Seminar 1 (introductiv). Circuitul economic de ansamblu și indicatori de rezultate.

Structură seminar:
 1,5p lucrare;
 1p activitate (teste tip grilă pe parcurs);
 1p teme (la 5 teme rezolvate corect);
 0,5p prezență (la 10 prezențe).

Indicele de variație arată dinamica unui indicator, comparativ cu un an de bază.

𝐼𝑛𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡𝑜𝑟𝑡 𝑃𝐼𝐵
𝐼𝑛𝑑𝑖𝑐𝑒 𝑑𝑒 𝑣𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖𝑒 = 𝐼𝑛𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡𝑜𝑟 𝑥 100 ; Exemplu: 𝐼𝑛𝑑𝑖𝑐𝑒 𝑃𝐼𝐵 = 𝑃𝐼𝐵2016 𝑥 100
𝑡−1 2015

- în acest exemplu s-a utilizat 2015 ca an de bază, însă utilizarea anului anterior ca an de bază nu
reprezintă o condiție;

Modificarea absolută (ΔIndicator) reprezintă modificarea în termeni nominali a unui

indicator.
𝑀𝑜𝑑𝑖𝑓𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑎𝑏𝑠𝑜𝑙𝑢𝑡ă (𝛥) = 𝐼𝑛𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡𝑜𝑟𝑡 − 𝐼𝑛𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡𝑜𝑟𝑡−1

Modificarea procentuală (Δ%Indicator) reprezintă modificarea procentuală a unui

indicator, comparativ cu un an de referință.
𝐼𝑛𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡𝑜𝑟𝑡 − 𝐼𝑛𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡𝑜𝑟𝑡−1
𝑀𝑜𝑑𝑖𝑓𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑐𝑒𝑛𝑡𝑢𝑎𝑙ă (𝛥%) = 𝑥 100
𝐼𝑛𝑑𝑖𝑐𝑎𝑡𝑜𝑟𝑡−1
𝑀𝑜𝑑𝑖𝑓𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑜𝑐𝑒𝑛𝑡𝑢𝑎𝑙ă (𝛥%) = 𝐼𝑛𝑑𝑖𝑐𝑒 𝑑𝑒 𝑣𝑎𝑟𝑖𝑎ț𝑖𝑒 − 100

Macroeconomia reprezintă acea componentă a economiei care analizează procesele și

fenomenele economice, precum și totalitatea activităților economice la nivelul economiei
naționale. Macroeconomia studiază următorii indicatori agregați: consumul privat (C),
formarea brută de capital (Investițiile brute - Ib), consumul guvernamental (G), balanța
comercială (Export net = Export-Import), economisirea (S), cererea agregată (CAg), oferta
agregată (OAg), rata șomajului (Rș), rata dobânzii (Rd), rata inflației (Ri), etc.

John Maynard Keynes este considerat părintele macroeconomiei. Keynes a demonstrat că: i)
impulsionarea cererii agregate pe termen scurt stimulează puternic creșterea economică în
perioade de recesiune, ii) reducerea ratei dobânzii majorează nivelul investițiilor (implicit pe
cel al Produsului Intern Brut), iii) majorarea investițiilor în infrastructură creează premisele
creșterii economice, iv) consumul se ajustează în funcție de venit, etc.

Politici la nivel macroeconomic: politica fiscală-bugetară (aplicată de guvernele naționale prin

ministerele de resort) și politica monetară (aplicată de băncile centrale), politica socială
(aplicată de guvernele național prin ministerele de resort).

Produsul Intern Brut (PIB) reprezintă principalul indicator pentru contabilizarea situației
macroeconomice. Acesta exprimă valoarea totală a bunurilor și serviciilor finale produse într-
o economie de către operatorii economici interni, de regulă pe o perioadă de un an. În literatura
economică sunt cunoscute trei metode de calcul a PIB-ului: metoda cheltuielilor, metoda
producției, metoda veniturilor.

1
 Metoda cheltuielilor însumează totalitatea cheltuielilor în vederea achiziției de bunuri
finale.
𝑷𝑰𝑩 = 𝑪 + 𝑰𝑩 + 𝑮 + 𝑬𝒙𝒏𝒆𝒕 = 𝑪 + 𝑰𝑩 + 𝑮 + 𝑬𝒙 − 𝑰𝒎
 Consumatorii (gospodăriile) efectuează C (consum privat);
 Firmele realizează Ib (investiții brute);
 Statul efectuează G (cheltuieli guvernamentale);
 Agenții economici străini modifică soldul balanței comerciale prin canalul
exporturilor și a importurilor.

Investițiile brute (Ib) includ achiziții de elemente de capital fix (utilaje, instalații, clădiri)
(Formarea brută de capital fix) și variația stocurilor (investiții rămase pe inventar - VS).
(1) 𝐼𝐵 = 𝐼𝑁 + 𝐴 =>𝐼𝑁 = 𝐼𝐵 − 𝐴, unde: IN = investiții nete și A = amortizarea
(2) 𝐼𝐵 = 𝐹𝐵𝐶𝐹 + 𝑉𝑆 =>𝐹𝐵𝐶𝐹 = 𝐼𝐵 − 𝑉𝑆, unde: FBCF = formarea brută de capital fix și VS =
variația stocurilor.

Din relațiile 1) și 2) rezultă că:

𝐼𝑁 = 𝐹𝐵𝐶𝐹 − 𝐴 + 𝑉𝑆

Investițiile nete (noi) reprezintă cheltuielile destinate creării de noi mijloace fixe,
dezvoltării, modernizării și reconstrucției celor existente, precum și valoarea serviciilor
legate de transferul de proprietate asupra mijloacelor fixe existente și al terenurilor preluate
cu plată de la alte unități (exemplu: lucrări de construcții, utilaje, mijloace de transport,
lucrări geologice și de foraj, alte cheltuieli de investiții).
Formarea brută de capital fix reprezintă valoarea bunurilor durabile dobândite de unitățile
rezidente în scopul de a fi utilizate ulterior în procesul de producție. Activele fixe sunt
active produse utilizate în producție mai mult de un an.
Variația stocurilor este măsurată prin valoarea intrărilor în stoc, diminuată cu valoarea
ieșirilor din stoc și cu eventualele pierderi curente ale stocurilor datorate deteriorărilor
fizice, pagubelor accidentale sau furturilor. Stocurile reprezintă bunurile, altele decât cele
de capital fix, deținute la un moment dat de unitățile de producție.
Amortizarea reprezintă deprecierea capitalului.

Cheltuielile guvernamentale (G) includ cheltuieli cu salariile personalului din sectorul

bugetar, cheltuieli guvernamentale cu achiziția de bunuri și servicii, cheltuieli de investiții.
Consumul guvernamental se mai poate clasifica astfel:
Consum guvernamental colectiv - cheltuielile cu bunurile publice, unde consumul
nu poate fi atribuit unui anumit individ (cheltuielile cu ordinea publică și cu
apărarea);
Consum guvernamental individual - cheltuielile pentru care există un beneficiar
clar (cheltuielile cu sănătatea sau educația).

2
 Metoda producției reprezintă suma valorilor adăugate brute (VAB) la care se adaugă
impozitele perodus și taxele vamale și se elimină subvențiile pe produs.

𝑷𝑰𝑩 = ∑ 𝑽𝑨𝑩 + 𝑰𝑻𝒏𝒆𝒕𝒆 = ∑ 𝑽𝑨𝑩 + 𝑰𝑻𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒔 + 𝑻𝑽 − 𝑺𝑽𝒑𝒓𝒐𝒅𝒖𝒔

Impozite nete
,unde:
 VAB = valoarea adăugată brută;
 ITnete = impozite și taxe nete;
 ITprodus = impozite și taxe pe produs;
 TV = taxe vamale;
 SVprodus = subvenții pe produs.

VAB se calculează ca diferență dintre veniturile totale ale unei firme și consumul
intermediar - Cint .
𝑽𝑨𝑩 = 𝑽𝑻 − 𝑪𝒊𝒏𝒕
Consumul intermediar reprezintă cumpărările de bunuri și servicii destinate consumului
pentru obținerea de alte bunuri și servicii (cumpărări de bunuri stocabile, mărfuri, materii
prime, ambalaje, materiale și cumpărări de servicii precum consumul de energie).

 Metoda veniturilor agregă totalitatea veniturilor obținute de către agenții economici

într-o economie.

𝑷𝑰𝑩 = 𝑬𝑩𝑬 + 𝑾𝒔 + 𝑨𝑰𝑷 − 𝑨𝑺𝑷

,unde:
 EBE = excedentul brut de exploatare (profiturile obținute de firme);
 Ws = Remunerarea salariaților (recompensarea muncii);
 AIP = alte impozite pe producție și import;
 ASP = alte subvenții de exploatare și import.

PIB-ul nominal reprezintă nivelul PIB exprimat în prețuri curente. PIB-ul real reprezintă
nivelul PIB exprimat în prețurile unui an de referință (prețuri constante sau comparabile).

Deflatorul PIB(sau indicele general al prețurilor) măsoară dinamica tuturor prețurilor dintr-
o economie.
𝑃𝐼𝐵𝑛𝑜𝑚𝑖𝑛𝑎𝑙
Deflator PIB = 𝑥 100
𝑃𝐼𝐵𝑟𝑒𝑎𝑙

Creșterea economică reprezintă modificarea procentuală a PIB în termeni reali într-o

anumită perioadă de timp, ceea ce înseamnă că este necesară înlăturarea influenței modificării
prețurilor asupra nivelului PIB.

3
Fluxul circular al venitului - descrie tranzacțiile care au loc pe piețele produselor și a factorilor
de producție, precum și pe piața financiară. De asemenea, fluxul analizează interacțiunea dintre
firme și gospodării prin intermediul sectorului public (administrațiile publice) și a sectorului
extern (restul lumii sau sectorul comercial).

Retragerile din flux (R) reprezintă ieșirile din economia națională și includ: economiile,
impozitele și taxele nete, respectiv importurile. Injecțiile din flux (J) reprezintă intrările în
economia națională și includ: exporturile, cheltuielile publice și investițiile.
Piața factorilor de producție (FP) și a bunurilor de consum. Conform graficului, firmele
efectuează plăți pentru factorii de producție (factorul muncă, pământ sau capital, acestea fiind
deținute în principal de către gospodării), iar gospodăriile încasează venituri sub formă de
salarii, rente, dobânzi etc. În final, aceste venituri devin încasări pentru firme luând în calcul
cheltuielile de consum efectuate de către gospodării (menaje). La rândul lor, firmele își
majorează cererea de factori de producție, ceea ce rezultă în creșterea ofertei de bunuri. În cele
din urmă, cererea gospodăriilor de bunuri crește și menajele vor furniza noi FP firmelor.
Sectorul financiar (Piața financiară). Gospodăriile nu alocă tot venitul pe care îl obțin
consumul de bunuri, o parte din aceasta urmând a fi economisită prin depozite bancare. Băncile
utilizează fondurile bănești ale deponenților pentru a oferi noi credite entităților economice,
ceea ce încurajează investițiile realizate de către companii.
Sectorul public. Gospodăriile plătesc impozite și taxe, iar sectorul guvernamental realizează
cheltuieli publice (cheltuieli cu infrastructura, cheltuieli cu bunurii și servicii sau de personal).
Sectorul extern. În cazul în care o economie este deschisă, exporturile sunt cunoscute drept
injecții, în timp ce importurile reprezintă retrageri din economia națională.

De ce o economia emergentă (în curs de dezvoltare), precum România, crește (%) mai
rapid decât o economie dezvoltată (de exemplu Germania)?
Pe măsură ce PIB-ul nominal atinge niveluri ridicate, potențialul de creștere economică scade
(în ciuda faptului că în termeni nominali – creșterea PIB poate fi mai mare). De asemenea, curba
lui Gauss confirmă situația în care evoluția are loc în parametrii normali, până la atingerea unui
punct de saturație. Economiile emergente, au un PIB mai mic decât cele dezvoltate și implicit
un potențial de creștere mai mare.

4
Baze de date statistice/rapoarte recomandate pentru extragerea indicatorilor macro:
1) Institutul Național de Statistică - Tempo online -
http://statistici.insse.ro/shop/ (este necesară crearea unui cont)
2) Banca Națională a României - Bază de date interactivă -
http://www.bnr.ro/Baza-de-date-interactiva-604.aspx
3) Eurostat Database -
http://ec.europa.eu/eurostat/data/database
4) World Development Indicators (Banca Mondială) -
http://databank.worldbank.org/data/reports.aspx?source=world-development-indicators
5) Doing Business 2017 (Banca Mondială) -
http://www.doingbusiness.org/~/media/WBG/DoingBusiness/Documents/Annual-
Reports/English/DB17-Report.pdf
6) Global Competitiveness Report 2016-2017 (Forumul Economic Mondial) -
http://www3.weforum.org/docs/GCR2016-2017/05FullReport/TheGlobalCompetitivenessReport2016-
2017_FINAL.pdf
7) World Economic Outlook (Fondul Monetar Internațional) -
http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2016/02/weodata/index.aspx

Site-uri recomandate - informații economice, implicit macro (eventual pe facebook):

 Ziarul Financiar;
 HotNews.ro;
 World Economic Forum;
 The Economist;
 Financial Times;
 Economic Policy Institute;
 Centre for Economic and Policy Research;
 Trading Economics;
 National Bureau of Economic Research;
 Logica Economică;
 Business Insider;
 Institute for New Economic Thinking;
 World Bank;
 Institutul Național de Statistică;
 Capital.ro

Bibliografie propusă:
1) "Economie ediția a opta" și "Economie. Aplicații ediția a șasea" - Colectivul Catedrei de Economie și
Politici Economice, Editura Economica, București, 2009 - România.
2) "Principles of Economics ediția a patra" și "Principles of Economics. Study Guide ediția a patra" -
Gregory Mankiw, Thomson South-Western, Victoria, 2007 - Statele Unite ale Americii.

5
 Seminar 2. Circuitul economic de ansamblu și indicatori de rezultate(continuare).

Creșterea economică este un proces cantitativ, în timp ce dezvoltarea economică este, atât un
proces cantitativ, cât și calitativ.

Creșterea economică este importantă din următoarele motive:

 generează noi locuri de muncă și deci reduce sărăcia;
 crește standardul de viață prin creșterea cantității și a calității bunurilor și serviciilor
consumate;
 diversifică oportunitățile de consum ale populației și, prin urmare, majorează satisfacția
acesteia.

Deficitul bugetar reprezintă situația în care cheltuielile guvernamentale depășesc nivelul

veniturilor bugetare, excedentul bugetar reprezentând situația opusă.
SB (sold bugetar) = IT (impozite și taxe) - G (cheltuieli guvernamentale)
DB = G (cheltuieli guvernamentale) - IT (impozite și taxe)

Motive pentru care este necesară existența unui echilibru între deficit bugetar și creștere
(măsurile care stimulează creșterea majorează deficitul bugetar - exemplu: reducerea taxelor
majorează creșterea PIB, însă reduce soldul bugetar, ceea ce este echivalent cu creșterea
deficitului):
 un deficit bugetar ridicat se finanțează prin creșterea datoriei administrației publice,
aceasta urmând a fi plătită de către generațiile următoare prin intermediul taxelor și
impozitelor mai mari;
 economiile deficitare nu dețin buffere (rezerve de bani pentru situații de urgență).

Atenție la diferența dintre puncte procentuale și procente! În momentul în care avem o

scădere de la 24% la 20%, diminuarea cotei este de 4 puncte procentuale sau 20% deoarece
((24-20)x100/20) = 20%.

Alți indicatori relevanți din prognoza de iarnă a CNP:

 Rata șomajului (Rș) arată ponderea șomerilor în totalul populației active:
Rș = (număr șomeri / Populație activă) x 100 = (număr șomeri / populație ocupată +
număr șomeri) x 100;
Rata de activitate = (Populație activă / Populație totală) x 100;
Rata de ocupare = (Populație ocupată / Populație totală) x 100;
În cazul ratelor respective se va ține cont de categoriile de vârstă vizate: ex. în cazul în
care calculăm rata de ocupare pentru categoria de vârstă 20-34 ani, se utilizează atât
populația ocupată, cât și populația totală corespunzătoare categoriei de vârstă 20-34 ani.

6
Fluxul circular al venitului (continuare - echilibrul)
De-a lungul timpului au existat trei tipuri de economii și anume:

1) economie simplă închisă în care există doar sector privat, format din firme
interne, gospodării, sistem financiar bancar.
Economisirea privată (S) = Retrageri (R) deoarece, în cazul în care economisirea privată
crește, atunci consumul se va reduce, iar încasările firmelor se vor diminua, ceea ce
rezultă într-o scădere a PIB.
Investițiile (I) = Injecții sau intrări (J) deoarece, în cazul în care investițiile cresc,
producția crește, implicit PIB-ul.
Condiția de echilibru: R = J =>S = I

2) economie mixtă în care există sector privat și guvernamental.

Impozite și taxe (IT) = Retrageri (R) deoarece, în cazul în care impozitele cresc
(exemplu impozitul pe venit), atunci venitul disponibil se reduce și consumul de
asemenea, ceea ce conduce la scăderea încasărilor firmelor și a PIB-ului.
Cheltuielile guvernamentale (G) = Injecții (J) deoarece, în cazul în care cheltuielile
guvernamentale cresc, atunci guvernul va achiziționa bunuri și servicii de la agenții
economici privați, ceea ce conduce la creșterea încasărilor firmelor și a PIB-ului.
Condiția de echilibru: R = J => S + IT = I + G
sau S - I = G - IT
sau IT - G = I - S

3) economie deschisă în care există sector privat, guvernamental și extern

Importuri (IM) = Retrageri (R) deoarece, în cazul în care importurile cresc, atunci
încasările firmelor interne scad, iar producția acestora se reduce, ceea ce conduce la
scăderea PIB.
Exporturi (EX) = Injecții (J) deoarece, în cazul în care exporturile cresc, atunci
încasările firmelor interne cresc, ceea ce conduce la majorarea PIB.
Condiția de echilibru: R = J => S + IT + IM = I + G + EX
sau S - I + IT - G = EX - IM
unde:
S-I = sold sector privat sau economisirea netă a sectorului privat;
S + (IT-G) = economisire națională; S - I + IT - G = economisire națională netă
IT - G = sold bugetar sau balanța bugetară
G – IT = deficit bugetar
EX-IM = export net sau balanță comercială (sold comercial);
Retrageri totale = S + IT + IM; Injecții totale = I + IT + EX

Produsul național brut (PNB) reprezintă valoarea bunurilor și serviciilor destinate

consumului final, realizate de către agenții economici naționali într-un an.
PNB = PIB + SVS
SVS = Soldul veniturilor cu străinătatea

7
SVS = Veniturile firmelor naționale pe plan extern - Veniturile firmelor străine pe
plan intern
Dacă SVS = 0 => PIB = PNB;
Dacă SVS > 0 => PIB < PNB;
Dacă SVS < 0 => PIB > PNB.
PNN = PNB – A, unde PNN = Produs Național Net și A = Amortizare
PIN = PIB – A, unde PIN = Produs Intern Net
PGB = PIB + Cint, unde PGB = Produs Global Brut, Cint = Consum intermediar
VN = PNN - Taxe indirecte + SV = PNNpf (VN = PNN în prețul factorilor de
producție), unde VN = Venit național și PNNpf = Produsul Național Net în prețul
factorilor de producție
Vpersonal = VN - Profiturile afacerilor - Contribuții asigurări sociale - Dobânzi
nete + Dividende + Transferuri guvernamentale către indivizi + Vpersonale din
dobânzi
Vpersonal disponibil = Venit personal - Plăți fiscale și nonfiscale personale
Profit = (VT - Cint) - A - Salarii - cheltuieli cu dobânzile - cheltuieli cu renta
VAN = VAB - A, unde VAN = valoare adăugată netă
VANpf = VN ; VAN - Tind + SV = VN

𝑷𝑰𝑩 = ∑ 𝑷 𝒙 𝑸
Trecerea de la PIB, PNN, PIN, PNB în prețul factorilor de producție (pf) la PIB,
PNN, PIN, PNB în prețul pieței (pp) se face adăugând Taxele indirecte și scăzând
subvențiile.
PIBpp = PIBpf + Tind – SV

! A se reține că PIB-ul real este mereu egal cu PIB-ul nominal în anul de bază.

Problema 1:
Se au în vedere datele furnizate de Comisia Națională de Prognoză în prognoza de iarnă
din anul 2018:
PIB nominal 2017 = 856,7 miliarde lei
PIB nominal 2018 = 949,6 miliarde lei
Deflatorul PIB = 6,1%
Să se calculeze rata de creștere economică din anul 2018. Observații: PIB-ul real se va
calcula utilizând ca bază anul precedent; CNP a estimat o rată de creștere economică de
4,5% în anul 2018.
PIB nominal în anul de bază = PIB real; PIB real 2017 = 856,7 miliarde lei
𝑃𝐼𝐵𝑛∗100 949,6∗100 949,6∗100
𝑃𝐼𝐵𝑟(2018) = 𝐷𝑒𝑓𝑙𝑎𝑡𝑜𝑟
= 100+ 6,1 = 106,1 = 895,0047 miliarde lei
𝑃𝐼𝐵𝑟(2018) − 𝑃𝐼𝐵𝑟(2017) 895,004 − 856,7
Creșterea ec = 𝑃𝐼𝐵𝑟(2017)
𝑥 100 =
856,7
𝑥 100 = 4,47% ~ 4,5%

8
Problema 2:
Se recomandă folosirea formulei 𝐏𝐈𝐁 = ∑𝒏𝒊=𝟎 𝐏 𝐱 𝐐
Presupunem că două bunuri au următoarea evoluție:
An Qx Qy Px Py
2010 100 50 1 4
2011 150 100 2 6
2012 200 150 3 8
Să se calculeze PIB nominal, PIB real și deflatorul PIB luând în considerare anul 2010
ca an de bază.
PIB nominal (2010) = 100 x 1 + 50 x 4 = 300
PIB nominal (2011) = 150 x 2 + 100 x 6 = 900
PIB nominal (2012) = 200 x 3 + 150 x 8 = 1800
PIB real (2010) = 300 deoarece folosim prețurile din anul 2010 (2010 - an de bază)
PIB real (2011) = 150 x 1 + 100 x 4 = 550
PIB real (2012) = 200 x 1 + 150 x 4 = 800
Deflator PIB (2010) = 100%;
𝑃𝐼𝐵𝑛𝑜𝑚𝑖𝑛𝑎𝑙 900
Deflator PIB (2011) = 𝑥 100 = 𝑥 100 = 163,6% => P au crescut cu
𝑃𝐼𝐵𝑟𝑒𝑎𝑙 550
63,6%;
𝑃𝐼𝐵𝑛𝑜𝑚𝑖𝑛𝑎𝑙 1800
Deflator PIB (2012) = 𝑃𝐼𝐵𝑟𝑒𝑎𝑙
𝑥 100 = 800
𝑥 100 = 225% => P au crescut cu
125%;

Problema 3:

Într-o economie avem trei bunuri: x, y și z

-bunul x reprezintă 50% din coșul de consum (prețurile cresc cu 5%)
-bunul y reprezintă 30% din coșul de consum (prețurile cresc cu 20%)
-bunul z reprezintă 20% din coșul de consum (prețurile cresc cu 40%)
Să se determine rata inflației.

50 5 30 20 20 40
Ri = 100 x 100 + 100 x 100 + 100 x 100 = 0,025 + 0,06 + 0,08 = 0,165 (16,5%)

9
 Seminar 3. Circuitul economic de ansamblu și Aplicații (continuare).

De ce avem nevoie de echilibru într-o economie?

a) S = I
Economisirea privată reducerea posibilitatea scăderii puterii de cumpărare a banilor,
deoarece populația obține o dobândă la depozite, și totodată devine mai puțin
vulnerabilă la șocurile inflaționiste sau economice.
S>I: Dacă economisirea este mult mai mare decât investițiile private, creșterea
economică nu va fi stimulată pe termen scurt, deoarece economisirea are capacitatea
de a stimula creșterea doar pe termen lung, în timp ce investițiile private
stimulează creșterea și pe termen scurt.
I>S: Investitorii obțin credite de la bănci, acestea oferind sumele respective din
depozitele clienților. În cazul în care cererea de credite pentru investiții depășește cu
mult nivelul economisirii, atunci rata dobânzii va crește pentru toată populația.

b) G = IT
IT>G: Dacă avem un nivel al taxelor și impozitelor prea ridicat, comparativ cu
cheltuielile guvernamentale, atunci guvernul nu cheltuie suficient pentru a stimula
economia, iar colectarea veniturilor fiscale nu se observă în realizarea investițiilor
publice.
G>IT: În cazul în care nivelul cheltuielilor guvernamentale este mult prea ridicat față
de nivelul încasărilor bugetare din taxe și impozite, atunci deficitul bugetar va crește
și va împovăra următoarele generații, rezervele de bani vor fi tot mai reduse și va
lua amploare posibilitatea nerespectării limitei de deficit bugetar de 3% impusă de
Comisia Europeană (în caz de nerespectare, statele care au adoptat moneda euro primesc
sancțiuni de 0,2% din PIB, iar pentru statele care sunt membre în Uniunea Europeană –
însă nu au adoptat moneda euro – Comisia Europeană poate suspenda accesul acestora
la fondurile europene).

c) EX = IM
EX>IM: În cazul în care avem exporturi mult mai ridicate față de nivelul importurilor,
se poate spune că nu importăm suficient know-how, bune practici sau progres
tehnologic.
IM>EX: Dacă importurile depășesc cu mult valoarea exporturilor, atunci economia
națională nu este competitivă, ceea ce se observă negativ în creșterea PIB, de unde
rezultă necesitatea creșterii exporturilor.
Este de dorit un nivel mai ridicat al exporturilor, față de cel al importurilor, însă
dezechilibrul dintre cele două variabile nu trebuie să se situeze la un nivel ridicat.

10
Problema 1:
Se dau următoarele informații:
Consum privat (C) = 600 mld
Amortizarea = 50 mld
Salarii nete = 800 mld
Impozite directe pe salarii = 100 mld
Venituri din rente = 20 mld
Investiția brută = 150 mld
Profit corporativ = 30 mld
Export net = 5 miliarde
Achiziții publice de bunuri și servicii (G) = 200 miliarde
Plăți sub formă de transfer de la guvern = 50 miliarde
Să se afle valoarea PIB.

PIB = C + I + G + Exnet = 600 + 150 + 200 + 5 = 955 miliarde

Problema 2:
Într-o economie mixtă, avem următoarele date:
Cheltuieli de consum (C) = 100
Economii private (S) = 10
Cheltuieli publice (G) = 30
Bugetul este echilibrat
Aflați PIB de echilibru.

S + IT = I + G
S - I = G - IT => G - IT (deficit bugetar = 0)
10 - I = 0 => I = 10
PIB = C + I + G (într-o economie mixtă; exportul net se adaugă doar în economia deschisă)
PIB = 100 + 10 + 30 = 140

Problema 3:
Într-o economie se cunosc:
PIB = 150000 miliarde
Consum privat (C)= 50% din PIB
Investiția brută (Ib)= 20% din PIB
Cheltuielile guvernamentale (G) = 10% din PIB
Exportul = 40000
Aflați valoarea importurilor.

PIB = C + I + G + EX – IM
150000 = 75000 + 30000 + 15000 + 40000 - IM;
IM = -150000 + 75000 + 30000 + 15000 + 40000 =>IM = 10000 miliarde

11
Problema 4:
Se dau următoarele date:
PIB = 4000
CF (Consum final) = 3500 => C + G = 3500
Export net (Exnet) = 200
Import (IM)= 400
Soldul veniturilor cu străinătatea (SVS) = 1200
Amortizarea (A) = 200
Transferuri (TR) = 100
Taxe indirecte (Tind) = 60; SV = 10
Variația stocurilor = 10
Să se afle a) PNB; b) Venitul național (VN); c) Formarea netă de capital fix (FNCF);
d) Exporturile;

a) PNB = PIB + SVS = 4000 + 1200 = 5200;

b) PNN = PNB - A = 5200 - 200 = 5000;
VN = PNN – Tind + SV = 5000 - 60 + 10 = 4950;
c) Ib = Inete + A = FBCF + VS => Inete = FBCF – A + VS,
unde (FBCF – A) reprezintă Formarea netă de capital fix (FNCF)
PIB = C + G + Ib + Exnet => 4000 = 3500 + Ib + 200 =>Ib = 300;

Consum final

FBCF = Ib - VS
FBCF = 300 - 10 = 290
FNCF = FBCF - A
FNCF = 290 – 200 = 90
d) Exnet = EX – IM
200 = EX – 400
EX = 600

Problema 5:
Se dau următoarele date cu privire la o economie națională:
C = 600
G = 200
Ib = 150
A = 60
IT = 400
TR = 250
EX = 240
IM = 220
SVS = 0
Tind = 210; SV = 10
Aflați: a) PIB; b) Inete; c) Exnet; d) VN; e) S; f) J și R

12
a) PIB = C + Ib + G + EX – IM
PIB = 600 + 150 + 200 + 20 = 970
b) Inete = Ib - A = 150 - 60 = 90
c) Exnet = EX - IM = 240 - 220 = 20
d) PNB = PIB + SVS = 970 + 0 = 970
PNN = PNB - A = 970 - 60 = 910
VN = PNN - Tind + SV = 910 - 210 + 10 = 710
e) S + ITnete + IM = I + G + EX
S - I + (IT-TR) - G = EX - IM
S – 150 + 150 - 200 = 20
S = 220
f) J = I + G + EX = 150 + 200 + 240 = 590
R = S + ITnete + IM = S + (IT-TR) + IM = 220 + (400-250) + 220 = 440 + 150 = 590
J = R =>Ne aflăm într-o situație de echilibru.

13
 Seminar 4-5. Consum, venit, investiții.

Deficite bugetare gemene (flux) - reprezintă situația în care sectorul privat este în echilibru,
iar deficitul bugetar conduce la înregistrarea de deficit comercial, deoarece creșterea deficitului
comercial devine singura cale de a mai realiza echilibrul și de a satisface cererea mai mare prin
importuri.
S + IT + IM = I + G + EX
IM – EX = I – S + G - IT

Deficit Sector Deficit

comercial privat = 0 bugetar

I. Teoria Keynesistă (Keynes) – Consumul este influențat în mod decisiv de venitul

disponibil curent: C = f(Yd), unde Yd = venitul disponibil.
Yd = VN -ITV + TR, unde VN = venit național, ITV= impozite și taxe aplicate veniturilor,
TR = transferuri (componentă a cheltuielilor guvernamentale G)
Yd = C + S, unde C = consum; S = economisire.
𝐜
𝐜= , unde c = înclinația medie spre consum (arată partea din venitul disponibil alocată
𝐲𝐝
consumului)
𝐬
𝐬= , unde s = înclinația medie spre economisire (arată partea din venitul disponibil alocată
𝐲𝐝
economisirii)
𝚫𝐂
c` = 𝚫𝐲 , unde c`= înclinația marginală spre consum, ΔC = modificarea consumului (C1-C0),
𝐝
Δyd = modificarea venitului disponibil (yd1 − yd0 ); înclinația marginală spre consum arată
creșterea consumului determinată de creșterea venitului disponibil;
𝚫𝐒
s` = , unde s`= înclinația marginală spre economisire, ΔS = modificarea economisirii
𝚫𝐲𝐝
(S1-S0), Δyd = modificarea venitului disponibil ( yd1 − yd0 ) ; înclinația marginală spre
economisire arată creșterea economisirii determinată de creșterea venitului disponibil;
𝐜 + 𝐬 = 1; c` + s` = 1
Legea psihologică a lui Keynes = La o modificare a venitului disponibil, consumatorii
acționează modificând consumul într-o proporție mai mică și economisirea într-o proporție mai
mare. Vom avea două situații:
a. La o creștere a venitului disponibil, consumatorii își vor mări înclinația spre
economisire și își vor reduce înclinația către consum.
Dacă Yd crește, consumul crește mai puțin decât sporește venitul disponibil și, prin urmare,
înclinația medie spre consum (𝐜) se reduce.
Dacă Yd crește, economisirea crește mai mult decât sporește venitul disponibil și, prin urmare,
înclinația medie spre economisire (𝐬) crește.
b. La o scădere a venitului disponibil, consumatorii își vor mări înclinația către
consum și își vor reduce înclinația către economisire.
Dacă Yd scade, consumul scade mai puțin decât scade venitul disponibil și, prin urmare,
înclinația medie spre consum (𝐜) crește.
Dacă Yd scade, economisirea scade mai mult decât se reduce venitul disponibil și, prin urmare,
înclinația medie spre economisire (𝐬) scade.

14
II. Teoria venitului permanent
Conform teoriei economistului Milton Friedman, consumul nu depinde de venitul disponibil
curent, ci doar de venitul permanent.Deci, C = f(Ypermanent). Acesta consideră venitul disponibil
(Yd) ca fiind compus din : Yd = Yp + Yt , unde Yp= venit permanent și Yt= venit temporar.
Potrivit acestei teorii, indivizii economisesc atunci când Yd> Ypermanent şi vor folosi aceste
economii (consuma) atunci cand Yd< Ypermanent.

III. Investiții
I = f(𝐫𝐝 ; 𝐈𝐓𝐟𝐢𝐫𝐦𝐞 ; PIB; gradul de încredere în evoluţia economiei)

a) 𝐫𝐝 – rata dobânzii la creditele pentru investiţii (relaţie inversă)

rd ↑ => creditele pentru investiţii ↓ =>Ib ↓ (politica monetară este restrictivă)
rd ↓ => creditele pentru investiţii ↑ =>Ib ↑ (politica monetară este expansionistă)

b) 𝐈𝐓𝐟𝐢𝐫𝐦𝐞 – rata fiscalităţii impusă firmelor (relaţie inversă)

ITfirme ↑ => costurile firmelor ↑ =>Ib ↓ (politica fiscală este restrictivă)
Exemplu: creşterea impozitului pe profit descurajează investiţiile
ITfirme ↓ => costurile firmelor ↓ =>Ib ↑ (politica fiscală este expansionistă)

c) PIB sau venitul naţional (relaţie pozitivă)

Dacă PIB ↑ => veniturile din economie cresc => cererea creşte => firmele trebuie să crească
producţia pentru a face faţă creşterii cererii => investiţiile/stocurile de capital cresc (firmele
trebuie să achiziţioneze noi elemente de capital fix); 𝚫𝐊 = Investiții nete
∆Y  ∆K (Inete)
Dacă PIB ↓ => veniturile din economie scad => cererea scade => firmele trebuie să reducă
producția => investiţiile/stocurile de capital scad;

d) Gradul de încredere în evoluţia economiei (relaţie pozitivă)

Optimism =>Ib ↑
Pesimism =>Ib ↓
Acceleratorul investițiilor - legătura dintre modificarea venitului şi modificarea stocului de
capital. Arată efectul creșterii venitului asupra nivelului dorit al investițiilor.
∆𝐊
a = ∆𝐘 =>∆K=a∆Y

Valoarea totală prezentă a veniturilor(Val tot) = Val I + Val II

Dacă Val tot < costul investiției => investiția nu ar trebui să se realizeze.
𝐕𝐞𝐧𝐢𝐭𝐮𝐫𝐢 𝐞𝐬𝐭𝐢𝐦𝐚𝐭𝐞
Veniturile actualizate viitoare (Val I) = , unde i reprezintă anul
(𝟏+𝐫 )^𝒊 𝐝

Problema 1:
Yd = 1000
C = 800
Aflați S, c și s
c 800
S = Yd – C = 1000 – 800 = 200; c= = = 0,8 (0,8 lei consumați din 1 leu disponibil);
yd 1000
s 200
s= = = 0,2 (0,2 lei economisiți din 1 leu disponibil)
yd 1000

15
Problema 2:
În T0: Yp = 1000
Yd = 1000
Yt = 0
C = 0,7Yp
S în T0?

C0 = 0,7Yp0 = 700
S0 = 1000 – 700 = 300

Problema 3:
O firmă realizează o investiție de 400 u.m. (costul investiției = 400). Firma înregistrează
venituri viitoare de 230 în primul an și 270 în al doilea an.
Precizați dacă investiția ar trebui să se realizeze dacă rata dobânzii este de 30%.

Venit estimat an I 230

Val I = = = 176,9 𝑢. 𝑚.
(1+rd)^1 1+0,3

Venit estimat an II 270

Val II = = = 159,8 𝑢. 𝑚.
(1+rd)^2 (1+0,3’)^2

Val tot = Val I + Val II = 336,7

Val tot < costul inv => nu ar trebui să se realizeze.

Rata rentabilității investiției

𝐑𝐫𝐢𝐧𝐯 = (𝐏𝐫𝐢𝐧𝐯 / 𝐂𝐢𝐧𝐯 ) x 100 ,
unde Rrinv (sau ROI - return on investment) = rata rentabilității investiției,
Prinv = profitul anual în urma investiției, Cinv = costul investiției;
Daca rentabilitatea este negativă sau dacă există oportunități de investiții cu o rentabilitate mai
ridicată, investiția nu trebuie realizată.
Termenul de recuperare a investiției (𝐓𝐫𝐢𝐧𝐯 ) = 𝐂𝐢𝐧𝐯 /𝐏𝐫𝐢𝐧𝐯
Care sunt efectele asupra consumului și economisirii atunci când ratele dobânzii cresc?
Creșterea ratei dobânzii conduce la scăderea consumului (consumul devine mai scump)
deoarece rata dobânzii la creditele de consum a crescut, iar consumatorii nu vor mai solicita
credite.
Creșterea ratei dobânzii conduce la creșterea economisirii deoarece economisirea devine mai
benefică pentru deponenți în urma creșterii ratei dobânzii pentru depozite (deponenții obțin o
dobândă mai mare).
Cag (cererea agregată sau totală) și Oag (oferta agregată sau totală) la echilibru:
La echilibru: Y(PIB) = Cag
Economie deschisă: Cag = C + Ib + G + EXnet; Oag = PIB;
Economie mixtă: Cag = C + Ib + G; Oag = PIB;
Economie simplă: Cag = C + Ib; Oag = PIB;

16
  Multiplicatorul investițiilor demonstrație: Yd = Y = C + Ib
Funcția consumului: Ca + c` Yd
Ca =Consumul autonom (acel consum care nu depinde de venit - ex: consumul de alimente)
Funcția economisirii: -Ca + s` Yd
 Yd = Ca + c` Yd + Ib
 Yd (1-c`) = Ca + Ib
Investițiile influențează producția și ocuparea, deci veniturile, iar nivelul acestora influențează
consumul și investițiile. La rândul lor, consumul și investițiile majorează venitul.
Multiplicatorul investițiilor arată cu cât crește venitul ca urmare a creșterii investițiilor.
Presupunem:
În T0: Ca0 + Ib0 = Yd0(1-c`)
În T1: Ca0 + Ib1 = Yd1(1-c`)
ΔT : 0 + ΔIb = ΔYd(1- c`)
(T1-T0) 0 (Ib1-Ib0) Yd1(1- c`) - Yd0(1- c`)
 ΔYd(1- c`) = ΔIb
𝚫𝐘𝐝 𝐲𝐝𝟏−𝐲𝐝𝟎 𝟏 𝟏
 Mi = = = (𝟏− 𝐜`)= (𝐬`), unde Mi = multiplicatorul investițiilor
𝚫𝐈𝐛 𝐈𝐛𝟏−𝐈𝐛𝟎

Aplicații:
Problema 1:
Avem următoarele date:
Ca = 50
Mi = 5
Să se determine funcția consumului și a economisirii
C = Ca + c` Yd
S = -Ca + s` Yd
1 1
Mi = (1− c`) = (s`)
1
5 = (1− c`) =>1 − c` = 0,2 =>c` = 0,8
s` = 1 - c` = 1 – 0,8 = 0,2
 C = 50 + 0,8Yd
 S = -50 + 0,2Yd

Problema 2:
Avem următoarele date:
Yd crește cu 80.000
Creșterea consumului reprezintă 80% din creșterea Yd.
Să se afle înclinația marginală spre consum s`.
Creșterea consumului (ΔC) = (80/100) x 80.000 = 64.000
ΔC 64.000
c` = Δy = 80.000= 0,8
d
c` + s` = 1 =>s` = 1 - c` =>s` = 1 – 0,8 =>s` = 0,2

17
Problema 3:
În T1 față de T0: consumul crește cu 50%, iar Yd crește cu 60%.
În T0, înclinația medie spre consum este 75% (0,75).
Să se afle c`, s` și Mi (multiplicatorul investițiilor).

50
C1 = C0 + 100C0 = C0 + 0,5C0 = C0(1+0,5) = 1,5C0
60
Yd1 = Yd0 + 100Yd0 = Yd0 + 0,6Yd0 = Yd0(1+0,6) = 1,6Yd0
ΔC C1−C0 1,5C0−C0 0,5C0 0,5
c` = Δy = Yd1−Yd0 = 1,6Yd0−Yd0 = 0,6Yd0 = 0,6 x 0,75 (deoarece înclinația medie spre consum
d
0,375
este 0,75) = = 0,625
0,6
s` = 1 - c` =>s` = 1 - 0,625 = 0,375
ΔYd 1 1 1
Mi = = (1− = (1− = = 2,666
ΔIb c`) c`) 0,375
 creșterea investițiilor cu o unitate conduce la o majorare a veniturilor cu 2,666 unități –
deoarece multiplicatorul investițiilor arată de câte ori se multiplică veniturile față de
investiții, la o creștere dată a investițiilor; la o creștere a investițiilor cu două unități,
veniturile s-ar fi modificat cu 5,332 unități.
Problema 4:
Avem următoarele date:
T0: Yd0 = 100; S0 = 40;
T1: Yd1 crește cu 50%, iar înclinația marginală spre consum (c`) este 0,8.
Să se afle economisirea în momentul T1 și multiplicatorul investițiilor.

Yd0 = C0 + S0; 100 = C0 + 40 => C0 = 60

50 50
T1: Yd1 = Yd0 + 100Yd0 = 100 + 100100 => Yd1 = 150
ΔC C1−C0 C1−C0 C1−C0
c` = Δy = Yd1−Yd0 => 0,8 = 150−100 = 50
=> C1-C0 = 40 => C1 – 60 = 40 => C1 = 100
d
S1 = Yd1 - C1
S1 = 150 – 100 => S1 = 50
ΔYd 1 1 1
Mi = = (1− c`) = (1− 0,8) = (0,2)= 5
ΔIb

18
 Seminar 7-8. Cerere agregată – ofertă agregată. Echilibrul macroeconomic pe termen
scurt. Echilibrul macroeconomic pe termen lung. Decalaje de producție.

Cererea agregată reprezintă cererea totală de bunuri și servicii la nivel național, în timp ce
oferta agregată reprezintă oferta totală de bunuri și servicii la nivel național.
CAg = C + Ib + G + EXnet; OAg = PIB

P ↑ => Y ↓ (ca urmare a efectului majorării prețurilor asupra reducerii consumului)

P ↓ => Y ↑ (ca urmare a efectului reducerii prețurilor asupra majorării consumului)

Factori care explică panta negativă a Cererii Agregate (CAg) sau efectul prețurilor:
1. Efectul de avuție
a) P↑ => puterea de cumpărare a banilor – PCB ↓ (ca urmare a creșterii prețurilor, cu
1 leu vom cumpăra mai puțin dintr-un bun, decât am fi cumpărat la un preț mai
redus) => Cererea de bunuri ↓ => CAg ↓;
b) P↓ => puterea de cumpărare a banilor – PCB ↑ (ca urmare a reducerii prețurilor, cu
1 leu vom cumpăra mai mult dintr-un bun, decât am fi cumpărat la un preț mai mare)
=> Cererea de bunuri ↑ => CAg ↑;
2. Efectul ratei dobânzii(𝐫𝐝 )
a) P ↑ => S ↓ (ca urmare a scăderii puterii de cumpărare a banilor) =>OM ↓ (oferta de
monedă scade dat fiind faptul că băncile oferă credite din depozitele clienților)
=>rd ↑ (având o ofertă mai mică de monedă, băncile pun un preț mai ridicat pe
aceasta – rata dobânzii este prețul banilor în sistemul monetar) =>Ib ↓ (rata dobânzii
ridicate descurajează investitorii în a solicita credite, deoarece aceștia vor suporta
costuri cu rata dobânzii aferentă creditului obținut mai ridicate) => CAg ↓;
b) P ↓ => S ↑ (ca urmare a creșterii puterii de cumpărare) =>OM ↑ (oferta de monedă
crește dat fiind faptul că băncile oferă credite din depozitele clienților) =>rd ↓ (având
o ofertă mai mare de monedă, băncile pun un preț mai redus pe aceasta – rata
dobânzii este prețul banilor în sistemul monetar) =>Ib ↑ (rata dobânzii scăzute
încurajează investitorii în a solicita credite, deoarece vor suporta costuri cu rata
dobânzii aferentă creditului obținut mai scăzute) => CAg ↑;

19
 3. Efectul cursului de schimb
a) P ↑ =>rd ↑=> cerere mai mare a investitorilor pentru activele interne (deoarece obțin
un profit mai ridicat de pe urma acestora ca urmare a creșterii ratei dobânzii) =>
cererea de monedă națională ↑=> CS ↓ (cursul de schimb scade: moneda națională
se apreciază, iar cea străină se depreciază) => EX ↓ și IM ↑ => EXnet↓=> CAg ↓;
b) P ↓ =>rd ↓=>activele străine devin mai puțin atractive, față de cele străine => cererea
de monedă națională ↓=> CS ↑ (cursul de schimb crește: moneda națională se
depreciază, iar cea străină se apreciază) => EX ↑ și IM ↓=> EXnet ↑=> CAg ↑;

Exemplificare - efectul cursului de schimb asupra exporturilor și importurilor

Curs de schimb Efect
În T1 RON s-a depreciat (CS↑), iar euro s-a
apreciat. Consumatorii străini vor cumpăra
cu 1 EUR bunuri în valoare de 5 RON,
CST0 EUR/RON = 4
comparativ cu cât cumpărau în T0 (4 RON).
CST1 EUR/RON = 5
Ca urmare bunurile interne devin mai ieftine
pentru consumatorii străini.
Astfel Exporturile ↑ => CAg ↑
În T1 RON s-a apreciat (CS↓), iar euro s-a
depreciat. Consumatorii străini vor cumpăra
cu 1 EUR bunuri în valoare de 4 RON,
CST0 EUR/RON = 5
comparativ cu cât cumpărau în T0 (5 RON).
CST1 EUR/RON = 4
Ca urmare bunurile interne devin mai scumpe
pentru consumatorii străini.
Astfel Exporturile ↓ => CAg ↓
În T1 RON s-a apreciat (cumpăr mai mulți
EUR cu 1 RON), iar euro s-a depreciat.
Consumatorii interni vor cumpăra cu 1 RON
bunuri în valoare de 0,25 EUR, comparativ
CST0 RON/EUR = 0,20
cu cât cumpărau în T0 (0,20 EUR). Ca
CST1 RON/EUR = 0,25
urmare, bunurile externe devin mai ieftine
pentru consumatorii interni, deoarece pot
cumpăra mai mult cu 1 RON.
Astfel Importurile ↑ => CAg ↓
În T1 RON s-a depreciat (cumpăr mai puțini
EUR cu 1 RON), iar euro s-a apreciat.
Consumatorii interni vor cumpăra cu 1 RON
bunuri în valoare de 0,20 EUR, comparativ
CST0 RON/EUR = 0,25
cu cât cumpărau în T0 (0,25 EUR). Ca
CST1 RON/EUR = 0,20
urmare, bunurile externe devin mai scumpe
pentru consumatorii interni, deoarece pot
cumpăra mai puțin cu 1 RON.
Astfel Importurile ↓ => CAg ↑

20
 Factori care determină modificarea CAg

1. C↑ => CAg↑ (determinanți: rd ↓, IT↓, creșterea încrederii în economie);

C↓ => CAg↓ (determinanți: rd ↑, IT↑, scăderea încrederii în economie);
2. Ib↑ => CAg↑ (determinanți: rd ↓, IT↓, creșterea încrederii în economie);
Ib↓ => CAg↓ (determinanți: rd ↑, IT↑, scăderea încrederii în economie).
3. G↑ => CAg↑;
G↓ => CAg↓;
4. Exportul net
 Cererea externă:
 PIB-ul țărilor partenere la export↑ => cererea pentru produsele din
România↑ => EX↑ => EXnet↑ => CAg↑;
 PIB-ul țărilor partenere la export↓ => cererea pentru produsele din
România↓ => EX↓ => EXnet↓ => CAg↓.
 Veniturile interne:
 Veniturile interne↑ => IM↑ => EXnet↓ => CAg↓;
 Veniturile interne↓ => IM↓ => EXnet↑ => CAg↑.
 Cursul de schimb (CS):
 CS↑ (depreciere) => EX↑, iar IM↓ => EXnet↑ => CAg↑;
 CS↓ (apreciere) => EX↓, iar IM↑ => EXnet↓ => CAg↓.

Oferta agregată pe termen scurt - oferta de bunuri și servicii pentru care capitalul (K) rămâne
constant, iar capacitatea de producție nu se modifică.

P ↑ => Y ↑ (ca urmare a efectului majorării prețurilor asupra creșterii veniturilor firmelor)
P ↓ => Y ↓ (ca urmare a efectului reducerii prețurilor asupra reducerii veniturilor firmelor)

21
 Factori care influențează producția

1) Evoluția prețurilor factorilor de producție (FP)

PFP↑ => costurile firmelor↑ => producția↓ => OAgTS↓ (se deplasează la stânga);
PFP↓ => costurile firmelor↓ => producția↑ => OAgTS↑ (se deplasează la dreapta).
2) Salarii și productivitate
Salariile cresc mai mult decât productivitatea muncii (WL ) => OAgTS↓;
Salariile cresc mai puțin decât productivitatea muncii (WL ) => OAgTS↑.
3) Condiții naturale (exemplu: condiții nefavorabile în agricultură => OAgTS↓)
4) Fiscalitate
IT↓ => costurile firmelor↓ => producția↑ => OAgTS↑;
IT↑ => costurile firmelor↑ => producția↓ => OAgTS↓;

Echilibrul macroeconomic pe termen scurt

CAg↑ => echilibrul se deplasează de

la E0 la E1 => P↑ și Y↑;
CAg↓ => echilibrul se deplasează de
la E0 la E2 => P↓ și Y↓.

OAgTS↑ => echilibrul se deplasează

de la E0 la E1 => P↓ și Y↑;
OAgTS↓ => echilibrul se deplasează
de la E0 la E2 => P↑ și Y↓.

22
Inflația - reprezintă creșterea generalizată a prețurilor.
Deflația - reprezintă reducerea generalizată a prețurilor.
Dezinflația - reprezintă reducerea ritmului de creștere generalizată a prețurilor.

23
Motive pentru care cheltuielile de investiții variază mai mult decât cheltuielile de consum
(consumul privat)
Cheltuielile de investiții ale guvernului (investițiile publice fiind formate din cheltuieli de
capital și cheltuieli cu programele de dezvoltare finanțate din surse interne și externe) - sunt
dependente de absorbția de fonduri europene. Totodată, guvernele nu au stabilitate în realizarea
investițiilor publice și adesea obiectivele de investiții se decalează. În multe cazuri, guvernele
majorează sau reduc nivelul investițiilor publice în funcție de presiunea programului
guvernamental.
Consumul privat include consumul autonom care este, de obicei static. Populația va consuma
alimente indiferent de venitul disponibil.

Echilibrul macroeconomic pe termen lung

Putem vorbi de echilibru macroeconomic pe termen lung (OAgTL) atunci când echilibrul pe
termen scurt (OAgTS) coincide cu PIB-ul potențial (Yp) => OAgTS = CAg = OAgTL.

Factori care determină creșterea PIB-ului potențial

1) ↑K (majorarea capitalului: mai multe investiții);

2) ↑L (numărul de lucrători crește ca urmare a investițiilor efectuate);
3) ↑WL (prin îmbunătățirea calificărilor forței de muncă);
4) progresul tehnologic.

PIB-ul potențial este o variabilă neobservată și se estimează prin metodologii precum: Hodrick-
Prescott, filtrul Kalman, funcția Cobb-Douglas.

24
 Decalaj de producție recesionist

PIB actual (Y) < PIB potențial (Yp)

Dacă PIB < PIB potențial => Rș > Rș la nivelul PIB-ului potențial.
Rata șomajului la nivelul PIB-ului potențial este rata naturală a șomajului. Rata naturală a
șomajului este acea rată a șomajului cauzată de nivelul nesatisfăcător al salariului, respectiv
care este înregistrată în condiții normale de producție.

Creșterea CAg conduce la o revenire mai rapidă a economiei din recesiune, însă această
majorare produce costuri inflaționiste (majorarea cererii agregate conduce la creșterea
prețurilor). În cazul în care se promovează o politică fiscal-bugetară expansionistă, deficitul
bugetar va crește.

25
Creșterea OAg generează efecte mai bune în economie, însă aceasta se poate realiza într-o
perioadă mai mare de timp. Totuși, este posibil să existe o rigiditate a costurilor de producție,
astfel încât va exista o creștere redusă a ofertei agregate. Acest lucru înseamnă că nivelurile
ridicate ale costurilor de producție vor limita majorarea ofertei agregate.

Decalaj de producție inflaționist

PIB actual (Y) > PIB potențial (Yp)

Dacă PIB > PIB potențial => Rș < Rș la nivelul PIB-ului potențial (rata naturală a șomajului).

26
Aplicații:
Problema 1:
O economie se caracterizează prin următoarele date:
P CAg OAgTS a. Reprezentați grafic curbele cererii și ofertei agregate pe
termen scurt.
90 450 350 b. Care sunt valorile de echilibru pe termen scurt ale PIB real
100 400 400 și ale nivelului prețurilor?
110 350 450 c. Dacă PIB potențial al acestei economii este de 500,
120 300 500 reprezentați grafic curba ofertei pe termen lung și caracterizați
130 250 550 decalajul din economie.
140 200 600 d. Dacă oferta agregată scade cu 100, care sunt noile valori
de echilibru pe termen scurt ale PIB real și ale nivelului P?
e. Pornind de la noul echilibru, cu cât ar trebui să stimulăm CAg pentru a ajunge la
echilibru pe termen lung?

a.

b. Valorile de echilibru pe termen scurt ale PIB real și ale nivelului prețurilor sunt cele la
care cererea și oferta sunt egale. Potrivit tabelului și graficului, cererea și oferta sunt
egale atunci când P este 100 (Pe), iar PIB-ul real de echilibru este 400.

c. Oferta agregată pe termen lung (sau PIB-ul

potențial) reprezintă ceea ce poate produce economia
în condițiile utilizării normale a tuturor resurselor/
factorilor de producție.
Pe grafic aceasta este la dreapta PIB-ului real de
echilibru (400). Prin urmare, decalajul PIB ce
caracterizează economia este unul recesionist (PIB
real actual < PIB potențial).
Decalajul măsoară valoarea de piață a acelor bunuri și
servicii care ar fi putut fi produse dacă resursele ar fi
fost utilizate deplin, dar în realitate nu au fost produse
(pierderi datorate neutilizării resurselor).

27
 d. Noul echilibru se formează la Pe=110 și un PIB real de echilibru de 350. Se observă că
la o scădere a ofertei agregate PIB-ul de echilibru s-a redus, în timp ce nivelul prețurilor
a crescut.
P CAg OAgTS
90 450 350-100=250
100 400 400-100=300
110 350 450-100=350
120 300 500-100=400
130 250 550-100=450
140 200 600-100=500
e. Echilibrul pe termen lung este atins în punctul în care CAg = OAgTS = OAgTL.
În cazul nostru, punctul în care OAgTS = OAgTL este 500, cu un nivel al prețurilor de
140. În acest sens, cererea agregată (CAg = 200) ar trebui stimulată cu 300, pentru a se
ajunge la o situație de echilibru pe termen lung.

Problema 2:

Presupunem că într-o economie se înregistrează o creștere a prețurilor factorilor de producție.

Cum se deplasează echilibrul dintre cerere și ofertă și ce efecte rezultă din această reacție? PIB-
ul inițial se afla în fază de echilibru macroeconomic pe termen lung. Ce decalajl de producție
avem? Presupunem că sunteți ministru de finanțe: ce măsuri ați adopta pentru a elimina
decalajul?

Având în vedere că prețul

factorilor de producție se
majorează, această situația va
conduce la scăderea ofertei
agregate pe termen scurt.
Echilibrul se deplasează de la E0
la E1 (P crește și PIB-ul scade).

Dat fiind faptul că PIB-ul inițial

se situa în echilibru (adică era la nivelul PIB potențial - Yp) în momentul T1, acesta se reduce
și prin urmare se va situa sub nivelul PIB-ului potențial (în cazul în care cel potențial nu se
modifică), ceea ce corespunde decalajului de producție recesionist (PIB nominal mai mic decât
PIB potențial). Prin urmare, ca ministru de finanțe, ar trebui, fie să reducem taxele și impozitele,
fie să majorăm cheltuielile guvernamentale, pentru a stimula creșterea economică și ieșirea din
recesiune. A se ține cont că este indicat să se adopte măsuri anticiclice (în perioade recesioniste
luăm măsuri expansioniste, iar în perioade expansioniste adoptăm măsuri restrictive).

28
Problema 3:

În economie se resimte un șoc ca urmare a creșterii salariilor din sectorul public. Cum se
deplasează echilibrul dintre cerere și ofertă și ce efecte rezultă din această reacție? În momentul
anterior, PIB-ul real era egal cu cel potențial. Ce decalaj de producție este prezent în economie
și ce măsură ați lua pentru eliminarea decalajului dacă ați fi Guvernatorul Băncii Naționale a
României?

Creșterea salariilor din sectorul public va conduce la creșterea cererii agregate (CAg = C + I +
G + Exnet), iar echilibrul se va deplasa din E0 la E1 (când cererea crește se deplasează la
dreapta), ceea ce înseamnă că prețurile cresc și PIB-ul real se majorează. Având în vedere că în
faza inițială (T0) PIB-ul real = PIB-ul potențial, iar, în prezent (T1), nivelul PIB-ului real a
depășit PIB-ul potențial, se poate spune că, în momentul T1, PIB-ul real se situează peste cel
potențial, în condițiile în care cel potențial nu s-a modificat - decalaj de producție inflaționist.
Ca Guvernator al BNR putem modifica rata dobânzii. Având în vedere că, în economie se
manifestă un decalaj de producție inflaționist, vom majora rata dobânzii dat fiind faptul că
economia crește peste potențial și există riscul să se supraîncălzească și pentru că nivelul
prețurilor a crescut, iar obiectivul BNR este acela de a menține prețurile stabile. Creditarea se
reduce ca urmare a creșterii ratei dobânzii și, în consecință, vom avea mai puțini bani pe piață.
În consecință, prețurile se reduc (inflația se reduce) - proces deflaționist.

29
 Seminar 9-10. Piața monetară

Principalul obiectiv al BNR este acela de a menține prețurile stabile. În acest context, BNR
are obiectivul de a influența nivelul inflației astfel încât aceasta să se situeze într-un
interval de variație de +/- 1 punct procentual față de ținta de inflație (2,5%). În momentul
de față, intervalul de variație în care trebuie să se încadreze inflația este de la 1,5% până
la 3,5%.
Oferta de monedă (𝐎𝐌 ) este creată de banca centrală (BNR) prin emisiune monetare și de
către băncile comerciale prin acordarea de credite. Băncile centrale supraveghează și
reglementează sistemul financiar bancar și elaborează politica monetară (influențează oferta de
monedă în funcție de nevoile economiei). OM = Masa monetară (M). Creșterea masei monetare
conduce la creșterea prețurilor (inflație) întrucât vom avea mai mulți bani pe piață, iar din
această cauză, prețurile vor crește.

Structura masei monetare - agregatele monetare:

M0 (baza monetară) = numerar + rezerve
M1 (masa monetară în sens restrâns) = M0 + depozite la vedere (depozite care pot fi
retrase oricând - sunt mai flexibile, însă au o rată a dobânzii mai mică);
M2 (masa monetară intermediară) = M1 + depozite la termen cu scadența maximă de 2
ani (depozite care pot fi retrase doar la termenul convenit prin contract - au o rată a
dobânzii mai mare);
M3 (masa monetară în sens larg) = M2 + alte instrumente de natură financiară.

Instrumentele politicii monetare:

1) Rata dobânzii de politică monetară (2,5%) reprezintă acea rată a dobânzii pe care banca
centrală (BC) o plătește băncilor comerciale pentru depozitele atrase pe o săptămână.
a) rd ↑ => depozitele atrase de la băncile comerciale ↑ => resursele disponibile ale băncilor
comerciale pentru acordarea de credite ↓ => OM ↓;
b) rd ↓ => depozitele atrase de la băncile comerciale ↓ => resursele disponibile ale băncilor
comerciale pentru acordarea credite ↑ => OM ↑.

2) Operațiuni REPO (repurchase agreement - contract de reachiziționare) sau REVERSE

REPO (reverse repurchase agreement - contract de reachiziționare în sens invers)
a) REPO - Banca centrală (BNR) cumpără active (titluri de stat sau obligațiuni*) pentru
a injecta lichiditate în sistemul bancar, iar băncile comerciale vor răscumpăra activele
financiare, achitând prețul inițial + rata dobânzii de politică monetară;
b) REVERSE REPO - Banca centrală (BNR) vinde active (titluri de stat sau obligațiuni*)
pentru a absorbi lichiditate din sistemul bancar, urmând a le răscumpăra prin achitarea
prețului inițial + rata dobânzii de politică monetară.
* Obligaţiunea – reprezintă un titlu financiar care atestă un împrumut pe care îl face emitentul. De exemplu, dacă
guvernul are nevoie de resurse financiare, atunci acesta poate emite obligaţiuni (adică se va împrumuta). Emitenţii
de obligaţiuni sunt debitori, iar cumpărătorii vor fi creditori. Cumpărătorii de obligaţiuni beneficiază de un venit
fix pe întreaga durată de existenţă a obligaţiunii (până la scadenţa acesteia).

30
3) Rezerve minime obligatorii (RMO) - reprezintă disponibilități ale băncilor comerciale
plasate la BNR (depozite) și se calculează în funcție de rata rezervelor minime obligatorii
la depozitele în lei și în valută.
-rata RMO la depozitele în lei și valută este de 8%;
a) rata RMO ↑ => resursele disponibile pentru acordarea de credite de către băncile
comerciale ↓ => OM ↓ => rd ↑ (rata dobânzii este prețul pieței monetare) - când oferta
este mai mică, pui un preț mai mare pe sumele de bani pe care băncile le pot împrumuta
debitorilor;
b) rata RMO ↓ => resursele disponibile pentru acordarea de credite de către băncile
comerciale ↑ => OM ↑ => rd ↓ - când oferta este mai mare, pui un preț mai mic pe
sumele de bani pe care băncile le pot împrumuta debitorilor.

4) Operațiuni pe piața valutară

a) BNR cumpără valută (oferă lei în schimb și astfel injectează lei în sistemul bancar) =>
OM ↑;
b) BNR vinde valută (cumpără lei și astfel absoarbe lei din sistemul bancar) => OM ↓.

5) Facilități permanente de creditare și de depozit (interval de variație de +/- 1 pp față de

rata dobânzii de politică monetară)
a) Facilitatea de creditare - BNR oferă credite overnight băncilor pentru a acoperi
deficitul temporar al acestora: rd = rdpol.mon. + 1 pp => rd = 2,5% + 1 pp = 3,5%
b) Facilitatea de depozit - BNR atrage surplusul de resurse monetare al băncilor
comerciale: rd = rdpol.mon. − 1 pp => rd = 2,5% - 1 pp = 1,5%
Indicatori relevanți:
𝐌 𝐧𝐮𝐦𝐞𝐫𝐚𝐫+𝐝𝐞𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭𝐞
Multiplicatorul monetar = = ( M0 reprezintă baza monetară și M
𝐌𝟎 𝐧𝐮𝐦𝐞𝐫𝐚𝐫+𝐫𝐞𝐳𝐞𝐫𝐯𝐞
reprezintă masa monetară - multiplicatorul monetar arată de câte ori crește masa monetară față
𝟏
de baza monetară); 𝐈𝐏𝐂𝐁 = 𝟏+𝐑𝐢 𝐱 𝟏𝟎𝟎 ; Δ%PCB = 𝐈𝐏𝐂𝐁 - 100
IPCB = Indicele de variație al puterii de cumpărare a banilor;
Puterea de cumpărare a banilor arată cât cumpăr dintr-un produs cu o unitate monetară.
Nivelul unui depozit din viitor în urma aplicării ratei dobânzii:
𝐒𝟏 = 𝐒𝟎 (𝟏 + 𝐫𝐝 )𝐧 , unde n reprezintă numărul de ani/perioade pentru care s-a aplicat rata
dobânzii, rd reprezintă rata dobânzii și S0 reprezintă depozitul inițial.
𝐑 𝐢 (rata inflației) = IPC (indicele prețurilor de consum) - 100.
𝐑 𝐝𝐫𝐞𝐚𝐥ă = 𝐑 𝐝𝐧𝐨𝐦 - 𝐑 𝐢 ; R dreală = rata reală a dobânzii; R dnom = rata nominală a dobânzii.
Rata reală a dobânzii ia în considerare rata inflației și surprinde câștigul sau pierderea reală a
deponentului. Dacă avem o rată reală a dobânzii negative, ceea ce implică faptul că inflația este
mai mare decât rata nominală a dobânzii (cea afișată de bănci), atunci deponenții pierd deoarece
prețurile sunt în creștere (puterea de cumpărare scade), iar randamentul obținut de aceștia din
dobândă este mai mic decât sumele pe care le vor consuma în viitor. Astfel, deponenții pierd în
termeni reali, în cazul unei rate reale a dobânzii negative.
Dacă R dreală > 0 => este încurajată economisirea (S).
Dacă R dreală < 0 => este încurajat consumul (C).

31
Există două tipuri de politică monetară:
Politică monetară expansionistă (𝐎𝐌 ↑ și Y ↑) - când vrei să stimulezi creșterea
PIB, însă crești inflația:
 rd ↓;
 RMO↓;
 BNR cumpără titluri de stat (REPO);
 BNR cumpără valută.
Politică monetară restrictivă (𝐎𝐌 ↓ și Y ↓) - când vrei să reduci inflația, însă reduci
și PIB-ul:
 rd ↑;
 RMO↑;
 BNR vinde titluri de stat (REVERSE REPO);
 BNR vinde valută.

Cererea de monedă (L) reprezintă cantitatea de active pe care populația dorește să o dețină
sub formă de bani.
Mobilurile cererii de monedă (motivele pentru care populația dorește să dețină bani):
1) mobilul tranzacțional (populația dorește să dețină bani pentru a realiza tranzacții):
Y↑ => tranzacțiile↑ => L↑;

2) mobilul prudențial (populația dorește să dețină bani pentru a face față cheltuielilor
neprevăzute):
Y↑ => tranzacțiile↑ => sumele pe care indivizii trebuie să le păstreze sub formă de
rezerve↑ => L↑;

3) mobilul speculativ (populația dorește să dețină bani pentru a compensa pierderile

generate de fluctuația cursurilor)
rd ↑ => rentabilitatea deținerii de numerar scade (se pot obține câștiguri mai mari prin
depozite);
rd ↓ => rentabilitatea deținerii de numerar crește.

La echilibru: 𝐎𝐌 (oferta de monedă) = L (cererea de monedă)

L = L(Y) + L(𝐫𝐝 );
L(Y) = mobilul tranzacțional + mobilul prudențial, iar L(rd ) = mobilul speculativ
L este în relație directă cu Y și inversă cu rd . Când Y crește L crește / când rd crește L scade
(accederea unui credit devine mai scumpă și cererea de monedă a populației scade).

Canalele de transmisie a politicii monetare

I. Canalul ratei dobânzii:
a) rdpol.mon. ↓ => rd la credite ↓ => crește cererea de credite de consum și investiții
=> C↑ și Ib ↑ => CAg↑ => Y↑, Ri↑;
b) rdpol.mon. ↑ => rd la credite ↑ => scade cererea de credite de consum și investiții
=> C↓ și Ib ↓ => CAg↓ => Y↓, Ri↓;

32
 II. Canalul cursului de schimb:
a) rdpol.mon. ↓ => rd ↓ => atractivitatea speculatorilor valutari pentru activele interne
scade (randamentele în lei ale acestora scade) => ieșiri de valută => oferta de
valută↓ => leul se depreciază (valuta se apreciază deoarece oferta a scăzut și
devine mai scumpă) => EXnet ↑ => CAg↑ => Y↑, Ri↑;
b) rdpol.mon. ↑ => rd ↑ => depozitele în lei devin mai atractive pentru speculatori
(randamentele acestora cresc) => intrări de valută => oferta de valută↑ => leul
se apreciază (valuta se depreciază deoarece oferta a crescut și devine mai ieftină)
=> EXnet ↓ => CAg↓ => Y↓, Ri↓;

!Creșterea ratei dobânzii conduce la aprecierea monedei naționale, iar scăderea ratei dobânzii
conduce la deprecierea monedei naționale.

Teoria cantitativă a banilor: M x V = P x Y, unde:

-M = masa monetară;
-V = viteza de circulație a banilor - se măsoară prin numărul de tranzacții la care este folosită o
unitate monetară;
-P = nivelul prețurilor;
-Y = PIB real;
-P x Y = PIB nominal.

Aplicații:
Problema 1:
Cererea de monedă pentru mobilul tranzacțional și prudențial - L(Y) = 0,4Y + 10;
L pentru mobilul speculativ - L(rd ) = 100-100rd ;
OM =50.

a)să se determine rata dobânzii de echilibru dacă Y = 100;

b)care va fi efectul creșterii cu 50% a Y asupra funcției cererii și asupra ratei dobânzii de
echilibru (rdE )?
c)determinați oferta de monedă pentru care rata dobânzii de echilibru revine la nivelul anterior?

a)L = L(Y) + L(rd ) = 0,4Y + 10 + 100-100rd = 0,4 x 100 + 10 + 100-100rd

L = 50 + 100 - 100rd = 150 - 100rd
La echilibru L = OM => 150 - 100rd = 50 => 100rd = 100 =>
𝐫𝐝𝐄 =1 (sau 100% exprimată procentual).

33
Grafic echilibrul pe piața monetară (când L = 0 => rd =1,5 și când rd = 0 => L = 150)

b)Y crește cu 50% => Y = 100 + 100 x 50/100 = 150

L = 0,4 x 150 + 10 + 100 - 100rd = 170 - 100𝐫𝐝
OM =50
La echilibru L = OM
0,4 x 150 + 10 + 100 - 100rd = 50
170 - 100rd = 50
100rd = 120
𝐫𝐝𝐄 = 120/100 = 1,2 (120% exprimată procentual).

c)L=170-100rd = 170 - 100 x 1 = 70

La echilibru L = 𝐎𝐌 => 𝐎𝐌 devine 70 (trebuie să crească cu 20 unități).

Problema 2:
Un individ face un depozit (S) de 100 lei la o rată a dobânzii de 7% pe an. Prețurile bunurilor
de consum (Ri) cresc cu 10%.

Cum se va modifica puterea de cumpărare a banilor (PCB) după un an?

S1 = S0 (1 + rd )n
S1 = 100(1 + 0,07)1 = 107 lei
Pentru a se calcula depozitele reale, depozitul se ajustează cu inflația (raportarea la indicele de
inflație).
𝐒𝟏 𝟏𝟎𝟕 𝟏𝟎𝟕 𝟏𝟎𝟕
𝐒𝟏𝐫𝐞𝐚𝐥 = 𝟏+𝐑𝐢 = 𝟏+𝐑𝐢 = 𝟏+𝟎,𝟏𝟎 = 𝟏,𝟏𝟎 = 97,2 =>
Modificarea PCB = 97,2 - 100 = -2,8 => PCB a scăzut cu 2,8. Inițial depozitul era 100.

Problema 3:
rd = 10%.
Să se determine valoarea prezentă a unei unități monetare care se obține peste 2 ani.
S1 = S0 (1 + rd )n
S1 = S0 (1 + 0,10)2
S1 = S0 . 1,21
Peste 2 ani depozitul va fi de 1,21 ori mai mare decât cel inițial.
34
Problema 4:
V = ct
PIBreal crește cu 5%.
M crește cu 20,75%
R i =?
M.V = P.Y

20,75 0 X 5
( 100 . M0 + M0 ) (100 . V0 + V0 ) = (100 . P0 + P0) (100 . Y0 + Y0 )
20,75 0 X 5
M0 ( 100 + 1) . V0 (100 + 1) = P0(100 + 1) . Y0 (100 + 1)
X+100
M0 . 1,2075 . V0 . 1 = P0 . . Y0 . 1,05
100
X+100
1,2075 . 1 = . 1,05
100
X+100
= 1,2075 / 1,05
100
X+100
= 1,15
100
x + 100 = 115
x = 15 (Prețurile au crescut cu 15% => Ri = 15%).

sau:

M.V = P.Y
lucrăm în indice: pentru a obține indicele se adăugă 100 la modificarea procentuală - în
momentul în care o variabilă este constantă, rezultă că nu se modifică deci modificarea
procentuală ar fi 0%, iar indicele 100.

120,75 . 100 = P . 105

12075 = P . 105
P = 115
Modificarea procentuală a P = 115 – 100 = 15%

Problema 5:
Dacă în perioada T0-T1, P au crescut de 2 ori, iar în perioada T1-T2 de 3 ori, să se calculeze Ri
în T2 față de T0.

2 x 3 = 6 (prețurile au crescut de 6 ori în T2 față de T0). Deci dacă Prețul = x, x în T1, față de
T0 = 6x
z z z 5x z
x + 100 x = 6 x => 100 x = 5 x => 100 = => 100 = 5 => z = 500 (prețurile au crescut cu 500%
x
în T2 față de T0)

*Dat fiind faptul că o creștere a prețurilor de 2 ori reprezintă o creștere cu 100% a prețurilor,
atunci o creștere de 5 ori a prețurilor va fi echivalentă cu o creștere de 400%, respectiv o creștere
de 10 ori a prețurilor va fi echivalentă cu o creștere de 900% a prețurilor.

35
Problema 6:
Pe piața monetară:
Cm = 8-20rd
Om = 3+30rd
Aflați rata dobânzii de echilibru și Om .

Cm = Om
8-20rd = 3+30rd
-50rd = -5
rd = 0,1 (Rata dobânzii de echilibru este de 10%)
Om = 3+30rd = 3+30.0,1 = 6

Problema 7:
Indicele de creștere a PIB nominal a fost de 180, iar rata de creștere a masei monetare a fost de
50%. Cu cât s-a modificat viteza de rotație a banilor?

IPIB = 180
Δ%PIBnom = 180 – 100 = 80
M.V = P.Y (P.Y = PIB nominal)
50 X 80
(100 . M0 + M0 ) (100 . V0 + V0 ) = (100 . PIBnom0 + PIBnom0 )
50 X 80
M0 (100 + 1) . V0 (100 + 1) = PIBnom0 (100 + 1)
X
M0 . 1,5 . V0 (100 + 1) = PIBnom0 .1,8
X
1,5 . (100 + 1) = 1,8
X
(100 + 1) = 1,8 / 1,5
X
(100 + 1) = 1,2
X
(100) = 0,2
x = 20 (Viteza de circulație a banilor a crescut cu 20%).

sau:

M.V = P.Y
150 . V = 180
V = 1,2
Având în vedere că s-a dat PIB-ul nominal și acesta cuprinde și indicele prețurilor deoarece PIB
nominal = P x Y, rezultatul V trebuie să îl înmulțim cu 100 pentru a obține indicele acestuia.

Deci V = 1,2 x 100 = 120 (indicele).

În consecință modificarea procentuală a vitezei de circulație a banilor a fost de 20%.
120 - 100 = 20.

36
Problema 8:
PIBnom = 2500
V=5
M=?

M.V = P.Y
M.V = PIBnom
M.5 = 2500 => M = 500

Problema 9:
Cererea de monedă pentru mobilul tranzacțional și prudențial L1 = 10+0,5Y, iar cea în funcție
de mobilul speculativ L2 = 50-125rd .
Știind că Om = 100, determinați rd pentru un venit de echilibru de 100.

L1+L2 = Om
10+0,5.100 + 50-125rd = 100
60 + 50-125rd = 100
110-125rd = 100
125rd = 10
rd = 10/125 = 0,08 (Rata dobânzii este de 8%).

37
 Seminar 12. Piața muncii

Cererea de muncă provine din partea firmelor și se măsoară prin numărul de locuri de muncă
existente la nivelul unei economii.

Oferta de muncă provine din partea forței de muncă și măsoară populația activă care își
desfășoară activitatea pe piața muncii și cea care dorește să acceadă pe piața muncii.

Populația totală = populație activă (+15) + populație inactivă (+15) + populație(-15)

Populație activă = populație ocupată + nr. șomeri

𝐏𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚ț𝐢𝐚 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯ă (𝟏𝟓−𝟔𝟒)

Rata de activitate (15-64) = 𝐏𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚ț𝐢𝐚 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥ă (𝟏𝟓−𝟔𝟒) x 100
Populația ocupată reprezintă toate persoanele de 15 ani și peste care desfășoară o activitate
economică sau socială producătoare de bunuri și servicii, în scopul obținerii unor venituri sub
formă de salarii sau alte beneficii.
Populația ocupată = salariați + alte categorii.

𝐏𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚ț𝐢𝐚 𝐨𝐜𝐮𝐩𝐚𝐭ă (𝟏𝟓−𝟔𝟒)

Rata de ocupare (15-64) = x 100
𝐏𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚ț𝐢𝐚 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥ă (𝟏𝟓−𝟔𝟒)

𝐍𝐮𝐦ă𝐫 ș𝐨𝐦𝐞𝐫𝐢
Rata șomajului = 𝐏𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚ț𝐢𝐞 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯ă x 100

Șomajul de lungă durată – situația în care șomerul nu participă pe piața forței de muncă, însă
dorește să acceadă de 1 an sau mai mult.
Populația inactivă cuprinde: elevi, studenți, pensionari, casnice, persoane întreținute de alte
persoane ori de stat sau care se întrețin din alte venituri (chirii, dobânzi).

Populația inactivă (15−64)

Rata de inactivitate (15-64) = x 100
Populația totală (15−64)

Legea lui Okun: relație inversă între șomaj și PIB (ca urmare a reducerii ratei șomajului,
ocuparea se situează pe un trend ascendent, iar producția creștere, respectiv PIB-ul).

Curba lui Phillips: relație inversă între inflație și șomaj (creșterea prețurilor conduce la
creșterea profiturilor firmelor, iar acestea vor înființa noi locuri de muncă, ceea ce va rezulta
într-o rată a șomajului mai scăzută).

Echilibrul pieței muncii

Prețul muncii este salariul real, care reflectă puterea de cumpărare a salariului nominal
(salariul cu care este remunerat un angajat).
SRe = salariul real de echilibru
ISN 100+SN
ISR = x 100 = x 100
IP 100+Ri
Modificarea % a SR = ISR - 100

38
ISR = indicele salariului real;
ISN = indicele salariului nominal;
IP = indicele prețurilor.

Formele șomajului:

1) Șomajul ciclic (conjunctural) – șomajul cauzat de reducerea cererii în economie ca urmare

a recesiunii economice. Rș = Rata șomajului ciclic + Rș natural
2) Șomajul sezonier – șomajul determinat de activitățile sezoniere. Ex: în sectorul
construcțiilor pe timp de iarnă sau în sectorul hotelier.
3) Șomajul fricțional – șomajul generat de tranziția între 2 job-uri.
4) Șomajul structural – este rezultatul dezechilibrului dintre structura ofertei și structura
cererii de muncă. Se manifestă ca urmare a diferențelor între competențele lucrătorilor
oferite și cerute pe piața muncii. Șomajul structural se elimină cel mai greu deoarece șomerii
trebuie să se recalifice. Șomajul ciclic se atenuează mai ușor prin adoptarea politicilor
macroeconomice expansioniste (creșterea cererii agregate). Politicile de stimulare a ofertei
agregate (creșterea investițiilor, îmbunătățirea calității educației și a calificărilor forței de
muncă) conduce la scăderea șomajului structural).
5) Șomajul natural – șomajul existent în condițiile în care economia produce la nivelul PIB-
ului potențial. Șomajul natural = șomajul fricțional + șomajul structural. Șomajul natural
reprezintă șomajul cauzat de nivelul nesatisfăcător al salariului.

39
Curba Beveridge: relație inversă între rata șomajului și rata locurilor de muncă vacante.
În expansiune rata șomajului scade și rata locurilor de muncă vacante crește.
În recesiune rata șomajului crește și rata locurilor de muncă vacante scade.

Locuri de muncă vacante – surplus de cerere de muncă (locuri de muncă noi create sau locuri
de muncă libere în urma concedieriilor, demisiilor etc).
Rata locurilor de muncă vacante = (locuri de muncă vacante / total locuri de muncă) x 100

Problema 1:

România -milioane pers- 2015 2016

Populația totală 19,870 19,760
Populația activă 9,159 8,979
Număr șomeri 0,624 0,530
Populație sub 15 ani 3,081 3,064
Populație 65 ani sau peste 3,375 3,436

a)Calculați populația ocupată pentru anii 2015-2016.

PO 2015: Populație activă – număr șomeri = 9,159 – 0,624 = 8,535
PO 2016: Populație activă – număr șomeri = 8,979 – 0,530 = 8,449
b)Care este rata de activitate și rata de ocupare în anii 2015-2016.
Populația totală (15-64) 2015 = 19,870 – 3,081 – 3,375 = 13,414
Populația totală (15-64) 2016 = 19,760 – 3,064 – 3,436 = 13,260
Rata de activitate 2015: (9,159 / 13,414) x 100 = 68,28%
Rata de activitate 2016: (8,979 / 13,260) x 100 = 67,71%
Rata de ocupare 2015: (8,535 / 13,414) x 100 = 63,63%
Rata de ocupare 2016: (8,449 / 13,260) x 100 = 63,72%
c)Calculați rata șomajului
Rata șomajului 2015 = (număr șomeri / populație activă) x 100 = (0,624 / 9,159) x 100 = 6,81%
Rata șomajului 2016 = (număr șomeri / populație activă) x 100 = (0,530 / 8,979) x 100 = 5,90%

Problema 2:
Să presupunem că rata naturală a șomajului este de 6%, iar rata șomajului este de 5,9%.
a)Calculați rata șomajului ciclic.
Rș = Rș ciclic + Rș natural (NAIRU)
5,9% = Rș ciclic + 6,0%
Rș ciclic = -0,1%
b)Identificați decalajul de producție
Șomaj ciclic negativ – decalaj de producție expansionist.
Rș < Rș natural => decalaj de producție expansionist.

40
Problema 3:
Populația ocupată este mai mare cu 200% decât nr. șomerilor.
Calculați rata șomajului.

Număr șomeri Număr șomeri

Rata șomajului = Populație activă x 100 = Populație ocupată+nr.șomeri x 100

Populația ocupată = nr șomeri + nr. șomeri x 200/100

Populația ocupată = nr șomeri (1 + 2)
Populația ocupată = nr șomeri x 3

Număr șomeri Număr șomeri

Rata șomajului = Populație ocupată+nr.șomeri x 100 = nr șomeri x 3 +nr.șomeri x 100
Număr șomeri
= x 100 (având în vedere că lucram cu un raport/pondere, orice valori am da
nr.șomeri x 4
numărului de șomeri, rezultatele ar fi aceleași. Prin urmare încercăm să dăm valoarea 1,
deoarece este cea mai facilă).

1 1
= 1 x 4 x 100 = 4 x 100 = 0,25 = 25%

41
 Seminar 13. Recapitulare

Funcția consumului: C= Ca (consum autonom) + c` . yd

Funcția economisirii: S = - Ca + s` . yd
Ambele grafice sunt realizate în conformitate cu legea psihologică a lui Keynes.
Consumul: pe măsură ce venitul disponibil (yd) crește, consumul (c) crește și el, însă din ce în
ce mai puțin.
Economisirea: pe măsură ce yd crește, economisirea (s) crește și ea, însă din ce în ce mai
mult.

42
Problema 1:

Raportul dintre numărul șomerilor și populația ocupată este de 1 la 9. Care este rata șomajului?

număr șomeri număr șomeri 1 1

Rata șomajului = populație activă = = = = 0,10 (10%)
populație ocupată+număr șomeri 1+9 10

Problema 2:

În T1 prețurile au crescut de 3 ori față de T0. În T2 față de T1, prețurile au crescut tot de 3 ori.
Care este rata inflației?

3x3 = 9
z
𝑥 + 100 𝑥 = 9𝑥
z
𝑥 = 8𝑥
100
z
=8
100
z = 800
Rata inflației a fost de 800%.

Problema 3:

Masa monetară a crescut cu 10%, prețurile sunt constante, iar PIB-ul real a crescut 15%. Cu cât
% s-a modificat viteza de circulație a banilor?

10 X 0 15
(M + 100 x M) (V + 100 x V) = (P + 100 x P) (Y + 100 x Y)
10 X 0 15
M(1+100) V(1+100) = P(1+100) Y(1+100)
X
1,10 M x V(1+100) = 1 P x 1,15 Y
X 1,15 x 1
(1+100) = = 1,0454
1,10
X
= 1,0454 − 1 = 0,0454
100

x = 4,54 (viteza de circulație a banilor a crescut cu 4,54%).

sau

M x V = P x Y (în indice de variație)

110 x V = 100 x 115
V = 104,54 (viteza de circulație a banilor a crescut cu 4,54%

43
Problema 4:

În T1 față de T0, venitul disponibil a crescut cu 70%, iar economisirea cu 80%. În T0, înclinația
medie spre economisire este de 0,20. Să se calculeze înclinația marginală spre economisire și
înclinația marginală spre consum, respectiv multiplicatorul investițiilor.

70
Yd1 = Yd0 + 100 x Yd0 = Yd0 (1+0,7) = Yd0 . 1,7
80
S1 = S0 + 100 x S0 = S0 (1+0,8) = S0 . 1,8
S1−S0 1,8 S0−S0 0,8 S0
s` = Yd1−Yd0 = 1,7 Yd0−Yd0 = 0,7 Yd0
(înclinația medie spre economisire - deci raportul dintre S0 și Yd0 - este 0,2)

0,8
s` = x 0,2 = 1,142 x 0,2 = 0,228
0,7
c` = 1 - 0,228 = 0,772
1 1
Mi = 1−c` = 0,228 = 4,38

Problema 5:

Cererea pentru mobilul tranzacțional și prudențial (L1) = 0,8Y+20

Cererea pentru mobilul speculativ (L2) = 50-40 rd
Om=100
Y=50
Să se afle rata dobânzii de echilibru, respectiv funcția cererii și rata dobânzii de echilibru în
cazul în care venitul crește cu 20%.

L = L(1) + L(2) = 0,8 . 50 + 20 + 50 - 40 rd = 110 - 40 rd

L = Om
110 - 40 rd = 100
40 rd = 10
rd = 10/40 = 0,25 (25%)

Y crește cu 20%
20
Y = 50 + 100 x 50 = 60
L = L(1) + L(2) = 0,8 . 60 + 20 + 50 - 40 rd = 118 - 40 rd
L = Om
118 - 40 rd = 100
40 rd = 18 => rd = 18/40 = 0,45 (45%).

44
 Piața financiară

Intermedierea financiară asigură atragerea surplusurilor de fonduri ale unor participanți la

tranzacții și utilizarea lor pentru finanțarea deficitelor de fonduri ale altor participanți la
tranzacții. Intermedierea financiară reprezintă o premisă importantă a creșterii economice și are
la bază instrumente financiare.
Piața financiară cuprinde piețele (monetară, valutară și de capital) în cadrul cărora se
realizează tranzacții financiare.
Structura activelor din sistemul financiar:
a) instituții de credit
b) instituții financiare nebancare
c) societăți de asigurare
d) fonduri de pensii private
e) fonduri de investiții

Instrumente financiare:
1. mijloace de plată (bani propriu-ziși): numerarul și depozitele asupra cărora se pot emite
cecuri;
2. substitute ale mijloacelor de plată (cvasibani): depozitele de economii ale populației,
depozitele la termen, certificatele de depozit, depozitele în valută ale rezidenților;
3. titluri de credit: titluri de stat, obligațiuni; titlurile de stat reprezintă titluri de credit emise
pe termen scurt (<1an) în scopul finanțării deficitului bugetar; obligațiunile sunt titluri de
credit emise pe termen lung (>1an) în scopul finanțării deficitelor de fonduri ale societăților
comerciale (obligațiuni ale societăților comerciale), ale bugetului de stat (obligațiuni
guvernamentale), ale bugetelor locale (obligațiuni municipale);
4. credite propriu-zise;
5. participații la capitalul social al societăților comerciale sub forma părților sociale sau
a acțiunilor, intrând în sfera titlurilor de proprietate;
6. aur monetar: element al rezervelor oficiale;
7. drepturi speciale de tragere (DST): mijloace de plată emise de Fondul Monetar
Internațional pentru suplimentarea lichidității internaționale. Lichiditatea reprezintă
capacitatea unui instrument financiar de a fi transformat în resurse financiare sau
nefinanciare; sunt utilizate pentru stingerea datoriilor dintre țările afiliate FMI;
8. instrumente financiare speciale.

Piața de capital
 primară: se tranzacționează emisiunile noi de acțiuni sau de titluri de credit;
 secundară: se tranzacționează acțiunile sau titlurile de credit anterioare (ex: bursa de
valori).
𝐂 = 𝐫𝐝𝐭 . 𝐕𝐚𝐥𝐭
unde: C = cupon - valoarea nominală primită ca urmare a aplicării ratei dobânzii (cuponul se
primește anual, iar principalul la scadență);
rdt = rata dobânzii aplicată titlului;
Valt = valoarea titlului.
45
 𝐂
𝐏= , unde rd = rata de piață a dobânzii
𝐫𝐝

𝐫𝐝𝐭
𝐏= . 𝐕𝐚𝐥𝐭
𝐫𝐝

Problema 1:
Peste 3 ani se poate obține o sumă de 150 u.m. Rata dobânzii este de 10%. Care este valoarea
prezentă a acestei sume.

S1 = S0 (1 + rd )n
150 = S0 (1 + 0,10)3
150 = S0 . 1,331
S0 = 112,69 u.m.

Problema 2:
Valoarea nominală a unei obligațiuni este de 100.000 u.m. Cât a fost rata dobânzii dacă la
scadență, deținătorul obligațiunii a încasat un cupon în valoare de 12.000?

C = rdt . Valt

12.000 = rdt . 100.000

12.000
rdt = 100.000 = 0,12 (12%)

Problema 3:
O obligațiune aduce posesorului ei un venit anual de 48 lei în condițiile în care rata anuală a
dobânzii este de 20%. Care este prețul obligațiunii dacă rata dobânzii este 25%.

C = rdt . Valt
Valt = 48 / 0,2 = 240
Valt (pentru o rată a dobânzii de 25%) = 48 / 0,25 = 192

Problema 4:
Cuponul anual al unei obligațiuni este de 50.000. Cu cât % se modifică prețul obligațiunii
atunci când rata dobânzii aplicată obligațiunii crește de la 10% la 20%.

C = rdt . Valt
Valt0 = 50000 / 0,10 = 500 000
Valt1 = 50000 / 0,20 = 250 000
250000−500000
Δ%Valt = .100 = -50%
500000

46