MEDICAŢIA DIURETICĂ si HIPOLIPEMIANTA

Diureticele măresc cantitatea urinei secretate, prin urmare cresc şi eliminarea electroliţilor.
Diureticele se împart în:
- diuretice saluretice:
- diuretice apoase (produc dilurea urinii)..
Diureticele propriu-zise (saluretice), - acţionează la nivelul tubilor renali, prin inhibiţia reabsorbţiei de Na+
şi a apei.
Formarea urinei este rezultatul a trei procese:
- filtrarea glomerulară (proces pasiv):
- reabsorbţia tubulară (proces pasiv şi activ);
- secreţia tubulară (proces activ).
Principalele diuretice acţionează modificînd cele trei procese impotante.
Filtrarea glomerulară reprezintă trecerea apei şi substanţelor dizolvate cu moleculă mică, datorită
presiunii hidrostatice. În urma filtrării se formează urina primară, cu compoziţie asemănătoare plasmei (nu
conţine proteine şi lipide 2litri/24 ore).
Cantitatea ultrafiltratului glomerular poate fi influenţată de către diuretice prin creşterea fluxului
sanguin prin vasodilataţie glomerulară.
Filtrarea glomerulară poate scădea în caz de hipovolmie sau datorită vasoconstricţiei arteriolei
aferente în urma activării sistemului renină-angiotensină-aldosteron.
Secreţia tubulară este procesul de transport activ al unor substanţelor organice şi ioni,
- în tubul contort proximal: se secretă H (format sub acţiunea anhidrazei carbonice) şi sde
reabsoarbe HCO3-, cu un echivalent electrochimic de K+ şi Na+;
- în tubul contort distal: se secretă activ K+ şi se reabsoarbe prin schimb Na+ (schimb stimulat de
aldosteron).
Reabsorbţia tubulară- este un proces de transport activ, rezultatul activităţii celulelor epiteliale
tubulare,implică unele sisteme enzimatice şi cheltuială de energie; este procesul de reabsorbţie în
sânge, a unor substanţe şi ioni, din urina primară ajunsă din capsula Bowmann în tubii renali:
- pasiv, pentru substanţele nedisociate la pH acid urinar;
- activ pentru ioni şi alte substanţe polare.
Reabsorbţia activă:
- în tubul contort proximal: se reabsoarbe Na+ (70% din cantitatea totală de ioni filtraţi glomerular),
cu un echivalent electrochimic de Cl-;
- în segmentul ascendent al ansei lui Henle: se reabsorbe Na+, K+ în cotransport activ cu 2Cl-:
urina izotonă , de la începutul ansei se concentrează progresiv spre vîrful acesteaia ,apoi se
diluează progresiv.
- în segmentul ascendent cortical terminal, al ansei lui Henle, se reabsoarbe Na+ ,urina devine
hipotonă;
- în tubii colectori - are loc concentrarea urinei,posibilă datorită gradientului osmolar creat de
reabsorbţia sării fără apă ,în segmentul medular al poţiunii ascendente a ansei Henle.Procesul de
concentrare a urinei, este controlat de hormonul antidiuretic ADH (vasopresina). În condiţii de
deshidratare , acest hormon secretat de retrohipofiză ,permeabilizează membrana tubilor
colectori la apă .(apa trece înspre interstiţiu,urina se concentrează)
CLASIFICAREA DIURETICELOR ÎN FUNCŢIE DE LOCUL ŞI MECANISMUL DE ACŢIUNE

Inhibitorii anhidrazei carbonice:

• blochează formarea H+, provenit din disocierea H2CO3;
• este împiedicată reabsorbţia Na+ la schimb cu H+
Diuretice de ansă:
• inhibă cotransportul Na+, K+/2 Cl-;
• acţiune la nivelul segmentului ascendent al ansei Henle
Antialdesteronice
• antagonişti competitivi ai aldosteronului;
• antagonişti funcţionali ai aldosteronului
Diuretice tiazidice şi înrudite (tiazide-like):
• inhibă reabsorbţia sodiului la nivelul terminal (distal) al ansei lui Henle (segment de diluţie);
• doze mari: şi efecte similare inhibitorilor carboanhidrazei;
• inhibă fosfodiesteraza (AMPc are rol permisiv pentru permeabiltatea pentru apă)

CLASIFICAREA DIURETICELOR
FUNCŢIE DE LOCUL ŞI MECANISMUL DE ACŢ
ÎN FUNCŢ ACŢIUNE
Inhibitorii anhidrazei carbonice:
• blochează formarea H +, provenit din disocierea H 2CO3;
Tub • este împiedicată reabsorbţia Na+ la schimb cu H+
contort
proximal
Tub
contort
CORTICALA distal
Antialdesteronice
RENALÃ • antagonişti competitivi ai aldosteronului;
• antagonişti funcţionali ai aldosteronului

MEDULARA Diuretice tiazidice şi înrudite

EXTERNÃ (tiazide-like):
• inhibă reabsorbţia sodiului la
nivelul terminal (distal) al ansei lui
MEDULARA Tub Henle;
INTERNÃ Ansa lui colector • doze mari: şi efecte similare
Henle inhibitorilor carboanhidrazei;
• inhibă fosfodiesteraza (AMPc are
Diuretice de ansă: rol permisiv pentru permeabiltatea
• inhibă cotransportul Na +, K +/2 Cl-; pentru apă)
• acţiune la nivelul segmentului ascendent al ansei Henle

CLASIFICAREA DIURETICELOR ÎN FUNCŢIE DE INTENSITATEA EFECTULUI DIURETIC

Eficacitate mare:
• Diuretice de ansă
(utilitate în edeme refractare la tiazide şi în urgenţe)
Eficacitate medie:
• Tiazide şi alte diuretice similare farmacologic
Eficacitate slabă:
• Inhibitorii anhidrazei carbonice;
• Diuretice antialdosteronice
CLASIFICAREA DIURETICELOR ÎN FUNCŢIE DE DURATA ACŢIUNII FARMACODINAMICE
Durată de acţiune scurtă:
• Diuretice de ansă (2-6 ore)
Durată de acţiune medie (6-24 ore):
• Tiazide (hidroclorotiazida, meticlotiazida, ciclopentiazida);
• Antagoniştii funcţionali ai aldosteronului
Durată lungă de acţiune:
• Tiazide: ciclotiazida, politiazida;
• Sulfamide hetrociclice: clortalidona, clopamida, indapamida;
• Antagoniştii competitivi ai aldosteronului

Diureticele pot produce:

 Dereglări ale metabolismlui hidroelectrolitic
 Modificări acido-bazice afectând volumul, osmolaritatea şi compoziţia plasmei
 Hipokaliemie → comă hepatică la cirotici, creşterea acţiunii digitalicelor
 Salureză → deshidratare, chiar cu depleţia lichidelor extracelulare
O medicaţie prea energică produce:
- Hipokaliemie
- hT, colaps ortostatic
- Risc crescut de tromboză, mai les la bătrâni
Unele pot duce la diminuarea eficacităţii, respectiv la fenomenul de autolimitare.
Pentru evitarea acestor fenomene se recomandă administrarea intermitentă ( 5 zile pe săptămînă şi 2 zile
pauză)

1. Inhibitorii carboanhidrazei

ACETAZOLAMIDA
- Acţionează la nivelul tubului contort proximal
- Inhibă activitatea CA printr-un mecanism necompetitiv, combinîndu-se cu ionii de Zn din enzimă,
ca urmare -
- Scade formarea de acid carbonic→ scade secreţia de H+ → diminuă schimbul Na+/H+
- Duce la tendinţă de acidoză metabolică
Are efecte extrarenale:
- Scade secreţia umorii apoase: scade presiunea intraoculară
- La nivelul urechii interne diminuă secreţia de endolimfă, influenţând favorabil fenomenul de vertij
- Are efect antiepileptic
Se administrează în asociaţie cu alte diretice.
Contraindicaţii:
- Insuficienţă renală, hepatică, CSR
- Alergie la sulfamide.

2. Diuretice tiazidice

Farmacocinetică:
Absorbţie:
• rapidă, dar incompletă (tiazide);
• lentă, completă (tiazide-like), grăbită de alimente;
Distribuţie:
• legare medie de proteine;
• distribuţie redusă în ţesutul adipos; nu pătrund în SNC
• traversează bariera hemato-placentară;
Eliminare:
• dependentă de sistemele trasportoare pentru acizi;
Clorotiazida . Hidroclorotizida
Mecanism de acţiune:
 - inhibă reabsorbţia Na+ din segmentul de diluţie şi stimulează secreţia de K+,
- La doze mari acţionează şi la nivelul tubului contort proximal ,
- La doze mari pot inhiba şi carboanhidraza, ceea se explică alcalinizarea urinii,
- Scad filtrarea glomerulară.!!!!
Indicaţii:
- Insufcienţă cardiacă cronică (la bolnavii decompensaţi)
- Edeme (de natură cardiacă, renală, hepatică)
- HTA
- În calciurie idiopată (scad excreţia de Ca).
Contraindicaţii: insuficienţă renală (cînd filtrarea glomerulară este sub 20ml/min)

HIDROCLOROTIAZIDA
- BD sub 75%;
- T1/2 de aproximativ 2 ½ ore;
Mecanism de acţiune: inhibă reabsorbţia sodiului de la nivelul segmentului terminal cortical al ansei lui
Henle (segmentul de diliţie).
- are efect antihipertensiv;
- se utilizează şi în diabetul insipid nefrogen. Sub influenţa ADH sau Vasopresina –creşte
permeabilitatea tubilor distali şi colectori pentru apă,cu stimularea reabsorbţiei sale .Efectul antidiuretic se
datorează inhibării fosfodiesterazei cu creşterea de AMPc ; permeabilitatea TCD şi tubului colector pentru
apă este dependentă de concentraţia intracelulară de cAMP.
Efecte asupra metabolismului hidro-mineral – Influenţarea concentraţiilor plasmatice ale principalilor
cationi
Hiponatriemie
• corelată cu efectul antiHTA;
• risc de hiponatriemie (cirotici)
Hipokaliemie
• risc de hipokaliemie , efect puternic, se impune administrarea de K sub formă de KCl;
• posibile interacţiuni medicamentoase!
Hipomagneziemie
• risc de aritmii, encefalopatie hepatică (la cirotici cu ascită)
Hipercalcemie
• diminuarea eliminării urinare a calciului (efect benefic în hipercalciuria idiopatică);
• creştere uşoară şi tranzitorie a calcemiei
Efecte metabolice
- Hiperglicemie prin diminuarea secreţiei de insulină; scade toleranţa la glucide,în
tratament prelungit se controlează glicemia,
- Creşte uricemia prin competiţie cu acidul uric la nivelul eliminării;
- Creşterea uşoară a lipidelor plasmatice. Creşte concentraţia de VLDL şi LDL în pofida
HDL.
Efecte toxice:
- sanguine (leucopenie, agranulocitoză, trombocitopenie);
- digestive (greaţă, vomă, anorexie);
- la persoanele hipersensibile poate produce alergii.
Se administrează în doze mari cu pază de 3zile, pentru reechilibrarea echilibrului elecrolitic şi în
tratamentul HTA:
Alţi compuşi
POLITIAZIDA
Comparativ cu hidroclorotiazida are BD de 100% şi potenţă de 25 ori mai mare.
CICLOPENTIAZIDA
- Cu profil asemănător hidroclorotiazidei
- Potenţă şi durată de acţiune mai mare (aprox. 16 ore)
Compuşi înrudiţi cu tiazidele
CLOPAMIDA - are durată lungă de acţiune, cca. 24 ore.
CLORTALIDON – durată de acţiune lungă 24-48 ore
- se utilizează ca antihipertensiv, diuretic şi în diabetul insipid nefrogen.
INDAPAMIDA
Are profil farmacologic asemănător hidroclorotiazidei, cu unele avantaje:
- durată de acţiune lungă (24-36h),
- are acţiune blândă,
- are acţiune vasodilatatore proprie,după o perioadă de tratament, ce contribuie la creşterea eficacităţii
antihipertensive;
- efectul diuretic se menţine şi în insuficienţa renală;
- eliminarea ei nu interferă cu acidul uric,
- nu dezechilibrează diabetul, efectele metabolice fiind nule sau ff.mult atenuate.

3. Diuretice de ansă

Efecte asupra metabolismului hidro-mineral – Influenţarea concentraţiilor plasmatice ale principalilor

cationi
Hiponatriemie
• corelată cu efectul antiHTA;
• risc de hiponatriemie (cirotici)
Hipokaliemie
• risc de hipokaliemie;
• posibile interacţiuni medicamentoase!
Hipomagneziemie- risc de aritmii.
Hipocalcemie:
• creşte eliminarea urinară a calciului
Efecte metabolice – similare tiazidelor

Diureticele de ansă:
 Au efect rapid şi de scurtă durată
 Sunt cele mai puternice diuretice, active şi în condiţiile unei filtrări glomerulare scăzute

Reprezentanţi:
FUROSEMID
BUMETANID
ACID ETACRINIC

Furosemid
 Se absoarbe repede,
 Efectul apare în 30 min după administrare p.o. şi în 5 min după administrare i.v.
 Se elimină prin secreţie tubulară
Mecanism de acţiune: inhibă cotransportul Na+/K+/Cl- la nivelul porţiunii ascendente a ansei Henle
- Poate elimina până la 30% din cantitatea de Na+ din ultrafiltrat
- Elimină K+, Mg2+, Ca2+, HCO3- , efectul creşte odată cu doza,
- pH-ul urinar poate scade; nu se modifică la doze terapeutice.
! Efectul diuretic se produce şi în caz de scădere a filtrării glomerulare deoarece substanţa creşte fluxul
sanguin glomerular prin creşterea circulaţiei sanguine renale şi redistribuirea ei în favoarea perfuziei
corticale.Astfel se explică eficacitatea furosemidului în tratamentul insuficienţei renale acute în
prevenirea anuriei.
Indicaţii:
- diuretic în toate tipurile de edeme grave ,inclusiv în cele refractare la tiazide şi în urgenţe (edem
pulmonar acut, edem cerebral);
- insuficienţă renală acută, cazuri selecţionate cu oligurie;
- ca antihipertensiv, în hipertensiunea arterilă se poate folosi ca medicaţie de fond , inclusiv în
tratamentul crizelor, util în insuficienţă renală cronică.
- în edem pulmonar acut adm. i.v. realizează îmbunătăţirea condiţiei hemodinamice şi degajarea
plămînilor,
- în intoxicaţii acute medicamentoase – creşte eliminarea toxicului, prin diureză forţată
- în hipercalcemie-duce la eliminarea calciului.
Efecte secundare / Reacţii adverse : tulburări hemodinamice prin acţiune rapidă,energică, poate produce
hipovolemie la bătrîni, favorizarea apariţiei trombozelor, favorizează decalcefieri mai ales la vîrstnici,
leucopenie, agranulocitoză , hipoacuzie, ototoxicitate.(sinergism cu medicaţia ototoxică)
Contraindicaţii: glomerulonefrită acută, hipokalemie, ciroză decompensată,asocierea cu curarizante,
intoxicaţii cu digitalice.
Acid etacrinic
- derivat de acid fenoxiacetic,
- are toxicitate marcată, cu hipokalemie, hiperuricemie, alergie cutanată,
- diuretic de rezervă, în edeme severe, refractare la alte tratamente cu diuretice, poate produce scăderea
greutăţii corporale la edematoşi cu 7 Kg în 24 de ore.
- poate produce ototoxicitate, cu surditate reversibilă şi definitivă.
- se indică în hipersensibilitate alergică la Furosemid,
- Preparat: Edecrin , cp 50mg acid etacrinic
Interacţiuni: accentuează ototoxicitatea antibioticelor aminoglicozidice,nefrotoxicitatea cefaloridinei,
diminuă efectul hipoglicemiantelor.

4. DIURETICE ANTIALDOSTERONICE

Antagonişti competitivi: SPIRONOLACTONA

Antagonişti funcţionali : AMILORID, TRIAMTEREN.

SPIRONOLACTONA
- Analog structural al aldosteronului
- În formă microcristalină se absoarbe bine p.o.
- BD 25% datorită efectului mare al primului pasaj hepatic
- T1/2 lung, aprox. 14 ore
- Eliminare urinară lentă.
- Biotransformare în ficat cu formare de metaboliţi activi : canrenona,acidul canrenoic,
Efecte:
- Acţiune diuretică slabă, intensitatea efectului saluretic depinde de secreţia de aldosteron,
- Acţiunea diuretică are o latenţă de 24 ore, are şi acţiune antihipertensivă, virilizantă.
- Nu se manifestă la bolnavii cu boală Addison( tulburări importante ale echilibrului electrolitic
datorită - insuficienţei corticalei suprarenalelor prin leziuni importante ale acestor glande) şi la
bolnavii cu diminuare accentuată a filtratului glomerular,
- Acţiune anabolizantă (1% din acţiunea anabolizantă a testosteronului)
Acţiunea diuretică a spironolactonei:
 Antagonizeză efectul aldosteronului la nivelul tubului contort distal.
 Elimină Na+, Cl- şi un echivalent osmotic de H2O
 Scade excreţia de K+, H+
Urina devine alcalină, se elimină bicarbonat.
Indicaţii:
- de elecţie în edeme cu hiperaldosteronism primar sau secundar;
- edeme refractare la alte diuretice , se utilizează în asociere cu furosemid;
- HTA cu hiperaldosteronism , în asociere cu alte antihipertensive
- în boala Conn (hiperaldosteronism primar)
Reacţii adverse:
- hiperkaliemie, mai ales la bolnavii care au luat potasiu anterior;
- erupţii cutanate;
- efecte secundare endocrine (efecte virilizante cu hirsutism la femei, impotenţă la bărbaţi)
Contraindicaţii : insuficienţă renală acută,insuficienţă hepatică gravă, anurie, hiperpotasemie,nu se
asociază cu săruri de potasiu.
 Se administrează 1-2 dg. de 4 ori pe zi, (50- 200 mg) pe zi, după 2-4 zile se obţine efect maxim, flacoane
injectabile cu 200 mg spironolactonă.
Metabolitul activ –este canrenona- care se poate administra i.v. lent în perfuzii de glucoză 5%, sau
canrenoatul de potasiu (canrenoas kalii).

Diuretice antialdosteronice antagonişti funcţionali. DIURETICE ECONOMISITOARE DE POTASIU

sau antagonişti de efect

TRIAMTEREN
- are acţiune contrară aldosteronului, nu prin competiţie,
- p.o. are BD medie datorită efectului primului pasaj hepatic
- Durată de acţiune medie
Mecanism de acţiune: are efect contrar aldosteronului la nivelul tubilor contorţi distali
- Inhibă schimbul Na+/K+ (reabsorbţia de Na+, prin schimb cu K+) reţinînd potasiu,
- Acţiunea se manifestă după 2-4 ore şi durează 7-10 ore,acţiunea fiind maximă după 2-3 zile,
- Este indicat în edeme cu hiperaldosteronism secundar.
- Acţiunea antihipertensivă este foarte slabă, în monoterapie,
- Efecte sec. :hiperkalemie, greţuri, vărsături,ameţeli dureri musculare, anemie megaloblastică la
cirotici (poate interfera cu acidul folic în organism )
- Posologie: oral 100 mg pe zi de 3 ori, crescînd la nevoie pînă l 600mg pe zi, nu se va asocia cu
potasiu, la copii 1-2 mg /kg corp /zi.
AMILORID
- Durată de acţiune lungă, efect maxim după 2-3 zile.
- Doza de 5 mg/zi- este echivalentă cu doza de 75 mg /zi de triamteren, dar mai slabă decît 50 mg
/zi spironolactonă.
- Efect antihipertensiv foarte slab
Ca diuretice ce economisesc potasiul se asociază cu hidroclorotiazida în preparate tipizate
Reacţii adverse:
• reacţii de hipersensibilitate (cutanate, sindrom lupoid, purpură, erupţii maculo-pauloase);
• tulburări digestive (greţuri, vărsături, pancreatită);
• modificări hematologice (trombocitopenie, leucopenie, agranulocitoză)
• Astenie, dureri musculare,
Contraindicaţii:
Insuficienţă renală avansată:
• agravare datorită accentuării dezechilibrelor hidro-electrolitice;
• eficienţă scăzută, datorită diminuării filtrării glomerulare, cu excepţia diureticelor de ansă
Insuficienţă hepatică
• risc de encefalopatie la cirotici
Sarcină
• ischemie placentară  risc de hipotrofie fetală
Alăptare
Hipersensibitate la compus,
Precauţii:
- diabet; gută, ciroză, bolnavi cardiaci.

5. Diuretice osmotice

- Se elimină prin rinichi ,nu se reabsorb în tubi,creşte presiunea osmotică a ultrafiltratului, reţin şi o
cantitate de apă,
- măresc volumul urinii,diluează urina.
MANITOL- se utilizează în soluţii hipertone,20-25 %.
- Nu se absoarbe digestiv;
- se administrează i.v. se filtrează la nivel glomerular, şi nu se reabsoabe din tubii renali,
eliminîndu-se prin urină ,în majoritate nebiotransformat.
- Creşte osmolaritatea plasmei prin creşterea diurezei,diluarea urinii,creşterea volumului
urinar,(stă la baza prevenirii oliguriei acute)
- Mobilizează activ apa din ţesuturi, şi din alte compartimente lichidiene,
Este indicat ca diuretic i.v.(lent sau în perfuzie) în:
- Profilaxia anuriei, fazele precoce ale insuficienţei renale acute, la bolnavii cu şoc, arsuri;
- Intoxicaţii acute, cu substanţe toxice renale;
- Edem cerebral;
- Glaucom acut congestiv, preventiv înaintea intervenţiilor chirurgicale pe creer şi pe ochi.
Efecte secundare: greaţă, ameţeli, cefalee.
C.I. anurie, blocaj renal,insuficienţă cardiacă decompensată.
UREEA – Carbamidum,
Indicată în edem cerebral,glaucom acut ,în timpul intervenţiilor chirurgicale,pentru menţinerea debitului
urinar. Se administrează în perfuzie cu glucoză 5-10 %
Poate produce cefalee, greţuri, vomă, confuzie, flebită,tromboze.C.I. în insuficienţă renală hepatică gravă,
precauţii în hemoragii cerebrale.

Diuretice vegetale

Ceaiuri din produse vegetale diuretice (ce conţin săruri de K+, flavone, saponozide)
- Cozi de cireşe (Cerasorum stipites)
- Matase de porumb (Maydis stigmata)
- Coada calului (Equisetum arvense).
Mecanism de acţiune:
- Apa în cantitate mare inhibă secreţia hipofizară de ADH (feedback negativ)

ANTIDIURETICE

Diabetul insipid se caracterizează prin:

 Poliurie (4-20l/24ore)
 Polidipsie
 Fără hiperglicemie şi glicozurie.
Poate fi de două tipuri:
HIPOFIZAR
- 90% din cazuri
- Este consecinţa unor leziuni
• primare: ereditare
• secundare: traumatisme, tumori,inflamaţii, infecţii, tulb. circulatorii
• tulb. funcţionale la nivelul sistemului supraopticoretrohipofizar
NEFROGEN
- 10 % din cazuri
- Consecinţa unui defect congenital al tubilor renali, care nu răspund sau reacţionează slab la
ADH-ul retrohipofizar
Medicaţia utilizată la bolnavii cu diabet insipid se clasifică în:

Antidiuretice naturale
- Vasopresina (ADH)
- Desmopresina
- lypresina = lizin-8-vasopresina
Antidiuretice de sinteză:
 - Diuretice tiazidice şi înrudite
- Clorpropamida (antidiabetic)
- Clofibrat (hipolipemiant)
- Carbamazepina (antiepileptic)
Vasopresina
Hormon antidiuretic retrohipofizar (ADH)
Secreţia vasopresinei în retrohipofiză este reglată de osmolaritatea lichidelor biologice, administrarea
vasopresinei produce diminuarea diurezei.
Ingestia de apă produce hipoosmolaritate, induce feedback negativ, scade secreţia de ADH.

Acţiuni:
- Permeabilizează tubii colectori la apă
- Stimulează reabsorbţia pasivă a apei, în tubii contorţi distali
- Scade diureza şi concentrează urina
La doze mari (în raport cu cele antidiuretice), stimulează muşchii netezi, prin mecanism miotrop:
- vasoconstricţie, cu HTA
- Coronaroconstricţie, mai intensă în cardiopatia ischemică
- Creşterea motilităţii intestinale şi uterine.
Efecte secundare:
- Vasculare (HT, insuficienţă coronariană acută)
- Digestive (diaree, dureri abdominale)
- Contracţii uterine (avort).
- Preparat : pulbere de retrohipofiză (1g,pulbere din lob posterior de hipofiză)
- tanat de vasopresină
Desmopresina sau Adiuretin
Avantaj: acţiunea vasoconstrictoare este slabă faţă de vasopresină
Indicaţii:
- De elecţie în diabetul insipid nefrogen (hipofizar)
- Enurezis nocturn la copii.