Inf Bioeconomie PDF

ACADEMIA ROMÂNĂ
„Creșterea capacității administrative a Ministerului pentru Mediul

de Afaceri, Comerț şi Antreprenoriat de dezvoltare şi implementare
a sistemului de politici publice bazate pe dovezi” - SIPOCA 5
Denumire rezultat R1.4.:
ANALIZĂ CU PRIVIRE LA OPORTUNITĂȚILE DE

DEZVOLTARE A SECTORULUI IMM ÎN CONTEXTUL
INIȚIATIVELOR BIOECONOMICE ALE UNIUNII
EUROPENE
Elaborată de către autori:

Expert domeniile Servicii culturale și creative și digitalizarea IMM-urilor,
Construcții și transport și E-Comerț
Dr. LUPU IULIA, CS 1
Expert domeniile Turism, Agricultură și Industrie
Conf. univ. dr. VLĂDUȚ ALINA ȘTEFANIA
București (aprilie 2018)

CUPRINS
LISTA FIGURILOR ............................................................................................... 8

LISTA TABELELOR ........................................................................................... 12
LISTĂ ACRONIME ............................................................................................. 14
1. INTRODUCERE ....................................................................................... 17
2. ABORDAREA TEORETICĂ ȘI PROBLEMATICĂ ÎN DOMENIUL
BIOECONOMIE ................................................................................................... 22
2.1 Scurtă introducere ............................................................................................................. 22
2.2 Clarificarea conceptelor .................................................................................................... 23
2.2.1 Biotehnologia .......................................................................................................... 25
2.2.2 Bioeconomia ............................................................................................................ 26
2.3 Bioeconomia, economia circulară, economia verde. Abordări teoretice ...................... 30

2.4 Cadrul politic al bioeconomiei în Europa ........................................................................ 36
2.5 Provocări asociate trecerii la bioeconomie și relevanța strategică a bioeconomiei ..... 38
2.6 Factorii cheie ai bioeconomiei........................................................................................... 41
2.7 Principii cheie pentru o bioeconomie durabilă ............................................................... 43
2.8 Sectoarele bioeconomiei .................................................................................................... 44
2.9 Bioeconomia la nivel european – principalele date statistice......................................... 46
3. INIȚIATIVE ÎN DOMENIUL BIOECONOMIE ÎN UNIUNEA
EUROPEANĂ........................................................................................................ 47
3.1 Scurtă prezentare privind strategiile și inițiativele dezvoltate în domeniul
bioeconomie .......................................................................................................................... 47
3.2 Agenda de la Lisabona ...................................................................................................... 52
3.2.1 Priorități ale agendei și realizarea acestora.............................................................. 52
3.3 Științele vieții și biotehnologia – O strategie pentru Europa ......................................... 53

3.3.1 Priorități strategice ................................................................................................... 53
3.3.2 Aplicații ale științelor vieții și biotehnologiei ......................................................... 54
3.3.3 Planul de acțiune ...................................................................................................... 55
3.4 Inițiativa privind piețele-pilot ........................................................................................... 57

3.4.1 Obiectivele și instrumentele politice ale inițiativei ................................................. 58
Pagina 2 din 274
3.4.2 Piețele care fac obiectul inițiativei privind piețele-pilot.......................................... 59
3.5 Strategia „Europa 2020. O strategie europeană pentru o creștere inteligentă,

ecologică și favorabilă incluziunii” ..................................................................................... 62
3.6 Strategia „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa” ..... 63
3.6.1 Domeniile prioritare ................................................................................................ 65
3.6.2 Sectoare bioeconomice de interes............................................................................ 67
3.7 Inițiative regionale privind bioeconomia ......................................................................... 74

3.7.1 Bioeconomie pentru regiunea Dunării .......................................................................... 74
3.7.2 BIOEST – Inițiativa central și est europeană .......................................................... 77
3.7.3 Șase regiuni cu rol de model demonstrativ selectate de către Comisia Europeană . 78
3.8 Strategiile și inițiativele în domeniul bioeconomiei în unele state membre ale Uniunii
Europene ............................................................................................................................... 80
3.8.1 Finlanda ................................................................................................................... 84
3.8.2 Spania ...................................................................................................................... 86
3.8.3 Olanda...................................................................................................................... 88
3.8.4 Polonia ..................................................................................................................... 88
3.8.5 Letonia ..................................................................................................................... 89
3.8.6 Lituania .................................................................................................................... 90
3.8.7 Slovenia ................................................................................................................... 91
4. INIȚIATIVE ÎN DOMENIUL BIOECONOMIEI LA NIVELUL

ALTOR INSTITUȚII INTERNAȚIONALE ..................................................... 92
4.1 Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică .............................................. 92
4.2 Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare ............................................ 94
4.3 Inițiative în domeniul bioeconomiei la nivelul unor țări din afara Uniunii Europene 95
5. ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII – PERSPECTIVE DE
DEZVOLTARE ÎN CONTEXTUL BIOECONOMIC EUROPEAN .............. 97
5.1 Aspecte teoretice ................................................................................................................ 97
5.2 Rolul IMM-urilor în asigurarea creşterii economice a Uniunii Europene ................... 98
5.2.1 „Gândiți mai întâi la scară mică - Un «Small Business Act» pentru Europa” (SBA)
98
Pagina 3 din 274

5.2.2 Indicatorii de performanță ai IMM-urilor .............................................................. 100
5.3 Dezvoltarea IMM-urilor în contextul bioeconomic european ..................................... 107

FINANȚARE ÎN CONTEXTUL BIOECONOMIC EUROPEAN ................ 109
6.1 Instrumente financiare pentru sprijinirea dezvoltării bioeconomiei .......................... 109
6.2 Finanțare europeană pentru bioeconomie ..................................................................... 111
7. ABORDAREA TEORETICĂ ȘI PROBLEMATICĂ PRIVIND
MĂSURAREA PERFORMANŢEI ÎN DOMENIUL BIOECONOMIE....... 115
7.1 Scurtă introducere ........................................................................................................... 115
7.2 Exemple de bune practici privind măsurarea performanței în domeniul bioeconomie
.............................................................................................................................................. 116
7.2.1 Construirea unor platforme de colectare şi distribuţie a informaţiilor privind
bioeconomia ................................................................................................................. 116
7.2.2 Realizarea unui barometru al bioeconomiei (Olanda) ........................................... 121
8. CONTRIBUȚIA ROMÂNIEI LA BIOECONOMIA EUROPEANĂ 123

8.1 Numărul IMM-urilor pe sectoare de activitate și regiuni de dezvoltare .................... 125
8.2 Forța de muncă angajată în bioeconomie ...................................................................... 129
8.2.1 Structura pieței muncii din România a bioeconomiei ........................................... 130
8.2.2 Specializarea pieței muncii .................................................................................... 133
8.3 Cifra de afaceri a bioeconomiei pe subsectoare de activitate și regiuni de dezvoltare

.............................................................................................................................................. 133
9. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI ÎN DOMENIUL BIOECONOMIE
ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ ............................................................................ 139
9.1 Exemple de bune practici la nivel instituțional sau la nivel de stat ............................. 140
9.1.1 Realizarea unor studii ample pentru a sprijini dezvoltarea şi finanţarea unor
proiecte în bioeconomie cu impact recunoscut asupra schimbărilor viitoare............... 140
9.1.2 Finlanda ................................................................................................................. 142
9.1.3 Germania (IMM, construcții) ................................................................................ 143
9.2 Exemple de bune practici la nivel de companii ............................................................. 144

9.2.1 HempFlax B.V. (Olanda) ...................................................................................... 144
9.2.2 Abengoa Bioenergía (Spania) ................................................................................ 146
Pagina 4 din 274

9.2.3 KaiCell Fibers Ltd (Finlanda) ............................................................................... 148
9.2.4 Novamont (Italia) .................................................................................................. 149
9.2.5 Agrioil Energy S.A. (Grecia) ................................................................................. 150
9.2.6 Natural Grass (Franța) ........................................................................................... 150
9.2.7 Green Sugar (Germania) ........................................................................................ 152
9.2.8 Etouch Innovation (construcţii, Taiwan) ............................................................... 153
9.2.9 Maapörssi (digitalizare, construcții, transport, Finlanda) ...................................... 154
9.3 Implicarea IMM-urilor în proiecte PC7 în domeniul biotehnologiei ......................... 154

9.4 Impactul instrumentului financiar SME Instrument (Orizont 2020) ......................... 156
10. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI ÎN DOMENIUL BIOECONOMIE
ÎN ROMÂNIA ..................................................................................................... 160
10.1 SC Radic Star SRL ........................................................................................................ 160
10.2 CANAH International SRL .......................................................................................... 161
10.3 SC Casa Ethos SRL ....................................................................................................... 161
10.4 Annabella Fabrica de Conserve Râureni SA .............................................................. 162
10.5 ECO WOOD SRL .......................................................................................................... 164
10.6 Marelbo Prod Com SRL ............................................................................................... 164
10.7 BioROne - Primul cluster de biotehnologie în România ............................................ 165
10.8 TREC - Cluster Transnațional în domeniul Energiei Regenerabile ......................... 166
10.9 Biotehnologie - primele cinci IMM-uri din România ................................................. 167
10.10 Introducerea bioeconomiei printre domeniile de studiu din învățământul superior
.............................................................................................................................................. 170
11. TURISMUL CA POTENȚIAL SECTOR AL BIOECONOMIEI
ROMÂNEȘTI ...................................................................................................... 171
11.1 Zone cu potențial agroturistic recunoscut și valorificat ............................................. 173
11.2 Situația actuală a agroturismului românesc ............................................................... 174
11.3 Studii de caz și exemple de bune practici .................................................................... 178
11.4 Posibilități de dezvoltare a agroturismului în România ............................................ 180
12. ELEMENTE SPECIFICE ÎN DOMENIILE SERVICII CULTURALE
ȘI CREATIVE ȘI DIGITALIZAREA IMM-URILOR, CONSTRUCȚII ȘI
TRANSPORT ȘI COMERȚ ELECTRONIC .................................................. 183
12.1 Servicii culturale și creative .......................................................................................... 183
Pagina 5 din 274
12.2 Digitalizarea IMM-urilor .............................................................................................. 184
12.3 Construcții ...................................................................................................................... 185
12.4 Transporturi ................................................................................................................... 187
12.5 Comerț electronic ....................................................................................................... 189
13. PERCEPȚIA REPREZENTANȚILOR SECTORULUI IMM CU
PRIVIRE LA BIOECONOMIE ........................................................................ 190
13.1 Aspecte generale ............................................................................................................. 190
13.2 Bioeconomia – disfuncționalități și oportunități de dezvoltare pe sectoare de
activitate .............................................................................................................................. 195
13.2.1 Agricultură, silvicultură și exploatare forestieră, pescuit și acvacultură ............... 195
13.2.2 Industria alimentară, a băuturilor și produselor din tutun ..................................... 199
13.2.3 Industria produselor din lemn și a mobilei ............................................................ 201
13.2.4 Industria pielăriei și a produselor din piele; fabricarea produselor textile; industria
hârtiei și a produselor din hârtie; fabricarea produselor din cauciuc și mase plastic ... 201
14. TIPURI DE ACȚIUNI ȘI RECOMANDĂRI PRIVIND

BIOECONOMIA CE POT FI ADAPTATE LA REALITĂȚILE
ECONOMICE ALE ROMÂNIEI...................................................................... 205
14.1 Exemple de acțiuni și recomandări ce pot fi adaptate la realitățile economice ale
României ............................................................................................................................. 205
14.2 Dezvoltarea unui plan de acțiune pentru tranziția către bioeconomie în România 217
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI .................................................................. 220
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE ...................................................................... 229
ANEXA I. BIOECONOMIA ȘI ECONOMIA CIRCULARĂ ....................... 253
ANEXA II. POPULAȚIA GLOBALĂ ÎN PERIOADA 1950-2015 ............... 254
ANEXA III. SCENARII DE EVOLUȚIE NUMERICĂ A POPULAȚIEI
GLOBALE. .......................................................................................................... 254
ANEXA IV. SITUAȚIA SPECIILOR PE CALE DE DISPARIȚIE,
PERICLITATE ȘI VULNERABILE ................................................................ 255
ANEXA V. PRODUCȚIA PRIMARĂ DE ENERGIE, 2013 .......................... 256
ANEXA VI. CAUZE ȘI CONSECINȚE ALE SCHIMBĂRILOR
CLIMATICE GLOBALE .................................................................................. 257
Pagina 6 din 274
ANEXA VII. PRINCIPALELE STRATEGII ȘI POLITICI EXISTENTE LA
NIVEL INTERNAȚIONAL ÎN BIOECONOMIE .......................................... 258
ANEXA VIII. PRINCIPALELE ASPECTE POZITIVE ȘI NEGATIVE ALE
STRATEGIEI EUROPENE PRIVIND BIOECONOMIA ............................. 261
ANEXA IX. NUMĂRUL DE IMM-URI PARTICIPANTE LA PC 7 ........... 263
ÎN STATELE MEMBRE ȘI ȚĂRILE ASOCIATE ........................................ 263
ANEXA X. CHESTIONAR ................................................................................ 264
Pagina 7 din 274

LISTA FIGURILOR
Figura nr. 2.1: Trecerea politicilor privind bioeconomia de la local la global .................. 23
Figura nr. 2.2: Numărul de citări în Scopus pentru „bioeconomy” și „bio-economy”,
„biobased economy” și „bio-based economy” și „circular economy” .......................................... 24
Figura nr. 2.3: Economia circulară și sectoarele industriale .............................................. 32
Figura nr. 2.4: Bioeconomia circulară – elemente componente ........................................ 33
Figura nr. 2.5: Bioeconomia circulară văzută ca viitoare strategie ................................... 35
Figura nr. 2.6: Produsele și obiectivele bioeconomiei ....................................................... 41
Figura nr. 3.1: Structura strategiei bioeconomice și planul său de acțiune ....................... 67
Figura nr. 3.2: Evoluția locurilor de muncă și a cifrei de afaceri în bioeconomia
europeană între 2008 și 2014 ......................................................................................................... 69
Figura nr. 3.3: Modificarea numărului de angajați (%) în 2014 comparativ cu 2008 ....... 73
Figura nr. 3.4: Modificarea cifrei de afaceri (%) în 2014 comparativ cu 2008 ................. 73
Figura nr. 3.5: Situația strategiilor bioeconomice la nivel global ...................................... 80
Figura nr. 5.1: Ponderea forței de muncă ocupate pe categorii de întreprinderi (2015) .. 102
Figura nr. 5.2: Contribuția IMM-urilor la ocuparea forței de muncă în sectoarele cheie ale
economiei UE-28 (sectorul non-financiar) în 2016 ..................................................................... 102
Figura nr. 5.3: Contribuția IMM-urilor la valoarea adăugată în sectoarele cheie ale
economiei UE-28 (sectorul non-financiar) în 2016 ..................................................................... 104
Figura nr. 7.1: Cifra de afaceri pentru bioeconomie în România comparativ cu UE28, în
perioada 2008-2015 ..................................................................................................................... 119
Figura nr. 7.2: Numărul de persoane angajate în bioeconomie în România comparativ cu
UE28, în perioada 2008-2015...................................................................................................... 120
Figura nr. 7.3: Gradul de concentrare a bioeconomiei în România comparativ cu UE28, în
perioada 2008-2015 ..................................................................................................................... 121
Figura nr. 8.1: Evoluția numărului de IMM-uri în Industria alimentară, a băuturilor și
produselor din tutun ..................................................................................................................... 125
Figura nr. 8.2: Distribuția IMM-uri în Industria alimentară, a băuturilor și produselor din
tutun pe regiuni de dezvoltare (2015) .......................................................................................... 125
Figura nr. 8.3: Evoluția numărului de IMM-uri în Industria textilă, articole de
îmbrăcăminte, pielărie ................................................................................................................. 126
Figura nr. 8.4: Distribuția IMM-uri în Industria textilă, articole de îmbrăcăminte, pielărie
pe regiuni de dezvoltare (2015) ................................................................................................... 126
Pagina 8 din 274
Figura nr. 8.5: Evoluția numărului de IMM-uri în Industria prelucrării lemnului și
fabricarea mobilei ........................................................................................................................ 127
Figura nr. 8.6: Distribuția IMM-uri în Industria prelucrării lemnului pe regiuni de
dezvoltare (2015) ......................................................................................................................... 128
Figura nr. 8.7: Distribuția IMM-uri în Fabricarea mobilei pe regiuni de dezvoltare (2015)
..................................................................................................................................................... 128
Figura nr. 8.8: Evoluția numărului de IMM-uri în Industria hârtiei și a produselor din
hârtie ............................................................................................................................................ 128
Figura nr. 8.9: Distribuția IMM-uri în Industria hârtiei și a produselor din hârtie pe
regiuni de dezvoltare (2015) ........................................................................................................ 128
Figura nr. 8.10: Evoluția numărului de IMM-uri implicate în fabricarea produselor
farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice, fabricarea produselor din cauciuc și plastic
..................................................................................................................................................... 129
Figura nr. 8.11: Distribuția IMM-uri implicate în fabricarea produselor farmaceutice de
bază şi a preparatelor farmaceutice pe regiuni de dezvoltare (2015) .......................................... 130
Figura nr. 8.12: Distribuția IMM-uri implicate în fabricarea produselor din cauciuc și
plastic pe regiuni de dezvoltare (2015)........................................................................................ 130
Figura nr. 8.13: Distribuţia numărului de angajaţi pe sectoare de activitate ale
bioeconomiei ............................................................................................................................... 131
Figura nr. 8.14: Evoluţia numărului de angajaţi pe sectoare de activitate ale bioeconomiei
..................................................................................................................................................... 131
Figura nr. 8.15: Diferenţele procentuale ale numărului de angajaţi pe sectoare de
activitate ale bioeconomiei (2014 comparativ cu 2008) .............................................................. 132
Figura nr. 8.16: Evoluția numărul de persoane angajate în agricultură, silvicultură și
pescuit .......................................................................................................................................... 132
Figura nr. 8.17: Cifra de afaceri pentru bioeconomie în perioada 2008-2016 ................ 134
Figura nr. 8.18: Cifra de afaceri pe sectoare de activitate ale bioeconomiei ................... 134
Figura nr. 8.19: Diferenţele procentuale ale cifrei de afaceri pe sectoare de activitate ale
bioeconomiei (2016 comparativ cu 2008) ................................................................................... 135
Figura nr. 8.20: Evoluţia cifrei de afaceri pe sectoare de activitate ale bioeconomiei .... 136
Figura nr. 8.21: Cifra de afaceri pe sectoare de activitate ale bioeconomiei și regiuni de
dezvoltare în anul 2015................................................................................................................ 137
Figura nr. 8.22: Cifra de afaceri a IMM-urilor din sectoarele industriale ale bioeconomiei
(2015) pe regiuni de dezvoltare ................................................................................................... 138
Pagina 9 din 274

Figura nr. 9.1: Procesul tehnologic de producere a zahărului verde de către compania
Green Sugar ................................................................................................................................. 153
Figura nr. 9.2: Participare pe tipuri de organizații în proiecte finanțate de UE în cadrul
activității PC7 „Biotehnologii” pentru perioada 2007-2013 (%) ................................................ 155
Figura nr. 9.3: Bugetul anual pentru Instrumentul SME ................................................. 157
Figura nr. 9.4: Categorii de IMM-uri după mărime în funcție de anul în care au aplicat 159
Figura nr. 11.1: Numărul total de pensiuni agroturistice și de locuri în aceste structuri de
cazare în perioada 2000-2017 ...................................................................................................... 175
Figura nr. 11.2: Tipul de proprietate pentru pensiunile agroturistice (2017) .................. 175
Figura nr. 11.3: Numărul total de pensiuni agroturistice pe regiuni de dezvoltare în
perioada 2000-2017 ..................................................................................................................... 176
Figura nr. 11.4: Evoluția numărului de sosiri și înnoptări (pensiuni agroturistice) în
perioada 2000-2016 ..................................................................................................................... 177
Figura nr. 11.5: Evoluția indicelui de utilizare a capacității de cazare turistică în perioada
2000-2016 .................................................................................................................................... 177
Figura nr. 12.1: Deșeuri generate în sectorul construcții în unele țări din Europa Centrală
și de Est (tone) ............................................................................................................................. 186
Figura nr. 12.2: Structura producției de electricitate în România în anul 2016 ............... 188
Figura nr. 13.1: Distribuția IMM-urilor pe regiuni de dezvoltare ................................... 190
Figura nr. 13.2: Ponderea respondenților care cunosc/nu cunosc termenii de economie
circulară, bioeconomie, economie verde ..................................................................................... 191
Figura nr. 13.3: Măsura în care bioeconomia poate contribui la rezolvarea marilor
provocări sociale .......................................................................................................................... 192
Figura nr. 13.4: Ponderea scorurilor atribuite de respondenți (1-5) pentru beneficiile
bioeconomiei în cazul României ................................................................................................. 192
Figura nr. 13.5: Ponderea respondenților cu privire la termenul la care ar putea fi obținute
potențialele beneficii ale bioeconomiei în cazul României ......................................................... 193
Figura nr. 13.6: Măsura în care respondenții sunt de acord sau nu cu potențialele
provocări pentru dezvoltarea bioeconomiei în România ............................................................. 194
Figura nr. 13.7: Scorurile atribuite pentru dificultățile cu care se confruntă agricultura 197
Figura nr. 13.8: Scorurile atribuite pentru oportunitățile de dezvoltare pe care le are
agricultura .................................................................................................................................... 197
Figura nr. 13.9: Scorurile atribuite pentru dificultățile cu care se confruntă silvicultura 198
Pagina 10 din 274

silvicultura ................................................................................................................................... 198
Figura nr. 13.11: Scorurile atribuite pentru dificultățile cu care se confruntă pescuitul și
acvacultura ................................................................................................................................... 199
pescuitul și acvacultura ................................................................................................................ 199
Figura nr. 13.13. Scorurile atribuite pentru dificultățile cu care se confruntă industria
alimentară și a băuturilor ............................................................................................................. 200
industria alimentară și a băuturilor .............................................................................................. 200
Figura nr. 13.15: Scorurile atribuite pentru dificultățile cu care se confruntă industria
produselor din lemn și a mobilei ................................................................................................. 202
industria produselor din lemn și a mobilei .................................................................................. 202
Figura nr. 13.17: Scorurile atribuite pentru dificultățile cu care se confruntă alte ramuri
ale bioeconomiei .......................................................................................................................... 203
Figura nr. 13.18: Scorurile atribuite pentru oportunitățile de dezvoltare pe care au alte
ramuri ale bioeconomiei .............................................................................................................. 203
Figura nr. 14.1: Structura organizațională a bioclusterelor ............................................. 207
Figura nr. 14.2: Contribuții la creșterea economică ........................................................ 210
Figura nr. 14.3: Etapele procesului strategic ................................................................... 218
Pagina 11 din 274

LISTA TABELELOR
Tabelul nr. 2.1: Codul culorilor utilizate în biotehnologie ................................................ 26

Tabelul nr. 2.2: Referiri și definiții ale bioeconomiei........................................................ 26
Tabelul nr. 2.3: Principalele plante de cultură (1961 – 2016) (mil. t.) .............................. 39
Tabelul nr. 2.4: Descrierea sectoarelor bioeconomiei ....................................................... 44
Tabelul nr. 3.1: Cele 10 priorități ale Planului Juncker. Identificarea priorităților relevante
pentru bioeconomie ....................................................................................................................... 50
Tabelul nr. 3.2: Strategiile ale Uniunii Europene relevante pentru bioeconomie.............. 50
Tabelul nr. 3.3: Iniţiative emblematice în cadrul strategiei „Europa 2020”. Identificarea
iniţiativelor relevante pentru bioeconomie .................................................................................... 64
Tabelul nr. 3.4: Strategiile și inițiativele privind bioeconomia în țările din regiunea
Dunării ........................................................................................................................................... 75
Tabelul nr. 3.5: Strategii și inițiative bioeconomice în statele europene ........................... 81
Tabelul nr. 5.1: Clasificarea IMM-urilor ........................................................................... 97
Tabelul nr. 5.2: Numărul de întreprinderi în 2016 în UE-28 și în România.................... 100
Tabelul nr. 5.3: Număr de persoane angajate în 2016 în UE-28 în sectorul economiei non-
financiare ..................................................................................................................................... 101
Tabelul nr. 5.4: Valoarea adăugată pentru IMM-uri în UE-28 și în România în 2016
(sectorul non-financiar) ............................................................................................................... 103
Tabelul nr. 5.5: Creșterea cumulativă (%) din 2008 până în 2016 în UE-28, valoarea
adăugată, productivitatea muncii și ocuparea forței de muncă în diferite sectoare de activitate 105
Tabelul nr. 5.6: Cifra de afaceri pe categorii de întreprinderi în România în sectorul
economic non-financiar în 2015 .................................................................................................. 106
Tabelul nr. 5.7: Gradul în care sectorul IMM-urilor a revenit în 2016 după criza
economică și financiară din 2008/2009 ....................................................................................... 107
Tabelul nr. 6.1: Principalele instrumente de finanțare europene ce includ sprijin pentru
bioeconomie ................................................................................................................................ 113
Tabelul nr. 7.1: Evaluarea indicatorilor și datelor utilizate pentru monitorizarea
bioeconomiei la nivelul Uniunii Europene .................................................................................. 117
Tabelul nr. 8.1: Sursa datelor utilizate ............................................................................. 124
Tabelul nr. 10.1: Unitățile principale care fac parte din clusterul BioROne ................... 166
Tabelul nr. 10.2: Primele cinci IMM-uri din România ce activează în domeniul
biotehnologiei .............................................................................................................................. 168
Pagina 12 din 274

biotehnologiei (lei) ...................................................................................................................... 168
Tabelul nr. 10.4: Situația companiilor ce activează în domeniul biotehnologie la nivel
național, pentru anul 2016 ........................................................................................................... 169
Tabelul nr. 14.1: Măsuri de impulsionare a bioeconomiei .............................................. 208
Tabelul nr. 14.2: Cuantumul subvențiilor și al valorii adăugate nete în agricultura
românească în perioada 2010-2016 ............................................................................................. 213
Tabelul nr. 14.3: Indicatori economici pentru silvicultură și exploatare forestieră, 2005 și
2014 (sumele exprimate în mil. euro) .......................................................................................... 215
Pagina 13 din 274

LISTĂ ACRONIME
BECOTEPS Bio-Economy Technology Platforms

AER Asociația de Ecoturism din România
AFIR Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale
ANT Ajutoare naționale tranzitorii
ANTREC Asociația Națională de Turism Rural Ecologic și Cultural din Romania
APIA Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură
BE, BBE Bioeconomie
BERST Ghidul pentru strategia regională pentru bioeconomie (engl. BioEconomy
Regional Strategy Toolkit)
BIOEST Inițiativa central și est europeană pentru agricultură, acvacultură și silvicultură
bazate pe cunoaștere în bioeconomie
BioROne Cluster în biotehnologie din România
BN Bugetul Național
BNR Banca Națională a României
BT Biotehnologie
CAEN Clasificarea Activităților din Economia Națională
CDI Cercetare-Dezvoltare-Inovare
CE Comisia Europeană
CIP Programul-cadru pentru inovație și competitivitate
CL Coeficient de locație
COSME Program pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și
mijlocii
EC Economie circulară
EFI Institutul European al Pădurilor (engl. European Forest Institute)
EV Economie verde
FAO Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite (engl. Food
and Agriculture Organization)
FEADR Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală
FEGA Fondul European de Garantare în Agricultura
FEIS Fondul european pentru investiții strategice
FEPAM Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime
FP7 Program cadru 7 (engl. Seventh Framework Programme for Research)
Pagina 14 din 274

GTAP Baza de date privind analiza comerțului global (engl. Global Trade Analysis
Database)
ILO Organizația Internațională a Muncii (engl. International Labour Organisation)
IMM Întreprinderi mici și mijlocii
INS Institutului Național de Statistică
JRC Centrul Comun de Cercetare
KBBE Bioeconomi bazată pe cunoaștere
KBE Economia bazată pe cunoaștere
LMI Inițiativa privind piețele-pilot
OCDE Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (engl. Organisation
for Economic Co-operation and Development)
OMG Organisme modificate genetic
ONU Organizația Națiunilor Unite
PAC Politica Agricolă Comună
PC Program cadru
PIB Produsul intern brut
PNDR Programului Național de Dezvoltare Rurală
POPAM Programul Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime
SA Societate pe acțiuni
SC Societate comercială
SRL Societate cu răspundere limitată
SBA Small Business Act
SM State membre
SUA Statele Unite ale Americii
TIC Tehnologii informaționale și comunicații
TREC Cluster Transnational în domeniul Energiei Regenerabile (engl. Transnational
Renewable Energy Cluster)
UE Uniunea Europeană
UE28 Uniunea Europeană cu 28 de țări
UNCTAD Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (engl. United
Nations Conference on Trade and Development)
UNECE Comisia Economică a Națiunilor Unite pentru Europa (engl. United Nations
Economic Commission for Europe)
UNEP Programul de Mediu al Națiunilor Unite
Pagina 15 din 274

USDA Departamentul agriculturii din SUA (engl. United States Department of
Agriculture)
Pagina 16 din 274

1. INTRODUCERE
Acest studiu, realizat în cadrul proiectului „Creșterea capacității administrative a

Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerț şi Antreprenoriat de dezvoltare şi
implementare a sistemului de politici publice bazate pe dovezi” (SIPOCA 5), proiect finanțat
din Fondul Social European, are la bază un set de patru module elaborate în cadrul unor etape
anterioare.
Într-o primă etapă de cercetare s-a făcut analiza documentelor identificate la nivelul
Uniunii Europene (UE) privind strategiile și inițiativele în domeniul bioeconomie, iar în a doua
etapă au fost urmărite identificarea și analiza modelelor de bune practici existente la nivel
internațional și național, precum și tipurile de acțiuni și inițiative ce pot fi adaptate la realitățile
economice din România.
Conform specificațiilor proiectului, în realizarea celor două module s-a urmărit o analiză
detaliată privind subiecte precum: abordarea teoretică și problematică în domeniu, economia
circulară, particularizări pentru sectoarele de producție și servicii, identificarea inițiativelor în
domeniu, descrieri și indicatori privind modele și practici de succes în UE și România.
O primă etapă a procesului de cercetare a presupus identificarea și studierea unor surse
bibliografice pentru înțelegerea teoretică a problemelor de analizat, clarificarea conceptelor de
bază și a legăturilor dintre acestea. Astfel, pentru documentare a fost folosită bibliografia
sugerată de către echipa de management a proiectului, documentele oficiale și diverse studii ale
Comisiei Europene și ale altor instituții internaționale, articole publicate în jurnale științifice,
baze de date statistice etc.
Obiectivele prezentului studiu legat de documentele existente la nivelul Uniunii Europene
în domeniul inițiativelor bio-economice au fost:
- Definirea conceptului de bioeconomie;
- Stabilirea relațiilor dintre bioeconomie, economia circulară și economia verde;
- Identificarea inițiativelor bioeconomice la nivelul UE, dar și în alte state europene non-
membre UE;
- Analiza strategiilor care vizează bioeconomia prin evaluarea priorităților strategice și a
planurilor de acțiune;
- Analiza realizărilor și a impactului actual a strategiilor din domeniul bioeconomic;
- Analiza performanțelor întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) în UE și a posibilităților
de dezvoltare în context bioeconomic.
Pagina 17 din 274
Schimbările apărute la nivel mondial au dus la apariția unor provocări majore ce necesită
sprijin instituțional, colaborare și coordonare internațională. Creșterea populației, limitarea
resurselor naturale, creșterea poluării sunt elemente ce au dus la apariția mai multor strategii și
inițiative adoptate la nivel local, regional sau global, precum și la promovarea unor concepte noi
cum este cel al bioeconomiei.
Într-o accepțiune largă, termenul de bioeconomie se referă în general la acele părţi ale
economiei care folosesc resurse biologice regenerabile pentru a obţine alimente, materiale şi
energie.
În ultimii 10 ani, la nivelul Uniunii Europene și nu numai, s-a produs o schimbare
radicală în economie atât în terminologia utilizată, cât și în modul de abordare. Pe lângă termenul
de bioeconomie, au apărut concepte noi – economie verde, economie circulară, bioeconomie
circulară, parțial similare, care vor însă să răspundă acelorași provocări sociale, conștientizate la
nivel global: securitatea alimentară, deficitul de resurse naturale, dependența mare de resursele
fosile și schimbările climatice.
În ultimii ani au fost dezvoltate la nivel național, dar și la nivelul unor instituții
internaționale, strategii și politici ce promovează bioeconomia, atât ca urmare a noilor cercetări
și inovații, cât și ca necesitate la transformările din societate. La nivelul fiecărei țări există
anumite particularități, inițiative premergătoare și nevoi de dezvoltare și de cercetare. De multe
ori, în aceste strategii, accentul principal este pus pe dezvoltarea economiei și crearea unor noi
locuri de muncă, prin identificarea unor noi oportunități pentru afaceri, în timp ce
sustenabilitatea resurselor rămâne pe un loc secundar.
Strategiile și inițiativele publicate și adoptate de către instituții și țări sunt dificil de
comparat, acestea având structuri și scopuri diferite, de cele mai multe ori existând definiții și
înțelesuri diferite pentru termenii specifici. O prezentare a principalelor elemente componente
cuprinse în aceste strategii și inițiative este însă foarte utilă, oferind o imagine de ansamblu
asupra evoluției și realității din domeniul bioeconomie.
La nivelul Uniunii Europene acceptarea și promovarea acestui termen au venit ca o
continuare firească a politicilor precedente. La început au fost finanțate programe de cercetare ce
au facilitat apariția unor noi inovații și concepte, fără a se folosi cercetarea ca instrument al
politicii sale. Acest lucru a venit după adoptarea Strategiei de la Lisabona care a marcat politica
deceniului 2000-2010. Dintre strategiile adoptate în domeniul economiei bazate pe cunoaștere și
al bioeconomiei, s-au remarcat și Științele vieții și biotehnologia – O strategie pentru Europa
(2002) și Inițiativa privind piețele-pilot (2007).
Pagina 18 din 274

În următorul deceniu, UE și-a bazat acțiunile pe Strategia Europa 2020, o strategie bazată
pe creștere inteligentă, cu o puternică orientare ecologică și favorabilă incluziunii. Din această
Strategie au rezultat mai multe inițiative emblematice, una dintre acestea stipulând în mod foarte
clar dezvoltarea bioeconomiei la nivelul Uniunii Europene până în anul 2020.
În anul 2012, Comisia Europeană (CE) a lansat inițiativa sa pentru bioeconomie -
„Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa” și Planul de acțiune,
însoțite de un document de lucru în care sunt prezentate mai multe detalii.
Spre deosebire de țările dezvoltate, în cele mai puțin dezvoltate, bioeconomia este
utilizată mai ales în sectoarele primare, cum ar fi agricultura, silvicultura și pescuitul. Chiar și
aceste sectoare au un potențial însemnat pentru promovarea creșterii economice sustenabile, prin
transferul de cunoștințe și tehnologie.
Toate documentele menționate au plecat de la idei comune, fiind centrate cu precădere pe
necesitatea creșterii gradului de ocupare a forței de muncă și, implicit, a incluziunii sociale.
Importanța cercetării în realizarea obiectivelor propuse este un alt aspect regăsit în toate
documentele, precum și necesitatea creșterii investițiilor în cercetare-dezvoltare-inovare.
Începând cu anul 2002, este subliniată și importanța strategică a IMM-urilor în dezvoltarea
aplicațiilor biotehnologiei inițial și apoi în bioeconomie, prin încurajarea și facilitarea adoptării
de idei noi și transformarea lor în produse și servicii comercializabile.
După ce într-o primă etapă de cercetare au fost abordate clarificarea conceptelor de bază
din domeniul bioeconomie și a legăturilor dintre acestea, analizarea strategiilor și inițiativelor
identificate la nivelul Uniunii Europene și a unor state membre, dar și la nivelul altor instituții
internaționale în domeniul bioeconomie, în cea de a doua etapă s-a urmărit prezentarea unor
modele de bune practici precum și a unor propuneri de acțiuni sau inițiative ce pot fi acomodate
condițiilor economice din România.
Dezvoltarea bioeconomiei constituie actualmente una dintre prioritățile UE, alături de
implementarea politicilor care vizează economia circulară. În acest context, a doua parte a
cercetării a vizat mai multe obiective:
- analiza contribuției României la bioeconomia europeană, pe baza unor indicatori
economici concreți – număr de unități de producție, forța de muncă angrenată în
bioeconomie, cifra de afaceri, productivitatea muncii;
- analiza modelelor de bune practici existente la nivel internațional și național, pentru a
vedea care sunt premisele dezvoltării sectorului întreprinderilor mici și mijlocii (IMM) în
domeniul bioeconomiei;
- analiza modului cum este percepută bioeconomia de mediul IMM din România;
Pagina 19 din 274

- identificarea dificultăților cu care se confruntă IMM-urile din domeniul bioeconomic, dar și
a oportunităților luate în considerare de reprezentanții acestor companii;
- analiza sectorului agroturistic ca potențial sector al bioeconomiei;
- identificarea măsurilor ce pot fi luate și a tipurilor de acțiuni și inițiative care pot fi adaptate
la realitățile economice ale României.
Procesul de cercetare din cadrul acestei etape a presupus studierea unor surse bibliografice
pentru înțelegerea modului în care bioeconomia poate fi măsurată, identificarea și analizarea
strategiilor sau inițiativelor dezvoltate pentru servicii culturale și creative și digitalizarea IMM-
urilor, construcții și transport și e-comerț și găsirea unor legături cu domeniul bioeconomie. La
fundamentarea structurii lucrării, dar și a unor rezultate au contribuit întâlnirile cu experții din
cadrul proiectului, echipa de management, parteneri beneficiari și întâlniri informale cu alți
specialiști din domeniul bioeconomie.
În ultimii ani, domeniul bioeconomie a captat tot mai mult atenția pe plan internațional,
conducând la dezvoltarea și apariția unor numeroase strategii și inițiative. În analiza detaliată
publicată de către Consiliul german pentru bioeconomie (German Bioeconomy Council, 2015a și
2015b) a fost identificată existența unor politici directe privind bioeconomia în 45 de țări, existând
în acel moment strategii dedicate special bioeconomiei (în UE, Finlanda, Germania, Japonia,
Malaezia, Statele Unite ale Americii – SUA și țările nordice), menționându-se că în multe țări a
crescut importanța acordată acestui domeniu prin publicarea (sau anunțarea intenției de publicare)
a unor versiuni inițiale privind strategiile sau politicile dezvoltate pentru bioeconomie.
Organizarea unor evenimente importante precum „Summitul global de bioeconomie” (engl.
Global Bioeconomy Summit) de la Berlin din noiembrie 2015 ce a adus laolaltă personalități din
mai multe domenii (politică, știință, mediul de afaceri, religie etc.) pentru a discuta elemente
strategice globale privind viitorul în bioeconomie arată importanța acestui subiect. În documentul
final au fost publicate principalele concluzii, subliniindu-se că o bioeconomie sustenabilă poate
contribui la îndeplinirea „Obiectivelor Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă”
(Global Bioeconomy Summit 2015, 2015). Mai mult, în acest an, va avea loc o nouă ediție în luna
aprilie, evenimentul fiind deja rezervat complet.
Cercetarea economică cunoaște noi direcții de dezvoltare în acest domeniu, fiind observate
două orientări cuprinzătoare (Viaggi et al., 2012): (a) orientări ale cercetărilor către elemente
individuale din domeniul bioeconomiei cum ar fi inovarea, consumatorii și piețele sau aspecte
economice legate de bioenergie, biotehnologii sau biomateriale și (b) abordarea bioeconomiei în
mod comprehensiv, din perspectivă economică.
Pagina 20 din 274

Pentru realizarea acestui studiu a fost aplicată o metodologie complexă de cercetare,
bazată atât pe consultarea unor surse disponibile on-line, cât și pe prelucrarea și analiza
cantitativă a mai multor seturi de date. De asemenea, pentru a avea puncte de vedere pertinente
cu privire la bioeconomie și oportunitățile pe care sectorul IMM le are în acest context în
România, a fost conceput și aplicat un chestionar.
Am considerat utilă structurarea lucrării „Analiză cu privire la oportunitățile de
dezvoltare a sectorului IMM în contextul inițiativelor bioeconomice ale Uniunii Europene” pe
paisprezece capitole, respectând îndeplinirea obiectivelor asumate și urmărind o abordare logică
a subiectului analizat.
După un prim capitol de introducere generală, se abordează bioeconomia din punct
vedere teoretic și problematic, urmărindu-se clarificarea conceptelor de bază și a legăturilor
dintre acestea, se prezintă cadrul politic și provocările asociate trecerii la bioeconomie, factorii
cheie și sectoarele bioeconomiei, precum și o scurtă prezentare statistică pentru a evidenția
amploarea dimensiunii bioeconomiei. În capitolul trei se face inventarierea principalelor
inițiative identificate la nivelul Uniunii Europene și a unor state membre, pentru ca în capitolul
patru să fie prezentate unele inițiative adoptate la nivelul altor instituții internaționale sau la
nivelul unor țări din afara Uniunii Europene. Capitolele cinci și șase sunt dedicate
întreprinderilor mici și mijlocii, fiind prezentate câteva elemente privind perspectivele de
dezvoltare în contextul bioeconomic european, cu accent pe programele de finanțare existente la
nivelul Uniunii Europene. În capitolul șapte se abordează măsurarea performanțelor
bioeconomiei din punct vedere teoretic și problematic, iar în capitolul opt se prezintă contribuția
României la bioeconomia europeană. În capitolele nouă și zece se prezintă câteva exemple de
bune practici existente la nivelul Uniunii Europene, dar și exemple pentru cazul României. În
capitolul unsprezece este discutat domeniul turismului ca potențial sector al bioeconomiei
românești, iar în capitolul douăsprezece sunt prezentate câteva elemente specifice pentru
domeniile servicii culturale și creative, digitalizarea IMM-urilor, construcții și transport și
comerț electronic. În capitolul treisprezece sunt analizate răspunsurile primite la un chestionar
adresat IMM-urilor cu privire la bioeconomie pentru a surprinde percepția reprezentanților
acestora, iar în capitolul paisprezece sunt prezentate câteva propuneri de tipuri de acțiuni și
inițiative privind bioeconomia ce pot fi adaptate la realitățile economice ale României pentru a
sprijini dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii. În final, se prezintă concluziile principale,
limitările și perspectivele studiului, fiind sintetizată o serie de recomandări pentru remedierea
deficiențelor sesizate în funcționarea bioeconomiei românești.
Pagina 21 din 274

2. ABORDAREA TEORETICĂ ȘI PROBLEMATICĂ ÎN
DOMENIUL BIOECONOMIE
2.1 Scurtă introducere
Prognozele tot mai sumbre privind condițiile climatice și diminuarea accentuată a

rezervelor de combustibili fosili a determinat schimbări în economie, prin orientarea către
resurse regenerabile. Provocările existente la nivel global privind asigurarea hranei necesită o
creștere a productivității, dar cu respectarea protecției resurselor și a mediului. Avansul
tehnologic și progresul înregistrat în biologie și domeniile înrudite pot determina schimbări care
să contribuie la diminuarea presiunii asupra mediului și la conservarea resurselor naturale. În
acest context, bioeconomia constituie o oportunitate prin care creșterea economică se poate
realiza prin intervenții și măsuri responsabile din punct de vedere ecologic.
Observând evoluțiile istorice constatăm că folosirea lemnului ca sursă de energie a
devenit nepotrivită odată cu apariția revoluției industriale. Trecerea de la lemn la cărbune și mai
apoi trecerea de la cărbune la petrol au constituit eforturi însemnate, desfășurate de-a lungul mai
multor decenii. Trecerea masivă către o energie bazată pe resurse regenerabile constituie deja un
efort în desfășurare, fiind un drum cu multe obstacole de ordin politic, economic, tehnic sau etic.
Trecerea la o economie sustenabilă, susținută de principii bio presupune regândirea și
schimbarea modului de viață din prezent. Un rol important în această schimbare îl are cercetarea
științifică, necesară pentru a identifica soluții pentru provocările la care este expusă societatea,
prin armonizarea rezultatelor obținute în domeniile sociale și economice cu cele din sectoarele
culturale și umaniste.
Integrarea bioeconomiei în societatea actuală implică o serie de transformări profunde,
pornind de la nivelul cadrului politic și instituțional și ajungând la chestiuni legate de etică, cu
implicații directe asupra stilului actual de viață sau a modelelor de afaceri.
Schimbările pornesc de la nivel local, dar au nevoie de susținere națională și globală
(Figura 2.1), așa cum este evidențiat și de către Philp (2018), care menționează că aceste trei
aspecte au reprezentat diferite domenii de interes pentru stabilirea politicilor în cadrul
Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în perioada 2014-2016.
Pagina 22 din 274

Sursa: Adaptare după Philp J., The bioeconomy, the challenge of the century for policy makers,
2018
Figura nr. 2.1: Trecerea politicilor privind bioeconomia de la local la global
2.2 Clarificarea conceptelor
La nivel global, există o terminologie foarte vastă și multiple definiții date aceluiași
concept de diferiți actori, în funcție de sfera de interes. Astfel, sunt folosiți termeni precum
biotehnologie – biotechnology (BT), bioeconomie – bio-based economy (BBE) sau bioeconomy
(BE), bio-economie bazată pe cunoaștere – knowledge-based bio-economy (KBBE). Alături de
aceștia au apărut și alți termeni precum bioeconomie – bioeconomics, biocapital – biocapital,
bio-valoare – biovalue etc., produse bio – bio-based products, bioindustrie - bioindustry etc.,
ceea ce Birch și Tyfield (2013) denumesc generic bioconcepte.
Ca urmare a cercetărilor ce s-au desfășurat în ultimii ani și a rezultatelor obținute în urma
acestora, utilizarea unor termeni precum bioeconomie (engl. bioeconomy) sau economie bazată
pe conceptul bio (engl. bio-based economy) a evoluat. Deși diferența dintre acești termeni nu este
evidentă, ea există și ei sunt folosiți pentru a reprezenta sensuri diferite. Atunci când este folosit
în mod general, termenul de bioeconomie cuprinde economia bazată pe conceptul bio. De cele
mai multe ori diferențele apar în articolele științifice, conceptele utilizate în strategii și inițiative
fiind interschimbabile. Un alt termen folosit foarte des în literatura științifică și asupra căruia
vom reveni în subcapitolele următoare este termenul economie circulară.
Pagina 23 din 274
La nivel academic, utilizarea acestor concepte a crescut foarte mult în ultimii ani.
Folosind baza de date Scopus deținută de Elsevier, unul dintre principalii editori internaționali de
reviste științifice, au fost identificate toate citările în titlu, abstract și cuvinte cheie pentru (a)
„bioeconomy” și „bio-economy”, (b) „biobased economy” și „bio-based economy” și (c)
„circular economy”, în toate domeniile. Rezultatele sunt prezentate în Figura nr. 2.2. Se poate
observa un trend ușor crescător în perioada 2000-2008, un ritm de creștere mai accelerat în
perioada 2009-2014 și unul foarte accelerat după anul 2015. Dacă până în anul 2008 citarea
termenilor (a) „bioeconomy” și „bio-economy”, (b) „biobased economy” și „bio-based
economy” era echilibrată, după acest an bioeconomia se detașează în mod evident și cunoaște o
popularitate foarte ridicată după anul 2013 (dacă în anul 2008 erau 27 de citări pentru
„bioeconomy” și „bio-economy”, în anul 2013 erau 83 de citări, iar în anul 2017 acestea au ajuns
la 279). Termenul „biobased economy”/„bio-based economy” cunoaște începând cu anul 2009 o
creștere mai lentă, iar în ultimul an din analiză (2017) înregistrează un declin semnificativ
comparativ cu anul precedent (numărul de citări scade de la 116 la 103). Se remarcă o
popularitate mult mai mare pentru termenul economie circulară („circular economy”) în
articolele științifice. Chiar și la începutul anilor 2000, acest termen era mai des utilizat,
cunoscând o dublare a numărului de citări în anul 2009 comparativ cu anul precedent (de la 52 la
101). Alte creșteri foarte mari apar în ultimii ani. Astfel, în anul 2016 sunt înregistrate 403 citări
față de 186 citări în anul 2015, iar în anul 2017 au fost înregistrate 710 citări ale acestui termen
în baza de date Scopus.
Sursa: Baza de date Scopus, Elsevier, accesată la data de 12 ianuarie 2018

Figura nr. 2.2: Numărul de citări în Scopus pentru „bioeconomy” și „bio-economy”,
„biobased economy” și „bio-based economy” și „circular economy”
Pagina 24 din 274

2.2.1 Biotehnologia
Ca și evoluție, primul termen intens utilizat la nivel internațional este cel de

biotehnologie. În funcție de domeniu, biotehnologia este definită diferit. Ca urmare a faptului că
la nivel internațional se utilizau multiple definiții ale biotehnologiei, în anul 1982, în raportul
elaborat pentru OCDE, Bull et al. au propus o definiție a acestui termen, care să fie adoptată în
statele membre OCDE. Astfel, biotehnologia a fost definită drept „aplicarea principiilor
științifice și de inginerie în prelucrarea materialelor de către agenți biologici pentru a furniza
bunuri și servicii.” În același raport se menționează că principiile științifice și de inginerie se
bazează cu precădere pe microbiologie, biochimie, genetică, inginerie biochimică și chimică,
agenții biologici se referă la catalizatorii biologici, în particular la microorganisme, enzime și
celule animale și vegetale, iar în ceea ce privește bunurile și serviciile, în prima categorie intră
produsele alimentare, băuturile, produsele farmaceutice și biochimice, iar în cea de a doua
purificarea apei, gestionarea deșeurilor industriale și casnice.
În ciuda inițiativelor de elaborare a unei definiții unanim acceptate, chiar și în prezent
biotehnologia este definită contextual. Conform dicționarului Merriam-Webster, biotehnologia
reprezintă „manipularea (prin ingineria genetică) a organismelor vii sau a componentelor
acestora pentru a produce produse comerciale uzuale (cum ar fi culturi rezistente la dăunători,
noi tulpini bacteriene sau noi produse farmaceutice)”. O altă definiție este propusă în American
Heritage. Dictionary of the English Language (2011) – „Utilizarea organismelor vii sau a
proceselor biologice în scopul dezvoltării produselor agricole, industriale sau medicale utile, în
special prin tehnici, cum ar fi ingineria genetică, care implică modificarea genetică”. Făcându-se
referire la biotehnologie în domeniul biochimiei, aceasta este definită în Collins English
Dictionary (2014) drept „..(în industrie) tehnica utilizării microorganismelor, precum bacteriile,
pentru a efectua procesarea chimică, cum ar fi reciclarea deșeurilor sau pentru a genera alte
produse, precum berea și vinul, brânza, antibioticele și hormonii (folosind ingineria genetică),
vaccinuri etc.”
Definiția cel mai frecvent utilizată și mai generală este cea propusă de Convenția
Națiunilor Unite privind Diversitatea Biologică din 1992 (Convention on Biological Diversity),
articolul 2, Utilizarea termenilor, unde biotehnologia este definită ca „.. aplicație tehnologică
care utilizează sisteme biologice, organisme vii sau derivate ale acestora pentru a produce sau a
modifica produse sau procese pentru utilizare specifică.”
În prezent, este folosit un cod al culorilor pentru a face domeniul mai inteligibil pentru
cetățenii obișnuiți. Cel mai frecvent utilizate sunt culorile roșu, verde, alb și mov, dar, pe măsură
Pagina 25 din 274

ce știința a evoluat și aplicabilitatea biotehnologiei a crescut, au fost adăugate și alte culori
(Tabelul nr. 2.1).
Tabelul nr. 2.1: Codul culorilor utilizate în biotehnologie
Culoar
Domeniul activităților biotehnologice
ea
Roșu Sănătate, Medical, Diagnostic
Galben Biotehnologia alimentară, Știința Nutriției
Albastru Acvacultură, biotehnologie costieră și marină
Biotehnologia agriculturii, Biotehnologia mediului - Biocombustibili,
Verde
Biofertilizatori, Bioremediere, Geomicrobiologie
Maro Biotehnologia zonelor aride și deșertice
Întunecat Bioterorism, Război biologic, Biocrime, Războiul împotriva culturilor
Mov Patente, Publicații, Invenții, Drepturi de proprietate intelectuală
Alb Bioindustrii genetice
Auriu Bioinformatică, Nanobiotehnologie
Gri Tehnologia de fermentație clasică și procese biologice
Sursa: DaSilva, E. (2012), The Colours of Biotechnology: Science, Development and
Humankind. Electronic Journal of Biotechnology [Online]. vol. 7, no. 3
2.2.2 Bioeconomia
Chiar dacă la nivel conceptual bazele sale au fost puse în anii `90, bioeconomia ca și
termen a început să fie folosit, cel puțin la nivelul Uniunii Europene, în 2005. În prezent același
concept este definit de termeni precum bioeconomie – bio-based economy (BBE) sau
bioeconomy (BE), bio-economie bazată pe cunoaștere – knowledge-based bio-economy (KBBE)
(Tabelul nr. 2.2).
Tabelul nr. 2.2: Referiri și definiții ale bioeconomiei
Termen Referiri și definiții ale bioeconomiei Anul Autor

„ .. toate activitățile economice derivate din activități 1998 Enriquez
științifice și / sau de cercetare, axate pe înțelegerea
mecanismelor și proceselor la nivel genetic / molecular și
aplicarea lor în procesul industrial.”
KBBE „Bioeconomia bazată pe cunoaștere (KBBE) este - 2006 Comisia
transformarea durabilă și eco-eficientă a resurselor Europeană – DG
biologice regenerabile în produse pentru sănătate, Research
alimente, energie și alte produse industriale.”
BBE „Bio-economia se concentrează asupra instrumentelor și 2009 BioteCanada
produselor biologice în producția de tratamente,
diagnostice, alimente, energie, substanțe chimice și
materiale. O bio-economie se bazează pe surse durabile
Pagina 26 din 274
de bunuri regenerabile, protejând astfel mediul
înconjurător. În același timp, bio-economia încearcă să
creeze produse cu o amprentă redusă de carbon,
îmbunătățind în continuare calitatea mediului.”
BE „.. transformă cunoștințele despre știința vieții în produse 2009 OCDE
noi, durabile, ecologice și competitive.”
BBE „.. paradigmele de producție care se bazează pe procese 2010a Comisia
biologice și, ca și în cazul ecosistemelor naturale, Europeană
utilizează inputuri naturale, folosesc cantități minime de
energie și nu produc deșeuri, deoarece toate materialele
rezultate în urma unui proces sunt inputuri pentru un alt
proces și sunt reutilizate în ecosistem.”
BE „Bioeconomia - producția și conversia durabilă a 2010b Comisia
biomasei, pentru o gamă largă de produse alimentare, Europeană
medicale, fibre și industriale și energie, în care biomasa
regenerabilă cuprinde orice material biologic care poate
fi folosit ca materie primă - poate juca un rol important
atât în generarea creșterii economice, precum și în
formularea unor răspunsuri eficiente la provocările
globale.”
BBE „O bio-economie integrează întreaga gamă de resurse 2011a Comisia
biologice naturale și regenerabile - resursele terestre și Europeană
marine, biodiversitatea și materialele biologice (vegetale,
animale și microbiene), prin prelucrarea și consumul
acestor resurse biologice.”
BE „Bioeconomia este o economie bazată pe produse și 2011 OCDE
servicii ecologice sensibile rezultate prin utilizarea
biotehnologiei și a surselor de energie regenerabilă.
Aceasta este o economie în care fundamentele industriei
și materiile prime folosite în obținerea de energie provin
din surse vegetale (adică din surse regenerabile). Evoluția
industriei biotehnologice și aplicarea acesteia în
agricultură, sănătate, industria chimică sau energetică
este cel mai bun exemplu de activitate bioeconomică.”
BBE „Bio-economia – producția de bunuri și servicii se 2011 Fondul
bazează pe ecosisteme susținute și resurse biologice Finlandez de
regenerabile, adică biomasă. Economia bazată pe Inovare (Luoma
biocombustibili este principalul mijloc de a înlocui et. al)
combustibilii fosili, asigurând în același timp o producție
durabilă de alimente.”
BE „O bioeconomie se bazează pe utilizarea cercetării și 2012 Casa Albă
inovării în științele biologice pentru a crea activități (White House)
economice și beneficii publice.”
BE „…o economie care utilizează resursele biologice 2012a Comisia
continentale și marine, precum și deșeurile, ca inputuri Europeană
pentru obținerea de alimente și furaje, pentru producția
industrială și energetică.”
BE „.. cuprinde producția de resurse biologice regenerabile și 2012b Comisia
conversia lor în produse alimentare, hrană pentru Europeană
animale, bioproduse și bioenergie. Aceasta include
agricultura, silvicultura, pescuitul, producția de alimente
Pagina 27 din 274
și celuloză și hârtie, precum și părți din industria chimică,
biotehnologică și energetică.”
BE „Bioeconomia oferă o bază utilă pentru o astfel de 2012c Comisia
abordare, deoarece include producerea resurselor Europeană
biologice regenerabile și transformarea acestor resurse și
a fluxurilor de deșeuri în produse cu valoare adăugată,
cum ar fi produsele alimentare, hrana pentru animale,
produsele biologice1 și bioenergia. Sectoarele și
industriile sale2 au un potențial puternic de inovare,
datorită utilizării lor de o gamă largă de științe..”
BBE „Trecerea la bio-economie înseamnă o tranziție de la o 2012 FORMAS
economie care, în mare măsură, se bazează pe materii
prime derivate din combustibili fosili, la o economie mai
eficientă din punct de vedere al resurselor, bazată pe
materii prime regenerabile, produse de utilizarea durabilă
a serviciilor ecosistemice terestre și acvatice. Aceasta
înseamnă transformarea biomasei în diferite tipuri de
produse, cum ar fi produsele alimentare, energie și
produsele industriale (produse de uz casnic, materiale
compozite, produse farmaceutice, hârtie, textile etc.).”
BE „Bioeconomia este producția bazată pe cunoaștere și 2013 German
utilizarea resurselor biologice pentru furnizarea de Bioeconomy
produse, procese și servicii în toate sectoarele economice Council
în cadrul unui sistem economic durabil”.
BE „Bioeconomia este oportunitatea economică de a folosi 2016 Departamentul
biologia pentru a ajuta la rezolvarea provocărilor cu care pentru afaceri,
ne confruntăm în agricultură, energie, sănătate și multe energie și
altele sectoare, care au potențialul de a aduce beneficii strategie
economice, de mediu și sociale în Marea Britanie.” industrială
Marea Britanie
O primă definiție oficială a termenului de bioeconomie este dată de către OCDE (2009)
odată cu publicarea documentului „Bioeconomia până în 2030: Proiectarea unei agende politice”
(engl. The Bioeconomy to 2030: Designing a Policy Agenda): „transformarea cunoașterii din
științele vieții în produse noi, durabile, eco-eficiente și competitive”.
În strategia sa privind bioeconomia „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie
pentru Europa” (engl. Innovating for Sustainable Growth - A Bioeconomy for Europe), Comisia
Europeană (2012d) consideră că aceasta reprezintă „producția de resurse biologice regenerabile,
1
Bioeconomia include sectoarele agriculturii, silviculturii, pescuitului, producției
alimentare și producției de celuloză și hârtie, precum și părți din industria chimică,
biotehnologică și energetică
2
Bioeconomia se bazează pe științele vieții, agronomie, ecologie, știința alimentelor și
științele sociale, biotehnologie, nanotehnologie, tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC)
și inginerie.
Pagina 28 din 274
precum și conversia acestor resurse și a fluxurilor de deșeuri în produse cu valoare adăugată,
precum alimente, hrană pentru animale, bioproduse și bioenergie. Sectoarele și industriile sale au
un puternic potențial de inovare, deoarece utilizează o gamă largă de științe și de tehnologii
generice și industriale, împreună cu cunoștințe locale și implicite”.
Având în vedere orientarea studiului către inițiativele europene, reţinem această definiţie
pentru comparațiile şi aprecierile ulterioare.
Inițial, în cadrul Uniunii Europene era folosit termenul de economie bazată pe conceptul
bio, mai întâi orientat către alimentație și energie. Într-o comunicare a Comisiei Europene
(2011a), economia bazată pe conceptul bio este prezentată ca fiind reprezentat „întreaga gamă de
resurse biologice naturale și regenerabile - resursele terestre și marine, biodiversitatea și
materialele biologice”, acestui concept fiindu-i asimilate mai curând referiri la resurse naturale
decât la procesul de conversie în sine.
O diferență între cei doi termeni este semnalată de Staffas et al. (2013) în lucrarea
„Strategii și politici pentru bioeconomie și economie bazată pe conceptul bio: o analiză a
abordărilor naționale oficiale” (engl. Strategies and Policies for the Bioeconomy and Bio-Based
Economy: An Analysis of Official National Approaches). Autorii sugerează că termenul de
bioeconomie este mai des folosit de către cei care se referă în documentele lor la biotehnologie,
științe ale vieții și alte tehnologii și aplicații similare, ca părți bine definite ale economiei, pe
când termenul de economie bazată pe conceptul bio este mai des întâlnit în documente ce fac
referire la economii ce utilizează preferențial resursele de biomasă. Conform acelorași autori,
economia bazată pe conceptul bio este considerată mai curând un proces decât o țintă, neavând
limite cantitative, pe când bioeconomia este utilizată pentru a obține diferite valori cantitative, de
cele mai multe ori aceasta fiind exprimată ca procent din produsul intern brut (PIB).
Astfel se constată faptul că cei doi termeni principali – biotehnologie și bioeconomie, au
evoluat în mare măsură separat, cele mai multe state elaborând strategii și politici distincte, dar
tendința actuală este de a îngloba conceptul de biotehnologie în acela de bioeconomie. De
asemenea, problema definirii bioeconomiei este una stringentă, așa cum se constată și în
documentul „Analiza strategiei UE privind bioeconomia și a planului său de acțiune” (Comisia
Europeană, 2017a), unde principala inconsistență sesizată a fost tocmai definirea diferită a
termenilor în cele două documente – strategie și plan de acțiune. Până la elaborarea unei definiții
comune și unanim acceptate, definiția cea mai cuprinzătoare este că bioeconomia „.. cuprinde
producția de resurse biologice regenerabile și conversia lor în produse alimentare, hrană pentru
animale, bioproduse și bioenergie.” (Comisia Europeană, 2012b).
Pagina 29 din 274

2.3 Bioeconomia, economia circulară, economia verde. Abordări teoretice
În ultimii 20 de ani, au apărut noi concepte în economia globală. Toate aceste concepte
pleacă de la aceeași premisă însă, și anume, cum va reuși societatea să creeze un echilibru între
resursele disponibile, care sunt limitate, și nevoile sau dorințele membrilor săi, care sunt
potențial nelimitate. Astfel, în prezent se pune problema care dintre aceste concepte este mai
cuprinzător, ce similitudini și diferențe există între ele, care va răspunde cel mai bine nevoilor
prezente și viitoare ale societății.
Economia verde (EV) ca și concept precede pe celelalte două. A fost introdus în anul
1989 în raportul Blueprint for a Green Economy (Pearce et al., 1989), raport solicitat de guvernul
britanic pentru a vedea dacă există un consens în ceea ce privește termenul de dezvoltare
durabilă și implicațiile acestuia în măsurarea progresului economic. Nu există o definiție unanim
acceptată, dar cel mai frecvent utilizată este cea propusă de Programul de Mediu al Națiunilor
Unite (UNEP) în 2011 – economia verde este „cea care are ca rezultat îmbunătățirea bunăstării
umane și a echității sociale, reducând în mod semnificativ riscurile pentru mediul înconjurător și
deficitul ecologic. Generează emisii reduse de carbon, este eficientă din punct de vedere al
utilizării resurselor și incluzivă din punct de vedere social.”
Bioeconomia (BE) a apărut ca termen după anul 2005 și „.. cuprinde producția de resurse
biologice regenerabile și conversia lor în produse alimentare, hrană pentru animale, bioproduse și
bioenergie.” (Comisia Europeană, 2012b).
Conceptul de economie circulară (EC) a prins contur în ultimii ani, mai precis după anul
2012, o dată cu publicarea raportului Towards the Circular Economy: Economic and Business
Rationale for an Accelerated Transition (Ellen MacArthur Foundation, 2012), unde EC este
definită ca „..un sistem industrial care este regenerabil prin intenție și design. Înlocuiește
conceptul de ‘sfârșit de viață’ cu recondiționare, trecerea la utilizarea energiei regenerabile,
elimină utilizarea substanțelor chimice toxice care afectează reutilizarea și urmărește eliminarea
deșeurilor prin proiectarea superioară a materialelor, produselor, sistemelor, și, în acest fel, a
modelelor de afaceri.” (Ellen MacArthur Foundation, 2012, p. 7). Definiția a fost ulterior
completată „.. o economie care oferă multiple mecanisme generatoare de valoare, care sunt
decuplate de consumul de resurse finite” (Ellen MacArthur Foundation & McKinsey report,
2015). EC este privită ca singura alternativă viabilă a economiei liniare, adică a modelului clasic
de producție și consum, unde materiile prime sunt luate din natură și folosite la fabricarea
produselor, care sunt apoi consumate și eventual eliminate sub formă de deșeuri – modelul
Pagina 30 din 274

‘fabrică-folosește-aruncă’. EC elimină astfel termenul de deșeuri, considerat un termen cu
conotație negativă, acestea devenind o resursă extrem de valoroasă.
Așadar, cele trei concepte – BE, EC, EV sunt distincte din mai multe puncte de vedere,
dar în principiu au obiective comune. EC se bazează pe utilizarea eficientă a resurselor
neregenerabile (o combinație de activități de reducere, reutilizare și reciclare), în timp ce BE are
la bază folosirea resurselor regenerabile într-un mod inteligent și eficient. EC pune accent pe
prosperitatea economică în primul rând, apoi pe protecția mediului, în timp ce BE pleacă de la
necesitatea reducerii concentrației gazelor cu efect de seră (în special CO2) și, în acest fel, a
amprentei ecologice. EV are ca preocupare centrală omul și nevoile sale, apoi aspectele de mediu
și pe cele legate de resurse.
Obiectivul comun vehiculat în cazul celor trei concepte este durabilitatea și utilizarea
eficientă a resurselor, menite să reducă amprenta de carbon (reducerea cantităților de carbon
fosil). Prin EC se consolidează eco-eficiența proceselor și utilizarea carbonului reciclat, iar BE
substituie carbonul fosil cu cel rezultat din biomasa provenită din agricultură, silvicultură și
acvacultură. EV vizează îmbunătățirea designul-ului produselor și încurajarea proceselor de
fabricație care folosesc materialele mai puțin reziduale, pentru reducerea impactului asupra
mediului (Comisia Europeană, http://ec.europa.eu/environment/basics/green-
economy/resources/index_en.htm).
Definiţia dată de către Comisia Europeană (2012b) în strategia sa privind BE „Inovarea în
scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa” este cea de la care pornim pentru a face
diferențierea față de termenul EC (aşa cum este definit de către aceeași instituție). Conform
Comisiei Europene (2015a), EC este „spațiul economic în care valoarea produselor, a
materialelor și a resurselor este menținută în economie cât mai mult posibil, iar generarea
deșeurilor este minimizată”. Planul de acţiune privind EC în cadrul UE (engl. EU Circular
economy Action Plan) a fost lansat de către Comisia Juncker şi pune accentul pe utilizarea
eficientă a resurselor3.
Sintetizând, pe plan mondial, chiar dacă există mai multe definiţii ale EC, multe dintre ele
având elemente comune, în general se face distincție între ciclul tehnologic și cel biologic al
produselor. O sinteză a legăturii EC cu sectoarele industriale este realizată de Carus M. în cadrul
raportului grupului de experți privind strategia europeană în bioeconomie și planul său de acțiune
(Comisia Europeană, 2017a, Figura nr. 2.3).
3
Deșeurile sunt tratate ca fiind resurse, ceea ce este în concordanță cu politica europeană
precedentă.
Pagina 31 din 274
Sursa: Adaptare după Comisia Europeană, Expert Group Report. Review of the EU Bioeconomy
Strategy and its Action Plan, 2017a
Figura nr. 2.3: Economia circulară și sectoarele industriale
Astfel, BE și EC au ca element comun utilizarea eficientă a resurselor și reducerea

consumului de cărbune, pentru a contribui la atingerea obiectivelor strategice privind clima. EC
pune accentul pe utilizarea eficientă a resurselor și reciclarea materialelor pentru a reduce
utilizarea carbonului fosil4. În bioeconomie, carbonul fosil este înlocuit prin utilizarea de
biomasă5 obținută în agricultură, silvicultură și din mediul marin.
Se poate totuși discuta de o înglobare a conceptelor de EV și BE în conceptul de EC?
Carrez și Van Leeuwen (2015) numesc BE „partea regenerabilă a conceptului de economie
circulară”. John Bell, directorul al Direcției pentru Bioeconomie al UE, a afirmat că
„Bioeconomia este inima biologică a economiei circulare.” Într-un interviu acordat pentru Il
Bioeconomista pe 19 ianuarie 2016 (https://ilbioeconomista.com/2016/01/19/the-shift-to-a-
european-bioeconomy-is-now-irreversible-an-exclusive-interview-with-john-bell-2/), acesta a
afirmat că BE face parte din EC „în măsura în care economia circulară se ocupă de deșeurile
biologice”, respectiv „..nu cred că Bioeconomia poate fi redusă doar la o parte din economia
4
Această utilizarea se referă atât la încorporarea în material, cât și la utilizarea din timpul
procesului de fabricație.
5
Producție propriu-zisă sau utilizarea deșeurilor din aceste sectoare.
Pagina 32 din 274
circulară - cele două concepte sunt interconectate în domenii precum deșeurile.” Din punctul său
de vedere, BE este un motor de creștere pentru economia viitorului – o economie în care
resursele biologice sunt factorul cheie, iar EC, chiar dacă „… interconectează cu bioeconomia,
nu poate să-i surprindă pe deplin această ambiție.”
Nova-Institute afirmă, de asemenea, că BE reprezintă mai mult decât EC (Anexa I). Chiar
în planul de acțiune - Închiderea buclei - un plan de acțiune al UE pentru economia circulară
(Comisia Europeană, 2015a), în subcapitolul Biomasa și bioproduse, se menționează că BE poate
contribui la EC, cele două fiind însă distincte. În ansamblu, bioeconomia și economia circulară
sunt concepte diferite, dar complementare, având însă elemente comune, „intersecția” dintre ele
reprezentând bioeconomia circulară. Comisia Europeană (2017a), în cadrul raportului mai sus
menționat, prezintă elementele comune identificate pentru bioeconomie și economie circulară,
incluse în noul concept bioeconomie circulară, într-o sinteză realizată de Pursula T. și Carus M.
(Figura nr. 2.4).
Bioeconomia
circulară
Produse bazate pe conceptul bio

Partajare, reutilizare, reciclare
Folosirea în cascadă
Utilizarea deșeurilor organice
Utilizarea eficientă a resurselor în lanțurile de valori
Reciclarea organică
Sursa: Adaptare după Comisia Europeană, Expert Group Report. Review of the EU Bioeconomy
Strategy and its Action Plan, 2017a
Figura nr. 2.4: Bioeconomia circulară – elemente componente
Pagina 33 din 274

Bioeconomia reprezintă însă mai mult decât economia circulară, referindu-se și la
creșterea eficienței procesului de producție dincolo de menținerea valorii produselor și
materialelor cât mai mult timp. Diferențele dintre cele două concepte apar însă din mai multe
surse/cauze (Comisia Europeană, 2017a), fiind identificate câteva categorii distincte:
- în momentul de față, multe fluxuri de materiale nu se încadrează în economia circulară
(de exemplu: biomasa, metalele, mineralele etc.);
- odată cu avansarea procesului, multe materiale pot deveni parte a economiei circulare;
- anumite sectoare ale bioeconomiei nu pot deveni parte a economiei circulare (de
exemplu: energia nu poate fi reciclată din motive științifice, iar alte substanțe chimice nu
pot fi colectate, în cazul acestora optându-se pentru variante biodegradabile);
- multe aspecte ce privesc bioeconomia nu se încadrează în structura conceptului de
economie circulară, care este mai îngustă, referindu-se cu predilecţie la menţinerea
valorii produselor pe o perioadă cât mai lungă sau la eficienţa diverselor procese;
- un alt aspect interesant este biodegradarea, care deşi urmăreşte protejarea mediului,
presupune prin definiţie o durată de viaţă limitată a produselor.
În lucrarea „Lansând calea către o strategie europeană de bioeconomie circulară” (engl.
Leading the way to a European circular bioeconomy strategy), Hetemaki et. al. (2017) consideră că
orientarea către o bioeconomie circulară ar putea permite atingerea cel puțin a unora dintre Obiectivele
privind Dezvoltarea Durabilă (engl. Sustainable Development Goals - SDJ) stabilite de Organizația
Națiunilor Unite (ONU) pentru perioada 2015 – 2030. În viziunea autorilor, bioeconomia circulară
înseamnă mai mult decât bioeconomie sau economie circulară (Figura nr. 2.5).
Conform D’Amato et al. (2017) conceptul de bioeconomie circulară fuzionează cele două
tendințe aferente conceptelor de economie circulară, pe de-o parte, și de bioeconomie, pe de altă
parte, cu scopul de a conecta comunitățile rurale și urbane. Această concluzie este rezultatul
analizei a 2.000 de articole științifice care studiază economia circulară, economia verde și
bioeconomia. Din literatura de specialitate se desprind diferențe semnificative între concepte, dar
din perspectiva cercetării științifice, definițiile și diferențele sunt clare. Spre exemplu, conform
autorilor mai sus menționați, economia circulară se regăsește în literatura de specialitate în
legătură mai strânsă cu procesul industrial urban, pe când bioeconomia este analizată în
conexiune cu inovațiile referitoare la resurse și folosirea terenurilor în contextul dezvoltării
urbane. Comasarea celor două concepte ar putea avea impact inclusiv la nivel administrativ în
cadrul Uniunii Europene, bioeconomia fiind responsabilitatea Directoratului General pentru
Cercetare și Inovare, pe când economia circulară este responsabilitatea Directoratului General
pentru Mediu.
Pagina 34 din 274

Sursa: Adaptare după Hetemaki et. al., Leading the way to a European circular bioeconomy strategy, 2017
Figura nr. 2.5: Bioeconomia circulară văzută ca viitoare strategie
Pagina 35 din 274

2.4 Cadrul politic al bioeconomiei în Europa
Termenul „bioeconomie” a început să fie intens utilizat la nivel european după anul 2005,
chiar dacă, la nivel conceptual, bazele sale au fost puse în anii ’90 de către Consiliul European –
Creștere, competitivitate și ocuparea forței de muncă. Provocările și căile de urmat în secolul
XXI, document cunoscut și sub denumirea de Cartea Albă din 1993 (Comisia Europeană, 1993).
Astfel, se punea problema necesității unei analize cu privire la posibilitățile de realizare a
creșterii economice pe baze durabile. Obiectivul era o rată de angajabilitate mai ridicată și o
reducere a consumului de energie și resurse naturale, punându-se accent și pe rolul
biotehnologiei în inovare și creștere economică, alături de obținerea energiei din surse
regenerabile și reciclare.
În anul 2000, prin Agenda de la Lisabona (Comisia Europeană, 2000a) s-a pus accentul
pe economia bazată pe cunoaștere - knowledge-based economy (KBE), pentru a se asigura
competitivitate și creștere economică în condițiile globalizării și îmbătrânirii demografice cu care
UE se confrunta la momentul respectiv. Astfel, obiectivul strategiei UE definit de Consiliul
European era „să devină cea mai dinamică și mai competitivă economie bazată pe cunoaștere din
lume până în 2010, capabilă de o creștere economică durabilă, care să genereze locuri de muncă
mai multe și mai bune și o mai mare coeziune socială și respect pentru mediu”.
În anul 2002, apare Life sciences and biotechnology – A Strategy for Europe - Științele
vieții și biotehnologia – O strategie pentru Europa, unde se subliniază faptul că științele vieții și
biotehnologia pot aduce o „contribuție majoră la realizarea obiectivului Summit-ului de la
Lisabona al Comunității Europene de a deveni o economie bazată pe cunoaștere” (Life Sciences
and Biotechnology: A strategy for Europe, p. 8, 2002). UE conștientizează rolul biotehnologiei,
care are multiple aplicații în diferite domenii – sănătate, agricultură și industria alimentară etc.,
dar, totodată, subliniază importanța dezvoltării sale în acord cu valorile etice și obiectivele
sociale.
Conceptul de Bio-economie bazată pe cunoaștere (KBBE) a fost lansat în 2005 (Comisia
Europeană, 2005), Comisia Europeană (CE) considerând biotehnologia ca pe un mijloc de
punere în acord între dezvoltarea economică și protecția mediului pe baze sustenabile. În 2007,
în raportul Cologne Paper publicat la conferința „En Route to the Knowledge-Based Bio-
Economy” găzduită de președinția germană a Consiliului Europei se menționează că
biotehnologia va fi un pilon important al economiei europene până în 2030; dezvoltarea
biotehnologiei în Europa este privită ca fiind indispensabilă „creșterii economice durabile,
ocupării forței de muncă, furnizării de energie electrică și menținerii nivelului de trai”. BT este
Pagina 36 din 274
considerată o „industrie internațională”; este subliniată importanța cooperării, atât cu actorii
principali, precum SUA, cât și cu statele în curs de dezvoltare, privite ca piețe emergente, pentru
viitoarele strategii europene în domeniu. În documentul în cauză sunt utilizați termeni ca
bioproduse, bioprocesare, biocombustibili, bioenergie, biomedicină etc. În acest context, Birch et
al. (2010) consideră că KBBE trebuie privită ca o nouă strategie politico-economică pentru un
capital durabil.
În anul 2006, este elaborat Raportul Aho (Aho et. al, 2006) sau Raportul „Crearea unei
Europe inovatoare”, unde se pune accentul pe dezvoltarea unei piețe favorabile inovării și este
introdus conceptul de Inițiativa privind piețele-pilot – Lead Market Innitiative (LMI) detaliat de
CE un an mai târziu (Comisia Comunităților Europene, 2007a). Au fost astfel identificate șase
piețe prioritare pentru etapa inițială – e-sănătate, textile de protecție, construcții durabile,
reciclare, bioproduse și energii regenerabile. Prin această inițiativă se urmărea introducerea pe
piață a unor produse și materiale biologice nealimentare noi (bio-plastice, bio-lubrifianți, enzime
și produse farmaceutice) (EurActiv, 2010).
În anul 2011, UE a lansat o amplă consultare publică cu privire la bioeconomie în Europa
(Comisia Europeană, 2011a), plecând de la care, în 2012, CE a publicat un document privind
strategia și planul de acțiune combinat, intitulat Inovarea în scopul creșterii durabile: O
bioeconomie pentru Europa (Comisia Europeană, 2012b). Consultarea publică din 2011 a oferit
informații valoroase pentru elaborarea acestei strategii. Respondenții au manifestat o viziune
optimistă privind bioeconomia europeană: majoritatea dintre aceștia consideră că beneficiile
menționate în chestionar pot fi realizate până în 2020 sau 2030, că reducerea cantității de deșeuri
și a poluării este realizabilă până în 2020, ca și furnizarea de servicii de consiliere pentru
agricultori și / sau sisteme de transfer de cunoștințe către agricultori și creșterea utilizării
deșeurilor biologice și a altor deșeuri. Strategia a plecat de la premisa că „Europa trebuie să-și
modifice radical modul de abordare a producției, consumului, prelucrării, depozitării, reciclării și
eliminării resurselor biologice”.
Astfel, această strategie fructifică rezultatele legate de bioproduse obținute prin LMI
(Comisia Comunităților Europene, 2007a) și sprijină realizarea obiectivelor asumate în cadrul
mai multor directive, precum Directiva privind energia regenerabilă (Comisia Europeană,
2009a), precum și prin alte inițiative, EUROPA 2020. O strategie europeană pentru o creștere
inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, Creșterea albastră: oportunități pentru o creștere
sustenabilă în domeniul marin și maritim, Închiderea buclei - un plan de acțiune al UE pentru
economia circulară, FOOD 2030, prin îmbunătățirea bazei de cunoștințe și încurajarea inovării
în scopul producerii biomasei de calitate.
Pagina 37 din 274

2.5 Provocări asociate trecerii la bioeconomie și relevanța strategică a
bioeconomiei
Trecerea la bioeconomie este un proces de durată care necesită implicarea tuturor

actorilor – economici, politici, sociali. Conform Bio-Economy Technology Platforms –
BECOTEPS (2011), provocările sunt gestionarea durabilă a resurselor naturale, producția
durabilă, îmbunătățirea sănătății publice, reducerea schimbărilor climatice, integrarea și
echilibrarea dezvoltărilor sociale, dezvoltarea durabilă globală.
Problemele majore, identificate de CE în 2012 (Comisia Europeană, 2012b), sunt legate
de securitatea alimentară, deficitul de resurse naturale, dependența mare de resursele fosile și
schimbările climatice. Marea provocare a UE este aceea de a aborda și rezolva aceste probleme
societale interconectate realizând în același timp și creșterea economică necesară, astfel încât să
se asigure bunăstarea tuturor cetățenilor săi și să se reducă numărul persoanelor încadrate în
diferite categorii vulnerabile. Scopul final este acela de a se realiza cele cinci obiective majore
propuse în Strategia Bioeconomică (Comisia Europeană, 2012b) – asigurarea securității
alimentare, gestionarea durabilă a resurselor naturale, reducerea dependenței de resursele
neregenerabile, atenuarea și adaptarea la schimbările climatice, crearea de locuri de muncă și
menținerea competitivității UE.
Trecerea de la economia clasică la bioeconomie reprezintă o provocare în sine pentru UE
ca urmare a mai multor factori, precum decalajele economice dintre statele membre, lipsa unor
strategii bioeconomice naționale și regionale concrete, aplicarea și corelarea deficitară a acestora
etc. De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că atingerea anumitor obiective poate duce la
neîndeplinirea altor obiective propuse în cadrul acelorași strategii. De exemplu, utilizarea din ce
în ce mai mare a biomasei pentru obținerea de energie poate duce la neîndeplinirea obiectivelor
propuse pentru reducere emisiilor de gaze cu efect de seră sau generarea de locuri de muncă noi
poate fi redusă pe viitor ca urmare a aplicării strategiei de creștere durabilă responsabilă care
prevede menținerea biodiversității, a peisajelor culturale etc. (Philippidis et al., 2016).
Problemele încep astfel la nivel regional, dar impactul se resimte la nivel global.
Cu toate acestea, bioeconomia pare a fi în opinia multor specialiști, dar și a cetățenilor
obișnuiți, singura soluție pe termen lung pentru a răspunde eficient provocărilor de mediu,
sociale și economice cu care se confruntă omenirea în prezent.
În viitorul apropiat va fi o cerere din ce în ce mai mare de alimente, fibre, materiale de
construcție, apă, energie, servicii sanitare ca urmare a creșterii numerice a populației, dar și a
nevoii unui nivel de trai decent pentru un număr cât mai mare de oameni. În anul 2015, populația
Pagina 38 din 274
Terrei a fost de 7.349.472.000 locuitori (United Nations, 2015) ceea ce înseamnă o creștere de
aproximativ 300% comparativ cu anul 1950 (Anexa II). Cea mai optimistă perspectivă de
evoluție numerică a populației indică aproximativ 9 miliarde de locuitori până în anul 2050
(United Nations, 2017) (Anexa III). Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură a
Națiunilor Unite (FAO - Food and Agriculture Organization of the United Nations), această
populație va avea nevoie de o cantitate cu 70% mai mare decât cea utilizată în prezent de hrană și
furaje. În pofida nevoii din ce în ce mai mari de resurse de hrană, schimbările climatice ar putea
reduce randamentele culturilor agricole cu peste 25%, acesta fiind unul dintre factorii care pune
sub semnul întrebării securitatea alimentară în viitor (Klytchnikova et al., 2015).
Un alt factor prognozat cu impact important în creșterea numerică a populației este
creșterea veniturilor persoanelor, mai ales în cazul persoanelor care trăiesc în țările în curs de
dezvoltare, ceea ce va duce inevitabil la un necesar mai mare de resurse indus de modificarea,
uneori radicală, a obiceiurilor alimentare, vestimentare etc. Astfel, a fost prognozată o triplare a
PIB-ului între 2010 și 2050, creșterea urmând să fie moderată în statele membre OECD, în timp
ce în cele în curs de dezvoltare PIB va crește chiar și de mai mult de 10 ori (von Lampe et al.,
2014, p. 7).
Presiunea exercitată asupra agriculturii de creșterea demografică, îmbunătățirea
condițiilor de viață și schimbarea obiceiurilor alimentare (în medie, consumul caloric mediu
zilnic pe cap de locuitor a crescut de la 2.373 kcal la 2.772 kcal în perioada 1969-2007 –
Alexandratos și Bruinsma, 2012) poate fi ușor determinată cantitativ dacă se iau în calcul
creșterile producției pentru unele dintre cele mai folosite plante de cultură (Tabelul nr. 2.3).
Astfel, producția a crescut din 1961 până în 2016, în unele situații și cu peste 1000%, această
creștere fiind determinată nu numai de îmbunătățirea soiurilor cultivate, dar și de creșterea
suprafeței introduse în circuitul agricol, ceea ce a indus un impact sporit asupra mediului.
Tabelul nr. 2.3: Principalele plante de cultură (1961 – 2016) (mil. t.)
Crop 1961 2016 Creștere (%)

Porumb 205.027.583 1.060.107.470 517%
Grâu 222.357.231 749.460.077 337%
Orez nedecorticat 215.646.633 740.961.445 243%
Cartofi 270.552.196 376.811.720 139%
Legume și leguminoase 647.212 1.493.577 230%
Sfeclă de zahăr 160.501.987 277.230.790 172%
Soia 26.883.158 334.894.085 1245%
Sursa date: FAO, www.fao.org/faostat/en/#data
Pagina 39 din 274

Deficitul de resurse naturale a devenit o problemă globală deoarece degradarea
ecosistemelor, reducerea biodiversității, presiunea exercitată de modificările climatice asupra
acestora afectează atât mediul terestru, cât și pe cel acvatic. La nivel general, putem spune că
deficitul actual a fost indus de creșterea consumului, dar și de politicile defectuoase aplicate până
în prezent. Particularizând, se poate discuta de deteriorarea ecosistemelor terestre și reducerea
biodiversității ca urmare a degradării terenurilor indusă de eroziune, salinizare, aridizare,
extinderea spațiilor construite, de practicile agricole, pescuit și vânătoare, creșterea frecvenței
speciilor invazive etc., iar a celor acvatice de pescuitul intensiv, poluare, creșterea temperaturii
medii a Oceanului planetar etc.
Presiunile exercitate asupra ecosistemelor rezultă și din analiza numărului de specii pe
cale de dispariție, periclitate sau vulnerabile (Anexa IV). În cazul tuturor celor trei categorii,
reptilele și plantele sunt cele mai afectate.
Dependența de resursele fosile este o altă provocare majoră pentru politicile curente și
viitoare ale UE. Dezvoltarea și creșterea economică a fost direct dependentă de consumul de
combustibili fosili și încă mai este în multe dintre statele în curs de dezvoltare și nu numai.
Conform International Energy Outlook (2017), consumul global de energie va crește cu 28%
între 2015 și 2040, iar necesarul va fi acoperit în proporție de 77% din combustibili fosili. La
nivelul anului 2013 de exemplu, doar 13% din producția mondială de energie era asigurată din
surse regenerabile și deșeuri, EU-28 având o pondere de 25,9% (Eurostat, 2016). Sunt state
precum cele din zona Golfului Persic, care își bazează în proporție de 100% producția de energie
doar pe combustibili fosili (Anexa V).
Schimbările climatice globale reprezintă o realitate care în prezent este acceptată în
majoritatea statelor lumii. Astfel, concentrația de CO2 a ajuns la 407,06 ppm (17 octombrie
2017), cea mai mare din ultimii 650.000 ani (NASA, 2017), temperatura medie globală (uscat și
apă) a crescut cu 0,85ºC din 1880 până în 2012 (IPCC, 2014), 16 dintre cei mai calzi 17 ani din
ultimii 136 de ani de când se fac determinări s-au înregistrat după 2001 (anul 2016 a fost declarat
cel mai cald an, după ce anterior recordurile au fost deținute de 2014, respectiv 2015)
(NASA/GISS, 2017), principalele calote glaciare pierd 286 GT din masă în fiecare an (la 22
ianuarie 2017 Antarctica pierduse 1933,9 GT, iar Groenlanda 3778,8 GT din masa de gheață din
2002, pierderea accelerându-se după anul 2009) (Wiese et al., 2016) (Anexa VI).
Măsurile propuse la nivelul UE pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră au dat
rezultatele estimate, în sensul că obiectivele privind clima și energia propuse pentru 2020 vor fi
atinse. Astfel, în anul 2015, emisiile au scăzut deja sub pragul de 20%, iar producția de energia
din surse regenerabile este în continuă creștere și se apropie de obiectivul de 20%. Estimările
Pagina 40 din 274

pentru anul 2016 făcute de Agenția Europeană de Mediu indică o scădere a ponderii gazelor cu
efect de seră comparativ cu 2015, ceea ce a făcut autoritățile europene să fie încrezătoare în
atingerea tuturor obiectivelor propuse (EEA Report, 2017).
Așadar, dezvoltarea bioeconomiei și atingerea obiectivelor propuse, cel puțin la nivel
european, se bazează pe creșterea producției de biomasă ca resursă biologică regenerabilă și
conversia acesteia în hrană, nutreț, bio-produse și energie (Figura nr. 2.6).
Sursa: Serviciul de Cercetare al Parlamentului European

Figura nr. 2.6: Produsele și obiectivele bioeconomiei
2.6 Factorii cheie ai bioeconomiei
Se poate spune că inițial principalii factori cheie care au generat dezvoltarea

bioeconomiei au fost reducerea resurselor naturale și necesitatea de a dezvolta soluții alternative,
pe de o parte, și progresul tehnologic, pe de altă parte. Identificarea factorilor cheie
macroeconomici, tehnologici și biofizici constituie totuși o mare provocare pentru experți atunci
când se fac prognoze de evoluție a pieței pe termen lung și foarte lung (2050, respectiv 2100).
Principalii factori cheie externi pe care se bazează scenariile de evoluție a bioeconomiei sunt
Pagina 41 din 274
evoluția schimbărilor climatice, evoluția creșterii economice și evoluția situației geopolitice
(SCAR, 2015). Au rezultat trei categorii de scenarii posibile – un scenariu de referință, un
scenariu pesimist și unul optimist. În cazul scenariului de referință „concurența legată de
utilizarea terenurilor, a apei și a resurselor biologice va crește ca urmare a efectelor schimbărilor
climatice, presiunii demografice, tendințelor de evoluție tehnologică, economică și politică”
(SCAR, 2015). Scenariul pesimist, bazat pe accelerarea unor factori cheie existenți, va genera o
nesiguranță crescută, inegalitate, conflict și chiar colaps, în timp ce scenariul optimist vizează
creșterea rolului pe care îl vor avea sursele de energie regenerabilă, reciclarea integrală a
deșeurilor, coerența politicilor aplicate, modificarea modelelor de consum etc. Philippidis et al.
(2016) au propus și ei un scenariu status quo pentru înțelegerea factorilor cheie ai bioeconomiei,
precum și două scenarii narative bazate pe viziuni politice viitoare diferite ale UE, ideile
prezentate fiind asemănătoare cu cele din raportul SCAR.
Toate aceste scenarii trebuie adaptate periodic și puse în concordanță cu realitatea
economică a momentului și noile descoperiri tehnologice. Un exemplu în acest sens este
reprezentat de problema biocombustibililor. Producția de biocombustibili a crescut mult în ultimul
deceniu, factorii inițiali responsabili pentru această creștere fiind proiecțiile legate de prețul viitor
al combustibililor fosili. Concomitent, biomasa a fost considerată o resursă cu un preț competitiv.
Inițial, nu s-a luat în calcul efectul pe termen lung pe care îl va avea utilizarea biomasei în
producția de biocombustibili – utilizarea unei ponderi din ce în ce mai mari de terenuri agricole în
acest sector (efecte negative asupra securității alimentare și modului de utilizare a terenurilor, a
biodiversității), precum și creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră rezultate din sectorul agricol.
În acest fel, putem spune că a apărut o „competiție” pentru folosirea produselor agricole ca
alimente, furaje, fibre și combustibil. Biocombustibilii obținuți în principal din grâu, sfeclă de
zahăr și uleiuri vegetale au fost încadrați în categoria biocombustibili de „primă generație”.
În anul 2013, Parlamentul European a adoptat o propunere legislativă prin care aceștia nu
trebuie să depăşească 6% din consumul final de energie din sectorul transporturilor, până în 2020,
spre deosebire de ţinta de 10% din legislaţia existentă până la acel moment, propunere care a fost
transpusă în Directivă (2015/1513) în septembrie 2015. Astfel, s-a pus accent pe dezvoltarea unor
biocombustibili avansați, de „generația a doua”, obținuți de exemplu din alge marine sau alte
deșeuri, ținta propusă fiind de 2,5% din consumul de energie în sectorul transporturi până în 2020.
Pagina 42 din 274

2.7 Principii cheie pentru o bioeconomie durabilă
Trecerea de la economia clasică la o bioeconomie durabilă se bazează nu numai pe

aspectele tehnologice și de piață, dar și pe un set de principii a căror respectare trebuie atent
monitorizată (SCAR, 2015). Aceste principii sunt: alimentația are prioritate, producție durabilă,
abordare în cascadă, circularitate, diversitate.
Alimentația are prioritate – se urmărește „îmbunătățirea disponibilității, accesului și
utilizării alimentelor nutritive și sănătoase pentru toți într-o perspectivă globală.” Pentru
respectarea acestui principiu este necesară implementarea și corelarea politicilor pentru domenii
cheie, precum agricultură, mediu, sănătate, alimentație, energie, comerț, investiții străine astfel
încât acestea să devină coerente. Securitatea alimentară este și una dintre prioritățile actuale ale
politicii de dezvoltare a UE și un obiectiv major (Obiectiv 2: Sfârșitul foametei, realizarea
securității alimentare și alimentației îmbunătățite și promovarea unei agriculturi durabile) al
Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă a ONU (ONU, 2015).
Producție durabilă – acest principiu pleacă de la ideea că toate resursele care se
recoltează nu trebuie să depășească din punct de vedere cantitativ capacitatea de regenerare,
făcându-se referire directă la capacitatea de regenerarea a biomasei. La nivel european sunt două
probleme legate de capacitatea de refacere a biomasei – pădurile și resursele marine. În același
raport se menționează că rata netă de recoltare (definită ca raport între tăieri anuale și creșteri
anuale) indică „un grad ridicat de utilizare, de exemplu, în Suedia, dar și în multe țări ale UE
ratele de recoltare nete sunt încă sub 50%, ceea ce sugerează perspective considerabile de
creștere.” Resursele marine, referindu-ne la speciile de pești, cel puțin cele monitorizate de ONU
pentru Alimentație și Agricultură (FAO), au atins în proporție de 61,3% capacitatea maximă de
exploatare durabilă, în timp ce 28,8% sunt deja supraexploatate (FAO, 2014). Producția globală
de pește este extrem de importantă pentru UE, deoarece aceasta rămâne principalul importator la
nivel mondial cu 37% din total (FAO, 2017).
Abordare în cascadă – conceptul de utilizare în cascadă pleacă de la ideea că biomasa
trebuie utilizată secvențial pentru a determina creșterea eficienței resurselor, utilizarea durabilă și
generarea de valoare adăugată. Astfel, primul pas este transformarea biomasei în bioproduse și nu
direct în energie, care în fapt înseamnă finalizarea ciclului și contravine principiului menționat. Un
exemplu clasic, menționat și în raportul SCAR (2015), este cel al utilizării în cascadă a lemnului –
lemnul brut este folosit la fabricarea mobilei, aceasta se reciclează și se folosește pentru a obține
plăci aglomerate, iar plăcile sunt în final folosite pentru a obține peleți utilizați pentru obținerea de
energie. Și biomasa agricolă poate intra într-un ciclu similar – amidon – polietilen tereftalat (PET)
Pagina 43 din 274
– recipiente pentru băuturi – textile pe bază de poliester – materiale compuse – componente auto –
incinerare. Problema majoră este însă generată de faptul că subvențiile oferite la nivel european au
dus la utilizarea directă a biomasei în producerea de energie.
Circularitatea, ca principiu de bază al bioeconomiei, este cel care face legătura între
bioeconomie și economia circulară. În economia circulară se pleacă de la premisa că în viitor nu
vor mai exista deșeuri, urmând ca produsele să fie concepute pentru a intra într-un ciclu de
dezasamblare și utilizare, astfel încât un produs uzat (fizic sau moral) să constituie materie primă
pentru un alt produs, energia utilizată în acest proces fiind obținută din surse regenerabile. În
acest fel, s-ar reduce foarte mult amprenta asupra mediului, dar, în același timp, ceea ce astăzi
este considerat deșeu, va fi în viitor o importantă sursă de materii prime. Circularitatea în fapt
este un principiu similar în mare parte principiului anterior.
Diversitatea este un principiu care le completează pe celelalte în sensul că varietatea
practicilor de producție duce la o gamă mai mare de rezultate obținute.
2.8 Sectoarele bioeconomiei
Ținând cont de faptul că bioeconomia reprezintă producția de biomasă și transformarea

biomasei în produse cu valoare adăugată mai mare, sectoarele pe care aceasta le acoperă total sau
parțial sunt numeroase. Conform Fuentes-Saguar et al. (2017), sectoarele mari de activitate pe
care aceasta le acoperă sunt – agricultura, industria alimentară, furnizarea de biomasă,
bioenergia, bioindustria (Tabelul nr. 2.4).
Tabelul nr. 2.4: Descrierea sectoarelor bioeconomiei
Sectorul Descrierea
Agricultura Cereale (orez nedecorticat, grâu, orz, porumb, alte cereale)
Legume (roșii, cartofi, alte legume)
Fructe (struguri, alte fructe)
Semințe oleaginoase (rapiță, floarea soarelui și semințe de soia)
Plante oleaginoase (măslin, alte plante oleaginoase)
Culturile industriale (sfeclă de zahăr, fier, tutun)
Alte culturi (plante vii, alte culturi)
Producție extensivă de animale (bovine, ovine, caprine, cai, măgari, ..)
Producție intensivă de animale (porci, păsări de curte)
Pagina 44 din 274

Alte animale și produse de origine animală
Laptele brut
Pescuit
Industria Furaje pentru animale, culturi furajere
alimentară Carne roșie (carne de bovină, carne de ovine, caprine)
Carne albă (carne de porc, păsări de curte)
Uleiuri vegetale
Lactate
Orez procesat
Zahăr procesat
Ulei de măsline
Vin
Băuturi și țigarete
Alte produse alimentare
Furnizarea de Culturi energetice
biomasă Pelete
Silvicultură, exploatare forestieră și activități conexe de servicii
Bioenergia Bioelectricitate
Biocombustibilul de primă generație (bioetanol, biodiesel)
Biocombustibilul de generația a doua (biocombustibil și tehnologia
termică biocombustibil)
Bioindustria Produse din lemn
Textile, îmbrăcăminte și produse din piele
Produse biochimice
Sursa: Fuentes-Saguar et al., 2017
Sintetizând, bioeconomia acoperă părți din sectorul primar și secundar al economiei. În

cadrul sectorului primar, ținând cont de faptul că bioeconomia se bazează pe resurse de biomasă,
sunt incluse agricultura, silvicultura, pescuitul și piscicultura. În ceea ce privește sectorul
economic secundar, bioeconomia acoperă două categorii de industrii: cele care se bazează în
întregime pe resurse de biomasă (industria alimentară, a băuturilor și țigaretelor, industria
pielăriei, industria de prelucrare a lemnului și industria hârtiei) și cele care se bazează parțial pe
resurse de biomasă (industria textilă și de confecții – doar pe bază de fibre naturale, industria
Pagina 45 din 274

chimică – produse biochimice, biofarmaceutice, bioplastice și cauciuc, industria
biocombustibililor lichizi și bioenergia).
2.9 Bioeconomia la nivel european – principalele date statistice
În ultimii ani au început să apară primele date agregate privind „dimensiunea”

bioeconomiei. Un studiu considerat important este cel publicat de Piotrowski et al. (2016);
autorii au folosit date statistice de la Eurostat, alte surse neoferind date compatibile cu acestea.
Datele au fost preluate direct de la Eurostat pentru sectoare integrate complet în bioeconomie
(agricultură, silvicultură și pescuit, alimentație, băuturi, tutun, hârtie și produse din hârtie) sau
prelucrate pentru a include numai ponderea aferentă bioeconomiei din alte sectoare (de exemplu
pentru sectoarele textile și produse textile, industria forestieră, produse chimice și materialele
plastice, produse farmaceutice, producția de biodiesel și bioetanol, bioenergie).
Rezultatele obținute au arătat că, la nivelul anului 2013, cifra de afaceri totală pentru
bioeconomie în UE se ridica la 2,1 trilioane euro. Cea mai mare parte din această sumă a revenit
sectoarelor de alimentație şi băuturi (44% şi respectiv 6%), mai puţin de un sfert a revenit
sectoarelor agricultură (19%) şi silvicultură (2%), iar restul a revenit industriilor bazate pe
conceptul bio (produse chimice și materialele plastice, produse farmaceutice, hârtie și produse
din hârtie, industrii forestiere, textile, biocombustibili şi bioenergie).
În total, în UE, erau angajate 18,3 milioane persoane în domeniul bioeconomie, cele mai
multe (54% din total) lucrând în agricultură. O pondere ridicată a angajaților (22% din total) se
regăsește în domeniul industriei alimentare.
Comparând rezultatele obținute pe ţări pentru cifra de afaceri şi numărul de angajați6, se
observă diferențe mari între ţări, ieşind în evidență Danemarca şi Italia care aveau în anul 2013
cele mai mari cifre de afaceri şi un decalaj mare între cifra de afaceri (mai mare) şi numărul de
angajaţi (mai mic). Se remarcă, de asemenea, ţări precum Polonia, România sau Bulgaria care au
un număr foarte mare de angajaţi comparativ cu cifra de afaceri obţinută, explicaţia posibilă fiind
predominanţa sectoarelor cu valoare adăugată scăzută.
Un alt aspect important constatat de către autorii studiului este acela că cele mai multe
investiţii în bioeconomie provin din sectorul privat.
6
Nu au fost luate în calcul sectoarele agricultură, silvicultură, pescuit, alimentație,
băuturi şi tutun.
Pagina 46 din 274
3. INIȚIATIVE ÎN DOMENIUL BIOECONOMIE ÎN UNIUNEA
EUROPEANĂ
3.1 Scurtă prezentare privind strategiile și inițiativele dezvoltate în domeniul

bioeconomie
Trecerea către o direcţie de dezvoltare ce valorifică avantajele utilizării resurselor bio

necesită formularea unor noi strategii şi politici. În anii anteriori, multe țări au redactat și adoptat
strategii și politici separate pentru diferite sectoare ale bioeconomiei, pentru biotehnologii sau
diferite industrii, dar în perioada recentă au fost dezvoltate tot mai multe strategii specifice
pentru bioeconomie în care sunt încorporate toate aceste subiecte, abordate inițial separat.
Prin adoptarea unor astfel de strategii ample, acțiunile și intențiile unei țări sunt mai bine
conturate și coordonate, fiind urmărite mai multe aspecte în același timp.
Pe lângă strategiile naționale, au fost dezvoltate și strategii în domeniul bioeconomiei la
nivelul unor instituții internaționale. De altfel, unul dintre primii paşi a fost publicarea de către
OCDE în anul 2004 a documentului „Biotehnologia pentru creșterea și dezvoltarea durabilă”
(engl. Biotechnology for sustainable growth and development), prin care se definea în mod
oficial la nivel global termenul de economie bazată pe conceptul bio – „un concept care
utilizează bioresursele regenerabile, bioprocesele eficiente și grupurile eco-industriale pentru a
produce bioproduse, locuri de muncă și venituri sustenabile” (OCDE, 2004).
Se prezenta astfel o viziune modernă şi, în același timp, se făcea legătura acestui termen
cu revitalizarea zonelor rurale, conștientizarea nevoii de a dezvolta noi tehnologii şi colaborarea
şi coordonarea dintre sectoare.
Cinci ani mai târziu a urmat publicarea de către OCDE (2009) a documentului
„Bioeconomia până în 2030: Proiectarea unei agende politice” (engl. The Bioeconomy to 2030:
Designing a Policy Agenda). În acest document, care este ulterior folosit drept model în multe
strategii naționale, este recunoscut progresul realizat în domeniul științelor biologice ce poate fi
folosit pentru rezolvarea unor probleme legate de sănătate și resurse cu care se confruntă
omenirea, fiind recomandată implicarea comună a sectorului public și a celui privat.
O sinteză a celor mai importante strategii privind bioeconomia la nivel mondial este
prezentată de Staffas et al. (2013), acestea fiind detaliate în funcție de mai multe criterii și anume
definiția folosită (bioeconomie sau economie bazată pe conceptul bio, așa cum le diferențiază
Pagina 47 din 274

autorii), abordarea predominantă din punct de vedere tehnic sau politic, posibilitatea de a măsura
țintele propuse sau performanțele obținute în ariile considerate prioritare. O adaptare a acestei
sinteze este prezentată în Anexa VII.
UE și-a declarat susținerea pentru o cunoaștere bazată pe bioeconomie (engl. knowledge-
based bio-economy) și a sprijinit domeniul bioeconomie în strategiile și inițiativele sale, aceasta
fiind considerată o necesitate, dar şi o oportunitate. Începând cu anul 1982, Comisia Europeană a
dezvoltat şi implementat programe cadru pentru susţinerea biotehnologiei şi a ştiinţelor sociale.
În luna decembrie a acelui an, Consiliu (Official Journal, 1982) a pus bazele pentru dezvoltarea
„Programului comunitar de cercetare și dezvoltare în domeniul tehnologiei informației” (engl.
Community Research and Development Programme in the field of Information Technologies -
ESPRIT), până la acel moment legătura dintre cercetare şi domenii precum agricultură, resurse,
energie nefiind reglementată. Chiar dacă politica privind cercetarea era la acea vreme mai mult
reactivă decât proactivă, aceşti primi paşi au fost esenţiali pentru dezvoltarea ulterioară.
Un factor important ce a impulsionat dezvoltarea industrială şi a strategiilor ce vizează
domeniul bioeconomiei îl constituie discuţiile purtate timp de un deceniu (Comisia Europeană,
2000b) de către specialiştii Uniunii Europene şi cei ai SUA în cadrul „Grupului de lucru privind
cercetarea în domeniul biotehnologiei” (engl. EU-US Task Force on Biotechnology Research).
Începând cu introducerea Strategiei Lisabona în luna martie a anului 2000 (reînnoită în
martie 2005), cercetarea a devenit un instrument politic important, fiind folosit şi în procesul de
extindere a Uniunii Europene. De-a lungul anilor, au crescut atât bugetele programelor de
cercetare, cât şi industriile participante, ridicându-se nivelul şi complexitatea proiectelor
realizate. Unul dintre scopurile principale ale acestor programe era de altfel creşterea excelenţei
în cercetarea ştiinţifică.
Revitalizarea „Comitetului Permanent al Cercetării Agricole” (engl. Standing Committee
of Agricultural Research) în cadrul Directoratului General pentru Cercetare din cadrul Comisiei
Europene începând cu anul 2004 s-a concretizat în transformarea bioeconomiei într-o temă de
cercetare permanentă, în anul 2015 fiind publicat un raport direcţionat în mod evident către
bioeconomie (SCAR, 2015).
Experienţa acumulată în programele de cercetare a constituit o bază solidă pentru
lansarea unor proiecte mai ambiţioase, aşa cum au fost cele dezvoltate de către Comisia
Europeană în perioada 2002-2012:
- Strategia „Ştiinţele vieţii şi biotehnologia, o strategie pentru Europa” (engl. Life sciences
and biotechnology, a strategy for Europe) lansată în anul 2002 (Comisia Europeană,
Pagina 48 din 274

2002), la o distanţă de 20 de ani faţă de adoptarea primului program de cercetare în
biotehnologie;
- Conceptul „bioeconomie bazată pe cunoaștere” (engl. knowledge-based bio-economy),
lansat în anul 2007 în timpul președinției germane a Uniunii Europene;
- O inițiativă privind piețele-pilot pentru Europa (LMI), lansată în decembrie 2007 și
bazată pe idea că inovarea este unul dintre pilonii principali ai competitivității (Comisia
Comunităților Europene, 2007a);
- Strategia „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa” (engl.
Innovating for Sustainable Growth - A Bioeconomy for Europe) lansată în 2012 (Comisia
Europeană, 2012b), la 10 ani după adoptarea primei strategii în biotehnologie.
Etapizarea acestor programe şi strategii la nivel de deceniu/decenii demonstrează că pe
lângă o bună intenție în demararea unor proiecte de amploare este necesară construirea unor
instrumente speciale, promovarea unor politici asociate şi nu în ultimul rând este necesar un larg
consens politic, economic şi social.
În ultimii ani însă, viteza cu care au început să se schimbe lucrurile este mult mai mare.
Astfel, pentru a veni în sprijinul conceptului de bioeconomie au fost create „Platforme
tehnologice europene” (engl. European Technology Platforms) aşa cum sunt: „Plante pentru
viitor” (engl. Plants for the Future), „Biotehnologie industrială” (engl. Industrial
Biotechnology), „Silvicultură şi produse asimilate” (engl. Forestry and forestry based products),
„Alimente pentru viață” (engl. Food for Life). Aceste platforme sunt independente şi se
autofinanţează, fiind însă recunoscute de către Comisia Europeană (2013a) şi chiar sprijinite de
către aceasta prin proiecte precum „Platforme tehnologice pentru bioeconomie” (BECOTEPS).
Tot în perioada recentă, a fost introdus Planul Juncker prin care se stabilea o agendă de
lucru pentru perioada 2014-2019 prin intermediul a 10 priorităţi, patru dintre ele fiind
considerate relevante pentru bioeconomie (Ronzon et al., 2017a).
În Tabelul nr. 3.1, priorităţile relevante pentru bioeconomie sunt semnalizate cu albastru;
acestea se referă la locuri de muncă, creștere economică şi investiţii, energie şi schimbări
climatice, piaţă internă şi acţiune europeană pe plan extern.
De asemenea, în urma analizei efectuate, s-a putut constata faptul că la nivelul UE există
o multitudine de documente care vizează diferite sectoare ale bioeconomiei, sintetizate în
Tabelul nr. 3.2. Astfel, pentru implementarea unei politici coerente la nivel european în domeniul
bioeconomiei, este necesară compatibilizarea diferitelor politici care vizează direct sau indirect
sectoare ale bioeconomiei.
Pagina 49 din 274

Tabelul nr. 3.1: Cele 10 priorități ale Planului Juncker. Identificarea priorităților relevante
pentru bioeconomie
Domenii și priorităţi
Locuri de muncă, creștere economică și Să stimulăm investițiile și să creăm locuri de

investiții muncă
Piața unică digitală Mai puține bariere, mai multe oportunități în
mediul on-line
Uniunea energetică și combaterea schimbărilor Energie mai sigură, mai durabilă, la prețuri
climatice accesibile
Piața internă O piață internă mai profundă și mai echitabilă
O uniune economică și monetară mai profundă Să combinăm stabilitatea cu echitatea și cu
și mai echitabilă responsabilitatea democratică
O politică comercială echilibrată și progresivă Un comerț deschis – fără sacrificarea
care să valorifice oportunitățile oferite de standardelor europene
globalizare
Justiție și drepturi fundamentale Îmbunătățim cooperarea între sistemele
judiciare europene și protejăm statul de drept
Migrație Către o agendă europeană privind migrația
Un actor mai puternic pe plan mondial Reunirea instrumentelor de acțiune externă ale
Europei
Schimbări democratice O Uniune mai democratică
Sursa: Adaptare după Comisia Europeană, Cele 10 priorităţi ale Comisiei pentru 2015-2019,
2014a, (https://ec.europa.eu/commission/priorities_ro, accesat la data de 5 ianuarie 2018) şi
Ronzon et al., Bioeconomy Report 2016. JRC Scientific and Policy Report, 2017a
Notă: Prioritățile din cadrul Planului Juncker relevante pentru bioeconomie sunt trecute cu
albastru.
Tabelul nr. 3.2: Strategiile ale Uniunii Europene relevante pentru bioeconomie
Strategii relevante pentru bioeconomie

Bioeconomia - Comunicarea Comisiei „Inovarea pentru creștere durabilă: o
orizontală bioeconomie pentru Europa” (CE, 2012b)
Sectoarele care furnizează biomasă
Agricultură - Comunicarea Comisiei „PAC în perspectiva anului 2020: cum
răspundem provocărilor viitorului legate de alimentație, resurse naturale și
Pagina 50 din 274

teritorii” (CE, 2010c)
Silvicultură - Comunicarea Comisiei „O nouă strategie a UE pentru păduri și sectorul
forestier” (CE, 2013b)
Pescuit, - Comunicarea Comisiei „Reforma politicii comune în domeniul
acvacultură și alge pescuitului” (CE, 2011b)
- Comunicarea Comisiei „Creșterea albastră: oportunități pentru o creștere
sustenabilă în domeniul marin și maritim” (CE, 2012e)
- Comunicarea Comisiei „Orientări strategice pentru dezvoltarea durabilă
a acvaculturii în UE" (CE 2013c)
Deșeuri - Comunicarea Comisiei „Închiderea buclei - un plan de acțiune al UE
pentru economia circulară” (CE, 2015a)
- Comunicarea Comisiei „Rolul valorificării energetice a deșeurilor în
economia circulară” (CE, 2017b)
Sectoarele care folosesc biomasa
Securitate - Comunicarea Comisiei „Un cadru de politică al UE în vederea sprijinirii
alimentară țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de a răspunde
provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară” (CE, 2010d)
- Comunicarea Comisiei „Abordarea UE în ceea ce privește reziliența:
învățarea din crizele legate de securitatea alimentară” (CE, 2012f)
Bioenergie - Directiva privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile
(CE, 2009a)
- Comunicarea Comisiei „Foaia de parcurs pentru energie 2050" (CE,
2011c)
- Comunicarea Comisiei „Un cadru pentru politica privind clima și
energia în perioada 2020-2030” (CE, 2014b)
- Comunicarea Comisiei „Accelerarea tranziției Europei la o economie cu
emisii scăzute de carbon” (CE, 2016a)
- Comunicarea Comisiei „Rolul valorificării energetice a deșeurilor în
economia circulară” (CE, 2017b)
Industrii bazate pe - Comunicarea Comisiei „O inițiativă privind piețele-pilot pentru Europa”
produse biologice (CCE, 2007a)
- Comunicarea Comisiei: „O industrie europeană mai puternică pentru
creșterea și redresarea economiei” (CE, 2012g)
- Comunicarea Comisiei „Pentru o renaștere industrială europeană” (CE
2014c)
Politici transversale relevante pentru bioeconomie
Schimbări - Aceleași documente ca la bioenergie
climatice și energie
Economie circulară - Comunicarea Comisiei „Spre o economie circulară: un program „deşeuri
– deșeuri zero” pentru Europa” (CE, 2014d)
- Documentele menționate la deșeuri
Politici regionale – - Comunicarea Comisiei „Contribuția regională la creșterea inteligentă în
specializare Europa 2020” (CE, 2010e)
inteligentă
Cercetare – inovare - Comunicarea Comisiei „EUROPA 2020. O strategie europeană pentru o
creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii – Inițiativa
emblematică O Uniunea a inovării" (CE, 2010f)
Sursa: prelucrare după Ronzon et al., 2017a
Pagina 51 din 274

3.2 Agenda de la Lisabona
Agenda de la Lisabona sau Strategia de la Lisabona numită „O agendă de reînnoire

economică și socială pentru Europa” este prima strategie europeană importantă din mai multe
puncte de vedere, chiar dacă rezultatele finale ale implementării sale nu au fost cele vizate la
început. Se menționează pentru prima dată conceptul de KBE, ca economie dinamică și
competitivă în contextul globalizării, inovării tehnologice și, nu în ultimul rând, al îmbătrânirii
demografice, menită să răspundă provocărilor reprezentate la momentul respectiv, mai ales de
SUA și Japonia. De asemenea, se subliniază rolul pe care educația, cercetarea și inovarea îl au la
creșterea economică, alături de alte aspecte sociale, legând în acest fel cunoașterea de dezvoltare
și progresul societății.
Inițial, Strategia a fost bazată pe doi piloni – economic și social, iar în iunie 2001, în
cadrul Summit-ului de la Göteborg, s-a adăugat un al treilea – mediul. CE (Comisia Europeană,
2000a) considera că, „pe lângă asigurarea durabilității politicii macroeconomice a Europei”, UE
trebuie să se concentreze pe două axe de politici – reforma economică pentru a pregăti KBE și
consolidarea modelului social european prin investiții în oameni.
3.2.1 Priorități ale agendei și realizarea acestora
Priorități economice
Realizarea reformei economice și trecerea la KBE s-a bazat pe anumite priorități –
informatizare (atât pentru cetățeni, cât și pentru mediul de afaceri), eficientizarea sectoarelor
economice cu performanțe scăzute (achizițiile publice, serviciile transfrontaliere, piețele energiei
și aviației), integrarea completă a piețelor financiare până în 2005, inclusiv a capitalului de risc,
promovarea Enterprise Europe (crearea condițiilor adecvate pentru dezvoltare antreprenorială și
inovare), cercetare (privită ca factor cheie pentru creșterea economică vizată) și revizuirea
instrumentelor financiare menită să asigure atingerea obiectivelor propuse.
Priorități sociale
Dimensiunea socială rezulta din prioritățile stabilite prin strategie – modernizarea
sistemelor de protecție socială, creșterea gradului de ocupare a forței de muncă (obiectiv de bază
al politicii economice și sociale), educația, incluziunea socială și promovarea dialogului social.
Astfel, au fost stabilite obiective concrete și măsurabile, cele mai importante fiind –
performanță economică: o rată medie de creștere de 3% pe an; ocuparea forței de muncă: o rată
globală de ocupare a forței de muncă de 70% în 2010, rata de ocupare a femeilor de 60% în
Pagina 52 din 274
2010, o rată de ocupare pentru persoane cu vârsta cuprinsă între 55 și 64 de ani de 50% în 2010;
cercetare, inovare și educație: alocarea a 3% din PIB pentru cercetare și dezvoltare, toate școlile
conectate la internet până în 2002, adaptarea competențelor la nevoile societății bazate pe
cunoaștere; reformă economică: transpunerea directivelor în legislațiile naționale; coeziune
socială: reducerea la jumătate a numărului de persoane care părăsesc timpuriu sistemul de
educație și a persoanelor aflate în risc de sărăcie; mediu – 22% din electricitate generată din
surse regenerabile până în 2010.
După o primă evaluare a rezultatelor strategiei (Raportul Kok, 2004), aceasta a fost
revizuită și relansată în 2005, concentrându-se, conform recomandărilor, pe creștere economică
și creșterea ratei de ocupare a forței de muncă. Raportul final de evaluare a strategiei
(Parlamentul European, 2010), indică faptul că în pofida unor realizări notabile, multe dintre
obiective nu au fost atinse.
Cauzele eșecului strategiei sunt multiple – extinderea domeniului de aplicare, mărirea
numărului de obiective pe parcursul implementării, neclarități legate de responsabilitatea
structurilor europene și naționale, neimplicarea parlamentelor și guvernelor naționale, alte
strategii elaborate în paralel etc.
3.3 Științele vieții și biotehnologia – O strategie pentru Europa
În 2002, a fost lansată strategia intitulată Științele vieții și biotehnologia – O strategie

pentru Europa, considerată la momentul respectiv „următorul val al economiei bazate pe
cunoaștere, creând noi oportunități pentru societățile și economiile noastre.” (Comisia
Europeană, 2002). Aceasta a fost concepută pentru perioada 2002/2003-2010, obiectivul său
principal fiind acela de a duce la îndeplinirea obiectivului strategic al Strategiei de la Lisabona –
cea mai dinamică și competitivă economie la nivel global. Conceptual, este o strategie
importantă, deoarece aduce în discuție importanța biotehnologiei în domenii cheie precum
industria și agricultura, dar și subiecte care au generat și încă generează dezbateri ample, precum
organismele modificate genetic (OMG).
3.3.1 Priorități strategice
Prioritățile strategice au fost generaliste și formulate ca întrebări: Cum poate Europa să

…?, plecând de la premisa că biotehnologia poate fi răspunsul unor nevoi globale (stare de
sănătate, hrană, mediu, dezvoltare durabilă). Astfel, se punea problema atragerii resurselor
Pagina 53 din 274
necesare – umane, industriale, financiare pentru dezvoltarea și aplicarea de noi tehnologii,
realizării de „politici eficace, credibile și responsabile” menite să determine sprijinul cetățenilor
(o idee inovatoare, rolul cetățeanului obișnuit nefiind luat în considerare în strategiile anterioare)
și dezvoltării de politici interne ancorate în realitatea internațională.
3.3.2 Aplicații ale științelor vieții și biotehnologiei
Biotehnologia în domeniul sănătății

Aplicațiile biotehnologiei în domeniul medical sunt extrem de vaste, iar la momentul
elaborării strategiei se considera că BT „se află în spatele schimbării paradigmei în gestionarea
bolilor”, oferind o producție de medicamente tradiționale mai ieftine, mai sigure și mai etice,
precum și noi posibilități de dezvoltare de medicamente și servicii medicale. Exemplele date
făceau referire la vaccinurile împotriva hepatitei B și C, rabiei, tratamente pentru hemofilici,
posibilitățile de înlocuire a țesuturilor și organelor pentru tratarea unor boli degenerative și
leziunile cauzate de maladii precum Altzheimer și Parkinson etc.
Biotehnologia industrială
S-a plecat de la premisa că biomasa poate deveni o sursă de materii prime industriale, mai
ales în domeniul biocombustibililor lichizi și solizi (biodiesel, bioetanol) și o alternativă pentru
producția de carbohidrați, uleiuri, grăsimi și proteine, fibre și polimeri. Astfel, s-au pus bazele
utilizării biomasei în obținerea de biocombustibili primari, amplu susținută prin subvenții de stat,
fapt care a generat însă o serie de probleme în câțiva ani, și, astfel, a fost necesară revizuirea
strategiei, precum și în obținerea de materiale plastice biodegradabile, ca răspuns la problema
deșeurilor.
Producția primară și biotehnologia agroalimentară
Aplicabilitatea biotehnologiei în domeniul agroalimentar prezintă multiple posibilități.
Aceasta era deja aplicată în mai multe state, dar cu precădere în SUA, plecând de la ideea că
plantele și animalele modificate genetic nu fac altceva decât să crească productivitatea și să
îmbunătățească alimentele din punct de vedere calitativ.
În 2001, suprafața cultivată cu culturi modificate genetic (GM) ajunsese la aproximativ
50 mil. ha la nivel global, în timp ce în Europa era de circa 12.000 ha, mult sub principalul
competitor, SUA. Au fost detaliate multiplele avantaje ale utilizării materialului modificat
genetic – beneficii nutriționale, reducerea utilizării cantităților de pesticide și fertilizatori
chimici, creșterea rezistenței la secetă, la anumite boli etc. Astfel, se considera că „științele vieții
și biotehnologia vor fi probabil unul dintre instrumentele importante în combaterea foametei și
Pagina 54 din 274

malnutriției și al hrănirii unei populații umane în creștere pe suprafața terenurilor cultivate în
prezent, cu impact redus asupra mediului.” (Comisia Europeană, 2002). Cu toate beneficiile
enumerate, problema OMG-urilor este una extrem de controversată chiar și în prezent, nu numai
în Europa, dar și în SUA. La momentul respectiv, s-a pus totuși accent pe etichetarea produselor
pentru informarea consumatorilor, astfel încât aceștia să fie capabili să aleagă în cunoștință de
cauză.
Un alt aspect de menționat al acestei strategii este referirea la IMM-uri și la rolul pe care
acestea trebuie să îl aibă în dezvoltarea aplicațiilor biotehnologiei. În anul 2001, în Europa erau
înregistrate 1570 de IMM-uri în domeniul biotehnologiei, numărul acestora fiind mai mare decât
al celor din SUA, dar cu venituri de trei ori mai mici și cu peste 250% mai puțini angajați decât
cele americane.
3.3.3 Planul de acțiune
Planul de acțiune a abordat diferite aspecte, precum resursele umane în științele vieții,
cercetarea, gestionarea companiilor biotehnologice, problemele legislative, drepturile de
proprietate intelectuală, accesul la finanțare, crearea unor rețele a celor interesați de acest
domeniu, rolul autorităților publice și de reglementare, dezbaterile publice și dialogul între
părțile interesate, probleme de etică, legislația farmaceutică, reglementarea OMG-uri, cadrul
internațional și politica UE în țările în curs de dezvoltare (inclusiv agricultura, resursele genetice
și sănătatea). Planul a fost conceput pe 4 mari direcții având 30 de acțiuni propuse.
Prima direcție, intitulată Recoltarea potențialului, include trei sub-direcții.
Baza de resurse - investiția în oameni are două acțiuni care promovează consolidarea
educației în domeniul științele vieții, dezvoltarea și consolidarea unei forțe de muncă calificate în
domeniu, promovarea educației continue, stimularea interdisciplinarității, stabilirea de metode
eficiente pentru corelarea între calificările forței de muncă și oportunitățile de angajare, luarea de
măsuri pentru a atrage și reține cercetătorii în Europa. În cadrul aceleiași sub-direcții, apare
Generarea și exploatarea cunoștințelor – componenta cercetare, unde sunt menționate
prioritățile tematice ale biotehnologiei (genomică și biotehnologie pentru sănătate;
nanotehnologii; calitatea și siguranța alimentelor; dezvoltare durabilă; cetățeni și guvernare),
precum și necesitatea luării unor măsuri specifice pentru încurajarea participării IMM-urilor în
domeniul biotehnologiei, cooperării internaționale, mobilității și instruirii cercetătorilor.
Componenta management și servicii legale propune o acțiune prin care statele membre și
asociațiile naționale de biotehnologie ar trebui să examineze oportunitatea creării unor rețele
Pagina 55 din 274

autonome de manageri de companii în domeniul biotehnologiei la nivel național și să promoveze
colaborarea între școlile de drept, firme de avocatură și companii pentru dezvoltarea
competențelor juridice specifice necesare companiilor din domeniul biotehnologiei. Componenta
exploatarea proprietății intelectuale presupune dezvoltarea unui sistem european de protecție a
proprietății intelectuale puternic, armonizat și accesibil, care funcționează ca un stimulent pentru
cercetare, dezvoltare și inovare. Componenta capital prezintă două acțiuni – consolidarea
capitalului prin atragerea de fonduri și consolidarea activității Forumului pentru biotehnologie și
finanțe.
Rețeaua comunităților europene de biotehnologie, a doua mare sub-direcție, este bazată
pe două acțiuni, care vizează sprijinirea creării unui portal web comercial european pentru
biotehnologie, promovarea unei cooperări inter-regionale mai puternice (finanțare din
programele Interreg IIIB și IIIC) și a unei rețele de clustere în domeniul biotehnologie.
Un rol proactiv al autorităților publice, a treia sub-direcție, prevede trei acțiuni care
vizează monitorizarea competitivității și o rețea de contact cu ministerele statelor membre
responsabile cu competitivitatea în biotehnologie, identificarea problemelor care afectează
competitivitatea europeană, transparența în procesul administrativ (sprijinirea întreprinderilor
nou-înființate și a IMM-urilor de către autoritățile de reglementare) și evaluarea de către comisie
a standardelor de bune practici (în cadrul clusterelor de companii biotehnologice și
incubatoarelor de afaceri).
A doua direcție, intitulată Un element cheie pentru o politică responsabilă:
guvernarea științelor vieții și biotehnologiei, cuprinde controlul societal și dialogul, cu o
acțiune care vizează mobilizarea tuturor actorilor cheie în dezbaterea publică, dezvoltarea
științelor vieții și a biotehnologiei în armonie cu valorile etice și obiectivele societății, cu trei
acțiuni (promovarea cercetării în domeniul eticii, consolidarea rolului Grupului European pentru
Etică, identificarea domeniilor în care este posibil să se stabilească un consens privind orientările
/ standardele etice sau cele mai bune practici), aplicații bazate pe cerere prin alegerea în
cunoștință de cauză –opțiuni pentru măsuri agronomice și alte măsuri care să asigure viabilitatea
agriculturii convenționale și ecologice și coexistența lor durabilă cu culturile modificate genetic,
încrederea în supravegherea reglementară bazată pe știință, cu acțiuni propuse în domeniul
legislației farmaceutice și a legislației privind organismele modificate genetic.
A treia direcție, Europa în lume - răspuns la provocările globale, are două sub-direcții.
Prima, O agendă europeană pentru colaborare internațională, accentuează rolul de lider pe
care comisia trebuie să îl joace în elaborarea de orientări, standarde și recomandări internaționale
în sectoarele relevante. A doua, Responsabilitățile Europei față de lumea în curs de dezvoltare,
Pagina 56 din 274

propune patru acțiuni grupate pe diferite sectoare: agricultură – importanța cercetării și
colaborării între organizațiile publice și private în domeniul agriculturii; resurse genetice –
conservarea și utilizarea durabilă a resurselor genetice; sănătate – colaborare internațională
pentru combaterea unor maladii (HIV / SIDA, malarie, tuberculoză și a altor boli legate de
sărăcie) și sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare în stabilirea structurilor necesare pentru
implementarea unei politici în domeniul sănătății; utilizarea responsabilă și atentă – sprijinirea
țărilor în curs de dezvoltare (utilizarea sigură și eficientă a biotehnologiilor moderne, creșterea
capacității de a evalua și gestiona riscurile pentru om și pentru mediu, în condițiile în vigoare în
țară etc.).
A patra direcție, Implementarea și coerența în materie de politici, sectoare și actori
are două acțiuni – identificarea timpurie a potențialelor probleme, monitorizarea și revizuirea
legislației în domeniu și prezentarea unui raport periodic pentru a monitoriza progresul și pentru
a indica eventualele propuneri specifice pentru asigurarea coerenței politice și legislative.
Ultimul raport disponibil privind implementarea strategiei a fost elaborat în 2005
(Comisia Comunităților Europene, 2005). Concluziile acestui raport subliniază o serie de
probleme precum întârzierile în transpunerea Directivei 98/44/CE privind protecția juridică a
invențiilor biotehnologice, necesitatea cooperării pentru punerea în aplicare a noului cadru
legislativ care reglementează OMG-urile, finanțarea ineficientă comparativ cu a competitorului
tradițional – SUA și apariția de noi competitori în regiunea Asia-Pacific (ca răspuns, Comisia a
adoptat Programul pentru competitivitate și inovare cu un buget de 4.2 mld. euro pentru perioada
2007-2013 și Al șaptelea Program-cadru pentru cercetare și dezvoltare).
3.4 Inițiativa privind piețele-pilot
Comunicarea CE, intitulată O inițiativă privind piețele-pilot pentru Europa – Lead

Market Initiative (LMI), a fost dată în decembrie 2007 și s-a bazat pe idea că inovarea este unul
dintre pilonii principali ai competitivității. Termenul de piață-pilot fusese deja introdus în 2006
în raportul „Crearea unei Europe inovatoare” (Aho et al., 2006) privind competitivitatea UE,
unde se specificase faptul că Europa trebuie să dezvolte piețe favorabile inovării și să faciliteze
comercializarea inovațiilor. Inițiativele politice europene au utilizat două abordări: creșterea
investițiilor în cercetare și dezvoltare (Strategia de la Lisabona) și încurajarea și facilitarea
adoptării de idei noi și transformarea lor în produse și servicii comercializabile, în special de
către IMM-uri (LMI). Ținând cont de faptul că în 2005, doar 1,84% din PIB a fost cheltuit pentru
cercetare și dezvoltare în UE-27, în comparație cu 2,67% în SUA și 3,17% în Japonia (Comisia
Pagina 57 din 274
Comunităților Europene, 2007), LMI era considerată o soluție pentru creșterea eficienței inovării,
adică a rezultatelor – cifra de afaceri a firmei provenind din produse noi, ocuparea forței de
muncă în sectoarele de înaltă tehnologie, brevetele etc.
În Anexa 2 a comunicării – Document explicativ privind abordarea europeană a
piețelor-pilot: metodologie și justificare (Comisia Comunităților Europene, 2007b) se pune
accent pe rolul IMM-urilor în revitalizarea piețelor europene, subliniindu-se faptul că un rol
cheie este jucat de IMM-urile cu dezvoltare rapidă, denumite „gazele”. În Europa însă
majoritatea IMM-urilor nu aveau capacitatea de a se dezvolta rapid și a face față concurenței
internaționale, mai ales din partea SUA, Japonia și Coreea de Sud, cauzele fiind lipsa investițiilor
private în cercetare și inovare, cererea insuficientă a pieței pentru produse și servicii inovatoare
etc.
3.4.1 Obiectivele și instrumentele politice ale inițiativei
Inițiativa privind piețele-pilot urmărea „asigurarea primei poziții pentru întreprinderile

europene pe piețele mondiale aflate în expansiune rapidă, pentru a beneficia de un avantaj
concurențial.” (Comisia Comunităților Europene, 2007a).
Astfel, obiectivul principal al inițiativei a fost identificarea piețelor emergente – piețelor
pilot, astfel încât acestea să contribuie în mod eficient la crearea unui mediu de afaceri
competitiv la nivel internațional. Dintre piețele identificate, două sunt direct legate de
bioeconomie –bioproduse și energie regenerabilă, iar alte trei au tangență cu aceasta – construcții
durabile, textile de protecție și reciclarea.
Un alt obiectiv este acela de a elabora un proces menit să asigure o mai bună raționalizare
a cadrelor juridice și de reglementare și să accelereze creșterea cererii. Acest proces trebuie să ia
în calcul necesitățile pieței mondiale, dar și preferințele clienților astfel încât să se maximizeze
potențialul comercial, să sprijine modul în care piețele din alte state acceptă standardele
europene, să reducă costurile generate de introducerea pe piață a unor produse sau servicii noi,
altfel spus să faciliteze accesul pe piață a unor astfel de produse și servicii.
De asemenea, inițiativa pune accent pe participarea activă a „statelor membre și a
sectorului privat, în conformitate cu principiul subsidiarității și cu cadrul juridic existent al UE,
în special în domeniul concurenței, al ajutoarelor de stat și al achizițiilor publice” (Comisia
Comunităților Europene, 2007a).
Pentru promovarea acestei piețe, s-a propus adoptarea de instrumente politice referitoare
la patru tipuri de intervenție publică: legislație, achiziții, standardizare și măsuri complementare,
Pagina 58 din 274

cum ar fi finanțarea. La nivel legislativ, au fost elaborate propuneri legislative noi, precum și
modificări, revizuiri sau eliminări în cazul legislației existente. Pentru achiziții publice s-a pus
accent pe necesitatea modificării procedurilor administrative folosite în mod obișnuit la nivel
național, regional și local. Importanța standardizării, etichetării și certificării rezultă din creșterea
interoperabilității.
3.4.2 Piețele care fac obiectul inițiativei privind piețele-pilot
Conform raportului Final Evaluation of the Lead Market Initiative – Final Report
(Georghiou, 2011), toate piețele pilot identificate au înregistrat creșteri în ceea ce privește cifra
de afaceri și ocuparea forței de muncă.
Prima piață identificată este E-sănătatea, care include toate interacțiunile din interiorul și
între cele trei grupuri de utilizatori: pacienți, furnizori de servicii de sănătate și instituții de plată.
Premisa de la care s-a pornit a fost aceea că, în contextul îmbătrânirii demografice cu care
Europa se confruntă, cheltuielile din domeniul sănătății vor crește de la 9% din PIB (2006) la
16% din PIB (2020) și astfel sunt necesare măsuri precum creșterea investițiilor de cercetare –
dezvoltare în domeniul sănătății, precum și adoptarea de soluții tehnice și organizaționale, scopul
fiind în final ameliorarea calității asistenței medicale la costuri mai reduse.
Aceasta include patru categorii majore de aplicații interconectate: sistemele
informaționale clinice (instrumente specializate pentru profesioniștii din domeniul sănătății din
instituțiile de îngrijire și instrumente de îngrijire primară), telemedicina și îngrijirea la domiciliu,
rețelele integrate regionale / naționale de informare în domeniul sănătății și sistemele electronice
(e-prescripțiile sau e-recomandările) și utilizarea secundară a sistemelor non-clinice (educație
pentru sănătate – portaluri de sănătate sau servicii online de informare în domeniul sănătății,
cercetare – programe bio-statistice, dezvoltare de medicamente etc.).
Prin aplicarea acestor acțiuni se estima că volumul de produse/servicii va atinge în 2020
30 mld. euro și va genera 360.000 de locuri de muncă dependente de noile produse / servicii.
Estimările pentru anul 2018 privind venitul pe piața „e-sănătății” pentru Europa se ridică la 3,423
mld. USD, prognoza pentru 2020 fiind de 4,470 mld. USD în 2020
(www.statista.com/outlook/312/102/ehealth/europe#). Cu toate acestea, Europa se situează după
SUA (3,821 mld. USD), iar la nivel național, Germania cu 652,1 mil. USD este pe locul trei, iar
Franța cu 470,6 mil. USD pe locul 5 în lume.
Dintre rezultatele notabile la nivel european induse de LMI, se remarcă: 70% dintre
statele membre au o politică sau o strategie națională în domeniul e-sănătății; 84% dintre statele
Pagina 59 din 274

membre dispun de o politică sau o strategie națională de sănătate, dintre care 74% se referă în
mod specific la e-sănătate sau TIC în domeniul sănătății; 80% din statele membre au o legislație
care să protejeze confidențialitatea datelor referitoare la sănătate ale unui individ în dosarul lor
electronic de sănătate; 91% dintre statele membre raportează că publicul folosește mijloacele de
comunicare socială pentru a afla mai multe despre problemele de sănătate
(www.euro.who.int/en/health-topics/Health-systems/e-health/data-and-statistics). Problema
principală în implementarea programelor de e-sănătate rămâne finanțarea, care încă este
predominant publică.
Piața-pilot Construcții durabile, în momentul lansării inițiativei, reprezenta 10% din
PIB și 7,3% din forța de muncă (13,2 mil. persoane). Estimările privind această piață au fost
extrem de optimiste, prognozându-se o triplare a volumului de produse și servicii (de la 24.000
mil. euro în 2006 la 87.000 mil. euro în 2020) și o creștere cu 50% a locurilor de muncă nou-
create (de la 500.000 în 2006 la 870.000 în 2020) (Comisia Comunităților Europene, 2007b).
Este o piață foarte diversificată care vizează clădirile rezidențiale și nerezidențiale, precum și
infrastructura. Industria construcțiilor furnizează în prezent 18 mil. locuri de muncă direct și
contribuie în proporție de circa 9% la PIB Europei. Principala problemă identificată în momentul
elaborării inițiativei era legată de faptul că piața construcțiilor era predominant locală, dominată
de IMM-uri, și aplicarea unor reglementări europene reprezenta sarcina statelor membre. Pentru
remedierea acestor probleme au fost elaborate o serie de măsuri, precum Directiva privind
performanța energetică a clădirilor (DPEC) care are ca scop sporirea performanței energetice a
clădirilor.
Textilele de protecție pentru îmbrăcăminte și echipamente de protecție personale
inteligente includ echipamentele folosite pentru a proteja utilizatorii împotriva potențialelor
riscuri și pericole induse de condiții particulare de muncă. În 2006, această piață a
echipamentelor de protecție individuală (EPI) în UE era estimată la 9,5-10 miliarde euro,
generând, direct sau indirect, circa 200.000 de locuri de muncă (228.000 de locuri de muncă
prognozate pentru 2020) și era prevăzută o creștere rapidă a acesteia în următorii ani. Se
considera că armonizarea legislației și dezvoltarea unor standarde la nivel european, precum și
luarea de măsuri de protecție a proprietății intelectuale (prin intermediul serviciilor de sprijin
pentru IMM-uri) și eficientizarea sistemului de achiziții publice vor duce la o creștere a cererii de
EPI. Astfel, în 2016 a fost adoptat Regulamentul (UE) 2016/425 al Parlamentului European și al
Consiliului din 9 martie 2016 privind echipamentele individuale de protecție și de abrogare a
Directivei 89/686/CEE a Consiliului. Pe lângă reglementările legislative, se menționează și o
serie de acțiuni conduse și finanțate de Comisia Europeană, cum ar fi proiectul Enprotex sau
Pagina 60 din 274

șapte proiecte de cercetare în domeniul textilelor de protecție în cadrul Programului Cadru 7
(PC7).
O altă piață-pilot este reprezentată de bioproduse, adică produse fabricate din materii
prime biologice regenerabile. Conform Comitetului European pentru Standardizare, termenul de
bioprodus se referă la produse derivate în întregime sau parțial din biomasă (biomasa poate fi
supusă unui tratament fizic, chimic sau biologic). Segmentul de piață vizat de inițiativă include
bioproduse și biomateriale nealimentare, precum materialele bioplastice, biolubrifianții, agenții
tensioactivi, enzimele și produsele farmaceutice și cosmetice, aditivii alimentari. Produsele
tradiționale pe bază de hârtie și lemn, dar și biomasa ca sursă de energie sunt excluse din
inițiativă. Pe termen lung, se consideră că bioprodusele au un mare potențial de creștere ca
urmare a capacității lor de a înlocui produsele pe bază de materii prime fosile, ceea ce înseamnă
implicit o amprentă ecologică mai redusă, un necesar mai mic de energie și apă și cantități reduse
de deșeuri generate.
Importanța bioproduselor pentru economia europeană este clar exprimată în strategiile
adoptate ulterior LMI – politica industrială a UE, strategia bioeconomică și planul său de acțiune,
inițiativa emblematică pentru o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor în
cadrul strategiei Europa 2020, pachetul de măsuri privind economia circulară.
Reciclarea ca piață-pilot prezintă multiple beneficii. În primul rând, reduce cantitatea de
deșeuri, transformându-le în materie primă și îmbunătățește eficiența energetică, reducând în
acest fel dependența de materiile prime tradiționale. Un element important îl reprezintă adoptarea
Directivei Cadru Deșeuri (Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5
aprilie 2006 privind deșeurile, revizuită în 2008), anterior lansării inițiativei. Sectorul reciclării
are în continuare un potențial semnificativ de îmbunătățire a eficienței, prin încurajarea inovării
și prin introducerea unor procedee și tehnologii mai eficiente. Conform anumitor estimări piața
aceasta are un potențial foarte mare de a genera locuri de muncă. Dacă 10.000 de tone de deșeuri
colectate sunt incinerate s-ar crea 1 loc de muncă, dacă sunt depozitate în gropi de gunoi 6 locuri
de muncă, iar dacă sunt reciclate 36 locuri de muncă. Un rezultat notabil în cazul acestei piețe
pilot este faptul că s-a înțeles importanța deșeurilor și ca sursă de materii prime în noi procese de
producție, care a fost subliniată apoi de alte inițiative, precum Strategia bioeconomică –
utilizarea deșeurilor de biomasă pentru producerea de bioenergie sau Un plan de acțiune al UE
pentru economia circulară – utilizarea tuturor categoriilor de deșeuri aplicând principiul
circularității.
Energia regenerabilă se referă la „energia care poate fi produsă din surse de energie
regenerabile, cum ar fi energia eoliană, solară, biomasa, energia obținută din deșeurile sau
Pagina 61 din 274

materiile prime biodegradabile, energia geotermică, energia valurilor, a mareelor și cea
hidroelectrică.” (Comisia Comunităților Europene, 2007a). Sectorul energiei regenerabile
înregistra în 2006 o cifră de afaceri anuală de 20 mld. euro, în acest sector fiind angajate circa
300.000 de persoane. Au fost identificate o serie de probleme, precum faptul că costurile externe
de utilizare nu se reflectau în prețurile energiei, fragmentarea sistemelor de susținere a energiei
regenerabile, prezența unor bariere administrative și comerciale. Ca urmare a faptului că în 2007,
Consiliul european a stabilit un obiectiv obligatoriu de 20% pentru ponderea energiei
regenerabile în cadrul consumului de energie al UE până în 2020, iar în 2009 a fost adoptată
Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind
promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a
Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (Comisia Europeană, 2009a), piața energiei regenerabile
a cunoscut cea mai mare dezvoltare comparativ cu celelalte piețe. Astfel, conform unui
comunicat al CE din 2016 (https://ec.europa.eu/energy/en/news/over-one-million-jobs-
renewable-energy), sectorul energiei regenerabile avea deja peste 1 milion de persoane angajate
și o cifră de afaceri de 143,6 mld. euro la finalul anului 2014. Astfel, CE a înaintat o nouă
Propunere de Directivă privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (reformare)
COM / 2016/0767 final / 2 - 2016/0382 (COD), prin care se stabilește ca obiectiv 27% pentru
ponderea energiei regenerabile în cadrul consumului de energie al UE până în 2030.
3.5 Strategia „Europa 2020. O strategie europeană pentru o creștere

inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”
Comisia Europeană (2010g) a lansat strategia „Europa 2020. O strategie europeană

pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (engl. Europe 2020. A Strategy
for smart, sustainable and inclusive growth) cu scopul de a elimina sau diminua punctele slabe
din punct de vedere structural din economia europeană. Această strategie este o agendă de lucru
a Comisiei pentru acest deceniu (2010-2020) ce susţine creşterea economică şi urmăreşte
creşterea ocupării forţei de muncă, a productivităţii şi a coeziunii sociale.
În urma mai multor consultări, a fost publicat documentul „Europa 2020. O strategie
europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” în care sunt
identificate trei priorități de dezvoltare, care au în vedere următoarele tipuri de creștere:
inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.
Pagina 62 din 274

Pentru aceste priorități strategice au fost elaborate mai multe obiective (multe dintre ele
fiind cantitative) pentru care s-au stabilit indicatori care să permită monitorizarea progresului,
publicați periodic pe platforma Eurostat.
În cadrul priorității „Creștere inteligentă” (engl. Smart growth), sunt menționate trei
domenii principale de acțiune: inovarea, educația și societatea digitală. În cadrul primului
domeniu de acțiune, cel al inovării, documentul programatic stabilește ca obiectiv orientarea
politicii din domeniul cercetării, dezvoltării și inovării către schimbările climatice, dezvoltarea
de noi tehnologii și utilizarea eficientă a resurselor, sănătate și schimbări demografice.
În cadrul acestei structuri privind strategiile delimitate de strategia „Europa 2020. O
strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”, Comisia
Europeană se angajează să facă eforturi pentru „lansarea de parteneriate europene în domeniul
inovării între UE și nivelurile naționale”. În cadrul acestui angajament, primul parteneriat are în
vedere „crearea bioeconomiei până în 2020”.
Desprinsă din Strategia Europa 2020 este şi iniţiativă emblematică „O Europă eficientă
din punctul de vedere al utilizării resurselor” (engl. A resource-efficient Europe–Flagship
initiative under the Europe 2020 Strategy) ce stabileşte un cadru de lucru pe termen lung pentru
strategiile şi inițiativele în curs cum sunt cele din domeniile energie, schimbări climatice,
cercetare și inovare, industrie, transporturi, agricultură, pescuit sau politica pentru mediul
înconjurător (Comisia Europeană, 2011d).
O legătură importantă cu bioeconomia au şi iniţiativele emblematice din cadrul Strategiei
Europa 2020 „O politică industrială adaptată erei globalizării” (engl. An industrial policy for the
globalisation area) şi „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” (engl. An
agenda for new skills and jobs).
O sinteză a iniţiativelor emblematice din cadrul strategiei „Europa 2020 O strategie
europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” este prezentată în
Tabelul nr. 3.3, dintre acestea fiind identificate iniţiativele care sunt relevante pentru
bioeconomie.
3.6 Strategia „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru

Europa”
Comisia Europeană (2012b) a lansat strategia „Inovarea în scopul creșterii durabile: O

bioeconomie pentru Europa” (engl. Innovating for Sustainable Growth - A Bioeconomy for
Europe), fiind de altfel o continuare firească a preocupărilor precedente privind schimbările
Pagina 63 din 274
climatice cuprinse în Pachetul Energie - Schimbări climatice7 prezentate în documentul „20 20
până în 2020 oportunitatea Europei de a schimba clima” (engl. 20 20 by 2020 Europeʼs climate
change opportunity) (Comisia Europeană, 2008), dar şi în strategia „Europa 2020 O strategie
europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii”.
Tabelul nr. 3.3: Iniţiative emblematice în cadrul strategiei „Europa 2020”. Identificarea
iniţiativelor relevante pentru bioeconomie
Creştere favorabilă
Creştere inteligentă Creştere durabilă
incluziunii
O Europă eficientă din O agendă pentru noi
O Uniune a inovării punctul de vedere al utilizării competențe și noi locuri de
resurselor muncă
O politică industrială adaptată O platformă europeană de
Tineretul în mişcare
erei globalizării combatere a sărăciei
O agendă digitală pentru
Europa
Sursa: Adaptare după Comisia Europeană, Europa 2020 O strategie europeană pentru o creștere
inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii, 2010f
Notă: Cele mai importante iniţiative pentru bioeconomie sunt trecute cu albastru; cu gri sunt
trecute inițiativele următoare din punct de vedere al relevanței pentru bioeconomie. Cu negru
sunt trecute inițiativele emblematice din cadrul Strategiei Europa 2020 care nu au legătură (cel
puțin nu una evidentă) cu domeniul bioeconomie.
Conform strategiei europene lansate în anul 2012 „Inovarea în scopul creșterii durabile:
O bioeconomie pentru Europa”, sectoarele cuprinse de bioeconomie sunt agricultura,
silvicultura, pescuitul, producția alimentară și producția de pastă de hârtie și hârtie, precum și
anumite sectoare ale industriilor chimică, biotehnologică și energetică, iar științele pe care se
bazează aceasta sunt științele vieții, agronomia, ecologia, știința alimentelor și științele sociale,
biotehnologia, nanotehnologia, tehnologiile informației și comunicațiilor și ingineria.
7
Ce prevede reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră (comparativ cu
situaţia din 1990), creşterea ponderii energiilor regenerabile în totalul consumului de energie
până la 20% şi creşterea tot cu 20% a eficienței energetice.
Pagina 64 din 274

Strategia are o abordare globală, referindu-se la provocările globale ce afectează
societatea, aşa cum sunt securitatea şi disponibilitatea alimentelor, creşterea populaţiei sau
utilizarea eficientă a resurselor în contextul bioeconomiei.
După prezentarea contextului, este dezvoltat un plan de acţiune ce este construit pe trei
paliere:
- investiții în cercetare, inovare și competențe;
- politică consolidată și implicarea părților interesate;
- consolidarea piețelor și a competitivității în bioeconomie.
În documentul de lucru ce însoțește strategia şi planul de acţiune sunt prezentate mai
multe detalii privind aspectele menţionate şi se estimează că cifra de afaceri din bioeconomie în
UE ajunge la 2 trilioane de euro, iar numărul de angajaţi la 22 milioane, reprezentând în jur de
9% din totalul forţei de muncă.
În cadrul raportului de evaluare a strategiei europene privind bioeconomia (Comisia
Europeană, 2017a) sunt menționate cele mai importante aspecte pozitive și negative ale
strategiei, sintetizate în Anexa VIII.
Se observă faptul că scopul strategiei este bine conturat, dar există inconsistențe privind
termenii utilizați și se recomandă clarificarea priorităților, obiectivelor și țintelor, precum și
actualizarea acestora.
Printre principalele concluzii se numără faptul că strategia „Inovarea în scopul creșterii
durabile: O bioeconomie pentru Europa” este foarte relevantă în contextul actual, deși este
necesară revizuirea și actualizarea acesteia și a Planului de acțiune pentru a asigura rezultate
optime. În cadrul acestei strategii este anticipat principiul circularității prin utilizarea „în
cascadă” a biomasei și a biodeșeurilor, construindu-se premisele pentru o bioeconomie circulară.
3.6.1 Domeniile prioritare
Pentru primul pilon Investiții în cercetare, inovare și competențe, strategia prevede o

serie de acțiuni concrete. Astfel, asigurarea finanțării atât din surse europene cât și naționale este
considerată prioritară, ca și creșterea ratei de investiții private în domeniu. Elemente importante
sunt considerate dezvoltarea în continuare a unor programe considerate de succes precum ERA-
Net și Inițiativele de programare comună, Programul Cadru pentru Competitivitate şi Inovare
(CIP) care pune accent pe participarea IMM-urilor, dar mai ales implementarea noului Program-
cadru pentru cercetare și inovare Orizont 2020. Programul prevede finanțare pentru cercetare și
inovare în mai multe domenii ale bioeconomiei, precum agricultură, pentru a răspunde provocării
Pagina 65 din 274

sociale „Securitatea alimentară, agricultură durabilă, cercetare maritimă și bioeconomie” - pentru
care a fost propus un buget de 4,1 mld. euro, și industrie, prin acțiuni de dezvoltare a diverselor
tehnologii care permit includerea mai multor aspecte relevante pentru bioeconomie
(biotehnologie, nanotehnologie, tehnologii informaționale și comunicații – TIC, materiale
avansate, producție și prelucrare și spațiu), dar și prin sprijinirea inovării în cadrul IMM-urilor și
prin asigurarea accesului la finanțarea cu risc (Comisia Europeană, 2012b). Resursa umană este
un alt aspect important în cadrul domeniului, acțiunile vizate fiind implementarea unor programe
educaționale multidisciplinare, menite să creeze competențele necesare pentru a exploata
rezultatele cercetării și inovării, dar și programe menite să promoveze educația pe tot parcursul
vieții (Figura nr. 3.1).
Creșterea interacțiunii dintre politici și a implicării părților interesate vizează crearea
unui mediu favorabil pentru bioeconomie prin: coerența politicilor (armonizarea legislației) și
interacțiunea intersectorială, îmbunătățirea interacțiunilor politice, angajarea societății –
utilizatorii finali și conectarea acestora cu factorii de decizie politică, abordări regionale, dar și
cooperarea internațională și inovare socială (Figura nr. 3.1).
Au fost propuse mai multe acțiuni concrete, de exemplu, crearea unui Grup pentru
bioeconomie (Bioeconomy Panel, numit actualmente Bioeconomy Stakeholders Panel) menit să
îmbunătățească sinergiile și să crească coerența dintre politicile, inițiativele și sectoarele
economice legate de bioeconomie la nivelul UE. Grupul a fost creat în 2013 și modificat în 2016,
având în prezent 29 de membri. Înființarea unui Observator bioeconomic a fost o altă acțiune
(prin proiectul BISO: Bioeconomy Information System and Observatory), rolul observatorului
fiind de a colecta date și a elabora indicatori pentru evaluarea progresului piețelor bioeconomice
și impactul socio-economic, științific, tehnologic, al pieței și al legislației. În prezent, în locul
observatorului funcționează Bioeconomy Knowledge Centre. Sprijinirea elaborării strategiilor
regionale și naționale în domeniul bioeconomiei a fost o altă acțiune, cu rezultate încurajatoare (a
se vedea subcapitolele 3.7 și 3.8).
Dezvoltarea piețelor și creșterea competitivității în domeniul bioeconomiei prevedea
furnizarea bazei de cunoștințe necesare pentru intensificarea sustenabilă a producției primare,
promovarea înființării unor rețele (biorafinării integrate și diversificate, instalații pilot, incluzând
logistica și lanțurile de aprovizionare necesare pentru o utilizare în cascadă a biomasei și a
fluxurilor de deșeuri), sprijinirea expansiunii noilor piețe prin elaborarea de standarde și de
metode standardizate, și, nu în ultimul rând, informarea consumatorilor cu privire la produse
pentru a promova o alimentație sănătoasă și sustenabilă (Figura nr. 3.1).
Pagina 66 din 274

Cadru politic coerent
5 obiective
3 piloni, incluzând
12 acțiuni și 54 sub-
acțiuni
Cadru politic coerent
Sursa: Comisia Europeană, 2017c

Figura nr. 3.1: Structura strategiei bioeconomice și planul său de acțiune
3.6.2 Sectoare bioeconomice de interes
Agricultura - Implementarea politicii și consolidarea piețelor

Producția primară, reprezentată de agricultură, silvicultură și piscicultură este puternic
influențată de politicile aplicate la nivelul UE – Politica Agricolă Comună (PAC), politica de
mediu (directivele privind solul, apa, nitrații, biodiversitatea), dar și de politica comercială,
politica de consum, de concurență și sănătate, împreună cu politicile industriale și de informare
(Comisia Europeană, 2012b).
Au fost identificate mai multe aspecte esențiale pentru dezvoltarea durabilă a agriculturii
în contextul strategiei bioeconomice. Unul dintre aceste aspecte este legat de modul de utilizare a
terenurilor, resursa funciară fiind una finită, iar necesarul de biomasă și alimente într-o continuă
creștere. În 2015, suprafața terenurilor utilizate în agricultură la nivelul UE-28 reprezenta 22,2%
din întreaga suprafață, pășunile 20,7%, iar pădurile și suprafețele împădurite 37,7% (Eurostat,
Pagina 67 din 274
2017a). În 2008, UE pierdea peste 1000 km2 pe an din suprafața agricolă în favoarea construirii
de locuințe, unități industriale, infrastructură de transport etc., tendința aceasta continuând și în
anii următori, o altă problemă majoră fiind abandonarea terenurilor agricole, unele chiar foarte
fertile. Astfel, la nivelul UE, s-a urmărit îmbunătățirea practicilor agricole, modificarea acestora
acolo unde a fost cazul, astfel încât să se eficientizeze maxim modul de utilizare a terenurilor
agricole.
De asemenea, există o relație de intercondiționare între agricultură și climă, în sensul că
aceasta depinde în mare măsură de condițiile climatice și rămâne extrem de sensibilă la
modificările preconizate ale climei, dar, în același timp, contribuie la aceste modificări prin
emisiile de gaze cu efect de seră (la elaborarea strategiei, contribuția era deja de 10-12% din
totalul de emisii de gaze cu efect de seră, mare parte fiind atribuite sectorului zootehnic). Se
preconiza o creștere a acestor emisii, fapt certificat de statisticile FAO, conform cărora emisiile
de CO2 echivalent generate de agricultură la nivel global au crescut de la 4,7 mld. t. în 2001 la
5,3 mld. t. în 2011, adică cu 14%. Necesarul de hrană va crește cu peste 50% în următoarele trei
decenii, astfel că este necesară luarea unor măsuri nu numai în Europa, ci și la nivel global,
pentru a se asigura securitatea alimentară, aceasta fiind și unul dintre obiective principale ale
Rezoluției ONU „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”,
adoptată în septembrie 2015 (ONU, 2015).
Agricultura – indicatori de performanță
Măsura în care o politică dă rezultate poate fi apreciată prin modul în care aceasta
răspunde anumitor provocări sociale, printre care crearea de locuri de muncă, ceea ce înseamnă
implicit și noi cifre de afaceri și venituri mai mari pentru populație.
La finalul anului 2014, bioeconomia europeană oferea aproximativ 18,6 mil. locuri de
muncă, adică 8,5 % din forța de muncă totală la nivelul UE, și o cifră de afaceri de 2.228
trilioane euro (Figura nr. 3.2). Din totalul locurilor de muncă, peste 50% au revenit sectorului
agricol (9,56 mil. angajați, 51,4%) (Comisia Europeană, date raportate în lfsa_egan22d pentru
anul 2014). Din punct de vedere al dinamicii, comparativ cu 2008 se remarcă totuși o scădere de
peste 2 milione de locuri de muncă (20.757.351 total bioeconomie), declinul fiind în cea mai
mare parte indus de restructurarea sectorului agricol care a pierdut circa 1,2 mil. angajați (Figura
nr. 3.3) și tendința descendentă continuă, una din cauze fiind mecanizarea și eficientizarea
sistemelor de producție, dar și remunerațiile destul de mici din agricultură comparativ cu alte
sectoare de activitate.
Pagina 68 din 274

Sursa: https://biobs.jrc.ec.europa.eu/topic/economy#heading-47
Figura nr. 3.2: Evoluția locurilor de muncă și a cifrei de afaceri în bioeconomia
europeană între 2008 și 2014
În ceea ce privește cifra de afaceri, aceasta a fost de 2.231 mld. euro în 2014 per total
bioeconomie, agriculturii revenindu-i circa 17% (383 mld. euro). Astfel, contribuția acestui
sector primar este sensibil mai redusă în cazul cifrei de afaceri comparativ cu numărul de
persoane angajate. Ca dinamică însă situația este opusă, în sensul că tendința este ascendentă,
rata de creștere a cifrei de afaceri fiind de 7,3% pentru perioada 2008-2014 (Figura nr. 3.4)
(Ronzon et al., 2017a).
Soluția pentru agricultură este în acest context creșterea eficienței utilizării biomasei, care
poate genera resurse financiare suplimentare pentru a sprijini dezvoltarea durabilă a agriculturii,
determină reducerea presiunii asupra terenurilor și a altor resurse, diminuează dependența
noastră de resursele neregenerabile (SCAR, 2015). Chiar dacă importanța sa pentru creșterea
economică este mai redusă comparativ cu alte sectoare ale bioeconomiei, aceasta reprezintă baza
pentru producția de alimente și alte ramuri industriale, jucând un rol vital în zonele rurale ale
Europei (Comisia Europeană, 2016b).
Astfel, conform ultimului raport privind bioeconomia (Spatial Foresight et al., 2017)
abordarea strategică a Uniunii Europene cu privire la cercetarea agricolă are două linii de acțiune
cu cinci domenii prioritare: a) Crearea de valoare din teren - producția primară durabilă: 1:
Managementul resurselor (în special sol, apă și biodiversitate), 2: Plante și animale mai
sănătoase, 3: Abordări ecologice integrate de la nivelul fermei la peisaj și b) Îmbunătățirea
Pagina 69 din 274

inovației rurale - modernizarea zonelor rurale și a politicilor: 4: Noi deschideri pentru creșterea
rurală, 5: Îmbunătățirea capitalului uman și social în zonele rurale.
Prin cercetare și inovare se viza pe de o parte creșterea capacității de producție a plantelor
de cultură și a animalelor, creșterea capacității lor de rezistență și adaptare la stresul biotic și
abiotic, îmbunătățirea calității produselor rezultate etc. (biotehnologia având un rol important),
iar pe de altă parte includerea analizelor socio-economice și cost-beneficiu și sprijinirea
modelelor agrometeorologice intersectoriale. De asemenea, se considera că cercetarea „va oferi
instrumentele necesare factorilor de decizie și altor actori în implementarea și punerea în aplicare
a strategiilor, politicilor și legislației relevante” în domeniul agriculturii (Comisia Europeană,
2012b).
Transferul rezultatelor cercetării, a practicilor și metodologiilor îmbunătățite sunt
„esențiale pentru creșterea productivității agricole”, iar acesta se poate realiza prin instrumente și
mecanisme specifice precum Parteneriatul european pentru inovare (PEI) privind
„Productivitatea și durabilitatea agriculturii“, prin sprijin specializat pentru infrastructura pentru
IMM-uri, prin activități pilot și demonstrative.
Industria - Implementarea politicii și consolidarea piețelor
Industriile care fac parte din bioeconomie pot fi separate în două mari categorii. În prima
categorie se încadrează acele ramuri care prelucrează direct produsele primare – industria
alimentară, a băuturilor și țigaretelor, industria textilă (care utilizează produse biologice),
industria prelucrării lemnului (produse din lemn și mobilă) și industria hârtiei. A doua categorie
este aceea a industriilor bazate parțial pe produse biologice, respectiv acele ramuri care folosesc
resurse regenerabile și/sau aplică procese de tip biologic, aici fiind incluse următoarele ramuri:
produse biochimice, biofarmaceutice și bioplastice (parte a industriei chimice), biocombustibilii
și bioenergia. La momentul elaborării strategiei bioeconomice, doar o mică parte din producția
industriei chimice, a combustibililor sau a energiei putea fi încadrată la bioeconomie, dar se
estima că în viitor importanța domeniilor respective va crește. Comisia Europeană (2012b),
preluând estimările OCDE pentru industria chimică de exemplu, afirma că ponderea
biotehnologiei în cadrul întregii producții a industriei chimice va crește de la 2% în 2005 la 25%
în 2025. De asemenea, în același document se menționează că până în 2030 aplicațiile
biotehnologiei în industrie și agricultură le vor depăși pe cele din domeniul sănătății și vor
contribui în proporție de 75% la valoarea adăugată netă generată de biotehnologie.
Astfel, această a doua categorie de industrii indică importanța biotehnologiei și a
biorafinăriilor în noul context bioeconomic.
Pagina 70 din 274

Competitivitatea Europei pe plan internațional este direct legată de biotehnologie
(biotehnologia plantelor și industrială), dar și de nanotehnologie, TIC și materiale avansate,
multe dintre aceste sectoare fiind anterior susținute prin alte inițiative de genul LMI. Se pune
accent pe biotehnologia industrială, capitol la care Europa era lider de piață (de exemplu, 70%
din producția globală de enzime), de la care se poate pleca pentru a dezvolta noi biotehnologii și
bioproduse inovative și eficiente atât din punct de vedere al costurilor, cât și ca amprentă
ecologică (o mai bună biodegradibilitate, toxicitate mai redusă). În ceea ce privește bioprodusele,
strategia pune accent pe necesitatea standardizării, certificării și etichetării la nivel european și
internațional. De asemenea, deoarece acest tip de produse presupune pe de o parte deschiderea
unor piețe noi, iar pe de altă parte pătrunderea pe piețele tradiționale (produse petro-chimice),
strategia recomandă crearea unei infrastructuri de sprijin, mai ales pentru IMM-uri, menite să
faciliteze utilizarea instrumentelor disponibile (standarde, etichete, certificate), dar și să asigure
accesul la facilitățile de testare și certificare și să medieze investițiile (Comisia Europeană,
2012b).
Biorafinăriile, ca și concept, sunt similare biorafinăriilor petro-chimice clasice, diferența
fiind dată de materiile prime utilizate și anume resurse regenerabile. Așa cum se menționează în
strategie, acestea ar trebui să-și adapteze intrările și ieșirile în funcție de disponibilitatea pe piață
a diferitelor tipuri de biomasă și deșeuri și de cererea de bioproduse, biocombustibili și
bioenergie. În acest caz, acționează principiul utilizării în cascadă, principiu comun cu al
economiei circulare, prioritate având produsele cu valoare adăugată mare în fața bioenergiei, care
poate utiliza produsele uzate fizic și moral sau deșeurile rezultate în urma altor procese de
producție, în felul acesta biorafinăriile contribuind la realizarea unui obiectiv important pe
agenda europeană, și anume „societate cu zero deșeuri”. Astfel, deșeurile trebuie considerate
alternativa viabilă pentru biomasă și alte materii prime care pot genera produse cu valoare
adăugată mare. În cazul biorafinăriilor, strategia recomandă finanțarea unui număr mult mai
mare de activități pilot și demonstrative plecând de la instrumentele financiare existente (fonduri
europene, dar și fonduri regionale), precum și crearea unor rețele și clustere menite să
îmbunătățească și să eficientizeze lanțul de aprovizionare, un rol important avându-l aici
logistica.
Industria – indicatori de performanță
Primul dintre indicatori – forța de muncă ocupată în anul 2014 arată că în aceste sectoare
industriale ale bioeconomiei cumulate lucrau 8.182.260 de persoane, adică 44% din total forță de
muncă ocupată în bioeconomie. Situația este foarte diferită în funcție de ramurile industriale.
Pagina 71 din 274

Industria alimentară, a băuturilor și țigaretelor are în prezent circa 4,52 mil. angajați,
tendința fiind și aici descendentă, dar mult mai puțin evidentă decât în agricultură (în 2008,
numărul total de angajați a fost de 4,73 mil.) (Figura nr. 3.3). Pe subramuri este o diferență
evidentă, cel mai mare număr de angajați revenind sectorului produse alimentare (4,07 mil.
angajați), urmat de sectorul băuturi (421.248 angajați) și țigarete (39.441 angajați). Scăderea
procentuală a numărului de angajați raportat la 2008 este inversă, în sensul că aceasta a fost de
15% pentru sectorul țigaretelor, 12% pentru sectorul băuturi și numai 3,3% pentru produse
alimentare (Figura nr. 3.2) (date preluate de la Centrul Comun de Cercetare / Joint Research
Center – JRC).
Industria textilă are aproape 1 mil. angajați (989.058) și aici înregistrându-se o scădere de
aproape 23% comparativ cu anul 2008. Pe subramuri, cel mai mare aport îl are industria pielăriei
și a produselor din piele (441.457 angajați), unde s-a înregistrat și o scădere destul de redusă
comparativ cu anul 2008 (484.000 angajați), dar și o creștere comparativ cu anii 2012 și 2013
(aproximativ 10.000 angajați), urmată de confecții (282.426 angajați), cu o scădere de 33% față
de 2008 și o tendință clar descendentă și de fabricarea textilelor cu 265.058 angajați, adică o
scădere de 30% și aceeași tendință descendentă.
Industria prelucrării lemnului cu cele două subramuri – prelucrarea lemnului și a
produselor din lemn și plută, fabricarea de articole din paie și împletituri și industria mobile (din
lemn) are 1.656.959 angajați, circa 60% revenind primei subramuri. Ca și evoluție, și în acest caz
se remarcă scăderea locurilor de muncă disponibile, în anul 2008, fiind angajate peste 2 mil.
persoane.
În cazul industrie hârtiei și a produselor din hârtie, numărul de angajați a ajuns la
637.196 în 2014 față de 707.097 în 2008, și aici tendința fiind descendentă.
În industria produselor biochimice, biofarmaceutice și bioplastice, ca domeniu prioritar
vizat de strategie, lucrează 405.957 persoane, tendința fiind ascendentă față de 2008 (o creștere
de 2,9%). Toate cele trei subramuri au înregistrat creșteri ale numărului de angajați, ponderea cea
mai mare revenind producției de bioplastice.
În domeniul biocombustibili (bioetanol și biodiesel), în ciuda măsurilor luate, încă este un
număr foarte redus de angajați, sub 50.000, dar cu o creștere de 14% față de anul 2008. De
asemenea, s-au înregistrat fluctuații, în sensul că numărul de angajați era de peste 52.000 în anul
2012, după care a scăzut.
O situație aparte este înregistrată de domeniul bioenergie, în sensul că aici numărul de
angajați nu s-a modificat, circa 11.700, atât în anul 2008, cât și în anul 2014, dar pe parcurs au
fost numeroase fluctuații, cel mai mare număr fiind în anul 2013 (12.696 angajați).
Pagina 72 din 274

Legat de cifra de afaceri, al doilea indicator utilizat, cea mai importantă este de departe
industria alimentară, a băuturilor și țigaretelor, cu o valoare de peste 1,1 trilioane euro, care
reprezintă 51% din totalul cifrei de afaceri a bioeconomiei europene. Alte patru sectoare au avut
cifre de afaceri de peste 100 mld. euro în anul 2014: industria prelucrării lemnului – produse din
lemn și mobilier din lemn, industria hârtiei, industria produselor biochimice, biofarmaceutice și
bioplastice și cea textilă. Conform Ronzon et al. (2017a), bioprodusele obținute în întregime din
resurse biologice au contribuit cu 67% din cifra de afaceri a UE în raport cu 35% persoanele
angajate. În cazul bioproduselor parțial obținute din resurse biologice, nu se remarcă fluctuații
notabile când se compară cei doi indicatori: 13% din cifra de afaceri din bioeconomia UE și 9%
din persoanele angajate.
Cu privire la evoluția cifrei de afaceri pentru perioada 2008-2014, sunt anumite sectoare
unde aceasta a crescut, dar și sectoare unde s-a redus (Figura nr. 3.4). Cea mai mare creștere a
cifrei de afaceri a fost înregistrată pentru biocombustibili lichizi (+25%) și industria produselor
biochimice, biofarmaceutice și bioplastice (+22%) (Ronzon et al., 2017a). În cazul industriei
hârtiei și produselor din hârtie, evoluția a fost relativ constantă, cu o ușoară creștere de 5 mld.
euro. Industria textilă este marcată de o ușoară scădere, de la 116 la 110 mld. euro, singura
subramură cu creșteri ale cifrei de afaceri fiind cea a pielăriei și produselor din piele. Scăderi mai
drastice s-au înregistrat în cazul industria prelucrării lemnului cu o pierdere de 20 mld. euro în
anul 2014 față de anul 2008 (12 mld. euro pentru industria mobilei și 8 mld. euro pentru produse
din lemn). Ca și la indicatorul precedent, în domeniul bioenergie, cifra de afaceri a rămas relativ
constantă (circa 10 mld. euro), cu o ușoară scădere în anul 2014 față de anii anteriori.
Figura nr. 3.3: Modificarea numărului de Figura nr. 3.4: Modificarea cifrei de
angajați (%) în 2014 comparativ cu 2008 afaceri (%) în 2014 comparativ cu 2008
Sursa: https://biobs.jrc.ec.europa.eu/topic/economy#heading-47
Pagina 73 din 274

Pentru dezvoltarea ramurilor industriale care aparțin domeniului bioeconomic este
necesară, în primul rând, cooperarea între toți actorii implicați în lanțurile de producție, astfel
încât să fie integral acoperit necesarul de biomasă și să se reducă costurile prezente pentru a
crește eficiența. Integrarea fluxurilor de deșeuri și reziduuri, în special cele organice, dar și a
produselor secundare, în procesele de producție, este un aspect care trebuie remediat, acesta fiind
în concordanță cu principiile economiei circulare. Cercetarea și inovarea sunt astfel extrem de
importante pentru dezvoltarea bioeconomiei europene.
3.7 Inițiative regionale privind bioeconomia
3.7.1 Bioeconomie pentru regiunea Dunării
Deși nu este o poziție exprimată la nivel de state, „Documentul de poziție: bioeconomie

pentru regiunea Dunării” (engl. Position Paper: Bioeconomy for the Danube Region) este
valoros având în vedere dimensiunea și importanța regiunii la care se referă8 (Höltinger et al.,
2017). Documentul a fost lansat în ianuarie 2017, fiind rezultatul unui efort comun depus de trei
instituții din Austria: Universitatea pentru resurse naturale și științele vieții din Viena (engl.
University of Natural Resources and Life Sciences), Centrul pentru inovare socială (engl. Centre
for Social Innovation) și Științe BIOS Austria (engl. BIOS Science Austria).
Documentul prezintă principalele strategii existente la nivelul țărilor din regiunea Dunării
și își propune să sprijine inițiativele naționale privind cercetarea, dezvoltarea tehnologiilor și
inovarea în bioeconomie.
Comisia Europeană (2010h) a lansat Strategia pentru regiunea Dunării (engl. Strategy for
the Danube Region) pentru dezvoltarea coerentă a acestei regiuni, promovând acțiuni împărțite
pe patru piloni și 11 domenii prioritare.
Deși nu este o strategie legată de bioeconomie, putem regăsi aici preocupări comune ale
strategiilor europene pentru energie sustenabilă, gestionarea riscurilor de mediu, conservarea
biodiversității, dezvoltarea cunoștințelor prin cercetare, educație și tehnologia informației etc.
În acest document de poziție sunt prezentate principalele strategii identificate în domeniul
bioeconomiei dezvoltate în țările din regiunea Dunării, acestea fiind sintetizate în Tabelul nr. 3.4.
Strategiile identificate sunt structurate în funcție de sectorul pentru care se adresează
(producție primară, conversia tehnologiilor, cercetare și inovare, mediu și strategii inter-
8
Acoperă 14 țări și o populație de 115 milioane persoane.
Pagina 74 din 274
sectoriale). În cadrul acestor grupe sunt identificate strategiile ce se referă în mod explicit la
bioeconomie (pentru acestea este menționat și anul apariției).
Dintre țările din arealul Dunării se remarcă Germania și Austria, cu cele mai multe
strategii legate în mod direct sau indirect de domeniul bioeconomie.
Tabelul nr. 3.4: Strategiile și inițiativele privind bioeconomia în țările din regiunea Dunării
Sectorul Strategii și inițiative Țara
Producția primară Strategii referitoare explicit la bioeconomie

(agricultură, - Strategia materiilor prime, 2010 Germania
silvicultură, pescuit - Planul de acțiune privind materiile Austria
și acvacultură) prime regenerabile, 2015
- Planul de acțiune privind biomasa, Republica Cehă
2012-2020
Alte strategii
- Strategii privind agricultura Bosnia și Herțegovina,
Croația, Moldova,
România, Serbia, Slovenia,
Ucraina
- Programe naționale privind pădurile Ungaria, Slovenia
Conversia Strategii referitoare explicit la bioeconomie

tehnologiilor - Planul de acțiune privind rafinăriile, Germania
(bioenergie, 2012
biocombustibil, - Strategia pentru cercetare, tehnologie Austria
biotehnologie, și inovare pentru industriile bazate pe
biorafinării etc.) conceptul bio, 2014
Domenii prioritare identificate

- Industrii bazate pe conceptul bio Croația
- Biorafinării România, Bulgaria

- Biotehnologie Bosnia și Herțegovina,
Moldova, Serbia, Ucraina
Pagina 75 din 274

- Biogaz Bulgaria, Serbia, România,
Ucraina
- Energii regenerabile Bosnia și Herțegovina,
Croația, Republica Cehă,
Serbia
Cercetare și Strategii referitoare explicit la bioeconomie

inovare - Strategia națională privind cercetarea Germania
în bioeconomie 2030, 2010
- Destinația bioeconomie – cercetare Germania
pentru o creștere economică
sustenabilă și bazată pe conceptul
bio, 2014
- Strategia pentru cercetare, tehnologie Austria
și inovare pentru bioeconomie
Alte strategii
- Strategii privind științele Croația, Serbia
- Strategii privind cercetarea, Republica Cehă, Ungaria,
dezvoltarea și inovarea România
Mediu (eficiența Strategii referitoare explicit la bioeconomie

resurselor, - Programul privind eficiența Germania
sustenabilitate, resurselor, 2012
utilizarea apei) - Planul de acțiune privind eficiența Austria
resurselor, 2012
Alte strategii
- Strategii pentru dezvoltare Austria, Republica Cehă
sustenabilă
- Strategii privind adaptarea la Austria, Republica Cehă
schimbările climatice, 2012
- Strategia națională și Planul de Bosnia și Herțegovina
acțiune privind biodiversitatea
- Strategia privind protejarea mediului Croația și Republica Cehă
2015-2020
Pagina 76 din 274

Inter-sectoriale Strategii referitoare explicit la bioeconomie
- Strategia privind politicile naționale Germania
în domeniul bioeconomiei 2013
- Bioeconomie pentru Bavaria Germania
Alte strategii
- Strategia națională privind mediul, Ungaria
tehnologia și inovarea 2012
- Planul Albaniei privind transportul Albania
sustenabil 2016-2020
- Planul național privind eficiența Bosnia și Herțegovina
energetică
- Strategii privind dezvoltarea rurală Bosnia și Herțegovina,
Croația, Republica Cehă,
Ungaria
- Strategia privind educația Croația
Sursa: Adaptare după Höltinger et al., Position Paper: Bioeconomy for the Danube Region, 2017
Pentru România au fost identificate în cadrul „Documentului de poziție: bioeconomie

pentru regiunea Dunării” câteva strategii în domeniu bioeconomiei, înregistrate la categoria
„Alte strategii”. Astfel, în sectorul producției primare, România este menționată ca având
strategii privind agricultura, iar în cadrul sectorului conversia tehnologiilor, domeniile prioritare
în care se încadrează România sunt biorafinăriile și biogazul. În cadrul sectorului cercetare și
inovare este menționată și România ca având strategii privind cercetarea, dezvoltarea și inovarea.
Printre propunerile și recomandările privind activitățile de cercetare și inovare se regăsesc mai
multe domenii prioritare de acțiune, dintre care reținem idei precum: participarea la programe de
cercetare, elaborarea unor strategii privind bioeconomia în țările vizate, consolidarea profilului
de bioeconomie în universități, dezvoltarea unor concepte logistice inteligente, cercetare
integrativă privind noile tehnologii, dezvoltarea competențelor privind cercetarea.
3.7.2 BIOEST – Inițiativa central și est europeană
Țările din grupul Visegrad (Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Slovacia) împreună cu
alte țări din Europa Centrală și de Est (Bulgaria, Croația, România și Slovenia) au semnat pe 21
Pagina 77 din 274

septembrie 2017 la Visegrad o declarație comună prin care sprijineau dezvoltarea „Inițiativei
central și est europene pentru agricultură, acvacultură și silvicultură bazate pe cunoaștere în
bioeconomie – BIOEST”9 (engl. Central Eastern European Initiative for Knowledge-based
Agriculture, Aquaculture and Forestry in the Bio-economy – BIOEAST).
Scopul acestei declarații comune este constituirea unui cadru comun pentru cercetarea și
inovarea privind bioeconomia în acest spațiu (Declarația comună de la Visegrad, 21 septembrie
2017).
Aceste state își propun să pregătească un document în care să fie identificate prioritățile
macro-regionale, construite având la bază „Agenda privind cercetarea strategică și inovarea”,
pentru dezvoltarea căreia, pe lângă efortul comun al statelor, este cerut și sprijinul Comisiei
Europene. În același timp, statele semnatare își propun să continue cooperarea în cadrul
programului european Orizont 2020. Pentru stabilirea modului de continuare a activităților în
cadrul inițiativei BIOEST și a modului de cooperare cu statele membre ale Uniunii Europene și
cu Comisia Europeană va fi pregătită o foaie de parcurs10 prin intermediul secretariatului
inițiativei.
Pentru viitor, este avută în vedere extinderea întâlnirilor și discuțiilor și la nivelul altor
sectoare și ministere, pe lângă ministerele pentru agricultură.
Premergător acestei declarații, a mai existat o altă declarație comună semnată la data de
26 octombrie 2016 la Varșovia de către aceleași state, mai puțin Croația. Prin acea declarație se
iniția o colaborare mai puternică privind cercetarea în cele 13 țări central și est europene membre
ale Uniunii Europene, pentru implementarea proiectelor în domeniul agriculturii, inclusiv în
bioeconomie, în cadrul programului european Orizont 2020.
3.7.3 Șase regiuni cu rol de model demonstrativ selectate de către Comisia Europeană
În anul 2016, Comisia Europeană a selectat șase regiuni cu rol de model demonstrativ ce
vor primi sprijin din partea Serviciului european de susținere a produselor chimice durabile
(engl. European Sustainable Chemicals Support Service) cu scopul de a încuraja producerea
sustenabilă a produselor chimice, aspect ce va contribui la dezvoltarea economiei circulare prin
9
Estonia și Lituania și-au exprimat de asemenea interesul pentru participarea la această
inițiativă.
10
Un prim proiect privind această foaie de parcurs pentru perioada iunie 2017 –
septembrie 2018 a fost deja redactat (Kovacs et al., 2017).
Pagina 78 din 274
utilizarea resurselor disponibile în plan local, precum biomasă, deșeuri și CO2.
Regiunile selectate pentru acest proiect (inițiativă lansată în luna februarie a anului 2016)
sunt:
– regiunea Kosice (Slovacia);
– regiunea Walloon (Belgia);
– Scoția (Marea Britanie);
– provinciile Groningen și Drenthe (Olanda);
– Andalucia (Spania);
– Consiliul județean Tipperary (Irlanda).
În cadrul conferinței finale a proiectului (Comisia Europeană și Serviciului european de
susținere a produselor chimice durabile, 2017d), ce a avut loc la data de 14 septembrie 2017 la
Bruxelles, au fost subliniați principalii factori considerați de succes:
- „stabilirea sinergiilor între diferite sectoare (agroalimentar, chimic și cel al cunoașterii);
- recunoașterea zonelor rurale ca motoare ale bioeconomiei și ale producției chimice bazate
pe biocombustibili;
- învățarea colectivă;
- înțelegerea clară a lanțurilor de valori regionale și concentrarea asupra avantajelor
regionale etc.”.
A fost identificată și subliniată necesitatea unor investiții pe termen lung pentru
susținerea unei producții sustenabile în domeniul chimiei, dar și a unor investiții în infrastructură.
Au fost menționate mai multe bariere pentru o astfel de dezvoltare sustenabilă, cea mai des
întâlnită fiind lipsa unor sinergii valabile în mod general, singura soluție viabilă fiind aplicarea
modelului „business-to-business” pentru a înțelege nevoile consumatorilor.
Concluzia principală desprinsă din derularea proiectului a fost nevoia de a regândi
instrumentele de investire la nivelul Uniunii Europene, astfel încât să fie încurajată cooperarea
interregională. Proiectul sprijinit de către Serviciul european de susținere a produselor chimice
durabile a fost completat și de o propunere concretă la nivelul Comitetului European al
Regiunilor11 pentru dezvoltarea unor strategii și inițiative în domeniul bioeconomiei la nivel
regional (Comitetului European al Regiunilor, 2017): „viitoarea actualizare a strategiei și a
planului de acțiune în domeniul bioeconomiei să se axeze pe valorificarea potențialului de care
dispune bioeconomia – inclusiv a celui aferent biotehnologiei și biomasei – și a beneficiilor pe
11
Raportor Katrin Budde, membru al Parlamentului landului Saxonia-Anhalt.
Pagina 79 din 274
care le poate aduce ea pentru dezvoltarea locală și regională, atât în zonele urbane cât și în cele
rurale”.
3.8 Strategiile și inițiativele în domeniul bioeconomiei în unele state membre

ale Uniunii Europene
La nivel european, mai multe state și-au elaborat strategii bioeconomice holistice sau o
serie de inițiative legate de bioeconomie sau biotehnologie cuprinse în cadrul unor strategii mai
ample de creștere economică durabilă (Figura nr. 3.5); cele mai multe au fost elaborate după
lansarea în 2012 a strategiei intitulată Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie
pentru Europa (Comisia Europeană, 2012b). Cu toate acestea, cea mai mare parte a statelor
membre (SM) nu au încă astfel de documente. Există însă și SM ale UE care și-au revizuit
strategiile elaborate anterior pentru a le pune în acord cu noua strategie bioeconomică europeană
și strategia Europa 2020.
Sursa: https://biobs.jrc.ec.europa.eu/topic/policy
Figura nr. 3.5: Situația strategiilor bioeconomice la nivel global
Astfel, există multiple situații la nivelul SM. Sunt statele care au adoptat deja strategii
bioeconomice holistice – Germania, Finlanda, Suedia, Olanda, Spania, Italia, Franța; în alte state,
Pagina 80 din 274
precum Belgia, există strategii parțiale, pentru unele provincii, de exemplu Flandra, sau pentru
anumite sectoare, precum Marea Britanie (Tabelul nr. 3.5). În două state se lucrează la astfel de
strategii – Austria și Irlanda, iar în restul SM există alte politici, strategii și planuri de acțiune,
care acoperă parțial sectoarele bioeconomiei, dar nu au strategii dedicate. Chiar dacă strategiile
sunt holistice, în funcție de profilul economic al fiecărui stat și de resursele de care dispun,
acestea se concentrează pe anumite sectoare bioeconomice.
În Franța sectoarele prioritare sunt bioenergia, substanțele chimice verzi, clusterele și
economia circulară. Spania, cu o economie bazată pe agricultură, pune accent pe producția și
utilizarea durabilă și eficientă a resurselor biologice, vizând alimentația, agricultura, silvicultura,
și într-o măsură mai redusă bioprodusele industriale și bioenergia. Italia, cu un profil economic
mai diversificat decât al Spaniei, include producția primară – agricultura, silvicultura, pescuitul
și acvacultura, dar și sectoare industriale – industria alimentară, industria celulozei și hârtiei și
părți ale industriei chimice, biotehnologice și energetice. Finlanda are o strategie bazată pe
resursele de biomasă de care dispune, mai ales forestiere și acvatice, stimulând cercetarea în
domeniu, dar și educația. Strategia germană este extrem de coerentă în multe sectoare ale
bioeconomiei vizând securitatea alimentară, agricultura durabilă, alimentația sănătoasă,
procesele industriale, bioenergia (Comisia Europeană, 2017a).
Tabelul nr. 3.5: Strategii și inițiative bioeconomice în statele europene
Statul Anul Documentul

State membre UE
Austria 2014 Strategia pentru cercetare, tehnologie și inovare pentru
industria bazată pe produse biologice din Austria/
Research, Technology and Innovation Strategy for
Biobased Industries in Austria
Belgia – Flandra 2013* Bioeconomia în Flandra / Bioeconomy in Flanders
Danemarca 2012* Declarația de la Copenhaga privind o bioeconomie în
acțiune / The Copenhagen Declaration for a Bioeconomy
in Action
Finlanda 2014 Strategia bioeconomică finlandeză / The Finnish
Bioeconomy Strategy
Franța 2014* Noua față a industriei / The new Face of the Industry
2017 O strategie bioeconomică pentru Franța / Stratégie
Pagina 81 din 274

nationale pour la bioéconomie
Germania 2010* Strategia Națională de Cercetare Bioeconomie 2030 /
Nationale Forschungsstrategie BioÖkonomie 2030
2013* Strategia de politică națională bioeconomică / Nationale
Politikstrategie Bioökonomie
Irlanda 2009* Dezvoltarea economiei verzi în Irlanda / Developing the
Green Economy in Ireland
2012* Livrarea potențialului nostru verde / Delivering our Green
Potential
Italia 2017 Bioeconomia în Italia. O oportunitate unică de a reconecta
economia, societatea și mediul / Bioeconomy in Italy. A
unique opportunity to reconnect economy, society and the
environment
Olanda 2013 Creșterea ecologică: pentru o economie puternică și
durabilă / Groene Groei: voor een sterke, duurzame
economie
2012 Notă privind economia bazată pe produse biologice /
Hoofdlijnennotitie Biobased Economy
Spania 2016 Strategia bioeconomică spaniolă - Orizont 2030 / Spanish
Bioeconomy strategy – 2030 Horizon
Suedia 2012* Strategia suedeză de cercetare și inovare pentru o economie
bazată pe resurse biologice / Swedish Research and
Innovation Strategy for a Bio-based Economy
Marea Britanie 2012* Strategia bioenergetică a Marii Britanii / UK Bioenergy
Strategy
2014* Strategia Marii Britanii pentru tehnologii agricole / UK
Strategy for Agricultural Technologies
State non-membre UE
Islanda, Insulele 2014* Oportunități viitoare pentru bioeconomie în țările Nordic-
Faroe, Groenlanda vestice / Future Opportunities for Bioeconomy in the West
Nordic Countries
Norvegia 2012* Programul de cercetare privind inovarea durabilă în
industria alimentară și bazată pe biologie / Research
Pagina 82 din 274

Programme on Sustainable Innovation in Food and Bio-
based Industries
Rusia 2011* Bioindustrie și Bioresurse - BioTech2030 / Bioindustry and
Bioresources - BioTech2030
Sursa: *BioStep (www.bio-step.eu/background/bioeconomy-strategies.html),
http://ec.europa.eu/research/bioeconomy/index.cfm
Conform CE, în cazul statelor unde politicile care vizează anumite sectoare ale
bioeconomiei, situația este destul de diversificată.
Astfel, în Danemarca există două planuri de creștere, unul pentru apă, resurse biologice și
mediu și celălalt pentru hrană, lansate în 2013, care vizează energia, agro-industria, produsele
cosmetice, produsele chimice, domeniul îngrijiri medicale.
În Austria, BIOS Science Austria și Asociația Austriacă pentru Cercetare Agricolă
(AAER) au prezentat un document de poziție privind bioeconomia în 2013 în vederea elaborării
unei strategii și au mai multe documente precum Planul de acțiune privind eficiența resurselor
2012, Strategia pentru cercetare, tehnologie și inovare pentru industria bazată pe produsele
biologice din Austria 2014, Planul de acțiune privind materiile prime regenerabile 2015. Aceste
documente se concentrează pe sectoare diverse, precum industrie alimentară, produse chimice,
industria lemnului, îngrijirea sănătății.
Marea Britanie are mai multe documente, cele mai recente fiind Strategia Agri-Tech (2014) și
Strategia bioenergetică a Marii Britanii (2012), focusându-se pe sectoare precum agro-industrie,
bioenergie, silvicultură, acvacultură și piscicultură.
În Irlanda prioritare sunt silvicultura, pescuitul, sectorul marin, agro-industria și asistența
medicală, ultimele documente datând din 2012 (Tabelul nr. 3.5).
În Olanda, sectoarele vizate sunt energia, produsele biochimice și alte ramuri industriale
bazate pe utilizarea resurselor biologice, iar în Flandra, care are o strategie bioeconomică,
prioritare sunt sectoarele agricultură, silvicultură, pescuit, energie, agro-industrie, produse
chimice.
În Letonia, nu există încă o strategie holistică, dar în 2017, s-a realizat un prim studiu în
vederea elaborării strategiei, care trebuia însă să fie publicată în cursul respectivului an.
În celelalte state membre ale UE, există referiri la diferite sectoare ale bioeconomiei în
anumite strategii sau planuri de acțiune. În Ungaria, Strategia Națională de Dezvoltare Rurală și
Strategia Națională de Inovare în Tehnologia Mediului (NETIS) 2011-2020 acoperă multe
aspecte ale bioeconomiei. Cehia are o strategie de dezvoltare rurală, care abordează mai multe
aspecte legate de bioeconomie și Planul de acțiune privind biomasa în Republica Cehă 2012-
Pagina 83 din 274
2020. În Polonia există un Program național pentru o economie cu emisii reduse, iar în Slovacia
s-a lucrat la Programul cadru pentru tranziția către o economie verde. În Bulgaria sunt de
menționat Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a agriculturii 2014-2020 și Planul
strategic național pentru acvacultură 2014-2020. În România există referiri la diferite aspecte
legate de bioeconomie în Strategia pentru dezvoltarea sectorului agroalimentar pe termen mediu
și lung orizont 2020-2030, dar și în Strategia Națională pentru Competitivitate 2014 – 2020.
Ținând cont de profilul economic al României și de resursele de biomasă de care dispune,
au fost analizate strategiile bioeconomice ale acelor state care prezintă situații parțial
asemănătoare – Finlanda cu suprafețe forestiere mari valorificate în industria lemnului și a
produselor din lemn, dar și în cel al celulozei și hârtiei, Letonia, care de asemenea urmărește prin
strategia propusă valorificarea superioară a resurselor forestiere, Spania, cu o strategie
preponderent orientată pe agricultură și pe utilizarea industrială a resurselor rezultate, ca și
Polonia și Lituania, Olanda, care prioritizează biomaterialele și utilizarea reziduurilor pentru
obținerea de biocombustibili, energie electrică și termică și Slovenia, care dorește trecerea de la
economia clasică la economia verde.
3.8.1 Finlanda
Anterior elaborării strategiei, Finlanda a avut două documente (Gustafsson et al., 2011,
Luoma et al., 2011) în care s-a pus accentul pe potențialul bioeconomic al țării și pe
oportunitățile pe care le are, care au condus la elaborarea strategiei holistice în 2014. Prin această
strategie, Finlanda și-a propus să încurajeze creșterea economică și crearea de locuri de muncă în
primul rând prin îmbunătățirea oportunităților de afaceri, dar și prin produse și servicii cu valoare
adăugată mare, fără a ignora asigurarea durabilității ecosistemelor.
Valorile de la care s-a plecat au fost extrem de încurajatoare, Finlanda fiind un stat cu
economie deja orientată pe valorificarea potențialului verde. Astfel, în 2011, producția
bioeconomiei de peste 60 mld. euro reprezenta 16% din economia țării (o pondere mare pentru
silvicultură, industria produselor din lemn, industria de celuloză și hârtie), valoarea adăugată era
de cca. 20 mld. euro (12,3 % din cea a întregii economii) și 319.321 de persoane lucrau în
domeniu (12,7% din forța de muncă angajată), fără a lua în calcul anumite ramuri economice
care au tangență cu bioeconomia (Finnish Ministry of Employment and the Economy, 2014).
Strategia se bazează pe patru obiective strategice: Un mediu competitiv de operare pentru
bioeconomie; Noi afaceri în domeniul bioeconomiei; O bază de competențe bioeconomice
Pagina 84 din 274

puternice; Accesibilitatea și durabilitatea biomasei. Pentru atingerea acestor obiective sunt
propuse o serie de acțiuni concrete (Finnish Ministry of Employment and the Economy, 2014).
În cazul primului obiectiv, Finlanda își propune să anticipeze dezvoltarea și modul de
funcționare a piețelor astfel încât să identifice acele domenii bioeconomice în care să devină
„pionier”, printre măsurile propuse fiind implementarea strategiei de creștere a sectorului
sănătății și a programului de export al alimentelor. De asemenea, își propune să dezvolte
instrumente, în special legislative și administrative, care să favorizeze dezvoltarea mediului de
afaceri din domeniul bioeconomic, stabilind și înființarea unui panel național menit să
coordoneze cooperarea între diferiți actori. Alte acțiuni propuse sunt acordarea de stimulente în
achizițiile publice pentru resursele regenerabile, încurajarea consumului durabil prin schimbarea
percepției consumatorilor legată de produsele și serviciile bioeconomice, promovarea
standardizării și certificării soluțiilor bioeconomice, precum și a dezvoltării orașelor verzi
inteligente și încorporarea bioeconomiei în imaginea ca stat a Finlandei menită să atragă
investiții directe în economia finlandeză.
Pentru atingerea celui de-al doilea obiectiv, o condiție de bază stabilită în strategie este
creșterea atractivității pieței bioeconomice interne prin soluții noi de finanțare pentru inovații,
dar și pentru companiile emergente, estimându-se un necesar de 2,1 mld. euro finanțare publică
pentru o perioadă de 10 ani pentru a atinge obiectivele de creștere bioeconomică – finanțarea de
risc pentru întreprinderi (1,0 mld. euro), finanțarea cercetării și inovării (0,5 mld. euro), proiecte
pilot și demonstrative (0,6 mld. euro) (Finnish Ministry of Employment and the Economy,
2014). Acțiunile propuse de strategie sunt: creșterea echității finanțării (includerea finanțării de
risc în programul de guvernare, precum și parteneriatele public-private în cercetare-inovare),
finanțarea proiectelor pilot și demonstrative în domeniul bioeconomic (fonduri europene, fonduri
publice și private), dezvoltarea de platforme de cooperare (precum SHOK, INKA) menite să
impulsioneze colaborarea între diferite sectoare – dezvoltarea haburilor și clusterelor de inovație.
Al treilea obiectiv va fi atins printr-o serie de acțiuni precum dezvoltarea conținutului
educațional pentru instruirea experților în domeniul bioeconomiei. Un aspect important este
acela că se pune accent pe instruirea tuturor categoriilor de persoane, inclusiv studenți, ca
potențiali viitori experți, sugerându-se introducerea unor cursuri despre resursele naturale și
antreprenoriat în curricula deja existentă. De asemenea, cercetarea este vizată și prin măsuri de
intensificare a cooperării la nivel național și internațional, inclusiv prin mobilități.
Ultimul obiectiv, legat de biomasă, vizează utilizarea resurselor naturale într-o manieră
versatilă pentru nevoile unei bioeconomii durabile în creștere, astfel încât presiunea antropică să
fie cât mai redusă – dezvoltarea structurii proprietății funciare, a metodelor de producție și a
Pagina 85 din 274

planificării utilizării terenurilor și sporirea logisticii și a infrastructurii, dar și o utilizare mai
eficientă a cunoștințelor despre biomasă (crearea unui sistem național de colectare a informațiilor
privind resursele de biomasă și serviciile ecosistemice, redarea acestora în sisteme de informații
geografice actualizate și facilitarea disponibilității și utilizării acestora, dezvoltarea sistemului
statistic privind bioeconomia) (Finnish Ministry of Employment and the Economy, 2014).
3.8.2 Spania
Strategia bioeconomică a Spaniei, publicată în 2016 (The Spanish Bioeconomy Strategy

2030 Horizon, 2016) este bazată pe aceeași triadă știință-economie-societate, sectoarele vizate
fiind industria alimentară și agricultura (agricultura, creșterea animalelor, pescuitul, acvacultura
și producția și comercializarea produselor alimentare), silvicultura și sectorul subproduselor din
lemn, bioprodusele industriale și energia obținută din biomasă. Dezvoltarea sectoarelor vizate
este condiționată însă de două aspecte, deficitul de apă existent, dar și preconizat în contextul
evoluției condițiilor climatice, pe de o parte, iar, pe de alta, intensificarea programelor de
cercetare-dezvoltare-inovare și exploatarea optimă a parteneriatelor public-private pentru
transformarea cât mai eficientă a cunoștințelor în inovații.
Conform datelor prezentate în documentul menționat și Spania avea o bază solidă de la
care să plece în aplicarea noii strategii. Astfel, sectorul agricol a generat în 2013 o valoare
adăugată brută de 21,707 mld. euro, 2,5% din PIB-ul național și a oferit locuri de muncă pentru
740.000 de angajați. Sectorul pescuit, incluzând și acvacultura, a generat o valoare adăugată
brută de 1,047 mld. euro și 64.675 locuri de muncă. În sectorul industriei alimentare valoarea
adăugată brută a fost 28,448 mld. euro în 2012, reprezentând 2,7% din PIB, fiind implicate
28.762 de companii care au presupus ocuparea directă a 480.000 de locuri de muncă. Per total, în
anul 2014, sectorul agricol și industrie alimentară a contribuit cu peste 17% la exporturile totale
ale țării.
Strategia are două categorii de obiective – strategice și operaționale. În cadrul
obiectivelor strategice apar: creșterea competitivității și internaționalizării companiilor spaniole,
menținerea bioeconomiei spaniole ca parte esențială a economiei și dezvoltarea bioeconomiei
spaniole pe un orizont de 15 ani. Ca obiective operaționale, cele 10 identificate în cadrul
strategiei pot fi grupate în trei categorii (Lainez et al., 2018).
Prima categorie vizează colaborarea și interacțiunea între diferiți factori: administrațiile
locale și sectoarele de producție, sistemele științifice și tehnologice publice și private,
Pagina 86 din 274

naționale și internaționale, dar și facilitarea și stimularea transferului de cunoștințe (obiectivele
1-2).
A doua categorie este legată de implementarea bioeconomiei: identificarea limitărilor
de natură socială, legislativă, administrativă, financiară și propunerea de măsuri concrete
pentru remedierea tuturor deficiențelor sesizate, incluzând creșterea disponibilității resurselor
financiare și a accesului pe piața internațională (obiectivele 4-6).
A treia categorie vizează societatea, ca factor cheie în susținerea și implementarea
inițiativelor bioeconomice: instrumente pentru formarea și educația angajaților, promovarea
bioeconomiei prin dialog social cu implicarea tuturor actorilor (științifici, sociali, economici și
financiari și societate în general), astfel încât întreaga societate să devină conștientă de rolul pe
care bioeconomia îl poate avea în a răspunde tuturor nevoilor lor, promovarea bioeconomiei ca
răspuns la necesitatea dezvoltării zonei rurale (obiectivele 7-10).
Măsurile propuse pentru atingerea acestor obiective fac referire la cinci linii strategice.
Prima este promovarea cercetării publice și private și investițiilor companiilor în inovare în
domeniul bioeconomiei – crearea de alianțe multidisciplinare între centre de cercetare și
companii, astfel încât să crească șansele de a obține fonduri; crearea de grupuri operaționale în
cadrul Parteneriatului european pentru inovare; analizara modelelor de bune practice în cazul
colaborărilor public-private; organizarea unei conferințe anuale în domeniul bioeconomiei etc.
A doua linie strategică este consolidarea contextului social, politic și administrativ al
bioeconomiei, măsurile propuse fiind crearea unui observator bioeconomic spaniol, proiectarea
unui program de dialog social privind bioeconomia, generarea unui grup extins de părți
interesate de domeniul bioeconomic, promovarea educației în domeniul bioeconomic în
universități.
Pentru linia promovarea competitivității și dezvoltării pieței asociate bioeconomiei,
măsurile propuse vizează: dezvoltarea conceptului de durabilitate socială și de mediu,
identificarea limitărilor legislative, administrative sau de altă natură care împiedică intrarea pe
piață a unor produse noi, promovarea exporturilor pentru produse noi obținute din resurse
biologice, analizarea proceselor de standardizare și certificare, identificarea alternativelor
pentru modelele curente de producție și organizatorice. În cazul liniei dezvoltarea cererii de
produse noi, măsurile își propun în primul rând identificarea produselor care pot fi generate de
bioeconomie, îmbunătățirea sistemului de achiziții publice și elaborarea unui sistem de
etichetare a bioproduselor, pentru a facilita identificarea acestora de către consumatori. În
cadrul liniei intitulată planul de extindere și promovare a bioeconomiei, măsurile propuse pun
accent pe promovarea potențialului programelor de cercetare-dezvoltare-inovare.
Pagina 87 din 274

3.8.3 Olanda
Chiar dacă Olanda nu are o strategie dedicată în domeniul bioeconomiei, există mai multe
strategii implementate încă din perioada 2012-2013 și este unul dintre puținele state europene
care are o agenție națională pentru implementarea politicilor bioeconomice (Langeveld et al.,
2016).
Resursele pe care se bazează pentru a implementa aceste strategii sunt diversificate –
resursa umană (un nivel ridicat al educației), infrastructura adecvată (rutieră și portuară), și
domeniile de vârf (agricultura și industria chimică). Olanda excelează la capitolul agricultură, în
pofida faptului că este un stat cu o suprafață foarte redusă, comparativ de exemplu cu România.
Este plasată pe locul 2 în lume la valoarea exporturilor de produse alimentare și agricole după
SUA (79 mld. euro în anul 2013 și peste 80 mld. euro în anul 2015). De asemenea, Olanda are o
industrie chimică foarte diversificată, fiind al treilea mare producător din Europa, după Germania
și Franța. Conform CE (https://biobs.jrc.ec.europa.eu/country/netherlands#bootstrap-fieldgroup-
nav-item--policy), în anul 2014, bioeconomia olandeză avea o cifră de afaceri de 112 mld. euro
(pe locul 7 în Europa) și circa 361.000 persoane angajate.
Astfel, unele dintre obiectivele de bază ale bioeconomiei în Olanda sunt valorificarea
durabilă a biomasei prin obținerea de produse derivate cu valoare adăugată mare (de exemplu
produse biochimice și biopolimeri) și utilizarea reziduurilor biologice pentru producerea de
biocombustibili, energie electrică și termică (dezvoltarea principiului utilizării în cascadă).
Pentru a atinge obiectivele propuse, aceasta se bazează pe cercetare, cadrul politic național
favorizând deja inovarea și transferul de cunoștințe. Finanțarea în domeniul cercetării și
dezvoltării s-a axat în principal pe agricultură (o medie de 136 mil. euro / an), utilizarea
industrială a biomasei (63 mil. euro / an) și tehnologia generică (16 mil. euro / an) (Langeveld,
2015). La acest capitol, ca măsură, este menționată creșterea aportului fondurilor private.
Educația este considerată un alt factor cheie, estimându-se un necesar de 10.000 de experți până
în 2025, rolul principal revenind universităților, care deja au început să organizeze cursuri sau
programe de master în domeniu. De asemenea, este necesară implementarea unei politici
integrate (cu implicarea tuturor părților interesate – industrie, știință și politică) pentru a stimula
interacțiunea dintre lanțurile de valori.
3.8.4 Polonia
La fel ca în multe alte țări, și în Polonia este recunoscută importanța bioeconomiei, dar nu
a fost dezvoltată deocamdată o strategie complexă. Bioeconomia este reprezentată în Polonia
Pagina 88 din 274
prin sectoare precum agricultura, industria forestieră și cea alimentară, părți ale industriei
chimice, biotehnologice și energetice. La fel ca și în alte state din centrul și estul Europei, și în
Polonia structura bioeconomiei este dominată de sectoare tradiționale, cum sunt agricultura și
industria agroalimentară, având un potențial ridicat și pentru producerea de biomasă.
În anul 2014, volumul producției în bioeconomia poloneză s-a ridicat la 82 miliarde de
euro, în acest sector fiind angajate aproape 3 milioane de persoane (Wicki și Wicki, 2016).
Un alt trend identificat la nivelul țărilor central și est europene este introducerea
bioeconomiei ca strategie a specializării inteligente, de multe ori ca parte a dezvoltării regionale.
În această țară au fost identificate cinci grupe de specializare inteligentă (Wozniak și
Twardowski, 2018):
- o societate sănătoasă;
- agroalimentar, silvicultură și bioeconomie de mediu;
- energie sustenabilă;
- resursele naturale și gestionarea deșeurilor;
- tehnologii inovatoare și procese industriale.
Specializarea inteligentă în Polonia este considerată una dintre cele nouă strategii ce fac
parte din „Strategia pentru inovare și economie eficientă Polonia dinamică” (engl. Strategy for
Innovation and Economic Efficiency “Dynamic Poland”), strategie corelată cu Strategia Europa
2020.
3.8.5 Letonia
Letonia este prima din grupe de state central și est europene (cunoscutul grup UE 13) care
a publicat o strategie națională privind bioeconomia. Dezvoltarea Strategiei a fost realizată de
către Universitatea de Agricultură din Letonia, dar a existat un sprijin și din partea grupului de
țări nordice care au contribuit la transferarea unor bune practici.
Factorii care au contribuit la dezvoltarea strategiei privind bioeconomia în Letonia includ
în primul rând abundența biomasei (în special din silvicultură), la care se adaugă necesitatea de a
crește eficiența producției de produse cu valoare adăugată mai mare.
Sectoarele de bioeconomie reprezintă aproximativ 55% din valoarea adăugată a bunurilor
produse în Letonia (Nilsson, 2015), industria prelucrării lemnului fiind una dintre cele mai mari
industrii ale sectorului (20% din valoarea adăugată totală în industria prelucrătoare).
Pagina 89 din 274

Viziunea Letoniei asupra strategiei privind bioeconomia se referă la faptul că sectoarele
bioeconomiei din această ţară sunt primele în inovare în statele baltice în ceea ce privește
conservarea capitalului natural, creșterea valorii sale, precum și exploatarea lor durabilă.
Obiectivele strategice ale dezvoltării bioeconomiei sunt împărțite în trei grupe principale
(Ministerul Agriculturii din Letonia, 2017):
1) „creșterea și menținerea locurilor de muncă în sectoarele bioeconomiei pentru 128 mii
de persoane;
2) creșterea valorii adăugate a produselor bioeconomice la cel puțin 3,8 miliarde euro în
2030;
3) creșterea valorii exporturilor producției bioeconomice la cel puțin 9 miliarde euro în
2030.”
Cu scopul de a promova dezvoltarea bioeconomiei în Letonia, Guvernul recomandă
ministerelor să țină seama de domeniile de acțiune ale Strategiei privind Bioeconomia și să
dezvolte documente de planificare a politicilor.
3.8.6 Lituania
Lituania este o țară ce se bucură de experiența Uniunii Europene, dar și de cea a

Norvegiei pentru a-și contura propriile strategii în domeniul bioeconomiei. Factorii naturali sunt
favorabili dezvoltării bioeconomiei în Lituania.
Principalele date statistice arată că, în Lituania, contribuția bioeconomiei în PIB este de
aproape 13%, iar cifra de afaceri este a șasea parte din cifra de afaceri totală la nivel național
(conform unui studiu publicat de către Ministerul economiei din Lituania și Universitatea
Aleksandras Stulginskis în anul 2017).
Exporturile de biomasă și produse derivate reprezintă 44% din valoarea totală a
exporturilor de bunuri din Lituania, iar aproape 18% din forța de muncă este implicată în
bioeconomie.
În anul 2014, sectorul agroalimentar (incluzând aici agricultura, pescuitul și industria
alimentară) a creat mai mult de jumătate din valoarea adăugată brută a bioeconomiei, iar sectorul
bazat pe biomasă forestieră ceva mai mult de o treime.
Bioeconomia în Lituania este reglementată prin politici sectoriale cum sunt politicile
privind agricultura, silvicultura, pescuitul, energia, mediul, cercetarea-dezvoltarea, inovarea sau
dezvoltarea biotehnologiilor, politici ce uneori sunt interconectate (în special prin utilizarea
biomasei și a deșeurilor pentru energie).
Pagina 90 din 274

3.8.7 Slovenia
În Slovenia, prioritățile din cercetare și inovare sunt orientate către programul

guvernamental pentru tranziția către o economie verde/circulară. Economia „verde” este direcția
strategică pe termen lung a acestei țări și o oportunitate pentru gestionarea mai eficientă a
resurselor naturale sau dezvoltarea de noi biotehnologii sau locuri de muncă în economia
„verde”.
De asemenea, în Politica industrială a Sloveniei 2014-2020 (engl. Slovenian’s Industrial
Policy framework), biotehnologia și alte tehnologii conexe au prioritate. De asemenea, producția
durabilă de alimente este considerată ca fiind unul dintre sectoarele industriale cheie în acest
context (Comisia Europeană, 2017e).
Pagina 91 din 274

4. INIȚIATIVE ÎN DOMENIUL BIOECONOMIEI LA
NIVELUL ALTOR INSTITUȚII INTERNAȚIONALE
4.1 Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică
Inițiativa OCDE12 (2009) privind bioeconomia - „Bioeconomia până în 2030: Proiectarea

unei agende politice” (engl. The Bioeconomy to 2030: Designing a Policy Agenda) – reprezintă
un document valoros pentru acest domeniu, apariția lui marcând un moment important în istoria
economică recentă. El a fost pregătit pe o perioadă de 18 luni, fiind finalizat la sfârșitul anului
2008 și lansat în luna februarie a anului 2009.
Apărut după declanșarea crizei globale din 2007-2008, acest document a reorientat
atenția cercetătorilor, oamenilor de afaceri și politicienilor spre alte orizonturi, promovând o
creștere economică care să nu contribuie la degradarea mediului înconjurător, nevoia apariției
unor noi modele de afaceri (prin apariția unor noi inovații ca urmare a cercetărilor privind
biotehnologia) și ideea că biotehnologia este cea care trebuie să dețină o pondere mai mare în
producția economică. Se oferea astfel posibilitatea unor noi oportunități de investiții, dezvoltare
și afaceri pentru a stimula economiile.
În următorii ani (cel mai des în anii 2011-2012) au apărut mai multe strategii naționale,
dar și o inițiativă privind bioeconomia la nivelul Uniunii Europene.
Documentul OCDE are ca element central descrierea situației din 2009, și face previziuni
privind anii 2015 și 2030, dar și două scenarii detaliate privind întreaga perioadă (un scenariu în
care inovația în agricultură, industrie și sănătate erau încurajate și, drept urmare, se observă o
dezvoltare rapidă a bioeconomiei și un alt scenariu în care astfel de acțiuni erau respinse de către
public).
Se constata încă de la început un dezechilibru între efortul modelului investițional din
acel moment și oportunitățile viitoare de valorificare a biotehnologiilor. Mai exact, la începutul
12
Din cele 35 de state membre OCDE, 22 de țări fac parte din Uniunea Europeană.
Bulgaria, Cipru, Croația, Lituania, Malta și România sunt membre ale Uniunii Europene, dar nu
fac parte din OCDE. În anul 2015, Lituania a început formalitățile legale pentru a deveni
membru OCDE. Câteva discuții preliminare au avut loc și între România și OCDE. În momentul
lansării acestui document, OCDE avea 30 de membri.
Pagina 92 din 274
anilor 2000, 80% din investițiile în biotehnologie (private, dar și publice) erau orientate către
sănătate, în timp ce 75% din viitoarele contribuții economice din biotehnologii păreau să provină
din producția primară și aplicații industriale. O concluzie evidentă a fost recomandarea de a
încuraja investițiile în cercetarea privind producția primară și biotehnologia industrială și
parteneriatul public-privat, așteptând ca acestea să aducă beneficii pentru mediu și societate.
Folosind un scenariu ce ia în calcul continuarea afacerilor „ca de obicei”, experții OCDE
consideră că în anul 2030, biotehnologiile pot reprezenta 2,7% din PIB pentru statele membre,
cele mai mari contribuții revenind industriei și producției primare, urmate apoi de sănătate.
În documentul susținut de OCDE se menționează că bioeconomia din anul 2030 se va
referi la „cunoștințe avansate despre gene și procese celulare complexe, biomasă regenerabilă și
integrarea aplicațiilor biotehnologiei la nivelul sectoarelor.”.
Este discutată printre altele și problema globalizării bioeconomiei până în anul 2030,
având în vedere creșterea populației și constrângerile survenite. OCDE încurajează prin acest
document colaborarea dintre state pentru o utilizare cât mai eficientă a biotehnologiilor şi buna
gestionare a resurselor. Sunt de altfel susținute acordurile internaționale semnate pentru
promovarea cercetării în colaborare și pentru stabilirea unor sisteme de reglementare sau a unor
stimulente pentru utilizarea biotehnologiilor. Dialogul între guverne, cetățeni și companii este
sprijinit de asemenea pentru a identifica și evita implicații negative din punct de vedere socio-
economic sau etic, dar și pentru a lămuri beneficiile și cerințele impuse de biotehnologii.
Deși promițătoare, inovațiile pot oferi rezultate diferite (ce pot depinde și de resurse
naționale sau regionale, continuarea cercetărilor, acceptarea unor noi modele de afaceri în special
în sistemul medical); recomandarea OCDE constă în folosirea cercetării prospective pentru a
identifica viitoarele oportunități, dar și posibilele blocaje.
Prin acest document, OCDE propune identificarea de către guverne a unor modalități prin
care să se reducă costurile foarte mari pentru achiziționarea sau partajarea cunoștințelor inovative
sau pentru descurajarea grupurilor de companii care blochează intrarea unor noi competitori pe
piață.
Este recunoscută necesitatea dezvoltării bioeconomiei pe termen lung, proces ce
presupune un efort (cercetare și politici) susținut pe durata a mai multor decenii, dar și
importanța implementării unor măsuri în următorii cinci ani (mai ales în agricultură, sănătate și
industrie) pentru a putea pune bazele unei viitoare dezvoltări care nu va veni de la sine.
Bioeconomia până în 2030 reprezintă un proiect strategic, interdisciplinar, pe termen
lung, ce abordează probleme globale ce nu pot fi rezolvate decât prin dialog și colaborare între
toate părțile interesate.
Pagina 93 din 274

Conform unor estimări recente ale OCDE (Philip, 2017), în luna martie a anului 2017
erau în vigoare mai mult de 50 de strategii naționale referitoare la politici bioeconomice.
4.2 Conferința Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare
În arhivele UNCTAD găsim o lucrare datată în anul 2001 privind „Noua bioeconomie.
Biotehnologie industrială și de mediu în țările în curs de dezvoltare” (engl. The New
Bioeconomy. Industrial and Environmental Biotechnology in Developing Countries) ce are pe
antet numele acestei instituții (Juma și Konde 2001).
Lucrarea este cuprinzătoare și se referă la aspecte precum tehnologia globală, crearea
unor oportunități pe piețele internaționale (mai ales pentru țările în curs de dezvoltare), dar și la
aspecte precum guvernarea globală a biotehnologiilor. În această ultimă parte regăsim importanța
accesului la piețe, crearea unor alianțe internaționale, elaborarea unui sistem flexibil pentru
drepturile intelectuale sau gestionarea riscurilor și beneficiilor economice.
Trei ani mai târziu este publicată o altă lucrare (UNCTAD, 2004) cu titlul „Promisiunile
biotehnologiei. Construirea de capacități pentru participarea țărilor în curs de dezvoltare în
bioeconomie” (engl. The Biotechnology Promise Capacity-building for Participation of
Developing Countries in the Bioeconomy). De această dată întâlnim o abordare mult mai largă a
sectoarelor bioeconomiei (industrie, agricultură, sănătate, alimentație și nutriție, biotehnologie).
În cazul României sunt câteva referiri la biotehnologie, regimul drepturilor de proprietate
intelectuală, politici privind biosiguranța.
Activitatea UNCTAD privind economia circulară a demarat în anul 2015 printr-o
colaborare cu Fundația Ellen MacArthur privind potențialul de circularitate a resurselor în
economiile mari13. Acest lucru este reflectat în istoria UNCTAD prin acțiuni privind aspectele
comerciale ce privesc sectoarele intensive din punctul de vedere al resurselor, cum ar fi
biocombustibilii, biodiversitatea și pescuitul. UNCTAD încurajează discuțiile și activitățile ce
încercă să aducă valoare din fluxurile de deșeuri.
UNCTAD, prin inițiativa sa privind biocarburanții, care funcționează încă din anul din
2005, și-a subliniat interesul de a continua să sprijine platforma BioFuture Platform. Aceasta este
o inițiativă propusă de Brazilia și a fost activată în luna noiembrie 2016. Țările participante la
această inițiativă au fost de acord să pregătească o declarație prin care să ofere un semnal
puternic cu privire la evoluțiile accelerate din bioeconomie.
13
Este vorba despre India și China.
Pagina 94 din 274
4.3 Inițiative în domeniul bioeconomiei la nivelul unor țări din afara Uniunii
Europene
Printre țările din afara Uniunii Europene care joacă un rol important în bioeconomie se
numără Statele Unite ale Americii (SUA), Canada, Australia, Federația Rusă, China, Brazilia,
Malaezia etc.
„Planul național de bioeconomie” al SUA (engl. National Bioeconomy Blueprint) a fost
lansat în anul 2012; acesta descrie în prima parte contextul și impactul bioeconomiei în SUA, iar
în cea de a doua parte abordează obiectivele strategice asumate (Casa Albă/White House, 2012).
Conform acestui document, bioeconomia se referă la folosirea cercetării și inovării în sectorul
științelor biologice pentru a veni în sprijinul activităților economice și pentru a crea avantaje
pentru public, având ca principale domenii de acțiune sănătatea, energia, agricultura, mediul și
partajarea informațiilor între diferite sectoare. Sunt menționate rezultatele deja obținute de către
SUA în domeniul bioeconomiei, fără a prezenta situația la nivel mondial. Scopul declarat al
acestui document este acela de a sublinia obiectivele strategice care vor asigura atingerea
potențialului maxim al bioeconomiei la nivelul SUA.
Strategia canadiană „Planul canadian: dincolo de elani și munți” (engl. The Canadian
Blueprint: Beyond Moose and Mountains) nu este o strategie guvernamentală, ci este publicată
de o asociație a sectorului biotehnologic din Canada (BioteCanada, 2009) în care este prezentat
rolul bioeconomiei14 în această țară și sunt semnalate câteva acțiuni ce trebuie aplicate imediat,
dar şi obiective specifice în sectoarele prioritare.
Federația Rusă a publicat o strategie (Guvernul Federației Ruse, 2012) privind inovarea
în anul 2012 cu denumirea „Rusia inovativă 2020” (engl. Innovative Russia 2020), formularea
acesteia pornind de la Strategia OCDE care menționează că până în 2030 biotehnologiile vor fi
folosite în proporție de 35% în industria chimică, 50% în agricultură și 80% în industria
farmaceutică. Această țară beneficiază de resurse naturale unice și își prezintă intenția de a se
alătura procesului global. Premergător acestei strategii au fost dezvoltate strategii sectoriale, cu
accent deosebit pe industria farmaceutică și silvicultură. Au fost create, de asemenea, platforme
tehnologice (Medicină pentru viitor, Bioindustrie și bioresurse – BioTech2030, Bioenergie)
pentru a armoniza interesele statului și ale comunităților academice și de afaceri pentru
susținerea bioeconomiei.
14
Termenii bioeconomie şi biotehnologie au înţeles similar în cadrul acestei strategii.
Pagina 95 din 274
Conform ultimelor estimări (Börner et al., 2017), țări precum China și Brazilia, utilizează
biomasa ca sursă modernă de energie și combustibil mai mult decât multe țări industrializate,
aceste țări fiind printre cei mai mari producători din lume de electricitate din biomasă. China își
concentrează în principal strategiile privind bioeconomia pe biochimie și științele vieții, iar
Brazilia a emis încă din anul 2007 un decret prezidențial privind dezvoltarea bioeconomiei
(Staffas et al., 2013).
Pagina 96 din 274

DEZVOLTARE ÎN CONTEXTUL BIOECONOMIC EUROPEAN
5.1 Aspecte teoretice
IMM-urile sunt definite la nivel european prin Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei,

astfel cum a fost publicată în JO L 124 p. 36 din 20 mai 2003, Anexă, Art. 2 (Comisia
Europeană, 2003), și intrată în vigoare la data de 1.1.2005, ca fiind acele întreprinderi care au
maxim 250 de angajați, o cifră de afaceri anuală de maxim 50 mil. euro și/sau un bilanț anual nu
mai mare de 43 mil. euro. În 2012, a fost efectuat un studiul independent de evaluare a definiției
IMM-urilor a cărui concluzie a fost că nu este necesară o revizuire majoră a definiției,
recomandându-se totuși clarificarea aplicării anumitor norme în cadrul Recomandării existente
(actualizarea ediției din 2005 a Ghidului utilizatorului pentru definiția IMM-urilor) (Comisia
Europeană, 2014e). Astfel, există trei tipuri de întreprinderi clasificate în funcție de criteriile
menționate: micro, mici și mijlocii (Tabelul nr. 5.1).
Tabelul nr. 5.1: Clasificarea IMM-urilor
Tipul de Angajați: Unitate Cifra de afaceri Totalul bilanțului

întreprindere anuală de muncă anuală anual
(UAM)
Mijlocie < 250 ≤ 50 mil. € ≤ 43 mil. €

sau
Mică < 50 ≤ 10 mil. € sau ≤ 10 mil. €
Micro < 10 ≤ 2 mil. € sau

≤ 2 mil. €
Sursa: Comisia Europeană, 2003
Conform CE (ec.europa.eu/growth/smes), IMM-urile sunt coloana vertebrală a economiei

europene, deoarece reprezintă 99% din totalul întreprinderilor de la nivelul UE și, în ultimii cinci
ani, acestea au generat aproximativ 85% din locurile de muncă noi și 2/3 din totalul locurilor de
muncă din sectorul privat din UE. Astfel, CE consideră că IMM-urile și antreprenoriatul sunt
Pagina 97 din 274

elemente esențiale pentru „asigurarea creșterii economice, a inovării, a creării de locuri de muncă
și a integrării sociale în UE.”
5.2 Rolul IMM-urilor în asigurarea creşterii economice a Uniunii Europene
Creșterea economică la nivelul UE și, implicit, asigurarea prosperității tuturor cetățenilor

săi, a fost clar legată de capacitatea de a valoriza potențialul de creștere și de inovare al IMM-
urilor în Comunicarea Comisiei intitulată „Gândiți mai întâi la scară mică - Un «Small Business
Act» pentru Europa” (SBA), adoptată în iunie 2008 și revizuită în februarie 2011 (Comisia
Comunităților Europene, 2008; Comisia Europeană, 2011e).
5.2.1 „Gândiți mai întâi la scară mică - Un «Small Business Act» pentru Europa” (SBA)
SBA a stabilit un set de 10 principii care au necesitat implementarea unui ansamblu de

noi măsuri strategice menite să răspundă nevoilor IMM-urilor atât la nivel comunitar, cât și la
nivelul statelor membre. Conform CCE (2008), aceste principii sunt:
1. Crearea unui mediu în care antreprenorii și întreprinderile familiale să poată prospera
și unde spiritul antreprenorial este recompensat.
2. Asigurarea posibilității pentru antreprenorii corecți care au dat faliment de a beneficia
în mod rapid de o a doua șansă.
3. Definirea regulilor după principiul „Gândiți mai întâi la scară mică”.
4. Asigurarea reactivității administrațiilor la nevoile IMM-urilor.
5. Adaptarea instrumentelor puterilor publice la nevoile IMM-urilor: Facilitarea
participării IMM-urilor la achizițiile publice și exploatarea mai judicioasă a
posibilităților oferite IMM-urilor de a beneficia de ajutoare de stat.
6. Facilitarea accesului IMM-urilor la finanțare și punerea în aplicare a unui cadru
juridic și comercial care să favorizeze punctualitatea plăților cu ocazia tranzacțiilor
comerciale.
7. Sprijinirea IMM-urilor pentru a beneficia mai mult de oportunitățile oferite de piața
unică.
8. Promovarea ameliorării competențelor în interiorul IMM-urilor și a tuturor formelor
de inovație.
9. Ajutarea IMM-urilor să transforme provocările în materie de mediu în oportunități.
10. Încurajarea și sprijinirea IMM-urilor pentru a profita de creșterea piețelor.
Pagina 98 din 274
Raportul elaborat în 2011 (Comisia Europeană, 2011e) a punctat progresele și evoluțiile
înregistrate, dar a propus și o serie de acțiuni suplimentare. Astfel, s-a constatat:
- îmbunătățirea mediului de afaceri (Directiva privind facturarea electronică, 2010;
Directiva privind combaterea întârzierilor în efectuarea plăților, 2011; utilizarea testului
IMM în analizele de impact, dar doar în opt dintre statele membre);
- creșterea rolului UE în accesarea finanțărilor (instrumente financiare prevăzute în
Programul-cadru pentru inovație și competitivitate (CIP), crearea unui forum permanent
privind finanțarea IMM-urilor; chiar dacă majoritatea statelor membre au adoptat măsuri
pentru a facilita accesul la finanțare al IMM-urilor, doar în șase dintre acestea a fost creat
un „mediator al creditului”);
- îmbunătățirea accesului pe piețe, în special în ceea ce privește achizițiile publice
(promovarea accesului IMM-urilor la elaborarea și utilizarea standardelor, mai puține
sarcini administrative în ceea ce privește accesul la piețe pentru IMM-uri, deschiderea
unui centru dedicat, în 2010, pentru cei care doresc să exporte sau să investească pe piața
asiatică); s-a constatat că la nivel național, multe state au aplicat diferite măsuri menite să
ajute internaționalizarea IMM-urilor, dar doar câteva dintre acestea au promovat Codul
european al bunelor practici în vederea facilitării accesului IMM-urilor la achizițiile
publice;
- creșterea spiritului antreprenorial („Săptămâna europeană a IMM-urilor”, eveniment
care continuă și în prezent, fiind menit să ofere exemple de bune practici și să informeze
antreprenorii despre posibilitățile de finanțare; programul „Erasmus pentru tineri
antreprenori”, lansat în 2009, care până acum a susținut peste 3500 de antreprenori); s-a
constatat totuși că doar cinci state membre au simplificat procedurile de faliment și au
limitat la un an durata tuturor procedurilor judiciare de lichidare a unei întreprinderi, dar
s-au înregistrat progrese vizibile în cazul procedurilor de înființare a noilor societăți.
Pentru a sprijini în continuare dezvoltarea IMM-urilor (la nivel de reglementări
legislative, financiar, din punct de vedere al accesului pe piață și al promovării spiritului
antreprenorial), au fost făcute și numeroase propuneri: corelarea reglementărilor legislative cu
cele administrative, evitarea „suprareglementărilor”, accesibilizarea programelor de finanțare ale
UE, inclusiv accesul la piețele de capital de risc, crearea unor „ghișee unice unde IMM-urile să
poată solicita granturi europene, naționale și locale”, elaborarea unei noi strategii TVA,
consolidarea interoperabilității electronice, elaborarea unei noi strategii privind sprijinirea IMM-
urilor din UE pe piețele din afara UE și a unei strategii privind clusterele și rețelele competitive
la nivel mondial, să se aplice la nivel național recomandările din Planul de acțiune al SBA cu
Pagina 99 din 274

privire la procedurile de faliment, înființarea de noi societăți și a doua șansă, crearea unui grup
consultativ SBA etc. UE a luat deja măsuri pentru a răspunde acestor propuneri, așa cum reiese și
din raportul CE din 2017 (Comisia Europeană, 2017f).
5.2.2 Indicatorii de performanță ai IMM-urilor
Conform ultimului raport anual privind IMM-urile europene (Comisia Europeană,

2017g), acestea continuă să reprezinte „coloana vertebrală” a economiei europene.
Dacă în anul 2015 funcționau aproximativ 23 de milioane de IMM-uri, care au generat
3,9 trilioane euro în valoare adăugată și au angajat 90 de milioane de persoane (Comisia
Europeană, 2016c), în anul 2016, cele 23.849.000 IMM-uri (Tabelul nr. 5.2) au generat 4,03
trilioane EUR valoare adăugată, 93 de milioane de locuri de muncă (reprezentând 67% din
totalul locurilor de muncă din sectorul economic non-financiar al UE-28) și 57% din valoarea
adăugată din acest sector (Comisia Europeană, 2017g – Acest ultim raport elaborat prezintă toate
sectoarele economiei, cu excepția: servicii financiare, servicii guvernamentale, educație,
sănătate, artă, cultură și agricultură, silvicultură și pescuit). Așa cum se poate observa, predomină
clar microîntreprinderile, acestea reprezentând 93% din totalul întreprinderilor europene și
93,2% din cel al IMM-urilor.
În România, în 2016, era înregistrat un număr total de 458.122 întreprinderi, cu o
predominare netă a microîntreprinderilor care dețineau 88,5% din numărul total de întreprinderi și
88,8% din cel al IMM-urilor, valoare care o situa totuși sub media UE-28 de 93%. În schimb, la
celelalte trei categorii – mici, mijlocii și mari, procentele sunt peste cele ale mediei europene (Tabelul
nr. 5.2).
Tabelul nr. 5.2: Numărul de întreprinderi în 2016 în UE-28 și în România

Micro Mici Mijlocii IMM-uri Mari Total
UE-28
Număr 22.232.000 1.392.000 225.000 23.849.000 45.000 23.894.000
% din totalul 93,0 5,8 0,9 99,8 0,2 100,0
întreprinderilor
România
Număr 405.493 42.909 8.078 456.480 1.642 458.122
% din totalul 88,8 9,4 1,8 99,6 0,4 100
întreprinderilor
Sursa: Comisia Europeană, 2017g apud Eurostat, National Statistical Offices, and DIW Econ;
pentru România, datele provin de la Eurostat, disponibil on-line la
http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tin00145
Pagina 100 din 274

Ocuparea forței de muncă
Un obiectiv cheie al tuturor strategiilor europene din ultimii 20 de ani a fost creșterea
ratei de ocupare a forței de muncă și, implicit, scăderea ratei șomajului. Susținerea IMM-urilor
prin seturi complexe de măsuri atât la nivel european, cât și național a dus la rezultatele
înregistrate în prezent – fiecare 2 din 3 persoane angajate lucrează în IMM-uri, între 2013 și
2016 rata de ocupare a forței de muncă în IMM-uri crescând cu 5,2%, adică aproape dublu față
de rata de ocupare la nivelul întregii economii europene (Comisia Europeană, 2017g).
Per total, în 2016, 66,6% din forța de muncă ocupată lucra în IMM-uri, distribuția pe cele
trei categorii (micro, mici și mijlocii) nefiind totuși la fel de discrepantă ca în cazul numărului de
IMM-uri – între 16,7% (întreprinderi mijlocii) și 29,8% (microîntreprinderi) (Tabelul nr. 5.3).
În România, conform datelor Eurostat pentru 2015, disponibile on-line
(http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tin00148),
ponderile pe cele trei categorii de IMM-uri sunt mult mai uniforme decât la nivel european,
întreprinderile mijlocii având 32,2%, iar microîntreprinderile 34,3%.
Tabelul nr. 5.3: Număr de persoane angajate în 2016 în UE-28 în sectorul economiei
non-financiare
UE-28
Mii 41.669 27.982 23.398 93.049 46.665 139.714,1
% din totalul locurilor 29,8 20,0 16,7 66,6 33,4 100,0
de muncă
România
Număr 876.403 854.172 821.025 2.551.600 1.346.599 3.898.199
% din totalul locurilor 34,3 33,5 32,2 65,5 35,5 100
de muncă
Sursa: Comisia Europeană, 2017g apud. Eurostat, National Statistical Offices, and DIW Econ;
Astfel, 2.551.600 persoane din totalul de 3.898.199 persoane angajate în sectoarele

economice în cauză lucrau în IMM-uri, adică 65% din forța de muncă ocupată (Figura nr. 5.1).
Ca și contribuție la creșterea ratei de ocupare a forței de muncă, microîntreprinderile au
fost pe primul loc (38%), urmate de întreprinderile mari (33%) (2016 comparativ cu 2015). În
ceea ce privește rata de angajare pe sectoare economice, cel mai important sector pentru IMM-
uri este cel al construcțiilor, peste 87% din total, procentele cele mai reduse fiind deținute de
celelalte sectoare cu 53,7% și industria prelucrătoare cu 58,4% din total (Figura nr. 5.2).
Pagina 101 din 274

Sursa: Eurostat, 2015
(http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tin00148)
Figura nr. 5.1: Ponderea forței de muncă ocupate pe categorii de întreprinderi (2015)
Astfel, ca urmare a creșterii ratei de ocupare a forței de muncă în IMM-uri înregistrate în

toate statele membre ale UE, cu excepția Letoniei (România 26%, peste media UE-28 de 16%,
fiind pe locul 10), Comisia Europeană a concluzionat că s-au depășit problemele cauzate de criza
economică și financiară din 2008, prognozând că aceasta va crește în continuare în 2017 cu 1%
și 2018 cu 0,9%, în România, această creștere fiind estimată cumulativ la 2,2%, peste media
europeană (Comisia Europeană, 2017g).
Sursa: Comisia Europeană, 2017e

Figura nr. 5.2: Contribuția IMM-urilor la ocuparea forței de muncă în sectoarele cheie ale
economiei UE-28 (sectorul non-financiar) în 2016
Valoarea adăugată
Și la capitolul valoare adăugată, IMM-urile depășesc întreprinderile mari, cu 56,8 % din
totalul valorii adăugate generate de sectorul economic non-financiar. Spre deosebire de numărul
Pagina 102 din 274
de angajați, în ceea ce privește valoarea adăugată, se constată o mult mai mare similitudine a
cifrelor, procentual valorile fiind cuprinse între 20,9% reprezentând 1.482 trilioane euro în cazul
microîntreprindelor și 17,8% reprezentând 1.260 trilioane euro în cazul întreprinderilor mici
(Tabelul nr. 5.4). În România, procentul total este de 52,8%, sub media europeană, procentele
fiind distribuite astfel: 17,9% microîntreprinderi, 16,9% întreprinderi mici și 18% întreprinderi
mijlocii.
Sectoarele care au generat cea mai mare valoare adăugată sunt, și în acest caz, construcții
(80,4% din total pentru construcții) și servicii de afaceri (75,8% din total pentru servicii de
afaceri), la polul opus fiind industria prelucrătoare (42,3%) (Figura nr. 5.3).
Cele mai importante sectoare de activitate ale IMM-urilor ca și creștere comparativ cu
anul anterior sunt comerțul cu amănuntul/ridicata, industria prelucrătoare, activitățile
profesionale și construcțiile. Aceste sectoare dețin 65,9% din valoarea adăugată pentru IMM-uri
în 2016 (Comisia Europeană, 2017g). Astfel, s-a înregistrat o creștere de 1,7% în cazul sectorului
comerțul cu amănuntul/ridicata și de numai 0,9% în cazul industriei prelucrătoare, valorile fiind
mult sub cele înregistrate în 2015 comparativ cu 2014 (Comisia Europeană, 2017g).
Per total, la nivel național, toate statele membre au înregistrat creșteri ale valorii
adăugate, cu excepția Greciei, Poloniei și Marii Britanii. România, cu 10,1%, are cea mai mare
valoare din UE-28, care are ca medie 1,4%.
Tabelul nr. 5.4: Valoarea adăugată pentru IMM-uri în UE-28 și în România în 2016
(sectorul non-financiar)
UE-28
Trilioane euro 1.482 1.260 1.288 4.030 3.065 7.095
% din total valoare 20,9 17,8 18,2 56,8 43,2 100,0
adăugată
România
Milioane euro 8.432,2 9.356,2 10.685,7 28.474,1 26.049,8 54.523,9
% din total valoare 29,6 32,9 37,5 52,2 47,8 100
adăugată
Sursa: Comisia Europeană, 2017g apud. Eurostat, National Statistical Offices, and DIW Econ;
Prognozele pentru anii următori sunt pozitive, valoarea adăugată urmând să crească cu
2,5% în 2017 și 3,8 % în 2018.
Pagina 103 din 274

Sursa: Comisia Europeană, 2017g
Figura nr. 5.3: Contribuția IMM-urilor la valoarea adăugată în sectoarele cheie ale
economiei UE-28 (sectorul non-financiar) în 2016
Productivitatea muncii
În anul 2016, productivitatea medie a IMM-urilor, măsurată ca valoare adăugată pe
persoană angajată, a fost de 43.300 euro. Raportat la 2008, productivitatea muncii în anul 2016 a
evoluat diferit pe categorii de întreprinderi și sectoare de activitate. Astfel, dacă în cazul
microîntreprinderilor și a întreprinderilor mari s-au înregistrat creșteri de 2,4%, respectiv 2%, în
cazul întreprinderilor mici se poate discuta de o stagnare (-0,1%), iar în cazul celor mijlocii de o
scădere (-1,7%) (Comisia Europeană, 2017g). Pe sectoare de activitate, industria extractivă este
singurul sector în care productivitatea muncii a înregistrat o scădere abruptă (-22%), nu numai la
acest indicator, dar și la indicatorii valoare adăugată și ocupare a forței de muncă (Tabelul nr.
5.5), fapt care certifică aplicarea politicilor de mediu și orientarea statelor UE către producerea
de energie electrică din surse regenerabile. La polul opus, cea mai mare creștere a acestui
indicator a fost înregistrată de sectorul informație și comunicare, cu 22,6%, care și la ceilalți doi
indicatori prezintă unele dintre cele mai mari creșteri procentuale în comparație cu anul 2008.
De asemenea, se poate constata că în unele sectoare de activitate, precum activități de
cazare și alimentație, activități de servicii administrative și de asistență, activități imobiliare și
activități profesionale, științifice și tehnice, creșterile înregistrate la productivitatea muncii sunt
însoțite și de creșteri ale ratei de ocupare a forței de muncă. Există însă și sectoare, de exemplu
construcții, unde în pofida creșterii înregistrate de acest indicator, la ceilalți doi sunt valori
negative, sau producție, respectiv comerțul cu ridicata și cu amănuntul, reparații autovehicule și
motociclete, unde creșterea de la acest parametru este însoțită de o scădere sau o stagnare a ratei
de ocupare a forței de muncă.
Pagina 104 din 274

Tabelul nr. 5.5: Creșterea cumulativă (%) din 2008 până în 2016 în UE-28, valoarea
adăugată, productivitatea muncii și ocuparea forței de muncă în diferite sectoare de
activitate
Sector Valoarea Productivitatea Ocuparea
adăugată muncii forței de muncă
Industria extractivă -39.0 % -22.0 % -17.0 %
Construcții -14.0 % 1.9 % -15.8 %
Industria prelucrătoare 1.9 % 13.0 % -11.1 %
Comerț cu ridicata și cu amănuntul, reparații 9.5 % 9.5 % -0.1 %
autovehicule și motociclete
Transport și depozitare 10.0 % 7.4 % 2.6 %
Total sector de afaceri nefinanciare 10.9 % 10.3 % 0.6 %
Aprovizionarea cu apă, canalizarea, 20.4 % 6.4 % 14.0 %
gestionarea deșeurilor și activitățile de
decontaminare
Activități profesionale, științifice și tehnice 23.3 % 8.2 % 15.2 %
Activități de cazare și alimentație 23.5 % 9.2 % 14.4 %
Furnizarea de energie electrică, gaz, apă 24.1 % 4.3 % 19.9 %
caldă și aer condiționat
Activități imobiliare 26.5 % 15.8 % 10.7 %
Activități de servicii administrative și de 35.4 % 16.7 % 18.7 %
asistență
Informație și comunicare 41.8 % 22.6 % 19.2 %
Sursa: Comisia Europeană, 2017g apud. Eurostat, National Statistical Offices, and DIW Econ
În cazul sectoarelor furnizarea de energie electrică, gaze, apă caldă și aer condiționat,
respectiv alimentarea cu apă, canalizarea, gestionarea deșeurilor și activitățile de decontaminare,
sectoare supuse anumitor reglementări, productivitatea muncii a înregistrat creșteri moderate, în
schimb valoarea adăugată și ocuparea forței de muncă, unele dintre cele mai mari creșteri
(Comisia Europeană, 2017g).
Legat de cifra de afaceri pe categorii de întreprinderi, aceasta a fost la nivelul anului 2015
de peste 2,7 mld. euro (nu se poate face o statistică pe categorii de întreprinderi ca urmare
faptului că nu toate statele membre au făcut raportările). În România, IMM-urile au contribuit în
proporție de 59% la cifra totală de afaceri din sectorul economic non-financiar, cea mai mare
Pagina 105 din 274

pondere revenind întreprinderilor mici cu 38,5% (60.017 mil. euro) din total cifră de afaceri
IMM-uri (Tabelul nr. 5.6).
Tabelul nr. 5.6: Cifra de afaceri pe categorii de întreprinderi în România în sectorul

economic non-financiar în 2015
Milioane EUR 60.017 42.752,5 52.819,9 155.589,4 107.776,7 263.366,1
% din total valoare 38,5 27,5 34 59 41 100
adăugată
Sursa: Eurostat, disponibil on-line la
În ceea ce privește rentabilitatea și rata profitului la nivel european, ultimele înregistrări

statistice sunt pentru anul 2014 (Comisia Europeană, 2017g). În sectorul industriei prelucrătoare,
rata profitului IMM-urilor a fost mai mare decât cea a întreprinderilor mari (10,4% comparativ
cu 8,4%), valorile fiind peste cele din 2008 și 2009. În sectorul construcții, diferența între IMM-
uri și întreprinderile mari cu privire la rata profitului au fost mai mari decât în cazul anterior –
12,2%, respectiv 7%, dar IMM-urile nu au înregistrat o revenire după criza economică și
financiară, în sensul că rata profitului din 2014 este mai mică cu 1,5% decât cea din 2008 când
aceasta a fost de 13,7%.
La nivel de state membre, se remarcă diferențe notabile, în sectorul construcții, rata
profitului variind între un minim de 5,5 % (Franța) și un maxim de 24,9 % (Marea Britanie),
România cu 16,5% deținând a doua valoare. În sectorul industrie prelucrătoare, valorile extreme
au fost 6,1% în Franța și 16,5% în Slovenia, România cu 10,9%, fiind plasată pe poziția 10
(Comisia Europeană, 2017g).
Conform celor trei indicatori – număr de întreprinderi, ocuparea forței de muncă și
valoarea adăugată, în doar 9 state membre ale UE s-a înregistrat o revenire completă (Austria,
Belgia, Finlanda, Germania, Luxemburg, Malta, Polonia, Suedia și Marea Britanie), în opt state
sunt îndepliniți doar doi indicatori – număr de întreprinderi și valoare adăugată (Bulgaria, Cehia,
Danemarca, Estonia, Irlanda, Lituania, Țările de Jos și Slovenia) și în trei state doar un indicator
– valoare adăugată (Ungaria și România – Tabelul nr. 5.7), respectiv număr de întreprinderi
(Letonia). La acestea se adaugă șase state membre care nu au înregistrat creșteri ale niciunuia
dintre indicatorii de performanță, state localizate în partea sudică a continentului (Croația, Cipru,
Grecia, Italia, Portugalia și Spania).
Pagina 106 din 274

Tabelul nr. 5.7: Gradul în care sectorul IMM-urilor a revenit în 2016 după criza
economică și financiară din 2008/2009
Statul Număr de Ocuparea forței de Valoarea adăugată
întreprinderi muncă
Raportul dintre nivelul din anul 2016 și nivelul din 2008
Germania 1,36 1,28 1,34
România 0,92 0,91 1,12
Italia 0,95 0,87 0,96
Sursa: Comisia Europeană, 2017g apud. Eurostat, National Statistical Offices, and DIW Econ
5.3 Dezvoltarea IMM-urilor în contextul bioeconomic european
Faptul că IMM-urile reprezintă „coloana vertebrală” a economiei europene este un lucru

unanim acceptat. Modul în care acestea contribuie la dezvoltarea bioeconomiei, dar și modul în
care sunt sprijinite la rândul lor să se dezvolte în context bioeconomic reprezintă alte aspecte
extrem de importante. Astfel, pentru a se realiza cele două deziderate intercondiționate, trebuie
aplicate diferite seturi de măsuri și acțiuni, cum ar fi acordarea de stimulente, accesul la
instrumente financiare, facilitarea dezvoltării de rețele, încurajarea cercetării și inovării,
facilitarea transferului de tehnologie, accesul la instalații pilot flexibile și orientate către
cercetare pentru a testa și perfecționa procesele industriale, reducând timpul de execuție și
costurile de investiții.
Conform informațiilor disponibile (Comisia Europeană,
http://ec.europa.eu/growth/smes_en), UE a creat un mediu favorabil afacerilor prin
implementarea SBA ca politică globală privind IMM-urile, promovează antreprenoriatul (prin
intermediul Planului de acțiune pentru spirit antreprenorial), îmbunătățește accesul la noi piețe și
internaționalizarea (internaționalizarea fiind o prioritate pentru dezvoltarea sectorului IMM),
facilitează accesul la finanțare, susține competitivitatea și inovarea, furnizează informații cheie
pentru IMM-uri, dar și facilitează accesul la rețele specializate (Your Europe Business Portal,
Enterprise Europe Network, portalul unic privind accesul la finanțare etc.).
Dezvoltarea IMM-urilor este legată și de Strategia Europa 2020 (COM (2010) 2020)
pentru creștere economică și locuri de muncă, care are trei priorități și șapte inițiative
emblematice: (1) Creșterea inteligentă (O Uniune a inovării, Tineretul în mișcare, O agendă
digitală pentru Europa,); (2) Creștere durabilă (O Europă eficientă din punctul de vedere al
utilizării resurselor, O politică industrială adaptată erei globalizării); (3) Creștere incluzivă (O
agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă, Platforma europeană de combatere a
sărăciei).
Pagina 107 din 274
Astfel, șase din cele șapte inițiative emblematice vizează, direct sau indirect, susținerea
IMM-urilor pentru a realiza creștere durabilă. De exemplu, sub egida inițiativei „O Uniune a
inovării”, în 2014 a fost lansat noul program de cercetare, prevăzut pentru o perioadă de 7 ani,
Orizont 2020, sumele disponibile fiind de 80 mld. euro. Unul din obiective majore este inovarea
industrială (17 mld. euro), incluzând sprijin pentru întreprinderile mici
(https://europa.eu/european-union/topics/research-innovation_ro). O altă inițiativă emblematică
„O politică industrială adaptată erei globalizării” vizează mediul antreprenorial, în special IMM-
urile, asigurându-le suport în procesul de adaptare la fenomenul de globalizare prin simplificarea
procedurilor administrative sau facilitarea accesului la credite.
Pentru a sprijini aceste inițiative, CE a lansat în ultimii 10 ani mai multe programe pentru
a concentra investițiile în sectorul IMM. CIP gestionat de Fondul European pentru Investiții a
facilitat împrumuturi cu o valoare de peste 15 mld. euro și capital de risc valorând 2.4 mld. euro
pentru mai mult de 275.000 de IMM-uri din Europa (www.fonduri-structurale.ro).
Orizont 2020 (2014-2020, cu un buget de aproximativ 80 mld. euro, instrumentul
financiar menit să implementeze inițiativa „O Uniune a inovării”) prevede Programul de
competitivitate pentru întreprinderi și IMM-uri – COSME care oferă garanții pentru
întreprinderile mici și mijlocii pentru împrumuturi în principal până la 150.000 euro (2014-2020,
cu un buget de 2,3 mld. euro, menit să sprijine spiritul antreprenorial, internaționalizarea și
îmbunătățirea accesului la piețe) (http://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/en).
Pe lângă accesul la finanțare, și accesul la rețele specializate este extrem de important. Se
remarcă rolul Rețelei întreprinderilor europene, care este activă în peste 60 de state și reunește
peste 3.000 de experți din 600 de organizații membre (http://een.ec.europa.eu/about/about). În
2016, prin intermediul rețelei, s-a utilizat o sumă suplimentară de 45 de milioane de euro ca
IMM-urile „să își găsească parteneri de afaceri, să înțeleagă legislația UE și să obțină finanțare
din partea Uniunii”, aproximativ 450.000 de societăți beneficiind de astfel de servicii (Comisia
Europeană, 2017h). O altă inițiativă adoptată este Inițiativa privind înființarea și extinderea
întreprinderilor al cărei scop este de a impulsiona antreprenorii inovatori din UE punând accent
pe „investițiile cu capital de risc, pe legislația în materie de insolvență, pe impozitare și pe
proprietatea intelectuală” (Comisia Europeană, 2017h).
Astfel, toate acțiunile întreprinse și măsurile implementate sunt menite să determine
dezvoltarea sectorului IMM în noul context bioeconomic european.
Pagina 108 din 274

6. ÎNTREPRINDERILE MICI ȘI MIJLOCII – PERSPECTIVE
DE FINANȚARE ÎN CONTEXTUL BIOECONOMIC EUROPEAN
6.1 Instrumente financiare pentru sprijinirea dezvoltării bioeconomiei
Noile investiții și inovațiile constituie o necesitate pentru dezvoltarea bioeconomiei, dar

implică și riscuri semnificative. Este de așteptat ca o parte substanțială din noile afaceri care se
bazează pe inovații să nu reușească.
Fără a pune problema evitării totale a eșecului, dezvoltarea bioeconomiei va necesita
politici care să contribuie la reducerea sau diversificarea riscurilor prin asumarea în mod
distribuit a acestora.
La aceste tipuri de politici trebuie să se adauge și mecanismele financiare care au în
vedere finanțarea proiectelor cu risc ridicat, cum sunt fondurile cu capital de risc (engl. venture
capital funds). De exemplu, conform Hetemaki et. al. (2017), în 2016, UE a lansat un program
paneuropean privind realizarea unor Fonduri de Fonduri cu capital de risc (engl. Venture Capital
Fund(s) of Funds), care ar putea fi utilizat în sprijinul investițiilor în domeniul bioeconomiei
(Comisia Europeană, 2016d).
Un alt instrument care ar putea permite o dezvoltare eficientă a bioeconomiei ar putea fi
reprezentat de așa-numitele obligațiuni verzi (engl. green bonds) conform Comisiei Europene
(2016e) și OCDE (2017a).
Piața acestor tipuri de obligațiuni s-a dezvoltat în perioada 2007 – 2008, promovându-le
ca instrumente financiare cu particularitatea că dețin angajamentul ca fondurile obținute să fie
utilizate pentru finanțarea sau refinanțarea proiectelor, activelor sau afacerilor care intră sub sfera
activităților „verzi”. Interesul pentru aceste instrumente a crescut în mod semnificativ, ajungând
de la o emisiune anuală de doar 3 miliarde dolari SUA în 2011 până la 95 miliarde dolari în
2016. Conform OCDE (2017a), volumul global anual pentru emisiunile de obligațiuni verzi în
anul 2016 a fost estimat între 70 și 100 miliarde dolari.
Printre beneficiile importante pe care le pot oferi obligațiunile verzi pentru investițiile
ecologice, OCDE (2017a) menționează următoarele:
• asigură o sursă suplimentară de finanțare ecologică;
• permit o mai mare finanțare ecologică pe termen lung prin soluționarea problematicii
neconcordanțelor dintre scadențe;
Pagina 109 din 274
• cresc reputația emitenților și clarifică strategia de mediu;
• oferă posibile avantaje de cost;
• facilitează „ecologizarea” sectoarelor industriale tradiționale;
• pun la dispoziția investitorilor responsabili noi produse financiare verzi.
În pofida dezvoltării pieței obligațiunilor verzi, aceasta se confruntă încă cu o serie de
provocări și obstacole specifice, care ar putea fi tratate prin mai multe măsuri politice (OCDE,
2017a). Se poate aprecia că atunci când se pune problema obținerii unor efecte cu impact pozitiv
mai larg, sectorul public ar putea oferi sprijin pentru realizarea investițiilor cu grad ridicat de
risc, în plus față de sprijinul direct orientat către un anumit sector de activitate. Un astfel de
exemplu de intervenție l-ar putea constitui direcția cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare în
vederea reducerii riscurilor legate de cunoaștere sau cu scopul susținerii investițiilor în proiecte
pilot, proiecte demonstrative și în fabrici de pionierat.
Un alt instrument important ar putea fi politicile de achiziții publice, dat fiind faptul că
autoritățile publice cheltuiesc aproximativ 1,8 trilioane de euro anual, reprezentând aproximativ
14% din PIB la nivelul Uniunii Europene (InnProBio, 2017). Principiile de achiziție tind să
sprijine cea mai ieftină alternativă de pe piață, care adesea implică produse și servicii tradiționale
care includ un grad redus și foarte redus de inovare.
Politicile privind achizițiile publice ar putea fi reproiectate pentru a include asumarea de
riscuri și pentru a promova produsele și serviciile în conformitate cu cerințele bioeconomiei,
promovând, de asemenea, inovarea. Achizițiile publice ale Comisiei Europene pentru soluții
inovatoare (engl. Public Procurement of Innovative solutions) încearcă să faciliteze dezvoltarea
de soluții inovatoare pe piață (Comisia Europeană, 2017e).
Banca Europeană de Investiții a analizat obstacolele din calea investițiilor în industrii
biologice (engl. Biobased Industries) și a constatat că 77% din proiecte (mai exact 33 din 43 de
proiecte) se confruntă cu probleme legate de accesul la finanțare (Leoussis și Brzezicka, 2017).
Mai mult decât atât, „79% dintre respondenții care raportează probleme legate de accesul la
finanțare indică faptul că lipsa de interes din partea participanților la piețele financiare private
este legată de specificul și lipsa de înțelegere a industriilor biologice”. Acest lucru sugerează că
există bariere sistemice în ceea ce privește finanțarea acestora. Banca Europeană de Investiții
recomandă elaborarea unui nou instrument financiar comunitar de împărțire a riscurilor dedicat
bioeconomiei care ar putea lua forma unei platforme tematice de investiții care să mobilizeze
capitalul public-privat din diferite surse.
Principalele provocări s-au dovedit a fi riscurile legate de perspectivele pieței și
incertitudinile legate de reglementare. Dacă prima se referă la faptul că cererea de noi produse
Pagina 110 din 274

bioeconomice este încă mai incertă decât cea pentru produsele existente, cea de-a doua
abordează incertitudinile legate de măsura în care reglementările care vor afecta piețele în viitor
sunt bine cunoscute, coerente și stabile pe termen lung.
Acestea sunt probleme care au fost semnalate în mai multe studii la nivelul Uniunii
Europene și al statelor membre, dar care par să nu fi fost soluționate. Îmbunătățirile nu vor avea
loc numai ca urmare a susținerii noilor evoluții, ci și prin desprinderea de soluțiile depășite și mai
puțin eficiente (Kivimaa și Kern, 2016).
Acțiunile politice ar trebui să demonstreze existența unui angajament pe termen lung în
ceea ce privește sprijinirea alternativelor bioeconomice, permițând în același timp
operaționalizarea pieței libere (Leoussis și Brzezicka, 2017).
Interesant este faptul că raportul Băncii Europene de Investiții nu abordează serviciile de
bioeconomie și nici nu discută posibilele riscuri aferente investițiilor legate de durabilitate. Prima
generație de biocombustibili ne-a demonstrat faptul că aceste riscuri pot fi semnificative, motiv
pentru care ele trebuie să fie gestionate corespunzător.
6.2 Finanțare europeană pentru bioeconomie
Finanțarea europeană pentru cercetare și inovare este asigurată prin mai multe programe
desfășurate pe perioade de mai mulți ani, pentru perioada curentă cele mai cunoscute fiind
Orizont 2020 și Fondurile structurale și de investiții europene. O prezentare o principalelor
posibilități de finanțare privind cercetarea și inovarea este realizată de Serviciul de cercetare al
Parlamentului European (Parlamentul European, 2015).
PC 7 (2007-2013), finanțat de către UE, a pus accentul şi a sprijinit bioeconomia,
considerând-o un scop strategic. Conceptul de bioeconomie bazată pe cunoaștere a fost explicit
introdus în acest program european pentru cercetare și dezvoltare tehnologică. La construcția
acestui program a contribuit foarte mult Finlanda, o ţară cu o atitudine recunoscută către
bioeconomie, care a preluat președinția Uniunii Europene în a doua parte a anului 2006. Inițial,
Finlanda susținuse şi reducerea costurilor pentru proprietate intelectuală în domeniu, mai ales
pentru întreprinderile mici şi mijlocii.
Programul Orizont 2020 (cel de al 8-lea program cadru, 2014-2020) este cel mai mare
program dedicat cercetării în cadrul Uniunii Europene, sprijinind inovarea în toate domeniile și
poate fi combinat cu alte instrumente de finanțare europene. Bioeconomia rămâne un domeniu
important și în cadrul acestui program.
Pagina 111 din 274

Programul Orizont 2020 este construit pe trei piloni prioritari (Comisia Europeană,
2013d):
- Excelență științifică (alocări de aproximativ 3 miliarde de euro);
- Poziția de lider în sectorul industrial (alocări de aproximativ 1,8 miliarde de euro);
- Provocările societale (alocări de aproximativ 2,8 miliarde de euro).
Conform Programului Orizont 2020, bioeconomia se regăsește în mod direct în ultimii
doi piloni de finanțare. Biotehnologiile se regăsesc în cadrul celui de al doilea pilon și au alocate
o sumă de 501 milioane de euro, iar bioeconomia se regăsește în cadrul ultimului pilon și are
alocată o sumă de 3,85 miliarde euro pentru investiții în cercetare și dezvoltare în acest domeniu.
Un program ce nu este legat în mod direct de cercetare și inovare, dar este dedicat
întreprinderilor mici și mijlocii este COSME (program pentru competitivitatea întreprinderilor și a
întreprinderilor mici și mijlocii), instituit printr-un regulament al parlamentului European și al
Consiliului în decembrie 2013 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2013). Programul COSME
oferă instrumente de finanțare care sprijină crearea și extinderea întreprinderilor, în special extinderea
activităților de cercetare și inovare și completează programul de finanțare european Orizont 2020.
Rețeaua întreprinderilor europene (engl. Enterprise Europe Network - EEN) care este
finanțată prin programul COSME, intermediază schimbul de informații privind programele europene
și oportunitățile de finanțare ale acestora. Exemplele de bune practici pentru societățile din diferite
state membre ale Uniunii Europene sunt prezentate tot în cadrul acestei rețele. Rețeaua
întreprinderilor europene este implicată și în activitățile de identificare a experților locali în cadrul
programului Orizont 2020.
Prin Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) este implementat Planul Juncker
pentru investiții în domenii precum infrastructura, cercetarea, inovarea sau finanțarea
întreprinderilor mici și mijlocii. În urma succesului înregistrat de către acest program, a fost
inițiat „FEIS 2.0” prin care se prelungește perioada inițială de 3 ani. Având o țintă de finanțare
inițială de 315 miliarde euro, prin această suplimentare se prevăd cel puțin 500 de miliarde de
euro fonduri pentru investiții până în anul 2020. De asemenea, Comisia pune mai mult accent pe
acordarea sprijinului către întreprinderile mici și mijlocii.
Programul „InnovFin - Finanțarea UE pentru inovatori” este o inițiativă comună lansată
de Grupul Băncii Europene de Investiții și Comisia Europeană (Orizont 2020), care oferă
instrumente de finanțare adecvate pentru proiecte de cercetare și inovare, incluzând și IMM-urile
prin SME instrument. La lansare, își propunea să investească 3 mld. euro pentru a sprijini 7.500
de companii până în 2020. În ultimul raport (2017), s-a dovedit că instrumentul a fost un succes
– o finanțare de 882 mil. euro pentru 2.457 de IMM-uri (Comisia Europeană, 2017g).
Pagina 112 din 274

Programul Europa Creativă/ Creative Europe a devenit operațional începând cu 2016 și
oferă facilități de garantare de 121 mil. euro pentru sectorul cultural și creativ. Programul și-a
propus să sprijine extinderea proiectelor culturale și creative și să ajute sectorul să devină mai
competitiv (https://ec.europa.eu/digital-single-market/en/financial-guarantee-facility-culture-
creative). Programul european pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI), cu un
buget de peste 900 mil. euro are printre obiective și creșterea disponibilității și accesibilității
microfinanțărilor pentru persoanele vulnerabile care doresc să creeze o microîntreprindere, precum și
pentru microîntreprinderile existente (http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1081&langId=ro).
În Tabelul nr. 6.1 sunt sintetizate principalele instrumente de finanțare europene ce includ
sprijin pentru bioeconomie și pentru întreprinderile mici și mijlocii.
Tabelul nr. 6.1: Principalele instrumente de finanțare europene ce includ sprijin pentru
bioeconomie
Cercetare, dezvoltare și Creștere, locuri de muncă și

inovare coeziune
Management – central, prin
reglementări financiare Orizont 2020 (2014-2020)
74,8 miliarde euro din
Implementare la nivel bugetul Uniunii Europene
european
Management – împreună cu
statele membre Fonduri structurale și de investiții europene (2014-2020)
454 miliarde euro din bugetul Uniunii Europene, respectiv
Implementare la nivel 637 miliarde euro incluzând cofinanțarea națională
național/regional
Inițiat de Banca Europeană
de Investiții și Fondul
Fondul european pentru investiții strategice (2014-2017,
European de Investiții
cu prelungire până în 2020)
315 miliarde euro inițial, 500 miliarde euro după extindere
Implementare prin
intermediari financiari
Sursa: Adaptare după Ronzon et al., Bioeconomy Report 2016. JRC Scientific and Policy
Report, 2017a și Comisia Europeană (https://ec.europa.eu/commission/priorities/jobs-growth-
and-investment/investment-plan-europe-juncker-plan/european-fund-strategic-investments-
efsi_ro)
Pagina 113 din 274
Alte programe specifice pentru domeniul bioeconomie, finanțate de către UE, sunt NER
300 (engl. New Entrant Reserve) ce finanțează proiecte inovatoare privind energia sau programul
LIFE 2014-2020 (3,4 miliarde euro) ce vizează sprijinirea proiectelor de mediu, de conservare a
naturii și de acțiune în domeniul schimbărilor climatice.
Banca Europeană de Investiţii este un partener important în cadrul Uniunii Europene
privind finanțarea proiectelor legate de strategia în domeniul energiei semnată de statele membre
în martie 2007 și pentru implementarea obiectivelor din Strategia Europa 2020.
Conform estimărilor din martie 2017, Banca Europeană de Investiţii a oferit în ultimii
cinci ani aproximativ 2,4 miliarde de euro pentru cofinanțarea proiectelor privind economia
circulară. Proiectele privind economia circulară pot fi eligibile pentru finanțare şi dacă sunt
implementate de întreprinderi mici și mijlocii.
Prin propunerea Comitetului European al Regiunilor (2017) se solicita adoptarea unor
posibilități de combinare a diverselor programe de finanțare la nivelul Uniunii Europene, cu
scopul de a sprijini întreprinderile mici și mijlocii.
Pagina 114 din 274

7. ABORDAREA TEORETICĂ ȘI PROBLEMATICĂ PRIVIND
MĂSURAREA PERFORMANŢEI ÎN DOMENIUL
BIOECONOMIE
7.1 Scurtă introducere
Îngrijorările privind schimbările climatice și limitarea resurselor sunt însoțite de creșterea

dezvoltării tehnologice, în acest context acordându-se o importanță tot mai mare conceptului de
bioeconomie.
Deşi dezvoltarea bioeconomiei pe plan internaţional este bazată pe nevoi comune, există
multe abordări diferite privind acest domeniu și, de asemenea, interese care se află deseori în
concurență.
Plecând de la identificarea unor bioresurse neexploatate și folosirea unor noi tehnologii
ale căror rezultate sunt uneori insuficient testate, este parcurs un drum dificil și complex până la
introducerea lor pe piață, cu rezultate ce nu pot fi întotdeauna măsurate sau prognozate.
Pentru măsurarea performanței în bioeconomiei pot fi avuți în avere indicatori legați de
costuri rezultate din trecerea la alte produse sau/și tehnologii sau de comportamentul
consumatorilor în ceea ce privește produsele și serviciile rezultate din bioeconomie, indicatori ce
sunt dificil de măsurat, comparat și evaluat. Apar de asemenea probleme legate de lipsa unor
standarde generale de calitate sau de dificultatea stabilirii pragului în ceea ce privește
performanțele tehnice și rentabilitatea economică (și/sau socială, de mediu etc.).
Pe lângă interpretarea diferită dată bioeconomiei în documentele specifice din fiecare
țară, motivația pentru dezvoltarea acesteia este la rândul său diferită, de la motivații economice
cum ar fi creșterea competitivității industriilor naționale sau crearea de noi locuri de muncă, la
unele care au în vedere revitalizarea zonelor rurale, așa cum subliniază Staffas et al. (2013) sau
Vandermeulen et al. (2012).
Pe de altă parte, analizând strategii naționale privind bioeconomia, Priefer et al. (2017) au
constatat că doar Germania și Suedia iau în considerare probleme legate de consumul sustenabil.
Această mențiune o facem în contextul în care autori precum Zwier et al. (2015) sau Birch et al.
(2010) consideră că trecerea la bioeconomie poate răspunde provocărilor globale doar dacă se
are în vedere și schimbarea comportamentului consumatorilor.
Pagina 115 din 274

Având în vedere că statisticile oficiale fac referire de obicei numai la sectoarele
tradiționale, apar provocări multiple pentru cercetătorii care investighează oportunitățile de piață
pentru bioeconomie, aceasta trebuind să fie estimată folosind combinații de surse multiple.
Rolul pe care îl are identificarea unor indicatori cheie pentru bioeconomie este unul
important pentru monitorizarea evoluției (mărime, intensitate, viteză) și a impactului
bioeconomiei, dar și evaluarea perspectivelor viitoare.
Indicatorii principali, de prim nivel, sunt esențiali pentru o descriere rapidă, în timp ce
indicatorii detaliați (de al doilea sau al treilea nivel) pot fi utilizați pentru monitorizarea
schimbărilor specifice sau a anumitor aspecte ale bioeconomiei (SAT-BBE Consortium, 2013).
În studiul mai sus menționat este prezentată o evaluare a indicatorilor și datelor utilizate
pentru monitorizarea bioeconomiei la nivelul Uniunii Europene folosind ca sursă de documentare
articolele academice și politicile elaborate, rezultatele fiind prezentate în Tabelul nr. 7.1.
Analizând informațiile din tabel observăm că în mare măsură sunt disponibile date de o
calitate superioară pentru producție, consum și comerț la nivel agregat, deoarece aceste date sunt
incluse în statisticile existente, iar datele sunt colectate cu o anumită regularitate. Se observă că
în ceea ce privește calitatea și disponibilitatea datelor la niveluri mai puțin agregate, precum și
pentru reziduuri, deșeuri și pentru noile produse ale bioeconomiei, nivelul este redus.
7.2 Exemple de bune practici privind măsurarea performanței în domeniul

bioeconomie
7.2.1 Construirea unor platforme de colectare şi distribuţie a informaţiilor privind

bioeconomia
Analizele detaliate privind bioeconomia sunt dificil de realizat ca urmare a lipsei

informaţiilor referitoare la acest domeniu. Un exemplu de bune practici cu privire la colectarea şi
distribuirea de informații în legătură cu bioeconomia este Observatorul bioeconomiei (engl.
Bioeconomy Observatory) lansat de către Comisia Europeană şi care oferă informaţii pentru
fiecare ţară membră a Uniunii Europene. Se regăsesc pe această platformă
(https://biobs.jrc.ec.europa.eu) date statistice despre cifra de afaceri, forţa de muncă angajată şi
gradul de concentrare al bioeconomiei sau sectoarelor sale. De asemenea sunt prezentate
informaţii despre existenţa unei strategii naţionale privind bioeconomia în fiecare ţară membră
(cu detalii referitoare la definiţia folosită pentru bioeconomie şi anul de lansare) şi despre
strategiile legate de bioeconomie.
Pagina 116 din 274

Tabelul nr. 7.1: Evaluarea indicatorilor și datelor utilizate pentru monitorizarea bioeconomiei la nivelul Uniunii Europene
Punctajul privind
Indicatorii Cerințe privind datele Disponibilitatea Calitatea Surse relevante
datelor datelor
GTAP (2013), conturile naționale, Matricea de contabilitate
Conturile economice ale
3 2 socială (Müller et al., 2009), Baze de date privind tabelele de
sectoarelor bioeconomiei
Cifra de afaceri și intrare OCDE (OCDE, 2013), Eurostat
contribuția bioeconomiei la Statistici naționale și internaționale (cum sunt Eurostat sau
Statistici privind producția și
PIB OCDE), Baze de date UNCOMTRADE (2013) sau baze de
comerțul diverselor produse 5 4
date specifice, cum ar fi baza de date Pellets@las pentru
ale bioeconomiei
peleți de lemn (Pellets@las, 2013)
GTAP (2013), LABOURSTA (ILO, 2013), Matricea de
Ocuparea forței de muncă Datele privind ocuparea netă
3 2 contabilitate socială (Müller et al., 2009), statistici naționale,
în bioeconomie în sectoarele bioeconomiei
statistici pe industrii, Eurostat (2013)
Producția primară în cadrul
Uniunii Europene Statistici privind producția Diferite statistici furnizate de Eurostat, baza de date FAO,
4 4
(agricultură, silvicultură, de biomasă USD PSD (USDA, 2013), baza de date AGMEMOD
deșeuri și reziduuri)
Importul de biomasă din Datele privind volumul UNCOMTRADE (2013), EFI (2013), Eurostat COMEX, sau
4 4
diferite țări și surse importurilor și valoarea pe baze de date specifice, cum ar fi baza de date Pellets@las
Pagina 117 din 274

țări pentru peleți de lemn (Pellets@las, 2013)
Utilizarea globală a Date privind volumul
terenurilor pentru consumul importurilor pe țări și pe UNCOMTRADE, Eurostat, baza de date FAO, Ministerul
2 2
pe bază de biomasă în tipuri de biomasă, precum și german pentru agricultură
Uniunea Europeană valori de conversie
Statistici naționale și internaționale (cum sunt Eurostat sau
Statistici privind producția și
OCDE), baze de date specifice, cum ar fi baza de date
Producția și utilizarea utilizarea produselor
5 4 Pellets@las pentru peleți de lemn (Pellets@las, 2013),
produselor bioleconomiei bioeconomiei în volum și
statistici referitoare la asociațiile din industrie (de exemplu
valoare pe țară și pe produs
bioplastice din Uniunea Europeană)
Date privind prețul biomasei Eurostat, Piețele spot și futures (Wall Street Journal, Londra,
Prețul biomasei și al
și al produselor Paris), statistici FAO, baze de date specifice, cum ar fi baza
produselor bioeconomiei 4 4
bioeconomiei din diferite de date UNECE (UNECE, 2013) privind prețurile produselor
(și modificările din acestea)
surse și țări forestiere
Sursa: Adaptare după SAT-BBE Consortium, 2013
Notă: 1 reprezintă cel mai slab și 5 cel mai bun.
Pagina 118 din 274

Observatorul bioeconomiei a fost rezultatul un proiect FP7 coordonat de Centrul Comun
de Cercetare (CCC) al Comisiei Europene (https://biobs.jrc.ec.europa.eu/). Acest document face
parte din Sistemul de Informații Bioeconomie și Observatorul (engl. Bioeconomy Information
System and Observatory), un proiect FP7 coordonat de Centrul Comun de Cercetare (engl. Joint
Research Centre) al Comisiei Europene15.
Din același proiect face parte și un articol științific publicat Ronzon et al. (2017b) în care
sunt discutate asemănările și deosebirile dintre state în ceea ce privește bioeconomia.
Folosind date statistice publicate prin Observatorul economiei putem compara situația
României cu cea a mediei Uniunii Europene cu 28 de țări (UE28).
Astfel, în cazul cifrei de afaceri (Figura nr. 7.1), media calculată pentru UE28 este
aproximativ de două ori mai mare, crescând până la de 2,3 ori mai mare în anii 2009 și 2012,
când s-au înregistrat scăderi pentru România în ambele cazuri, iar pentru media UE28 o scădere
a cifrei de afaceri a fost înregistrată doar în anul 2009, aceasta fiind însă mai mare în România.
Sursa: Prelucrarea autorului folosind date publicate de Comisia Europeană

(https://biobs.jrc.ec.europa.eu)
Figura nr. 7.1: Cifra de afaceri pentru bioeconomie în România comparativ cu UE28, în
perioada 2008-2015
15
https://biobs.jrc.ec.europa.eu/
Pagina 119 din 274
În Figura nr. 7.2 este prezentată situația numărului de angajați în bioeconomie în
România comparativ cu UE28, în perioada 2008-2015. În cazul acestui indicator, situația este
favorabilă României, numărul de angajați în bioeconomie fiind de peste patru ori mai mare decât
media calculată pentru UE28, numărul de persoane angajate în bioeconomie fiind în scădere atât
în România, cât și în UE28.
Gradul de concentrare a bioeconomiei calculat ca pondere a ocupării forței de muncă în
bioeconomie (sau într-un anumit sector al bioeconomiei) într-un stat membru, împărțită la
ponderea ocupării forței de muncă din UE în bioeconomie (sau într-un anumit sector al
bioeconomiei) este de asemenea superior în cazul României comparativ cu media UE28 pentru
toată perioada, fiind de aproape patru ori mai mare (Figura nr. 7.3).

Figura nr. 7.2: Numărul de persoane angajate în bioeconomie în România comparativ cu
UE28, în perioada 2008-2015
Construirea unei astfel de platforme la nivel naţional, care să cuprindă informaţii

regionale şi locale despre diverse strategii şi iniţiative, legislaţia naţională şi internaţională
actuală, posibilităţi de finanţare, date statistice şi o reţea de posibili parteneri pentru dezvoltarea
afacerilor IMM-urilor ar putea impulsiona dezvoltarea bioeconomiei pe plan local.
Pagina 120 din 274

Figura nr. 7.3: Gradul de concentrare a bioeconomiei în România comparativ cu UE28, în
perioada 2008-2015
7.2.2 Realizarea unui barometru al bioeconomiei (Olanda)
Pentru a da un impuls real bioeconomiei prin intermediul unor politici eficiente, guvernul
olandez a făcut o analiză amplă prin LEI Wageningen UR, încercând să afle în acest fel care sunt
rolurile jucate de sectoarele economiei, cum interacționează acestea.
În acest scop a fost lansat „Barometrul bioeconomiei” realizat pe baza datelor furnizate
de Statistics Netherlands, o instituție publică ce funcționează însă în mod independent, nefiind
sub autoritatea directă a unui minister olandez. Studiul folosește date statistice din anul 2013 și
face parte din sondajul macroeconomic pe anul 2016 (olandeză Macro-Economische Verkenning
2016).
În tabelul input-output sunt identificate 39 de sectoare ale bioeconomiei pentru care sunt
prezentați indicatori precum cifra de afaceri, valoarea adăugată, ocuparea forței de muncă,
consumul de energie și emisiile de gaze cu efect de seră.
Rezultatele analizei (Wageningen University & Research, 2016) arată că bioeconomia
joacă un rol important în economia Olandei, având o cifră de afaceri de 105 miliarde de euro și
însumând 9,5% din valoarea totală a economiei acestei țări. Per ansamblu, valoarea adăugată a
bioeconomiei fost de 4,9% din total, în timp ce angajații în bioeconomie însumau 4,9% din total.
Pagina 121 din 274

Mai mult, au fost urmărite și efectele indirecte ale bioeconomiei, analizându-se activități
cum sunt serviciile furnizate de bănci și consultanți, tehnologia informației şi comunicațiilor sau
transportul produselor rezultate din bioeconomie către intermediari și utilizatori finali. Aceste
efecte secundare ale bioeconomiei sunt cunoscute sub numele de efecte de împrăștiere (engl.
spillover) sau de multiplicare. Acest aspect este interesant din perspectiva studiului nostru pentru
motivarea integrării în analiza bioeconomiei a unor sectoare precum serviciile culturale și
creative, digitalizarea IMM-urilor, construcțiile, transportul sau comerțul electronic.
Barometrul bioeconomiei arată că, adăugând efectele secundare ale bioeconomiei, cifra
totală de afaceri a bioeconomiei ajunge la 166 miliarde de euro, rezultând o creștere cu 58,09%
față de prima evaluare. În cazul valorii adăugate de bioeconomie și a ocupării forței de muncă,
creșterea este mult mai mare, ajungând la valori mai mari cu 96,42%, respectiv 98,55% dacă se
iau în calcul și efectele secundare.
Pagina 122 din 274

8. CONTRIBUȚIA ROMÂNIEI LA BIOECONOMIA
EUROPEANĂ
În funcție de profilul economic, au fost identificați mai mulți factori cheie care
impulsionează dezvoltarea bioeconomiei în statele membre ale UE, precum și modul în care
aceasta este înțeleasă și promovată (Spatial Foresight, SWECO, 2017). În multe cazuri,
bioeconomia pleacă de la resursele disponibile, acesta fiind și cazul României, dar dezvoltarea sa
poate fi impulsionată de acumularea de noi cunoștințe generate de proiectele de cercetare-
inovare. În același raport, este subliniată și importanța unor factori externi, precum factorul
politic, care prin deciziile luate la nivel național sau regional promovează competitivitatea și
creșterea economică, sau situația geopolitică dintr-un anumit moment etc.
În pofida faptului că România nu are o strategie special dedicată bioeconomiei, este unul
dintre statele membre cu rol important în dezvoltarea acesteia la nivel european, plecând de la
premisa că are un potențial mare al sectorului primar – agricultură, silvicultură, dar și importante
resurse piscicole, iar activitățile agricole reprezintă încă cea mai proeminentă abordare a
bioeconomiei în Europa. Astfel, România trebuie să răspundă mai multor provocări, una dintre
acestea fiind integrarea ciclurilor de valori existente, dar și crearea unor cicluri de valori noi,
ceea ce va duce la obținerea de produse cu valoare adăugată mare și rezultate mai vizibile în ceea
ce privește generarea de noi locuri de muncă (și bineînțeles mai bine remunerate) și la creștere
economică.
Pe scurt, starea bioeconomiei românești (2014) se caracteriza astfel: 2.870.984 persoane
angajate, ceea ce reprezenta cel mai mare număr de angajați la nivel european, fiind urmată de
Polonia și Germania; o cifră de afaceri de 36.578 mil. euro, care o plasa pe poziția a 15-a între
SM ale UE și un coeficient de locație de 3,93 (cel mai mare din Europa, fiind urmată Grecia și
Lituania) (https://biobs.jrc.ec.europa.eu/country/romania).
Datele utilizate pentru a ilustra implicarea României în bioeconomia UE provin de la
EUROSTAT (Tabelul nr. 8.1), precum și din raportul elaborat de Ronzon et al. (2017a) și de la
Centrul Comun de Cercetare (JCR) al Comisiei Europene (CE) și acoperă perioada 2008-2016.
Pentru sectorul IMM din România au fost folosite datele disponibile pe site-ul Institutului
Național de Statistică (INS) și cele prezentate în lucrarea Întreprinderi mici și mijlocii în
economia românească, Anul 2015 (INS, 2017).
Pagina 123 din 274

Tabelul nr. 8.1: Sursa datelor utilizate
Sector Cod CAEN Sursa datelor (codul)

EUROSTAT – Labour Force Survey
(lfsa_egan22d) EUROSTAT - Economic
Agricultură A01
accounts for agriculture (aact_eaa01), Organic
farmic (org_cropar)
EUROSTAT - Forestry Employment
Silvicultură A02 (for_emp_ lfs) EUROSTAT - Forestry
economic accounts (for_ eco_cp)
Piscicultură* A03 Ronzon et al., 2017a
Produse alimentare
Băuturi
Produse din tutun
Textile**
Piele și produse din piele
Lemn și produse din lemn și C10 C11
plută, paie și împletituri C12 C13
Mobilier** C15 C16
EUROSTAT - Structural Business Statistic
Hârtie și produse din hârtie C31 C17
(sbs_ na_ind_r2)
Produse farmaceutice de bază C21
și preparate farmaceutice** C22 C2014
Cauciuc și produse din C2059
plastic**
Alte substanțe chimice
organice de bază** (bioetanol)
Alte produse chimice**
(biodiesel)
*datele au fost preluate pentru perioada 2008-2014, pentru România neexistând raportări în
ultimii doi ani analizați
**sectoare care aparțin doar parțial bioeconomiei
Pagina 124 din 274

8.1 Numărul IMM-urilor pe sectoare de activitate și regiuni de dezvoltare
Cu excepția agriculturii, cel mai mare număr de IMM-uri revine industriei alimentare, a
băuturilor și produselor din tutun. Din numărul total de IMM-uri din acest sector, 92% (anul
2015) revine fabricării produselor alimentare, cca. 8% fabricării băuturilor și un procent de mai
puțin de 1% fabricării produselor din tutun (Figura nr. 8.1). Ca și evoluție, în perioada 2006-
2015 pentru care există date statistice, numărul total de IMM-uri a scăzut de la 10.598 la 8.826,
cele mai multe dispărând după declanșarea crizei economice. Ca distribuție pe regiuni de
dezvoltare, cumulat pe cele trei subsectoare, se remarcă regiunile Nord-Vest și Centru (1.328,
respectiv 1.158 IMM-uri), care dețin 16% și 14% din total, ponderea cea mai mică (9%, adică
757 IMM-uri) revenind regiunii Sud-Vest Oltenia (Figura nr. 8.2).
Sursa: Eurostat (sbs_sc_ind_r2) Sursa: INS, 2017

Figura nr. 8.1: Evoluția numărului de IMM- Figura nr. 8.2: Distribuția IMM-uri în
uri în Industria alimentară, a băuturilor și Industria alimentară, a băuturilor și
produselor din tutun produselor din tutun pe regiuni de
dezvoltare (2015)
Industria ușoară, care include fabricarea textilelor, a articolelor de îmbrăcăminte,

pielărie și fabricarea produselor din piele, este un alt sector al bioeconomiei cu un număr mare
de unități de producție. Dintre cele trei domenii, numărul cel mai mare revine confecționării
articolelor de îmbrăcăminte, iar cel mai redus pielăriei și articolelor din piele. Ca evoluție, se
remarcă aceeași situație ca în cazul anterior, numărul de unități scăzând vizibil din 2006 (10.236)
până în 2011 (6.911), după acest an înregistrându-se o revenire graduală (Figura nr. 8.3). O
situație aparte se remarcă în cazul fabricării textilelor, unde numărul de IMM-uri a început să
crească de abia în 2014. La nivelul anului 2015, 62% dintre IMM-uri aveau ca obiect de
activitate confecționarea articolelor de îmbrăcăminte, 21% pielăria și produsele din piele, iar
Pagina 125 din 274
restul de 17% fabricarea textilelor, nefiind diferențe notabile față de anul 2006. În ceea ce
privește distribuția teritorială, pe regiuni de dezvoltare (Figura nr. 8.4), pe primele locuri se află
Regiunea Nord-Vest (18%, adică 1.341 unități de producție) și București-Ilfov (17%, adică 1334
unități de producție), la polul opus situându-se și în acest caz regiunea Sud-Vest Oltenia (8%,
adică 581 unități de producție).
Industria lemnului și a produselor din lemn este un alt sector al bioeconomiei românești
care are un număr destul de ridicat de IMM-uri. Acesta include prelucrarea lemnului, fabricarea
produselor din lemn şi plută, cu excepţia mobilei; fabricarea articolelor din paie şi din alte
materiale vegetale împletite. La aceasta au fost adăugate și datele pentru IMM-uri implicate în
fabricarea mobilei.
Industria prelucării lemnului are o situație diferită față de celelalte sectoare ale
bioeconomiei, în sensul că numărul de IMM-uri a continuat să scadă chiar și după încheierea
crizei economice. Mai mult, în anul 2008, s-a înregistrat o creștere de 602 unități de producție
comparativ cu 2007, dar în anul 2009, s-au desființat 1.599 de IMM-uri din domeniu (Figura nr.
8.5). Astfel, la finalul perioadei analizate, cele 5.213 IMM-uri reprezintă doar 70% din cele care
activau în 2006.

Figura nr. 8.3: Evoluția numărului de IMM- Figura nr. 8.4: Distribuția IMM-uri
uri în Industria textilă, articole de în Industria textilă, articole de
îmbrăcăminte, pielărie îmbrăcăminte, pielărie pe regiuni de
dezvoltare (2015)
În cazul fabricării mobilei, anul de maxim este tot 2008 (4.425 unități de producție),
numărul IMM-urilor scăzând până în 2013 (3.285). În ultimii doi ani, acesta a crescut lent, astfel
că s-a ajuns la 3.448 de IMM-uri în anul 2015, scăderea comparativ cu începutul perioadei
analizate fiind de circa 15%.
Pagina 126 din 274

Sursa: Eurostat (sbs_sc_ind_r2)
Figura nr. 8.5: Evoluția numărului de IMM-uri în Industria prelucrării lemnului și
fabricarea mobilei
Ca distribuție pe regiuni de dezvoltare, în cazul prelucrării lemnului, fabricării produselor

din lemn şi plută, cu excepţia mobilei; fabricării articolelor din paie şi din alte materiale vegetale
împletite, se remarcă cele mai mari discrepanțe între regiuni. Practic, în anul 2015, trei dintre
regiuni dețin 64% din numărul total de IMM-uri – Centru (24%), Nord-Est (22%) și Nord-Vest
(18%). Pe ultimele poziții sunt București-Ilfov (4%) și, iarăși, Sud-Vest Oltenia (5%) (Figura nr.
8.6).
Și în cazul fabricării mobilei, cele mai multe unități de producție de tip IMM sunt în
aceleași trei regiuni menționate și în cazul anterior, cu deosebirea că numărul cel mai mare
revine regiunii Nord-Vest (693, 20%) și sunt discrepanțe mult mai mici (Figura nr. 8.7).
Regiunea Sud-Vest Oltenia, cu numai 218 IMM-uri, este pe ultimul loc.
Industria hârtiei și a produselor din hârtie reprezintă unul dintre sectoarele
bioeconomiei mai puțin reprezentat în România ca număr de IMM-uri implicate în procesul de
producție. Este de asemenea, sectorul cu cele mai mici fluctuații pe parcursul perioadei analizate
de 10 ani și cu cea mai mică scădere (sub 8%) în anul 2015 comparativ cu 2016 (Figura nr. 8.8).
Astfel, în ultimul an, numărul de IMM-uri din acest sector a fost de 743 față de 803 în anul 2006.
Ca distribuție pe regiuni de dezvoltare, pe primul loc se situează București-Ilfov (140 unități de
producție, 19% din total), în timp ce pe ultimul loc este regiunea Sud-Vest Oltenia (48 unități de
producție, 6%) (Figura nr. 8.9).
Pagina 127 din 274

Sursa: INS, 2017 Sursa: INS, 2017
Figura nr. 8.6: Distribuția IMM-uri în Figura nr. 8.7: Distribuția IMM-uri în
Industria prelucrării lemnului pe regiuni de Fabricarea mobilei pe regiuni de
dezvoltare (2015) dezvoltare (2015)

Figura nr. 8.8: Evoluția numărului de Figura nr. 8.9: Distribuția IMM-uri în
IMM-uri în Industria hârtiei și a Industria hârtiei și a produselor din hârtie
produselor din hârtie pe regiuni de dezvoltare (2015)
Ținând cont de faptul că la nivel de industrie chimică nu pot fi separate acele ramuri care
furnizează bioproduse, a fost analizat numărul de IMM-uri implicate în fabricarea produselor
farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice, fabricarea produselor din cauciuc și plastic.
În cazul industriei farmaceutice, se remarcă o serie de particularități – un număr relativ
constant de IMM-uri; în anului 2015 funcționau 131 de unități comparativ cu 124 în 2006, deci o
creștere per total, dar tendință descendentă dacă luăm în calcul ultimii 3 ani (Figura nr. 8.10).
Pentru fabricarea produselor din cauciuc și plastic se remarcă o creștere a numărului de
unități de producție dacă se compară anii 2006 și 2015 (de la 2.662 la 2.726), dar momentul de
Pagina 128 din 274

maxim a fost atins în anul 2009, când în România erau înregistrate 3.261 IMM-uri cu acest
obiect de activitate (Figura nr. 8.10).
Se remarcă faptul că începând cu 2010, numărul de unități de producție a rămas relativ
constant, ceea ce indică o stabilizare a situației economice în acest domeniu.
Sursa: Eurostat (sbs_sc_ind_r2)

Figura nr. 8.10: Evoluția numărului de IMM-uri implicate în fabricarea produselor
farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice, fabricarea produselor din cauciuc și
plastic
Din punctul de vedere al distribuției pe regiuni de dezvoltare, în cazul industriei

farmaceutice, pe primul loc se situează clar regiunea București-Ilfov (45%, 58 IMM-uri),
Regiunea Sud-Est fiind ultima, cu numai 3 unități de producție (Figura nr. 8.11). În cazul
produselor din cauciuc și plastic, distribuția este mult mai omogenă, cele mai multe fiind în
Regiunea Nord-Vest (17%, 479 unități), iar cele mai puține în regiunea Sud-Vest Oltenia (9%,
239 unități) (Figura nr. 8.12).
8.2 Forța de muncă angajată în bioeconomie
Principalele sectoare ale bioeconomiei românești sunt reprezentate de agricultură,

industria alimentară, a băuturilor și produselor din tutun (în special cea alimentară), industria
textilă (biotextile), industria lemnului, urmate de celelalte ramuri industriale incluse în
bioeconomie, o situație similară cu cea înregistrată la nivel european. Primele două sunt de fapt
Pagina 129 din 274

și sectoarele de activitate care au înregistrat cele mai drastice reduceri ale numărului de locuri de
muncă, comparativ cu anul 2008.
Sursa: INS, 2017 Sursa: INS, 2017

Figura nr. 8.11: Distribuția IMM-uri Figura nr. 8.12: Distribuția IMM-uri
implicate în fabricarea produselor implicate în fabricarea produselor din
farmaceutice de bază şi a preparatelor cauciuc și plastic pe regiuni de dezvoltare
farmaceutice pe regiuni de dezvoltare (2015) (2015)
8.2.1 Structura pieței muncii din România a bioeconomiei
La nivelul anului 2014, ultimul an pentru care datele sunt disponibile pe sectoare de
activitate, 83% din forţa de muncă ocupată în bioeconomie lucra în agricultură, acest procent
corespunzând unui număr de 2.391.600 angajaţi (conform datelor oferite de JRC, disponibile on-
line https://datam.jrc.ec.europa.eu/). Restul de 17% dintre angajaţi desfăşurau activităţi în
industria alimentară, a băuturilor şi produselor din tutun (183.099 persoane), textile (111.062
persoane) etc., pe ultimele locuri din acest punct de vedere fiind două dintre sectoarele
considerate prioritare la nivel european şi anume, bioelectricitatea şi biocombustibilii, cu 1.823,
respectiv 1.287 angajaţi (Figura nr. 8.13).
Ca și evoluție în perioada 2008-2016, distribuția forței de muncă pe sectoare de activitate
a fost inevitabil influențată de problemele cu care s-a confruntat economia globală ca urmare a
crizei economice. Pe lângă acest aspect, se remarcă și o serie de probleme particulare, precum
veniturile mici din agricultură, care au dus la migrarea unei părți a forței de muncă ocupate în
acest sector către alte sectoare de activitate din țară, dar mai ales către alte state din spațiul
european. De asemenea, adoptarea anumitor măsuri legislative (în cazul silvicuturii, de
exemplu), s-a resimțit prin scăderea numărul de angajați din industria lemnului și a produselor
Pagina 130 din 274

din lemn, cel puțin pentru intervalul 2008-2015, în anul 2016, remarcându-se o creștere de 7% a
numărului de angajați.
Sursa datelor: https://datam.jrc.ec.europa.eu/datam/mashup/BIOECONOMICS/index.html

Figura nr. 8.13: Distribuţia numărului de angajaţi pe sectoare de activitate ale
bioeconomiei
Pentru intervalul comun de analiză, 2008-2014, singurele sectoare unde a crescut

numărul persoanelor angajate sunt cele care în România se află încă în stadiul de pionierat –
bioelectricitatea și biocombustibilii (Figura nr. 8.14), care cumulat aveau în anul 2014 doar 3.110
angajați, total nesemnificativ ca pondere pentru bioeconomia românească.
Sursa datelor: https://datam.jrc.ec.europa.eu/datam/mashup/BIOECONOMICS/index.html,

(2008-2014), Eurostat (2015-2016) (sbs_sc_ind_r2)
Figura nr. 8.14: Evoluţia numărului de angajaţi pe sectoare de activitate ale bioeconomiei
Pagina 131 din 274
Cea mai drastică scădere a numărului de angajați (aproximativ -25%) a fost înregistrată
de industria textilă și în cea de prelucrare a lemnului (produse din lemn și mobilă), urmate de
industria alimentară, a băuturilor și produselor din tutun (-12%) (Figura nr. 8.15).
Conform datelor INS, la nivelul anului 2016, în agricultură, silvicultură și pescuit
(sectoarele bioeconomiei care angajează cea mai mare parte a forței de muncă) lucrau 1.951.929
persoane, ceea ce înseamnă o pierdere de 794.170 de locuri de muncă comparativ cu anul 2008
(Figura nr. 8.16). Se remarcă faptul că această tendință nu este gradual descendentă, fiind și ani
(precum 2010 și 2012) când numărul de persoane angajate a crescut față de anul precedent.
Totuși, din anul 2012, nu se mai remarcă nicio revigorare a acestor domenii de activitate, situația
din România fiind similară cu cea înregistrată în celelalte state europene.

Figura nr. 8.15: Diferenţele procentuale ale numărului de angajaţi pe sectoare de activitate
ale bioeconomiei (2014 comparativ cu 2008)
Sursa datelor: www.insse.ro

Figura nr. 8.16: Evoluția numărul de persoane angajate în agricultură, silvicultură și
pescuit
Pagina 132 din 274
8.2.2 Specializarea pieței muncii
Unul dintre indicatorii statistici simpli utilizați pentru a indica distribuția spațială a unei
variabile (de exemplu, un anumit fenomen, forța de muncă, o ramură industrială, un grup
demografic etc.) comparativ cu o suprafață mai vastă este coeficientul de localizare (CL). În
economie, este un indicator utilizat în mod obișnuit pentru a măsura gradul de „concentrare” a
unui sector economic dintr-o regiune în comparație cu o regiune de referință (Page & Patton,
1991).
Conform datelor oferite de JCR, CL este ponderea ocupării forței de muncă în
bioeconomia unui stat membru împărțită la ponderea ocupării în bioeconomia UE. Altfel spus,
este o modalitate de cuantificare a modului în care bioeconomia este „concentrată” într-un stat
membru comparativ cu UE. Așa cum s-a specificat anterior, România este statul cu cel mai mare
CL din UE per total bioeconomie, și anume 3,89, ceea ce înseamnă că ponderea forței de muncă
ocupată în bioeconomia românească este de aproape 4 ori mai mare decât ponderea forței de
muncă ocupată în bioeconomia UE (Ronzon et al., 2017a).
Astfel, România este statul cel mai specializat în sectorul agricultură, cu un CL de 6,3,
urmată la mare distanță de Grecia (2,96) și Polonia (2,51), este pe locul trei la biotextile (CL –
2,83) fiind precedată de Portugalia (5,11) și Bulgaria (3,69) și la producerea de bioelectricitate
(CL – 3,95) fiind precedată de Cipru (5,95) și Bulgaria (4,41) (Ronzon et al., 2017a).
8.3 Cifra de afaceri a bioeconomiei pe subsectoare de activitate și regiuni de

dezvoltare
Cifra de afaceri a bioeconomiei românești a înregistrat o tendință generală de creștere

pentru intervalul 2008-2016 (Figura nr. 8.17), evoluția sa fiind marcată însă de o serie de
fluctuații. Astfel, se remarcă anul 2009, cu cea mai mică valoare a acesteia – 29.231 mil. euro,
scăderea față de anul precedent fiind de circa 21%, ca urmare a crizei economice declanșate în
2008.
Pentru ceilalți ani – 2012, respectiv 2014, scăderile sunt reduse și pot fi ușor explicate de
fluctuațiile prețurilor la anumite produse, precum cele obținute din agricultură de exemplu. Cu
toate că evoluția globală este pozitivă, contribuția României la cifra totală de afaceri a
bioeconomiei UE rămâne în continuare redusă – 1,8%.
Pagina 133 din 274

Figura nr. 8.17: Cifra de afaceri pentru bioeconomie în perioada 2008-2016
Pe sectoare de activitate, și la nivelul României, se remarcă o situație relativ similară cu

cea de la nivel european, în sensul că cifra de afaceri din agricultură, principal sector ca număr
de angajați, este destul de redusă. Cu toate acestea, dacă la nivelul UE, aceasta reprezintă doar
17% din cifra de afaceri totală a bioeconomiei, fiind devansată cu mult de industria alimentară, a
băuturilor și produselor din tutun (peste 50%) (Ronzon et al., 2017a), în România, agricultura
este totuși pe primul loc (41%), în timp ce celălalt sector menționat deține 31% (Figura nr. 8.18).

Figura nr. 8.18: Cifra de afaceri pe sectoare de activitate ale bioeconomiei
Pagina 134 din 274

Legat de modul în care a evoluat cifra de afaceri în perioada 2008-2016 pe sectoare de
activitate, se remarcă scăderea acesteia în două cazuri – agricultură și bioelectricitate. Chiar dacă
procentual cifra de afaceri a agriculturii a scăzut cu doar 7,43%, din punct de vedere valoric,
suma este destul de însemnată – 1.239 mil. euro, la nivelul UE, aceasta crescând însă cu un
procent apropiat – 7,3%. Celelalte sectoare de activitate au înregistrat creșteri, cea mai notabilă
procentual fiind în cazul biocombustibililor – 211%, dar valoric extrem de redusă – 95 mil. euro.
Cea mai însemnată creștere din punct de vedere valoric, a fost înregistrat în cazul industrie
lemnului, produselor din lemn și a mobilei – 1.429 mil. euro (38,7%), iar procentual în cazul
silviculturii – 154% (1.170 mil. euro) (Figura nr. 8.19, Figura nr. 8.20).

Figura nr. 8.19: Diferenţele procentuale ale cifrei de afaceri pe sectoare de activitate ale
bioeconomiei (2016 comparativ cu 2008)
La nivel regional, în anul 2015, se remarcă numeroase diferențe ale cifrei de afaceri pe
sectoare de activitate. Astfel, Regiunea Nord-Vest și Regiunea Vest prezintă cea mai omogenă
distribuție, în timp ce în celelalte regiuni, predomină în mod clar, și valoric și procentual, unul
dintre sectoare (Figura nr. 8.21).
Sectorul care are cea mai mare cifră de afaceri în toate regiunile de dezvoltare este cel al
fabricării produselor alimentare (între 4.623.000 lei București-Ilfov și 1.370.000 lei Sud-Vest
Oltenia). București-Ilfov este pe primul loc și la fabricarea băuturilor (2.599.000 lei), la distanță
Pagina 135 din 274

mare față de restul regiunilor, următoarea clasată este Regiunea Centru (1.468.000 lei); pe
ultimul loc este Regiunea Sud-Muntenia cu 364.000 lei.

Figura nr. 8.20: Evoluţia cifrei de afaceri pe sectoare de activitate ale bioeconomiei
În cazul textilelor, pe primul loc se află Regiunea Vest (748.000 lei), ultima poziție
revenind Regiunii Sud-Est (numai 58.000 lei). Pentru confecționarea articolelor de
îmbrăcăminte, prima poziție este ocupată de Regiunea Centru (931.000 lei), iar ultima de Sud-
Vest Oltenia (456.000 lei). În cazul pielăriei și produselor din piele, cifra de afaceri cea mai mare
este în Regiunea Vest (858.000), mult peste ultima clasată, Regiunea Sud-Est (59.000 lei).
Pentru prelucrarea lemnului, fabricarea produselor din lemn şi plută, fabricarea articolelor
din paie şi din alte materiale vegetale împletite pe primele două locuri sunt Regiunea Centru
(1.866.000 lei) și Regiunea Nord-Est (1.704.000 lei), iar pe ultimul loc Regiunea București-Ilfov
(198.000 lei). Diferențe notabile se remarcă și la fabricarea mobilei, pe prima poziție fiind
Regiunea Nord-Vest (1.208.000 lei), iar pe ultima Sud-Vest Oltenia (218.000 lei).
În cazul industriei hârtiei și a produselor din hârtie, cea mai mare cifră de afaceri, de
706.000 lei este înregistrată în Regiunea Centru, la polul opus situându-se Regiunea Sud-Est, cu
numai 62.000 lei.
Pagina 136 din 274

Fabricarea produselor farmaceutice de bază şi a preparatelor farmaceutice înregistrează
cifre de afaceri care variază între 677.000 lei (Regiunea Centru) și 31.000 lei (Regiunea Sud-
Est), în timp ce pentru fabricarea produselor din cauciuc și plastic, pe primul loc se situează
Regiunea București-Ilfov (2.131.000 lei), iar pe ultimul Regiunea Sud-Vest Oltenia (375.000
lei).
Sursa: INS, 2017

Figura nr. 8.21: Cifra de afaceri pe sectoare de activitate ale bioeconomiei și regiuni de
dezvoltare în anul 2015
Per total, se remarcă diferențe teritoriale mari, Regiunea Centru situându-se pe primul
loc, urmată de București-Ilfov, în timp ce Regiunea Sud-Vest Oltenia este pe ultimul loc, la mare
distanță de penultima clasată (Figura nr. 8.22). Astfel, se poate concluziona că reprezentarea și
activitatea IMM-urilor din sectoarele industriale ale bioeconomiei trebuie clar îmbunătățită cu
precădere în această regiune. Cauzele acestor diferențe pot fi multiple – agricultura ca principală
ramură economică, mai ales în județele din partea sudică a regiunii, alte ramuri industriale încă
puternic dezvoltate (minerit, producerea de energie electrică pe bază de combustibili fosili, mai
ales în Județul Gorj), lipsa spiritului antreprenorial etc.
Pagina 137 din 274

Sursa: INS, 2017
Figura nr. 8.22: Cifra de afaceri a IMM-urilor din sectoarele industriale ale bioeconomiei
(2015) pe regiuni de dezvoltare
Pagina 138 din 274

9. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI ÎN DOMENIUL
BIOECONOMIE ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ
Bioeconomia implică o multitudine de factori și actori de a căror colaborare depinde

succesul său. Astfel, este vorba de antreprenori, factori de decizie politică și administrativă
(naționali, regionali, locali), instituții (universități, centre și institute de cercetare) care pot să
ofere know-how tehnic și inovație pentru dezvoltarea produselor biologice. Lanțul de producție
începe de la furnizorii de biomasă – aprovizionarea constantă cu biomasă este critică pentru
menținerea producției și creșterea competitivității procesatorilor, continuă cu întreprinderile, care
prelucrează resursele de biomasă pentru a obține produse de calitate, care pot fi comercializate
direct sau prin intermediul celor specializați în comerț, și se finalizează într-o primă fază cu
consumatorul (care însă poate deveni la rândul său furnizor de resurse / materii prime prin
reciclare, dacă se aplică principiile economiei circulare). În buna funcționare a acestui lanț, un
rol important este jucat de mecanismele de finanțare, care trebuie să fie coerente, asigurate atât
din surse publice, cât și private, dar și atractive pentru antreprenori și investitori, la care se
adaugă și un set de măsuri legislative menite să faciliteze intrarea pe piață a bioproduselor
(standarde, etichetare, certificare, achiziții publice).
Plecând de la factorii cheie ai bioeconomiei (resurse naturale și biologice care ar putea
contribui mai mult la generarea veniturilor și a valorii adăugate; economie primară puternică, dar
în unele cazuri cu productivitate scăzută; specializare tehnologică ridicată în cazul anumitor
lanțuri de producție; ramuri industriale pregătite să facă trecerea de la resursele fosile la cele
regenerabile, deschidere către cercetare și inovare atât din partea mediului de afaceri cât și a
instituțiilor de învățământ etc.) Spatial Foresight, SWECO (2017) au identificat trei categorii de
state și regiuni în funcție de specializarea bioeconomică:
 State și regiuni concentrate pe sectorul agroalimentar, precum Portugalia, Spania, NV-ul
Franței, Nordul Germaniei, Suedia, Letonia, Lituania, Cehia, Slovacia, Ungaria,
România, Bulgaria, Grecia, Croația, Slovenia și majoritatea regiunilor italiene.
 State și regiuni concentrate pe biocombustibili și bioenergie, precum sudul Franței, sudul
Germaniei sau Poloniei, sudul și centrul Finlandei, Scoția, Irlanda și Galicia (Spania).
 State și regiuni concentrate pe alte ramuri ale bioeconomie – biorafinare, fabricare de
produse biochimice și biofarmaceutice, precum Franța, Austria, Anglia, Polonia, Estonia,
Belgia și Olanda.
Pagina 139 din 274
Ca tipologie a profilurilor regionale ale bioeconomiei, același raport menționează 6 tipuri
de regiuni:
 Tipul 1: Regiuni cu profil bioeconomic bazat pe resurse naturale și biodiversitate.
 Tipul 2: Regiuni cu profil bioeconomic orientat spre cercetare.
 Tipul 3: Regiuni cu profil bioeconomic orientat pe lanțul valoric primar (incipient).
 Tipul 4: Regiuni cu profil bioeconomic orientat pe lanțul valoric primar (avansat).
 Tipul 5: Regiuni cu profil biotehnologic industrial.
 Tipul 6: Regiuni cu un profil bioeconomic integrat și avansat.
Ronzon et al. (2017b) au identificat tot trei grupuri de state în funcție de două criterii:
gradul de concentrare a forței de muncă din domeniul bioeconomiei în sectoarele producătoare
de biomasă față de cel din sectoarele (parțial) de producție a biomasei, respectiv valoarea medie
a cifrei de afaceri pe persoană angajată în bioeconomie, ca indicator al productivității muncii.
Cele trei categorii de state sunt:
 grupul A: sub media UE a productivității medii a muncii în bioeconomie și peste media
UE a ocupării forței de muncă în sectoarele producătoare de biomasă;
 grupul B: sub media productivității medii a UE în bioeconomie și peste media UE în ceea
ce privește ocuparea forței de muncă în sectoarele (parțial) de producție a biomasei;
 grupa C: peste media UE a productivității muncii în bioeconomie și peste media UE în
ceea ce privește ocuparea forței de muncă în sectoarele (parțial) de producție a biomasei.
9.1 Exemple de bune practici la nivel instituțional sau la nivel de stat
9.1.1 Realizarea unor studii ample pentru a sprijini dezvoltarea şi finanţarea unor
proiecte în bioeconomie cu impact recunoscut asupra schimbărilor viitoare
Un exemplu de bune practici este Guvernul Germaniei care a solicitat un studiu amplu
unei instituţii independente pentru a identifica direcţii viitoare de dezvoltare a inovării şi a
politicilor sale privind bioeconomia.
În urma studiului Delphi coordonat de către Consiliul german pentru bioeconomie
(German Bioeconomy Council, 2015c) realizat cu scopul de a putea recomanda guvernului
german cele mai importante domenii pentru inovaţii şi politici viitoare, în cadrul căruia au fost
consultaţi 2.274 experţi în domenii legate de bioeconomie, au fost propuse şapte proiecte
reprezentative ce sunt considerate realiste şi cu un mare impact pentru următorii 25 de ani:
Pagina 140 din 274

- Oraş cu principii bio (engl. Bioprincipled City): se pleacă de la estimarea că în anul
2045, se aşteaptă ca aproximativ două treimi din populaţie să locuiască în megaoraşe
cu peste 10 milioane de locuitori. Prin urmare, dezvoltarea acestora şi construcţiile ce
vor urma vor folosi foarte multe resurse, fiind necesare soluţii pentru dezvoltarea
sustenabilă a megaoraşelor. În opinia unor experţi însă, acest proiect nu ar ţine
exclusiv de bioeconomie şi ar avea multe părţi comune cu conceptul de oraş verde
(engl. Green City).
- Fotosinteza articifială (engl. Aritificial Photosynthesis): poate revoluţiona producţia
de alimente, contribuind la combaterea foametei, fiind avută în vedere şi pentru
producerea de biocombustibili şi energie primară.
- Noi sisteme de alimentaţie (engl. New Foodsystems): dezvoltarea unor noi concepte
privind alimentaţia.
- Guvernarea globală (engl. Global Governance): propunerea pleacă de la ideea că
schimburile internaţionale referitoare la bioeconomie nu au dus automat la o
dezvoltare sustenabilă, fiind necesară aplicarea unui cadru global care să
reglementeze principii directoare privind realizarea unor schimburi echitabile, care să
urmărească o dezvoltare sustenabilă.
- Producţie marină sustenabilă (engl. Sustainable Marine Production): procesul de
cultivare responsabilă este acompaniat de efecte pozitive adiţionale pentru mediu.
- Biorafinării 4.0 (engl. Biorefineries 4.0): noile rafinării (generaţia a patra) transformă
în mod eficient deşeurile în energie, combustibili şi produse chimice, contribuind la o
economie circulară cu zero deşeuri.
- Dezvoltarea pieţelor de consum (engl. Developing Consumer Markets): propunerea
de proiect se bazează pe faptul că abordarea participativă este folosită pe scară largă
pentru dezvoltarea politicilor, implicarea activă a consumatorilor fiind considerată
utilă.
Aceste şapte proiecte au fost detaliate, fiind discutate politici concrete ce ar putea fi avute
în vedere (fiind colectate argumente pro şi contra) şi orizontul de timp în care ar putea fi
implementate. Deşi au fost menţionate provocări diverse precum cele culturale sau tehnice,
proiectele propuse au fost considerate în general relevante şi realizabile.
Derularea unui astfel de studiu specific pentru caracteristicile României ar putea avea
impact asupra stabilirii politicilor viitoare de dezvoltare, finanţare şi inovare în bioeconomie.
Pagina 141 din 274

9.1.2 Finlanda
Finlanda este de multă ori considerată un exemplu pentru dezvoltarea și promovarea

bioeconomiei. Industria forestieră este o industrie cu tradiție în această țară având în vedere
resursele naturale pe care le deține, iar aproape jumătate din bioeconomia Finlandei constă din
bioeconomie forestieră (60% din teritoriul țării este acoperit de pădure). Alte domenii
considerate pentru dezvoltarea bioeconomiei finlandeze sunt chimia, energia, construcțiile,
tehnologia alimentară și sănătatea.
Economia Finlandei este puternic industrializată (predomină industria prelucrătoare –
lemn, metal, telecomunicații, electronice), este dependentă de combustibil, iar o treime din PIB
provine din export (o mare parte din exporturi este asigurată de producția de hârtie).
Bioeconomia s-a aflat într-o etapă de pre-dezvoltare până în anul 2014 când avântul a
fost considerabil, urmând o fază de accelerare. De altfel punctul de inflexiune este datorat în
bună măsură apariției Strategiei naționale pentru bioeconomie (engl. The Finnish Bioeconomy
Strategy: Sustainable Growth from Bioeconomy) care a fost publicată la începutul anului 2014.
Stratgeia a fost pregătită de Ministerul Muncii și Economiei, iar la realizarea acesteia au mai
contribuit: Biroul Primului Ministru, Ministerul Agriculturii și Pădurilor, Ministerul Mediului,
Ministerul Educației și Culturii, Ministerul Afacerilor Sociale și Sănătății, Ministerul Finanțelor,
precum și Centrul de Cercetare Tehnică din Finlanda și Fondul Finlandez de Inovare Sitra.
Obiectivele principale stabilite prin această strategie se refereau la creșterea economică și
a locurilor de muncă, protejând în același timp sistemul natural. Au fost stabilite și ținte valorice,
așteptându-se ca bioeconomia să crească de la 60 de milioane de euro la 100 de milioane de euro
până în anul 2025, iar locurile de muncă să crească cu 100.000.
Prin stabilirea unei perioade de tranziție era avută în vedere posibilitatea identificării unor
puncte slabe ale strategiei, riscuri sistemice, bariere în dezvoltare sau rezistență din partea
partenerilor și societății.
Criticii strategiei atrag atenția asupra faptului că persoanele implicate în implementarea
strategiei nu se simt suficient de responsabile și implicate în proces. O altă critică se referă la
faptul că această strategie se referă mai mult la ce trebuie făcut și mai puțin la cum trebuie făcut,
dar în ansamblu, viziunea strategiei este clar definită și bine integrată.
De asemenea, printre cele patru recomandări primite privind identificarea unor noi căi de
dezvoltare în bioeconomie (Bosman și Rotmans, 2014), se numără și domeniul tehnologiei
informației și comunicației cu subsectoarele bioinformatică și biotipărire în 3D și cel al
Pagina 142 din 274

bioconstrucțiilor, fiind promovate construcțiile din lemn și materialele de construcții potrivite
principiilor bioeconomiei.
Având în vedere natura bioeconomiei, se recomandă promovarea colaborărilor și
grupărilor regionale și a clusterelor ce ar putea fi de ajutor în reunirea diferitelor părți interesate,
dincolo de granițele sectoriale.
Esențială pentru dezvoltarea bioeconomiei este schimbarea mentalității și a culturii, fiind
promovată o atitudine curajoasă și fără aversiune la risc, potrivită spiritului antreprenorial.
Finlanda sprijină revizuirea Strategiei europene pentru bioeconomie în anul 2018, așa
cum a fost cazul și pentru Strategia din anul 2012, considerând bioeconomia o prioritate
importantă.
9.1.3 Germania (IMM, construcții)
Primele inițiative importante ce au fost luate în Germania pentru dezvoltarea

bioeconomiei au fost înființarea Consiliului pentru bioeconomie în anul 2009 care avea scopul de
a face recomandări guvernului Germaniei, iar în anul 2010 a fost publicată o Strategie a
bioeconomiei pentru 2030 (engl. The interdepartmental National Research Strategy Bioeconomy
2030) și înființat un Centru al științei pentru bioeconomie (engl. The Bioeconomy Science
Center), fiind de altfel prima instituție orientată către cercetare în bioeconomie. În anul 2013,
guvernul federal publică o Strategie privind politicile naționale în bioeconomiei (engl. National
Policy Strategy on Bioeconomy).
O idee ce merită reținută pentru scopul acestui studiu este importanța dată finanțării
IMM-urilor, acestea fiind considerate inovatori de creștere (Federal Ministry of Education and
Research și Federal Ministry of Food and Agriculture, 2015). Sunt sprijinite prin finanțare
eforturile de cercetare și dezvoltare în economie, dar sunt luate și măsuri de finanțare
personalizată, la nivel național și european.
În anul 2011, a fost introdusă Inițiativa privind inovarea pentru biotehnologie industrială
(engl. Innovation Initiative for Industrial Biotechnology) pentru a permite formarea de alianțe
strategice între știință și afaceri. Aceste alianțe sunt finanțate din sistemul public în încercarea de
a accentua importanța pe care o au materiile prime regenerabile și conceptul de eficiență a
resurselor. Conform raportului publicat de cele două ministere, au fost selectate pentru finanțare
publică cinci astfel de alianțe strategice, iar trei dintre acestea sunt coordonate de o întreprindere
mică sau medie.
Pagina 143 din 274

Sectorul construcțiilor în Germania este pus pe lista domeniilor de activitate importante
pentru dezvoltarea bioeconomiei. În acest sector sunt 317.300 companii active, lucrează 1,9
milioane de persoane și are o cifră de afaceri de 172 miliarde de euro. Materialele de construcție
naturale sunt considerate din ce în ce mai interesante nu numai pentru clădirile noi, ci și pentru
restaurare. În plus, există strategii privind bioeconomia pentru creșterea sustenabilității unor
produse tradiționale cum sunt betonul și asfaltul, aceste inițiative fiind considerate „o contribuție
constructivă la bioeconomie”.
Datorită proprietăților sale, lemnul rămâne materialul de construcție regenerativ cel mai
des folosit, adezivii fiind încă obținuți din produse chimice, dar există deja alternative pentru
produse provenite din bioeconomie. O atenție sporită în construcții este dată creșterii eficienței
energetice și a materialelor folosite pentru izolare provenite din surse regenerabile.
Așa cum se cunoaște deja, cea mai puțin sustenabilă parte din sectorul construcțiilor este
chimia (cu referire în special la producția de beton sau asfalt).
Producția de ciment necesită multe resurse, dar se fac progrese și în acest domeniu prin
reducerea consumului de apă sau folosirea enzimelor pentru transformarea deșeurilor în produse
utilizabile.
Pentru acoperirea necesităților de asfaltare, se testează bioasfaltul, produs pe bază de ulei
prăjit.
9.2 Exemple de bune practici la nivel de companii
9.2.1 HempFlax B.V. (Olanda)
Compania HempFlax a fost fondată în anul 1993 de către Ben Dronkers

(www.hempflax.com) și aceasta se concentrează pe procesarea resurselor durabile – cânepă și in
și obținerea produselor semifinite și finite realizate din cânepă cultivată ecologic
(www.eiha.org). Lanțul de producție este în mare parte manageriat de companie, în sensul că
aceasta își asigură propria resursă de biomasă, pe care apoi o procesează asigurând
consumatorilor produse de fibre naturale de cânepă și in, la prețuri accesibile. HempFlax se
consideră o primă verigă într-un lanț de producție industrială sustenabilă. Ca urmare a faptului că
introduce pe piața de consum materiale reciclabile pentru produse finite și semifinite industriale,
HempFlax a câștigat o poziție de lider în dezvoltarea industrială inovatoare, respectând
principiile de bază ale economiei circulare.
Resursele utilizate.
Pagina 144 din 274
În anul 1994, HempFlax a reintrodus cultivarea cânepii în Olanda după ce aceasta nu mai
fusese cultivată de 50 de ani, fapt care a necesitat investiții substanțiale cu precădere în
echipamentele pentru recoltare și procesare (peste 12 mil. euro). Astfel, chiar și în prezent, la
peste 20 de ani de la înființare, compania investește sume însemnate pentru cercetare și
dezvoltare pentru a adapta echipamentul la cerințele foarte specifice ale tulpinilor rezistente și
fibroase ale plantei de cânepă (https://ec.europa.eu/research/bioeconomy/pdf/13-case-studies-
0809102014_en.pdf), dar și pentru perfecționarea materialului genetic utilizat și a produselor
obținute. Inițial, compania a cultivat o suprafață de 140 ha în Olanda, dar a extins-o constant,
astfel încât în 2017 (conform datelor de pe site-ul acesteia) a ajuns la 2.500 ha cultivate în
Olanda, Germania și România, obiectivul fiind de 3.500 ha până în 2020. În Germania și
Romania, HempFlax contactează agricultori locali, care trebuie să respecte standardele impuse
de companie – fertilizare înainte de semănare în mare parte naturală (gunoi de grajd) pentru că
planta nu este pretențioasă și are randament mare și fără fertilizare chimică, utilizarea semințelor
furnizate de companie etc.
Produsele.
Fibrele obținute sunt procesate în cele două fabrici, una în Olanda la Oude Pekela, iar
cealaltă la Alba Iulia, în România, funcțională din 2012. Produsele obținute și comercializate
sunt diversificate și intens solicitate în mai multe domenii.
Astfel, conform informațiilor disponibile pe site-ul firmei (www.hempflax.com),
HempFlax produce materiale de construcție de înaltă calitate, fără substanțe nocive și foarte
durabile, bazându-se pe proprietățile unice de izolare și de reglare a umidității fibrelor de cânepă
industrială. Este vorba de materiale de izolație (panouri în special) folosite pentru izolarea
termică și acustică a pereților, podelelor și acoperișurilor.
De asemenea, HempFlax furnizează materii prime – fibre, produse semifabricate –
materiale compozite pentru industria care se bazează pe tehnici și metode inovatoare, dar și
produse finite pentru industrie – pelete comprimate de cânepă pentru aplicații avansate în
industria turnării prin injecție.
HempFlax are și o linie de produse Animal Care pentru animale – HempFlax Hemparade
(plăci naturale pentru grajduri de cai și alte incinte), HempFlax Biobase Bedding (izolație cu ulei
de eucalipt, în special pentru cai cu probleme respiratorii), HempFlax MiniHemp Material
(așternut natural și material de cuibărit pentru animale mici, cum ar fi cobai și păsări) și
HempFlax Soft Matrace (rogojini pentru animale mici).
Compania are un sortiment vast de topuri, substraturi și geotextile pe bază de fibre de
cânepă cu aplicabilitate în horticultură: HempFlax Garden Mulch – mulci de cânepă care
Pagina 145 din 274

împiedică formarea buruienilor și deshidratarea fără adaos de substanțe chimice, HempFlax
Growing Medium – materiale naturale, compostabile din fibre de cânepă, ideale pentru cultivarea
micro-grădini sau HempFlax Tree Discs - discuri degradabile de fibre de cânepă care suprimă
buruienile și protejează planta de frig.
HempFlex are și o divizie dedicată cercetării pentru producerea de semințe, oferind
producătorilor un material genetic de calitate – au propria bancă de semințe, nu folosesc OGM.
De asemenea, oferă și consultanță de specialitate celor care achiziționează semințe.
În domeniul nutraceutice (produs alimentar, cum ar fi un aliment fortificat sau un
supliment alimentar, care oferă beneficii pentru sănătate în plus față de valoarea sa nutritivă de
bază -www.merriam-webster.com/dictionary/nutraceutical), HempFlax folosește cele mai bune
părți ale plantei de cânepă pentru a obține ingrediente de înaltă calitate utilizate la rândul lor
pentru obținerea de alimente și suplimente alimentare – ulei de cânepă de uz alimentar, dar și
pentru animale, semințe de cânepă, pulbere de proteine vegetale de cânepă pentru shake-uri și
smoothies, perfect pentru vegani și sportivi.
9.2.2 Abengoa Bioenergía (Spania)
Abengoa Bioenergía (Spania) este o companie de mari dimensiuni cu unități de producție

în SUA, Brazilia și Europa (cele mai multe în Spania, dar și în Franța și Olanda). Produce cu
precădere bioetanol, dar și biodiesel, capacitatea totală de producție instalată fiind de 3,18 mld.
litri (www.abengoabioenergy.com). Activitățile companiei pot fi incluse în șase domenii mari:
achiziționarea de materii prime, producerea de bioetanol, producerea de alte bioproduse,
comercializarea bioetanolului, a cerealelor distilate cu substanţe solubile și a zahărului, co-
generarea, noi tehnologii.
Compania folosește o gamă foarte diversificată de materii prime, unele în acord cu noile
politici de mediu de la nivelul UE cel puțin, altele care nu mai sunt agreate în Europa. Astfel,
sunt folosite materii prime cum ar fi cerealele (grâu, orz, porumb și sorg) și trestia de zahăr –
producerea de biocombustibili de primă generație, zaharuri fermentabile obținute din celuloză și
hemiceluloză, prezente în materii prime cum ar fi paie de grâu, tulpini de porumb, iarbă, lemn și
deșeuri agricole (biomasă) – producerea de biocombustibili de a doua generație, uleiuri de soia și
palmier – producerea de bioediesel.
Produsele.
Pagina 146 din 274

Principalul produs este bioetanolul, obținut din cereale și trestie de zahăr, prin procese și
tratamente chimice. Acesta este utilizat pentru a produce tert-butil-metil-eter (MTBE – un aditiv
de benzină) sau pentru amestecarea directă cu benzină, cu procente diferite de bioetanol, cele mai
frecvente fiind e85, e15, e10 și e5 (benzină cu procente bioetanol de 85, 15, 10 și, respectiv, 5%).
Alături de acesta, compania produce și biodiesel.
Cerealele distilate cu substanţe solubile (distillers grains & solubles, DGS) sunt obținute
ca și coprodus al procesului de producere a bioetanolului din boabe. Acesta este un compus cu
conținut ridicat de proteine care rezultă din extracția amidonului din boabe și este folsit pentru a
obține hrană pentru bovine.
Zahărul este obținut ca și coprodus al procesului de producere a bioetanolului din trestia
de zahăr. Compania produce circa 650 Kt pe an în unitatea din Brazilia, pe care le livrează pe
piață.
Plecând de la idea de co-generare, în anumite unități de producție se obține și energie
electrică și termică necesară proceselor de producție proprii, surplusul fiind livrat în rețelele
energetice naționale.
Compania a fost aleasă ca exemplu de bune practici ca urmare a faptului că, având
resursele financiare și umane necesare, a devenit un lider în dezvoltarea de noi tehnologii pentru
producerea de biocombustibili și bioproduse chimice, cu investiții uriașe în cercetare-dezvoltare.
Pe lângă partenerii de afaceri, Abengoa Bioenergía colaborează cu 11 universități, 13 centre de
cercetare și 11 asociații care se ocupă cu biocombustibilii. În cadrul companiei, Abengoa
Bioenergía Nuevas Tecnologías, înființată la începutul anului 2003, are ca scop concentrarea
tuturor activităților de cercetare și dezvoltare, generând know-how și tehnologie pentru întregul
grup de afaceri, care le va implementa mai târziu în unitățile de producție din diferitele zone
geografice (www.abengoabioenergy.com). Astfel, compania are instalații demonstrative la
Babilafuente (Salamanca, Spania), laboratoare de biologie chimică și biologie moleculară în
Babilafuente și Sevilla, laborator de cercetare Universitatea din Sevilla pentru a testa și a
îmbunătăți catalizatorii.
Un proiect inovator implică producția de biocombustibili care folosesc ca materie primă
fracțiunile organice ale deșeurilor solide municipale prin adaptarea tehnologiei de hidroliză
enzimatică deja utilizată de companie. Adaptarea cea mai relevantă a tehnologiei se referă atât la
tratarea deșeurilor solide municipale, cât și la prelucrarea ulterioară a fracțiilor bogate în zaharuri
din reziduuri solide, pentru a obține fibre celulozice de o calitate suficient de mare pentru a
maximiza randamentul conversiei în etanol (https://ec.europa.eu/research/bioeconomy/pdf/13-
case-studies-0809102014_en.pdf).
Pagina 147 din 274

9.2.3 KaiCell Fibers Ltd (Finlanda)
KaiCell Fibers Ltd (Finlanda) este o companie finlandeză din regiunea Kainuu
specializată în obținerea de bioproduse – celuloză, materiale inovatoare, cu precădere fibre
utilizabile în industria textilă, fabricate pe baza rafinării lemnului (www.kaicellfibers.net). Este
compania care ilustrează pe deplin modul în care se poate valorifica resursa locală de biomasă, în
acest caz lemnul, pentru a obține produse cu valoare adăugată mare, generând numeroase
beneficii sociale (locuri de muncă), fără a produce dezechilibre majore mediului înconjurător.
KaiCell Fibers Ltd poate fi de asemenea considerată o verigă, a doua, a unui lanț de producție
industrială sustenabilă (prima verigă – furnizorii de masă lemnoasă, a doua KaiCell Fibers Ltd
care produce materie primă pentru o a treia verigă reprezentată de industriile hârtiei, cartonului și
textilelor).
De asemenea, trebuie subliniată viziunea integrată și adaptarea de care dă dovadă în
condițiile unei piețe în schimbare. Viziune integrată deoarece are în plan două proiecte majore:
primul construirea unei noi biorafinării, o investiție estimată la 900 mil. euro care urmează să devină
funcțională în 2021, iar al doilea este în fapt susținerea unui proiect intitulat BiofutureFactory™, un
sat tehnologic, menit să sprijine alți parteneri în dezvoltarea de bioproduse pe baza fluxurilor și
produselor secundare generate de rafinărie – coaja copacilor de exemplu poate fi folosită pentru
producerea de terebentină și ulei de tal, precum și în obținerea de bioenergie. Adaptare deoarece în
condițiile în care din ce în ce mai multe informații sunt stocate în mediul virtual, a scăzut cererea de
hârtie de scris și implicit de celuloză, dar producția a fost orientată spre obținerea de fibre textile.
Biomasă utilizată provine din surse locale, Finlanda având mari resurse forestiere.
Conform estimărilor statistice rata de creșterea anuală a pădurilor din Kainuu este de 6,9
milioane m3, în timp ce recoltarea anuală reală a fost de 3,2 milioane m 3. Oricum, biorafinăria
funcționează în special cu lemnul recoltat pentru menținerea stării de sănătate a pădurilor (răriri)
și a produselor secundare (gen rumeguș) rezultate în urma procesării primare a lemnului.
Produsele.
Produsul de bază este celuloza obținută din lemn de esență moale (rășinoase) și materia
primă ecologică Arbron ™ pentru producătorii de fibre textile. După finalizarea noii biorafinării,
KaiCell Fibers vizează producerea a circa 100.000 tone de fibre Arbron™ pe an, având mare
deschidere pe cea mai mare piață a industriei textile din lume – China. În fapt, mulți producători
de fibre naturale se bazează pe o serie de aspecte comune pentru promovarea acestor
biomateriale inovatoare – conștientizarea problemelor de mediu de către un număr din ce în ce
Pagina 148 din 274

mai mare de investitori și astfel înlocuirea fibrelor naturale tradiționale, precum bumbacul cu
mare amprentă ecologică prin cantitățile mari de fertilizatori aplicate și necesarul de apă, cu cele
inovatoare, dar și creșterea nivelului mediu de trai în cele mai populate state ale lumii, China și
India, care va duce inevitabil la modificarea comportamentului de achiziții.
9.2.4 Novamont (Italia)
Novamont (Italia) este de asemenea o companie de mari dimensiuni care are ca scop
construirea unui parteneriat viabil între industria chimică, agricultură și mediu (prin
utilizarea în ciclurile de producție a diferite categorii de deșeuri). Astfel, aceasta se ghidează
după principiile economiei circulare și ale bioeconomiei. Modelul bioeconomic promovat de
Novamont este biorafinarea integrată în zona locală pentru obținerea de bioplastice și alte
produse biochimice din surse regenerabile, cu o abordare în cascadă în utilizarea biomasei
(www.novamont.it).
Compania se bazează în principal pe colaborarea strânsă cu fermierii pentru crearea unui
lanț valoric agroindustrial puternic, folosind resursele de biomasă disponibile în zonele în care
sunt amplasate unitățile de producție (amidon, celuloză, uleiuri vegetale etc.). De asemenea, au
dezvoltat un sistem bine organizat de reciclare a deșeurilor umede, care a permis eliminarea
corespunzătoare a produselor compozite din plastic biologic compostabil contaminate cu deșeuri
alimentare, reutilizarea deșeurilor alimentare și a celor agricole.
Produsele.
Ca și în cazul Abengoa Bioenergía, face investiții masive în cercetare pentru a
îmbunătății procesele tehnologice, dar și pentru a dezvolta noi produse. În prezent compania
are trei mari categorii de produse. Prima categorie, MATER-BI, este reprezentată de
materiale bioplastice biodegradabile și compostabile, conforme cu Standardul European UNI
EN 13432. Acesta poate fi procesat prin tehnologiile cele mai comune de conversie: suflare,
turnare, extrudare / termoformare și mașini de turnare prin injecție pentru materiale plastice
tradiționale. A doua categorie, MATROL-BI, este o linie de produse biodegradabile (lichide
hidraulice, lubrifianți, lichide de transmisie și fluide dielectrice), care poate fi folosită pentru
toate echipamentele utilizate în zone sensibile din punct de vedere ecologic (unde se dorește
evitarea contaminării – agricultură, exploatări silvice, medii rezidențiale etc.). CELUS-BI
este a treia și cea mai nouă linie produse, inovatoare, cu utilizare sectorul cosmeticelor, care
include esteri utilizați pentru aplicații specifice în domeniul sănătății și îngrijirii corporale și
Pagina 149 din 274

microsfere inerente biodegradabile adecvate ca agenți de exfoliere pentru îngrijirea pe rsonală
și produse cosmetice (creme, șampoane, rujuri etc.).
9.2.5 Agrioil Energy S.A. (Grecia)
Agrioil Energy S.A. (Grecia) este o companie creată în anul 2009 în regiunea industrială
Larisa din Tesalia, a cărei misiune este de „a dezvolta un lanț de producție integrat și eficient”
(www.agroil-energy.gr).
Compania rafinează deșeurile de ulei de gătit (ulei de măsline, floarea soarelui, porumb,
semințe de bumbac) și grăsimi animale. Începând cu anul 2011, plecând de la premisa că atât
cetățenii obișnuiți, cât și investitorii devin din ce în ce mai conștienți de impactul activităților lor
asupra mediului, și-a creat propria rețea de colectare a materiei prime în regiunea Tesalia,
lucrând în special cu restaurantele, inclusiv cu cele de tip fast food, din zonă. Are propriile
vehicule, propriile containere de depozitare, iar preluarea materiei prime se face conform unui
program stabilit de comun acord, în funcție de cantitățile estimate a fi colectate (de la săptămânal
la lunar). De asemenea, compania a mizat pe prevederile Directivei 2009/30/CE (Comisia
Europeană, 2009b) conform căreia, reziduurile de ulei de gătit reprezintă cea mai adecvată
materie primă pentru producerea de biodiesel.
Produse. Compania produce uleiuri rafinate de uz industrial, adică furnizează materie
primă de calitate, cu zero impurități, aciditate redusă și un conținut de apă de 500-850 ppm
(conform fișei tehnice a produsului, disponibilă pe site-ul companiei) producătorilor de
biocombustibili (biodiesel). Principalul client este Staff Colour Energy S.A., din aceeași regiune,
fondată în 2005, care are aproximativ 4 angajați cu normă întreagă și generează venituri anuale
estimate la 6 mil. dolari din producerea de biodiesel și glicerină și din vopsirea și albirea
țesăturilor, dar și alte companii din spațiul balcanic (https://gr.kompass.com/c/staff-colour-
energy-s-a/gr0265433/). Pe lângă uleiuri rafinate Agrioil Energy S.A. produce și pastă de săpun,
ca produs secundar rezultat în urma procesării uleiurilor reziduale. De asemenea, rafinăria este
proiectată și pentru procesarea rapiței și a plantelor de soia, și lucrează deja cu alte companii
locale care folosesc compania pentru acest serviciu.
9.2.6 Natural Grass (Franța)
Natural Grass (Franța) este o companie care s-a specializat în dezvoltarea și vânzarea de
suprafețe naturale inovatoare. S-a concentrat pe cercetare-dezvoltare în privința gazonului
Pagina 150 din 274

natural, bazându-se pe expertiza unui grup mare de experți, unii provenind de la universități de
prestigiu, fapt care a asigurat succesul companiei și i-a facilitat extinderea afacerilor la nivel
european.
Natural Grass produce în prezent o iarbă hibridă inovatoare, naturală 100%, înrădăcinată
în substrat sintetic, pentru orice tip de teren de sport acoperit cu iarbă. Conform datelor
prezentare în raportul CE (2017h), în termen de câțiva ani, compania și-a extins foarte mult
activitatea și „patru din cele zece terenuri de fotbal de la Euro 2016 au fost acoperite cu iarbă
dezvoltată de Natural Grass (Bordeaux, Lyon, Saint-Etienne și Toulouse)”. Așa cum spune
Bertrand Picard, CEO, cea mai mare provocare pentru o companie mică precum Natural Grass
este de a „industrializa procesul de producție”. Prezența la Euro 2016 și obținerea finanțării
adecvate printr-un proiect Orizont 2020 au reprezentat un imbold important pentru companie,
care și-a extins activitatea în alte două state unde fotbalul este o adevărată industrie – Marea
Britanie și Spania, devenind furnizorii a două cluburi de elită: Arsenal și Real Madrid.
Produsul oferit de companie este considerat unul inovator datorită mai multor aspecte:
rezistență sporită a gazonului la smulgere sau uzură ca urmare a faptului că rădăcinile naturale de
iarbă se împletesc cu milioane de microfibre (www.naturalgrass.com), confort pentru jucători
deoarece substratul artificial fabricat dintr-un amestec de nisip extrafin, plută și microfibre sintetice
absoarbe foarte bine șocurile, permeabilitate ridicată, eliminarea posibilității de a se forma nămol etc.
Chiar dacă s-a specializat în producerea de gazon pentru terenurile sportive, Natural
Grass este o companie care a înțeles că poate accesa o piață mult mai vastă și mai profitabilă
oferită de arhitectura peisagistică, venind în acest fel și în sprijinul remedierii problemelor de
mediu din marile orașe. Gazonul furnizat de aceștia poate fi utilizat pentru acoperișuri verzi,
locuri de parcare verzi, stații de transport public verzi etc. Reprezentanții companiei consideră că
pe lângă beneficiile de mediu pe care produsul lor le oferă, sunt numeroase aspecte socio-
economice care trebuie luate în calcul. Vizează încurajarea cercetării prin colaborare cu mediul
academic și nu numai (colaborează deja cu medici, sportivi), crearea de noi locuri de muncă prin
extinderea companiei și menținerea unui număr crescut de locuri de muncă pentru furnizorii de
materie primă. Mare parte din industria de producere a plutei este concentrată în Portugalia, cel
mai mare producător și exportator de plută și produse din plută, furnizând locuri de muncă
pentru circa 25.000 persoane. Conform lui Corticeira Amorim, președintele executiv al uneia
dintre cele mai mari companii portugheze în domeniu, este necesară utilizarea plutei în noi
produse deoarece vânzările pentru dopurile de plută, principalul produs, au scăzut cu circa 30%
ca urmare a utilizării din ce în ce mai mari a dopurilor de plastic și aluminiu (www.ft.com).
Astfel, companii precum Natural Grass pot veni în sprijinul altor sectoare ale bioeconomiei.
Pagina 151 din 274

9.2.7 Green Sugar (Germania)
Green Sugar (Germania) este o companie germană de inginerie care se ocupă cu conversia
biomasei lignocelulozice în zahăr foarte pur, utilizat apoi în obținerea altor produse biochimice
valoroase. Ca urmare a faptului că produsele propuse sunt obținute din resurse regenerabile și
încadrate la categoria bioproduse (este specializată în domeniul separării biomasei lignocelulozice și
a proceselor de zaharificare), compania consideră că acestea constituie un element esențial pentru
bioeconomia mondială. Ca platformă tehnologică care produce zahăr, Green Sugar oferă soluții
alternative, tehnologia utilizată de aceștia putând fi extinsă și aplicată în cazul altor bioproduse
obținute prin fermentare, precum „biopolimerii, biocarburanții, produsele farmaceutice și substanțele
chimice de specialitate - pe bază de reziduuri de biomasă necombustibile din surse regenerabile”
(www.green-sugar.eu). Este o companie tânără, înființată în anul 2007, care a profitat de implicarea
într-un proiect finanțat de UE în cadrul PC7, care i-a asigurat o mai bună vizibilitate și credibilitate
internațională, atât în plan științific, cât și industrial. Astfel, compania și-a dezvoltat o nouă
tehnologie de producție.
Principala resursă utilizată de companie este reprezentată de biomasa lignocelulozică,
non-comestibilă, care rezultă ca reziduu din sectorul agricol și forestier. În prezent există resurse
însemnate de biomasă lignocelulozică, care nu poate fi utilizată în sectorul alimentar, fiind în
principal utilizată pentru producerea de energie. Green Sugar folosește în special paie de grâu /
orez, coji, resturi de tulpini, iarbă, lemnul și reziduurile din industria celulozei și hârtiei etc.,
materie primă care conține o concentrație mare de polizaharide.
Produse
Compania obține așa-numitul zahăr verde, care prezintă multiple avantaje: randament,
concentrație și puritate foarte mare, concentrații foarte scăzute de produse de degradare, este
posibilă separarea hidrolizatului de zahăr C6 și C5, eficiența procesului este mai mare
comparativ cu hidrolizele pe bază de enzime. Zahărul verde este furnizat companiilor care
produc bioplastice, biocombustibili sau alte produse biochimice. În plus, lignina din biomasă este
utilizată ca sursă de energie pentru a furniza căldură și abur pentru procesul de biorafinare.
Procesul tehnologic este redat în Figura nr. 9.1.
Pagina 152 din 274

Sursa: prelucrare după http://www.green-sugar.eu/technology/?lang=en
Figura nr. 9.1: Procesul tehnologic de producere a zahărului verde de către compania
Green Sugar
9.2.8 Etouch Innovation (construcţii, Taiwan)
Un exemplu de bune practici în domeniul construcţiilor, utilizat şi de Comisia Europeană

(2015b) în lucrarea „Bioeconomia în viaţa de zi cu zi” (engl. Bioeconomy in everyday life), este
compania taiwaneză Etouch Innovation care produce plăci din fibre pentru sectorul
construcţiilor.
Compania taiwaneză Etouch Innovation foloseşte ingrediente 100% naturale din
subproduse agricole (coji de orez, coji de grâu, tulpini de porumb, trestie de zahăr, palmier, nucă
de cocos, așchii de lemn, resturi de cafea etc.) pe care le combină cu o rășină biobazică pentru a
obşine în final un material de construcție compozit care are proprietăți similare cu materialele de
construcţii convenționale obţinute pe bază de plastic. Conform prezentărilor (Comisia
Europeană, 2015b; site companie Etouch Innovation), materialul astfel obţinut este
biodegradabil, iar producția sa nu rivalizează cu producţia alimentară. Mai mult, acest nou tip de
material bio-compozit contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
Compozitul poate fi combinat cu plastic petrochimic pentru a obține produse biohibride
care combină avantajele ambelor categorii de produse, fiind ușoare,
rezistente, rezistente la foc și având bune proprietăți de izolare.
În același timp, procesul de producție a acestor materiale este simplu, fiind necesar un
consum redus de energie, iar costul este redus comparativ cu obținerea de bioplastic.
Pagina 153 din 274

9.2.9 Maapörssi (digitalizare, construcții, transport, Finlanda)
Maapörssi este o firmă din Finlanda înființată în anul 2006 cu un număr redus de angajați
(categoria 1-10 angajați), care oferă servicii de suport și administrative pentru companii (în
special din domeniul construcțiilor)16.
Maapörssi oferă un serviciu prin care este permisă reciclarea și utilizarea în alte proiecte
a materiale excedentare rezultate din construcții și a materialele rezultate din demolări care sunt
conforme cu decretul guvernului privind recuperarea anumitor deșeuri.
Pagina de internet Maapörssi.fi este un magazin public de vouchere, utilizatorii acestuia
putându-le achiziționa cu scopul de a primi materialelor pe bază de pământ în anumite puncte de
recepție menționate pe site. De fapt utilizatorii pot primi, dar și oferi surplusul de pământ și în
plus pot crea documente și rapoarte de transport digitale folosind o aplicație de livrare oferită de
Maapörssi.
Veniturile Maapörssi sunt constituite din plățile realizate de către utilizatori atunci când
se înregistrează pe pagina de internet pentru a crea un profil personal și din comisioanele stabilite
pentru vouchere.
Companiile de construcții pot astfel economisi sume importante din totalul cheltuielilor
pentru excavare și pentru transport prin reciclarea surplusului de pământ și transferul acestuia pe
alte șantiere de construcții din apropiere. În unele cazuri, astfel de acțiuni pot aduce chiar
venituri suplimentare constructorilor.
9.3 Implicarea IMM-urilor în proiecte PC7 în domeniul biotehnologiei
Ca urmare a faptului că IMM-urile reprezintă „coloana vertebrală” a economiei europene,

conform CE, aceasta a alocat circa 550 mil. euro pentru a finanța 129 de proiecte în cadrul
activității „Biotehnologii”, ceea ce a presupus implicarea a aproximativ 1.750 de parteneri în
perioada 2007- 2013, cât s-a desfășurat PC7 (Comisia Europeană, 2014f).
Principala problemă a IMM-urilor a fost și, încă este, legată de finanțarea deficitară la
capitolul cercetare-dezvoltare-inovare (CDI). Aceasta necesită fonduri substanțiale de care IMM-
urile în cele mai multe cazuri nu dispun, mai ales în domenii avangardiste precum unele dintre
sectoarele bioeconomiei, care presupun aplicații ale biotehnologiei.
16
https://www.sitra.fi/en/cases/recycling-service-surplus-excavation-material/
Pagina 154 din 274
Unul dintre scopurile acestor proiecte a fost tocmai creșterea finanțării pentru CDI, dar,
IMM-urile implicate în aceste proiecte au avut și alte beneficii – dezvoltarea unor rețele,
competențe noi pentru personalul angajat, acces mai facil pe anumite piețe etc.
Sintetizând, CE (2014f) subliniază rezultatele acestor proiecte astfel:
 75% din finanțarea UE a fost alocată temelor care au vizat IMM-urile.
 IMM-urile au primit 25% din contribuția UE acordată partenerilor de proiect (peste
obiectivul UE de 15%).
 cca. 38% dintre participanți au fost IMM-uri, adică cel mai bine reprezentat tip de
organizație (fiecare IMM-uri a fost numărat o singură dată, indiferent de numărul de
proiecte în care s-a implicat) (Figura nr. 9.2).
 în medie, 90% din proiectele finanțate de UE au implicat cel puțin un IMM.
Sursa: Comisia Europeană, 2014f

Figura nr. 9.2: Participare pe tipuri de organizații în proiecte finanțate de UE în cadrul
activității PC7 „Biotehnologii” pentru perioada 2007-2013 (%)
Au fost vizate mai multe domenii de cercetare în cadrul acestor proiecte (Comisia
Europeană, 2014f).
 Surse noi de biomasă și noi bioproduse (utilizare în diferite ramuri bioindustriale sau ca
produse finale vândute direct) – 28 proiecte finanțate, 397 parteneri. Au fost abordate
subiecte precum prospectarea unor noi compuși produși de plante, de genul proteinele sau
alte molecule, care să aibă utilitate în industria chimică – cosmetică, produse
farmaceutice sau în alte ramuri industriale; dezvoltarea de noi soiuri de plante cu
potențial mare de a genera uleiuri etc.
 Biotehnologia industrială (produse biologice noi cu valoare adăugată ridicată și
bioprocese) – 27 proiecte finanțate, 305 parteneri. Au fost făcute studii privind noi
Pagina 155 din 274

enzime, microorganisme sau biocatalizatori cu scopul de a face industria chimică mai
„verde”.
 Biorafinăriile (produse biologice și biocombustibili) – 13 proiecte finanțate, 199
parteneri. A fost vizată creșterea eficienței producției de biocombustibili din diferite surse
de biomasă (tărâțele de grâu, paiele de grâu, resturi de lemn etc.), dar și găsirea unor
surse noi (algele).
 Biotehnologia de mediu (soluții ecologice pentru industrie) – 14 proiecte finanțate, 246
parteneri. Proiectele au vizat decontaminarea site-urilor poluate cu hidrocarburi toxice cu
ajutorul bacteriilor, modalități de tratare a apei reziduale pentru a fi reintrodusă în
circuitul economic, în special cel agricol etc.
 „Altele” este categoria care a acoperit cercetarea socio-economică, sprijinul politic și
colaborarea internațională – 3 proiecte, 36 de parteneri.
Cele mai multe IMM-uri participante au fost din Germania (113), Olanda (56) și Marea
Britanie (54), state unde bioeconomia constituie un sector bine definit și reglementat al
economiei. Alături de aceste trei state, participare însemnată au avut și Spania (43), Belgia (35),
Franța (35), Italia (25), Portugalia (19), Austria (16), multe dintre aceste state elaborându-și între
timp chiar și strategii de dezvoltare bioeconomică, și, ca stat non-membru UE, Elveția (16)
(Anexa IX). România a participat prin 5 IMM-uri.
9.4 Impactul instrumentului financiar SME Instrument (Orizont 2020)
Ca parte a programului Orizont 2020, Instrumentul pentru IMM-uri sprijină inovația ca

suport pentru crearea de noi piețe pentru întreprinderile mici și mijlocii care au potențial de creștere
semnificativ și dorința de a se extinde la nivel global. Prin acest instrument, UE și-a propus să
investească 3 mld. euro în 7.500 de companii până în 2020. De la lansare (2014) până la finalul
anului 2016, au fost finanțate proiectele a 2.457 de IMM-uri, suma vehiculată fiind de 882 mil.
euro în finanțare directă (Comisia Europeană, 2017h). Suma investită în proiecte a crescut constant
(Figura nr. 9.3), urmărindu-se creșterea IMM-urilor, de la stadiul incipient la intrarea acestora pe
piață.
Astfel, în prima fază, obiectivul urmărit este acela de a vedea „fezabilitatea științifică sau
tehnică și potențialul comercial al ideii inovatoare a companiei și de a o dezvolta într-un plan de
afaceri credibil și scalabil” (Comisia Europeană, 2017h), altfel spus de a elabora studii de
fezabilitate, fondurile date de UE fiind de 50.000 euro. În faza 2, companiile trebuie să vină pe
Pagina 156 din 274

piață cu un produs, serviciu sau proces, în conformitate cu strategia de dezvoltare a companiei,
adică teste, prototipuri, validări, demonstrații etc., fondurile care pot fi alocate per proiect fiind
între 0,5 și 2,5 mil. euro. Faza 3 vizează amplificarea impactul economic al finanțării, ceea ce
înseamnă găsirea de noi clienți și dezvoltarea de noi parteneriate (alte IMM-uri, întreprinderi
mari, investitori, achizitori publici), precum și participarea la târguri comerciale internaționale.
Sursa: Comisia Europeană, 2017h, p. 8

Figura nr. 9.3: Bugetul anual pentru Instrumentul SME
Principala provocare și, în același timp, prioritate strategică pentru IMM-uri este piața de
desfacere – consolidarea piețelor existente concomitent cu găsirea de noi piețe și canale de
distribuție. Astfel, proiectele finanțate au urmărit și creșterea vizibilității internaționale a IMM-
urilor europene prin participarea la târguri de profil. Conform datelor din raportul CE (2017h),
161 de IMM-uri au participat la 14 astfel de evenimente, 30% dintre companiile implicate fiind
pentru prima dată prezente. De asemenea, a fost organizat Summit-ul Inovatorilor în octombrie
2016, la Bruxelles, unde au participat peste 600 de IMM-uri. În anul 2017, prin Programul de
participare la târgurile de comerț din străinătate, 225 de IMM-uri au fost finanțate pentru a
participa la 15 târguri în afara granițelor europene.
Beneficiile participării au fost raportate de mai multe companii și au fost extrem de
diversificate – tranzacții de cca. 1,2 mil. euro (pentru aproximativ 1/3 dintre participanți), 7
IMM-uri au încheiat contracte de afaceri cu întreprinderi mari (valoare 540.000 euro), 34%
dintre IMM-urile participante au avut întâlniri cu 136 de investitori per total, 3 IMM-uri au
obținut o investiție în valoare totală de 1 mil. euro, 6 IMM-uri au câștigat contracte de servicii
(achiziții publice) în valoare totală de 435.000 euro (Comisia Europeană, 2017h).
Dintre cele aproape 2.500 IMM-uri care au primit finanțare în primii ani de la
implementarea acestui instrument, 47% sunt doar din trei state – Spania, Italia și Marea Britanie.
La acestea se adaugă și Franța și Germania, cu peste 100 de IMM-uri implicate. Din păcate, la
Pagina 157 din 274
nivelul României, numărul de IMM-uri finanțate este extrem de redus, 5 în calitate de
coordonator și 1 ca partener. Este vorba de Vitality Media SRL (București), scopul proiectului
fiind de a deschide noi fluxuri de venituri pentru radiodifuzori, rețele de televiziune, cluburi
sportive și pentru a crește angajamentul în timp real cu publicul și fanii lor; Bit Technologies RO
(Vâlcea), care își propune să scoată pe piață roboți inovatori și accesibili, cu precizie mecanică
ridicată utilizați în asamblarea componentelor electronice; Geotech Systems SRL (Gorj), care
prin proiectul „Realitatea augmentată a navigației interioare” intenționează să introducă soluții
mobile eficiente din punct de vedere al costurilor, capabile să îmbunătățească modul în care
oamenii navighează în interiorul clădirilor; Software & Design Innovations SRL (Cluj), un
proiect care vizează introducerea tehnologiei moderne de licitație și de comunicare pentru
transportul rutier de marfă, adică o platformă de licitație în timp real; Indeco Soft SRL
(Maramureș) a propus un proiect încadrat la Implicarea IMM-urilor în cercetarea și dezvoltarea
spațială – încurajarea comunității de „gameri” în procesarea imaginilor spațiale și validarea
manuală a datelor pentru aplicații în silvicultură, utilizarea terenurilor, agricultura de precizie.
Toate aceste proiecte au primit finanțare de 50.000 euro din partea UE. Cel mai amplu și bine
finanțat proiect este cel la care Amorph Systems SRL (Timiș) a fost partener, coordonatorul fiind
Amorph Systems GMBH (Germania), 1.463.000 euro, intitulat Sistem avansat de prognoză
pentru managementul fluxului de pasageri proactiv (EIC SME Instrument data hub,
https://sme.easme-web.eu/).
Pe sectoare ale bioeconomiei sau tangente bioeconomiei, situația proiectelor finanțate atât
în faza 1 cât și în faza 2, este următoarea:
 Agricultură și silvicultură: 128 IMM-uri (cele mai multe în Spania, 39, și în Italia, 34);
 Biotehnologie: 46 (cele mai multe în Belgia, 8);
 Creșterea albastră (pescuit și piscicultură): 52 (cele mai multe în Spania, 10);
 Ecoinovare și materii prime: 256 (cele mai multe în Italia, 67 și Spania, 58);
 Industria alimentară: 117 (cele mai multe în Spania, 39 și Italia, 23)
 Nanotehnologie: 255 (cele mai multe în Italia, 76 și Spania, 50)
 Energie: 387 (cele mai multe în Spania, 95 și Italia, 83) (https://sme.easme-web.eu/#).
Cele mai multe IMM-uri finanțate sunt, în funcție de categoria de mărime,
microîntreprinderile (59% în anul 2016), urmate de întreprinderile mici și mijlocii (Figura nr.
9.4). În cele trei state unde au fost finanțate cele mai multe IMM-uri s-a înregistrat următoarea
situație: Spania – 58% microîntreprinderi, 31% întreprinderi mici și 10% întreprinderi mijlocii,
în Italia – 44% microîntreprinderi, 38% întreprinderi mici și 17% întreprinderi mijlocii, iar în
Pagina 158 din 274

Marea Britanie – 56% microîntreprinderi, 34% întreprinderi mici și 9% întreprinderi mijlocii
(Comisia Europeană, 2017h, p. 33).
Sursa: Comisia Europeană, 2017h, p. 33

Figura nr. 9.4: Categorii de IMM-uri după mărime în funcție de anul în care au aplicat
Dintre rezultatele notabile cuantificate în raportul emis de CE (2017h), pot fi amintite

mai multe aspecte. Pe categorii de cost, cele mai multe proiecte reprezentând 65% din total (faza
2) au fost cele din categoria achiziționare de echipamente, drepturi de proprietate intelectuală,
alte achiziții, urmate de categoria forță de muncă, 22% (instruirea personalului), cercetare-
dezvoltare, 10% și subcontractare, 3%. De asemenea, până la finalul anului 2016, au fost depuse
201 cereri de patentare, capitol la care UE este încă deficitară comparativ cu SUA. Atragerea de
investiții private este un alt aspect important, IMM-urile implicate în proiecte finanțate prin acest
instrument reușind să atragă fonduri de 490,7 mil. euro, ceea ce înseamnă că la trei ani de la
lansare, fiecare 1 euro investit de UE a reușit să atragă 1,05 euro din fonduri private. Conform
fondurilor investite, pe primul loc se situează Industrifonden (Suedia) cu 50 mil. euro, urmată de
Lifeline Ventures Oy (Finlanda) cu 15 mil. euro și Swedish Energy Agency (Suedia) cu 12 mil.
euro, primele două fiind societăți cu capital de risc, iar cea de a treia o agenție guvernamentală
pentru probleme de politică energetică națională. De altfel, companiile din Suedia, Finlanda,
Marea Britanie și Olanda au fost cele care au atras cele mai mari investiții din capital privat. Din
punctul de vedere al celor mai importanți indicatori economici, 83% dintre IMM-urile finanțate
(faza 2) au înregistrat creșteri ale cifrei de afaceri, iar 67% au înregistrat creșteri ale numărului
de angajați.
Conform analizei primei etape de implementare a acestui instrument, rezultatele sunt
încurajatoare, cel puțin la nivel european, mai puțin în cazul României.
Pagina 159 din 274

10. EXEMPLE DE BUNE PRACTICI ÎN DOMENIUL
BIOECONOMIE ÎN ROMÂNIA
10.1 SC Radic Star SRL
SC Radic Star SRL este o societate cu capital integral românesc, înfiinţată în anul 1993,
din jud. Argeș, localitatea Stefănești, specializată în fabricarea produselor pe bază de carne
(www.radic.ro). Această societate reprezintă un excelent exemplu de bune practice pentru alte
companii românești de profil, nu numai ca urmare a succesului înregistrat pe piața românească,
ci mai ales datorită principiilor aplicate și viziunii integrate de care a dat dovadă punând la punct
întregul lanț de producție necesar acestei industrii, de la materia primă vegetală la procesarea
finală a cărnii. Este o afacere de familie, iar întregul lanț de producție este acoperit de grupul
Radic din care mai fac parte firmele SuinProd Radic SRL (activități în ferme mixte – culturi
vegetale și creșterea animalelor) și Meat RDS Invest Com (abator, producție și conservare de
carne) (www.eximbank.ro/radic-star-srl-lectie-de-business-100-romaneasca/). În acest fel sunt
evitate sincopele în aprovizionarea cu materie primă, dar este garantată și calitatea cărnii
introdusă în procesul de prelucrare.
Pe parcursul celor peste 20 de ani de funcționare societatea a aplicat pentru finanțare din
fonduri europene în cadrul mai multor programe, precum SAPARD 2003-2004, SAPARD 2006-
2008, BERD 2010. Fondurile accesate au fost folosite pentru a extinde afacerea și a dota fabrica
și abatorul cu echipamente de ultimă generație, respectându-se astfel Sistemul de Management
Integrat conform standardelor SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 14001:2005 și SR EN ISO
22000:2005. De asemenea, pentru a pune în aplicare viziunea legată de lanțul de producție,
societatea a achiziționat peste 140 ha de teren, tot în județul Argeș, pentru culturile vegetale.
S-a urmărit pe de o parte diversificarea produselor, iar pe de alta, crearea unei rețele
proprii de distribuție, care să elimine orice cost suplimentar indus de intermediere. Rezultatele
sunt unele notabile: capacitate de procesare a 30 t carne zilnic, peste 100 de sortimente de
produse comercializate la circa 3 mil. de clienți și rețea proprie de distribuție în 7 județe din
sudul țării (Argeș, Dâmbovița, Prahova, Vâlcea, Teleorman, Olt, Dolj) și în București. De
asemenea, produsele Radic Star sunt comercializate și în câteva lanțuri mari de supermarket-uri,
precum Kaufland, Auchan și Profi.
Pagina 160 din 274

Viabilitatea unei companii poate fi dedusă și din modul în care aceasta se comportă într-o
situație de criză. RADIC STAR s-a confruntat cu o astfel de situație la finalul anului 2015, în
luna decembrie, când hala și instalațiile de procesare au fost afectate de un incendiu. În urma
acestui eveniment, societatea a fost obligată să își mute producția într-o fostă fabrică de
procesare a cărnii pe care o achiziționase anterior. Cifra de afaceri a scăzut drastic, de la
103.602.222 lei în anul 2015 la 38.397.614 lei în anul 2016, dar profitul net a fost de 6.219.910
lei la finalul anului, cu 1,2 mil. lei sub cel din 2015. Chiar dacă societatea a fost obligată să
reducă numărul de angajați, acesta este totuși de 159 (https://membri.listafirme.ro/radicstar-srl-
4917490/).
10.2 CANAH International SRL
CANAH International SRL este o companie care produce diferite produse alimentare de
cânepă, din Salonta, jud. Bihor. Unitatea de producție a fost înființată în anul 2005, dar fabrica a
început să funcționeze în anul 2007. Conform datelor prezentate pe site-ul Lista firmelor din
România (https://membri.listafirme.ro), numărul de angajați a crescut gradual, la nivelul anului
2016, acesta fiind de 35. Cifra de afaceri este de 23.944.640 lei, iar profitul net de 2.703.027 lei.
Unitatea procesează exclusiv semințe de cânepă, atât convenționale, cât și organice, pe
care le testează conform unor criterii stricte înainte de achiziționare – culoare, gust, aciditate,
conținut de apă, miros și proprietăți nutritive.
Este specializată în semințe decojite, ulei presat la rece, praf proteic, capsule de ulei
vegetal, făina, fibre de semințe, baruri de semințe de cânepă și o loțiune de corp pe baza de ulei
de cânepă (www.eiha.org). Produsele sunt comercializate sub marca Canah, etichetă privată sau
vrac. De asemenea, compania oferă și servicii de procesare pentru clienții care își livrează
propriile semințe de cânepă.
Compania are certificare ISO 22000:2005 dată de TÜV Rheinland, iar din 2014
produsele firmei au și certificare Kosher oferită de The OK Kosher Brand. Produsele ecologice
sunt certificate Organic conform legislației UE de către EcoInspect (www.canah.com).
10.3 SC Casa Ethos SRL
SC Casa Ethos SRL este o societate care își desfășoară activitatea în Craiova și în
apropierea orașului, la Ungureni, jud. Dolj, înființată ca atare în anul 2004 (www.casaethos.ro).
Activitatea sa este strâns legată de cea a Fundaţiei Creştine Ethos, veniturile generate de
Pagina 161 din 274
activitatea comercială sponsorizând parțial fundația pentru a continua diferitele proiecte sociale
în care este implicată. Făcând abstracție de aspectele religioase, Casa Ethos este un exemplu de
bune practici, similar cu cel oferit de Radic Star, la scară mult mai mică, dar cu o activitate
bazată pe aceleași principii, societatea acoperind întregul lanț de producție.
Chiar dacă firma are patru departamente – agricultură, brutărie, construcții și tâmplărie,
aceasta s-a impus pe piață în orașul Craiova ca urmare a activității din primele două
departamente. Astfel, societatea a achiziționat teren în localitatea Ungureni punând bazele unei
ferme agricole. A fost amenajată o livadă de meri unde sunt cultivate 5 soiuri diferite, o livadă de
peri și sere pentru a cultiva legumele de bază. Producțiile obținute sunt comercializate direct în
magazinul societății din orașul Craiova, iar o parte a producției de mere este utilizată pentru
procesare și obținere de suc de mere, 100% natural, fără zahăr adăugat, comercializat în incinta
aceluiași magazin. Pentru a completa gama de legume și fructe proaspete oferită în magazin,
societatea și-a creat și o rețea de achiziție, lucrând doar cu micii producători din apropiere pentru
a avea garantată prospețimea produselor livrate. Trebuie menționat și faptul că nu sunt agreate
substanțele chimice, producția proprie fiind ecologică.
Brutăria Casa Ethos funcționează tot în orașul Craiova și produce pâine albă,
intermediară sau pâine de secară, fără amelioratori sau emulgatori, fapt care atrage un număr în
creștere de clienți. Pe lângă produsele de panificație, tot aici se obțin și o serie de produse de
patiserie, desfacerea fiind asigurată în incinta aceluiași magazin.
Chiar dacă cifra de afaceri nu este foarte mare, societatea s-a remarcat pe piața locală prin
calitatea produselor oferite consumatorilor, iar în prezent aceasta își extinde cercul de clienți
fideli. De asemenea, trebuie menționat și faptul că prin lărgirea ariei de activități, au fost create
noi locuri de muncă, contribuind, chiar dacă într-o mică măsură, la reducerea ratei șomajului din
zona rurală limitrofă orașului Craiova. Societatea are în prezent 47 de angajați.
10.4 Annabella Fabrica de Conserve Râureni SA
Annabella Fabrica de Conserve Râureni SA este o companie românească din ce în ce mai

cunoscută chiar și pe plan internațional, din județul Vâlcea, care are ca obiect de activitate
prelucrarea și conservarea fructelor și legumelor. Are o istorie îndelungată, Fabrica Râureni fiind
deschisă în anul 1968, pentru a se valorifica potențialul pomicol al regiunii. Perioada 2000-2008
a fost o perioadă de declin, marcată de scăderea constantă a cifrei de afaceri și a profitului net și
de fluctuațiile mari ale numărului de angajați (între 0 în 2002, 100 în 2003, 24 în 2008)
(https://membri.listafirme.ro/annabella-fabrica-de-conserve-raureni-sa-14075542/). În anul 2008,
Pagina 162 din 274
societatea este preluată de grupul Annabella, tot o societate românească din județul Vâlcea, care
se ocupă în principal cu comercializarea produselor alimentare, ceea ce a însemnat o revitalizare
a fabricii de conserve prin investiții însemnate în modernizarea liniilor tehnologice de producție
(în valoare de circa 5 mil. euro).
Astfel, în prezent, succesul de care se bucură compania poate fi sintetizat astfel: o
capacitate de procesare de 20.000 t de fructe și legume pe an (www.raureni.ro), o cifră de afaceri
de 89.694.640 lei și un profit net de 10.317.039 lei și 274 de angajați la finalul anului 2016, o
creștere a numărului de produse de la 30 la 150. Este compania care a înțeles că resursa umană
bine pregătită este extrem de importantă, la fel ca și promovarea și internaționalizarea. În
prezent, fabrica exportă multe dintre sortimentele sale de produse în 22 de state de pe 4
continente, conform managerului de export al societății, Ana-Maria Floricu
(https://modernbuyer.ro). Râureni începe astfel să devină un brand românesc cunoscut în SUA,
Canada, Australia (unde produsele sunt achiziționate mai ales de comunitățile de români, dar și
de alte comunități din partea central-estică a Europei), în multe state ale UE, și recent, în anul
2017, produsele Râureni au început să fie comercializate în China și în Irak. Societatea vizează o
creștere cu 15% a exporturilor pentru finalul anului 2018. Pentru anumite produse, este furnizor
pentru Unilever și McDonald’s. Pentru a avea succes pe aceste piețe, echipa de marketing a
înțeles că, pe lângă calitatea produsului, aspectul este foarte important – au fost schimbate
ambalaje, etichete, astfel încât acestea să fie cât mai atractive. De asemenea, promovarea făcută
în cadrul târgurilor de specialitate face diferența între o firmă de succes și una care lucrează în
deficit, reprezentanții societății participând în ultimii 10 ani la numeroase astfel de evenimente.
Atuurile pe care se bazează societatea sunt multiple. În primul rând, oferă produse
naturale, conservele fiind realizate din fructe și legume românești în cea mare parte. Societatea
are cca. 200 ha de livadă și sere proprii, în Drăgășani, la distanță mică de fabrică, ceea ce
garantează pe de o parte prospețimea materiei prime, dar și costurile reduse cu transportul. În
acest fel, și Fabrica de Conserve Râureni, practică un business integrat, la fel ca și în cazurile
prezentate anterior. În al doilea rând, are o gamă foarte variată de produse – dulcețuri și gemuri
(inclusiv fără adaos de zahăr pentru persoanele cu probleme de sănătate, zaharurile fiind doar
cele naturale, din fruct și din sucul de mere adăugat), magiun, sucuri naturale (mai ales mere sau
măr în combinație cu alte fructe), conserve de legume, murături, oțet (de gutui și vin roșu). În al
treilea rând, încearcă să vină pe piață cu produse noi și să răspundă cerințelor particulare ale
fiecărei piețe în parte adaptându-și oferta. Ținând cont de faptul că în multe regiuni din țară
există tradiție în pomicultură și legumicultură, Fabrica de Conserve Râureni poate fi considerată
un exemplu și un model de urmat.
Pagina 163 din 274

10.5 ECO WOOD SRL
ECO WOOD SRL a fost înființată în anul 2006, județul Bihor, și activează ca producător
de peleți și brichete din biomasă lemnoasă. Compania comercializează și lemn de foc și
cherestea. Astfel, materia primă este reprezentată de rumeguș și alte resturi lemnoase provenite
din prelucrarea primară a lemnului, atât de la propria companie, cât și de la alți producători de
produse din lemn. Peleții sunt fabricați din lemn de molid, fag sau amestec fag și stejar, iar
brichetele pe bază de rumeguș comprimat la mare presiune, din lemn de fag, stejar, molid
(www.ecowood.ro/).
Din 2006 până în prezent, compania a crescut constant ca număr de angajați, în prezent
având 24. Cifra de afaceri s-a stabilizat în ultimii trei ani, variind în jurul sumei de 26.000.000
lei, după ce anterior atinsese chiar și 35.000.000 lei, iar profitul net al companie s-a situat la
1.855.466 lei la finalul anului 2016 (https://membri.listafirme.ro/eco-wood-srl-19222725/).
Compania exportă mare parte din produse în state precum Germania, Belgia, Italia și
Austria. Conform datelor de pe site-ul companiei, aceasta este printre cei mai mari exportatori de
combustibil solid din România și Ungaria, cu o capacitate de livrare de peste 140.000 t brichete
din lemn și 65.000 t peleți.
10.6 Marelbo Prod Com SRL
Marelbo Prod Com SRL reprezintă în prezent unul dintre cei mai mari producători de
încălțăminte din piele naturală din România. Compania funcționează la Vicovu de Sus, județul
Suceava, fiind înființată în anul 1994 de un antreprenor român, care a știut să capitalizeze
cerințele unei piețe în dezvoltare la momentul respectiv. Astfel, de la un atelier simplu înființat în
1984, unde producea pantofi unicat, a ajuns la un grup de firme cu peste 600 de angajați și o cifră
de afaceri de peste 10 mil. euro (http://adevarul.ro/), care are capacitatea de a produce peste
2.000 de perechi de încălțăminte pe zi. Firma Marelbo Prod Com SRL, cea care se ocupă de
producerea încălțămintei, are în prezent 195 de angajați, o cifră de afaceri de peste 12 mil. euro și
un profit net de peste 3 mil. euro (https://membri.listafirme.ro/marelbo-prod-com-srl-6728594/).
Ceea ce a determinat succesul companiei este în fapt un cumul de factori. În primul rând
industria pielăriei are permanent piață de desfacere. Impunerea pe această piață este determinată
de echilibrul dintre calitatea și prețul produsului oferit. Astfel, firma produce încălțăminte de
calitate, conform aprecierilor clienților, la prețuri de producător. Un alt aspect important este
marketing-ul și punerea în aplicare a viziunii de ansamblu cu privire la dezvoltarea companiei.
Pagina 164 din 274
Fondatorul companiei a înțeles că eliminarea intermediarilor reprezintă un prim pas, deoarece
costul produsului care ajungea la cumpărător avea în unele cazuri adaos și de 200%, și a început
comercializarea produselor fabricate în propriile magazine. În prezent, firma are peste 50 de
puncte de desfacere la nivelul întregii țări (www.marelbo.com/ro/), în 28 de județe plus
municipiul București și continuă extinderea rețelei de magazine proprii. În al doilea rând, s-a
înțeles potențialul pieței on-line și compania și-a înființat, fără cheltuieli majore (circa 35.000
euro conform lui Ionu Bobu, fiul patronului și directorul de marketing al companiei – www.wall-
street.ro/articol/eCommerce/), un magazin on-line începând cu anul 2014. De asemenea, și în
acest caz, este subliniată importanța participării la târgurile internaționale de profil, ceea ce a
asigurat companiei contracte în mai multe state europene – Austria, Germania, Maria Britanie,
Ucraina etc., peste 15% din producția firmei fiind destinată exportului.
Așadar, evoluția companiei Marelbo demonstrează faptul că se poate avea succes pornind
de la o afacere mică, dacă sunt înțelese foarte bine nevoile consumatorilor și producția este
constant adaptată acestor nevoi, iar creșterea companiei se face gradual, accesând permanent noi
piețe de desfacere.
10.7 BioROne - Primul cluster de biotehnologie în România
BioROne, este primul biocluster din România17, fiind fondat în anul 2012, deținând
eticheta de bronz a Inițiativei Europene de Excelență în Clustere (engl. Bronze Label of the
European Cluster Excellence Initiative).
Industria în care acționează este biofarmacie și are în total 17 membri, având în
componență șapte IMM-uri, o companie mare, șapte organizații de cercetare sau universități și
alți doi actori pentru ecosistem18 (detalii privind unitățile principale care fac parte din cluster sunt
prezentate în Tabelul nr. 10.1).
Scopul BioROne este construirea unei rețele și a unei platforme prin care să fie stimulată
maximizarea potențialului de inovare al zonei Nord-Est din România, iar principalele țări care
sunt vizate de activitatea internațională a clusterului sunt China, Japonia și SUA, în timp ce
activitatea transnațională vizează Belgia, Germania, Ungaria, Italia și Spania.
17
Dar și din Sud-Estul Europei.
18
Informații culese: https://www.clustercollaboration.eu/cluster-organisations/biorone,
https://ec.europa.eu/growth/tools-databases/regional-innovation-monitor/organisation/biorone-
biotechnology-cluster și http://www.biotechnologie.ro.
Pagina 165 din 274
Referitor la domeniile de cercetare, BioROne are în vedere proiecte în domeniile:
bioinformatică, producția de medicamente, farmacogenomică, terapia genetică, testarea genetică,
nanotehnologiile, bioindustriile, serviciile de sănătate și diagnosticul uman, biofarmaceuticele și
producătorii de echipamente, dar nu este cunoscută o strategie bine formulată pentru îndeplinirea
obiectivelor sale.
Tabelul nr. 10.1: Unitățile principale care fac parte din clusterul BioROne
Numele unității Tipul

Universitatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Universitate
Popa”, Iași
Universitatea „Al. I. Cuza”, Iași Universitate
Spitalul Clinic Județean de Urgențe „Sf. Unitate de cercetare
Spiridon”, Iași
Institutul Regional de Oncologie, Iași Unitate de cercetare
Institutul de Chimie Macromoleculară „Petru Unitate de cercetare
Poni”, Iași
Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare Unitate de cercetare
pentru Fizică Tehnică
S. C. Antibiotice S. A. Companie mare
A&B Pharm Corporation IMM
Unic Pharmaceutical IMM
S. C. Plantavorel S. R. L. IMM
S. C. Kober S. R. L. IMM
S. C. Cromatech Plus S. R. L. IMM
S. C. Ircon S. R. L. IMM
Sursa: Adaptare după https://www.clustercollaboration.eu/cluster-organisations/biorone
10.8 TREC - Cluster Transnațional în domeniul Energiei Regenerabile
TREC este un cluster transnațional în domeniul energiei regenerabile ce a fost înființat în

anul 2011, având unități componente ce activează în principal în regiunea de Nord-Vest a țării.
Numărul de membrii este de 31, firmele fiind în număr 17, iar alte unități componente sunt
universități (4), institute de cercetare (2), autoritate publică (1), instituții catalizator (7).
Pagina 166 din 274

Important de menționat este că întreprinderile ce fac parte din cluster beneficiază,
conform propriei prezentări19, de „cooperare intra-sectorială pentru obținerea de avantaje
economice, cooperare în achiziția de tehnologie şi în producție, facilitarea unui flux sporit de
informație şi transfer de tehnologie, dezvoltarea unui marketing integrat, accesul la fonduri
europene şi naționale dedicate structurilor asociative, susținere din partea autorităţilor, creşterea
competitivității, economii de costuri.”
Clusterul face parte dintr-un cluster mai mare - TREC Danube20, un cluster ce acționează
în domeniile: energie regenerabilă, sisteme de energie și bioeconomie. TREC Danube este fondat
de Ministerul federal al Germaniei pentru Educație și Cercetare și are în componență unități din
zece țări.
În vara anului 2017, o delegație a clusterului de mediu din Leipzig a vizitat clusterul din
Cluj-Napoca, având ca subiect de dezbateri actorii fotovoltaici regionali, precum și o vizită la
Institutul de cercetare și dezvoltare a tehnologiilor izotopice și moleculare și dezvoltarea unei
aplicații comune în cadrul Uniunii Europene.
10.9 Biotehnologie - primele cinci IMM-uri din România
Folosind date publicate de www.listafirme.ro am făcut un top al primelor cinci IMM-uri

ce activează în domeniul biotehnologiei (cod CAEN Cercetare dezvoltare in biotehnologie 7211)
în funcție de cifra de afaceri și profit pe baza bilanțurilor depuse pentru anii 2010 și 2016 (detalii
în Tabelul nr. 10.2).
Remarcăm faptul că Icon Clinical Research SRL rămâne pe primul loc în anul 2016 după
ce a ocupat acest loc și în anul 2010, în timp ce Eurofins Evic Product Testing Romania SRL a
urcat de pe locul 4 pe locul doi, iar Pharma Serv International SRL coboară de pe locul trei pe
locul patru, aceste trei companii reprezentând pilonii dezvoltării sectorului biotehnologie la
nivelul IMM-urilor.
O prezentare a situației financiare a primelor cinci IMM-uri luând în calcul date din 2016 este
prezentată în Tabelul nr. 10.3. Este ușor observabilă diferența dintre prima întreprindere și
următoarele din listă pentru toți indicatorii. Deși cifra de afaceri este impresionată comparativ cu cea
a concurenților, profitul obținut este unul redus, fiind puțin mai mult decât dublul celei de a doua
firme clasate, cu toate că cifra de afaceri a acesteia din urmă este de aproape 8,5 ori mai mică.
19
http://www.trec-cluster.ro/ro/content/membrii-clusterului
20
http://www.trec-network.eu/_/tag/Romania.html
Pagina 167 din 274
biotehnologiei
Poziție Anul 2010 Anul 2016

1 Icon Clinical Research SRL (2008) Icon Clinical Research SRL (2008)
Eurofins Evic Product Testing Romania
2 Logistic Plus SRL (2007)
SRL (2004)
3 Pharma Serv International SRL (1998) Arensia Exploratory Medicine SRL (2007)
Eurofins Evic Product Testing Romania
4 Pharma Serv International SRL (1998)
SRL (2004)
5 R & D Financial Consulting SRL (2004) CIDP Biotechnology SRL (2010)
Sursa: Prelucrare folosind informații furnizate de www.listafirme.ro
Notă: În paranteză, în dreptul denumirii IMM-urilor, este trecut anul înființării.
biotehnologiei (lei)
Eurofins
Evic Arensia Pharma
Icon Clinical CIDP
Product Exploratory Serv
Research Biotechnolog
Testing Medicine Internationa
SRL (2008) y SRL (2010)
Romania SRL (2007) l SRL (1998)
SRL (2004)
Cifra de afaceri 15.751.512 1.865.664 1.485.471 1.363.323 997.966
Profit net 624.855 299.522 165.659 920 3.927
Datorii 1.547.469 225.883 52.775 944.076 807.979

Active 429.209 121.238 65.143 570.650 255.934
imobilizate
Active 5.052.193 1.637.773 258.439 1.085.735 610.625
circulante
Capitaluri 4.099.308 1.469.567 273.582 712.309 61.544
proprii
Număr mediu 49 34 22 20 17
angajați
Sursa: Prelucrare folosind informații furnizate de www.listafirme.ro
Pagina 168 din 274

La nivel național, conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică21, numărul
total de unități ce activează în domeniul biotehnologie este 95, numărul persoanelor angajate
fiind de 833, iar cifra de afaceri ajunge la 117.745.897 lei (Tabelul nr. 10.4).
Comparând situația companiei Icon Clinical Research SRL cu datele pentru întreaga
economie națională observăm că aceasta are o cifră de afaceri în anul 2016 echivalentă cu
13,38% din valoarea obținută la nivel de țară, iar numărul de angajați reprezintă 5,88% din total.
Dacă analizăm situația sa comparativ cu firmele din categoria 10-49 angajați (categoria unde se
încadrează), observăm că firma Icon Clinical Research SRL deține 19,45% dintre angajații din
această categorie de firme, și respectiv 30,40% din cifra de afaceri.
Tabelul nr. 10.4: Situația companiilor ce activează în domeniul biotehnologie la nivel

național, pentru anul 2016
Număr
Indicatori Număr unități persoane Lei
angajate
Număr de unități 95
Total Număr mediu de salariați 833
Cifra de afaceri 117.745.897
0-9
Număr mediu de salariați 159
persoane
10-49
persoane
50-249
persoane
Sursa: Prelucrare folosind informații furnizate de Institutul Național de Statistică (tempo online,
www.insse.ro)
21
Sunt disponibile date pentru anii 2015 și 2016.
Pagina 169 din 274
10.10 Introducerea bioeconomiei printre domeniile de studiu din
învățământul superior
„Strategia națională̆ pentru ı̂ nvăţământ terţiar 2015‑2020”, în vigoare de la 28.07.2015,

stabilește în cadrul pilonului al doilea „Promovarea dezvoltării programelor de studii de înaltă
calitate, flexibile şi corelate cu cerinţele pieței muncii” la articolul nr. 77 necesitatea promovării
unor programe relevante pentru piața muncii, bioeconomia fiind nominalizată de două ori (la
categoria „competențe necesare în sectoarele economice cu potențial competitiv identificate
conform Strategia Națională de Competitivitate 2015-2020” și la categoria „domeniile de
specializare inteligentă conform Strategiei naționale de cercetare, dezvoltare şi inovare 2014-
2020”).
Analizând „Hotărârea nr. 140/2017 din 16 martie 2017 privind aprobarea
Nomenclatorului domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare şi a structurii
instituțiilor de învățământ superior pentru anul universitar 2017 – 2018” din aprilie 2017
observăm că deși nu avem facultăți, domenii de licență, specializări sau programe de studii care
să aibă în denumire cuvântul „bioeconomie”, se regăsesc însă multe elemente componente ale
acesteia cum ar fi biofizica, biochimia, biotehnologiile, bioingineria, biomaterialele etc.
Pagina 170 din 274

11. TURISMUL CA POTENȚIAL SECTOR AL
BIOECONOMIEI ROMÂNEȘTI
Turismul este un sector extrem de important al economiei europene și, implicit, acesta
trebuie să devină un atu al economiei românești. Deși activitățile turistice, incluse în sectorul
terțiar al economiei, nu sunt considerate ca parte a bioeconomiei, anumite tipuri de turism, prin
specificul lor, au legătură implicită cu aceasta.
Astfel, chiar și în acest caz, există o mare varietate de termeni care definesc produsele
turistice – turism durabil și versiunea sa neacademică turism verde, turism rural, ecoturism,
geoturism, agroturism etc., cu multe obiective comune, care se adresează în general acelorași
categorii de clienți, dar totuși distincte.
În România, turismul durabil este asociat turismului rural, care, la rândul său include
ecoturismul şi agroturismul (Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026).
În propunerea de proiect legislativ intitulat Legea Turismului (2015), turismul rural este inclus la
capitolul 2, art. 3, litera g (după caracteristicile prestaţiei turistice principale preferate de turist în
cadrul sejurului) și este definit ca „toate activităţile ocazionate de petrecerea unei perioade de
timp determinate în mediul rural, mijlocul de cazare fiind fie gospodăria ţărănească, fie
structurile de primire turistică generale cum sunt hanurile, hotelurile, popasuri”, la fel ca și
agroturismul, care este considerat formă de sine stătătoare, nu parte a turismului rural și este
definit ca „șederea în gospodăria ţărănească – pensiune, fermă – consumarea de produse agricole
din gospodăria respectivă și participarea, într-o măsură mai mare sau mai mică, la activităţile
agricole specifice”
(www.minind.ro/PROPUNERI_LEGISLATIVE/2015/Legea_Turismului.pdf).
Societatea Internațională de Ecoturism / International Ecotourism Society (TIES)
definește în 2015 termenul de ecoturism drept „călătorie responsabilă în zonele naturale, care
conservă mediul, susține bunăstarea localnicilor și implică interpretarea și educația”. În
România, ecoturismul este înțeles în mod asemănător, definiția acceptată fiind cea stipulată de
OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, art. 2, punctual 26:
„formă de turism în care principalul obiectiv este observarea și conștientizarea valorii
naturii și a tradițiilor locale și care trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) să contribuie la conservarea și protecția naturii;
b) să utilizeze resursele umane locale;
Pagina 171 din 274

c) să aibă caracter educativ, respect pentru natură – conștientizarea turiștilor și a
comunităților locale;
d) să aibă impact negativ nesemnificativ asupra mediului natural și socio-cultural;”
A fost de altfel elaborată și o strategie, Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului
în România - context, viziune și obiective - 2017-2026 (http://turism.gov.ro/wp-
content/uploads/2016/02/Strategia-naţională-de-dezvoltare-a-ecoturismului-în-România-context-
viziune-şi-obiective-2017-2026.pdf), prin care ecoturismul este văzut ca subpiață a turismului în
arii naturale, nu a turismului rural, dar cu puternice conexiuni cu acesta și cu turismul cultural (pag.
13).
Un alt termen impus de data aceasta de National Geographic este cel de geoturism,
definit ca „tipul de turism care susține sau accentuează caracterul geografic al unui loc – mediul
său, cultura, aspectul, patrimoniul, şi bunăstarea rezidenților”, cu aplicabilitate mai vastă decât
cea stipulată de ecoturism (www.destinationcenter.org/geotourism/), deoarece include flora şi
fauna, patrimoniu, panoramele, arhitectura tradițională, meşteşugurile locale, artele, bucătăria și
dansul.
La nivelul legislației UE, agroturismul și turismul rural sunt văzute ca tipuri distincte, dar
importante în termeni de promovare și vizibilitate (Comisia Europeană, 2010i).
Ținând cont de toate aceste, vom merge pe idea că agroturismul, ca parte a turismului
rural, are cele mai evidente legături cu bioeconomia, deoarece, prin definiție, presupune
utilizarea de produse agricole din producție proprie, dar și activități în cadrul fermelor care susțin
activitatea turistică. O definiție a agroturimului, asemănătoare cu cea menționată anterior, a fost
data de Stănciulescu et al. (2002) – agroturismul este bazat pe asigurarea în cadrul gospodăriei
țărănești a serviciilor de cazare, masă, agrement și altele complementare acestora. Astfel, reiese
că agroturismul este practicat de „micii proprietari din zonele rurale, de obicei ca activitate
secundară, activitatea desfășurată în gospodăria/ferma proprie rămânând principal ocupație și
sursă de venit.” (Nistoreanu et al., 2003).
Cu toate că din definiții reiese clar ce reprezintă agroturismul, din punct de vedere
statistic, este totuși foarte dificil de făcut o cuantificare deoarece, în cazul celor mai multe
pensiuni agroturistice, turismul este activitate de bază și nu agricultura, adică este doar o
suprapunere parțială între situațiile statistice și teorie.
Pagina 172 din 274

11.1 Zone cu potențial agroturistic recunoscut și valorificat
Chiar dacă la nivel teoretic orice regiune are potențial agroturistic (plecând de la definiția
agroturismului), practic, turistul caută un cumul de condiții, care nu poate fi regăsit în orice
regiune. Pe lângă gospodăria tradițională care să furnizeze servicii de cazare și masă adecvate,
intervine și posibilitatea de a desfășura o serie de activități de recreere și agreement, care sunt
mult mai ofertante în regiunile montane și deluroase comparativ cu cele de câmpie de exemplu,
de la peisaj și plimbări în aer liber, la tradiții și obiective culturale și religioase.
Astfel, în zonele care au un potențial turistic, nu numai agroturistic ridicat, și
valorificarea acestuia este mult mai intensă. Zonele agroturistice tradiționale din România sunt:
Maramureș: Atuurile zonei sunt reprezentare de obiceiuri și datini bine păstrate,
arhitectură tradițională, costume populare, sculpturi în lemn, preparate culinare tradiționale, la
care se adaugă și peisajul deosebit și posibilitatea de a face multe activități în aer liber. Factorii
cheie care au asigurat dezvoltarea regiunii: spirit antreprenorial dezvoltat și promovarea intensă
atât la nivel național, cât și internațional.
Bucovina: Atuurile zonei sunt reprezentate de factorii naturali – peisaj, puritatea aerului
etc., dar mai ales de cei antropici – numeroase obiective religioase și culturale, tradiții și
obiceiurilor populare, gastronomia specifică. Factori cheie care au asigurat dezvoltarea regiunii:
promovarea intensă la nivel național, și, în ultimii ani, și la nivel internațional, accesarea de
fonduri europene destinate agroturismului.
Munții Apuseni: Se remarcă cu precădere datorită factorilor naturali – peisaj deosebit,
peșteri, cascade (posibilități de practicare a drumețiilor, raftingului, skiului etc.), dar și prin
tradiții și obiceiuri locale (îndeosebi Țara Moților, unde încă se practică meșteșuguri tradiționale
precum prelucrarea lemnului și țesutul, zona din sud-estul Munților Apuseni, denumită
mocănime, zonă care păstrează încă multe elemente arhaice ca urmare a izolării, și se ocupă cu
prelucrarea lemnului și gricultură). Factori cheie care au asigurat dezvoltarea regiunii: o
promovare în creștere la nivel național și internațional.
Nordul Olteniei: Zona se remarcă prin peisaj deosebit, dar și prin ocupații tradiționale (olărit,
activități pastorale). Un avantaj deosebit a fost reprezentat de apele minerale valorificate în cadrul
stațiunilor balneoclimaterice din Vâlcea, care a impulsionat și dezvoltarea agroturismului în zonă.
Mărginimea Sibiului: Este o zonă care a devenit cunoscută atât prin peisajul deosebit, cât
și prin activitatea tradițională, aceea de oierit-păstorit. Păstrarea arhitecturii tradiționale, cu
puternice influențe săsești, chiar dacă cele 18 sate incluse aici sunt majoritar românești, păstrarea
Pagina 173 din 274

tradițiilor și calitatea și diversitatea alimentelor produse în gospodăriile proprii au reprezentat
factorii cheie ai dezvoltării acestei zone.
Țara Bârsei: Pe lângă resursele clasice caracteristice în general Regiunii Centru, un
avantaj major în dezvoltarea acestei regiuni a fost apropierea de orașele mari (București, Brașov)
care au asigurat fluxuri turistice permanente.
Pe lângă destinațiile consacrate, în ultimii ani a avut loc o promovare și, implicit,
dezvoltare a unor noi zone, ca de exemplu Delta Dunării, unde condițiile de acces sunt mai
restrictive. Atuul acestei zone este în mod clar peisajul inedit, dar și posibilitatea de a practica
pescuitul.
11.2 Situația actuală a agroturismului românesc
Dezvoltarea agroturismului românesc poate fi apreciată în urma analizei anumitor

indicatori, precum capacitatea de cazare, numărul de sosiri, numărul de înnoptări, indicele de
utilizare a capacității de cazare turistică.
Capacitatea de cazare. Ținând cont de aspectele menționate anterior, au fost luate în
calcul din punct de vedere al capacității de cazare, doar pensiunile agroturistice, chiar dacă
acestea nu sunt conforme 100% cu definiția agroturismului. Conform INS, pensiunile
agroturistice sunt „structuri de primire turistice de capacitate de cazare de până la 8 camere,
funcționând în locuințele cetățenilor sau în clădiri independente, care asigură în spații special
amenajate cazarea turiștilor și condițiile de pregătire și servire a mesei, precum și posibilitatea
participării la activități gospodărești sau meșteșugărești.” (http://statistici.insse.ro).
Astfel, așa cum se poate observa și din Figura nr. 11.1, numărul pensiunilor a crescut
relativ constant în perioada 2000-2017, pornind de la 400 de unități înregistrate și ajungând la
2.556, adică o creștere de peste 600%. Numai între 2016 și 2017 numărul acestora a crescut cu
528. Concomitent, s-a înregistrat și o creștere a numărului de locuri de cazare oferite de
pensiunile agroturistice. Motivele care susțin această creștere sunt diverse: schimbarea
comportamentului unui procent mai mare de turiști români care au ajuns să prefere astfel de
locații în detrimentul altor facilități de cazare asigurând astfel cererea (prețuri mai avantajoase,
mâncare de calitate, contact cu natura, contact mult mai apropiat cu prestatorii de servicii etc.),
deschiderea mai mare către piețele externe și, nu în ultimul rând, accesarea de fonduri europene
prin diferite programe care au facilitat dezvoltarea agroturismului.
Ca formă de proprietate, predomină în mod clar proprietatea privată, 97% dintre
pensiunile agroturistice înregistrate fiind încadrate la această categorie. Dintre cele 2.556 de
Pagina 174 din 274
unități de cazare, doar 15 sunt proprietate integrală de stat și 36 sunt proprietate integral străină,
procentual reprezentând circa 2%, în timp ce restul tipurilor de proprietate au procente
nesemnificative (Figura nr. 11.2).
Sursa: www.insse.ro
Figura nr. 11.1: Numărul total de pensiuni agroturistice și de locuri în aceste structuri de
cazare în perioada 2000-2017
Sursa: www.insse.ro
Figura nr. 11.2: Tipul de proprietate pentru pensiunile agroturistice (2017)
Se remarcă faptul că în toate regiunile s-a înregistrat o scădere a numărului de pensiuni

agroturistice în perioada 2009-2011 pe fondul crizei economice care a determinat o scădere a
numărului de turiști (Figura nr. 11.3). După acest moment, cererea de astfel de servicii a crescut,
fapt ilustrat și de creșterea numărului de unități de cazare. Ca distribuție pe regiuni de dezvoltare,
apar diferențe notabile induse în primul rând de potențialul pe care fiecare dintre aceste regiuni îl
Pagina 175 din 274
are, dar și de modul în care potențialul a fost exploatat. Cele mai multe pensiuni agroturistice
sunt în Regiunea Centru (984 la finalul anului 2017), urmată de Regiunea Nord-Est (451) și
Regiunea Nord-Vest (443), care se suprapun și celor mai cunoscute zone păstrătoare de tradiții
din țară – Mărginimea Sibiului, Munții Apuseni, Maramureș, Bucovina.
Sursa: www.insse.ro
Figura nr. 11.3: Numărul total de pensiuni agroturistice pe regiuni de dezvoltare în
perioada 2000-2017
Sosirile și înnoptările au urmat același trend ascendent, remarcându-se creșteri notabile

în ultimii trei ani pentru care există date statistice (2014-2016). Un rol important pe lângă
creșterea veniturilor la nivel intern l-a avut și promovarea mai bună pe piețele externe, fapt care a
determinat un număr din ce în ce mai mare de turiști străini. Dacă în anul 2014 au fost
înregistrate 41.434 sosiri, în 2015 numărul acestora a ajuns la 50.565 (Turismul României.
Breviar statistic, 2016), iar în 2016, la 65.134 (www.insse.ro). Ca număr de înnoptări, acesta a
crescut de la 91.342 în anul 2014 la 140.776 în anul 2016 (turiști străini), respectiv de la 990.179
la 1.457.163 (turiști români) (Figura nr. 11.4).
Indicele de utilizare a capacității de cazare turistică reprezintă un raport între numărul
de înnoptări realizate și capacitatea de cazare turistică în funcțiune, din perioada respectivă
(www.insse.ro). Valoarea maximă a acestui indice a fost atinsă în anul 2008, 18,4%, chiar dacă
numărul de înnoptări era mult mai redus decât cel din prezent, ca urmare a faptului că se
înregistra o capacitatea de cazare era mult mai redusă (Figura nr. 11.5). Se remarcă și aici o
Pagina 176 din 274

tendință de creștere a valorii indicelui de utilizare pentru același interval 2014-2016, ceea ce
susține revigorarea agroturismului în ultima perioadă.
Sursa: www.insse.ro
Figura nr. 11.4: Evoluția numărului de sosiri și înnoptări (pensiuni agroturistice) în
perioada 2000-2016
Sursa: www.insse.ro
Figura nr. 11.5: Evoluția indicelui de utilizare a capacității de cazare turistică în perioada
2000-2016
Pagina 177 din 274

11.3 Studii de caz și exemple de bune practici
În pofida unei situații statistice foarte clare, este dificil de făcut aprecieri concrete cu
privire la acest domeniu, deoarece la ora actuală, multe unități de cazare încadrate la categoria
pensiuni agroturistice sunt în fapt doar pensiuni care deservesc turismul rural, situate în zone
rurale pitorești, nerespectând ideea de activitate complementară, menită să valorifice un spațiu de
cazare excedentar dintr-o gospodărie țărănească, unde activitatea principală este în continuare
agricultura. Agroturismul ca formă de turism, trebuie privită ca o potențială soluție de creştere a
veniturilor gospodăriilor rurale și, în acest fel, de revitalizare a spațiului rural. Astfel, au fost
alese ca exemple de bune practici, câteva pensiuni agroturistice care să se plieze, pe cât posibil,
conceptului de agroturism.
Pensiunea Cazac Felicia 2, Sucevița, Bucovina. Este o construcție tradițională,
reconstituită în întregime de proprietar, care respectă integral arhitectura bucovineană. S-a pus
accent pe autenticitate, atât a construcției în sine, cât și a decorării interiorului – paturile,
ștergarele, icoanele, covoarele ce decorează pereții, grinzile aparente, cuptorul cu lemne cu loc
de dormit. Are capacitate mică de cazare (maxim 5 locuri) și este deservită de o mică fermă unde
proprietarii cultivă legume și cresc diferite animale (pui, iepuri, oi, vaci).
În urma discuțiilor avute cu proprietarul, s-au obținut o serie de informații. Pensiunea a
început să funcționeze în anul 2005, fiind integral construită din fonduri proprii, ca afacere de
familie. Acesta nu dorește accesarea de fonduri europene momentan și extinderea afacerii,
pensiunea agroturistică asigurându-i completarea veniturilor de bază (agricultură, pensie).
Pensiunea funcționează în perioada aprilie-octombrie și, conform spuselor proprietarului,
turiștii pe care îi primește sunt doar străini, rezervările fiind făcute cu cel puțin un an înainte. Se
asigură masa pe baza produselor obținute la ferma proprie și în anumite cazuri de la alți
producători locali. Ca și mijloace de promovare, în prezent acesta lucrează și cu anumite agenții
de turism, dar anterior, promovarea s-a făcut doar pe baza recomandărilor clienților și prin
prezența pe anumite site-uri de profil. În afara serviciilor de cazare și masă, asigură turiștilor
posibilitatea de a vizita o serie de sate extrem de izolate, situate la granița cu Ucraina și de a
vedea și chiar exersa o serie de activități tradiționale precum țesutul sau fabricarea șindrilei
(ultima chiar în propria gospodărie).
La capitolul dificultăți, acesta a menționat procedurile destul de greoaie de înființare a
firmei, dat fiind faptul că încadrarea la pensiuni agroturistice presupune respectarea anumitor
cerințe.
Pagina 178 din 274

Pensiunea Bio-Haus, Nucet, Sibiu, a fost înființată în anul 2006. Antreprenorii sunt o
familie sibiană, care a decis lichidarea afacerilor din Sibiu (comerț cu amănuntul) și deschiderea
pensiunii. Pe lângă pensiune, au înființat o fermă unde cultivă legume și cresc animale, aceasta
fiind certificată ecologic (www.bio-haus.ro/). De asemenea, au extins conceptul și, împreună cu
alți producători ecologici din zonă, au înființat asociația Biocoop, care a deschis un magazin al
producătorilor bio în Sibiu. Biocoop a devenit în acest fel o platformă de valorificare prin care
producători bio locali pot obține valoare adăugată prin vânzarea directă a produselor agricole.
Astfel, toate produsele folosite în pregătirea meselor pentru turiștii cazați, sunt bio, provenite fie
direct de la fermă, fie de la ceilalți membrii ai asociației Biocoop. De asemenea, au dezvoltat
parteneriate cu o serie de asociații care promovează turismul responsabil sau un mod de hrană și
un stil de viață sănătos, precum Transylvania Cycling, Tripadvisor, Mioritics, Bio Lifecare etc.,
care le asigură și mai bună vizibilitate pe piața națională și internațională. Turiștii pot face și
diferite activități în cadrul fermei (hrănirea animalelor, cules și pregătire a produselor din grădină
și livadă, cules de plante medicinale etc.).
Ferma agroturistică Floare de Măceș, zona Glăjerie, Brașov, în apropiere de Râșnov,
este o afacere de familie, care respectă întru totul conceptul de agroturism. Ferma a fost în
proprietatea familie de mai multe generații, aceasta ocupându-se cu creșterea animalelor, în
special oi și vaci. Din anul 2000, a început să practice activități agroturistice, concomitent
reducându-și intensitatea activității agricole, dar diversificându-se în același timp ca specii
crescute pentru a deveni mai atractivi din punct de vedere turistic. Până în anul 2013, cazarea
turiștilor se făcea numai în gospodăria familie, într-un spațiu special destinat acestei activități.
Ulterior, aceștia au construit un spațiu nou, o construcție din lemn masiv, ecologică, destinat
numai turiștilor (www.valearasnoavei.ro/ferma.html). Ferma agroturistică asigură pe lângă
cazare, servicii de masă, valorificând astfel produse obținute atât în propria gospodărie, cât și de
la alți producători locali, precum și posibilitatea de a participa la activitățile tradiționale ale
gospodăriei și se implică în activități recreative organizând drumeții, plimbări cu șareta, cursuri
de echitație. În funcție de momentul din an, aceasta comercializează o parte a produselor obținute
– brânză, lapte, carne de vițel și miel. Este implicată și în programe educative, oferind doar
posibilitatea vizitării fermei în cadrul unor tururi organizate, în special pentru elevii din mediul
urban.
Pagina 179 din 274

11.4 Posibilități de dezvoltare a agroturismului în România
La nivel internațional, conceptul de agroturism este foarte vast și poate presupune de la

servicii de cazare și masă (așa cum se întâmplă în cele mai multe cazuri și în România) la
închirierea unei case într-o zonă rurală, până o abordare mult diferită, aceea de voluntariat la
fermă (foarte puțin cunoscută la noi). Agroturismul românesc trebuie să se promoveze mult mai
activ în cadrul unor organizații și asociații de profil, care le pot asigura creșterea vizibilității pe
plan național și internațional și implicit, un număr mai mare de clienți. Turiștii străini accesează
site-urile acestor organizații pe care se bazează cu mult mai mult decât pe cele care se ocupă doar
cu rezervările, gen www.booking.com. Pe de altă parte, asociațiile de profil de la noi din țară
trebuie să fie mult mai active în ceea ce privește promovarea pensiunilor și fermelor introduse în
circuitul turistic.
La nivel european, agroturismul este promovat prin intermediul Federației Europene de
Turism Rural/European Federation of Rural Tourism - EuroGites, care reunește 27 de state
membre (www.eurogites.org/), printre care și România. Este de menționat și Centrul European
de Turism Ecologic și Agricol / European Centre for Ecological and Agricultural Tourism
(ECEAT) care promovează turismul responsabil și a determinat în fiecare an cca. 500.000 de
nopți de cazare în zonele rurale a 20 de state europene (www.eceat.org/). România este stat
membru al ECEAT prin Focus Eco Center, un ONG de protecția mediului, dar care nu se ocupă
în principal de promovarea ecoturismului. ECEAT promovează în schimb, prin intermediul
Green Holidays, acele locații care dețin eticheta de calitate ECEAT. Pe site-ul
greenholidays.info, în Romania nu sunt incluse decât 11 locații, comparativ cu Germania care are
116 sau Polonia care are 105. O serie de campanii de informare s-ar putea dovedi utile, mai ales
că multe dintre aceste organizații nu percep taxe sau taxele percepute sunt rezonabile, pentru a
apărea în ofertele turistice internaționale.
Voluntariatul la fermă, fiind un concept emergent pe piața turistică din România, poate
oferi multiple posibilități de dezvoltare a unor mici afaceri adiacente activității agricole de bază,
pornind de la activitatea agricolă în sine. În acest sens acționează deja o serie de organizații,
precum Ecoruralis, înființată în anul 2009, la Cluj-Napoca, care se descrie simplu „Suntem o
asociație de țărani din toată țara, conștienți și activi. Practicăm agricultura țărănească și
ecologică.” (www.ecoruralis.ro/). Unul dintre proiectele de colaborare dezvoltate de Ecoruralis
este cel cu World Wide Opportunities on Organic Farms – Oportunități din Lumea Întreagă la
Gospodării tradiționale țărănești și ecologice, a cărui filială din România funcționează din 2008.
Dacă la început includea 3 ferme gazdă, în prezent a ajuns la 48 de ferme și a facilitat
Pagina 180 din 274
voluntariatul a peste 1.000 de persoane din peste 30 țări (www.wwoof.ro/ro/wwoof-romania-un-
program-eco-ruralis). Chiar dacă multe dintre fermele parte a rețelei nu acționează și în domeniul
agroturismului, voluntariatul acționează ca un mijloc excelent de promovare a acestuia pentru
zonele în cauză. De asemenea, aceste ferme, informate adecvat și sprijinite din punct de vedere al
consilierii, ar putea ușor accesa fonduri europene pentru a dezvolta o afacere în domeniul
agroturismului.
La nivel național, cea mai activă este Asociația Națională de Turism Rural Ecologic și
Cultural din Romania (ANTREC), membră a EuroGites, o organizație non-profit înființată în
anul 1994, care reunește 3.500 de membri, pensiuni turistice şi agroturistice însumând peste
20.000 de camere în 1.000 de localităţi, din 32 de judeţe (www.antrec.ro/). În pofida a
numeroase acțiuni menite să sprijine dezvoltarea turismului rural și implicit a zonelor rurale din
România, există totuși numeroase aspecte ce trebuie remediate. De exemplu, site-ul asociației nu
are decât versiune în limba română, iar informațiile prezentate sunt foarte sumare și privesc strict
structura organizatorică și unele evenimente. Fiind indicată ca asociația care se ocupă de turismul
rural la noi în țară, foarte mulți turiști străini accesează pagina pentru informare concretă cu
privire la posibilitățile de petrecere a unor sejururi și aceste informații lipsesc cu desăvârșire. În
acest sens, se poate lua ca exemplu Grecia – Federația Greacă de Agroturism/Hellenic
Agritourism Federation "SEAGE" (http://agroxenia.net/en) sau Polonia – Federația Poloneză de
Turism Rural/Polish Rural Tourism Federation (www.agritourism.pl/), ambele membre ale
EuroGites, unde se face cu adevărat promovarea turismului rural – pe tipuri de afaceri, regiuni, cu
scurte prezentări și link-uri către site-urile unităților ce oferă servicii turistice etc.
Asociația de Ecoturism din România (AER) este o altă asociație care vizează promovarea
ecoturismului, având la bază un concept inovator pentru România, așa cum este prezentat pe site-
ul propriu (www.asociatiaaer.ro/), și anume „reunirea sectorului public și a celui privat într-un
parteneriat pentru conservarea naturii și dezvoltarea turismului durabil”. Oferă și servicii de
consultanță și certificare și reunește, pe lângă furnizorii de servicii în ecoturism, și organizații de
conservarea naturii și dezvoltare durabilă, având ca parteneri mai multe parcuri naturale și
naționale din țară, dar și Autoritatea Națională pentru Turism.
Pe lângă promovare, un rol important în multe cazuri este jucat și de instrumentele de
sprijin financiar care pot fi accesate de micii investitori. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor
Rurale (AFIR) a finanțat și finanțează proiecte de investiții pentru diferite submăsuri din cadrul
Programului Național de Dezvoltare Rurală (PNDR) în activități neagricole derulate în mediul
rural. Astfel, este vorba de Submăsura 6.2 „Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în
zone rurale”, prin care se alocă fonduri de maxim 70.000 euro/proiect și de Submăsura 6.4
Pagina 181 din 274

„Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole”, suma maximă alocată per proiect
fiind de 200.000 euro, valoarea sprijinului nerambursabil fiind de 90% din totalul cheltuielilor
eligibile (https://portal.afir.info/). De asemenea, pot fi accesate fonduri și de către unitățile
administrativ-teritoriale prin Programul Operațional Regional 2014 – 2020 (POR), Axa prioritară
7, Diversificarea economiilor locale prin dezvoltarea durabilă a turismului.
Pagina 182 din 274

12. ELEMENTE SPECIFICE ÎN DOMENIILE SERVICII
CULTURALE ȘI CREATIVE ȘI DIGITALIZAREA IMM-
URILOR, CONSTRUCȚII ȘI TRANSPORT ȘI COMERȚ
ELECTRONIC
12.1 Servicii culturale și creative
Un studiu amplu privind situația serviciilor culturale și creative în România este cel
sprijinit de Institutul European din România (Cojanu et al., 2016) în care regăsim o prezentare
amplă a acestor sectoare în context european.
O informație relevantă pentru studiul de față, preluată din raportul mai sus amintit, este
cea referitoare la implicarea IMM-urilor în aceste sectoare, studiile arătând că, pe plan
internațional, 80% dintre firmele ce activează în aceste sectoare sunt IMM-uri, 60% dintre
acestea fiind microîntreprinderi.
Definiția dată de Comisia Europeană (2011f) serviciilor culturale și creative face referire
la „valori culturale și/sau expresii artistice și creative, indiferent dacă aceste activități au o
orientare comercială sau nu și indiferent de modalitățile de desfășurare”. Sunt puse laolaltă
domenii precum cultură, artă, inovare, cercetare, educație sau afaceri.
În literatura de specialitate nu se regăsesc legături directe între bioeconomie și servicii
culturale și creative, dar pornind de la definiția dată de Organizația pentru Alimentație și
Agricultură a Națiunilor Unite serviciilor culturale – „beneficiile nemateriale pe care oamenii le
obțin din ecosisteme”.
Conform acestei organizații, „serviciile culturale sunt printre cele mai importante valori
pe care oamenii le asociază naturii”, iar agricultura, silvicultura și pescuitul (domenii principale
ale bioeconomiei) sunt deseori asociate cu acest tip de servicii. Printre activitățile incluse în
evaluarea sectorului serviciilor culturale și creative se numără și activități legate de digitalizare.
Pagina 183 din 274

12.2 Digitalizarea IMM-urilor
Transformarea digitală se află pe agenda multor instituții internaționale, dar este sprijinită
și la nivel local.
În ultimii ani, atât companiile cât și indivizii au obținut un acces sporit la schimbul de
informații facilitat de creșterea capacități de calcul a calculatoarelor, a posibilităților de conectare
între sisteme și dezvoltarea internetului. Legătura dintre digitalizare și bioeconomie presupune o
colaborare interdisciplinară, funcționând ca un proces de catalizator ce oferă câștig reciproc.
Progresul digitalizării este simțit din multe perspective, dar se realizează în ritmuri
variante în diferite domenii sau locuri (cum ar fi exemplul rural-urban). Prin digitalizarea
afacerilor apare posibilitatea de a acționa la nivel local, asigurând în același timp o deschidere
globală. Conceptul este strâns legat de tehnologii și date digitalizate, dar și de modificarea
modelelor de afaceri22 și a comportamentului consumatorilor.
Klitkou et al. (2017) sugerează că am putea vorbi de digitalizare din patru perspective:
Digitalizarea procesului de afaceri care se realizează prin folosirea soluțiilor și
tehnologiilor digitale;
Digitalizarea experienței consumatorului care presupune implicarea consumatorului și
utilizarea soluțiilor digitale;
Digitalizarea produselor și serviciilor (pe lângă exemple de domenii de activitate cum
sunt serviciile bancare și industria muzicală, autorii adaugă industria forestieră);
Reinovarea modelelor de afaceri care are la bază regândirea valorii produselor și
serviciilor.
Apariția unor clustere industriale (așa cum au fost prezentate exemple în domeniul
bioeconomiei în capitolele următoare) ar putea da mai mare importanță proceselor legate de
digitalizarea economiei prin creșterea necesității de colaborare în condiții de încredere.
O combinație interesantă este digitalizarea clădirilor, un concept tot mai utilizat în
construcțiile moderne, iar un exemplu de bune practici legat de acest aspect este Siemens
Building Technologies.
Bioeconomia începe a fi digitală prin gestionarea inteligentă a fluxurilor, utilizarea
datelor, apariția și utilizarea noilor tipuri de rețele și platforme și transformarea tot mai vizibilă a
modelelor de afaceri.
22
Amintim apariția unor concepte precum simbioză industrială, partajarea platformelor
etc.
Pagina 184 din 274
12.3 Construcții
Conceptul de construcții sustenabile reprezintă o modalitate prin care industria

construcțiilor să contribuie la o dezvoltare sustenabilă. O abordare a domeniului construcțiilor în
contextul dezvoltării sustenabile este prezentă în lucrarea lui Bourdeau (1999), unde sunt
amintite câteva provocări cum ar fi folosirea cererii pentru dezvoltare durabilă pentru a crea și
accesa noi piețe și folosirea inovației pentru a răspunde în același timp unor cereri tradiționale,
dar și celor rezultate din extinderea ideii de dezvoltare sustenabilă.
Conform unui studiu al Comisiei Europene (2011g), sectorul construcțiilor are o
contribuție de 42% la consumul final de energie, de 35% la emisiile totale de gaze cu efect de
seră, de 50% la utilizarea materialelor extrase și de 30% la consumul de apă din Uniunea
Europeană.
Unele studii (Herczeg et al., 2014) arată că dezvoltarea unui sector sustenabil al
construcțiilor poate conduce la reducerea cu aproximativ 40% a consumului de energie, cu 35%
a emisiilor de gaze cu efect de seră, respectiv cu 50% a consumului de materiale.
Structurile din lemn și construcțiile din lemn câștigă tot mai mult teren în întreaga lume,
lemnul fiind utilizat ca material de construcție principal în clădiri mari, cum ar fi locuințele cu
mai multe etaje sau clădirile de birouri, fiind utilizat și pentru decorațiuni interioare. Pentru viitor
se preconizează creșterea atenției acordate echilibrului carbonic și energetic al materialelor de
construcție, în plus față de importanța deja câștigată de eficiența energetică a clădirilor. Avansul
tehnologiilor inovatoare permite dezvoltarea unor materiale de construcții inteligente care să
corespundă noilor cerințe. De asemenea, în opinia lui Bosman și Rotman (2016), în Finlanda (un
exemplu atunci când se abordează subiectul bioeconomie), trecerea la bioeconomie a avut printre
activitățile principale construcția unor clădiri din lemn și utilizarea materialelor de construcție
regenerabile. Dacă în anul 2010 apartamentele din lemn cu mai multe etaje aveau o cotă de piață
de numai 1% în Finlanda, aceasta a ajuns la 10% în anul 201523. În Suedia, a fost stabilită ca
țintă o cotă de piață de 50% a acestui tip de apartamente până în anul 2020.
Așa cum s-a mai menționat la nivel European, dezvoltarea de construcții bazate pe lemn
crește opțiunile de dezvoltare, dar și competiția care conduce la creșterea concurenței și eficienței
furnizorilor de produse și servicii.
23
Unele studii arată că creșterea construcțiilor din lemn pentru clădirile cu mai multe
etaje se datorează unor schimbări legislative apărute în anul 2011 care permit utilizarea lemnului
pentru clădiri cu până la opt etaje, comparativ cu trei etaje anterior (Hurmekoski et al., 2015).
Pagina 185 din 274
O bună parte din problemele apărute în domeniul construcțiilor legate de bioeconomie
sunt deșeurile produse ca urmare a acestei activități. Deși în România a fost un trend crescător în
perioada 2004-2012, în anul 2014 se remarcă o reducere a producției de deșeuri, iar comparativ
cu țările din regiune, în anul 2014 doar Slovenia are o producție mai mică decât România (Figura
nr. 12.1), diferențele privind dimensiunea celor două țări fiind foarte mari.
Sursa: Prelucrarea autorului folosind date Eurostat

Figura nr. 12.1: Deșeuri generate în sectorul construcții în unele țări din Europa Centrală
și de Est (tone)
La nivelul Uniunii Europene, dar și la nivel național, există deja o gamă largă de
instrumente de politică care se referă direct sau indirect la sustenabilitatea construcțiilor.
Cadrul de reglementare și direcția strategică care afectează sustenabilitatea construcțiilor
în Europa este constituit din câteva inițiative emblematice cum este O Europă eficientă din
punctul de vedere al utilizării resurselor - inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020 (engl.
The Resource Efficiency flagship initiative of the Europe 2020 Strategy) (Comisia Europeană,
2011d) ce introduce domeniul eficienței resurselor în contextul mai larg al politicii europene.
Alte strategii ce stabilesc condiții cadru pentru construcții sustenabile prin influențarea extracției
și utilizării resurselor naturale și a proceselor implicate în dezvoltarea clădirilor în mediul urban
sunt Foaia de parcurs pentru o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor (engl.
Roadmap to a Resource Efficient Europe) (COM(2011)571, Comisia Europeană, 2011f) sau
strategiile tematice privind Utilizarea durabilă a resurselor naturale (engl. Sustainable use of
Pagina 186 din 274

Natural Resources) (COM(2005)670) și privind Mediul urban (engl. Urban Environment)
(COM(2005)718).
O importanță deosebită pentru deșeurile din construcții și demolări este legislația generală
privind gestionarea deșeurilor în Uniunea Europeană - Directiva-cadru privind deșeurile (engl.
Waste Framework Directive) (2008/98/CE). Prin această directivă este stabilit un obiectiv de
reciclare, recuperare și refolosire de 70% din deșeurile rezultate din construcții și demolări până
în anul 2020 (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2008).
Există și reglementări specifice care se ocupă direct de sustenabilitatea clădirilor la nivel
european și se axează în principal pe consumul de energie în timpul ocupării cum ar fi Directiva
privind performanța energetică a clădirilor (2010/31/UE) (engl. Energy Performance of
Buildings Directive) (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2010) care se referă la implementarea
națională a certificatelor energetice sau Directiva privind eficiența energetică (2012/27/UE)
(engl. Energy Efficiency Directive) (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2012) care impune
renovarea anuală a 3% din clădirile publice deținute și ocupate de guvernele centrale naționale.
Printer reglementările care se referă la materialele de construcții amintim Directiva de
stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții
(reglementare UE nr. 305/2011, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2011) (engl. Construction
Products Regulation) care se referă în primul rând la calitatea funcțională, dar printre cerințele
de bază ale lucrărilor de construcție este menționată utilizarea durabilă a resurselor natural și
Standardele europene pentru produse agregate (engl. European Standards for Aggregates) prin
care se aplică aceleași standarde agregatelor din materiale naturale, reciclate și fabricate.
Și în acest sector, este recomandată colaborarea între stat și municipalități pentru a
stimula dezvoltarea bioeconomiei prin activități de planificare sau prin poziția de consumator sau
constructor.
12.4 Transporturi
La nivelul Uniunii Europene, în domeniul transporturilor; identificăm Directiva privind

energia regenerabilă (engl. Renewable Energy Directive) care este considerată importantă în
direcționarea consumului către biocombustibili prin impunerea unui procent de 10% energie
regenerabilă în transport până în 2020.
Încă din 2014, România și-a depășit ținta stabilită pentru anul 2020 privind energia
regenerabilă (24% din consumul final de energie), înregistrând un procent de 24,8%, structura
Pagina 187 din 274

producției de electricitate fiind asigurată în proporție de 42,39% din surse regenerabile (Figura
nr. 12.2).
Trecerea către sisteme economice bazate pe bioeconomie presupune regândirea
sistemului de transport pentru a permite legături mai bune între diverse regiuni, dar și creșterea
capacității de transport (de exemplu ca urmare a apariției nevoii de transporta cantități
substanțiale de biomasă).
Sursa: Prelucrarea autorului folosind date Elsid (www.elsid.ro, Etichetare energie electrică 2016)
Figura nr. 12.2: Structura producției de electricitate în România în anul 2016
În general, rolul transporturilor în bioeconomie este legat de (bio)combustibili și prin

urmare transformarea industriei auto și trecerea spre tipuri de motoare cu consum de
biocombustibil sau electrice (și hibride).
Pentru a promova disponibilitatea biomasei într-un mod sustenabil, se recomandă
încurajarea cooperării dintre producătorii de biomasă, ceea ce implică investiții în sistemele
rurale de transport.
O provocare pe termen lung pentru rolul jucat de bioeconomiei în sectorul transporturilor
a fost îmbunătățirea vehiculelor cu baterii electrice. Într-un studiu recent însă, o analiză a
McKinsey&Company (2012) a arătat că vehiculele cu baterii electrice nu erau competitive în
raport cu vehiculele cu motor cu ardere internă, în pofida unor prețuri relativ ridicate la
combustibili datorită costurilor ridicate ale litiului folosit pentru acumulatori.
Pagina 188 din 274

Electrificarea vehiculelor va reduce cererea de benzină fie prin îmbunătățirea economiei
de combustibil a vehiculelor ușoare de pasageri în cazul vehiculelor hibride-electrice, fie prin
eliminarea completă a nevoii de benzină în cazul vehiculelor cu baterii electrice.
12.5 Comerț electronic
Comerțul electronic nu este nici el legat direct de bioeconomie, dar este în strânsă
legătură cu progresul digitalizării sau transportul sustenabil.
Un rol aparte în realizarea comerțului îl au ambalajele, produsele comandate online fiind
deseori ambalate individual. Producerea și reciclarea ambalajelor este legată de producția de
hârtie și silvicultură, domenii principale ale bioeconomiei.
Pagina 189 din 274

13. PERCEPȚIA REPREZENTANȚILOR SECTORULUI IMM
CU PRIVIRE LA BIOECONOMIE
13.1 Aspecte generale
Percepția reprezentanților IMM cu privire la bioeconomie a fost estimată pe baza unui

chestionar aplicat pe un eșantion de 108 firme, care activează în toate domeniile bioeconomiei,
excepție produse farmaceutice, bioenergie și biocombustibili. Aplicarea sa a fost făcută doar
pentru a avea o serie de puncte de vedere, fără semnificație statistică, ținând cont de faptul că
numărul acestora nu este proporțional cu numărul de firme înregistrate pe regiuni de dezvoltare
sau sectoare de activitate. Chestionarul a fost conceput în trei părți distincte – prima parte cu date
de identificare, a doua parte un set de întrebări generale legate de bioeconomie adresate tuturor
respondenților, iar a treia parte întrebări particularizate conform fiecărui sector de activitate
(Anexa X).
Chestionarele au fost aplicate pe IMM-uri din toate regiunile de dezvoltare, pondere mai
mică având Regiunea Sud-Vest Oltenia și București-Ilfov (Figura nr. 13.1).
Figura nr. 13.1: Distribuția IMM-urilor pe regiuni de dezvoltare
Ca tip de IMM, cele mai multe au fost din categoria întreprindere mică (52%), urmată de
categoria microîntreprinderi (30%) și întreprinderi mijlocii (18%).
Partea a doua a chestionarului conține 6 întrebări. Deși inițial prima întrebare a fost
formulată Aveți informații despre strategiile Uniunii Europene cu privire la economie circulară,
Pagina 190 din 274
bioeconomie și economie verde?, în urma discuțiilor avute, aceasta a fost modificată în sensul
cunoașteți termenii. S-a constatat că cel mai familiar termen este cel de economie verde (80,5%),
cu toate că și în acest caz, mai mulți dintre respondenți asociază termenul cu agricultura
ecologică de exemplu. Ceilalți doi termeni – economie circulară și bioeconomie sunt mult mai
puțin familiari (sub 50%), mai multe persoane solicitând informații suplimentare pentru a
răspunde la întrebări (Figura nr. 13.2).
Figura nr. 13.2: Ponderea respondenților care cunosc/nu cunosc termenii de economie
circulară, bioeconomie, economie verde
UE a identificat o serie de provocări sociale majore la a căror rezolvare poate contribui

într-o mare măsură și bioeconomia. La modul general, opinia este predominant pozitivă cu
privire la capacitatea bioeconomiei de a contribui la rezolvarea acestor provocări sociale. Pentru
două dintre provocări, și anume, asigurarea securității alimentare și creștere economică și a
numărului de locuri de muncă, peste 88% dintre respondenți sunt total sau parțial de acord că
bioeconomia poate avea o contribuție majoră în rezolvarea lor (Figura nr. 13.3). Pondere mai
mică în această categorie de răspunsuri, aproximativ 70%, au provocările combaterea
schimbărilor climatice și gestionarea durabilă a resurselor naturale. De asemenea, pentru
combaterea schimbărilor climatice globale este o pondere destul de însemnată de persoane, cca.
13%, care au declarat că nu știu dacă bioeconomia poate contribui la rezolvarea problemei.
La întrebarea Cât de importante considerați că sunt următoarele beneficii ale
bioeconomiei, identificate în alte state europene, în cazul României? Au fost atribuite punctaje
de la 1 la 5, 1 fiind cel mai puțin important, iar 5 extrem de important. În cazul tuturor celor 8
beneficii menționate, peste 80% dintre respondenți au atribuit scoruri de 4, respectiv 5, adică
foarte important și extrem de important (Figura nr. 13.4). Ponderile cele mai mari (97%) au fost
înregistrate pentru creșterea competitivității și creștere economică, iar cele mai mici, cca. 80%,
Pagina 191 din 274
pentru creșterea numărului locurilor de muncă. O pondere nesemnificativă au avut-o răspunsurile
notate cu scoruri de 1 și 2, adică cel mai puțin important și puțin important, unde cea mai mare
valoare a fost de 3,7% pentru furnizarea de servicii de consultanță agricolă și/sau sisteme de
transfer de cunoștințe agricultorilor.
Figura nr. 13.3: Măsura în care bioeconomia poate contribui la rezolvarea marilor
provocări sociale
Figura nr. 13.4: Ponderea scorurilor atribuite de respondenți (1-5) pentru beneficiile
bioeconomiei în cazul României
Pagina 192 din 274

Legat de momentul în care vor putea fi obținute aceste potențiale beneficii în cazul
României, s-a înregistrat o situație mai eterogenă decât la întrebările anterioare. Per total, pentru
cele 8 beneficii menționate, ponderea cea mai mare (cca. 46%) este deținută de palierul termen
mediu, urmat de termen scurt (33%) și termen lung (cca. 19%). Astfel, pentru palierul termen
scurt, cel mai mare procentaj a fost înregistrat în cazul îmbunătățirii productivității agricole
(76%), urmat de creșterea numărului de locuri de muncă (68,5%), în timp ce la polul opus, cu
procente sub 2%, se situează creșterea competitivității și sprijinirea noilor bioindustrii și
ecologizarea industriilor tradiționale. De altfel, acest ultim beneficiu menționat, deține cel mai
mare procent (cca. 56%) pentru palierul termen lung. Creșterea durabilă a producției și reducerea
pierderilor de piață în agricultură/silvicultură/acvacultură a înregistrat cel mai mare procentaj,
aproape 70%, pentru palierul termen mediu. Ponderi nesemnificative au fost înregistrate pentru
varianta nu este relevant (sub 5% în cazul sprijinirea noilor bioindustrii și ecologizarea
industriilor tradiționale și creșterea utilizării deșeurilor biologice și a altor categorii de deșeuri în
noi procese de producție) și nu a fost niciun răspuns la categoria nu știu (Figura nr. 13.5).
Figura nr. 13.5: Ponderea respondenților cu privire la termenul la care ar putea fi obținute
potențialele beneficii ale bioeconomiei în cazul României
Pagina 193 din 274

Pentru întrebarea legată de potențialele provocări pentru dezvoltarea bioeconomiei în
România, au fost propuse șase variante de răspuns – total de acord, parțial de acord, neutru, nu
prea sunt de acord, nu sunt deloc de acord și nu știu. Din totalul răspunsurilor primite pentru
toate cele nouă potențiale provocări propuse, 49% au fost pentru total de acord, 39,5% pentru
parțial de acord, 5,5% pentru neutru, 3,4% pentru nu prea sunt de acord, doar 0,4% pentru nu
sunt deloc de acord și 2,2% pentru nu știu.
Pentru prima categorie, total de acord, cea mai mare pondere, 86%, este deținută de
neadaptarea curriculelor școlare la cerințele pieței muncii, mulți dintre respondenți subliniind
faptul că absolvenții care vin în câmpul muncii nu au o pregătire practică adecvată. De
asemenea, lipsa educației antreprenoriale și lipsa personalului specializat, sunt alte probleme care
dețin ponderi mari la prima variantă de răspuns, 77%, respectiv cca. 69%. Astfel, multe dintre
persoanele care au răspuns, au adăugat faptul că nu lipsa forței de muncă este problema majoră,
ci lipsa competențelor profesionale conforme postului.
În cazul variantei parțial de acord, ponderea cea mai mare este deținută de două dintre
probleme – lipsa de coerență a politicilor și finanțarea neadecvată, cu aproximativ 52%, valori
apropiate de 50% având și dialogul participativ cu părțile interesate din sectorul public și
bioeconomie este deficitar, lipsa datelor privind utilizarea energetică și materială a biomasei,
lipsa de comunicare transparentă între diferite departamente guvernamentale (Figura nr. 13.6).
Figura nr. 13.6: Măsura în care respondenții sunt de acord sau nu cu potențialele
provocări pentru dezvoltarea bioeconomiei în România
Pagina 194 din 274

Pentru categoria neutru, ponderea cea mai mare a fost înregistrată la dialogul participativ
cu părțile interesate din sectorul public și bioeconomie este deficitar (cca. 24%), restul
problemelor având procentaje reduse. Finanțarea neadecvată deține cea mai mare pondere pentru
categoria nu prea sunt de acord (24%), în timp ce la categoria nu sunt deloc de acord, au fost
înregistrate doar 4 răspunsuri, 2 pentru lipsa datelor privind utilizarea energetică și materială a
biomasei și câte unul pentru lipsa de coerență a politicilor, respectiv lipsa personalului
specializat. Pentru categoria de răspunsuri nu știu, se remarcă doar lipsa datelor privind utilizarea
energetică și materială a biomasei, cu o pondere de 12% din totalul răspunsurilor primite pentru
această provocare.
În ceea ce privește perspectivele de dezvoltare a diferitelor sectoare de activitate ale
bioeconomiei din România în contextul bioeconomic european, respondenții au răspuns fiecare
pentru sectorul său de activitate. Per total, 70% dintre cei întrebați consideră că propriul sector de
activitate are perspective ridicate de dezvoltare, 21% consideră că nu se vor înregistra schimbări
majore și numai 9% că sunt perspective reduse. Așadar, în pofida unor disfunționalități
semnalate sau a scepticismului destul de ridicat cu privire la capacitatea României de a remedia
unele dintre aceste probleme, se poate spune că există un climat de încredere cu privire la
evoluția viitoare a bioeconomiei naționale.
13.2 Bioeconomia – disfuncționalități și oportunități de dezvoltare pe sectoare

de activitate
Ținând cont de faptul că fiecare sector de activitate se confruntă cu probleme particulare

și are oportunități oarecum diferite de dezvoltare, partea a treia a chestionarului a fost
particularizată, fiind concepute chestionare distincte pentru: agricultură; silvicultură și exploatare
forestieră, industria lemnului și a produselor din lemn, industria mobile; pescuit și acvacultură;
industria alimentară, a băuturilor și țigaretelor; industria pielăriei și a produselor din piele,
fabricarea produselor textile, industria hârtiei și a produselor din hârtie, fabricarea produselor din
cauciuc și mase plastice.
13.2.1 Agricultură, silvicultură și exploatare forestieră, pescuit și acvacultură
Sectorul primar al economiei angajează cea mai numeroasă forță de muncă și, implicit, în
domeniu activează un mare număr de IMM-uri. În cazul agriculturii, mai mult de jumătate dintre
problemele propuse în chestionar au fost apreciate de respondenți cu scorul maxim, 5, adică
Pagina 195 din 274
extrem de important, în proporție de peste 60% din totalul de răspunsuri per întrebare. Cele mai
mari ponderi la această categorie sunt deținute de dificultăți în găsirea și menținerea forței de
muncă (93% dintre cei chestionați) și birocrație (87%). Ponderi apropiate (73%) au fost
înregistrate în alte două cazuri – fiscalitatea excesivă și costurile ridicate pentru lucrările
agricole. La polul opus, cu ponderi foarte mici (sub 7%) pentru categoria extrem de important, s-
au remarcat – accesul dificil la credite și costurile mari ale acestora, reducerea suprafețelor
terenurilor destinate utilizării agricole și impactul schimbărilor climatice asupra culturilor
agricole. Cea mai mare pondere pentru scorul 4 – foarte important este deținută de impactul
schimbărilor climatice asupra culturilor agricole cu 73% din totalul de 100% per întrebare. Este
de remarcat faptul că scorurile cele mai mici, 1 și 2 – cel mai puțin important și puțin important,
dețin doar 18% din totalul răspunsurilor primite pentru tot setul de întrebări legate de problemele
din domeniul agricol (Figura nr. 13.7). Dintre probleme, reducerea suprafețelor terenurilor
destinate utilizării agricole și rentabilitate redusă generată de soiurile neproductive sunt
considerate ca având cea mai mică importanță. Suplimentar ca informație, anumiți agricultori au
reclamat calitatea slabă a semințelor românești comparativ cu a celor de import.
La capitolul oportunități, pentru scorul 5, cea mai mare pondere a obținut-o creșterea
veniturilor din agricultură și atragerea forței de muncă tinere, 80% dintre respondenți
considerând că aceasta este o oportunitate relevantă pentru dezvoltarea agriculturii. De
asemenea, 60% dintre aceștia au atribuit scor maxim și pentru promovarea și valorificarea
produselor locale cu valoare adăugată mare, fiind de acord că este nevoie de promovarea
lanțurilor de producție integrată (Figura nr. 13.8).
În fapt, o parte a celor intervievați au spus că deja valorifică o parte a producției din
agricultură pentru a obține alte produse comercializate (în speță produse de panificație și
conserve de legume sau fructe). 60% dintre respondenți au atribuit scoruri reduse (de la 1 la 3)
pentru creșterea ponderii și a productivității agriculturii ecologice și a celei organice,
considerând că este într-adevăr un sector important în context european, dar găsind în aceeași
măsură dificilă și restrictivă trecerea de la agricultura clasică la cea ecologică, beneficiile putând
fi obținute în timp și nu imediat. Această viziune este confirmată și de statisticile Eurostat care
indică o scădere a suprafețelor destinate agriculturii organice în România cu 21,5% între 2012 și
2016. O situație similară s-a remarcat și pentru valorificarea reziduurilor agricole pentru
producerea de bioproduse și bioenergie, mulți spunând că de regulă folosesc reziduurile pentru
fertilizarea propriilor terenuri și consideră mai puțin importantă utilizarea acestora în alte
scopuri.
Pagina 196 din 274

Figura nr. 13.7: Scorurile atribuite pentru Figura nr. 13.8: Scorurile atribuite pentru
dificultățile cu care se confruntă oportunitățile de dezvoltare pe care le are
agricultura agricultura
Pentru silvicultură și exploatare forestieră a fost propusă o listă de 11 potențiale

dificultăți pe care acest sector de activitate le poate întâmpina. Cu mici excepții, toate problemele
menționate au înregistrat cele mai mari procentaje pentru scorul 5, extrem de important. Se
remarcă degradarea ecosistemelor forestiere cu 100% scor 5, birocrația cu 90% și exploatarea
neadecvată cu 80%. Ponderea cea mai mică de răspunsuri cu scor 5 a fost înregistrată de accesul
dificil la credite și costurile mari ale acestora, sub 35%, în acest caz opiniile fiind destul de
eterogene; aceasta este singura întrebare care a înregistrat răspunsuri pentru toate cele 5 scoruri
propuse (Figura nr. 13.9).
La setul de întrebări despre oportunitățile de dezvoltare, majoritatea respondenților au
acordat scoruri de la 3 la 5, adică de la important la extrem de important. S-a remarcat
valorificarea reziduurilor lemnoase pentru producerea de bioenergie care a obținut scor maxim în
proporție de 100% și acordarea de ajutoare întreprinderilor pentru îmbunătățirea competențelor
profesionale ale lucrătorilor, 80% dintre răspunsuri (Figura nr. 13.10). De altfel, aceasta este o
oportunitate considerată extrem de importantă pentru mai multe domenii ale bioeconomiei.
Încurajarea investițiilor financiare pentru producerea de mic mobilier cu simbol de unicat,
precum și crearea de noi instrumente financiare la nivel național sunt oportunitățile cu cele mai
mici procente pentru scorul maxim (30%).
Pagina 197 din 274
Figura nr. 13.9: Scorurile atribuite pentru Figura nr. 13.10: Scorurile atribuite pentru
dificultățile cu care se confruntă oportunitățile de dezvoltare pe care le are
silvicultura silvicultura
În cazul sectorului pescuit și acvacultură, două dintre dificultățile sesizate au primit în

totalitate scor maxim – creșterea importului de pește din state cu reglementări și monitorizări
reduse de mediu, respectiv perisabilitatea ridicată a peștelui proaspăt comparativ cu alte tipuri de
carne (Figura nr. 13.11). De asemenea, probleme extrem de importante sunt considerate și
obiceiurile alimentare naționale și lipsa promovării consumului de pește și fructe de mare,
considerându-se că în țara noastră un consum mai ridicat de pește este înregistrat cu precădere cu
ocazia anumitor sărbători religioase. De asemenea, se apreciază că potențialul piscicol este în
mod cert subexploatat și aici ar trebui adoptate anumite măsuri la nivel național pentru a încuraja
investițiile în piscicultură.
Ca și oportunități, se remarcă ca extrem de importante crearea de noi instrumente
financiare la nivel național și creșterea investițiilor pentru dezvoltarea unor unități de producție
locale (Figura nr. 13.12). Introducerea de specii noi de pești, cu reproducere și creștere rapidă,
menținând în același timp diversitatea nu este considerată o prioritate, ca și exploatarea
resurselor biologice marine și a deșeurilor rezultate din prelucrarea peștelui / acvaculturii în
Pagina 198 din 274
biorafinării, cele două oportunități fiind cotate în cea mai mare parte cu scoruri de 1-2, adică cel
mai puțin important și puțin important.
Figura nr. 13.11: Scorurile atribuite Figura nr. 13.12: Scorurile atribuite
pentru dificultățile cu care se confruntă pentru oportunitățile de dezvoltare pe care
pescuitul și acvacultura le are pescuitul și acvacultura
13.2.2 Industria alimentară, a băuturilor și produselor din tutun
Ținând cont de faptul că sunt foarte puține companii care au ca obiect de activitate
fabricarea produselor din tutun, piața fiind dominată de marii producători, au fost luate în studiu
doar IMM-uri care activează în industria alimentară și a băuturilor. Cu o singură excepție, și
anume dificultăți în dezvoltarea de parteneriate cu organizații comerciale, care a primit scoruri de
la 1 la 5, toate disfuncționalitățile propuse au fost punctate cu scoruri mai mari de 3, și, astfel,
apreciate ca fiind cel puțin importante. Dintre problemele considerate ca fiind extrem de
importante s-au remarcat lipsa forței de muncă calificate, birocrația și lipsa sau insuficiența
finanțării pentru promovarea unor produse autohtone de calitate la nivel național și internațional.
Peste 75% dintre respondenți au acordat scor maxim în cazul celor trei probleme sesizate (Figura
nr. 13.13). De altfel, problema forței de muncă apare, chiar dacă sub forme diferite, în aproape
toate sectoarele bioeconomiei. Și în cazul fiscalității excesive, controalelor excesive, respectiv
concurenței neloiale, mai ales a produselor de import, peste 50% dintre răspunsuri au fost cu scor
maxim. Subexploatarea subproduselor și a reziduurilor de producție din cauza unor termeni și
Pagina 199 din 274
condiții necorespunzătoare stabilite de legislația națională pentru calificarea și gestionarea
subproduselor care nu sunt conforme cu normele UE, accesul dificil la credite și costurile mari
ale acestora, costurile mari de producție sunt alte probleme care au fost apreciate în proporție de
peste 70% ca fiind foarte importante, respectiv extrem importante.
În ceea ce privește oportunitățile propuse, acestea au fost apreciate ca fiind cel puțin
importante. Cele mai multe răspunsuri marcate cu scorul 5 (95%) au fost date pentru susținerea
competitivității pe piața internă și acordarea de ajutoare întreprinderilor pentru îmbunătățirea
competențelor profesionale ale lucrătorilor (Figura nr. 13.14).
Figura nr. 13.13. Scorurile atribuite pentru Figura nr. 13.14: Scorurile atribuite
dificultățile cu care se confruntă industria pentru oportunitățile de dezvoltare pe care
alimentară și a băuturilor le are industria alimentară și a băuturilor
De asemenea, facilitarea accesului la capital și finanțarea inițiativelor de creștere a

afacerilor, respectiv reducerea costurilor de intrare pe piață sunt considerate oportunități extrem
de importante pentru aceste sectoare de activitate. O altă oportunitate considerată de respondenți
importantă în context bioeconomic este creșterea utilizării deșeurilor în biorafinării, precum și
pentru producerea de compost pentru fertilizarea solurilor, ținând cont de cantitatea mare de
deșeuri rezultate mai ales în cazul industriei alimentare.
Pagina 200 din 274
13.2.3 Industria produselor din lemn și a mobilei
În cazul prelucrării lemnului, fabricării produselor din lemn şi plută, fabricării articolelor
din paie şi din alte materiale vegetale împletite și industriei mobilei au fost apreciate ca extrem
de importante costurile ridicate ale masei lemnoase, birocrația, dificultățile legate de intrarea pe
piețele externe și concurența neloială a produselor de import (cca. 80% dintre răspunsuri),
adițional menționându-se faptul că pe piața din țara noastră, cumpărătorii pun accent mai ales pe
preț, nu pe raportul preț-calitate. Ca urmare, și cererea de mobilier din lemn masiv este destul de
redusă la nivel național, așa cum au apreciat în special cei care activează în industria mobilei
(Figura nr. 13.15). Pentru alte patru probleme, legate în principiu de materia primă necesară
funcționării acestor ramuri industriale, respondenții au acordat scoruri de 4 și 5 în proporție de
peste 80% – degradarea ecosistemelor forestiere, exploatarea neadecvată, ponderea ridicată a
furturilor de masă lemnoasă, respectiv costurile ridicate de exploatare.
Ca oportunități, dezvoltarea și fabricarea de noi produse din lemn de înaltă calitate,
materiale pe bază de lemn și compozite, respectiv crearea unor lanțuri eficiente de producție
pentru transformarea materiilor prime locale în produsele secundare / terțiare au fost considerate
extrem importante (peste 95% dintre răspunsuri). Valorificarea reziduurilor lemnoase pentru
producerea de bioenergie a fost de asemenea apreciată ca fiind extrem de importantă în proporție
de 76%, la fel ca și asigurarea accesului la finanțare pentru modelele de afaceri inovatoare
(Figura nr. 13.16). Producerea de mic mobilier cu simbol de unicat este considerat o oportunitate
viabilă mai ales de micii întreprinzători, care se bazează pe o piață internă de nișă sau pe
extinderea activității de export. În ceea ce privește controlul mai strict în exploatarea resurselor
forestiere și creșterea suprafețelor împădurite, acestea au fost punctate cu scoruri de 4 și 5 în
proporție relativ egală, fiind astfel apreciate ca oportunități foarte importante, respectiv extrem
de importante.
13.2.4 Industria pielăriei și a produselor din piele; fabricarea produselor textile; industria
hârtiei și a produselor din hârtie; fabricarea produselor din cauciuc și mase plastic
Aceste ramuri industriale care aparțin bioeconomiei sunt importante la nivel național atât
ca forță de muncă angajată, cât și din punct de vedere al cifrei de afaceri și valorii adăugate pe
care o au. Disfuncționalitățile apreciate ca fiind extrem de importante (cca. 80% dintre
răspunsuri cu scor 5) sunt finanțarea redusă a programelor de cercetare-dezvoltare-inovare,
Pagina 201 din 274

birocrația, fiscalitatea excesivă și lipsa finanțării pentru promovarea unor produse autohtone de
calitate la nivel național și internațional (Figura nr. 13.17).
Figura nr. 13.15: Scorurile atribuite Figura nr. 13.16: Scorurile atribuite
pentru dificultățile cu care se confruntă pentru oportunitățile de dezvoltare pe care
industria produselor din lemn și a mobilei le are industria produselor din lemn și a
mobilei
Problema lipsei forței de muncă calificate și a programelor guvernamentale și industriale
menite să faciliteze dezvoltarea acestor sectoare de activitate au primit scor maxim în proporție
de cca. 55%. În viziunea multor angajatori este necesară și o mai bună reprezentare la târgurile
de locuri de muncă pentru absolvenți pentru atragerea forței de muncă tinere. Problemele
punctate cu cele mai mici scoruri (1-2) și astfel considerate puțin importante (între 30 și 35%
dintre răspunsuri) sunt impactul mare pe care procesul de producție îl are asupra mediului (se
consideră că aceste ramuri industriale nu sunt dintre cele mai poluante), gradul redus de
automatizare și informatizare a proceselor tehnologice și a activităților tehnico-productive,
respectiv tehnologiile depășite existente în industria textilă, pielărie-încălțăminte, bunuri de
consum din cauciuc și mase plastice. Respondenții au apreciat că s-au făcut investiții adecvate
pentru tehnologizare și achiziționare de echipamente de producție moderne pentru a putea accede
pe piață cu produse care să respecte standardele de calitate.
Pagina 202 din 274

Dintre oportunități, cei mai mulți apreciază ca extrem de importante (95%, respectiv
93%) reducerea costurilor de intrare pe piață, precum și facilitarea accesului la capital și
finanțarea inițiativelor de creștere a afacerilor, în contextul în care se vizează creșterea
cantităților de produse livrate pe piață și a exporturilor în anumite cazuri (Figura nr. 13.18).
Figura nr. 13.17: Scorurile atribuite pentru Figura nr. 13.18: Scorurile atribuite
dificultățile cu care se confruntă alte pentru oportunitățile de dezvoltare pe care
ramuri ale bioeconomiei au alte ramuri ale bioeconomiei
Pentru a deveni competitivi mai ales pe piețele externe, este necesară elaborarea și
realizarea de tehnologii generice cu rol de suport pentru cercetări aplicative în obținerea de noi
fibre și fire textile, dar și dezvoltarea și realizarea de materiale textile țesute și nețesute, piei și
înlocuitori de utilizare tehnică (cca. 70% dintre răspunsuri fiind punctate cu scorul 5), ceea ce
implicit înseamnă că sunt necesare finanțări mult mai substanțiale în programele de cercetare-
dezvoltare-inovare decât cele din prezent, atât din partea statului, cât și din partea IMM-urilor.
Adoptarea corectă a directivelor privind economia circulară pentru valorificarea produselor
secundare și reziduurilor rezultate a fost de asemenea punctată majoritar cu scoruri de 4 și 5,
ceea ce subliniază schimbarea percepția despre modul de abordare a producției și la noi în țară.
Pagina 203 din 274

Singura oportunitate considerată mai puțin importantă de cei intervievați este reducerea poluării
mediului înconjurător prin tehnologii de valorificare a deșeurilor textile, de piele și cauciuc,
tratarea apelor reziduale etc., ceea ce confirmă faptul că cei care activează în aceste ramuri
industriale nu consideră că au o contribuție majoră la poluare.
Pagina 204 din 274

14. TIPURI DE ACȚIUNI ȘI RECOMANDĂRI PRIVIND
BIOECONOMIA CE POT FI ADAPTATE LA REALITĂȚILE
ECONOMICE ALE ROMÂNIEI
14.1 Exemple de acțiuni și recomandări ce pot fi adaptate la realitățile

economice ale României
În Raportul „Ce urmează pentru bioeconomia europeană?” (engl. Where next for the
European bioeconomy?) (Comisia Europeană, 2014g), Panelul european pentru bioeconomie
(engl. European Bioeconomy Panel) înființat în anul 2013 și Comitetul permanent pentru
cercetare strategică în domeniul agriculturii (engl. Standing Committee on Agricultural Research
Strategic Working Group) ce este un comitet reprezentativ al statelor membre stabilit în anul
1974, au prezentat un set de recomandări pentru sprijinirea bioeconomiei, recomandări ce pot fi
aplicate și la nivel național24:
- Măsurile de reglementare și achizițiile publice. Legislația (inclusiv legislația
referitoare la mediu sau colectarea deșeurilor) este considerată un mijloc de
promovare a produselor rezultate din bioeconomie în detrimentul celor rezultate din
surse epuizabile. Se recomandă de asemenea stabilirea unui program de achiziții
publice la nivel european (în cazul nostru ar presupune existența unui program
național), stabilirea unor obiective specifice obligatorii pentru cele mai performante
produse și servicii și acordarea unor stimulente fiscale pentru anumite produse ale
bioeconomiei. Motivația pentru care utilizarea achizițiilor publice pentru accelerarea
dezvoltării bioeconomiei este prezentă în literatura de specialitate constă în faptul că
prin acestea, sectorul public acționează în calitate de prim cumpărător sau entitate ce
adoptă timpuriu anumite obiceiuri de consum. În același timp, pe lângă reglarea unor
elemente de calitate și preț, sunt avute în vedere aspecte de climă și mediu, deseori
neglijate de consumatorul privat.
24
Recomandări similare au fost integrate în strategiile legate de bioeconomie din țări
precum Germania, Suedia sau Finlanda.
Pagina 205 din 274
- Etichetarea. Presupune stabilirea unor standarde de calitate și sustenabilitate și apoi
etichetarea produselor rezultate din bioeconomie pentru a fi mai ușor de identificat și
evaluat. Acest aspect este legat și de o bună strategie de comunicare.
- Creșterea gradului de conștientizare și înțelegere. Implementarea unei strategii
coerente de comunicare a oportunităților și a limitelor este recomandată pentru a spori
nivelul de conștientizare și înțelegere în rândul consumatorilor.
Importanța strategiilor de comunicare este identificată și susținută și de Grupul de experți
al Comisiei Europene pentru produse rezultate din bioeconomie (engl. European Commission
Expert Group for Bio-based Products) sau de Grupul de experți al Inițiativei pentru piețe în
construcție (engl. Expert Group’s Lead Market Initiative). Acesta din urmă subliniază faptul că
lipsa de conștientizare și înțelegere este obstacol semnificativ pentru creșterea importanței
bioeconomiei (O’Reilly, 2017) și face la rândul său câteva recomandări pentru atenuarea acestui
impediment:
- Crearea condițiilor pentru un comportament informat al consumatorilor. Această
recomandare se referă la etichetarea corespunzătoare a produselor și la conducerea
unor campanii de informare a consumatorilor.
- Sprijinirea existenței unor lanțurile de valori bine informate. Este recunoscută
importanța comunicării beneficiilor către toți participanții: producători, distribuitori,
utilizatori sau consumatori, autorități publice și organizații non-guvernamentale.
- Dezvoltarea unor modele de încredere în afaceri pentru a susține comunicarea dintre
firme și consumatori.
Tehnologia informațiilor și a comunicațiilor este văzută în strânsă legătură cu dezvoltarea
clusterelor în bioeconomie, o structură care este sprijinită de Comisia Europeană pentru
dezvoltarea inovării și a bioeconomiei (Overbeek et al., 2016). O prezentare a structurii de
organizare a clusterelor este realizată în Figura nr. 14.1. Încurajarea înființării de bioclustere este
motivată de succesul mai mare pe care îl are o abordare holistică, comparativ cu orientarea către
o singură disciplină.
O organizare economică bazată pe clustere, așa cum este tot mai mult structurată
bioeconomia, se află în contrast puternic cu sistemele tradiționale de inovare, unde, așa cum
sublinia Bonaccorso (2014), întreprinderile mari stabilesc și conduc procesele de inovare.
Pe lângă clustere, mai pot fi înființate și alte organizații hibride (cum ar fi centrele de
inovare) care să asigure cooperarea și implicarea reprezentanților mediului de afaceri, cercetători
și decidenți politici. Exemple de astfel de organizații sunt: Bioclusterul Delta din Olanda (engl.
The Bio-based Delta cluster in the Netherlands), Centrul de Inovare Biotehnologică din Scoția
Pagina 206 din 274

(engl. Scotland’s Industrial Biotechnology Innovation Centre) sau Clusterul tehnologic național
pentru chimie verde din Italia (engl. Italy’s National Technological Cluster of Green Chemistry).
Sursa: Prelucrarea autorului după BERST (2015)

Figura nr. 14.1: Structura organizațională a bioclusterelor
Având în vedere că sunt puține politici adoptate care să susțină producerea produselor
biochimice, prin comparație cu producția de biocombustibili, domeniu în care au fost adoptate
mai multe inițiative, OCDE (2017) recomandă guvernelor să urmărească trei obiective, legate în
principal de reglementare:
- să sprijine folosirea unor standarde care să reducă barierele pentru comercializarea
unor astfel de produse;
- să modifice reglementările care limitează investițiile;
- să stabilească un nivel pentru producerea de produse biochimice comparativ cu
biocombustibilii și bioenergia (Philp, 2015).
În general, politicile de susținere a bioeconomiei sunt împărțite în trei categorii: politici
pe parte ofertei (sprijinirea tehnologiilor și/sau a producției de materii prime regenerabile),
politici pe parte cererii (impulsionarea pieței) și măsuri transversale. O sinteză a acestor măsuri
(Tabelul nr. 14.1) de impulsionare a bioeconomiei este realizată de Carus (2014) și preluată de
OCDE (2017).
Strâns legat de activitatea IMM-urilor în domeniul bioeconomiei, un sprijin important ar
putea fi rezultatele studiului publicat de Peuckert și Quitzow (2015) realizat pentru 17 state
Pagina 207 din 274

membre ale Uniunii Europene. Autorii identifică cei mai importanți factori care afectează
cumpărătorii, factori ce sunt legați de obiectivele de responsabilitate socială și de percepția că
este sprijinit consumul sustenabil de către consumatori. Printre acești factori regăsim: o imagine
publică pozitivă dată de protejarea mediului înconjurător, independența față de sursele fosile,
economii privind emisiile de CO2 și respectarea reglementărilor referitoare la mediu. La polul
opus, costurile ridicate de producție, incertitudinea cu privire la viitoarele reglementări,
volatilitatea prețurilor materiilor prime sau un cadru legislativ nefavorabil sunt considerate
principalele obstacole identificate.
Tabelul nr. 14.1: Măsuri de impulsionare a bioeconomiei
Impulsionarea ofertei Impulsionarea cererii Măsuri transversale

Acces local la materii prime Stabilirea unor ținte și cote Standarde și norme
Acces internațional la materii Dispoziții și interdicții Certificări
prime
Subvenții pentru cercetare- Achiziții publice Abilități și educație
dezvoltare
Sprijin pentru Etichetare și creșterea Clustere regionale
produse/servicii pilot gradului de conștientizare
Sprijin financiar pentru Sprijin financiar direct pentru Acceptare publică
domenii reprezentative bioproduse
Facilități fiscale pentru Facilități fiscale pentru
cercetare-dezvoltare în bioproduse
industrie
Îmbunătățirea condițiilor de Stimulente legate de emisiile
investiții de gaze de seră
Sprijinirea clusterelor Taxe pentru cărbune fosil
tehnologice
Guvernare și reglementare Renunțarea la subvenții
pentru combustibili fosili
Sursa: Adaptare după Carus (2014), OCDE (2017)
Așa cum rezultă din practică, fiind evidențiat și în literatura de specialitate (Pisano,
2010), IMM-urile cu activități în domeniul bioeconomiei pot face cercetări avansate costisitoare
Pagina 208 din 274

mulți ani (se are în vedere aici și folosirea unor facilități scumpe, dificultățile de intrare pe piață,
competiția cu firme foarte mari), fără a obține venituri; pe de altă parte, așteptările privind IMM-
urile sunt ridicate.
Așa cum am mai precizat, în bioeconomie, clusterele tehnologice și regionale sunt un
suport important pentru IMM-uri, facilitând accesul la finanțare (prin fonduri cu capital de risc,
de exemplu), oferind sprijin pentru consultanță în afaceri pentru utilizarea standerdelor
certificatelor, etichetelor sau acces la facilități de testare și promovare. O recomandare pentru
guverne (OCDE, 2017) este acordarea unor mecanisme de sprijin pentru IMM-urile cu activitate
în bioeconomie, inclusiv facilități fiscale.
Bioeconomia din România prezintă o serie de atuuri la ora actuală, care, dacă sunt bine
valorificate, pot genera un plus valoare evident. Principalul atu este resursa bogată de biomasă,
care poate fi ușor transformată într-o gamă de produse alimentare, farmaceutice, fibre, produse
industriale și energie, adică produse cu valoare adăugată mare, ce pot fi ușor comercializate atât
pe piața internă, cât și pe cea externă. Pentru anumite domenii de activitate, precum cele din
sectorul primar, pot fi luate măsuri adecvate care să își facă simțite efectele pe termen scurt și
fără investiții majore pentru creșterea eficienței și a competitivității, în timp ce pentru anumite
ramurile industriale, efectele se vor face simțite pe termen mediu și lung.
Economia în general și, implicit, bioeconomia, s-a confruntat cu o serie de probleme
generate în special de contextul economic internațional, urmare directă a crizei economice din
perioada 2008-2012. Impactul a fost unul semnificat, așa cum reiese și din raportul de cercetare
Carta albă a IMM-urilor (Nicolescu et al., 2016), care arată că 36,32% dintre IMM-uri şi-au
redus afacerile, 32,77% funcţionează la aceiaşi parametri, 19,93% au dat faliment sau se află în
situaţie falimentară, și numai 10,98% dintre unitățile economice şi-au amplificat activitatea în
perioada analizată în raport (octombrie 2011 - martie 2016). Totuși, se remarcă un aspect pozitiv,
și anume, la nivelul anului 2017, aproape s-a dublat încrederea întreprinzătorilor în
favorabilitatea mediului de afaceri din România (de la 13,78% în 2016 la 26,63% în 2017)
(Nicolescu et al., 2017). Această situație a fost indusă de creșterea cererii pe piața internă
(consumul fiind apreciat ca principalul generator de creștere economică) și de pătrunderea pe noi
piețe de desfacere, un rol important la nivel național avându-l creșterea veniturilor salariale nete
care au determinat o putere de cumpărare mai mare.
Pentru a deveni competitivi pe piața europeană sunt necesare o serie de măsuri integrate,
care vizează atât sectorul primar ca furnizor de materie primă, cât și pe cel secundar, ca
procesator de biomasă și furnizor de produse cu valoare adăugată mai mare.
Pagina 209 din 274

Agricultura este principalul angajator al forței de muncă (25,8% din totalul forței de
muncă angajate la finalul anului 2015) (Eurostat, 2017b), România fiind statul european cu cel
mai mare număr de persoane angajate în domeniu, dar ca valoare adăugată este cu mult în urma
altor state europene cu suprafețe agricole mult mai reduse și un număr mult mai mic de angajați
(valoarea adăugată brută în agricultură a fost de 165,7 mld. euro în 2016, iar România a avut
6,541 mld. euro, adică o contribuție de numai 3,95%, mai mică decât a Olandei – 6,26%)
(www.ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/).
În cazul României, creșterea economică este puternic legată de performanțele sectorului
agricol (Figura nr. 14.2). Pentru creșterea performanțelor economice ale bioeconomiei este
necesară încetățenirea conceptului de producție integrată, care să valorifice direct o parte a
produselor obținute (și vegetale și animale), ceea ce înseamnă un produs final cu valoare
adăugată mai mare. Aceasta presupune fie implicarea directă a producătorilor, fie implicarea mai
mare a investitorilor locali care să lucreze direct cu producătorii dintr-o anumită zonă. În acest
fel, se pot elimina anumite verigi din lanțul de producție, în speță intermedierea multiplă, care
duce la creșterea nejustificată a costurilor produselor finale. În acest fel, industria alimentară,
producători mici și mijlocii, pot fi încurajați, astfel încât să devină competitivi și să facă față
concurenței marilor producători. Astfel, este nevoie de o nouă abordare din mai multe puncte de
vedere.
Sursa: BNR, 2018, p. 19 (date INS)

Figura nr. 14.2: Contribuții la creșterea economică
În primul rând este vorba de suprafața fermelor. Acestea sunt în general de mici dimensiuni,
sub 5 ha, mult sub media europeană de 16 ha/fermă. Conform ultimelor date statistice – 2013
Pagina 210 din 274
(Eurostat, http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/), în România erau înregistrate 3.629.660 ferme, cel
mai mare număr din Europa, iar dintre acestea 3.178.490 intrau în categoria ferme a căror gospodărie
consumă mai mult de 50% din producția finală. Și în plan viticol, în România este înregistrată
aceeași situație –183.717 ha cultivate cu viță-de-vie (în anul 2015), în creștere față de anul 2009,
reprezentând doar 5,69% din suprafața cultivată din Europa, administrate în 854.766 de exploatații
viticole, ceea ce face ca România să dețină 34,4% din numărul total la nivel european al acestora
(suprafața medie/exploatație cea mai mică din Europa, de numai 0,21 ha/exploatație) (Eurostat,
2017b).
Pentru a deveni eficiente și a avea acces și vizibilitate pe piața internațională, este
necesară asocierea acestor ferme în exploatații mult mai mari, de minim 50 ha, pentru a fi cât
mai aproape de dimensiunea fermelor din principalele state agricole producătoare, Franța și
Germania. Asocierea va permite achiziționarea de mașini agricole moderne și performante,
construirea unor spații de depozitare adecvate, posibilitatea de a accesa mai ușor piețele
internaționale etc. Ca măsură de sprijin, AFIR finanțează în cadrul Măsurii 9, înființarea de
grupuri de producători agricoli, măsură menită să remedieze tocmai unele dintre carențele
agriculturii românești, precum cele legate de introducerea produselor pe piață. Ținând cont de
faptul că măsura există, pentru a fi implementată cu succes trebuie simplificată pe cât posibil
procedura, birocrația fiind una dintre problemele considerate extrem de importante nu numai de
agricultori, ci de majoritatea reprezentanților IMM-urilor din domeniul bioeconomiei.
O altă direcție de urmat pentru agricultura românească este diversificarea gamei de
culturi agricole. La noi încă se cultivă suprafețe vaste cu cereale (în special grâu, orz, porumb) și
plante oleaginoase, mai ales floarea soarelui și rapiță. La nivelul anului 2016, România s-a situat
pe locul 6 în Europa la producția de cereale (21.765.000 t) (Eurostat, 2017b), dar cu mult în urma
altor state europene cu suprafețe agricole mai reduse la restul culturilor. În zonele unde solurile
nu au o fertilitate extrem de ridicată, cum sunt multe areale din regiunile deluroase de exemplu
sau în cele cu nisipuri și soluri nisipoase, sau în zonele unde pe timpul verii se pot instala
perioade cu deficit de umiditate sau chiar secetă, se pot cultiva anumite plante de „nișă”. În acest
sens există multiple exemple de plante cu randament mare, care pot fi valorificate ca atare și
distribuite procesatorilor, sau pot fi procesate direct de către producător. Pretabile sunt de
exemplu cătina, diferite plante medicinale – mentă, gălbenele, sunătoare etc., multe dintre aceste
plante fiind și melifere și astfel, ușor de asociat și cu practicarea apiculturii, cânepă, cartof dulce,
cartof mov, arahide, bame, căpșun, afin, mur etc.
Un exemplu pozitiv în acest sens este activitatea desfășurată de Stațiunea de Cercetare –
Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, județul Dolj, care deja a efectuat
Pagina 211 din 274

testarea ecologică a unor genotipuri de cartof dulce și comercializează acest produs, la un preț
mult mai mic decât sortimentele din rețelele de supermarketuri. Aceștia au omologat și două
sortimente de arahide – Dăbuleni și Viviana (www.ccdcpndabuleni.ro/), pretabile solurilor
nisipoase de la noi din țară (în România sunt raportate peste 400.000 ha de terenuri cu nisipuri și
soluri nisipoase, cea mai mare suprafață introdusă în folosință agricolă fiind în județul Dolj).
Astfel, ar trebui facilitată și finanțată înființarea de ferme experimentale pentru a putea promova
și sisteme integrate, considerate inovatoare de UE, de genul agro-silvicultură sau agro-
acvacultură (EPSO, 2011).
Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) sprijină fermierii din România,
care pot beneficia de multiple scheme de plată, măsuri de sprijin și ajutor. De exemplu, se acordă
sprijin cuplat pentru o parte dintre culturile sugerate – cânepă pentru ulei și fibră, dar și
pomicultură, ajutoare naționale tranzitorii (ANT) tot pentru cultura de cânepă (ANT3), sprijin
pentru investiții în sectorul viniviticol și promovarea vinurilor sursa de finanțare fiind Fondul
European de Garantare în Agricultura (FEGA). Cânepa, așa cum s-a văzut și din exemplele de
bune practici, constituie materie primă cu multiple posibilități de utilizare, de la industria
alimentară, la cea textilă și a materialelor de construcție. În acest sens, este necesară
subvenționarea nu numai pentru cultură în sine, dar și pentru achiziționarea de echipamente
pentru recoltare, care momentan presupun costuri ridicate pentru cei mai mulți producători
agricoli. Dezvoltarea acestui tip de cultură ar impulsiona și investițiile în unități de procesare,
care să acționeze la nivel regional pentru a putea conta pe o sursă viabilă de materie primă.
La acestea se adaugă Măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenuri
agricole, aici menționând în mod special Măsura 11 - Agricultura ecologică (www.apia.org.ro/)
finanțată prin Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) și Bugetul
Național (BN). Această măsură are două submăsuri – Submăsura 11.1 – Sprijin pentru conversia
la metodele de agricultură ecologică și Submăsura 11.2 – Sprijin pentru menţinerea practicilor de
agricultură ecologică, unde subvențiile alocate sunt substanțiale și constituie un suport financiar
însemnat pentru micii agricultori. De exemplu pentru submăsura 11.1, pachetul 2 – Legume
aflate în conversia la agricultura ecologică – 500 euro/ha/an; pachetul 3 – Livezi aflate în
conversia la agricultura ecologică – 620 euro/ha/an; pachetul 4 – Vii aflate în conversia la
agricultura ecologică – 530 euro /ha/an; pachetul 5 – Plante medicinale şi aromatice aflate în
conversia la agricultura ecologică – 365 euro/ha/an. Pentru submăsura 11.2, subvențiile sunt
următoarele: pachetul 2 – Legume certificate în agricultură ecologică – 431 euro/ha/an; pachetul
3 – Livezi certificate în agricultură ecologică – 442 euro /ha/an; pachetul 4 – Vii certificate în
agricultură ecologică – 479 euro /ha/an; pachetul 5 – Plante medicinale şi aromatice certificate în
Pagina 212 din 274

agricultură ecologică – 350 euro/ha/an
(http://www.apia.org.ro/files/pages_files/Brosura_MMC_2018.pdf). Există totuși
disfuncționalități, în sensul că în ciuda faptului că subvențiile au crescut în ultimii ani, valoarea
adăugată netă nu a crescut în același ritm (Tabelul nr. 14.2).
Tabelul nr. 14.2: Cuantumul subvențiilor și al valorii adăugate nete în agricultura

românească în perioada 2010-2016
2010 2013 2014 2015 2016

Valoarea adăugată netă 155.593 172.465 172.344 169.060 165.654
EU-28
Valoarea adăugată netă 6.591 7.621 7.110 6.501 6.541
România
Subvenții pe producție 50.917 52.401 53.494 50.477 52.628
EU-28
Subvenții pe producție 1.012 1.460 1.839 1.577 2.628
România
Valorile sunt exprimate în mil. euro
Sursa: Eurostat, 2017b, p. 47
Ținând cont de subvențiile care se acordă pentru agricultura ecologică, este necesară
consilierea fermierilor și orientarea acestora către acest tip de agricultură, mai ales că România a
înregistrat un regres în privința suprafețelor unde se practică o astfel de agricultură de la 288.261
ha în anul 2012 la 226.309 ha în 2016 (-21,5%) (Eurostat, org_cropar). De asemenea, la nivelul
anului 2013, România era singurul SM al UE care nu avea nicio fermă total organică, toate fiind
parțial organice.
A fost sesizată o serie de probleme legate de forța de muncă – ponderea persoanelor
angajate cu normă întreagă este foarte redusă (doar 1,5% din forța de muncă angrenată în
agricultură, cel mai mic procent la nivel european), îmbătrânirea forței de muncă (cca. 65% sunt
persoane cu vârsta de peste 40 ani, ponderea populației tinere fiind de 35,3%, apropiată totuși de
media europeană de 31,8%), ponderea foarte scăzută a altor activități lucrative (sub 5%)
(Eurostat, 2017b).
Soluția în acest caz este creșterea ponderii altor activități lucrative astfel încât regiunile
rurale să devină mai atractive pentru forța de muncă tânără și calificată. Și în acest sens, în cadrul
PNDR 2020, au fost propuse pentru finanțare multiple proiecte pe diferite submăsuri la nivelul
anului 2017, informațiile fiind disponibile pe site-ul AFIR
(https://portal.afir.info/informatii_generale_pndr_pndr_2014_2020), fiind de dorit ca proiectele
respective să continue și în următorii doi ani:
Pagina 213 din 274

- Submăsura 4.2 „Sprijin pentru investiții în prelucrarea/ comercializarea și/ sau
dezvoltarea de produse agricole”, sprijin nerambursabil de 50% din totalul cheltuielilor
eligibile pentru IMM-uri și grupuri de producători/cooperative, în cuantum de maxim
1.000.000 euro/ proiect pentru IMM (fără crearea de lanț alimentar integrat) și maxim
2.500.000 euro/ proiect pentru investițiile care conduc la un lanț alimentar integrat. Prin
această măsură se pot moderniza unitățile de procesare sau este sprijinită introducerea de
noi tehnologii pentru dezvoltarea de noi produse și procese, iar în acest caz beneficiarii
pot fi IMM-urile din industria alimentară, de exemplu.
- Submăsura 4.2a „Investiții în procesarea/ marketingul produselor din sectorul pomicol”
sprijin nerambursabil de 50% din totalul cheltuielilor eligibile pentru IMM-uri (600.000
euro dacă nu se acoperă tot lanțul alimentar în cazul microîntreprinderi și a celor mici și
800.000 euro pentru cele mijlocii; 900.000 euro pentru investițiile care acoperă tot lanțul
de producție – colectare, depozitare, condiționare, procesare și comercializare, respectiv
1.100.000 euro). Și în acest caz, beneficiarii pot fi IMM-urile din industria alimentară și a
băuturilor.
- Submăsura 6.2 „Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale”, care are
ca obiectiv diversificarea economiei rurale prin crearea de noi activități non – agricole și
sprijină IMM-urile și fermierii cu maxim 70.000 euro / proiect în cazul activităților
productive și maxim 50.000 euro/ proiect în cazul altor activități. De această măsură pot
beneficia inclusiv pensiunile agroturistice, turismul din zona rurală fiind considerat cu un
potențial factor de creștere economică pentru regiunile care nu dispun de cele mai
adecvate resurse de biomasă.
- Submăsura 6.4 „Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole” pentru IMM-
urile din zona rurală și fermierii sau membrii unor gospodării agricole care își diversifică
activitatea de bază agricolă, sprijin nerambursabil de maxim 90%, valoarea proiectelor
fiind de maxim 200.000 euro pe o perioadă de 3 ani. Prin această submăsură pot fi
finanțate investiţii pentru producerea şi comercializarea produselor neagricole –
fabricarea de produse textile, a articolelor de îmbrăcăminte, pielărie, industria hârtiei,
fabricarea produselor farmaceutice, dar și investiţii pentru infrastructură în unităţile de
primire turistică tip agroturistic.
Silvicultura este un domeniu al sectorului primar al bioeconomiei unde pot fi luate
multiple măsuri pentru creșterea eficienței. Și în acest caz, se remarcă aceeași problemă ca în
agricultură legată de forța de muncă. Conform Eurostat, la finalul anului 2015, România avea al
doilea cel mai mare număr de angajați în domeniul forestier și exploatarea forestieră (51.600
Pagina 214 din 274

persoane, după Polonia cu 72.700 persoane), dar cu cea mai mică valoare a productivității
aparente a muncii, 2.500 euro valoare adăugată brută/persoană angajată. De altfel, România este
penultima în UE la valoare adăugată brută/suprafață forestieră disponibilă pentru furnizarea de
lemn cu numai 28 mil. euro (Tabelul nr. 14.3).
Tabelul nr. 14.3: Indicatori economici pentru silvicultură și exploatare forestieră,

2005 și 2014 (sumele exprimate în mil. euro)
Producție brută Valoarea adăugată Formarea brută de Valoarea adăugată
brută la prețurile capital fix brută / suprafața
de bază forestieră
disponibilă pentru
furnizarea de lemn
2005 2014 2005 2014 2005 2014 2005 2014
531 331 314 128 - 47 62 28
Sursa: Eurostat, 2017b, p. 120
Ținând cont de ritmul alarmant al despăduririlor din ultimii ani, în ciuda reglementărilor
legislative efectuate, este necesară finanțarea mai substanțială. Momentan ca sprijin financiar se
pot accesa fonduri prin submăsura 8.1 „Împădurirea și crearea de suprafețe împădurite”, sumele
alocate fiind sub forma a două prime – prima de înființare a plantațiilor forestiere și prima anuală
acordată pe unitatea de suprafaţă pentru o perioada de 12 ani. O altă modalitate de finanțare este
prin intermediul submăsurii 4.3.I „Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea
infrastructurii agricole şi silvice”, care are însă momentan deschise apeluri doar pentru irigații, și
submăsurii 4.3 „Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole
și silvice”, deocamdată doar cu arie de aplicabilitate teritoriul ITI - Delta Dunării (prin Schema
de Ajutor de Stat aferentă sM4.3 – SILVIC, pentru căile de acces în cadrul fondului forestier,
proiecte cu sprijin 100% nerambursabil și valori maxime de 1.500.000 euro/proiect).
De asemenea, adiacent exploatațiilor silvice, este indicată o conlucrare mai strânsă cu
sectorul secundar al bioeconomiei și eventual finanțată înființarea unor unități de producție de
biocombustibili solizi precum peleții pe baza resturilor de lemn rezultate în urma exploatațiilor
forestiere. Pentru că exploatațiile sunt pe perioadă determinată, asigurarea resurselor de biomasă
trebuie efectuată din surse diverse. Pentru a eficientiza lanțul de producție, aceste unități pot fi
amplasate în areale cu exploatații silvice, prelucrare primară a lemnului (bușteni, cherestea),
fabricarea mobilei, activități agricole (paie și alte resturi de biomasă) sau în vecinătatea unor
unități industriale precum fabricile de ulei (cojile de semințe de floarea soarelui).
Pagina 215 din 274

Pescuitul și piscicultura reprezintă un domeniu prioritar pentru UE și ca urmare a fost
înființat Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM). În prima partea a
intervalului de la înființarea FEPAM, producția de produse piscicole a scăzut totuși, fiind cu
3,4 % mai mică decât în 2014, pentru intervalul 2000-2015 scăderea fiind și mai evidentă,
19,4 % (Eurostat, 2017b).
În România pescuitul și piscicultura nu au reprezentat priorități, fiind domeniul primar al
economiei cu cele mai dramatice scăderi comparativ cu perioada de dinainte de 1989. Producția
totală a României a crescut de la 13.000 t echivalent de greutate în viu în anul 2008 la 16.000 t în
anul 2016, dar aceasta are o pondere total nesemnificativă la nivel european, doar 0,2% din
producția totală a UE. Producția rezultată din acvacultură a fost de 12.496 t în anul 2008 și a
scăzut la 11.016 t în anul 2015. Cu toate acestea se remarcă faptul că în România a crescut
ponderea pescuitului, deoarece cantitățile menționate reprezentau 96.6% din producția națională
totală, iar la nivel de 2015, doar 69.5% din aceasta. În pofida acestei scăderi cantitative, valoric
se remarcă o creștere, acvacultura generând venituri de 21,8 mil. euro în anul 2015 (Eurostat,
2017b). Prin FEPAM este în prezent finanțat Programul Operațional pentru Pescuit și Afaceri
Maritime (POPAM) 2014-2020, care are ca obiectiv principal creșterea producției în acvacultură
și procesare (www.fonduri-ue.ro/).
Pe lângă sprijinul financiar care poate fi obținut de IMM-uri accesând diferite
instrumente, este necesară luarea unor măsuri în vederea creșterii profitabilității, actualmente
mulți investitori invocând costuri de producție/exploatare ridicate – subvenții pentru o perioadă
de cel puțin câțiva ani până când unitatea devine exploatabilă. De asemenea, și în acest caz, o
soluție ar putea fi activitatea mixtă sau lanțul de producție integrată – deschiderea unor unități de
procesare, cel puțin primară, a peștelui (pește afumat, sărat, marinat etc., care nu presupun o
tehnologie de ultimă generație și costuri foarte mari pentru echipamente), asigurarea desfacerii
prin unități proprii. Concomitent, în zonele cu exploatații piscicole, se poate dezvolta turismului
legat de activitățile de pescuit, fondurile necesare putând fi accesate și prin alte programe. Un alt
aspect important este legat de schimbarea obiceiurilor alimentare printr-o serie de campanii de
popularizare. În România, în prezent consumul de pește este legat cu precădere de anumite
sărbători religioase, nefiind un aliment prezent nici măcar la nivel lunar în dietă.
În ceea ce privește sectoarele inovatoare ale bioeconomiei – industria farmaceutică,
bioplasticul, biocombustibilii etc., sunt necesare măsuri complexe, bazate în principal pe
investiții majore în cercetare. Așa cum s-a văzut și din studiile de caz prezentate în capitolul
anterior, cercetarea și inovația presupune costuri substanțiale, care actualmente nu pot fi
suportate de IMM-uri (la nivel mediu de dezvoltare), timp pentru perfectare (majoritatea
Pagina 216 din 274

întreprinderilor vizează obținerea profitului în termen cât mai scurt posibil) și resursă umană
înalt calificată (aspect care poate fi rezolvat în timp relativ scurt dacă se va accentua colaborarea
dintre mediul academic și unitățile de producție). Măsurile care pot fi luate totuși se referă la
încurajarea participării IMM-urilor la proiecte de cercetare în parteneriat cu alte state europene.
S-a dovedit faptul că implicarea lor în astfel de activități duce la conștientizarea importanței
rolului pe care cercetarea îl are și deschide noi oportunități de colaborare viitoare.
În unele situații este indicată efectuarea unor studii de fezabilitate pentru a se vedea
potențialul dezvoltării unei ramuri, astfel încât măsurile de sprijin (financiar și logistic) să vină în
acord cu acesta. Un exemplu în acest sens este dezvoltarea unor unități de procesare a unor
reziduuri, de genul uleiurilor și grăsimilor arse, care momentan sunt extrem de puțin colectate și
valorificate în producerea de biocombustibili, mai ales la nivel domestic. În plus, acestea sunt
considerate și foarte poluante pentru mediu. Trebuie astfel analizată posibilitatea creării unor
rețele de colectare a materiei prime viabile, capabile să asigure producția unei unități de
procesare. În acest demers, trebuie avută în vedere experiența negativă cu bioetanolul și
biodieselul, mare parte dintre companiile care au investit sume consistente în perioada 2009-
2012, falimentând între timp (costuri mari ale materiei prime, noi reglementări europene privind
importurile de materie primă din state non-UE, concurență neloială din partea statelor vecine,
incapacitatea de a face față competitivității marilor jucători de pe piață etc.).
Ținând cont de toate aspectele menționate, bioeconomia românească are perspective de
dezvoltare în condițiile în care se va realiza un parteneriat mai strâns între antreprenori, mediul
academic, autoritățile centrale și locale, și, nu în ultimul rând, mass-media ca mijloc de
promovare a măsurilor propuse.
14.2 Dezvoltarea unui plan de acțiune pentru tranziția către bioeconomie în

România
Analizând modelele implementate în alte țări, punctele slabe și elementele esențiale

pentru promovarea bioeconomiei, discutând cu alți experți în domeniul bioeconomiei,
considerăm utilă implementarea unui plan de acțiune pentru tranziția către bioeconomie în
România care să conțină următorii pași:
 Realizarea unor studii ample prin care să se identifice potențialul bioeconomic al
României, principalele proiecte care să fie susținute, implementate și eventual finanțate, dar și
posibile limite, provocări sau conflicte.
Pagina 217 din 274

 Înființarea unui organism consultativ independent care să găsească soluții
sustenabile pentru toate subdomeniile bioeconomiei și să le îmbine ținând cont de contextul
național și global. Rolul său ar fi să ofere recomandări atât pentru obiective pe termen lung, dar
și pentru cerințele curente.
 Dezvoltarea unei strategii naționale privind bioeconomia, pornind de la
rezultatele studiilor ample realizate și implicarea instituțiilor guvernamentale, cercetătorilor,
reprezentanților companiilor mari, dar și ai IMM-urilor (producători și consumatori) și ai
societății civile, asigurând o bună formulare a strategiei, în concordanță cu alte strategii de
dezvoltare în derulare sau planificate (naționale și internaționale), dar și identificarea căilor și
pârghiilor de implementare. Un bun exemplu este stabilirea unei perioade de tranziție pentru a
identifica punctele slabe și riscurile majore. O prezentare simplificată a procesului strategic este
realizată în Figura nr. 14.3.
Sursa: Prelucrarea autorului după BioSTEP (2017)

Figura nr. 14.3: Etapele procesului strategic
Pagina 218 din 274

 Dezvoltarea unui sistem de măsurare, evaluare și monitorizare a bioeconomiei,
care să includă și publicarea unor date statistice detaliate și actualizate.
 Existența unui dialog social. Implementarea bioeconomiei este un proces care
implică întreaga societate, neputând fi implementată de instituții sau experți în economie, știință
sau politică fără a avea susținerea publicului larg și fără a cunoaște nevoile și dorințele
consumatorilor. Succesul implementării unei strategii privind bioeconomia poate deveni posibil
dacă obiectivele sale și posibilele conflicte ce pot apărea sunt discutate și găsite soluții.
 Sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii în crearea de noi rețele. Acest demers
este necesar pentru asigurarea unui cadru bazat pe încredere, a unei bune reglementări și
posibilitatea de a identifica parteneri pentru noile proiecte, produse și servicii.
 Înțelegerea importanței surselor media pentru promovarea bioeconomiei și
informarea corectă a populației.
Implicarea sistemului de învățământ pentru educarea timpurie a populației, astfel încât
aceasta să cunoască varietatea, complexitatea și oportunitățile oferite de bioeconomie.
Pagina 219 din 274

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Scopul primei etape de cercetare a fost realizarea unui studiu asupra documentelor ce
reprezintă strategii și inițiative dezvoltate și adoptate la nivelul Uniunii Europene, relevante
pentru domeniul bioeconomie. Din analiza documentelor privind inițiativele bioeconomice ale
UE au rezultat o serie de aspecte pozitive, dar și o serie de deficiențe care trebuie remediate,
astfel încât bioeconomia să poată stabili un echilibru între creșterea economică, dezvoltarea
socială și protecția mediului, ca și componente esențiale ale dezvoltării durabile.
Astfel, dintre aspectele pozitive, pot fi menționate:
- Bioeconomia, ca și concept, marchează trecerea de la un sistem de producție clasic,
liniar, bazat pe utilizarea preponderentă a combustibililor fosili, la un sistem de producție
inovator, bazat pe resurse regenerabile, în special de biomasă, dar și pe deșeuri (aceasta
reprezentând unul dintre punctele comune cu economia circulară, ambele aplicând
principiul circularității și al utilizării în cascadă).
- Rolul bioeconomiei, ca răspuns la marile provocări sociale, este din ce în ce mai bine
înțeles și la nivel național. Astfel, șapte state au dezvoltat deja strategii naționale, care
pun accent pe resursele de care dispun și pe capacitatea lor de a transforma aceste resurse
în produse cu valoare adăugată mare. Cu toate acestea, este necesar ca și în celelalte state
să existe o viziune mai coerentă care să fie transpusă în politici adecvate susținute de
instrumente corespunzătoare, mai ales că bioeconomia poate contribui la dezvoltarea
regiunilor mai puțin dezvoltate precum cele rurale, montane sau costiere, reducându-se
astfel decalajele economice atât la nivel regional cât și național. Statele trebuie să
faciliteze accesul la finanțare nu atât pentru producerea de resurse biologice, cât pentru
transformarea lor în produse cu valoare adăugată mare.
- Se subliniază rolul extrem de important al IMM-urilor în dezvoltarea bioeconomiei (au
fost luate o serie de măsuri pentru a reduce riscurile la care acestea se expun mai ales
atunci când introduc pe piață noi produse).
- A crescut finanțarea în domeniul bioeconomic (prin programul Orizont 2020 a fost
alocată o sumă de 3,85 mld. euro pentru investiții în acest domeniu, dar la aceasta trebuie
adăugat și accesul la finanțare din alte surse precum Fondurile structurale și de investiții
europene – ESI, fondurile disponibile prin PAC).
Principalele probleme observate și recomandările propuse sunt:
Pagina 220 din 274

- Înțelegerea oarecum diferită a conceptului de bioeconomie și de aici necesitatea unei
definiții clare, concise și unanim acceptate (de menționat că aceasta este și una dintre
recomandările propuse de Comisia Europeană, 2017a, care a sesizat neconcordanțe între
definițiile și terminologia utilizată inclusiv în Strategia bioeconomică și Planul său de
acțiune);
- Acțiunea concomitentă a mai multor strategii contribuie la apariția unor disfuncționalități
– o mai bună corelare între diferite strategii și politici, care în pofida faptului că sunt
diferite, sunt interconectate; de asemenea, este nevoie de o sinergie mai mare între
inițiativele bioeconomice la nivel european, național, regional și local.
- Cadrul politic pentru bioeconomie, atât la nivel global cât și european, pare să fie
dominat de o perspectivă preponderent industrială în prezent, accentuându-se necesitatea
eficientizării lanțurilor de producție pentru a crește competitivitatea, celelalte perspective
având un rol oarecum secundar. Este necesar ca bioeconomia să fie înțeleasă într-un
context foarte amplu, care să includă toate transformările tehnologice și economice, dar și
pe cele de ordin social, care s-au produs în ultimele două decenii și vor continua să se
producă. În pofida faptului că în toate documentele un element cheie este creșterea
numărului de locuri de muncă și reducerea șomajului, obiectivele sociale par să fie
subsumate acestor priorități.
- Anumite sectoare de activitate nu sunt cuprinse în aceste documente. De exemplu
agricultura biologică din sectorul primar al economiei, agroturismul și ecoturismul care
aparțin de sectorul terțiar, dar valorifică și resurse biologice, adică acele sectoare de
activitate care țin mai mult de antreprenoriatul social decât de cel clasic, dar care pun
accentul pe dezvoltare durabilă.
- Deși în toate documentele analizate se pune accent pe cercetare-inovare-dezvoltare ca
factor cheie al economiei bazate pe cunoaștere / bioeconomiei, sumele investite în acest
domeniu, exprimate ca procent din PIB, sunt încă extrem de reduse. Astfel, la nivelul
UE-28, în 2015, aceste cheltuieli reprezentau doar puțin peste 2%, fiind depășită și de
China, Coreea de Sud, Japonia și SUA. Așadar, este nevoie de eforturi mai susținute
pentru a se atinge pragurile vizate (de exemplu în strategia Europa 2020).
- „Transferul de cunoștințe”, prin transformarea ideilor inovatoare în produse
comercializabile, trebuie îmbunătățit. Este nevoie de mai multe exemple de bune practici
dinspre statele unde bioeconomia funcționează (de exemplu Germania) către statele unde
aceasta este în curs de dezvoltare.
Pagina 221 din 274

- Este nevoie de o abordare integrată pentru a dezvolta sisteme sustenabile de producție și
utilizare a resurselor naturale, ceea ce presupune o colaborare mai strânsă între toți actorii
politici, economici și sociali, dar și actualizarea permanentă a obiectivelor vizate de
strategii, cu precădere de strategia bioeconomică, ca ultim document holist în domeniu.
Așadar, încă există riscuri majore care trebuie atent evaluate și estimate pe termen mediu
și lung – competiția pentru biomasă ca sursă de hrană și ca resursă industrială, mai ales în
ceea ce privește biocombustibilii, și de aici și competiția pentru resursele de sol și apă și
impactul potențial negativ asupra diferitelor componente ale mediului. Impactul
dezvoltării bioeconomice nu este la fel de clar ca avantajele.
Dificultatea analizei a fost una ridicată, având în vedere existența unui volum mare de
documente și informații, diferențe mari în modul de redactare și structurare a acestora, dar și
lipsa anumitor explicații sau legături între anumite strategii sau componente.
Imaginea de ansamblu obținută asupra principalelor inițiative și strategii existente la
nivelul Uniunii Europene în domeniul bioeconomiei este însă una relevantă, oferind un punct de
plecare pentru dezvoltarea unor strategii naționale, regionale sau județene.
Studiul a permis înțelegerea și evaluarea modului în care au evoluat conceptele și
inițiativele, pornind de la analiza informațiile din documentele menționate în lista de referințe
bibliografice.
Analizând istoricul conceptului și a inițiativelor conturate de-a lungul timpului se observă
că cele mai multe strategii în domeniul bioeconomiei au fost publicate în anii 2011-2012, prima
cea mai importantă strategie în domeniu fiind cea a OCDE, apărută în anul 2009, aceasta
contribuind în bună măsură la dezvoltarea celor care au urmat. În acelaşi timp, la nivel academic,
interesul pentru acest domeniu a crescut semnificativ, citările în baza de date Scopus a Elsevier
cunoscând o evoluţie impresionantă după anul 2009.
La nivelul Uniunii Europene demersurile s-au făcut treptat, preocupările pentru acest
domeniu fiind destul de vechi. Strategia principală referitoare la bioeconomie „Inovarea în
scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa” (engl. Innovating for Sustainable
Growth: A Bioeconomy for Europe) a fost lansată în anul 2012 şi se află în proces de derulare şi
continuă evaluare.
Pornind de la proiectele și programele derulate de-a lungul timpului și de la problemele
identificate din experiența concretă, au apărut mai multe inițiative privind bioeconomia,
remarcându-se propuneri precum adoptarea unor strategii regionale în domeniul bioeconomiei
sau adoptarea unor modalităţi de combinare a diverselor programe de finanţare existente la
Pagina 222 din 274

nivelul Uniunii Europene pentru a veni în sprijinul bioeconomiei, dar şi pentru a ajuta
întreprinderile mici și mijlocii să intre pe piaţă şi să aibă acces la cunoştinţe avansate.
Investiţiile necesare pentru biotehnologii sunt mari şi dezvoltă alte nevoi precum
repararea sau extinderea infrastructurilor existente, iar în unele cazuri dezvoltarea unora noi.
Se observă în strategiile studiate o orientare dublă, atât către sustenabilitatea resurselor,
cât şi către susţinerea activităţilor economice, ambele implicând efecte importante în economie şi
societate. Cu toate acestea, sunt puţine cazurile când prin aceste strategii sunt susţinute interesele
globale, mai ales la nivelul strategiilor naţionale25.
Deşi multe obiective ale strategiilor din domeniul bioeconomiei sunt încurajatoare,
posibilitatea de măsurare a progresului este vagă. În unele cazuri se recunoaşte în mod evident
eventualitatea apariţiei unor trasee multiple greu de previzionat ca urmare a ivirii unor noi
inovații, fiind necesari foarte mulţi ani pentru fundamentarea procesului şi obligatorie
continuarea cercetărilor ştiinţifice pentru a obţine inovaţii noi sau pentru rafinarea celor deja
existente. Cercetările prospective necesare pentru a identifica impactul inovaţiilor în viitor și a
apariția unor schimbări de comportament sunt încurajate.
Fundamentarea diverselor obiective şi scopuri este limitată şi lacunară în multe strategii,
fiind omise aspecte esenţiale precum disponibilitatea limitată a unor resurse sau crearea unor
distorsiuni precum situaţia deja cunoscută „hrană versus combustibil”, lupta pentru terenuri,
utilizarea excesivă a fertilizatorilor şi pesticidelor pentru obţinerea resurselor primare.
Este normal ca firmele să acționeze pentru a-şi mări sau cel puţin menţine câştigurile şi,
prin urmare, acestea vor fi reticente să investească în tehnologii şi echipamente revoluţionare din
categoria biotehnologiilor, fiind cunoscute costurile iniţiale mari, riscurile uneori neidentificate,
dar şi concurenţa din partea competitorilor ce recurg la tehnologii şi resurse tradiţionale.
Analiza strategiilor privind bioeconomia a arătat existenţa unor definiţii diferite privind
termenii de bază sau utilizarea lor simultană (mai mulţi termeni pentru acelaşi sens) de multe ori
fiind dificilă identificarea unor direcții comune pentru parteneriate și cooperare. Tocmai de
aceea, susţinerea bioeconomiei nu se poate face decât prin cooperare şi dialog între toate părţile
interesate pentru a identifica şi elimina (sau cel puţin diminua) efectele negative (privite din
punct de vedere economic, social sau etic).
Cu toate că există diferite stângăcii şi lacune în formularea strategiilor şi inițiativelor în
domeniul bioeconomiei, apariţia, susţinerea şi preocuparea pentru îmbunătăţirea acestora
25
O excepţie ar putea fi strategiile dezvoltate în Germania, Finlanda sau Suedia care
abordează şi problema schimbărilor climatice.
Pagina 223 din 274
reprezintă un pas important pentru sprijinirea acesteia la nivel global, regional, naţional şi local,
fiind un sprijin pentru susţinerea şi dezvoltarea activităţilor economice desfăşurate de către
întreprinderile mici și mijlocii.
Pe plan internațional au fost identificate mai multe moduri de abordare a sectorului
bioeconomie, în funcție de specificul național al fiecărei țări, nivelul de dezvoltare economică,
poziționare geografică și politicile guvernamentale în vigoare.
Reglementările europene conferă sprijin pentru dezvoltarea unor reglementări naționale
în România, pentru dezvoltarea instituțională și operațională în acest domeniu prezent în viața
modernă ce va continua să evolueze în perioada următoare.
Nu ar trebui ignorate ci mai degrabă stimulate și încurajate serviciile de cercetare în
domeniul bioeconomiei, atât în ceea ce privește analizele și cercetările de piață pentru
identificarea nevoilor de consum și a schimbărilor de comportament din piață, cât și componenta
tehnică specifică ce poate duce la dezvoltarea sectorului.
Este mai mult decât evident faptul că este necesară implicarea activă a statului în
pregătirea și implementarea unor inițiative privind bioeconomia, dar acțiunea sa trebuie corelată
cu cea a mai multor instituții, în timp ce dialogul cu mediul de afaceri și populația pentru
optimizarea rezultatelor este esențial. Stabilitatea politică este de dorit, dar chiar și în lipsa
acesteia este necesară construirea, asumarea și respectarea unei strategii naționale în domeniul
bioeconomiei și a unui plan de acțiune corespunzător pentru a putea crește performanța în acest
sector.
Investițiile în domeniul bioeconomiei sunt mai mult decât necesare, acestea având
implicații pe termen lung nu numai asupra dezvoltării biotehnologiei, dar și asupra mediului
înconjurător, asupra economiei și societății în ansamblu.
Scopul cercetării din cea de a doua etapă a fost analiza modelelor de bune practici
existente la nivel internațional și național și identificarea tipurilor de acțiuni și inițiative care pot
fi adaptate la realitățile economice ale României.
Deși dificultatea analizei a fost una ridicată, identificarea și prezentarea unor exemple de
bune practici și a unor acțiuni și recomandări potrivite pentru țara noastră face ca rezultatele
obținute să poată fi considerate relevante.
Din analiza datelor statistice preluate de la Eurostat și de la INS, dar și din discuțiile
avute cu reprezentanți ai IMM-urilor, au rezultat o serie de aspecte, pozitive sau negative, cu care
se confruntă sectoarele bioeconomiei românești.
Astfel, s-a constatat faptul că sectorul IMM este bine reprezentat numeric și ca forță de
muncă, în ciuda scăderii numărului de întreprinderi în anul 2016 comparativ cu 2008, dar
Pagina 224 din 274

înregistrează deficiențe din punct de vedere al cifrei de afaceri și productivității muncii. S-a
constatat o discrepanță mare între regiunile de dezvoltare la toți indicatorii economici, mai ales
între regiunile sudice, orientate preponderent spre agricultură și cele din jumătatea nordică a țării
(Regiunea Centru, Vest, Nord-Vest) unde activează multe IMM-uri în industria prelucrătoare.
Eficientizarea bioeconomiei din aceste regiuni poate presupune măsuri menite să îmbunătățească
activitatea agricolă în sine – stimularea asocierii producătorilor, subvenții mai consistente pentru
culturi de nișă adaptate condițiilor de cultură specifice și consultanță oferită agricultorilor în
acest sens, dar și încurajarea lanțurilor de producție integrată și astfel diversificarea activităților
(toate exemplele de bune practici analizate indicând o mult mai mare stabilitate și capacitate de
impunere pe piață a celor care practică o astfel de producție), inclusiv prin practicarea
agroturismului în anumite zone care prezintă potențial în acest sens. Ținând cont de cantitățile
mari de reziduuri de biomasă în aceste regiuni, o potențială soluție poate fi reprezentată și de
încurajarea investițiilor în întreprinderi specializate pe obținerea de biocombustibili solizi.
La nivel general însă, luarea unor măsuri pentru impulsionarea dezvoltării sectorului
IMM trebuie făcută plecând de la dificultățile identificate în urma unor studii la nivel național cu
care acestea se confruntă. Astfel, conform discuțiilor avute cu diverși întreprinzători, dar și a
datelor prezentate în Carta albă a IMM-urilor, 2017, problemele cele mai pregnante sunt
birocrația, fiscalitatea excesivă, controalele excesive, angajarea, pregătirea și menținerea
personalului, concurența neloială mai ales din partea produselor de import, accesul dificil pe
piețele externe, costurile ridicate ale creditelor etc.
Plecând de la contextul actual (economic, financiar, social, educațional etc.), se pot lua
măsuri adecvate, dar pentru a fi eficiente pe termen lung, aceste măsuri trebuie să vizeze multiple
domenii, nu numai economia, în general:
- Principala măsură este revizuirea cadrului legislativ astfel încât acesta să devină adecvat,
adaptat realităților economice românești și menit să stimuleze dezvoltarea IMM-urilor,
ceea va duce în mod cert și la remedierea problemei reprezentate de birocrația excesivă
sau de controalele excesive. Mare parte din întreprinzători consideră cadrul legislativ
relativ instabil și stufos, ceea ce generează și proceduri administrative complicate pentru
obținerea de avize, autorizații, certificate etc. La aceasta se adaugă și o serie de acțiuni,
care trebuie intreprinse la nivel european, nu numai național, precum actualizări ale
legislației majore cu privire la materiile prime utilizabile pentru obținerea de
biocombustibili și bioenergie (Politica agrară comună – cu impact mare asupra
disponibilității biomasei și a prețurilor acesteia, Directiva-cadru privind deșeurile etc.).
Pagina 225 din 274

Actualmente, la nivelul UE, dintre sectoarele care utilizează biomasă, numai sectorul
bioenergie este reglemenatat la nivel de legislație comunitară.
- Măsuri de reducere a fiscalității, o altă dificultate invocată de IMM-uri în general, dar și
de cele din domeniul bioeconomiei. Conform ultimului raport al Băncii Mondiale
(World Bank, 2017), în România se plătesc în medie 38,4 taxe pe an (11,6 pe profit,
25,8 pe muncă), fiind în acest sens mult peste media UE. Așadar, în viitor este necesară
reducerea numărului de plăți fiscale. Ca și timp necesar conformării cu legislaţia fiscală,
sunt necesare 163 de ore, ceea ce reprezintă un aspect pozitiv, ținând cont de faptul că
în 2014 acesta era de 200 de ore.
- Promovarea fondurilor structurale europene pentru a crește rata de absorbție a acestora.
În pofida faptului că aderarea la UE este considerată o oportunitate majoră pentru
dezvoltarea IMM-urilor de peste jumătate din întreprinzători (Nicolescu et al., 2016),
mai ales ca urmare a îmbunătățirii accesului pe piețele externe, mare parte dintre acestea
nu doresc să acceseze fonduri structurale (81,66%) și doar 0,18% dintre proiectele
depuse au primit aprobare (Nicolescu et al., 2017), principalul impediment fiind din nou
birocraţia excesivă şi instabilitatea reglementărilor şi a documentaţiei. Cu toate că a
crescut ponderea fondurilor nerambursabile ca modalitate de finanțare de la 2,10% în
anul 2016 la 4% în 2017, peste 70% dintre IMM-uri se autofinanțează. Această situație
este indusă de un cumul de factori, precum lipsa informațiilor, dar și experiențe
neplăcute pe care unii dintre investitori le-au avut, ca nerespectarea termenelor de
finanțare prevăzute în proiecte, accesul dificil la creditele necesare cofinanțării etc. În
acest sens, este nevoie de o accesibilitate și vizibilitate mai mare a informaţiilor privind
toate programele şi măsurile de susţinere pentru IMM-urilor, dar și de o promovare a
acestora în cadrul unor campanii naționale, care ar putea fi utilă mai ales pentru micii
întreprinzători, din mediul rural, care se bazează mai puțin pe sursele de informare
disponibile on-line.
- Armonizarea politicilor salariale pentru atenuarea deficitului forței de muncă de pe piața
românească. Legea salarizării unitare și modificările legislative privind transferul
contribuțiilor datorate de angajatori în sarcina angajaților au indus un sentiment de
incertitudine în mediul privat, iar, conform BNR (2018), traiectoriile salariului net, dar
și a celui brut, sunt dificil de anticipat.
- Investiții în cercetare-dezvoltare-inovare. Pentru a avea produse competitive pe piața
națională și internațională cercetarea trebuie să devină o direcție prioritară în mai multe
domenii de activitate. Cercetarea este în mod cert subfinanțată la nivel național.
Pagina 226 din 274

Investițiile în inovare sunt extrem de reduse comparativ cu alte state membre UE
(aproximativ 50% dintre IMM-uri alocă mai puțin de 5% din bugetul de investiții
inovării, cca. 30% având 0% investiții prevăzute). Motivele sunt multiple – costuri prea
ridicate, lipsa schemelor publice de finanțare sau faptul că acestea sunt deosebit de
complicate mai ales pentru IMM-uri, resursă umană slab pregătită sau insuficientă,
incertitudinea găsirii unei piețe de desfacere pentru produse inovatoare etc. Principalele
surse de finanţare a investiţiilor în cercetare-dezvoltare şi inovare sunt cele proprii
(77,4%), ponderea fondurilor accesate prin diferite programe fiind extrem de redusă –
fonduri de la UE (5%), fonduri de la autorităţile publice centrale (1,2%) și locale
(0,31%). Proiectele finanțate trebuie să implice atât cercetători, cât și unități de
producție pentru a deveni eficiente, iar cooperarea cu alte organizaţii privind derularea
activităţilor de cercetare-dezvoltare este încă incipientă. În acest context, educație și
transferul de cunoștințe trebuie privite ca cerințe esențiale pentru inovarea.
- Promovarea IMM-urilor și susținerea participării lor mai active la târguri de profil nu
numai în Europa, ci și în state precum China, ceea ce asigură vizibilitate și deschidere
atât pentru accesarea de noi clienți, cât și pentru dezvoltarea unor parteneriate de
producție, fapt demonstrat atât de întreprinderile românești care au astfel de participări,
cât și de rapoartele intermediare privind implementarea SME Instrument.
- Modificări ale sistemului de educație – introducerea educației antreprenoriale în sistemul
național pentru a dezvolta o capacitate antreprenorială locală semnificativă în viitor;
creșterea ponderii activităților aplicative, practice și promovarea învățământului
profesional pentru a crea abilitățile necesare diferitelor sectoare ale bioeconomiei
naționale; colaborarea mai strânsă cu unitățile de producție pentru identificarea corectă
a nevoilor pieței muncii; cu alte cuvinte, este vorba de „investiții” mult mai substanțiale
în capitalul uman ca factor de direct de influență a creșterii economice. Așa cum se
subliniază și în ultimul Buletin Informativ emis de Grupul părților interesate din
domeniul bioeconomiei (Bioeconomy Stakeholders Panel, 2017), cuvinte cheie sunt
„conștientizarea publică, multi- și interdisciplinaritatea, învățarea transsectorială și de-a
lungul vieții.”
Bioeconomia se află într-o etapă critică a dezvoltării sale, o evoluție favorabilă putând
ajuta la atingerea mai multor scopuri – creștere economică, protecția mediului, dezvoltarea
regiunilor rurale.
Schimbarea proceselor economice necesită acceptare, dar și contribuția activă a diverși
actori din societate, stabilirea unor noi modele de afaceri și a unor rețele de colaborare bazate pe
Pagina 227 din 274

încredere. Bioeconomia este din ce în ce mai mult organizată în jurul clusterelor, care
concentrează expertiza disponibilă și încurajează colaborarea bazată pe încredere.
Tranziția către bioeconomie se bazează astfel pe trei aspecte importante: tehnologie (care
trebuie să fie realizabilă), economie (rentabilitate economică) și aspecte sociale (acceptare de
societate).
Toate posibilitățile de dezvoltare a bioeconomiei depind de disponibilitatea biomasei,
ceea ce, așa cum se știe, va duce inevitabil la creșterea competiției pentru pământ și la
necesitatea reconcilierii conflictelor dintre industrie și agricultură, iar așa cum este susținut în
literatură, alimentația trebuie să fie prioritară (El-Chichakli et al., 2016). În aceste condiții,
măsura în care producția industrială se poate baza pe biomasă este încă neclarificată.
Rapoartele realizate de diferite agenții sau instituții prezintă variații semnificative de
estimare a pieței pentru bioeconomie, complexitatea situației fiind completată de existența a
numeroase fluxuri de produse și a influențelor externe (cum sunt factorii politici sau volatilitatea
prețurilor materiilor prime).
Anul 2017 a reprezentat un an foarte important pentru consolidarea unei politici privind
bioeconomia în Europa, dezvoltându-se multe strategii în statele membre și în anumite regiuni.
Strategia Uniunii Europene privind bioeconomia, care a stat la baza dezvoltării strategiilor
locale, a fost la rândul ei analizată și revizuită de un grup de experți independenți.
Privind în ansamblu tendințele actuale în economie și în cercetare se poate spune că
dezvoltarea bioeconomiei necesită în continuare cercetări multiple, cum ar fi de exemplu studii
axate pe anumite subiecte cum sunt profitabilitatea, atitudinile consumatorilor, tehnologia sau
evaluarea și analiza unor noi modele de afaceri pentru anumite sectoare ale bioeconomiei. Pe de
altă parte, sunt necesare și analize la nivelul întregului sistem pentru a asigura integrarea
bioeconomiei în domenii deja consacrate (economie, social, politici publice etc.).
Inovația și investițiile sunt o condiție esențială pentru evoluția către bioeconomie, care
este o provocare atât din punct de vedere economic, cât și politic, social, tehnologic sau al
infrastructurii. Tranziția către bioeconomie necesită dezvoltarea permanentă a produselor
existente, precum și apariția unor produse și servicii noi, modernizând tehnologia actuală. Este
necesară asigurarea unui mediu operațional stabil și previzibil pentru a susține investițiile,
inovațiile și evoluția IMM-urilor într-un sector aflat în continuă dezvoltare.
Astfel, bioeconomia este pe de o parte o mare oportunitate, dar și o puternică provocare
pentru politică, știință, tehnologie, economie (producție primară și infrastructuri industriale) și
sunt necesare eforturi susținute pentru a se asigura că inițiativa bioeconomică a UE va avea, pe
termen lung, impactul vizat și va răspunde adecvat nevoilor sociale prezente și viitoare.
Pagina 228 din 274

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
1. Aho, E., Cornu, J., Georghiou, L., Subira, A., Creating an Innovative Europe. Report of
the Independent Expert Group on R&D and Innovation appointed following the Hampton Court
Summit. Luke Georghiou, Rapporteur. EUR 22005. ISBN 92-79-00964-8 2006, disponibil on-
line http://ec.europa.eu/invest-in-research/pdf/download_en/aho_report.pdf (accesat 02.12.2017)
2. Alexandratos, N., Bruinsma, J., World agriculture towards 2030/2050. The 2012
Revision, ESA Working paper No. 12-03. Rome, FAO, 2012, disponibil on-line
http://www.fao.org/fileadmin/templates/esa/Global_persepctives/world_ag_2030_50_2012_rev.p
df (accesat 03.12.2017)
3. American Heritage® Dictionary of the English Language, Fifth Edition. 2011. Retrieved
December 1 2017 from https://www.thefreedictionary.com/biotechnology
4. Banca Națională a României (BNR), Raport asupra inflației Februarie 2018, Anul XIV,
nr. 51, ISSN 1584-093X, 2018, disponibil on-
linehttp://bnr.ro/PublicationDocuments.aspx?icid=3922 (accesat 19.02.2018)
5. BERST, A representative set of case studies; Public deliverable, 2015
6. Bioeconomy Stakeholders Panel, Newsletter 8th Bioeconomy Stakeholders Panel,
Brussels, 16 and 17 November 2017, disponibil on-line
https://ec.europa.eu/research/bioeconomy/pdf/newsletter_bioeconomy_stakeholders_panel_nov2
017.pdf#view=fit&pagemode=none (accesat 6.03.2018)
7. Bio-Economy Technology Platforms (BECOTEPS), The European Bioeconomy in 2030:
Delivering Sustainable Growth by Addressing the Grand Societal Challenges; Bio-Economy
Technology Platforms: Brussels, Belgium, 2011, disponibil on-line
http://www.greengrowthknowledge.org/resource/european-bioeconomy-2030-delivering-
sustainable-growth-addressing-grand-societal-challenges (accesat 05.12.2017)
8. BioSTEP, Creating Networks for the Transition to a Bio-based and Circular Economy,
BioSTEP Policy Paper, aprilie, 2017
9. BioteCanada, The Canadian Blueprint: Beyond Moose and Mountains, Ottawa, Canada,
2009, http://www.canadianpacificalgae.com/doc/BeyondMM_english_final.pdf (accesat
01.12.2017)
10. Birch K., Levidow L., Papaioannou T., Sustainable Capital? The Neoliberalization of
Nature and Knowledge in the European “Knowledge-based Bio-economy”, Sustainability, vol. 2,
Pagina 229 din 274

no. 9, pp. 2898–2918, 2010
11. Birch, K. Tyfield, D., Theorizing the bioeconomy: Biovalue, biocapital, bioeconomics or
.. what? Sci. Tech. Hum. Val., 38, 2013, pp. 299–327
12. Bonaccorso M., The European Path to Bioeconomy Runs through Clusters, In
“Renewable Matter. International Magazine on the Bioeconomy and the Circular Economy”, nr.
1, 2014
13. Börner J., Kuhn A., von Braun J., Bio-economy in developing countries, ZEF Center for
Development Research, University of Bonn, Policy Brief No. 25, 2017
14. Bosman R., Rormans J., Benchmarking Finnish and Dutch bioeconomy transition
governance, Report, Dutch Research Institute for Transitions, decembrie, 2014
15. Bosman R., Rotmans J., Transition governance towards a bioeconomy: acomparison of
Finland and the Netherlands, Sustainability, vol. 8, no. 1017, 2016
16. Bourdeau L., Sustainable development and the future of construction: acomparison of
visions from various countries. Building Research & Information, vol. 27, no. 6, pp. 354–366,
1999
17. Bull, A.T., Holt, G., Malcom, D.L., Biotechnology. International Trends and
Perspectives, OCED, 1982, disponibil on-line http://www.oecd.org/sti/biotech/2097562.pdf
(accesat 02.12.2017)
18. Carrez, D., Van Leeuwen, P., Bioeconomy: circular by nature, The European Files, 2015,
pp. 34-35, disponibil on line
http://biconsortium.eu/sites/biconsortium.eu/files/publications/EuropeanFiles_Bioeconomy-
circular-by-nature.pdf (accesat 18.12.2017)
19. Carus M., Presentation at the OECD workshop on bio-based production, Turin,
octombrie, 2014
20. Case Studies of Market-Making in the Bioeconomy, disponibil on-line
https://ec.europa.eu/research/bioeconomy/pdf/13-case-studies-0809102014_en.pdf (accesat
07.02.2018)
21. Cojanu V., Pîslaru D. N., Botezatu E., Industriile creative: potențial de creștere în
România și în context european, Studii de strategie şi politici SPOS 2015, nr. 3, Institutul
European din România, București, 2016
22. Collins English Dictionary – Complete and Unabridged, 12th Edition 2014, Retrieved
December 1 2017 from https://www.thefreedictionary.com/biotechnology
23. Comisia Comunităților Europene, Life sciences and biotechnology – a strategy for
Europe. Third progress report and future orientations, Brussels, 29.06.2005 COM(2005) 286
Pagina 230 din 274

final, 2005, disponibil on line
https://ec.europa.eu/research/bioeconomy/pdf/publications/fp6/annual_report_3com_2005_286fi
nal2.pdf (accesat 24.11.2017)
24. Comisia Comunităților Europene, A Lead Market Initiative for Europe; COM (2007)860
final; European Commission: Brussels, Belgium, 2007a, disponibil on-line http://eur-
lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52007DC0860&from=EN (accesat
23.11.2017)
25. Comisia Comunităților Europene, Explanatory Paper on the European Lead Market
Approach: Methodology and Rationale {COM(2007) 860 final SEC(2007) 1729, 2007b,
disponibil on-line
https://www.eumonitor.nl/9353000/1/j4nvgs5kjg27kof_j9vvik7m1c3gyxp/vi7jgt7mdezx/f=/5121
_08_add_2.pdf (accesat 18.11.2017)
26. Comisia Comunităților Europene, Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul
European, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor - „Gândiți mai întâi la scară
mică”: Prioritate pentru IMM-uri Un „Small Business Act” pentru Europa, COM(2008) 394 final
din 25.6.2008, 2008, disponibil on-line
http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2014_2019/documents/com/com_com(2014)0368_/co
m_com(2014)0368_ro.pdf (accesat 17.11.2017)
27. Comisia Europeană, Growth, competitiveness, and employment. The challenges and
ways forward into the 21st century, COM (93) 700 final. Brussels: 05.12.1993, Part A and B,
ISBN 92-826-7000-7, 1993, disponibil on-line https://publications.europa.eu/en/publication-
detail/-/publication/0d563bc1-f17e-48ab-bb2a-9dd9a31d5004/language-en (accesat 20.11.2017)
28. Comisia Europeană, The Lisbon European Council: An Agenda of Economic and Social
Renewal for Europe; European Commission: Brussels, Belgium, 2000a, disponibil on-line
http://europa.eu/rapid/press-release_IP-00-191_en.htm (accesat 20.11.2017)
29. Comisia Europeană, The EC-US task force on biotechnology research. Mutual
understanding: a decade of collaboration (1990–2000), Luxembourg: European Communities,
2000b
30. Comisia Europeană, Life Sciences and Biotechnology: A strategy for Europe; COM
(2002)27; European Commission: Brussels, Belgium, 2002, disponibil on-line
http://ec.europa.eu/biotechnology/pdf/com2002-27_en.pdf (accesat 20.11.2017)
31. Comisia Europeană, Commission Recommendation of 6 May 2003 concerning the
definition of micro, small and medium-sized enterprises (Text with EEA relevance) (notified
Pagina 231 din 274

under document number C(2003) 1422), 2003, disponibil on line http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/EN/TXT/?uri=CELEX:32003H0361 (accesat 04.12.2017)
32. Comisia Europeană, New Perspectives on the Knowledge-Based Bio-Economy, A
conference report, European Commission: Brussels, Belgium, 2005
33. Comisia Europeană, 20 20 by 2020 Europeʼs climate change opportunity, COM2008 30
final, Commission of the European Communities, Bruxelles, Belgia, 2008
34. Comisia Europeană, Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și
ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE, 2009a, disponibil on-line
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:L:2009:140:FULL&from=RO
(accesat 24.11.2017)
35. Comisia Europeană, Directiva 2009/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din
23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 98/70/CE în ceea ce privește specificaţiile pentru
benzine și motorine, de introducere a unui mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor de
gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 1999/32/CE a Consiliului în ceea ce privește
specificaţiile pentru carburanţii folosiţi de navele de navigaţie interioară și de abrogare a
Directivei 93/12/CEE, 2009b, disponibil on-line http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=OJ:L:2009:140:FULL&from=RO (accesat 10.02.2018)
36. Comisia Europeană, Bio-based economy in Europe: state of play and future potential -
Part 2. Summary of the position papers received in response of the European Commission’s
Public on-line consultation. ISBN 978-92-79-20653-5 doi 10.2777/67596, 2010a, disponibil on-
line https://ec.europa.eu/research/consultations/bioeconomy/bio-based-economy-for-europe-
part2.pdf apud. Franz Fischler, at the KBBE 2010 conference (http://www.kbbe2010.be)
referring to WWF Denmark (accesat 29.11.2017)
37. Comisia Europeană, The Knowledge-Based Bio-Economy (KBBE) in Europe:
Achievements and challenges. Full conference report, 2010b. Disponibil on-line
http://www.mercadosbiotecnologicos.com/documents/the_knowledge_based_bioeconomy_kbbe
_in_europe.pdf. (accesat 30.11.2017)
38. Comisia Europeană, Communication from the Commission to the European Parliament,
the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions:
The CAP towards 2020: Meeting the food, natural resources and territorial challenges of the
future, COM(2010) 672 final., 2010c, disponibil on-line http://eur-
lex.europa.eu/search.html?type=expert&qid=1515226599350 (accesat 12.12.2017)
Pagina 232 din 274

39. Comisia Europeană, Comunicare a Comisiei către Consiliu și Parlamentul European, Un
cadru de politică al UE în vederea sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare în eforturile acestora de
a răspunde provocărilor pe care le ridică securitatea alimentară COM(2010)127 final, 2010d,
disponibil on-line http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52010DC0127&from=EN (accesat 04.01.2018)
40. Comisia Europeană, Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu,
Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Contribuția politicii regionale
la creșterea inteligentă în Europa 2020 COM(2010) 553 final, 2010e, disponibil on-line
http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52010DC0553&qid=1515229418688&from=EN (accesat
04.01.2018)
41. Comisia Europeană, Comunicare a Comisiei EUROPA 2020. O strategie europeană
pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii COM(2010) 2020 final, 2010f,
42. Comisia Europeană, Europe 2020 A Strategy for smart, sustainable and inclusive growth,
COM(2010)2020, Bruxelles, Belgia, 2010g
43. Comisia Europeană, Communication on the European Union Strategy for Danube
Region, COM(2010) 715, Bruxelles, 8 decembrie, 2010h
44. Comisia Europeană, Comunicare a Comisiei Către Parlamentul European, Consiliu,
Comitetul Social și Economic European și Comitetul Regiunilor, Europa, destinația turistică
favorită la nivel mondial – un nou cadru politic pentru turismul european Bruxelles, 30.6.2010
COM(2010) 352 final, 2010i, disponibil on-line http://eur-lex.europa.eu/legal-
45. Comisia Europeană, Bio-based economy for Europe: state of play and future potential–
Part 1. Report on the European Commission’s Public on-line consultation; European
Commission: Brussels, Belgium; p. 92, ISBN 978-92-79-20652-8, doi 10.2777/67383, 2011a,
disponibil on-line https://ec.europa.eu/research/consultations/bioeconomy/bio-based-economy-
for-europe-part1.pdf (accesat 05.12.2017)
Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. Reforma politicii comune în
domeniul pescuitului, COM(2011) 417 final, 2011b, disponibil on-line http://eur-
lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52011DC0417&from=en (accesat
05.01.2018)
Pagina 233 din 274

Energy Roadmap 2050, COM(2011) 885 final, 2011c, disponibil on-line http://eur-
lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX%3A52011DC0885&from=EN (accesat
05.01.2018)
48. Comisia Europeană, A resource-efficient Europe–Flagship initiative under the Europe
2020 Strategy, COM(2011)21, Bruxelles, Belgia, 2011d
Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. Revizuirea „Small Business
Act” pentru Europa, COM(2011) 78 final, 2011e, disponibil on-line
https://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2012/RO/1-2012-795-RO-F1-1.Pdf (accesat
30.12.2018)
50. Comisia Europeană, Roadmap to a Resource Efficient Europe / Foaie de parcurs către o
Europă eficientă din punct de vedere energetic, COM/2011/571, 2011f
51. Comisia Europeană, Proposal for a Regulation of the European Parliament and of the
Council on establishing the Creative Europe Programme, COM(2011) 785 final, 2011g
52. Comisia Europeană, Bio-economy Newsletter, February. 2012a, disponibil on-line
http://ec.europa.eu/research/bioeconomy/press/pdf/120202_research_en.pdf. (accesat
28.11.2017)
53. Comisia Europeană, Innovating for Sustainable Growth: A Bioeconomy for Europe,
ISBN 978-92-79-25376-8, doi 10.2777/6462, 2012b, disponibil on-line
https://publications.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/1f0d8515-8dc0-4435-ba53-
9570e47dbd51 (accesat 20.11.2017)
the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions.
Innovating for Sustainable Growth: A Bioeconomy for Europe, SWD (2012). 11 final. Brussels,
13.2.2012. COM(2012) 60 final, 2012c, disponibil on-line
http://ec.europa.eu/research/bioeconomy/pdf/201202_innovating_sustainable_growth_en.pdf
(accesat 28.11.2017)
55. Comisia Europeană, Commission Staff Working Document accompanying the document
Innovating for Sustainable Growth: A Bioeconomy for Europe, Bruxelles, Belgia, 2012d
Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. „Creșterea albastră”:
oportunități pentru o creștere sustenabilă în domeniul marin și maritim, COM/2012/0494 final,
Pagina 234 din 274

2012e, disponibil on-line http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/?qid=1515227857407&uri=CELEX:52012DC0494 (accesat 05.01.2018)
57. Comisia Europeană, Communication from the Commission to the European Parliament
and the Council: The EU Approach to Resilience: Learning from Food Security Crisis,
COM(2012) 586 final, 2012f, disponibil on-line
http://ec.europa.eu/echo/files/policies/resilience/com_2012_586_resilience_en.pdf (accesat
04.01.2018)
Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, O industrie europeană mai
puternică pentru creșterea și redresarea economiei, COM(2012) 582 final, 2012g, disponibil on-
line http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/1/2012/RO/1-2012-582-RO-F1-1.Pdf (accesat
03.01.2018)
59. Comisia Europeană, European commission strategy for European technology platforms:
ETP 2020, (SWD(2013) 272final), 2013a
A new EU Forest Strategy: for forests and the forest-based sector, COM(2013) 659 final, 2013b,
content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:52013DC0659&rid=3 (accesat 03.01.2018)
Strategic Guidelines for the sustainable development of EU aquaculture, COM(2013) 229 final,
2013c, disponibil on-line
https://ec.europa.eu/fisheries/sites/fisheries/files/docs/body/com_2013_229_en.pdf (accesat
03.01.2018)
62. Comisia Europeană, Orizont 2020 a fost lansat cu un buget de 15 miliarde EUR pentru
primii doi ani, Comunicat de presă, decembrie, 2013d
63. Comisia Europeană, Cele 10 priorităţi ale Comisiei pentru 2015-2019, 2014a,
https://ec.europa.eu/commission/priorities_ro (accesat la data de 5 ianuarie 2018)
Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Un cadru pentru politica
privind clima și energia în perioada 2020-2030, COM(2014) 15 final, 2014b, disponibil on-line
Pagina 235 din 274

03.01.2018)
Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor, Pentru o renaștere industrială
europeană, COM(2014) 14 final, 2014c, disponibil on-line http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52014DC0014&qid=1515232491855&from=EN
Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. Spre o economie circulară: un
program „deşeuri zero” pentru Europa, COM(2014) 398 final, 2014d, disponibil on-line
21.12.2017)
67. Comisia Europeană, Evaluation of the user guide to the SME Definition,
ENTR/172/PP/2012/FC – LOT 4, Final Report, ISBN: 978-92-79-35109-9, DOI:
10.2769/89506, 2014e, disponibil on-line
http://ec.europa.eu/DocsRoom/documents/5766/attachments/1/translations (accesat 29.12.2017)
68. Comisia Europeană, Directorate-General for Research and Innovation Directorate, F —
Bioeconomy, Unit F.2 — BioBased products and processing, Small and Medium-Sized
Enterprises, Participation in FP7 projects in the Biotechnologies Activity, ISBN 978-92-79-978-
92-79-26515-0, doi 10.2777/10.2777/19235, 2014f, disponibil on-line
http://www.gppq.fct.pt/h2020/_docs/brochuras/nmpb/small-and-medium-sized-
enterprises_en.pdf (accesat 09.02.2018)
69. Comisia Europeană, Where next for the European bioeconomy?, The latest thinking from
the European Bioeconomy Panel and the Standing Committee on Agricultural Research Strategic
Working Group (SCAR), Directorate-General for Research and Innovation, Directorate F –
Bioeconomy, ISBN 978-92-79-40771-0, Bruxelles, 2014g
the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions.
Closing the loop - An EU action plan for the Circular Economy, Bruxelles, Belgia, 2 decembrie,
2015a
71. Comisia Europeană, Bioeconomy in everyday life, prezentat la “Bioeconomy Investment
Summit”, 9-10 noiembrie, DG Research & Innovation, Bioeconomy Directorate, Bruxelles,
2015b
Pagina 236 din 274

Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. Accelerarea tranziției Europei
către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, COM(2016) 500 final, 2016a, disponibil
on-line http://eur-lex.europa.eu/legal-
content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:52016DC0500&qid=1515233186151&from=EN
73. Comisia Europeană, European Research & Innovation for Food & Nutrition Security.
FOOD 2030 High-level Conference background document. DG Research & Innovation, 2016b,
disponibil on-line
https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/food2030/food2030_conference_background.pdf
(accesat 06.01.2018)
74. Comisia Europeană, Annual Report on European SMEs 2015 / 2016. SME recovery
continues. SME Performance Review 2015/2016, 2016c, disponibil on-line
https://ec.europa.eu/jrc/sites/jrcsh/files/annual_report_-_eu_smes_2015-16.pdf
75. Comisia Europeană, EIF and European Commission launch Pan-European Venture
Capital Fund(s)-of-Funds programme, 2016d,
http://www.eif.org/what_we_do/equity/news/2016/efsi
76. Comisia Europeană, Study on the potential of green bond finance for resource-efficient
investments, http://ec.europa.eu/environment/enveco/pdf/potential-green-bond.pdf, 2016e
77. Comisia Europeană, Expert Group Report. Review of the EU Bioeconomy Strategy and
its Action Plan. ISBN 978-92-79-74015-2, doi: 10.2777/149467, 2017a, disponibil on-line
https://publications.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/e5685a20-c9c9-11e7-8e69-
01aa75ed71a1/language-en/format-PDF/source-search (accesat 12.12.2017)
Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. Rolul valorificării energetice a
deșeurilor în economia circulară COM(2017) 34 final, 2017b, disponibil on-line http://eur-
lex.europa.eu/legal-
05.01.2018)
79. Comisia Europeană, Review of the 2012 European Bioeconomy Strategy, ISBN ISBN
978-92-79-743825, doi: 10.2777/086770, 2017c, disponibil on-line
https://ec.europa.eu/research/bioeconomy/pdf/review_of_2012_eu_bes.pdf (accesat 03.01.2018)
80. Comisia Europeană și Serviciului european de susținere a produselor chimice durabile,
Final Conference: European Sustainable Chemicals Support Service Phase I, Bruxelles, 14
septembrie, 2017d
Pagina 237 din 274

81. Comisia Europeană, Bioeconomy development in EU regions. Mapping of EU Member
States’ / regions’ Research and Innovation plans & Strategies for Smart Specialisation (RIS3) on
Bioeconomy, Final Report – February 2017e, Framework Contract: 2014.CE.16.BAT Lot 2,
Specific Contract: RTD/F1/PP-03681-2015, 2017 (b)
82. Comisia Europeană, UE în 2016 – Raport general privind activitățile Uniunii Europene,
COM(2017) 1289, ISBN 978-92-79-62745-3 ISSN 1977-3544 doi:10.2775/815232, 2017f,
disponibil on-line https://publications.europa.eu/en/publication-detail/-/publication/99c8732c-
094a-11e7-8a35-01aa75ed71a1/language-ro (accesat 04.01.2018)
83. Comisia Europeană, Annual Report on European SMEs 2016/2017. Focus on self-
employment. SME Performance Review 2016/2017, ISBN 978-92-79-74126-5, doi:
10.2873/742338, 2017g, disponibil on-line https://ec.europa.eu/growth/smes/business-friendly-
environment/performance-review_en#annual-report (accesat 06.01.2018)
84. Comisia Europeană, Accelerating innovation in Europe. Horizon 2020 SME Instrument
impact report, 2017h, disponibil on-line https://ec.europa.eu/easme/sites/easme-
site/files/2016_smei_report_updated.pdf (accesat 06.01.2018)
85. Comitetului European al Regiunilor, Dimensiunea locală și regională a bioeconomiei și
rolul regiunilor și al orașelor, Aviz, SEDEC-VI-022, Sesiunea plenară din 11 și 12 mai, 2017
86. D’Amato D., Droste N., Allen B., Kettunen M., Lähtinen K., Korhonen J., Leskinen P.,
Matthies B. D., Toppinen A., Green, Circular, Bio economy: a comparative analysis of
sustainability concepts, Journal of Cleaner Production, 2017
87. DaSilva, E., The Colours of Biotechnology: Science, Development and Humankind.
Electronic Journal of Biotechnology [Online]. vol. 7, no. 3, ISSN 0717-3458, 2012, disponibil
on-line http://ejbiotechnology.info/index.php/ejbiotechnology/article/view/1114/1496 (accesat
17.12.2017)
88. Departamentul pentru afaceri, energie și strategie industrială / Department for Business,
Energy & Industrial Strategy, UK Bioeconomy. Call for evidence, 2016, disponibil on-line
https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/579732/uk-
bioeconomy-call-for-evidence.pdf (accesat 01.12.2017)
89. DG Research, FP7 Theme 2: Food, Agriculture, Fisheries and Biotechnology, 2007 work
programme. Brussels: Commission of the European Communities, 2006
90. Directiva (UE) 2015/1513 A Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie
2015 de modificare a Directivei 98/70/CE privind calitatea benzinei și a motorinei și de
modificare a Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile
disponibil on-line http://eur-lex.europa.eu/eli/dir/2015/1513/oj
Pagina 238 din 274

91. EEA Report, Trends and projections in Europe 2017. Tracking progress towards Europe's
climate and energy targets, no. 17, ISSN 1977-8449, doi:10.2800/791520, 2017, disponibil on-
line https://www.eea.europa.eu/themes/climate/trends-and-projections-in-europe/trends-and-
projections-in-europe-2017/index
92. EFI, Forest Products Trade Flow Database (FPTF), European Forest Institute (EFI), 2013
93. EIC SME Instrument data hub, https://sme.easme-web.eu/
94. El-Chichakli B., von Braun J., Lang C., Barben D., Philp J., Policy: Five cornerstones of
a global bioeconomy, Nature, vol. 535, no. 7611, pp. 221-223., 2016
95. Ellen MacArthur Foundation, Towards the Circular Economy: Economic and Business
Rationale for an Accelerated Transition, 2012, disponibil on-line
https://www.ellenmacarthurfoundation.org/assets/downloads/publications/Ellen-MacArthur-
Foundation-Towards-the-Circular-Economy-vol.1.pdf (accesat 03.01.2018)
96. Ellen MacArthur Foundation, Growth Within: a circular economy vision for a
competitive Europe, 2015, disponibil on-line
https://www.ellenmacarthurfoundation.org/assets/downloads/publications/EllenMacArthurFound
ation_Growth-Within_July15.pdf (accesat 03.01.2018)
97. Enriquez, J., Genomics and the World's Economy, Science, Vol. 281, Issue 5379, 1998,
pp. 925-926, DOI: 10.1126/science.281.5379.925
98. EurActiv, Bio-economy poses new competitiveness challenges to Europe, 2010,
disponibil on-line http://www.euractiv.com/innovation-enterprise/bio-economy-poses-new-
competitiv-news-498984 (accesat 15.12.2017)
99. European Industrial Hemp Association (EIHA), www.eiha.org (accesat 08.02.2018)
100. European Plant Science Organisation (EPSO), The European Bioeconomy in 2030:
Delivering Sustainable Growth by Addressing the Grand Societal Challenges. White Paper,
2011, disponibil on-line http://www.epsoweb.org/file/560 (accesat 27.02.2018)
101. Eurostat, The EU in the world 2016, Statistical books. Eurostat, ISBN 978-92-79-59231-
7 ISSN 2315-1889 doi: 10.2785/745946, 2017a
102. Eurostat, Statistical Books, Agriculture, forestry and fishery statistics, 2017 edition,
ISBN 978-92-79-75764-8, ISSN 2363-2488, doi:10.2785/570022, 2017b, disponibil on-line
http://ec.europa.eu/eurostat/web/products-statistical-books/-/KS-FK-17-001 (accesat 20.02.2018)
103. FAO, The State of the World Fisheries and Aquaculture. Opportunities and challenges,
Rome, Italy, Food and Agriculture Organization of the United Nations (FAO), 2014
104. FAO, Yearbook of Fishery and Aquaculture Statistics, ISBN 978-92-5-009987-3, 2017,
disponibil on-line http://www.fao.org/3/a-i7989t.pdf (accesat 28.11.2017)
Pagina 239 din 274

105. Federal Ministry of Education and Research, Federal Ministry of Food and Agriculture,
Bioeconomy in Germany. Opportunities for a bio-based and sustainable future, Bonn and Berlin,
noiembrie, 2015
106. Finnish Ministry of Employment and the Economy, Strategia bioeconomică finlandeză –
Creștere durabilă din bioeconomie / The Finnish Bioeconomy Strategy – Sustainable growth
from bioeconomy, Edita Prima Ltd, 2014, disponibil on-line http://biotalous.fi/wp-
content/uploads/2014/08/The_Finnish_Bioeconomy_Strategy_110620141.pdf (accesat
04.01.2018)
107. FORMAS, Swedish Research and Innovation Strategy for a Bio-based Economy;
R3:2012; Swedish Research Council for Environment, Agricultural Sciences and Spatial
Planning (FORMAS): Stockholm, Sweden, p. 36, 2012
108. Fuentes-Saguar, P. D., Mainar-Causapé, A. J., Ferrari, E., The Role of Bioeconomy
Sectors and Natural Resources in EU Economies: A Social Accounting Matrix-Based Analysis
Approach, Sustainability, 9, 2383, MDPI AG, ISSN: 2071-1050, DOI: 10.3390/su9122383, 2017
109. Georghiou, L., Final Evaluation of the Lead Market Initiative – Final Report, ISBN 978-
92-79-21369-4, doi: 10.2769/29882, 2011, disponibil on-line
https://www.escholar.manchester.ac.uk/api/datastream?publicationPid=uk-ac-man-
scw:154622&datastreamId=FULL-TEXT.PDF (accesat 30.12.2017)
110. German Bioeconomy Council, 2013,
http://biooekonomierat.de/homeen/bioeconomy.html) (accesat 01.12.2017)
111. German Bioeconomy Council, Bioeconomy policy (Part I). Synopsys and analysis of
strategies in the G7, Office of the Bioeconomy Council, Berlin, 2015a
112. German Bioeconomy Council, Bioeconomy policy (Part II). Synopsis of National
Strategies around the World, Office of the Bioeconomy Council, Berlin, 2015b
113. German Bioeconomy Council, Global Visions for the Bioeconomy – an International
Delphi-Study, Office of the Bioeconomy Council, Berlin, 2015c
114. Global Bioeconomy Summit 2015, Communiqué of the Global Bioeconomy Summit
2015. Making Bioeconomy Work for Sustainable Development, Berlin, 2015
115. GTAP, Global Trade Analysis Database, Department of Agricultural Economics, Purdue
University, USA, 2013
116. Gustafsson, M., Stoor, R., Tsvetkova, A., Sustainable Bio-economy: Potential,
Challenges and Opportunities in Finland; SITRA studies 51; PBI Research Institute: Helsinki,
Finland, p. 64, 2011
117. Guvernul Federației Ruse, Summary State Coordination Program for the Development of
Pagina 240 din 274

Biotechnology in the Russian Federation until 2020 “BIO 2020”, Moscova, Federația Rusă, 2012
118. Guvernul României, Strategia naţională pentru ı̂ nvăţământ terţiar 2015‑2020, în vigoare
de la 28.07.2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 561 bis din 28.07.2015
119. Guvernul României, Hotărârea nr. 140/2017 din 16 martie 2017 privind aprobarea
Nomenclatorului domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare şi a structurii
instituţiilor de învăţământ superior pentru anul universitar 2017 – 2018, publicată în Monitorul
Oficial nr. 230 din 4 aprilie 2017
120. Herczeg M., McKinnon D., Milios L., Bakas I., Klaassens E., Svatikova K.,Widerberg
O., Resource efficiency in the building sector, Final report forDG Environment. ECORYS and
Copenhagen Resource Institute128, 2014
121. Hetemäki L., Hanewinkel M., Muys B., Ollikainen M., Palahí M., Trasobares, A.,
Leading the way to a European circular bioeconomy strategy. From Science to Policy 5,
European Forest Institute, 2017
122. Höltinger S., Feichtinger J., Weigl M., Position Paper: Bioeconomy for the Danube
Region, University of Natural Resources and Life Sciences, Centre for Social Innovation, BIOS
Science Austria, Viena, Austria, ianuarie, 2017
123. Hurmekoski E., Jonsson R., Nord T., Context, drivers, and future potentialfor wood–
frame multi-story construction in Europe, Technological Forecasting and Social Change, vol. 99,
pp. 181–196, 2015
124. ILO, LABOURSTA International Labour Office database on labour statistics,
International Labour Organisation (ILO), 2013
125. InnProBio, Biobased Products and Services in the Circular Economy Fact Sheet No. 4,
2017
126. Institutul Național de Statistică (INS), Întreprinderi mici și mijlocii în economia
românească, Anul 2015, ISBN-L 1841-4419, Edit. Institutului Național de Statistică, 2017,
disponibil on-line http://www.insse.ro/cms/ro/content/întreprinderi-mici-şi-mijlocii-în-economia-
românească-în-anul-2015 (accesat 08.02.2018)
127. Institutul Național de Statistică (INS), Turismul României. Breviar statistic, ISBN-L
1841-4419, Edit. Institutului Național de Statistică, ISSN 2066-5172, 2016, disponibil on-line
http://www.insse.ro/cms/sites/default/files/field/publicatii/turismul_romaniei_2016.pdf (accesat
14.02.2018)
128. International Ecotourism Society, http://www.ecotourism.org/what-is-ecotourism
(accesat 15.02.2018)
Pagina 241 din 274

129. IPCC, Climate Change 2014: Synthesis Report. Contribution of Working Groups I, II and
III to the Fifth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change [Core
Writing Team, R.K. Pachauri and L.A. Meyer (eds.)]. IPCC, Geneva, Switzerland, 151 pp., 2014
130. IUCN Red List version 2017-3: Table 2 Last Updated: 05 December 2017,
http://www.iucnredlist.org/about/summary-statistics#Tables_1_2 (accesat 17.12.2017)
131. Juma C., Konde V., The New Bioeconomy. Industrial and Environmental Biotechnology
in Developing Countries, Ad Hoc Expert Group Meeting Palais des Nations, Geneva,
UNCTAD/DITC/TED/12, 2001
132. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și
a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive, L
312/3, 2008
133. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și
a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor, 2010
134. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului
European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru
comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a
Consiliului, 2011
135. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și
a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor
2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE. 2012
136. Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, Regulamentul (UE) nr. 1287/2013 al Parlamentului
European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 de instituire a unui program pentru
competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME) (2014 – 2020) și
de abrogare a Deciziei nr. 1639/2006/CE, L 347/33, decembrie 2013
137. Kivimaa P., Kern F., Creative destruction or mere niche support? Innovation policy
mixes for sustainability transitions. Research Policy 45, 2016
138. Klitkou A., Bozell J., Panoutsou C., Kuhndt M., Kuusisaari J., Beckmann J. P.,
Bioeconomy and digitalisation, Background paper, noiembrie, The Swedish Foundation for
Strategic Environmental Research (Mistra), 2017
139. Klytchnikova, Irina I., Sadler, M.P., Townsend, R., Edmeades, S., Choudhary, V.,
Hussain, S., Kray, H.A., Fernandes, E.C.M.; Moses, E., Cantrell, J.T., Morales, X.Z., Pietrowski,
M.S., Future of food: shaping a climate-smart global food system. Washington, D.C.: World
Bank Group, 2015, disponibil on-line
Pagina 242 din 274

http://documents.worldbank.org/curated/en/645981468189237140/Future-of-food-shaping-a-
climate-smart-global-food-system (accesat 24.11.2017)
140. Kok, W. e.a., Facing the Challenges – The Lisbon Strategy for Growth and Employment.
Report from the High Level Group chaired by Wim Kok, Luxembourg: Publications Office,
2004
141. Kovacs B. et al., BIOEAST - Central Eastern European Initiative for Knowledge-based
Agriculture, Aquaculture and Forestry in the Bio-economy, Draft roadmap 2017-2018, BIOEST,
2017
142. Lainez, M., González, J.M., Aguilar, A., Vela, C., Spanish strategy on bioeconomy:
Towards a knowledge based sustainable innovation, New Biotechnology, Volume 40, Part A,
https://doi.org/10.1016/j.nbt.2017.05.006, pp. 87-95, 2018
143. Langeveld, J.W.A., Results of the JRC-SCAR bioeconomy survey, pp. 374, Wageningen,
Biomass Research, 2015, disponibil on-line https://biobs.jrc.ec.europa.eu/ (accesat 28.12.2017)
144. Langeveld, J.W.A., Meesters, K.P.H., Breure, M.S., The Biobased Economy and the
Bioeconomy in the Netherlands. Biomass Research Report 1601. Final Report, 2016, disponibil
on-line
https://www.rvo.nl/sites/default/files/2016/03/Netherlands%20position%20biobased%20econom
y_FBR%20Biomass%20Research%202016_0.pdf (accesat 02.01.2018)
145. Legea Turismului, propunere legislative, disponibilă on-line la
www.minind.ro/PROPUNERI_LEGISLATIVE/2015/Legea_Turismului.pdfâ (accesat
21.02.2018)
146. Leoussis J.,Brzezicka P., Access-to-finance conditions for Investments in biobased
Industries and the Blue Economy, European Investment Bank, Luxembourg, iunie, 2017.
147. Lista firmelor din România, https://membri.listafirme.ro (accesat în intervalul 02.02-
10.02.2018)
148. Luoma, P., Vanhanen, J., Tommila, P., Distributed Bio-Based Economy—Driving
Sustainable Growth; Finnish Innovation Fund (SITRA): Helsinki, Finland, pp. 24, 2011
149. Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026, disponibil on-
linehttp://www.mdrl.ro/_documente/turism/studii_strategii/masterplan_partea1.pdf,
http://turism.gov.ro/web/wp-content/uploads/2017/05/masterplan_partea2.pdf (accesat
15.02.2018)
150. Ministerul Agriculturii din Letonia, The Informative Report on the Latvian Bioeconomy
Strategy 2030 approved by the Government, Comunicat de presă, 19 decembrie, 2017
151. Ministerul Economiei din Lituania, Universitatea Aleksandras Stulginskis, Lithuanian
Pagina 243 din 274

Bioeconomy Development Feasibility Study, prin contract de achiziție publică, 2017
152. Müller M., Perez-Dominguez I., Gay S. H., Construction of Social accounting Matrices
for EU27 with a Disaggregated Agricultural Sectors (AgroSAM), JRC Scientific and Technical
Reports, 2009
153. NASA, 2017, https://climate.nasa.gov/ (accesat 19.12.2017)
154. NASA, Global_Temperature_Data_File, 2017, disponibil on line
https://climate.nasa.gov/system/internal_resources/details/original/647_Global_Temperature_Da
ta_File.txt (accesat 19.12.2017)
155. Nicolescu O. (coordinator), Nicolescu C., Truică Alina-Petronela, Urîtu D., Corcodel Ș.
F., Carta Albă a IMM-urilor din România 2016, Raport de Cercetare nr. 14, ISBN: 978-606-727-
167-6, Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România, 2016,
disponibil on-line http://www.aippimm.ro/files/articles_files/57/6521/carta-alba-a-imm-urilor-
din-romania-2016.pdf (accesat 26.02.2018)
156. Nicolescu O. (coordinator), Nicolescu C., Ștefan Simona Cătălina, Truică Alina-
Petronela, Urîtu D., Corcodel Ș. F., Carta Albă a IMM-urilor din România 2017, Raport de
Cercetare nr. 15, ISBN: 978-606-727-167-6, Consiliului Naţional al Întreprinderilor Private Mici
şi Mijlocii din România în parteneriat cu Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și
Antreprenoriat, ISBN 978-606-26-0802-6, 2017, Editura Pro Universitaria
157. Nilsson H., Mapping of EU Member States’ / regions’ Research and Innovation plans &
Strategies for Smart Specialisation (RIS3) on Bioeconomy, Task 3 Case Study Report Latvia
Contract: RTD/F1/PP-03681-2015, 2016
158. Nistoreanu, P. (coord.), Ecoturism și turism rural, Ed. ASE, București, 2003
159. Official Journal, L369, Council Decision of 21 December 1982 on a preparatory phase
for a Community research and development programme in the field of information technologies,
82/878/EEC, pag. 37-40, 29 decembrie, 1982
160. O’Reilly P., Making the Bioeconomy Market: A Review of International Literature,
College of Business Dublin Institute of Technology, A Report of the Bio-Éire Project Funded by
the Department of Agriculture, Food and the Marine’s Competitive Research Programme, mai,
2017
161. Organizația Națiunilor Unite (ONU), Transforming our world: the 2030 Agenda for
Sustainable Development, 2015, disponibil on line
http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/70/1&Lang=E
162. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Biotechnology for
sustainable growth and development, Paris, 2004
Pagina 244 din 274

163. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), The Bioeconomy to
2030: Designing a Policy Agenda; Organisation for Economic Co-operation and Development
(OECD): Paris, France; p. 326, 2009
164. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Draft OECD
Recommendation on Assessing the Sustainability of Bio-Based Products, 2011, disponibil on-
line https://www1.oecd.org/sti/sci-tech/48222459.pdf (accesat 01.12.2017)
165. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), OECD Input-Output
Database, Paris, Franța, 2013
166. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), Mobilising Bond
Markets for a Low-Carbon Transition, Green Finance and Investment, OECD Publishing, Paris,
http://dx.doi.org/10.1787/9789264272323-en, 2017a
167. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), The Next Production
Revolution: Implications for Governments and Business, Chapter 3 - Bioproduction and the
bioeconomy, 2017b
168. OUG nr. 195/2005 privind protecţia mediului, Text publicat în M.Of. al României, 29
ianuarie 2006, disponibil on-line https://lege5.ro/Gratuit/hazdinrs/ordonanta-de-urgenta-nr-195-
2005-privind-protectia-mediului (accesat 15.02.2018)
169. Overbeek G., de Bakker E., Beekman V., Davies S., Kiresiewa Z., Delbrück S., Ribeiro
B., Stoyanov M., Vale M., Review of bioeconomy strategies at regional and national levels,
Promoting stakeholder engagement and public awareness for a participative governance of the
European bioeconomy, BioSTEP, ianuarie, 2016
170. Page, G. W., Patton, C. V., Quick Answers to Quantitative Problems, Chapter 14,
Location Quotient, pp. 173-177, Elsevier Inc., 1991, ISBN: 978-0-12-543570-3
171. Parlamentul European, The Lisbon Strategy 2000–2010: An Analysis and Evaluation of
the Methods used and Results Achieved, Final Report, Directorate General for Internal Policies
— Policy Department A: Economic and Scientific Policy (Belgium: Brussels), 2010
172. Parlamentul European, Overview of EU Funds for research and innovation, Briefing,
European Parliamentary Research Service, septembrie, 2015
173. Pearce, D., Markandya, A., Barbier, E., Blueprint for Green Economy, 1989, Earthscan,
UK, p. 192
174. Pellets@las, Pellets@las database on European pellet market actors and pellet
production, prices and consumption throughout Europe, 2013
175. Peuckert J., Quitzow R., Acceptance of Bio-Based Products by Public Procurement
Officials, Open Bio, iunie, 2015
Pagina 245 din 274

176. Philippidis, G., M’barek, R., Ferrari, E., Drivers of the European Bioeconomy in
Transition (BioEconomy2030) - an exploratory, model-based assessment; EUR 27563 EN; ISSN
1831-9424 doi:10.2791/529794, 2016
177. Philip J., The Bioeconomy: Current OECD Perspectives, OCDE, prezentare la conferința
Next steps for the Irish bioeconomy: supply, demand, business and research considerations,
Dublin, 20 martie, 2017
178. Philp, J. C., Balancing the bioeconomy: supporting biofuels and bio-based materials in
public policy, Energy & Environmental Science, no. 8, pp. 3063-3068, 2015
179. Philp, J. C., The bioeconomy, the challenge of the century for policy makers, New
Biotechnology, Volume 40, Part A, pp. 11-19, https://doi.org/10.1016/j.nbt.2017.04.004, 2018
180. Piotrowski S., Carus M., Carrez D., European Bioeconomy in Figures, nova-Institute for
Ecology and Innovation, Germania și Bio-based Industries Consortiu, Belgia, martie 2016
181. Pisano G. P., The Evolution of Science-Based Business: Innovating How We Innovate,
Harvard Business School, Working Paper 10-062, 2010
182. Priefer C., Jorissen J., Fror O., Pathways to shape the bioeconomy, Resources, vol. 6, no.
10, 2017
183. Ronzon, T., Lusser, M., Klinkenberg, M. (ed.), Landa, L., Sanchez, Lopez, J. (ed.),
M’Barek, R., Hadjamu, G. (ed.), Belward, A. (ed.), Camia, A. (ed.), Giuntoli, J., Cristobal, J.,
Parisi, C., Ferrari, E., Marelli, L., Torres de Matos, C., Gomez Barbero, M., Rodriguez, Cerezo
E., Bioeconomy Report 2016. JRC Scientific and Policy Report. EUR 28468 EN, ISBN - 978-
92-79-65711-5, doi:10.2760/20166 (online), 2017a, disponibil on-line
https://biobs.jrc.ec.europa.eu/sites/default/files/files/JRC_Bioeconomy_Report2016.pdf (accesat
29.12.2017)
184. Ronzon, T., Piotrowski, S., M’Barek, R., Carus, M., A systematic approach to
understanding and quantifying the EU’s bioeconomy, Bio-based and Applied Economics, vol. 6,
no. 1, pp. 1-17, ISSN 2280-6172, DOI: 10.13128/BAE-20567, 2017b, Firenze University Press,
disponibil on-line www.fupress.com/bae (accesat 09.02.2018)
185. SAT-BBE Consortium, Tools for evaluating and monitoring the EU bioeconomy:
Indicators, Project full title: Systems Analysis Tools Framework for the EU Bio-Based Economy
Strategy, decembrie, 2013
186. SCAR 4th Foresight Exercise, Sustainable Agriculture, Forestry and Fisheries in the
Bioeconomy - A Challenge for Europe, ISBN 978-92-79-47538-2, doi:10.2777/179843, 2015,
disponibil on-line http://ec.europa.eu/research/scar/pdf/feg4-draft-15_may_2015.pdf (accesat
08.12.2017)
Pagina 246 din 274

187. Spatial Foresight, SWECO, ÖIR, t33, Nordregio, Berman Group, Infyde, Bioeconomy
development in EU regions. Mapping of EU Member States’/regions’ Research and Innovation
plans & Strategies for Smart Specialisation (RIS3) on Bioeconomy for 2014-2020, Final Report,
February 2017, 2017, disponibil on-line
https://ec.europa.eu/research/bioeconomy/pdf/publications/bioeconomy_development_in_eu_reg
ions.pdf (accesat 09.01.2018)
188. Staffas L., Gustavsson M., McCormick K., Strategies and policies for the Bioeconomy
and Bio-Based Economy: An Analysis of Official National Approaches, Sustainability, vol. 5,
no. 6, pp. 2751–2769, 2013
189. Strategia naţională de dezvoltare a ecoturismului în România - context, viziune și
obiective - 2017-2026, disponibilă on-line http://turism.gov.ro/wp-
content/uploads/2016/02/Strategia-naţională-de-dezvoltare-a-ecoturismului-în-România-context-
viziune-şi-obiective-2017-2026.pdf (accesat 14.02.2018)
190. Stănciulescu, G., Lupu, N., Țigu, G., Țitan, E., Stăncioiu, F., Lexicon de termini turistici,
Ed. Oscar Print, București, 2002
191. UNCOMTRADE, UN Comtrade Trade Statistics Branch of the United Nations Statistics
Division of the Department of Economic and Social Affairs (UNSD/DESA), 2013
192. UNCTAD, The Biotechnology Promise Capacity-building for Participation of
Developing Countries in the Bioeconomy, New York și Geneva, 2004
193. UNEP, Towards a Green Economy: Pathways to Sustainable Development and Poverty
Eradication, ISBN: 978-92-807-3143-9, 2011, disponibil on line
http://web.unep.org/greeneconomy/sites/unep.org.greeneconomy/files/field/image/green_econo
myreport_final_dec2011.pdf (accesat 03.01.2018)
194. United Nations, Convention on Biological Diversity, 1992, disponibil on-line
https://www.cbd.int/convention/text/default.shtml (accesat 29.11.2017)
195. United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division, World
Population Prospects: The 2015 Revision, DVD Edition, 2015
196. United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division, World
Population Prospects: The 2017 Revision, DVD Edition, 2017
197. UNECE, Timber Statistics, United Nations Economic Commission for Europe (UNECE),
2013
198. USDA, Production, Supply and Distribution (PSD) online database, United States
Department of Agriculture (USDA) Foreign Agricultural Service's, 2013
Pagina 247 din 274

199. U.S. Department of Energy’s, Energy Information Administration (EIA), International
Energy Outlook, 2017, disponibil on-line https://www.eia.gov/outlooks/ieo/pdf/0484(2017).pdf
(accesat 30.12.2017)
200. Vandermeulen V., Van der Stee M., Stevens C.V., Van Huylenbroeck G., Industry
expectations regarding the transition toward a biobased economy, Biofuels, Bioproducts and
Biorefining, Volume 6, Issue 4, pp. 453–464, 2012
201. Viaggi D., Mantino F., Mazzocchi M., Moro D., Stefani G., From Agricultural to Bio-
based Economics? Context, State of the Art and Challenges, Bio-based and Applied Economics,
vol. 1, nr. 1, pag. 3-11, 2012
202. Von Lampe, M., Willenbockel, D., Ahammad, H., Blanc, E., Cai, Y., Calvin, K.,
Fujimori, S., Hasegawa, T., Havlik, P., Heyhoe, E., Kyle, P., Lotze-campen, H., Mason d’Croz,
D., Nelson, G. c., Sands, R. D., Schmitz, c., Tabeau, A., Valin, H., van der Mensbrugghe, D. van
Meijl, H., Why do global long-term scenarios for agriculture differ? An overview of the AgMIP
Global Economic Model Intercomparison. Agricultural Economics, Vol. 45, pp. 3-20, 2014
203. Wageningen University & Research, Bioeconomy Barometer: knowledge is at the basis
of effective policy, Olanda, 2016
204. White House, National Bioeconomy Blueprint; White House: Washington, DC, USA; p.
48, 2012
205. Wicki L., Wicka A., Bioeconomy sector in Poland and its importance in the economy,
Econ Sci Rural Dev, nr. 41, pag. 219–28, 2016
206. Wiese, D. N., Yuan, D.N., Boening, C., Landerer, F. W., Watkins, M. M., JPL GRACE
Mascon Ocean, Ice, and Hydrology Equivalent HDR Water Height RL05M.1 CRI Filtered
Version 2., Ver. 2., PO.DAAC, CA, USA., 2016 (accesat 19.12.2017 la
http://dx.doi.org/10.5067/TEMSC-2LCR5)
207. World Bank and International Finance Corporation, Paying Taxes 2018, 2017, disponibil
on-line la www.pwc.com/payingtaxes (accesat 02.03.2018)
208. Wozniak E., Twardowski T., The bioeconomy in Poland within the context of the
European Union, New Biotechnology, nr. 40, pag. 96–102, 2018
209. Zwier J., Blok V., Lemmens P., Geerts R., The ideal of a zero-waste humanity:
Philosophical reflections on the demand for a bio-based economy, Journal of Agricultural
Environmental Ethics, no. 28, 2015
210. *** Declarația comună a miniștrilor agriculturii ai Grupului Visegrad, precum și ai
Bulgariei, Croației, României și Sloveniei privind Inițiativa central și est europeană pentru
Pagina 248 din 274

agricultură, acvacultură și silvicultură bazate pe cunoaștere în bioeconomie – BIOEST, Visegrad,
Ungaria, 21 septembrie, 2017
211. ***, The Spanish Bioeconomy Strategy 2030 Horizon, 2016, disponibil on-line
http://bioeconomia.agripa.org/download-doc/102159 (accesat 04.01.2018)
_pan-european_venture_capital_funds_of_funds.htm, 2016 (a)
Resurse electronice:
1. ec.europa.eu/eurostat (sbs_sc_ind_r2, org_cropar)
2. http://agroxenia.net/en
3. http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/show.do?dataset=org_cropar&lang=en
4. http://appsso.eurostat.ec.europa.eu/nui/submitViewTableAction.do
5. http://bio-based.eu/graphics/#top (accesat 08.01.2018)
6. https://biobs.jrc.ec.europa.eu/
7. https://biobs.jrc.ec.europa.eu/country/netherlands#bootstrap-fieldgroup-nav-item--policy
(accesat 06.01.2018)
8. https://biobs.jrc.ec.europa.eu/country/romania (accesat 06.01.2018)
9. https://biobs.jrc.ec.europa.eu/topic/economy#heading-47 (accesat 08.01.2018)
10. https://biobs.jrc.ec.europa.eu/topic/policy (accesat 08.01.2018)
11. http://biconsortium.eu
12. http://circulareconomy.europa.eu/platform
13. https://datam.jrc.ec.europa.eu/datam/mashup/BIOECONOMICS/index.html (accesat
08.01.2018)
14. https://ec.europa.eu/commission/priorities/jobs-growth-and-investment/investment-plan-
europe-juncker-plan/european-fund-strategic-investments-efsi_ro https://ec.europa.eu/digital-
single-market/en/financial-guarantee-facility-culture-creative (accesat 22.12.2017)
15. https://ec.europa.eu/energy/en/news/over-one-million-jobs-renewable-energy (accesat
27.12.2017)
16. https://europa.eu/european-union/topics/research-innovation_ro (accesat 26.12.2017)
17. http://ec.europa.eu/environment/basics/green-economy/resources/index_en.htm (accesat
24.11.2017)
18. http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/table.do?tab=table&plugin=1&language=en&pcode=tin0014
5 (accesat 28.12.2017)
Pagina 249 din 274

6 (accesat 28.12.2017)
7 (accesat 28.12.2017)
8 (accesat 28.12.2017)
22. http://ec.europa.eu/growth/smes_en (accesat 11.01.2018)
23. https://ec.europa.eu/growth/tools-databases/regional-innovation-
monitor/organisation/biorone-biotechnology-cluster
24. http://ec.europa.eu/programmes/horizon2020/en (accesat 03.01.2018)
25. http://ec.europa.eu/research/bioeconomy/index.cfm (accesat 21.12.2017)
26. http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1081&langId=ro (accesat 22.12.2017)
27. https://gr.kompass.com/c/staff-colour-energy-s-a/gr0265433
28. https://ilbioeconomista.com/2016/01/19/the-shift-to-a-european-bioeconomy-is-now-
irreversible-an-exclusive-interview-with-john-bell-2/ (accesat 27.11.2017)
29. https://portal.afir.info/content.aspx
30. https://portal.afir.info/informatii_generale_pndr_pndr_2014_2020
31. http://statistici.insse.ro
32. http://unctad.org
33. www.abengoabioenergy.com
34. www.adevarul.ro/economie/investitii/incaltaminte-marelbo-
1_51b06b95c7b855ff5663dd25/index.html
35. www.agritourism.pl/
36. www.agroil-energy.gr
37. www.antrec.ro/
38. www.apia.org.ro/files/pages_files/Brosura_MMC_2018.pdf
39. www.apia.org.ro/ro/materiale-de-informare/materiale-informare-anul-2018
40. www.asociatiaaer.ro/
41. www.bbi-europe.eu/
42. www.bio-haus.ro/
43. www.bio-step.eu/background/bioeconomy-strategies.html (accesat 21.12.2017)
44. www.biotechnologie.ro/index_ro.html
45. www.canah.com
46. www.casaethos.ro
Pagina 250 din 274

47. www.ccdcpndabuleni.ro/
48. www.clustercollaboration.eu/cluster-organisations/biorone
49. www.destinationcenter.org/geotourism/
50. www.eceat.org/
51. www.ecoruralis.ro/
52. www.ecowood.ro/
53. www.ellenmacarthurfoundation.org/circular-economy
54. www.elsid.ro
55. www.etouchic.com/en/waste-management
56. www.eurogites.org/
57. www.europarl.europa.eu
58. www.ec.europa.eu/eurostat/statistics-
explained/index.php/File:Agricultural_gross_value_added_and_subsidies,_2010_and_2013-
2016.png
59. www.euro.who.int/en/health-topics/Health-systems/e-health/data-and-statistics (accesat
03.01.2018)
60. www.eximbank.ro/radic-star-srl-lectie-de-business-100-romaneasca/
61. www.fao.org/faostat/en/#data (accesat 27.11.2017)
62. www.fonduri-structurale.ro (accesat 22.12.2017)
63. www.fonduri-ue.ro/files/programe/POP/PSNMA-2014-2020-versiune-oficiala-
15.04.2015.pdf (accesat 21.02.2018)
64. www.ft.com/content/c92a3308-8eb6-11df-8a67-00144feab49a
65. www.green-sugar.eu/
66. www.hempflax.com
67. www.imm.gov.ro/
68. www.insse.ro
69. www.kaicellfibers.net
70. www.marelbo.com
71. www.merriam-webster.com/dictionary/biotechnology
72. www.modernbuyer.ro/cine-este-tanarul-manager-de-export-care-pune-brandul-raureni-pe-
harta-lumii/
73. www.naturalgrass.com/
74. www.nordforsk.org
75. www.oecd.org
Pagina 251 din 274

76. www.radic.ro
77. www.raureni.ro
78. www.scopus.com
79. www.sitra.fi/en/cases/recycling-service-surplus-excavation-material/
80. www.statista.com/outlook/312/102/ehealth/europe# (accesat 27.11.2017)
81. www.trec-cluster.ro/ro/content/membrii-clusterului
82. www.trec-network.eu/network.html
83. www.un.org/sustainabledevelopment/sustainable-development-goals/
84. www.valearasnoavei.ro/ferma.html
85. www.wall-street.ro/articol/eCommerce/163612/producatorul-sucevean-de-pantofi-marelbo-a-
inceput-sa-vanda-online.html
86. www.wwoof.ro/ro/wwoof-romania-un-program-eco-ruralis
Pagina 252 din 274

ANEXA I. BIOECONOMIA ȘI ECONOMIA CIRCULARĂ
Sursa:http://bio-based.eu/graphics/#top
Pagina 253 din 274

ANEXA II. POPULAȚIA GLOBALĂ ÎN PERIOADA 1950-2015
Sursa datelor: United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division
(2017). World Population Prospects: The 2017 Revision, DVD Edition
ANEXA III. SCENARII DE EVOLUȚIE NUMERICĂ A

POPULAȚIEI GLOBALE
Sursa datelor: United Nations, Department of Economic and Social Affairs, Population Division
(2017). World Population Prospects: The 2017 Revision, DVD Edition
Pagina 254 din 274

ANEXA IV. SITUAȚIA SPECIILOR PE CALE DE DISPARIȚIE,
PERICLITATE ȘI VULNERABILE
Grup Pe cale de dispariție Periclitate Vulnerabile
(Critically (Endangered E) (Vulnerable V)
Endangered CR)
1996/1998 2017 1996/1998 2017 1996/1998 2017
Mamifere 169 202 315 476 612 526
Păsări 168 222 235 461 704 786
Reptile 41 266 59 484 153 465
Amfibieni 18 552 31 869 75 679
Pești 157 468 134 676 443 1242
Insecte 44 273 116 461 377 680
Moluște 257 625 212 547 451 1015
Alte nevertebrate 57 243 76 340 300 709
Plante 909 2722 1197 4123 3222 5660
Sursa: IUCN Red List version 2017-3: Table 2 Last Updated: 05 December 2017,
http://www.iucnredlist.org/about/summary-statistics#Tables_1_2
Pagina 255 din 274

ANEXA V. PRODUCȚIA PRIMARĂ DE ENERGIE, 2013
Tipul de energie (fără încălzire)

Surse
Producția Cărbune Gaze Energie
Petrol regenerabile
& lignit naturale nucleară
& deșeuri
(milioane t) (% din producția primară totală)
EU-28 790,4 19,7 9,1 16,7 28,6 25,9
Global 13.594,1 29,1 31,0 21,4 4,8 13,7
Argentina 71,4 0,1 42,3 45,3 2,3 10,0
Australia 343,9 76,7 5,8 15,2 0,0 2,3
Brazilia 252,9 1,3 43,5 7,1 1,5 46,5
Canada 435,1 8,1 44,9 30,0 6,2 11,0
China 2.565,7 73,8 8,2 3,9 1,1 12,9
India 523,3 45,5 8,2 5,5 1,7 39,0
Indonezia 460,0 61,1 9,2 13,7 0,0 16,0
Japonia 28,0 0,0 2,0 9,8 8,7 79,6
Mexic 216,5 3,5 69,3 18,7 1,4 7,1
Rusia 1.340,2 13,7 39,1 42,0 3,4 1,7
Arabia
Saudită 614,5 0,0 89,1 10,9 0,0 0,0
Africa de
Sud 165,7 87,5 0,1 0,6 2,2 9,5
Coreea de
Sud 43,5 1,9 1,4 1,0 83,1 12,7
Turcia 32,3 48,5 7,3 1,4 0,0 42,8
Statele
Unite 1.881,0 25,4 25,3 30,1 11,4 7,8
Sursa: Eurostat (online data code: nrg_100a) and the International Energy Agency (Balances)
Pagina 256 din 274

ANEXA VI. CAUZE ȘI CONSECINȚE ALE SCHIMBĂRILOR
CLIMATICE GLOBALE
Nivelurile de CO2 măsurate la Observatorul Acest graphic ilustrează modificarea

Mauna Loa, Hawaii, în ultimii ani, cu ciclul temperaturii globale a suprafeței în raport cu
mediu sezonier eliminat temperature medie din 1951-1980
Pierderile de masă de gheață înregistrate de

principalele calote glaciare – Antarctica și
Groenlanda în perioada 2002-2016.
Sursa: climate.nasa.gov
Pagina 257 din 274

ANEXA VII. PRINCIPALELE STRATEGII ȘI POLITICI EXISTENTE LA NIVEL INTERNAȚIONAL ÎN
BIOECONOMIE
Definiția utilizată
Țara sau Orientare Ținte
Anul (bioeconomie versus
instituția Denumirea documentului tehnică versus măsurabil Domenii prioritare
publicării economie bazată pe
internațională politică e
conceptul bio)
OCDE 2009 Bioeconomia până în 2030: Bioeconomie Tehnic Nu Biotehnologie,
Proiectarea unei agende politice agricultură, sănătate
(engl. The Bioeconomy to 2030: și industrie
Designing a Policy Agenda)
Comisia 2012 Inovarea în scopul creșterii durabile: Economie bazată pe Politic, tehnic Ținte Alimentație, resurse,
Europeană O bioeconomie pentru Europa conceptul bio economice inovație și aptitudini
(engl. Innovating for Sustainable și scenarii
Growth: A Bioeconomy for Europe)
SUA 2012 Planul național de bioeconomie Bioeconomie Politic Da, Biotehnologie
(engl. National Bioeconomy calitative
Blueprint)
Canada 2009 Planul canadian: dincolo de elani și Bioeconomie Politic Da, Biotehnologie
munți calitative
Pagina 258 din 274

conceptul bio)
(engl. The Canadian Blueprint:
Beyond Moose and Mountains)
Germania 2011 Strategia națională de cercetare: Economie bazată pe Tehnic Da, Agricultură, sănătate,
drumul spre o economie bazată pe conceptul bio cantitative alimentație și energie
conceptul bio
(engl. National Research Strategy:
Our Route Towards a Biobased
Economy)
Finlanda 2011 Distribuirea economiei bazate pe Economie bazată pe Politic Da, Utilizarea eficientă a
conceptul bio: stimularea creșterii conceptul bio cantitative resurselor și
durabile rafinarea biomasei
(engl. Distributed Bio-Based
Economy: Driving Sustainable
Growth)
Suedia 2012 Strategia suedeză de cercetare și Economie bazată pe Tehnic Nu Utilizarea eficientă a
inovare pentru o economie bazată pe conceptul bio resurselor și lacune
conceptul bio de cercetare
Pagina 259 din 274

conceptul bio)
(engl. Swedish Research and
Innovation Strategy for a Bio-based
Economy)
Australia 2008 Biotehnologie și agricultură Bioeconomie Tehnic Nu Agricultură și
australiană biotehnologie
(engl. Biotechnology and
Australian Agriculture)
Sursa: Prelucrare după Staffas et al., Strategies and Policies for the Bioeconomy and Bio-Based Economy: An Analysis of Official National Approaches,
2013
Pagina 260 din 274

ANEXA VIII. PRINCIPALELE ASPECTE POZITIVE ȘI
NEGATIVE ALE STRATEGIEI EUROPENE PRIVIND
BIOECONOMIA
Aspecte pozitive Aspecte negative
La elaborarea strategiei europene privind Cu toate acestea, unele directorate nu au luat

bioeconomia au participat mai multe parte (exemplu energia)
directorate din cadrul Comisiei Europene
Viziunea bioeconomiei este Interconectarea dintre acestea este parțial
multidimensională și cuprinzătoare nerealizată
A fost înființat Observatorul de Bioeconomie Datele privind monitorizarea bioeconomiei
(engl. Bioeconomy Observatory - BISO) și sunt insuficiente
apoi înlocuit de Centrul de cunoaștere a
bioeconomiei (engl. Bioeconomy Knowledge
Centre)
A crescut implicarea tuturor părților interesate
Planul de acțiune este relevant și corelat cu Multe sub-acțiuni nu se referă la politici
politicile Uniunii Europene
Statele membre elaborează strategii privind Implicarea statelor este inegală, iar abordările
bioeconomia privind bioeconomia diferă
Există legături cu politica și programele
regionale
Există legături cu politicile internaționale
Uniunea Europeană este un lider mondial
privind cercetarea în bioeconomie
Cooperarea internațională cu China și Africa
au crescut
Participare în Forumul Global pentru
Bioeconomie (engl. Global Bioeconomy
Forum)
Lansarea unor parteneriate public-private
Pagina 261 din 274

Aspecte pozitive Aspecte negative
Creșterea investițiilor și finanțării din partea

sectorului privat
Strategia privind bionomia anticipează Legăturile și sinergiile dintre economia
concepte precum sustenabilitate, servicii de circulară și bioeconomie nu sunt pe deplin
ecosistem sau circularitate dezvoltate
Sursa: Prelucrare după Comisia Europeană, Expert Group Report. Review of the EU Bioeconomy
Strategy and its Action Plan, 2017 (a)
Pagina 262 din 274

ANEXA IX. NUMĂRUL DE IMM-URI PARTICIPANTE LA PC 7
ÎN STATELE MEMBRE ȘI ȚĂRILE ASOCIATE
Sursa: Comisia Europeană, 2014f, p. 38,

http://www.gppq.fct.pt/h2020/_docs/brochuras/nmpb/small-and-medium-sized-
enterprises_en.pdf
Pagina 263 din 274
ANEXA X. CHESTIONAR
I. PROFILUL RESPONDENTULUI
1. Numele și datele de contact:

...........................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................
...........................................................................................................................................................
2. Ce categorie de întreprindere reprezentați:

microîntreprindere
întreprindere mică
întreprindere mijlocie
Specificați numărul de angajaţi: ...............................................
3. Ce tip de organizație reprezentați:

publică
privată
Alta (specificați)
4. În ce sector de activitate acționează întreprinderea pe care o reprezentați:

agricultură
silvicultură și exploatare forestieră
pescuit și acvacultură
industrie alimentară, a băuturilor și produselor din tutun
industria pielăriei și a produselor din piele
industria hârtiei și a produselor din hârtie
industria lemnului și a produselor din lemn
industria mobilei
fabricarea produselor textile
bioenergie și biocombustibili
fabricarea produselor din cauciuc si mase plastice
Pagina 264 din 274

produse farmaceutice
alt sector ..........................................................
5. Datele furnizate vor fi utilizate în realizarea unui studiu. Sunteți de acord, în

cazul în care este solicitat, ca numele dumneavoastră să fie public?
Da
Răspunsurile pot fi făcute publice, dar anonim
Nu
II. BIOECONOMIA – PROBLEME ȘI OPORTUNIȚĂȚI
Răspunsurile se marchează printr-un „X” în căsuța corespunzătoare, pentru fiecare item

dându-se un singur răspuns.
1. Aveți informații despre strategiile Uniunii Europene cu privire la ...?

Termen Da Nu
Economia circulară
Bioeconomie
Economia verde
2. Poate bioeconomia contribui la rezolvarea marilor provocări sociale identificate

de Uniunea Europeană?
Provocarea Total de Parțial Neutru Nu prea Nu sunt Nu știu
acord de sunt de deloc de
acord acord acord
Asigurarea securității
alimentare
Gestionarea durabilă a
resurselor naturale
Reducerea dependenței de
resursele neregenerabile
Combaterea schimbărilor
climatice
Creștere economică și a
numărului de locuri de muncă
Pagina 265 din 274

3. Cât de importante considerați că sunt următoarele beneficii ale bioeconomiei,
identificate în alte state europene, în cazul României? (1 cel mai puțin important, 5 extrem
de important)
Beneficii 1 2 3 4 5
Îmbunătățirea productivității agricole
Furnizarea de servicii de consultanță agricolă și / sau
sisteme de transfer de cunoștințe agricultorilor
Creșterea durabilă a producției și reducerea
pierderilor de piață în agricultură / silvicultură /
acvacultură
Sprijinirea noilor bioindustrii și ecologizarea
industriilor tradiționale
Creșterea utilizărilor deșeurilor biologice și a altor
categorii de deșeuri în noi procese de producție
Creștere economică
Creșterea numărului de locuri de muncă
Creșterea competitivității
Altele
..............................................................................................
..............................................................................................
4. Când ar putea fi obținute aceste potențiale beneficii ale bioeconomiei în cazul

României?
Beneficii Termen Termen Termen Nu este Nu
scurt mediu lung relevant știu
(2020) (2030) (2050)
Îmbunătățirea productivității agricole
Furnizarea de servicii de consultanță agricolă și /
sau sisteme de transfer de cunoștințe
agricultorilor
Creșterea durabilă a producției și reducerea
pierderilor de piață în agricultură / silvicultură /
acvacultură
Sprijinirea noilor bioindustrii și ecologizarea
industriilor tradiționale
Creșterea utilizării deșeurilor biologice și a altor
Pagina 266 din 274

categorii de deșeuri în noi procese de producție
Creștere economică
Creșterea numărului de locuri de muncă
Creșterea competitivității
Altele
.....................................................................................
.....................................................................................
5. Care sunt potențialele provocări pentru dezvoltarea bioeconomiei în România?

Provocarea Total Parțial Neutru Nu Nu Nu
de de prea sunt știu
acord acord sunt de deloc
acord de
acord
Lipsa de coerență a politicilor
Finanțare neadecvată
Dialogul participativ cu părțile interesate
din sectorul public și bioeconomie este
deficitar
Lipsa exemplelor de bune practici
Lipsa datelor privind utilizarea
energetică și materială a biomasei
Lipsa de comunicare transparentă între
diferite departamente guvernamentale
Lipsa personalului specializat
Lipsa educației antreprenoriale
Neadaptarea curriculelor școlare la
cerințele pieței muncii
Altele
........................................................................
........................................................................
Pagina 267 din 274

6. Care credeți că sunt perspectivele de dezvoltare a următoarelor sectoare de
activitate din România în contextul bioeconomic european?
Sector de activitate Mari Reduse Fără Nu știu
schimbări
agricultură
silvicultură și exploatare forestieră
pescuit și acvacultură
industrie alimentară, a băuturilor și
țigaretelor
industria pielăriei și a produselor din piele
industria hârtiei și a produselor din hârtie
industria lemnului și a produselor din
lemn
industria mobilei
fabricarea produselor textile
bioenergie și biocombustibili
fabricarea produselor din cauciuc si mase
plastice
produse farmaceutice
Pagina 268 din 274

II. BIOECONOMIA – PROBLEME ȘI OPORTUNIȚĂȚI
Sectoare de activitate
Se va răspunde doar la setul de întrebări care vizează sectorul de activitate în care
activați.
AGRICULTURĂ
Considerați următoarele probleme și oportunități relevante pentru dezvoltarea
agriculturii în context bioeconomic? (1 cel mai puțin important, 5 extrem de important)
Probleme 1 2 3 4 5
Subfinanțarea
Fiscalitatea excesivă
Costurile ridicate pentru lucrările agricole
Birocrația
Accesul dificil la credite și costurile mari ale acestora
Rentabilitate redusă generată de soiurile neproductive
Rentabilitate redusă indusă de suprafețele mici ale fermelor
Reducerea suprafețelor terenurilor destinate utilizării agricole
Impactul schimbărilor climatice asupra culturilor agricole
Creșterea nivelului cheltuielilor salariale
Dificultăți în găsirea și menținerea forței de muncă
Calificarea slabă a specialiștilor
Altele...................................................................................................
.............................................................................................................
Oportunități 1 2 3 4 5
Măsuri de adaptare la schimbările climatice (utilizarea
soiurilor locale adaptate condițiilor pedoclimatice locale,
planificarea pe termen mediu și lung etc.).
Creșterea ponderii și a productivității agriculturii ecologice și a
celei organice
Promovarea și valorificarea produselor locale cu valoare
adăugată mare
Creșterea veniturilor din agricultură și atragerea forței de
muncă tinere
Valorificarea reziduurilor agricole pentru producerea de
bioproduse și bioenergie
Introducerea de scheme de finanțare bazate pe subvenții sau
Pagina 269 din 274
împrumuturi pentru inițiative public-privat
Altele...................................................................................................
.............................................................................................................
SILVICULTURĂ ȘI EXPLOATARE FORESTIERĂ, INDUSTRIA LEMNULUI ȘI

A PRODUSELOR DIN LEMN, INDUSTRIA MOBILEI
Considerați următoarele probleme și oportunități relevante pentru dezvoltarea
silviculturii și a industriei lemnului în context bioeconomic? (1 cel mai puțin important, 5
extrem de important)
Probleme 1 2 3 4 5
Degradarea ecosistemelor forestiere
Exploatarea neadecvată – strategii de gestionare limitate,
valorificarea redusă a producției forestiere autohtone
Ponderea ridicată a furturilor de masă lemnoasă
Costurile ridicate de exploatare
Costurile ridicate ale masei lemnoase
Cererea redusă de mobilier de lemn la nivel național
Concurența neloială a produselor de import
Dificultăți legate de intrarea pe piețele externe
Birocrație
Fiscalitate excesivă
Altele...................................................................................................
.............................................................................................................
Un control mai strict în exploatarea resurselor forestiere
Creșterea suprafețelor reîmpădurite
Încurajarea investițiilor financiare pentru producerea de mic
mobilier cu simbol de unicat
Dezvoltarea și fabricarea de noi produse din lemn de înaltă
calitate, materiale pe bază de lemn și compozite
Crearea unor lanțuri eficiente de producție pentru
transformarea materiilor prime locale în produsele secundare /
terțiare
Valorificarea reziduurilor lemnoase pentru producerea de
bioenergie
Pagina 270 din 274

Asigurarea accesului la finanțare pentru modelele de afaceri
inovatoare
Acordarea de ajutoare întreprinderilor pentru îmbunătățirea
competențelor profesionale ale lucrătorilor
Crearea de noi instrumente financiare la nivel național
Altele...................................................................................................
.............................................................................................................
PESCUITUL ȘI ACVACULTURA
Considerați următoarele probleme și oportunități relevante pentru pisciculturii și
acvaculturii în context bioeconomic? (1 cel mai puțin important, 5 extrem de important)
Probleme 1 2 3 4 5
Subexploatarea potențialului piscicol
Pescuitul nesustenabil și impactul negativ asupra mediului al
acvaculturii
Creșterea importului de pește din state cu reglementări și
monitorizări reduse de mediu
Perisabilitatea ridicată a peștelui
Obiceiurile alimentare naționale
Lipsa promovării la nivel național a consumului de pește și
fructe de mare
Birocrație
Altele...................................................................................................
.............................................................................................................
Dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare pentru acvacultură la
nivel local
Creșterea investițiilor pentru dezvoltarea unor unități de
producție locale
Introducerea de specii noi de pești, cu reproducere și creștere
rapidă, menținând în același timp diversitatea
Exploatarea resurselor biologice marine și a deșeurilor
rezultate din prelucrarea peștelui / acvaculturii în biorefinării
Altele...................................................................................................
Pagina 271 din 274

.............................................................................................................
INDUSTRIA ALIMENTARĂ, A BĂUTURILOR ȘI ȚIGARETELOR
Considerați următoarele probleme și oportunități relevante pentru industria
alimentară în context bioeconomic? (1 cel mai puțin important, 5 extrem de important)
Probleme 1 2 3 4 5
Lipsa disponibilității programelor guvernamentale și
industriale menite să faciliteze dezvoltarea industriei
alimentare, a băuturilor și a produselor din tutun
Lipsa sau insuficiența finanțării pentru promovarea unor
produse autohtone de calitate la nivel național și internațional
Lipsa forței de muncă calificate
Costurile mari de producție
Controale excesive
Birocrație
Concurență neloială, mai ales a produselor de import
Dificultăți în dezvoltarea de parteneriate cu organizații
comerciale
Eficiența redusă a lanțului de producție cu pondere mare a
produselor secundare / deșeurilor
Subexploatarea subproduselor și a reziduurilor de producție
din cauza unor termeni și condiții necorespunzătoare stabilite
de legislația națională pentru calificarea și gestionarea
subproduselor care nu sunt conforme cu normele UE
Altele...................................................................................................
.............................................................................................................
Facilitarea accesului la capital și finanțarea inițiativelor de
creștere a afacerilor
Susținerea competitivității pe piața internă
Reducerea costurilor de intrare pe piață
Adoptarea corectă a directivelor privind economia circulară
pentru valorificarea produselor secundare și reziduurilor
rezultate
Creșterea utilizării deșeurilor în biorafinării, precum și pentru
Pagina 272 din 274

producerea de compost pentru fertilizarea solurilor
Acordarea de ajutoare întreprinderilor pentru îmbunătățirea
competențelor profesionale ale lucrătorilor
Altele...................................................................................................
.............................................................................................................
INDUSTRIA PIELĂRIEI ȘI A PRODUSELOR DIN PIELE; FABRICAREA

PRODUSELOR TEXTILE; INDUSTRIA HÂRTIEI ȘI A PRODUSELOR DIN HÂRTIE;
FABRICAREA PRODUSELOR DIN CAUCIUC ȘI MASE PLASTICE
Considerați următoarele probleme și oportunități relevante pentru industria
alimentară în context bioeconomic? (1 cel mai puțin important, 5 extrem de important)
Probleme 1 2 3 4 5
Lipsa disponibilității programelor guvernamentale și
industriale menite să faciliteze dezvoltarea acestor sectoare de
activitate
Lipsa finanțării pentru promovarea unor produse autohtone de
calitate la nivel național și internațional
Lipsa forței de muncă calificate
Costurile mari de producție
Birocrație
Impactul mare pe care procesul de producție îl are asupra
mediului
Gradul redus de automatizare și informatizare a proceselor
tehnologice și a activităților tehnico-productive
Tehnologiile depășite existente în industria textilă, pielărie-
încălțăminte, bunuri de consum din cauciuc și mase plastice
Finanțarea redusă a programelor de cercetare-dezvoltare-
inovare
Informarea deficitară a publicului (o mai bună reprezentare la
târgurile de locuri de muncă pentru absolvenți)
Altele...................................................................................................
.............................................................................................................
Pagina 273 din 274

Facilitarea accesului la capital și finanțarea inițiativelor de
creștere a afacerilor
Reducerea poluării mediului înconjurător prin tehnologii de
valorificare a deșeurilor textile, de piele și cauciuc, tratarea
apelor reziduale etc.
Susținerea competitivității pe piața internă
Reducerea costurilor de intrare pe piață
Adoptarea corectă a directivelor privind economia circulară
pentru valorificarea produselor secundare și reziduurilor
rezultate
Elaborarea și realizarea de tehnologii generice cu rol de suport
pentru cercetări aplicative în obținerea de noi fibre și fire textile
Realizarea de materiale textile, din piele și polimeri,
performante, destinate echipamentelor de protecție și/sau de
instrucție
Dezvoltarea și realizarea de materiale textile țesute și nețesute,
piei și înlocuitori de utilizare tehnică
Altele...................................................................................................
.............................................................................................................
Pagina 274 din 274

Inf Bioeconomie PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Inf Bioeconomie PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ACADEMIA ROMÂNĂ

„Creșterea capacității administrative a Ministerului pentru Mediul

Denumire rezultat R1.4.:

ANALIZĂ CU PRIVIRE LA OPORTUNITĂȚILE DE

Elaborată de către autori:

București (aprilie 2018)

LISTA FIGURILOR ............................................................................................... 8

2.2.2 Bioeconomia ............................................................................................................ 26

2.3 Bioeconomia, economia circulară, economia verde. Abordări teoretice ...................... 30

3.3 Științele vieții și biotehnologia – O strategie pentru Europa ......................................... 53

3.3.2 Aplicații ale științelor vieții și biotehnologiei ......................................................... 54

3.3.3 Planul de acțiune ...................................................................................................... 55

3.4 Inițiativa privind piețele-pilot ........................................................................................... 57

3.5 Strategia „Europa 2020. O strategie europeană pentru o creștere inteligentă,

3.6.2 Sectoare bioeconomice de interes............................................................................ 67

3.7 Inițiative regionale privind bioeconomia ......................................................................... 74

3.7.2 BIOEST – Inițiativa central și est europeană .......................................................... 77

3.8.2 Spania ...................................................................................................................... 86

3.8.4 Polonia ..................................................................................................................... 88

3.8.5 Letonia ..................................................................................................................... 89

3.8.6 Lituania .................................................................................................................... 90

3.8.7 Slovenia ................................................................................................................... 91

4. INIȚIATIVE ÎN DOMENIUL BIOECONOMIEI LA NIVELUL

Pagina 3 din 274

5.3 Dezvoltarea IMM-urilor în contextul bioeconomic european ..................................... 107

7.2.2 Realizarea unui barometru al bioeconomiei (Olanda) ........................................... 121

8. CONTRIBUȚIA ROMÂNIEI LA BIOECONOMIA EUROPEANĂ 123

8.2.2 Specializarea pieței muncii .................................................................................... 133

8.3 Cifra de afaceri a bioeconomiei pe subsectoare de activitate și regiuni de dezvoltare

9.1.2 Finlanda ................................................................................................................. 142

9.1.3 Germania (IMM, construcții) ................................................................................ 143

9.2 Exemple de bune practici la nivel de companii ............................................................. 144

9.2.2 Abengoa Bioenergía (Spania) ................................................................................ 146

Pagina 4 din 274

9.2.4 Novamont (Italia) .................................................................................................. 149

9.2.5 Agrioil Energy S.A. (Grecia) ................................................................................. 150

9.2.6 Natural Grass (Franța) ........................................................................................... 150

9.2.7 Green Sugar (Germania) ........................................................................................ 152

9.2.8 Etouch Innovation (construcţii, Taiwan) ............................................................... 153

9.2.9 Maapörssi (digitalizare, construcții, transport, Finlanda) ...................................... 154

9.3 Implicarea IMM-urilor în proiecte PC7 în domeniul biotehnologiei ......................... 154

13.2.2 Industria alimentară, a băuturilor și produselor din tutun ..................................... 199

13.2.3 Industria produselor din lemn și a mobilei ............................................................ 201

14. TIPURI DE ACȚIUNI ȘI RECOMANDĂRI PRIVIND

Pagina 7 din 274

Pagina 9 din 274

Pagina 10 din 274

Pagina 11 din 274

Tabelul nr. 2.1: Codul culorilor utilizate în biotehnologie ................................................ 26

Pagina 12 din 274

Pagina 13 din 274

BECOTEPS Bio-Economy Technology Platforms

Pagina 14 din 274

Pagina 15 din 274

Pagina 16 din 274

Acest studiu, realizat în cadrul proiectului „Creșterea capacității administrative a

Pagina 18 din 274

Pagina 19 din 274

Pagina 20 din 274

Pagina 21 din 274

2.1 Scurtă introducere

Prognozele tot mai sumbre privind condițiile climatice și diminuarea accentuată a

Pagina 22 din 274