dintre
problemele propuse în chestionar au fost apreciate de respondenți cu scorul maxim, 5, adică
Pagina 195 din 274
extrem de important, în proporție de peste 60% din totalul de răspunsuri per întrebare. Cele mai
mari ponderi la această categorie sunt deținute de dificultăți în găsirea și menținerea forței de
muncă (93% dintre cei chestionați) și birocrație (87%). Ponderi apropiate (73%) au fost
înregistrate în alte două cazuri – fiscalitatea excesivă și costurile ridicate pentru lucrările
agricole. La polul opus, cu ponderi foarte mici (sub 7%) pentru categoria extrem de important, s-
au remarcat – accesul dificil la credite și costurile mari ale acestora, reducerea suprafețelor
terenurilor destinate utilizării agricole și impactul schimbărilor climatice asupra culturilor
agricole. Cea mai mare pondere pentru scorul 4 – foarte important este deținută de impactul
schimbărilor climatice asupra culturilor agricole cu 73% din totalul de 100% per întrebare. Este
de remarcat faptul că scorurile cele mai mici, 1 și 2 – cel mai puțin important și puțin important,
dețin doar 18% din totalul răspunsurilor primite pentru tot setul de întrebări legate de problemele
din domeniul agricol (Figura nr. 13.7). Dintre probleme, reducerea suprafețelor terenurilor
destinate utilizării agricole și rentabilitate redusă generată de soiurile neproductive sunt
considerate ca având cea mai mică importanță. Suplimentar ca informație, anumiți agricultori au
reclamat calitatea slabă a semințelor românești comparativ cu a celor de import.
La capitolul oportunități, pentru scorul 5, cea mai mare pondere a obținut-o creșterea
veniturilor din agricultură și atragerea forței de muncă tinere, 80% dintre respondenți
considerând că aceasta este o oportunitate relevantă pentru dezvoltarea agriculturii. De
asemenea, 60% dintre aceștia au atribuit scor maxim și pentru promovarea și valorificarea
produselor locale cu valoare adăugată mare, fiind de acord că este nevoie de promovarea
lanțurilor de producție integrată (Figura nr. 13.8).
În fapt, o parte a celor intervievați au spus că deja valorifică o parte a producției din
agricultură pentru a obține alte produse comercializate (în speță produse de panificație și
conserve de legume sau fructe). 60% dintre respondenți au atribuit scoruri reduse (de la 1 la 3)
pentru creșterea ponderii și a productivității agriculturii ecologice și a celei organice,
considerând că este într-adevăr un sector important în context european, dar găsind în aceeași
măsură dificilă și restrictivă trecerea de la agricultura clasică la cea ecologică, beneficiile putând
fi obținute în timp și nu imediat. Această viziune este confirmată și de statisticile Eurostat care
indică o scădere a suprafețelor destinate agriculturii organice în România cu 21,5% între 2012 și
2016. O situație similară s-a remarcat și pentru valorificarea reziduurilor agricole pentru
producerea de bioproduse și bioenergie, mulți spunând că de regulă folosesc reziduurile pentru
fertilizarea propriilor terenuri și consideră mai puțin importantă utilizarea acestora în alte
scopuri.
Figura nr. 13.11: Scorurile atribuite Figura nr. 13.12: Scorurile atribuite
pentru dificultățile cu care se confruntă pentru oportunitățile de dezvoltare pe care
pescuitul și acvacultura le are pescuitul și acvacultura
Ținând cont de faptul că sunt foarte puține companii care au ca obiect de activitate
fabricarea produselor din tutun, piața fiind dominată de marii producători, au fost luate în studiu
doar IMM-uri care activează în industria alimentară și a băuturilor. Cu o singură excepție, și
anume dificultăți în dezvoltarea de parteneriate cu organizații comerciale, care a primit scoruri de
la 1 la 5, toate disfuncționalitățile propuse au fost punctate cu scoruri mai mari de 3, și, astfel,
apreciate ca fiind cel puțin importante. Dintre problemele considerate ca fiind extrem de
importante s-au remarcat lipsa forței de muncă calificate, birocrația și lipsa sau insuficiența
finanțării pentru promovarea unor produse autohtone de calitate la nivel național și internațional.
Peste 75% dintre respondenți au acordat scor maxim în cazul celor trei probleme sesizate (Figura
nr. 13.13). De altfel, problema forței de muncă apare, chiar dacă sub forme diferite, în aproape
toate sectoarele bioeconomiei. Și în cazul fiscalității excesive, controalelor excesive, respectiv
concurenței neloiale, mai ales a produselor de import, peste 50% dintre răspunsuri au fost cu scor
maxim. Subexploatarea subproduselor și a reziduurilor de producție din cauza unor termeni și
Pagina 199 din 274
condiții necorespunzătoare stabilite de legislația națională pentru calificarea și gestionarea
subproduselor care nu sunt conforme cu normele UE, accesul dificil la credite și costurile mari
ale acestora, costurile mari de producție sunt alte probleme care au fost apreciate în proporție de
peste 70% ca fiind foarte importante, respectiv extrem importante.
În ceea ce privește oportunitățile propuse, acestea au fost apreciate ca fiind cel puțin
importante. Cele mai multe răspunsuri marcate cu scorul 5 (95%) au fost date pentru susținerea
competitivității pe piața internă și acordarea de ajutoare întreprinderilor pentru îmbunătățirea
competențelor profesionale ale lucrătorilor (Figura nr. 13.14).
Figura nr. 13.13. Scorurile atribuite pentru Figura nr. 13.14: Scorurile atribuite
dificultățile cu care se confruntă industria pentru oportunitățile de dezvoltare pe care
alimentară și a băuturilor le are industria alimentară și a băuturilor
În cazul prelucrării lemnului, fabricării produselor din lemn şi plută, fabricării articolelor
din paie şi din alte materiale vegetale împletite și industriei mobilei au fost apreciate ca extrem
de importante costurile ridicate ale masei lemnoase, birocrația, dificultățile legate de intrarea pe
piețele externe și concurența neloială a produselor de import (cca. 80% dintre răspunsuri),
adițional menționându-se faptul că pe piața din țara noastră, cumpărătorii pun accent mai ales pe
preț, nu pe raportul preț-calitate. Ca urmare, și cererea de mobilier din lemn masiv este destul de
redusă la nivel național, așa cum au apreciat în special cei care activează în industria mobilei
(Figura nr. 13.15). Pentru alte patru probleme, legate în principiu de materia primă necesară
funcționării acestor ramuri industriale, respondenții au acordat scoruri de 4 și 5 în proporție de
peste 80% – degradarea ecosistemelor forestiere, exploatarea neadecvată, ponderea ridicată a
furturilor de masă lemnoasă, respectiv costurile ridicate de exploatare.
Ca oportunități, dezvoltarea și fabricarea de noi produse din lemn de înaltă calitate,
materiale pe bază de lemn și compozite, respectiv crearea unor lanțuri eficiente de producție
pentru transformarea materiilor prime locale în produsele secundare / terțiare au fost considerate
extrem importante (peste 95% dintre răspunsuri). Valorificarea reziduurilor lemnoase pentru
producerea de bioenergie a fost de asemenea apreciată ca fiind extrem de importantă în proporție
de 76%, la fel ca și asigurarea accesului la finanțare pentru modelele de afaceri inovatoare
(Figura nr. 13.16). Producerea de mic mobilier cu simbol de unicat este considerat o oportunitate
viabilă mai ales de micii întreprinzători, care se bazează pe o piață internă de nișă sau pe
extinderea activității de export. În ceea ce privește controlul mai strict în exploatarea resurselor
forestiere și creșterea suprafețelor împădurite, acestea au fost punctate cu scoruri de 4 și 5 în
proporție relativ egală, fiind astfel apreciate ca oportunități foarte importante, respectiv extrem
de importante.
13.2.4 Industria pielăriei și a produselor din piele; fabricarea produselor textile; industria
hârtiei și a produselor din hârtie; fabricarea produselor din cauciuc și mase plastic
Aceste ramuri industriale care aparțin bioeconomiei sunt importante la nivel național atât
ca forță de muncă angajată, cât și din punct de vedere al cifrei de afaceri și valorii adăugate pe
care o au. Disfuncționalitățile apreciate ca fiind extrem de importante (cca. 80% dintre
răspunsuri cu scor 5) sunt finanțarea redusă a programelor de cercetare-dezvoltare-inovare,
Figura nr. 13.15: Scorurile atribuite Figura nr. 13.16: Scorurile atribuite
pentru dificultățile cu care se confruntă pentru oportunitățile de dezvoltare pe care
industria produselor din lemn și a mobilei le are industria produselor din lemn și a
mobilei
Problema lipsei forței de muncă calificate și a programelor guvernamentale și industriale
menite să faciliteze dezvoltarea acestor sectoare de activitate au primit scor maxim în proporție
de cca. 55%. În viziunea multor angajatori este necesară și o mai bună reprezentare la târgurile
de locuri de muncă pentru absolvenți pentru atragerea forței de muncă tinere. Problemele
punctate cu cele mai mici scoruri (1-2) și astfel considerate puțin importante (între 30 și 35%
dintre răspunsuri) sunt impactul mare pe care procesul de producție îl are asupra mediului (se
consideră că aceste ramuri industriale nu sunt dintre cele mai poluante), gradul redus de
automatizare și informatizare a proceselor tehnologice și a activităților tehnico-productive,
respectiv tehnologiile depășite existente în industria textilă, pielărie-încălțăminte, bunuri de
consum din cauciuc și mase plastice. Respondenții au apreciat că s-au făcut investiții adecvate
pentru tehnologizare și achiziționare de echipamente de producție moderne pentru a putea accede
pe piață cu produse care să respecte standardele de calitate.
Figura nr. 13.17: Scorurile atribuite pentru Figura nr. 13.18: Scorurile atribuite
dificultățile cu care se confruntă alte pentru oportunitățile de dezvoltare pe care
ramuri ale bioeconomiei au alte ramuri ale bioeconomiei
Pentru a deveni competitivi mai ales pe piețele externe, este necesară elaborarea și
realizarea de tehnologii generice cu rol de suport pentru cercetări aplicative în obținerea de noi
fibre și fire textile, dar și dezvoltarea și realizarea de materiale textile țesute și nețesute, piei și
înlocuitori de utilizare tehnică (cca. 70% dintre răspunsuri fiind punctate cu scorul 5), ceea ce
implicit înseamnă că sunt necesare finanțări mult mai substanțiale în programele de cercetare-
dezvoltare-inovare decât cele din prezent, atât din partea statului, cât și din partea IMM-urilor.
Adoptarea corectă a directivelor privind economia circulară pentru valorificarea produselor
secundare și reziduurilor rezultate a fost de asemenea punctată majoritar cu scoruri de 4 și 5,
ceea ce subliniază schimbarea percepția despre modul de abordare a producției și la noi în țară.
În Raportul „Ce urmează pentru bioeconomia europeană?” (engl. Where next for the
European bioeconomy?) (Comisia Europeană, 2014g), Panelul european pentru bioeconomie
(engl. European Bioeconomy Panel) înființat în anul 2013 și Comitetul permanent pentru
cercetare strategică în domeniul agriculturii (engl. Standing Committee on Agricultural Research
Strategic Working Group) ce este un comitet reprezentativ al statelor membre stabilit în anul
1974, au prezentat un set de recomandări pentru sprijinirea bioeconomiei, recomandări ce pot fi
aplicate și la nivel național24:
- Măsurile de reglementare și achizițiile publice. Legislația (inclusiv legislația
referitoare la mediu sau colectarea deșeurilor) este considerată un mijloc de
promovare a produselor rezultate din bioeconomie în detrimentul celor rezultate din
surse epuizabile. Se recomandă de asemenea stabilirea unui program de achiziții
publice la nivel european (în cazul nostru ar presupune existența unui program
național), stabilirea unor obiective specifice obligatorii pentru cele mai performante
produse și servicii și acordarea unor stimulente fiscale pentru anumite produse ale
bioeconomiei. Motivația pentru care utilizarea achizițiilor publice pentru accelerarea
dezvoltării bioeconomiei este prezentă în literatura de specialitate constă în faptul că
prin acestea, sectorul public acționează în calitate de prim cumpărător sau entitate ce
adoptă timpuriu anumite obiceiuri de consum. În același timp, pe lângă reglarea unor
elemente de calitate și preț, sunt avute în vedere aspecte de climă și mediu, deseori
neglijate de consumatorul privat.
24
Recomandări similare au fost integrate în strategiile legate de bioeconomie din țări
precum Germania, Suedia sau Finlanda.
Pagina 205 din 274
- Etichetarea. Presupune stabilirea unor standarde de calitate și sustenabilitate și apoi
etichetarea produselor rezultate din bioeconomie pentru a fi mai ușor de identificat și
evaluat. Acest aspect este legat și de o bună strategie de comunicare.
- Creșterea gradului de conștientizare și înțelegere. Implementarea unei strategii
coerente de comunicare a oportunităților și a limitelor este recomandată pentru a spori
nivelul de conștientizare și înțelegere în rândul consumatorilor.
Importanța strategiilor de comunicare este identificată și susținută și de Grupul de experți
al Comisiei Europene pentru produse rezultate din bioeconomie (engl. European Commission
Expert Group for Bio-based Products) sau de Grupul de experți al Inițiativei pentru piețe în
construcție (engl. Expert Group’s Lead Market Initiative). Acesta din urmă subliniază faptul că
lipsa de conștientizare și înțelegere este obstacol semnificativ pentru creșterea importanței
bioeconomiei (O’Reilly, 2017) și face la rândul său câteva recomandări pentru atenuarea acestui
impediment:
- Crearea condițiilor pentru un comportament informat al consumatorilor. Această
recomandare se referă la etichetarea corespunzătoare a produselor și la conducerea
unor campanii de informare a consumatorilor.
- Sprijinirea existenței unor lanțurile de valori bine informate. Este recunoscută
importanța comunicării beneficiilor către toți participanții: producători, distribuitori,
utilizatori sau consumatori, autorități publice și organizații non-guvernamentale.
- Dezvoltarea unor modele de încredere în afaceri pentru a susține comunicarea dintre
firme și consumatori.
Tehnologia informațiilor și a comunicațiilor este văzută în strânsă legătură cu dezvoltarea
clusterelor în bioeconomie, o structură care este sprijinită de Comisia Europeană pentru
dezvoltarea inovării și a bioeconomiei (Overbeek et al., 2016). O prezentare a structurii de
organizare a clusterelor este realizată în Figura nr. 14.1. Încurajarea înființării de bioclustere este
motivată de succesul mai mare pe care îl are o abordare holistică, comparativ cu orientarea către
o singură disciplină.
O organizare economică bazată pe clustere, așa cum este tot mai mult structurată
bioeconomia, se află în contrast puternic cu sistemele tradiționale de inovare, unde, așa cum
sublinia Bonaccorso (2014), întreprinderile mari stabilesc și conduc procesele de inovare.
Pe lângă clustere, mai pot fi înființate și alte organizații hibride (cum ar fi centrele de
inovare) care să asigure cooperarea și implicarea reprezentanților mediului de afaceri, cercetători
și decidenți politici. Exemple de astfel de organizații sunt: Bioclusterul Delta din Olanda (engl.
The Bio-based Delta cluster in the Netherlands), Centrul de Inovare Biotehnologică din Scoția
Având în vedere că sunt puține politici adoptate care să susțină producerea produselor
biochimice, prin comparație cu producția de biocombustibili, domeniu în care au fost adoptate
mai multe inițiative, OCDE (2017) recomandă guvernelor să urmărească trei obiective, legate în
principal de reglementare:
- să sprijine folosirea unor standarde care să reducă barierele pentru comercializarea
unor astfel de produse;
- să modifice reglementările care limitează investițiile;
- să stabilească un nivel pentru producerea de produse biochimice comparativ cu
biocombustibilii și bioenergia (Philp, 2015).
În general, politicile de susținere a bioeconomiei sunt împărțite în trei categorii: politici
pe parte ofertei (sprijinirea tehnologiilor și/sau a producției de materii prime regenerabile),
politici pe parte cererii (impulsionarea pieței) și măsuri transversale. O sinteză a acestor măsuri
(Tabelul nr. 14.1) de impulsionare a bioeconomiei este realizată de Carus (2014) și preluată de
OCDE (2017).
Strâns legat de activitatea IMM-urilor în domeniul bioeconomiei, un sprijin important ar
putea fi rezultatele studiului publicat de Peuckert și Quitzow (2015) realizat pentru 17 state
Așa cum rezultă din practică, fiind evidențiat și în literatura de specialitate (Pisano,
2010), IMM-urile cu activități în domeniul bioeconomiei pot face cercetări avansate costisitoare
În primul rând este vorba de suprafața fermelor. Acestea sunt în general de mici dimensiuni,
sub 5 ha, mult sub media europeană de 16 ha/fermă. Conform ultimelor date statistice – 2013
Pagina 210 din 274
(Eurostat, http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/), în România erau înregistrate 3.629.660 ferme, cel
mai mare număr din Europa, iar dintre acestea 3.178.490 intrau în categoria ferme a căror gospodărie
consumă mai mult de 50% din producția finală. Și în plan viticol, în România este înregistrată
aceeași situație –183.717 ha cultivate cu viță-de-vie (în anul 2015), în creștere față de anul 2009,
reprezentând doar 5,69% din suprafața cultivată din Europa, administrate în 854.766 de exploatații
viticole, ceea ce face ca România să dețină 34,4% din numărul total la nivel european al acestora
(suprafața medie/exploatație cea mai mică din Europa, de numai 0,21 ha/exploatație) (Eurostat,
2017b).
Pentru a deveni eficiente și a avea acces și vizibilitate pe piața internațională, este
necesară asocierea acestor ferme în exploatații mult mai mari, de minim 50 ha, pentru a fi cât
mai aproape de dimensiunea fermelor din principalele state agricole producătoare, Franța și
Germania. Asocierea va permite achiziționarea de mașini agricole moderne și performante,
construirea unor spații de depozitare adecvate, posibilitatea de a accesa mai ușor piețele
internaționale etc. Ca măsură de sprijin, AFIR finanțează în cadrul Măsurii 9, înființarea de
grupuri de producători agricoli, măsură menită să remedieze tocmai unele dintre carențele
agriculturii românești, precum cele legate de introducerea produselor pe piață. Ținând cont de
faptul că măsura există, pentru a fi implementată cu succes trebuie simplificată pe cât posibil
procedura, birocrația fiind una dintre problemele considerate extrem de importante nu numai de
agricultori, ci de majoritatea reprezentanților IMM-urilor din domeniul bioeconomiei.
O altă direcție de urmat pentru agricultura românească este diversificarea gamei de
culturi agricole. La noi încă se cultivă suprafețe vaste cu cereale (în special grâu, orz, porumb) și
plante oleaginoase, mai ales floarea soarelui și rapiță. La nivelul anului 2016, România s-a situat
pe locul 6 în Europa la producția de cereale (21.765.000 t) (Eurostat, 2017b), dar cu mult în urma
altor state europene cu suprafețe agricole mai reduse la restul culturilor. În zonele unde solurile
nu au o fertilitate extrem de ridicată, cum sunt multe areale din regiunile deluroase de exemplu
sau în cele cu nisipuri și soluri nisipoase, sau în zonele unde pe timpul verii se pot instala
perioade cu deficit de umiditate sau chiar secetă, se pot cultiva anumite plante de „nișă”. În acest
sens există multiple exemple de plante cu randament mare, care pot fi valorificate ca atare și
distribuite procesatorilor, sau pot fi procesate direct de către producător. Pretabile sunt de
exemplu cătina, diferite plante medicinale – mentă, gălbenele, sunătoare etc., multe dintre aceste
plante fiind și melifere și astfel, ușor de asociat și cu practicarea apiculturii, cânepă, cartof dulce,
cartof mov, arahide, bame, căpșun, afin, mur etc.
Un exemplu pozitiv în acest sens este activitatea desfășurată de Stațiunea de Cercetare –
Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, județul Dolj, care deja a efectuat
Ținând cont de subvențiile care se acordă pentru agricultura ecologică, este necesară
consilierea fermierilor și orientarea acestora către acest tip de agricultură, mai ales că România a
înregistrat un regres în privința suprafețelor unde se practică o astfel de agricultură de la 288.261
ha în anul 2012 la 226.309 ha în 2016 (-21,5%) (Eurostat, org_cropar). De asemenea, la nivelul
anului 2013, România era singurul SM al UE care nu avea nicio fermă total organică, toate fiind
parțial organice.
A fost sesizată o serie de probleme legate de forța de muncă – ponderea persoanelor
angajate cu normă întreagă este foarte redusă (doar 1,5% din forța de muncă angrenată în
agricultură, cel mai mic procent la nivel european), îmbătrânirea forței de muncă (cca. 65% sunt
persoane cu vârsta de peste 40 ani, ponderea populației tinere fiind de 35,3%, apropiată totuși de
media europeană de 31,8%), ponderea foarte scăzută a altor activități lucrative (sub 5%)
(Eurostat, 2017b).
Soluția în acest caz este creșterea ponderii altor activități lucrative astfel încât regiunile
rurale să devină mai atractive pentru forța de muncă tânără și calificată. Și în acest sens, în cadrul
PNDR 2020, au fost propuse pentru finanțare multiple proiecte pe diferite submăsuri la nivelul
anului 2017, informațiile fiind disponibile pe site-ul AFIR
(https://portal.afir.info/informatii_generale_pndr_pndr_2014_2020), fiind de dorit ca proiectele
respective să continue și în următorii doi ani:
Ținând cont de ritmul alarmant al despăduririlor din ultimii ani, în ciuda reglementărilor
legislative efectuate, este necesară finanțarea mai substanțială. Momentan ca sprijin financiar se
pot accesa fonduri prin submăsura 8.1 „Împădurirea și crearea de suprafețe împădurite”, sumele
alocate fiind sub forma a două prime – prima de înființare a plantațiilor forestiere și prima anuală
acordată pe unitatea de suprafaţă pentru o perioada de 12 ani. O altă modalitate de finanțare este
prin intermediul submăsurii 4.3.I „Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea
infrastructurii agricole şi silvice”, care are însă momentan deschise apeluri doar pentru irigații, și
submăsurii 4.3 „Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole
și silvice”, deocamdată doar cu arie de aplicabilitate teritoriul ITI - Delta Dunării (prin Schema
de Ajutor de Stat aferentă sM4.3 – SILVIC, pentru căile de acces în cadrul fondului forestier,
proiecte cu sprijin 100% nerambursabil și valori maxime de 1.500.000 euro/proiect).
De asemenea, adiacent exploatațiilor silvice, este indicată o conlucrare mai strânsă cu
sectorul secundar al bioeconomiei și eventual finanțată înființarea unor unități de producție de
biocombustibili solizi precum peleții pe baza resturilor de lemn rezultate în urma exploatațiilor
forestiere. Pentru că exploatațiile sunt pe perioadă determinată, asigurarea resurselor de biomasă
trebuie efectuată din surse diverse. Pentru a eficientiza lanțul de producție, aceste unități pot fi
amplasate în areale cu exploatații silvice, prelucrare primară a lemnului (bușteni, cherestea),
fabricarea mobilei, activități agricole (paie și alte resturi de biomasă) sau în vecinătatea unor
unități industriale precum fabricile de ulei (cojile de semințe de floarea soarelui).
Scopul primei etape de cercetare a fost realizarea unui studiu asupra documentelor ce
reprezintă strategii și inițiative dezvoltate și adoptate la nivelul Uniunii Europene, relevante
pentru domeniul bioeconomie. Din analiza documentelor privind inițiativele bioeconomice ale
UE au rezultat o serie de aspecte pozitive, dar și o serie de deficiențe care trebuie remediate,
astfel încât bioeconomia să poată stabili un echilibru între creșterea economică, dezvoltarea
socială și protecția mediului, ca și componente esențiale ale dezvoltării durabile.
Astfel, dintre aspectele pozitive, pot fi menționate:
- Bioeconomia, ca și concept, marchează trecerea de la un sistem de producție clasic,
liniar, bazat pe utilizarea preponderentă a combustibililor fosili, la un sistem de producție
inovator, bazat pe resurse regenerabile, în special de biomasă, dar și pe deșeuri (aceasta
reprezentând unul dintre punctele comune cu economia circulară, ambele aplicând
principiul circularității și al utilizării în cascadă).
- Rolul bioeconomiei, ca răspuns la marile provocări sociale, este din ce în ce mai bine
înțeles și la nivel național. Astfel, șapte state au dezvoltat deja strategii naționale, care
pun accent pe resursele de care dispun și pe capacitatea lor de a transforma aceste resurse
în produse cu valoare adăugată mare. Cu toate acestea, este necesar ca și în celelalte state
să existe o viziune mai coerentă care să fie transpusă în politici adecvate susținute de
instrumente corespunzătoare, mai ales că bioeconomia poate contribui la dezvoltarea
regiunilor mai puțin dezvoltate precum cele rurale, montane sau costiere, reducându-se
astfel decalajele economice atât la nivel regional cât și național. Statele trebuie să
faciliteze accesul la finanțare nu atât pentru producerea de resurse biologice, cât pentru
transformarea lor în produse cu valoare adăugată mare.
- Se subliniază rolul extrem de important al IMM-urilor în dezvoltarea bioeconomiei (au
fost luate o serie de măsuri pentru a reduce riscurile la care acestea se expun mai ales
atunci când introduc pe piață noi produse).
- A crescut finanțarea în domeniul bioeconomic (prin programul Orizont 2020 a fost
alocată o sumă de 3,85 mld. euro pentru investiții în acest domeniu, dar la aceasta trebuie
adăugat și accesul la finanțare din alte surse precum Fondurile structurale și de investiții
europene – ESI, fondurile disponibile prin PAC).
Principalele probleme observate și recomandările propuse sunt:
25
O excepţie ar putea fi strategiile dezvoltate în Germania, Finlanda sau Suedia care
abordează şi problema schimbărilor climatice.
Pagina 223 din 274
reprezintă un pas important pentru sprijinirea acesteia la nivel global, regional, naţional şi local,
fiind un sprijin pentru susţinerea şi dezvoltarea activităţilor economice desfăşurate de către
întreprinderile mici și mijlocii.
Pe plan internațional au fost identificate mai multe moduri de abordare a sectorului
bioeconomie, în funcție de specificul național al fiecărei țări, nivelul de dezvoltare economică,
poziționare geografică și politicile guvernamentale în vigoare.
Reglementările europene conferă sprijin pentru dezvoltarea unor reglementări naționale
în România, pentru dezvoltarea instituțională și operațională în acest domeniu prezent în viața
modernă ce va continua să evolueze în perioada următoare.
Nu ar trebui ignorate ci mai degrabă stimulate și încurajate serviciile de cercetare în
domeniul bioeconomiei, atât în ceea ce privește analizele și cercetările de piață pentru
identificarea nevoilor de consum și a schimbărilor de comportament din piață, cât și componenta
tehnică specifică ce poate duce la dezvoltarea sectorului.
Este mai mult decât evident faptul că este necesară implicarea activă a statului în
pregătirea și implementarea unor inițiative privind bioeconomia, dar acțiunea sa trebuie corelată
cu cea a mai multor instituții, în timp ce dialogul cu mediul de afaceri și populația pentru
optimizarea rezultatelor este esențial. Stabilitatea politică este de dorit, dar chiar și în lipsa
acesteia este necesară construirea, asumarea și respectarea unei strategii naționale în domeniul
bioeconomiei și a unui plan de acțiune corespunzător pentru a putea crește performanța în acest
sector.
Investițiile în domeniul bioeconomiei sunt mai mult decât necesare, acestea având
implicații pe termen lung nu numai asupra dezvoltării biotehnologiei, dar și asupra mediului
înconjurător, asupra economiei și societății în ansamblu.
Scopul cercetării din cea de a doua etapă a fost analiza modelelor de bune practici
existente la nivel internațional și național și identificarea tipurilor de acțiuni și inițiative care pot
fi adaptate la realitățile economice ale României.
Deși dificultatea analizei a fost una ridicată, identificarea și prezentarea unor exemple de
bune practici și a unor acțiuni și recomandări potrivite pentru țara noastră face ca rezultatele
obținute să poată fi considerate relevante.
Din analiza datelor statistice preluate de la Eurostat și de la INS, dar și din discuțiile
avute cu reprezentanți ai IMM-urilor, au rezultat o serie de aspecte, pozitive sau negative, cu care
se confruntă sectoarele bioeconomiei românești.
Astfel, s-a constatat faptul că sectorul IMM este bine reprezentat numeric și ca forță de
muncă, în ciuda scăderii numărului de întreprinderi în anul 2016 comparativ cu 2008, dar
1. Aho, E., Cornu, J., Georghiou, L., Subira, A., Creating an Innovative Europe. Report of
the Independent Expert Group on R&D and Innovation appointed following the Hampton Court
Summit. Luke Georghiou, Rapporteur. EUR 22005. ISBN 92-79-00964-8 2006, disponibil on-
line http://ec.europa.eu/invest-in-research/pdf/download_en/aho_report.pdf (accesat 02.12.2017)
2. Alexandratos, N., Bruinsma, J., World agriculture towards 2030/2050. The 2012
Revision, ESA Working paper No. 12-03. Rome, FAO, 2012, disponibil on-line
http://www.fao.org/fileadmin/templates/esa/Global_persepctives/world_ag_2030_50_2012_rev.p
df (accesat 03.12.2017)
3. American Heritage® Dictionary of the English Language, Fifth Edition. 2011. Retrieved
December 1 2017 from https://www.thefreedictionary.com/biotechnology
4. Banca Națională a României (BNR), Raport asupra inflației Februarie 2018, Anul XIV,
nr. 51, ISSN 1584-093X, 2018, disponibil on-
linehttp://bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922 (accesat 19.02.2018)
5. BERST, A representative set of case studies; Public deliverable, 2015
6. Bioeconomy Stakeholders Panel, Newsletter 8th Bioeconomy Stakeholders Panel,
Brussels, 16 and 17 November 2017, disponibil on-line
https://ec.europa.eu/research/bioeconomy/pdf/newsletter_bioeconomy_stakeholders_panel_nov2
017.pdf#view=fit&pagemode=none (accesat 6.03.2018)
7. Bio-Economy Technology Platforms (BECOTEPS), The European Bioeconomy in 2030:
Delivering Sustainable Growth by Addressing the Grand Societal Challenges; Bio-Economy
Technology Platforms: Brussels, Belgium, 2011, disponibil on-line
http://www.greengrowthknowledge.org/resource/european-bioeconomy-2030-delivering-
sustainable-growth-addressing-grand-societal-challenges (accesat 05.12.2017)
8. BioSTEP, Creating Networks for the Transition to a Bio-based and Circular Economy,
BioSTEP Policy Paper, aprilie, 2017
9. BioteCanada, The Canadian Blueprint: Beyond Moose and Mountains, Ottawa, Canada,
2009, http://www.canadianpacificalgae.com/doc/BeyondMM_english_final.pdf (accesat
01.12.2017)
10. Birch K., Levidow L., Papaioannou T., Sustainable Capital? The Neoliberalization of
Nature and Knowledge in the European “Knowledge-based Bio-economy”, Sustainability, vol. 2,
Resurse electronice:
1. ec.europa.eu/eurostat (sbs_sc_ind_r2, org_cropar)
2. http://agroxenia.net/en
3. http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=org_cropar&lang=en
4. http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do
5. http://bio-based.eu/graphics/#top (accesat 08.01.2018)
6. https://biobs.jrc.ec.europa.eu/
7. https://biobs.jrc.ec.europa.eu/country/netherlands#bootstrap-fieldgroup-nav-item--policy
(accesat 06.01.2018)
8. https://biobs.jrc.ec.europa.eu/country/romania (accesat 06.01.2018)
9. https://biobs.jrc.ec.europa.eu/topic/economy#heading-47 (accesat 08.01.2018)
10. https://biobs.jrc.ec.europa.eu/topic/policy (accesat 08.01.2018)
11. http://biconsortium.eu
12. http://circulareconomy.europa.eu/platform
13. https://datam.jrc.ec.europa.eu/datam/mashup/BIOECONOMICS/index.html (accesat
08.01.2018)
14. https://ec.europa.eu/commission/priorities/jobs-growth-and-investment/investment-plan-
europe-juncker-plan/european-fund-strategic-investments-efsi_ro https://ec.europa.eu/digital-
single-market/en/financial-guarantee-facility-culture-creative (accesat 22.12.2017)
15. https://ec.europa.eu/energy/en/news/over-one-million-jobs-renewable-energy (accesat
27.12.2017)
16. https://europa.eu/european-union/topics/research-innovation_ro (accesat 26.12.2017)
17. http://ec.europa.eu/environment/basics/green-economy/resources/index_en.htm (accesat
24.11.2017)
18. http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tin0014
5 (accesat 28.12.2017)
Sursa:http://bio-based.eu/graphics/#top
Sursa datelor: United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division
(2017). World Population Prospects: The 2017 Revision, DVD Edition
Sursa datelor: United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division
(2017). World Population Prospects: The 2017 Revision, DVD Edition
Sursa: climate.nasa.gov
I. PROFILUL RESPONDENTULUI
AGRICULTURĂ
Considerați următoarele probleme și oportunități relevante pentru dezvoltarea
agriculturii în context bioeconomic? (1 cel mai puțin important, 5 extrem de important)
Probleme 1 2 3 4 5
Subfinanțarea
Fiscalitatea excesivă
Costurile ridicate pentru lucrările agricole
Birocrația
Accesul dificil la credite și costurile mari ale acestora
Rentabilitate redusă generată de soiurile neproductive
Rentabilitate redusă indusă de suprafețele mici ale fermelor
Reducerea suprafețelor terenurilor destinate utilizării agricole
Impactul schimbărilor climatice asupra culturilor agricole
Creșterea nivelului cheltuielilor salariale
Dificultăți în găsirea și menținerea forței de muncă
Calificarea slabă a specialiștilor
Altele...................................................................................................
.............................................................................................................
Oportunități 1 2 3 4 5
Măsuri de adaptare la schimbările climatice (utilizarea
soiurilor locale adaptate condițiilor pedoclimatice locale,
planificarea pe termen mediu și lung etc.).
Creșterea ponderii și a productivității agriculturii ecologice și a
celei organice
Promovarea și valorificarea produselor locale cu valoare
adăugată mare
Creșterea veniturilor din agricultură și atragerea forței de
muncă tinere
Valorificarea reziduurilor agricole pentru producerea de
bioproduse și bioenergie
Introducerea de scheme de finanțare bazate pe subvenții sau
Pagina 269 din 274
împrumuturi pentru inițiative public-privat
Altele...................................................................................................
.............................................................................................................
PESCUITUL ȘI ACVACULTURA
Considerați următoarele probleme și oportunități relevante pentru pisciculturii și
acvaculturii în context bioeconomic? (1 cel mai puțin important, 5 extrem de important)
Probleme 1 2 3 4 5
Subexploatarea potențialului piscicol
Pescuitul nesustenabil și impactul negativ asupra mediului al
acvaculturii
Creșterea importului de pește din state cu reglementări și
monitorizări reduse de mediu
Perisabilitatea ridicată a peștelui
Obiceiurile alimentare naționale
Lipsa promovării la nivel național a consumului de pește și
fructe de mare
Birocrație
Accesul dificil la credite și costurile mari ale acestora
Altele...................................................................................................
.............................................................................................................
Oportunități 1 2 3 4 5
Dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare pentru acvacultură la
nivel local
Creșterea investițiilor pentru dezvoltarea unor unități de
producție locale
Introducerea de specii noi de pești, cu reproducere și creștere
rapidă, menținând în același timp diversitatea
Exploatarea resurselor biologice marine și a deșeurilor
rezultate din prelucrarea peștelui / acvaculturii în biorefinării
Crearea de noi instrumente financiare la nivel național
Altele...................................................................................................