CAPITOLUL VI

DATORIA PUBLICĂ
1. Noţiuni generale.
1.1. Reglementare juridică.
1.1.1. Reglementări financiare. Dreptul comun în domeniu îl constituie
Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 64/2007 cu privire la datoria publică77. Datoria publică
locală este reglementată de Legea nr. 273/2006 cu privire la finanţele publice locale, precitată, în
completare, aplicându-i-se dispoziţiile OUG. nr. 64/2007, ca drept comun în domeniu.
Aplicarea uniformă a acestor reglementări are la bază Normele metodologice de aplicare emise în
temeiul dispoziţiilor art. 12 din OUG. nr. 64/2007.
1.1.2. Reglementări de drept comun. Acordurile de împrumut public, precum şi cele de garantare a
acestora, esenţialmente, acte juridice de factură contractuală, sunt supuse reglementărilor de drept
substanţial sub a căror incidenţă intră – interne sau internaţionale – după caz.
Domeniul legii. OUG. nr. 64/2007 şi Legea nr. 273/2006 constituie doar cadrul general cu privire
la datoria publică şi conţine doar principiile administrării acesteia. Legiuitorul a reţinut în noua
reglementare - OUG. nr. 64/2007 – în raport cu cele precedente78, atât cât permite caracterul
imperativ al finanţelor publice.
1.2. Importanţă şi necesitate. Împrumuturile publice reprezintă o componentă structurală
fundamentală a finanţelor publice moderne, teoria şi practica împrumutului public revendicându-şi
statutul de disciplină de studiu de sine stătătoare.
Împrumuturile publice sunt integreate echilibrului bugetar, reglementat la art. 13 din Legea
finanţelor publice, ce impune acoperirea integrală a cheltuielilor din veniturile bugetului respectiv.
Cum resursele fiscale, de regulă, sunt insufficiente pentru satisfacerea integrală a nevoilor publice
programate, statele au conceput mijloace juridice acoperitoare.
Împrumutul public reprezintă un mijloc de completare a fondurilor băneşti cu destinaţie publică şi
a devenit un fenomen cu o dinamică accelerată în toatele statele, beneficiind de o reglementare
juridică actuală, modernă, în raport cu dispoziţiile instituţiilor comunitare abilitate.
Avantajele împrumutului public rezultă din:
- consolidarea patrimoniului statului cu valorile reale create prin întrebuinţărea sumelor de bani
împrumutate;
- încurajarea economiilor băneşti şi activarea capitalurilor particulare, înlesnind astfel plasarea
capitalului autohton în economia naţională.
Dezavantajele acestuia rezultă din:
- angajarea generaţiilor viitoare, acestea fiind obligate să suporte cheltuielile de rambursare
contractate, mai ales, pe termene îndelungate;
- reducerea capitalului particular circulant din economia naţională şi implicit împiedicarea
procesului normal de dezvoltare a producţiei, influenţarea creşterii şi micşorării capacităţii
contributive a cetăţenilor;
- reducerea consumului, fapt ce conduce la scăderea cererii şi, implicit, producţiei..
Scopul pentru care acestea sunt contractate trebuie să se înscrie în limitele legii (art. 4 din
Ordonanţa privind datoria publică.:
1.3. Noţiune şi terminologie.
Coceptual, se impune a diferenţia între: împrumut public, credit public, datorie publică, serviciul
datoriei publice.
1.3.1. Împrumut şi credit public. Între împrumut public şi credit public există o sinonimie79,
acestea putând fi folosite cu acelaşi înţeles îndomeniul supus analizei aici. Creditul public este
integrat creditului lato sensu, cei mai mulţi autori abordând, ca punct introductiv, în abordarea
împrumutului public, noţiunea de credit, creditul în general. Cuvântul public ataşat cuvântului
credit are semnificaţia de a-l separa de creditul privat, unul dintre criteriile de detaşare fiind
„calitatea debitorului”, aici, statul sau autorităţile administraţiei publice locale, direct sau
indirect, în cazul garanţiilor asumate de acestea pentru garantarea împrumuturilor contractate de
enităţile prevăzute de lege.
De remarcat că în legea specială – OUG. nr. 64/2007 - nu avem o definiţie a împrumutului public
şi nici a speciilor acestuia – împrumutul de stat (guvernamental, în legea nouă) şi împrumutul
public local- legea operând cu noţiuni direct legate de gestiunea datoriei publice. Împrumutul de
stat este actul juridic – contract, acord, tratat etc. prin care statul, prin autorităţile publice
abilitate, de regulă, Ministerul Economiei şi Finanţelor, obţine fonduri de la o persoană fizică sau
juridică creditoare pe care se angajează să le ramburseze împreună cu accesoriile acestora şi cu
alte costuri, în perioada specificată”.
Creditul public local actul juridic – contract, acord, tratat etc. prin care autorităţile
administraţiei publice locale obţin fonduri de la o persoană fizică sau juridică creditoare pe care
se angajează să le ramburseze împreună cu accesoriile acestora şi cu alte costuri, în perioada
specificată”.
În lege sunt utilizate expresiile de „finanţare rambursabilă angajată pe baze contractuale” şi
„finanţare rambursabilă garantată” în locul celei de împrumut public şi împrumut garantat.
1.3.2. Datoria publică este un concept legat de creditul public, cu care nu se confundă, având
semnificaţia proporţiei cantitative, a cuantificării împrumuturilor publice, fiind o rezultantă a
acestora. În accepţiunea legii, datoria publică semnifică „totalitatea obligaţiilor de natura datoriei
publice guvernamentale şi locale” (art. 2 lit. c, OUG. nr. 64/2007). Datoria publică (a României)
este rezultanta împrumuturilor de stat şi a celor contractate de autorităţile administraţiei publice
locale, cu menţiunea că acestea din urmă nu reprezintă datorii sau răspunderi ale Guvernului,
serviciul aferent acestora realizându-se exclusiv din veniturile cu care au fost garantate
împrumuturile.
OUG. nr. 64/2007 reglementează această dimensiune, cu alte cuvinte, aspectele strict financiare şi
bugetare. Aspectele strict juridice vizând actele juridice de împrumut şi de garanţie vor fi supuse
reglementărilor incidente, altele decât cele su menţionate.
Datoria publică are două componente:
a. datoria publică guvernamentală – „ totalitatea obligaţiilor statului la un moment dat, provenind
din finanţările rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de Guvern prin Ministerul
Economiei si Finanţelor, conform dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 64/2007”;
b. datoria publică locală – „totalitatea obligaţiilor unităţilor administrativteritoriale, la un moment
dat, provenind din finanţările rambursabile angajate pe baze contractuale sau garantate de către
autorităţile administraţiei publice locale, conform dispoziţiilor Ordonanţei de Urgenţă nr. 64/2007
şi ale Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale”.
Datoria publică este cea rezultând din finanţări rambursabile directe (împrumutul public al statului
şi al autorităţilor administraţiei publice locale) cât şi din finanţări rambursabile garantate. Aşadar,
se impune a preciza, în continuare, noţiunea de garanţie asumată de stat sau de autorităţile
administraţiei publice locale, cu privire la finanţările rambursabile contractate la care cele două
reglementări fac trimitere.
Garanţia este angajamentul asumat în numele şi în contul statului de către Guvern, prin Ministerul
Economiei şi Finanţelor, sau de către unităţile administrativteritoriale, prin autorităţile
administraţiei publice locale, în calitate de garant, de a plăti la scadenţă obligaţiile neonorate ale
garantatului, în condiţiile Ordonanţei de Urgenţă nr. 64/2007;
Garantatul este persoana juridică pentru care se prevede că rambursarea finanţării garantate de stat
să se facă din veniturile proprii, fără a afecta bugetul de stat, sau, în cazul garanţiilor acordate
unităţilor administrativ-teritoriale, se prevede că rambursarea să se facă din bugetele locale,
precum şi din veniturile operatorilor economici şi ale serviciilor publice din subordinea unităţilor
administrativ-teritoriale care beneficiază de garanţiile acordate de către acestea, pentru care se
prevede că rambursarea să se facă din surse proprii.
1.3.3. Serviciul datoriei publice semnifică „totalitatea sumelor reprezentând rate de capital,
dobânzi, comisioane şi alte costuri aferente datoriei publice provenind din finanţările rambursabile
angajate pe baze contractuale sau garantate de către Guvern, prin Ministerul Economiei şi
Finanţelor, ori de către unităţile administrativ-teritoriale, prin autorităţile administraţiei publice
locale, pentru o perioadă determinată”.
2. Formele datoriei publice
Împrumuturile contractate de stat şi de autorităţile administraţiei publice locale în nume propriu
sau de alte persoane juridice cu garanţia acestora, pot fi:
- împrumuturi interne contractate de stat;
- împrumuturi externe contractate de stat;
- împrumuturi garantate de stat (interne/externe);
- împrumuturi interne contractate de autorităţile administraţiei publice locale;
- împrumuturi externe contractate de autorităţile administraţiei publice locale;
- împrumuturi garantate de autorităţile administraţiei publice locale (interne/externe).
Sintetizând, avem:
a. în raport cu împrumutatul:
- împrumuturi guvernamentale (de stat);
- împrumuturi locale (ale unităţilor administrativ-teritoriale);
b. în raport cu împrumutătorul:
- interne (capital autohton);
- externe (capital extern);
c. în raport cu obligaţiile pe care le nasc:
- directe (obligaţii directe, definitive în sarcina împrumutatului);
- indirecte (garanţiile - emise de MEF sau AAPL, deoarece obligaţi direct cu privire la imprumut
vor fi garantaţii).
2.1. Datoria publica guvernamentala
2.1.1. Contractarea datoriei publice guvernamentale
Guvernul este autorizat sa angajeze in numele si in contul statului obligatii de natura datoriei
publice guvernamentale numai prin Ministerul Economiei si
Finantelor, in urmatoarele scopuri:
- finantarea deficitului bugetului de stat, finantarea temporara a deficitelor din anii precedenti ale
bugetului asigurarilor sociale de stat, pana la alocarea de sume cu aceasta destinatie, finantarea
deficitelor temporare ale bugetului de stat si ale bugetului asigurarilor sociale de stat din exercitiul
curent;
- refinantarea si rambursarea anticipata a datoriei publice guvernamentale;
- mentinerea in permanenta a unui sold corespunzator in contul curent general al Trezoreriei
Statului, stabilit de Ministerul Economiei si Finantelor, in conformitate cu criteriile prevazute in
normele metodologice elaborate de MEF şi MIRA;
- finantarea pe baza de lege a unor programe/proiecte sau a altor necessitati prioritare pentru
economia romaneasca – aici, beneficiarii garantiilor de stat, precum si subimprumutatii se
stabilesc, pentru fiecare caz in parte, prin lege, numai dupa obtinerea avizului din partea
Comitetului Interministerial de Finantari, Garantii si Asigurari.
Autoritatile administratiei publice centrale nu pot fi beneficiari ai garantiilor de stat sau ai
subimprumuturilor acordate de catre Ministerul Economiei si Finantelor. Pe parcursul unui an,
Ministerul Economiei si Finantelor contracteaza imprumuturi guvernamentale, pentru scopurile
precizate mai sus, independent de evolutia disponibilitatilor existente in contul curent general al
Trezoreriei Statului si de evolutia veniturilor si cheltuielilor bugetului de stat in decursul acelui an.
Finantarile rambursabile contractate de la organismele financiare internazionale destinate
finantarii deficitului bugetului de stat se aproba prin hotarare a Guvernului.
Modalitatea de aprobare a operatiunilor de contractare a datoriei publice guvernamentale se
stabileste prin norme emise in aplicarea ordonantei de urgenta nr. 64/2007.
2.1.2. Rambursarea datoriei publice guvernamentale
Rambursarea datoriei publice guvernamentale reprezinta o obligatie a statului neconditionata si
irevocabila de plata a capitalului, dobanzilor, comisioanelor si a altor costuri aferente finantarilor
rambursabile angajate sau garantate. Cheltuielile privind serviciile prestate de agentiile de rating
pentru evaluarea riscului de tara, comisioanele, dobanzile, valoarea discontului si alte cheltuieli
legate de angajarea finantarilor rambursabile in numele si contul statului vor fi platite din bugetul
de stat. In vederea platii serviciului datoriei publice guvernamentale, se acorda autorizare
bugetara permanenta pentru efectuarea acestor cheltuieli.
Sursele de plata pentru serviciul datoriei publice guvernamentale sunt, dupa
caz, urmatoarele:
a) disponibilitatile contului curent general al Trezoreriei Statului;
b) finantarile rambursabile angajate in numele statului pentru refinantarea datoriei publice
guvernamentale;
c) cheltuielile prevazute cu aceasta destinatie in bugetul de stat;
d) sumele incasate de Ministerul Economiei si Finantelor de la subimprumutati, in baza acordurilor
incheiate cu acestia, cu respectarea conditiilor acordurilor prin care au fost angajate finantarile
rambursabile;
e) sumele prevazute in bugetele persoanelor juridice care au contractat finantari rambursabile cu
garantia statului;
f) fondul de risc constituit la Ministerul Economiei si Finantelor pentru situatiile in care
garantatii/subimprumutatii nu isi onoreaza obligatiile prevazute in acordurile incheiate cu
Ministerul Economiei si Finantelor;
g) alte surse, in conditiile legii.
Banca Nationala a Romaniei, in baza conventiilor incheiate cu Ministerul Economiei si Finantelor,
poate actiona ca agent al statului in rambursarea datoriei publice guvernamentale contractate in
alta moneda decat moneda nationala, precum si in organizarea licitatiilor de titluri de stat pe piata
interna. Pentru activitatile derulate de catre Banca Nationala a Romaniei sus menţionate, in calitate
de agent al statului pentru rambursarea datoriei publice guvernamentale si pentru plasarea catre
terti a emisiunilor de titluri de stat, Ministerul Economiei si Finantelor este autorizat sa plateasca
comisioane din bugetul de stat, al caror cuantum este stabilit prin conventie intre cele doua parti.
2.1.3. Tehnici juridice de asigurare a rambursării datoriei publice.
2.3.1.1. Fondul de risc pentru datoria publică guvernamentală. Pentru împrumuturile
guvernamentale directe, rambursarea se va asigura din sumele prevăzute cu această destinaţie în
bugetul de stat sau din garanţiile care care însoţesc aceste împrumuturi.
Pentru subîmprumuturi, cât şi pentru garanţiile emise de stat, prin Ministerul Economiei şi
Finanţelor, în condiţiile sus menţionate, se constituie Fondul de risc pentru datoria publică
guvernamentală. Este un fond legal, având regimul prevăzut de lege.
Sursele fondului de risc sunt:
a) sumele incasate sub forma de comisioane de la subimprumutati/garantati de stat;
b) sumele incasate de la subimprumutati/garantati de stat, reprezentand rate de capital, dobanzi,
comisioane si alte costuri aferente finantarilor rambursabile garantate sau subimprumutate de stat,
platite de Ministerul Economiei si Finantelor in numele garantatului ori al subimprumutatului;
c) dobanzi la disponibilitatile aflate in contul fondului de risc;
d) majorari de intarziere, la nivelul celor prevazute pentru neplata in termen a obligatiilor fiscale,
aplicate pentru neplata in termen de catre subimprumutati sau garantati de stat a comisioanelor la
fondul de risc si, respectiv, a ratelor scadente, a dobanzilor, a comisioanelor si a altor costuri
aferente finantarii rambursabile;
e) sume recuperate conform legii;
f) fonduri alocate de la bugetul de stat in acest scop.
Sumele aflate in fondul de risc sunt destinate achitarii obligatiilor aferente garantiilor de stat si
subimprumuturilor, in cazul in care subimprumutatii sau garantatii de stat nu dispun la scadenta de
resurse financiare proprii pentru achitarea obligatiilor de plata.
2.3.1.2. Calitatea de titlu executoriu a inscrisurilor intocmite de directiile de specialitate din
cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, prin care se individualizeaza sumele plătite în contul
subimprumutatilor sau garantiilor de stat.
Sumele platite la scadente de Ministerul Economiei si Finantelor, in calitate de imprumutat sau
garant, in contul subimprumutatilor80 sau garantatilor de stat ca urmare a lipsei disponibilitatilor
financiare ale acestora, reprezentand rate de capital, dobanzi, comisioane si alte costuri,
comisioanele datorate si neachitate la fondul de risc de catre acestia, precum si majorarile de
intarziere aferente acestor categorii de debite se recupereaza conform legislatiei in vigoare privind
colectarea creantelor fiscale81 de catre organele fiscale in a caror raza teritoriala isi au domiciliul
fiscal subimprumutatii sau garantatii de stat, in baza inscrisurilor intocmite de directiile de
specialitate din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor, prin care se
individualizeaza sumele de recuperat si care constituie titluri executorii. In cazul in care instantele
judecatoresti s-au pronuntat asupra acestor sume, executarea silita se efectueaza in temeiul
hotararii judecatoresti definitive si irevocabile care, poltrivi legii, constituie titlu executoriu. Cu
sumele recuperate in conditiile prezentului articol se reintregeste disponibilul fondului de risc
pentru datoria publica guvernamentala.
2.1.4. Gestionarea datoriei publice guvernamentale. In procesul de administrare a datoriei publice
guvernamentale, Ministerul Economiei si Finantelor are ca obiectiv asigurarea necesitatilor de
finantare guvernamentala in conditiile minimizarii costurilor pe termen lung si limitarii riscurilor
implicate. In cazul operatiunilor de administrare a riscurilor aferente oligatiilor de natura datoriei
publice guvernamentale, Ministerul Economiei si Finantelor poate incheia acorduri cu institutiile
financiare, in vederea utilizarii de instrumente specifice, care pot prevedea compensarea bilatarela
a obligatiilor rezultate intre partile participante, astfel incat sa rezulte periodic o singura obligatie
finala neta a uneia dintre parti, in conformitate cu legislatia in materie in vigoare si in baza
normelor emise in applicare ordonantei de urgenta sus menţionată.
Ministerul Economiei si Finantelor elaboreaza, cu consultarea Bancii Nationale a Romaniei,
strategia pe termen mediu privind administrarea datoriei publice guvernamentale, pe care o
inainteaza spre aprobare Guvernului si spre informare Parlamentului Romaniei; strategia este
revizuibila anual sau ori de cate ori conditiile de piata si/sau necesitatile de finantare o impun.
Veniturile, respectiv cheltuielile rezultate in urma efectuarii operatiunilor de administrare a
datoriei publice guvernamentale reprezinta venituri, respectiv cheltuieli ale bugetului de stat sau
ale bugetului Trezoreriei Statului.
Plasarea împrumuturilor de stat se poate face prin modalităţile:
- subscripţie publică;
- consorţii bancare;
- vânzare la bursă.
Operaţiunile de gestionare mai frecvente sunt:
- gestionarea normală a datoriei publice; are semnificaţia amortizării împrumutului prin plata
ratelor, a dobânzilor şi a celorlalte sume la termenele convenite;
- gestionarea excepţională a datoriei publice; este generată de modificarea condiţiilor
împrumutului, prin modalităţile: consolidare, conversiune, arozare.
Legat de gestionarea datoriei publice, se impune determinarea conceptelor: consolidarea,
conversiunea, conversie, arozare, amortizare.
2.1.4.1. Consolidarea împrumutului public (de stat, contractat de autorităţile publice locale)
înseamnă prelungirea termenului de rambursare a împrumutului, din termen scurt în termen lung;
are semnificaţia transformării datoriei flotante (contractată pe un an ori, cel mai târziu, pentru
exerciţiul următor) în datorie pe termen lung. Se aplică atât pentru împrumuturile interne, cât şi
pentru cel externe, în ambele cazuri fiind necesar consimţământul creditorului. Generează o
dobândă mai mare, cheltuieli mai mari pentru gestionarea acesteia şi este practicată în situaţiile în
care angajamentele asumate pe termen scurt nu pot fi onorate în termenul convenit.
2.1.4.2. Conversiunea82 este un procedeu de schimbare, de înlocuire a unui împrumut public cu
un alt împrumut, contractat pentru o dobândă mai mică, în scopul diminuării serviciului datoriei
publice (ex. în cazul în care pe piaţa internă scade nivelul dobânzii, ca urmare a sporirii capitalului
de împrumut). Nu se confundă cu conversia fondurilor, ce are semnificaţia transformării în
moneda naţională a împrumuturilor contractate în valută.
2.1.4.3. Arozarea este operaţiunea de majorare a ratei dobânzii, pentru stoparea scăderilor mari
ale cursului obligaţiunilor de stat.
2.1.4.4. Amortizarea împrumuturilor publice. Are semnificaţia stingerii datoriei publice prin
răscumpărarea titlurilor de stat sau prin rambursarea sumero împrumutate, după caz. Amortizarea
cunoaşte modalităţi diferite, în funcţie de formele împrumutului şi de instrumentele datoriei
publice:
a. rambursarea pe calea anuităţilor, ce se aplică în cazul împrumuturilor pe termen lung, curg din
anul următor al împrumutului şi înglobează dobânda datorată cât şi o parte a capitalului
împrumutat. Anuităţile pot fi: fixe, progresive, regresive, pe de o parte, terminabile sau viagere, pe
de altă parte;
b. răscumpărarea se aplică în cazul titlurilor de stat (bonuri, certificate de trezorerie, obligaţiuni)
şi cunoaşte ca varietăţi:
- rambursarea prin tragerea la sorţi. La data lansării împrumutului, contractat de la un număr
mare de creditori, statul stabileşte valoarea obligaţiunilor amortizabile în fiecare an, prin tragere la
sorţi;
- rambursarea prin răscumpărare la bursă; se practică, de regulă, atunci când cursul obligaţiunilor
a scăzut: Atunci când legea care a autorizat împrumutul prevede că acesta nu poate fi rambursat
înainte de scadenţă, nu se poate face rambursarea prin anuităţi sau prin tragere la sorţi, dar se poate
recurge la răscumpărarea la bursă. În practica şi teoria împrumutului public sunt cunoscute şi alte
modalităţi de stingere a datorie publice, considerate excepţionale, exemplu, bancruta de stat
(insolvabilitatea statului), când statul declară că nu poate rambursa datoria
contractată, şi anularea unor împrumuturi, în situaţia unor schimbări politice, când noua putere
repudiază obligaţiunile emise de puterea înlăturată.
Resursele pentru rambursarea datoriei publice sunt prevăzute cu acest scop în bugetele celor
obligaţi la restituire: statul, unitatea administrativ – teritorială, persoana juridică contractantă a
împrumutului public, acestea trebuind să conţină inclusiv sumele necesare pentru situaţia în care
garanţiile asumate de ele vor fi puse în executare.
Gestionarea datoriei publice este o activitate complexă, în care activitatea juridică este strâns
împletită cu activitatea economică, administrativă, de verificare, evaluare, estimare a
documentaţiei, de înregistrare, plasare a emisiunilor de titluri de stat, rambursare a sumelor
împrumutate, executare a garanţiilor, recuperare a sumero plătite în executarea acestora.
Raportarea datoriei publice guvernamentale. Ministerul Economiei si Finantelor elaboreaza anual
raportul privind datoria publica guvernamentala si il transmite Guvernului spre aprobare. Forma
aprobata a raportului este transmisa spre informare Parlamentului, dar nu mai tarziu de data de 30
iulie a anului urmator celui de raportare
2.2. Datoria publică locală. Datoria publica locala reprezinta o obligatie generala care trebuie
rambursata, conform acordurilor incheiate, din veniturile proprii ale unitatii administrativ-
teritoriale imprumutate, prevazute la art. 5 alin. (1) lit. a), precum si din veniturile beneficiarilor de
imprumuturi garantate de autoritatile administratiei publice locale, dupa caz. Se particularizează
prin câteva aspecte, rezultând din specificul domeniului: scop, reglementare specială, competenţe
diferite, condiţii de garantare, gestionare etc.
2.2.1. Aprobarea imprumuturilor
Consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, pot aproba
contractarea sau garantarea de imprumuturi interne ori externe pe termen scurt, mediu si lung,
pentru realizarea de investitii publice de interes local, precum si pentru refinantarea datoriei
publice locale.
Consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz, hotarasc, la
propunerea ordonatorului principal de credite, contractarea sau garantarea de imprumuturi, cu
votul a cel putin jumatate plus unu din numarul consilierilor in functie.
Autoritatile administratiei publice locale pot contracta sau garanta imprumuturi in conditiile
susmenţionate, potrivit legii, numai cu avizul comisiei de autorizare a imprumuturilor locale,
având o componenta si functionând potrivit legii.
2.2.2. Contractatrea sau garantarea datorie publice locale. Condiţii.
Toate acordurile de imprumut sau de garantare incheiate potrivit prevederilor Legii nr. 273/2006
vor fi considerate ca fiind pe deplin autorizate si vor constitui obligatii care pot fi impuse bugetelor
locale respective (fac parte din datoria publică, lato sensu, dar nu constituie obligaţii ale
Guvernului).
Contractarea se caracterizează prin:
a. Plafonarea datoriei publice locale. Unitatilor administrativ-teritoriale li se interzice
accesul la imprumuturi sau sa garanteze orice fel de imprumut, daca totalul datoriilor
anuale reprezentand ratele scadente la imprumuturile contractate si/sau garantate,
dobanzile si comisioanele aferente acestora, inclusiv ale imprumutului care urmeaza sa fie
contractat si/sau garantat in anul respectiv, depaseste limita de 30% din totalul veniturilor
prevazute la art. 5 alin. (1) lit. a).
b. Garantarea datoriei publice locale doar prin veniturile proprii.
Imprumuturile contractate de unitatile administrativ-teritoriale, precum si cele
contractate de operatorii economici si de serviciile publice din subordinea acestora
pot fi garantate de catre acestea prin veniturile proprii prevazute la art. 5 alin. (1) lit.
a. (venituri proprii, formate din: impozite, taxe, contributii, alte varsaminte, alte
venituri si cote defalcate din impozitul pe venit).
c. Acoperirea serviciului datoriei publice prin veniturile bugetelor locale sau
refinanţarea acesteia. Ratele scadente aferente imprumuturilor, dobanzile si
comisioanele datorate de unitatile administrativ-teritoriale se prevad in bugetul local
sau, dupa caz, se pot contracta noi imprumuturi pentru achitarea ratelor scadente, in conditiile
prevederilor prezentei legi.
d. Prioritatrea actului de garanţie. Orice garantare prin venituri devine valabila si se aplica din
momentul acordarii garantiei; veniturile care se constituie in garantie si care sunt incasate la
bugetul local vor fi supuse conditiilor acordului de garantare respectiv, care se va aplica cu
prioritate fata de orice revendicari ale unor terti catre autoritatea administratiei publice locale
respective, indiferent daca aceste terte parti cunosc sau nu cunosc acordul de garantare.
e. Înregistrarea actului de garanţie. Documentul prin care se incheie acordul de garantare prin
venituri trebuie inregistrat la autoritatile administratiei publice locale si la imprumutator.
2.2.3. Fondul de risc
Pentru acoperirea riscurilor financiare care decurg din garantarea de catre unitatile administrativ-
teritoriale a imprumuturilor contractate de operatoriieconomici si serviciile publice de
subordonare locala se constituie fondul de risc in afara bugetului local.
Fondul de risc se pastreaza in conturi separate, deschise la unitatile territoriale ale Trezoreriei
Statului, si se constituie distinct pentru garantii locale la imprumuturi interne si, respectiv, pentru
garantii la imprumuturi externe. Resursele fondului de risc. Fondul de risc se constituie din:
sumele incasate sub forma de comisioane de la beneficiarii imprumuturilor garantate; dobanzile
acordate de unitatile Trezoreriei Statului la disponibilitatile fondului; majorari de intarziere la
nivelul celor existente pentru veniturile bugetare, aplicate pentru neplata in termen de catre
beneficiarii imprumuturilor garantate a comisioanelor si, respectiv, a ratelor scadente, dobanzilor
cazul in care se efectueaza plati din fondul de risc, aferente unor scadente neonorate de garantat,
veniturile fondului de risc se reintregesc cu sumele recuperate de la acesta.
2.2.4. Instrumentele datoriei publice locale sunt:
a) titluri de valoare;
b) imprumuturi de la bancile comerciale sau de la alte institutii de credit;
c) credite furnizor;
d) leasing financiar;
e) garantie locala.
Avalizarea de catre autoritatile administratiei publice locale a biletelor la ordin emise de operatorii
economici si serviciile publice din subordinea acestora reprezinta datorie publica locala.
Emiterea si lansarea titlurilor de valoare se pot face direct de catre autoritatile administratiei
publice locale sau prin intermediul unor agentii ori al altor institutii specializate.
2.2.5. Imprumuturile din contul curent general al Trezoreriei Statului
In situatia in care, pe parcursul executiei, apar goluri temporare de casa ca urmare a decalajului
dintre veniturile si cheltuielile bugetului local, acestea pot fi acoperite prin imprumuturi acordate
de Ministerul Finantelor Publice din disponibilitatile contului curent general al Trezoreriei
Statului, numai dupa utilizarea fondului de rulment.
Valoarea totala a acestor imprumuturi (de la trezorerie, cont curent general) este supusa
urmatoarelor limite:
a) nu va depasi 5% din totalul veniturilor estimate a fi incasate pe durata anului bugetar in care se
face imprumutul, in regim derogatoriu de la prevederile art. 63 alin. (4) – ce plafonează valoarea
totală a împrumuturilor într-un an la 30% din totalul veniturilor proprii din anul bugetar respectiv.
b) in conditiile prevederilor lit. a), autoritatile administratiei publice locale nu pot angaja
imprumuturi mai mari decat fondurile pe care le pot rambursa pe durata aceluiasi an bugetar .
2.2.6. Gestionare şi raportare. Serviciul datoriei publice locale nu reprezinta obligatii sau
raspunderi ale Guvernului si va fi platit din bugetele locale si din bugetele beneficiarilor de
imprumuturi garantate de autoritatile administratiei publice locale, precum si din sumele obtinute
din contractarea de imprumuturi pentru refinantarea datoriei publice locale directe.
Valoarea totala a datoriei contractate de autoritatea administratiei publice locale va fi inscrisa in
registrul de evidenta a datoriei publice locale al acestei autoritati si se raporteaza anual prin
situatiile financiare. Registrul de evidenta a datoriei publice locale va include informatii care sa
specifice suma totala a datoriilor autoritatilor administratiei publice locale, precum si detalierea
datoriilor si alte informatii stabilite prin norme metodologice privind registrul de evidenta a
datoriei publice locale, emise de Ministerul Finantelor Publice. Valoarea totala a garantiilor emise
de autoritatea administratiei publice locale se inscrie in registrul de evidenta a garantiilor locale al
acestei autoritati si se raporteaza anual prin situatiile financiare.
Registrul de evidenta a garantiilor locale cuprinde informatii care sa specifice suma totala a
garantiilor emise de autoritatea administratiei publice locale, precum si detalierea garantiilor si alte
informatii stabilite prin norme metodologice privind registrul de evidenta a garantiilor locale,
emise de Ministerul Finantelor Publice.
Dupa contractarea si/sau garantarea de imprumuturi interne si/sau externe, autoritatile
administratiei publice locale au obligatia de a transmite Ministerului Finantelor Publice, in termen
de 10 zile de la data intrarii in vigoare a contractului respectiv, copii de pe fiecare document
primar, care atesta, dupa caz:
a) contractarea/garantarea imprumutului;
b) actul aditional la contractul/acordul de imprumut/garantare, daca au fost aduse modificari la
acesta, cu respectarea clauzelor contractuale.
Pe perioada utilizarii si rambursarii imprumutului contractat/garantat, raportarea la Ministerul
Economiei şi Finantelor a datelor privind datoria publica locala se efectueaza lunar, in termen de
15 zile de la sfarsitul perioadei de raportare. In scopul evaluarii datoriei publice locale, orice
obligatie de plata, exprimata in alta moneda decat cea nationala, este calculata in moneda
nationala, utilizandu-se cursul de schimb valutar comunicat de Banca Nationala a Romaniei pentru
ultima zi din perioada la care se face raportarea.