Jocuri de imaginaţie şi exerciţii stimulative ale creativităţii

Fiecare copil este un miracol. Fiecare copil poate fi creator şi poate rămâne creator şi ca adult. Nu este
uşor să te dezvolţi în spiritul creativităţii. Orice individ trebuie să îşi găsească propriile căi prin care să-şi
valorifice optim energiile creative, însă atunci când există şi ajutor pentru aceasta, „a fi creativ” devine ceva
concret, creativul devine creator.
Creativitatea nu este apanajul oamenilor „dotaţi”, „talentaţi”, deşi aceştia ar putea avea un potenţial
nativ mai mare din care să decurgă un spirit creativ mai prolific. Unul din factorii cruciali în creativitate este
motivaţia de a te manifesta creativ ca atare, de prezenţa şi inducerea ei depinzând realizările. Aptitudinile şi
deprinderile ne arată ce poate să facă un copil, pe când motivaţia ne arată ce va face. Mediul social al copiilor
(familia, grădiniţa mai ales) poate produce un impact semnificativ asupra motivaţiei lor. Practic vorbind,
concentrarea asupra motivaţiei ar putea fi mult mai utilă pentru dezvoltarea spiritului creativ decât concentrarea
asupra talentului, ceea ce ne conduce la ideea că este mult mai facil să se amelioreze mediul unui copil decât să
i se modifice personalitatea, tendinţele native sau să i se mărească resursele de talent .
Studiată intens în ultimele decenii, fapt uşor justificabil prin prisma majorei importanţe sub raport
teoretic, dar în special sub aspect practic, al nevoilor societăţii moderne, creativitatea reprezintă un fenomen
general uman. Toţi oamenii sunt creativi ca potenţial, dar numai unii devin creatori, adică îşi convertesc
latenţele creative în fapt, se manifestă creativ.
I.A Taylor distinge, pe baza analizei valorii produselor creative, cinci niveluri ierarhice de creativitate
la care se pot situa indivizii, fiecare nivel implicând experienţe psihologice diferite şi variind mai mult în
amploare şi profunzime decât ca tip.
 Primul nivel îl constituie creativitatea expresivă. Exemple de creativitate expresivă sunt desenele
spontane ale copiilor. Caracteristicile acestor produse, prin extensie ale creativităţii expresive sunt
spontaneitatea şi libertatea de expresie în primul rând, originalitatea, claritatea, abilitatea, valoarea prezentându-
se ca derivate. Se consideră, pe de o parte, că, cu cât se oferă mai mult copilului posibilitatea de a fi spontan şi
independent, cu atât mai creator va fi mai târziu, iar pe de altă parte, că sunt deosebit de dăunătoare pentru
dezvoltarea creativă a copilului, o apreciere critică, defavorabilă asupra desenelor acestuia (că nu seamănă cu
nimic, că nu ar fi colorate adecvat, că nu ar avea proporţii corespunzătoare etc.)
Libertatea de alegere şi manifestare în desen există sub forma posibilităţii de a realiza orice porneşte
de la figura/forma de bază dată (forma de bază impusă este singura limitare).

Instit. I - Maja Alexandra – Gradinita cu P.P. nr. 26, Cluj-Napoca

  Al doilea nivel îl constituie creativitatea productivă. In acest stadiu, individul,
însuşindu-şi anumite informaţii şi tehnici, a ajuns la un nivel nou de îndemânare şi de
realizare a unui produs ştiinţific sau artistic finit. Se remarcă acum tendinţa spre
restrângerea şi controlarea jocului liber şi spre dezvoltarea unor tehnici, a unor priceperi necesare producerii de
lucrări finite.
 Al treilea nivel îl constituie creativitatea inventivă. Ea constă în ingeniozitatea
acţiunii cu materiale, tehnici, metode. Creativitatea inventivă implică flexibilitatea în
perceperea de relaţii noi şi neuzuale între părţi anterior separate. Această formă nu
contribuie, însă, direct la elaborarea de idei fundamentale noi care sunt produsul unei
creativităţi de ordin superior - ci doar la o nouă utilizare a unor elemente vechi.
 Al patrulea nivel, creativitatea inovativă implică modificarea fundamentelor unui întreg domeniu al
ştiinţei, artei etc. şi iese din discuţie la această vârstă (preşcolaritate).
 Al cincilea nivel, creativitatea emergentă (imprevizibilă) este cea mai înaltă şi
mai rară formă. La acest nivel se dezvoltă principii sau ipoteze cu totul noi, în jurul cărora se construiesc noi
şcoli. De asemenea, nu poate fi vorba de a considera la preşcolari posibilitatea atingerii acestui nivel.
Perioada preşcolară este una dintre perioadele de intensă dezvoltare psihică. Presiunea structurilor
sociale, culturale, absorbţia copilului în instituţiile preşcolare solicită toate responsabilităţile lui de adaptare.
Diferenţele de cerinţe din grădiniţă şi din familie solicită, la rândul lor, o mai mare varietate de conduite. Ca
atare, contradicţiile declanşează dezvoltarea explozivă a comportamentelor, a conduitelor sociale diferenţiate, a
câştigării de modalităţi diverse de activităţi.
În copilărie, activitatea de investigaţie se amplifică. Copilul preşcolar este neobosit în cercetarea
noului; mereu curios el vrea să vadă, să audă, să ştie tot. Curiozitatea este trezită nu numai de obiectele
perceptibile; el începe să se intereseze şi de legăturile interne, cauzale care există între fenomene. Interesul de
cunoaştere al copilului se manifestă prin întrebarea „de ce” caracteristică acestei vârste, cu un maxim al
frecvenţei între 4 ani jumătate şi 5 ani jumătate.
La vârsta preşcolară mică se trece de la o stare de relativ echilibru general în procesul adaptării la
condiţiile mediului familial, la o stare de mai mare expansiune şi instabilitate. Se amplifică şi capacităţile
simbolistice, funcţiile mentale imaginative şi cele de comunicare. Caracteristică este cunoaşterea gustului şi a
capacităţilor de fabulare.
Vârsta preşcolară mijlocie (4 ani jumătate-5 ani jumătate) aduce cu sine o atitudine mai receptivă,
copilul este interesat de cele ce se petrec în jurul său (început de allocentrism). Capacitatea de .cunoaştere se

Instit. I - Maja Alexandra – Gradinita cu P.P. nr. 26, Cluj-Napoca

află într-o fază de intensă dezvoltare la 4 ani şi jumătate copilul manifestă o insistentă curiozitate faţă de
fenomenele de gnozie „de ce” şi „cum”.
Curiozitatea copilului nu mai poate fi potolită, el vrea să ştie cât mai multe lucruri despre
obiectul/faptul respectiv, cere cât mai multe detalii. Deseori după ce primeşte răspunsul la o întrebare pune o
altă întrebare, apoi alta şi iar alta transformând-o într-un adevărat interogatoriu.

Redau in continuare câteva jocuri de imaginaţie şi exerciţii stimulative ale creativităţii, pe direcţia
fluenţei, flexibilităţii, originalităţii.
Exerciţiile au avantajul de a sparge patternurile uzuale de comportament care nu corespund
întotdeauna situaţiei în care sunt aplicate, dau posibilitatea folosirii vechilor cunoştinţe în forme noi,
reactualizării lor mult mai rapide şi adecvate, eliberează de rigiditatea mintală, de gândirea convenţională,
măresc dorinţa de a realiza noul, curiozitatea, atitudinea investigativă, oferă abilitatea de a acţiona mai mult în
spirit practic, de a multiplica alternativele de soluţionare a unei cerinţe şi de a face alegeri potrivite. Prin astfel
de exerciţii se dezvoltă imaginaţia, se conferă încredere în propriile puteri şi sentimentul succesului, sporesc
entuziasmul şi apetitul pentru noi experienţe, se redeşteaptă iniţiativa şi interesul pentru tot ce există în jur, se
accentuează abilitatea de a rezolva probleme în viaţa de zi cu zi. Aceste exerciţii activează în primul rând
imaginaţia, suscită gândirea divergentă.
Jocul cuvintelor: sau jocul sunetelor - se cere preşcolarului să facă rime scurte, între 2 cuvinte
oarecare iniţial, apoi între 2 cuvinte care încep cu aceeaşi literă. Exemplul 1: casă-masă. Exemplul 2: casă-
cursă, masă-morsă. Varianta a doua (aceeaşi literă iniţială plus rimă) se foloseşte numai la grupa mare.
Se procedeaza la fel si in cazul a trei cuvinte .
Raţiunea exerciţiului: suntem preocupaţi doar de conţinutul comunicării noastre şi cu greu ne dăm
seama de sunetele pe care le scoatem. Exerciţiul ajută la concentrarea atenţiei şi pe forma cuvintelor,
sensibilizează la receptarea ei, implică mai mult în exploatarea ambianţei analizatorului auditiv. Jocul acordă
libertatea de a combina sunete renunţând pe moment la semnificaţie şi lăsând cuvintele să curgă de la sine.
Scurte propoziţii: Din 2 cuvinte care încep cu acelasi sunet trebuie făcută o comunicare cu
sens. Exemplu: „Ana ară”, „Maria mananca”,” Vaca vine”. Se procedeaza la fel si in cazul a 3 sau chiar 4
cuvinte.
Pata de cerneală: Se distribuie foi cu pete de cerneală diverse şi se cere
interpretarea lor. „Ce vezi tu aici? Ce am desenat? Ce este asta?”. Variantă: „Cu ce se
aseamănă norii?” (fără desen/cu).

Instit. I - Maja Alexandra – Gradinita cu P.P. nr. 26, Cluj-Napoca

 Cei mai creativi tind să vadă ceva întreg sau în marea parte a petei, cei mai puţini creativi se centrează
pe detalii, pe porţiuni mai mici. Primii văd ceva în mişcare, ceva întâmplându-se în figură, ceilalţi văd figuri
statice. Când cei mai creativi văd ceva static sunt mai descriptivi şi detaliaţi în răspuns. Oricum în această fază
nu interesează încă evaluarea.
Acest exerciţiu se pretează şi ia o variantă brainstorming 5/3/3 la grupa mare şi mijlocie, 5/2/3 la grupa
mică, adică un număr de 5 copii care enumera 3(2) soluţii, pe parcursul a 5 minute, de 3 ori fiecare, interpretând
pata de culoare (verbal sau prin completarea desenului) şi trecând foaia colegului din dreapta după enunţarea
soluţiilor, în final se obţin o mulţime de idei, soluţii, variante.
Găseşte titlul sau Cum se cheamă? Se spun scurte poveşti şi la sfârşitul lor
se întreabă „cum să-i spunem poveştii? Ce nume să-i dăm?”. Exerciţiul mizează pe
atractivitatea poveştilor la această vârstă şi se presupune că amplifică originalitatea şi
flexibilitatea. Povestea se poate repeta de maxim 2 ori pentru o concentrare optimă a
atenţiei.
Ce este de mâncare la prânz? Se cere enumerarea de obiecte aflate la
intersecţia a 2 categorii. Cu alte cuvinte, a unor obiecte ce posedă 2 însuşiri care pot fi
incluse în 2 clase distincte. Exemplu: mâncare şi băuturi galbene. Pentru această
variantă avem textul: „Un om a venit acasă de la serviciu şi a descoperit că soţia sa a redecorat (schimbat
culoarea mobilei, covorului, telefonului etc.) bucătăria. „ Astă seară vom cina în ton cu pereţii galbeni.” Într-
adevăr tot ce au mâncat a fost galben. Spune câteva mâncăruri/băuturi pe care le-au servit.”
Variantă: animale albe „Unui copil i-a venit ideea să colecţioneze („adune” pentru grupa mică)
animale albe pentru că îi plăcea foarte mult culoarea. Ce animale crezi că/credeţi că a adunat el.”
Avantajul urmărit prin acest exerciţiu este creşterea fluenţei ideaţiei, abilităţii de a numi lucruri ce
aparţin unei anumite clase. De asemenea se poate evidenţia fondul de cunoştinţe pe o dimensiune stabilită,
vocabularul şi, odată cu aceasta, îmbogăţi prin rezolvarea în grup a jocului (copiii află de la ceilalţi ceea ce nu
ştiau.
Numeşte meserii. „Numeşte meserii care încep cu A . Numeşte meserii care se termină cu
R.”etc . Variantă numai pentru grupa mare: 'Tatăl lui Mihai are o meserie care începe cu A şi se termină cu T.
Ghiceşte meseria”. Exerciţiul dezvoltă fluenţa verbală şi conceptuală.
Continua povestea. „Un om avea odată o capră, dar capra lui nu era una obişnuită. Ea
dădea în loc de lapte miere. Pentru că omul era sărac vindea mierea ca să aibă din ce trăi. Vecinii vedeau că el o
duce din ce în ce mai bine dar nu ştiau de ce. Din invidie, s-au gândit să îl acuze că fură şi i-au luat ei capra. Ce
s-a întâmplat după aceasta?”

Instit. I - Maja Alexandra – Gradinita cu P.P. nr. 26, Cluj-Napoca

 Oglinda personajelor
Se cere copiilor să analizeze un anume personaj, contestat sau nu, din operele cunoscute în totalitatea
însuşirilor sale (pozitive şi negative) oferind soluţii posibile de urmat de către acesta.
Se sensibilizează copiii faţă de lucrurile ascunse dar importante, se dezvoltă operaţiile gândirii
(analiza, sinteza,generalizarea), se îmbogăţeşte vocabularul.
Spune cât mai multe obiecte care au forma …
Pe o foaie sunt desenate 18 cercuri (pătrate, triunghiuri sau dreptunghiuri) şi se cere copiilor să spună
cât mai multe obiecte care au acea formă. Pentru a se economisi timp, exerciţiul poate fi aplicat simultan mai
multor copii. Fiecare copil colorează câte o formă geometrică de fiecare dată când a găsit o soluţie. Fiecare idee
este spusă ,,la urechea” educatoarei care o consemnează pe foaia copilului. Nu există restricţii privind numărul
de idei.
Exerciţiul favorizează găsirea de analogii, dezvoltă flexibilitatea, fluiditatea şi originalitatea gândirii
şi imaginaţia.
Fereastra deschisă (model imaginat de către prof. dr. univ. U. Şchiopu).
Este vorba despre o fereastră confecţionată prin îndoirea unei coli de desen A4, astfel
încât rezultă o fereastră cu două geamuri. Fiecărui copil i se prezintă câte o fereastră şi i
se spune să o deschidă (se arată cum) şi să deseneze în deschizătura ferestrei ceea
ce vede în acel moment, ceea ce vrea să deseneze.
Avantajul acestui exerciţiu este libertatea maximă de manifestare, necondiţionarea activităţii de către o
temă dată sau de către o caracteristică cerută pentru răspuns. Acest model de lucru poate fi utilizat si în cadrul
activităţilor obligatorii, dar uşor modificat, în sensul că se alege o temă, o categorie obiectuală, o proprietate în
cerinţă. De exemplu, „ce anotimp vedeţi? ce legume? ce animale?”
Toate „jocurile” sunt colective pentru crearea unei atmosfere destinse, a încurajării şi stimulării
reciproce.
Asadar, pentru a realiza un învăţământ formativ care să permită activarea şi îmbogăţirea potenţialului
creativ al copiilor este necesar ca învăţarea să se facă utilizând preponderent problematizarea, descoperirea prin
efort propriu a cunoştinţelor şi explorarea. Prin formularea de probleme, identificarea datelor şi relaţiilor dintre
ele, anticiparea şi verificarea soluţiilor copilul devine sensibil la probleme şi i se dezvoltă capacitatea

Instit. I - Maja Alexandra – Gradinita cu P.P. nr. 26, Cluj-Napoca

anticipativă a gândirii divergente. Strategiile semieuristice şi creative utilizate frecvent în activităţi de către
educatoare favorizează dezvoltarea potenţialului creativ.

BIBLIOGRAFIE

1. Amabile, T.M. - Creativitatea ca mod de viaţă, Editura Ştiinţifică şi Tehnică, Bucureşti,

1996
2. Roco, M. - Some aspects of the stimulaticn of individual creativity, în: „Revu
Roumaine de Psychologie”, nr. 2, 1990

Instit. I - Maja Alexandra – Gradinita cu P.P. nr. 26, Cluj-Napoca