Articolul 60.

Codul Muncii

(1) Pentru verificarea aptitudinilor profesionale ale salariatului, la încheierea

contractului individual de muncă, acestuia i se poate stabili o perioadă de probă de
cel mult 3 luni şi, respectiv, de cel mult 6 luni - în cazul persoanelor cu funcţie de
răspundere lista cărora se aprobă de către angajator cu consultarea reprezentanţilor
salariaţilor. În cazul angajării muncitorilor necalificaţi, perioada de probă se
stabileşte ca excepţie şi nu poate depăşi 15 zile calendaristice.
(2) În perioada de probă nu se include perioada aflării salariatului în concediu
medical şi alte perioade în care el a absentat de la lucru din motive întemeiate,
confirmate documentar.
(3) Clauza privind perioada de probă trebuie să fie prevăzută în contractul
individual de muncă. În lipsa unei astfel de clauze, se consideră că salariatul a fost
angajat fără perioadă de probă.
(4) Pe parcursul perioadei de probă, salariatul beneficiază de toate drepturile şi
îndeplineşte obligaţiile prevăzute de legislaţia muncii, de regulamentul intern al
unităţii, de contractul colectiv şi de cel individual de muncă.
(5) Pe durata contractului individual de muncă nu poate fi stabilită decît o singură
perioadă de probă.

1. Norma ce se conţine în alin. (1) stabileşte limitele maxime ale perioadelor de

probă care pot fi convenite de părţi la încheierea Contractului Individual de Munca
pe durată nedeterminată (pentru CIM pe durată determinată limitele maxime ale
perioadei de probă sunt prevăzute în art. 61 CM):
- pînă la trei luni pentru profesiile de muncitori şi funcţiile de specialişti ori
funcţionari
- şi pînă la şase luni pentru persoanele cu funcţii de răspundere, lista cărora este
aprobată de către angajator, după consultarea cu reprezentanţii salariaţilor (care
cuprinde, de obicei, specialiştii principali, conducătorii subdiviziunilor structurale
şi adjuncţii lor, conducătorii filialelor si reprezentanţelor, specialiştii superiori ai
serviciilor sine stătătoare: de personal, juridic, sociologic etc, precum şi ale altor
categorii posibile de salariaţi).
Nu pot fi incluşi în asemenea listă – conducătorii unităţilor, adjuncţii lor şi
contabilii-şefi ai unităţilor nu pot fi incluşi în asemenea listă, deoarece cu aceste
persoane cu funcţii de răspundere se încheie Contractul Individual de Munca pe
termen conform art. 55 lit. i) CM, pentru care este stabilită o altă perioadă (redusă)
maximă de probă (art. 61 CM). Pentru salariaţii necalificaţi perioada de probă este
stabilită ca o excepţie şi nu poate depăşi 15 zile calendaristice.
2. În alin. (2) este prevăzut că în termenul de probă nu se include perioada aflării
salariatului în concediu medical şi alte perioade cînd acesta a absentat de la lucru
din motive întemeiate, confirmate documentar.
La astfel de perioade se referă perioadele de aflare a salariatului supus probei: în
concediul de odihnă anual (art. 112 - 116 CM), concediul neplătit (art. 120 CM),
concediul de studii (art. 178 - 181 CM), concediul de maternitate (art. 124 alin. (1)
CM), concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vîrsta de trei ani
(art. 124 alin. (2) CM), concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în
vîrstă de la trei la şase ani (art. 126 alin. (1) CM), perioada îndeplinirii obligaţiilor
de stat sau obşteşti (art. 188 CM) şi altele. Fiecare dintre aceste perioade trebuie să
fie confirmată documentar (ordinul cu privire la acordarea unui sau altui concediu,
certificatul de concediu medical, citaţia de chemare în judecată, etc). Aceste
perioade nu sînt incluse în termenul de probă, prelungindu-l cu numărul
corespunzător de zile calendaristice (luni, ani).
3. Regula din alin. (3) consfinţeşte o prevedere principială, potrivit căreia condiţia
privind perioada de probă trebuie să fie prevăzută clar în CIM (reieşind, de
asemenea, din prevederile art. 49 alin. (1) lit. m) CM), iar lipsa acesteia în contract
înseamnă că salariatul a fost angajat fără probă. La rîndul său, alin. (4) stabileşte că
pe parcursul perioadei de probă salariatul beneficiază de toate drepturile şi
îndeplineşte obligaţiile prevăzute de legislaţia muncii (art. 9 CM), de regulamentul
intern al unităţii (art. 199 CM), CCM (art. 31 CM) şi CIM (art. 49 CM), inclusiv
dreptul de a primi integral şi la timp salariul, în corespundere cu calificarea pe care
o are, cu complexitatea, cantitatea şi calitatea lucrului efectuat şi obligaţia de a
respecta disciplina muncii. În alin. (4) legiuitorul, în fond, limitează (cu o singură
perioadă de probă) angajatorul la purtarea negocierilor cu salariatul, interzicînd
stabilirea multiplă pe parcursul acţiunii CIM a perioadelor de probă (de exemplu,
în cazul transferului salariatului la o altă muncă permanentă în cadrul aceleeaşi
unităţi conform art. 74 alin. (1) CM).
 Articolul 61. Perioada de probă a salariaţilor angajaţi în baza contractului
individual de muncă pe durată determinată.

Salariaţii angajaţi în baza contractului individual de muncă pe durată determinată

pot fi supuşi unei perioade de probă care nu va depăşi:
a) 15 zile calendaristice pentru o durată a contractului individual de muncă
cuprinsă între 3 şi 6 luni;
b) 30 de zile calendaristice pentru o durată a contractului individual de muncă mai
mare de 6 luni.
În articolul comentat se reglemenează durata maximă a perioadelor de probă
pentru salariaţii angajaţi în baza CIM pe termen (încheiate conform art. 55 CM), în
dependenţă de perioadele concrete: de la trei pînă la şase luni – cel mult 15 zile
calendaristice şi pe un termen mai mare de şase luni – cel mult 30 de zile
calendaristice. Astfel, din conţinutul articolului rezultă logic că pentru salariaţii
angajaţi în baza CIM pe termen pe o perioadă de pînă la trei luni (de exemplu, pentru
îndeplinirea unor lucrări temporare cu o durată de pînă la două luni, în conformitate
cu art. 55 lit. b) CM) perioada de probă în genere nu se stabileşte, despre ce
suplimentar se menţionează în art. 62 lit. h) CM. Condiţia despre perioada de probă
trebuie să fie prevăzută în CIM (inclusiv al celui încheiat pe durată determinată). În
cazul neincluderii în CIM a unei astfel de condiţii, se consideră că salariatul a fost
angajat fără perioadă de probă (art. 60 alin. (3) CM).

Articolul 62. Interzicerea aplicării perioadei de probă.

Se interzice aplicarea perioadei de probă în cazul încheierii contractului individual
de muncă cu:
a) tinerii specialişti, absolvenţii şcolilor profesionale polivalente şi ai şcolilor de
meserii;
b) persoanele în vîrstă de pînă la 18 ani;
c) persoanele angajate prin concurs;
d) persoanele care au fost transferate de la o unitate la alta;
e) femeile gravide;
f) invalizii;
g) persoanele alese în funcţii elective;
h) persoanele angajate în baza unui contract individual de muncă cu o durată de
pînă la 3 luni.
1. Articolul comentat stabileşte cercul exhaustiv de persoane faţă de care aplicarea
perioadei de probă la încheierea CIM este interzisă. Un loc aparte printre ele aparţine
absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt (lit. a)). Potrivit art. 11 din Legea nr.
547/1995 angajarea absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt se efectuează în
conformitate cu legislaţia muncii (inclusiv, fără perioadă de probă). La categoria
tinerilor specialişti se referă absolvenţii instituţiilor superioare şi medii de
specialitate pe parcursul a trei ani după absolvirea instituţiilor de învăţămînt
respective cu frecvenţă de zi. La absolvenţii instituţiilor de învăţămînt secundar
profesional se referă absolvenţii şcolilor profesionale şi ai şcolilor de meserii cu
frecvenţă de zi, pe parcursul perioadei de doi ani de la absolvirea lor.
2. În conformitate cu art. 1 din Legea nr. 338/1994 privind drepturile copilului,
persoana este considerata copil din momentul nasterii pîna la vîrsta de 18 ani. Pe de
altă parte, art. 2 din Legea nr. 279/1999 cu privire la tineret, stabileşte că persoanele
de la 16 pînă la 30 de ani se referă la tineret. În acest sens art. 50 alin. (2) din
Constituţia ţării stipulează – copiii si tineretul se bucura de un regim special de
asistenţă în realizarea drepturilor lor, la care trebuie de atribuit (printre alte măsuri)
interzicerea aplicării perioadei de probă la încheierea CIM cu persoane sub vîrsta de
optsprezece ani (lit. b)), ţinînd cont de statutul juridic dublu (copil şi tinăr) al
persoanelor cu vîrsta de la 16 pînă la 18 ani. La persoanele care se angajează prin
concurs (lit. c)) se referă pretendenţii pentru suplinirea tuturor funcţiilor ştiinţifice şi
pedagigice, precum şi funcţiile de decan al facultăţii şi şef de catedră în instituţiile
de învăţămînt superior (art. 297 CM) şi altele. Reieşind din dispoziţiile art. 74 alin.
(1) CM, persoanele care au fost transferate de la o unitate la alta (lit. d)) sînt acelea,
care au venit să se angajeze prin transferare la o altă muncă permanentă la unitatea
în cauză. Pentru neaplicarea perioadei de probă faţă de femeile gravide (lit. e)) va fi
necesară prezentarea din partea ei a certificatul de graviditate, iar faţă de invalizi (lit.
f)) - certificatul de invaliditate. La persoanele alese în funcţii elective (lit. g)) necesită
de referit cele alese pentru ocuparea funcţiilor remunerate în organele sindicale, în
organele patronatelor, altor organizatii necomerciale şi societăţi comerciale (art. 55
lit. h) CM). Se interzice, de asemenea, aplicarea perioadei de probă la încheierea
CIM pe un termen de pînă la trei luni (lit. h)), spre exemplu, pe perioada absenţei
temporare a salariatului a cărui CIM a fost suspendat, ori pentru perioada aflării
acestuia în unul din concediile prevăzute de articolele 112, 120, 123, 124, 126, 178,
299, 300 şi (art. 55 lit. a) CM.

Articolul 63. Rezultatul perioadei de probă.

(1) Dacă, pe durata perioadei de probă, contractul individual de muncă nu a încetat
în temeiurile prevăzute de prezentul cod, acţiunea contractului continuă şi încetarea
lui ulterioară va avea loc în baze generale.
(2) În cazul în care rezultatul perioadei de probă este nesatisfăcător, acest lucru se
constată în ordinul (dispoziţia, decizia, hotărîrea) cu privire la concedierea
salariatului, ce se emite de către angajator pînă la expirarea perioadei de probă, fără
plata indemnizaţiei de eliberare din serviciu. Salariatul are dreptul să atace
concedierea în instanţa de judecată.
 Prevederea alin. (1) al articolului comentat este menită să garanteze stabilitatea
raporturilor de muncă pe parcursul întregii perioade de probă, cu condiţia că în
această perioadă, nu va surveni vre-un temei pentru încetarea CIM (de exemplu, în
legătură cu demisia conform art. 85 CM). Încetarea ulterioară a CIM se admite numai
în baze generale (art. 82, 83, 85 şi 86 CM). În alin. (2) se reglemenează modul de
concediere a salariatului cînd rezultatul perioadei de probă este nesatisfăcător, care
cere de la angajator respectarea a trei elemente importante: 1) faptul rezultatului
nesatisfăcător de probă se stabileşte în ordin (iar mai exact se expune concret în
preambulul acestuia) despre concedierea salariatului; 2) ordinul se emite pînă la
expirarea perioadei de probă (ci nu în ziua expirării acesteia sau mai tîrziu); 3)
indemnizaţia de eliberare în urma acestei concedieri (în baza art. 86 alin. (1) lit. a)
CM) nu se plăteşte. În acelaşi timp legiuitorul a acordat salariatului concediat dreptul
de a contesta concedierea sa în instanţa de judecată (cu respectarea prevederilor art.
351 - 355 CM).