Sunteți pe pagina 1din 116

MANAGEMENTUL

INVESTIŢIILOR
- suport de curs ID -

1
INTRODUCERE

Cursul de “Managementul Investiţiilor” este destinat


pregătirii studenţilor înscrişi la programul de studiu ID,
organizat de facultatea Management şi face parte din
planul de învăţământ aferent anului II, semestrul 1.

OBIECTIVE PRINCIPALE

- cunoaşterea şi familizarea conceptului de investiţii, precum şi a rolului


acestuia în dezvoltarea sistemelor economice;
- diferenţierea tipologică şi conţinutul procesului investiţional;
- cunoaşterea documentaţiei specifice elaborării şi aprobării proiectelor
de investiţii;
- evidenţierea conceptului de eficienţă economică şi metodelor de
evaluare;
- cunoaşterea şi utilizarea instrumentarului specific de indicatori utilizaţi
în evaluarea eficienţei economice a investiţiilor;
- dezvoltarea capacităţii de evaluare şi selecţie a opţiunilor pentru
implementarea proiectelor de investiţii;

2
CUPRINSUL CURSULUI

1. INVESTIŢIILE, FACTOR AL CREŞTERII ECONOMICE ............................................. 5


1.1 Obiectivele unitatii de invatare 1 ............................................................................... 5
1.2 Investiţiile şi relansarea economică ........................................................................... 6
1.3 Contribuţia investiţiilor la modernizarea economiei naţionale ............................. 15

1.4 Contribuţia principalilor participanţi la creşterea eficienţei economice a


investiţiilor ................................................................................................................ 19
Teste de autoevaluare....................................................................................................... 29

2. DOCUMENTAŢIILE PROIECTELOR DE INVESTIŢII ................................ 31


2.1 Obiectivele unitatii de invatare 2 ............................................................................. 31
2.2 Documenttaţii specifice proiectelor de investiţii ..................................................... 32
2.3 Studiile de oportunitate ............................................................................................ 33
2.4 Studiile de prefezabi litate ......................................................................................... 36
2.5 Studiile de fezabilitate ............................................................................................... 38

2.6 Proiectul tehnic .......................................................................................................... 42


Teste de autoevaluare ...................................................................................................... 45

3. INVESTIŢIILE ŞI EFICIENŢA ECONOMICĂ ............................................................. 47


3.1 Obiectivele unitatii de invatare 3 ............................................................................. 47
3.2 Conceptul de eficienţă economică ............................................................................ 48
3.3 Raportul dintre optim şi eficient .............................................................................. 57
Teste de autoevaluare ...................................................................................................... 60

3
4 .INDICATORI STATICI DE EVALUARE A EFICIENŢEI PROIECTELOR DE
INVESTIŢII
4.1 Obiectivele unitatii de invatare 4 .....................................................................................................62
4.2 Consideraţii teoretice........................................................................................................................ 62
4.3 Indicatori de bază..............................................................................................................................63
Teste de autoevaluare ............................................................................................................................75

5. INFLUENŢA FACTORULUI TIMP ASUPRA PROCESELOR


INVESTIŢIONALE
5.1 Obiectivele unitatii de invatare 5 .....................................................................................................79
5.2 Imobilizarea fondurilor investiţionale............................................................................................... 79
5.3 Tehnica actualizării............................................................................................................................ 80
5.4 Posibilităţi de folosire a calculelor de actualizare............................................................................. 85
5.5 Indicatori dinamici de evaluare a eficienţei economice a investiţiilor ............................................. 94
Tabele de compunere si discontare...................................................................................................... 103
Bibliografia ............................................................................................................................................ 115

4
Uitatea de învăţare 1
- INVESTIŢIILE, FACTOR AL CREŞTERII ECONOMICE -

CUPRINS:
1.1 Obiectivele unitatii de invatare 1 ............................................................................... 2
1.2 Investiţiile şi relansarea economică ........................................................................... 2

1.3 Contribuţia investiţiilor la modernizarea economiei naţionale ............................... 2


1.4 Contribuţia principalilor participanţi la creşterea eficienţei economice a
investiţiilor .................................................................................................................. 2
Teste de autoevaluare ........................................................................................................ 2
Bibliografia unitatii de invatare 1 .................................................................................... 2

1.1 Obiective:

- cunoaşterea şi înţelegerea conceptului de investiţii;


- rolul investiţiilor în dezvoltarea economică;
- actori im lica i în rocesele investi ionale.

5
1.2 Investiţiile şi relansarea economică

Noţiunea de investiţii
Sfera lărgită este reprezentată de investiţiile financiare,
are două care constituie, în esenţă, orice plasament de capital cu
sfere de cuprindere scopul de a obţine un anumit profit. Cumpărarea de acţiuni
saubănci,
la de alte titluri de
alocarea valoare,
unor plasamentele
fonduri de sume
pentru iniţierea băneşti-
de afaceri
în scopul de a obţine dividende, dobânzi şi respectiv
profituri – înseamnă investiţii financiare

Sfera restrânsă se referă la achiziţionarea de noi mijloace


fixe şi se cheamă investiţii de capital.

Este de înţeles că prima sferă o cuprinde pe cea ce a doua, dar,


uzual, investiţiile financiare se referă la plasamentele de capital
exemplificate.

6
Investiţiile Investiţiile de capital au loc în economia reală precum şi în
de capital domeniile social – culturale constituind, în fond, suportul material
al creşterii economice şi al dezvoltării activităţilor social –
culturale în orice ţară din lume. În cele ce urmează ne vom
concentra atenţia asupra acestui gen de investiţii.

Prin investiţii de capital trebuie să se înţeleagă nu numai


construcţia de noi obiective, ci şi modernizarea celor
existente.

Caracter novator: Aproape niciodată o nouă investiţie nu reproduce exact o investiţie


anterioară. Invers, se poate spune că orice investiţie aduce ceva
nou. Investiţiile sunt propagatoare de nou, lor le este propriu
caracterul novator, ele aduc întotdeauna schimbarea situaţiei
existente, apariţia altor elemente decât cele cunoscute anterior.
Factor de risc Investiţiile angajează întotdeauna viitorul, de unde decurge
caracteristica asocierii unui însemnat factor de risc la orice proces
investiţional. Ele reprezintă privarea societăţii de un consum cert,
în schimbul unei speranţe, pe care numai calculele ştiinţifice le pot
fundamenta.

Investiţiile unui agent economic pot fi făcute în propria sa ţară sau


în ţări străine. Problema se poate pune şi astfel: investiţiile dintr-o
ţară au surse interne şi surse atrase. Privind sistemic, putem spune
că procesul investiţional are determinări endogene şi exogene.
Situaţiile rezultate din combinarea celor două provenienţe sunt
ceea ce la noi în ţară se numesc investiţii mixte. Separat, agenţii
economici străini pot realiza la noi investiţii proprii, fără
participare românească. Aşadar, în ţara noastră se pot realiza trei
categorii de investiţii:
Categorii de investiţii 1) investiţii proprii, româneşti, recunoscute ca fiind
autohtone;
(dupa sursa investitiei)
2) investiţii mixte cu capital românesc şi străin;
3) investiţii străine cu capital extern.

Raportul endogen – exogen, adică, în contextul nostru, raportul


dintre investiţiile autohtone şi cele străine constituie subiectul unui
discurs vechi; acest raport a constituit subiect de analiză din
trecutul mai îndepărtat şi va continua, probabil, fără să se ştie cât
timp.
În ţara noastră privirile sunt îndreptate astăzi asupra capitalului
străin, el fiind considerat un panaceu economic. Situaţia este
7
generată de faptul că agenţii autohtoni nu dispun de fondurile
necesare aplicării propriilor lor programe de dezvoltare. Accesul
la credite este prohibit, în condiţiile în care dobânzile aproape că
dublează anual datoria contractată. Unul din marii economişti ai
lumii, este vorba de Schumpeter, arăta că, în fond, creditul ( se
înţelege, în primul rând cel destinat investiţiilor ) reprezintă
pentru economie ceea ce sângele este pentru organismul omenesc;
ele pun în mişcare întregul angrenaj economic, în toate ramurile
productive, cu mari efecte benefice în ramurile social – culturale.
De aceea, prima problemă, în condiţiile actuale ale lipsei de
fonduri mari
volume interne
de ocredite
constituie creditul. Practica
în economiile dinamice,arată că sepe
prospere, acordă
când
în economiile bântuite de criză creditele au volume mici. Dobânda
plătită pentru creditul încasat reprezintă costul capitalului
împrumutat. Pe plan intern este recunoscut faptul că plafonul
asociat costului capitalului este ridicat. De aceea, o bună soluţie
ar fi acordarea de credite cu dobânz i atractive, mai ales pentru
firmele care produc mărfuri destinate exportului. Politica
dobânzilor înalte, aplicată în prezent, are profunde efecte negative
asupra posibilităţilor de finanţare a investiţiilor şi, implicit,
asupra creşterii economice.

Corelaţia dintre investiţii şi creşterea economică este de tipul legăturilor duble : pe de


o parte, investiţiile influenţează creşterea economică prin volumul lor, aspect pe care
l-am analizat
calitatea mai sus;realizate,
investiţiilor pe de altă parte,cecreşterea
aspect economică
se reflectă este influenţată
în eficienţa economică dea
investi iilor.

Investiţiile sunt un domeniu foarte sensibil al activităţii umane.


Orientarea fondurilor băneşti spre anumite obiective se face în
funcţie de necesităţi, dar şi de tendinţele existente pe plan
mondial, de starea economiei, de dorinţele consumatorilor, chiar
şi de modă, motive pentru care întotdeauna investiţiile trebuie
tratate cu maximă atenţie de întreprinzător. Investiţiile
afectează, direct sau indirect, creşterea economică.

8
Definirea şi clasificarea investiţiilor de capital

Desfăşurarea normală a procesului de producţie presupune contribuţia mai multor factori (capital
fix, muncă, materii prime ), iar în cadrul acestora un rol deosebit de important îl ocupă capitalul
fix. Crearea de noi utilaje precum şi aducerea parametrilor celor existente la nivelul impus de
progresul tehnic contemporan se realizează numai prin investiţii.

În acest context, investiţiile de capital reprezintă totalitatea cheltuielilor prin care se


creează sau se achiziţionează noi capitaluri fixe, productive sau neproductive, se
dezvoltă, se modernizează şi se reutilează cele existente.
Prin investiţii de capital se asigură construirea de noi unităţi economice, dezvoltarea,
modernizarea şi reutilarea celor existente, precum şi construirea, lărgirea şi amenajarea
obiectivelor cu caracter social – cultural şi de locuinţe. Sunt asimilate investiţiilor cheltuielile
pentru explorări, prospecţiuni şi cercetări geologice referitoare la lucrările de investiţii;
cheltuielile ocazionate cu proiectarea tehnologică şi constructivă a lucrărilor de investiţii;
cheltuielile pentru împăduriri şi plantaţii de pomi şi viţă de vie, îmbunătăţiri funciare;
cheltuielile pentru achiziţionarea animalelor de muncă şi de prăsilă. Prin extindere, sunt
considerate investiţii cheltuielile cu supravegherea realizării viitorului obiectiv şi pentru
calificarea salariaţilor care vor lucra la unitatea nou construită; cheltuielile pentru demolări,
exproprieri şi amenajări.

Investiţiile de capital au un rol deosebit de important în asigurarea dezvoltării şi restructurării


economiei naţionale. Indiferent de natura investiţiei ( de stat, de grup sau particulară ) fiecare

agent economic investitor urmăreşte cu prioritate :


accentuarea procesului de
modernizare a bazei tehnice în
creşterea calitativă a condiţiile restructurării întregii
întregii activităţi de producţii materiale;
comerţ exterior şi de
cooperare economică
internaţională.

reducerea costurilor de producţie şi


îndeosebi a cheltuielilor materiale.
Problema apare cu atât mai importantă cu
INVESTITOR cât reducerea costurilor de producţie se
va face în condiţiile ridicării nivelului
calitativ al produselor, diversificării
sortimentale şi creşterii gradului de
gospodărirea judicioasă a complexitate a acesteia;
materialelor de care dispune
fiecare beneficiar de investiţii,
ridicarea gradului de promovarea
tehnic, largă acât progresului
prin aplicarea mai rapidă
valorificare a resurselor în producţie a rezultatelor cercetării
materiale etc.; ştiinţifice şi tehnologice;

9
Apreciem că în următorii ani investiţiile de capital vor fi orientate cu prioritate atât pentru
obiective noi cât şi pentru modernizarea capacităţilor de producţie, care influenţează, în primul
rând, laturile calitative ale proceselor de producţie, favorizând ridicarea nivelului tehnic al
producţiei, îmbunătăţirea calităţii produselor şi diversificarea acestora, corespunzător
economiei actuale.

Investiţiile se pot clasifica după mai multe criterii, şi anume :

a) După structura lor  maşini, utilaje, instalaţii şi linii tehnologice, inclusiv


aparate de măsură şi control;
 lucrări de construcţii – montaj, compuse din lucrări de
construcţii şi instalaţii şi lucrări de montaj al utilajelor
tehnologice realizate pe şantierele de construcţii;
 lucrări geologice pentru descoperirea de noi rezerve de
substanţe minerale utile;
 alte cheltuieli de investiţii care se referă la plantaţii
pomiviticole, până la trecerea acestora pe rod, cumpărarea
şi creşterea animalelor până dau producţie.

b) După legătura pe care  Investiţii directe: sunt cele care se fac pentru obiectivul de
o au cu obiectivul bază (achiziţionarea utilajelor, montarea acestora,
proiectat executarea
investiţii se fundaţiilor
calculează peşi baza
a construcţiilor etc.). Aceste
devizelor de cheltuieli care
se întocmesc pe categorii de lucrări, pe obiectiv sau pe
întreaga investiţie (devizul general).
 Investiţii colaterale: se materializează în lucrări care
asigură utilităţile obiectivului de bază (căi de acces,
conducte de apă, gaze, aer comprimat, reţele telefonice,
precum şi cele îndreptate spre construirea unor obiecte
destinate deservirii obiectivului de bază – magazine,
locuinţe din jurul obiectivului de bază etc.). Cheltuielile
care se fac cu aceste investiţii se stabilesc prin devize
special elaborate.
 Investiţii conexe: sunt cele finalizate în alte obiective
economice (în amonte) pentru a asigura viitorului obiectiv
materiile prime necesare desfăşurării procesului de
producţie.

10
c) După sursa de  Finantate din Surse proprii se constituie din capitalul
finanţare: propriu (din profit, din fondul de amortizare şi din
încasările obţinute în urma vânzării unor utilaje )
 Finantate din Surse atrase în această perioadă au rol mare
în finanţarea investiţiilor şi se constituie din creditele
bancare interne şi externe, alocaţii de la buget sau din alte
surse.

d) După modul de  Investiţii nete: sunt constituite din sumele de bani ce provin
din produsul naţional net şi au ca scop sporirea capitalului
constituire: fix şi a stocurilor de materii prime şi materiale.
 Dacă la investiţia netă se adaugă amortizarea care are ca
scop principal înlocuirea capitalului fix uzat, se obţin
investiţiile brute, care contribuie la creşterea absolută a
capitalului fix.

e) După natura Investiţiile se materializează în:


obiectivului:  obiective noi;
 dezvoltări, modernizări, reutilări sau reprofilări.

f) După modul de Investiţii executate


execuţie:  în antrepriză;
 în regie proprie;
 mixte.
Această clasificare se foloseşte cu precădere pentru lucrările de
construcţii. Modul de execuţie este impus de o serie de factori, din
care precizăm: gradul de specializare a viitorului obiectiv,
mărimea obiectivului, natura lucrărilor etc.

Investiţiile se mai pot clasifica şi după alte criterii, şi anume: sfera de activitate ( productivă,
social – culturală); ramurile beneficiare (investiţii executate în industrie, agricultură,
construcţii, transporturi ) etc.

11
Direcţii de perfecţionare a activităţii de investiţii

Descentralizarea Deciziile de investiţii trebuie să fie luate la nivelul unităţilor, adică


deciziilor în domeniul al agenţilor economici, în funcţie de nivelul surselor de finanţare
investiţiilor: ale acestora, precum şi în funcţie de rap ortul cerere – ofertă la
produsele respective.
În acest caz, statul are drept de decizie numai pentru investiţiile
finanţate integral sau parţial de la buget şi rol de regulator asupra
deciziilor individuale prin politica de credite pe care o
promovează.
De aceea, se prevede ca în următorii ani să se diminueze rolul
statului în orientarea dezvoltării economico – sociale; se va
acţiona prin intermediul unor programe elaborate în special la
nivel microeconomic, care să conţină informaţii privind strategia
şi orientarea capitalurilor de investiţii, să asigure orientarea sau
descurajarea unor investiţii prin orientarea capitalurilor, impozite
diferenţiate pe tipuri de activităţi, impozite progresive sau
regresive pe cifra de afaceri sau pe profit.

Programe privind Programe cu caracter direcţional vor exista pentru obiectivele ce se


dezvoltarea socio - execută din fondurile statului, pentru celelalte investiţii ele având
economică un caracter orientativ. Oricum, aceste programe se vor limita la
fundamentarea necesităţii şi oportunităţii investiţiilor şi vor
cuprinde un număr restrâns de indicatori.

În schimb, programele microeconomice, elaborate deci de regiile


autonome, societăţile comerciale şi alţi agenţi economici se vor
referi la indicatori cum ar fi: volumul investiţiilor, consumurile
specifice de materiale, care asigură dezvoltarea strategică a
economiei naţionale. Este necesar ca programele operative să se
refere, în special, la aspecte ce vizează evoluţia probabilă a cererii
pieţei interne şi externe, la principalele grupe de produse şi
servicii.

De asemenea, la nivelul agenţilor economici, se impune


cunoaşterea cu exactitate a evoluţiei veniturilor şi cheltuielilor, a
cererii şi ofertei la produsele ce fac obiectul propriei activităţi, a
evoluţiei eficienţei economice pe fiecare produs şi pe total
activitate. Elaborarea, la nivelul fiecărei unităţi, a unor programe
privind dezvoltarea şi restructurarea proprie permite cunoaşterea
din timp, de către salariaţi şi acţionari, a orientărilor consiliilor de
administraţie şi facilitează participarea acestora la creşterea
eficienţei acţiunilor propuse.

12
Criterii de eficienţă Un rol important pentru activitatea viitoare trebuie să-l capete
economică în luarea generalizarea criteriilor de eficienţă economică în luarea deciziilor
deciziilor de investiţii de investiţii. Este de aşteptat ca într -o perioadă de 5 – 10 ani să se
formeze agenţi economici puternici, capabili să-şi constituie
colective de cercetare, analiză şi prognoză, care să proiecteze
propriile strategii de dezvoltare cu orizont de timp îndelungat şi
grad de certitudine ridicat.

Liberalizarea finanţării Un alt aspect care vizează creşterea eficienţei economice a


investiţiilor investiţiilor îl constituie liberalizarea finanţării acestora prin
crearea posibilităţii utilizării de către agenţii economici a oricăror
surse de finanţare.
Aşa cum am precizat anterior, apreciem că acestea ar putea fi
sursele proprii (care se constituie din profit, din fondul de
amortizare şi din încasările obţinute în urma dezafectării sau
vânzării unor utilaje) sau sursele atrase (care se constituie din
creditele bancare interne şi externe, alocaţii de la buget).

Investiţiile constituie principala cale de promovare a progresului tehnic prin


dotarea obiectivelor economice cu maşini, utilaje, dispozitive care asigură
perfecţionarea proceselor tehnologice, creşterea gradului de prelucrare a materiilor
prime, ridicarea nivelului productivităţii muncii şi, în final, o eficienţă economică
sporită.

Principiul liberei Elaborarea documentaţiei, care se va face de organe specializate de


concurenţe în proiectare, se referă la aspecte privind necesitatea şi oportunitatea
elaborarea documentaţiilor investiţiei, studii de amplasament şi de asigurare cu resurse,
şi contractării livrărilor de indicatori de eficienţă economică, condiţiile de execuţie a
echipamente investiţiei etc. Toate acestea necesită: liberalizarea iniţiativei
factorilor care participă la realizarea investiţiei (beneficiar,
proiectant, furnizor de echipamente industriale, constructor etc. );
instituirea sistemului de concurs în elaborarea documentaţiilor de
investiţii; reducerea fazelor şi etapelor de avizare şi aprobare a
investiţiilor; existenţa posibilităţii de atragere la elaborarea
documentaţiei a firmelor de proiectare străine, de asemenea prin
concurs etc.

Procesul de transformare şi restructurare a economiei


naţionale necesită restructurarea capacităţilor de producţie,
pregătirea managementului şi creşterea nivelului de
cunoştinţe tehnologice şi economice ale angajaţilor.

13
Restructurarea Orice decizie de restructurare a capacităţilor de producţie trebuie
capacităţilor de producţie să aibă în vedere: obiectivul transformării ce se urmăreşte;
perfecţionarea legăturilor cu furnizorii şi beneficiarii, deci a
colaborărilor pe verticală; posibilitatea colaborării cu investitori
străini în vederea atragerii de tehnologii noi şi utilaje perfecţionate;
posibilitatea de mobilizare a resurselor şi de atragere a acestora în
circuitul economic; analiza gradului de incertitudine şi risc la
investiţiile făcute şi de educare psihologică a salariaţilor în vederea
acceptării riscului; stimularea iniţiativei particulare prin politici
clare, flexibile şi printr-o legislaţie sensibilă şi transparentă.

Informaţiile În ridicarea eficienţei economice a investiţiilor un rol deosebit de


financiar – contabile important îl au informaţiile financiar–contabile, evidenţiind
necesitatea ca ele să reflecte cât mai exact valoarea la zi a
patrimoniului fiecărei societăţi în funcţie de echipamentele
existente, preţurile reale, utilitatea lor în procesul de producţie,
perioada de timp cât vor mai funcţiona până la scoaterea din
folosinţă, evaluarea corectă a realizărilor, necesitatea folosirii unor
categorii financiare speciale, cum ar fi: lichidare, faliment,
vânzarea activelor; reorientarea activităţii de contabilitate şi
control spre furnizarea celor interesaţi (investitori existenţi şi
potenţiali dar şi a posibililor creditori) a unor informaţii financiare
sigure şi corecte, pentru fundamentarea deciziilor de investiţii sau
a altor acţiuni.
Forta de munca Fiecare agent economic îşi face o dimensionare strictă a numărului
salariaţilor şi a fondului de salarizare. În acest context poate să
apară situaţia ca un anumit număr de salariaţi să-şi piardă locul de
muncă. Drept urmare, statul are un rol deosebit de important în
asigurarea protecţiei sociale a salariaţilor. Unele măsuri de
protecţie se înfăptuiesc prin investiţii, cum sunt sprijinirea de către
stat a societăţilor comerciale mici şi mijlocii, a serviciilor şi
prestărilor de servicii în vederea atragerii persoanelor disponibile.

14
1.3 Contribuţia investiţiilor la modernizarea
economiei naţionale

Modernizarea Activitatea de modernizare şi restructurare este un proces dinamic,


economiei naţionale care asigură perfecţionarea capitalului fix, crearea unei structuri
complexe şi mobile a producţiei, introducerea celor mai
performante metode şi tehnici de muncă etc.

Modernizarea şi restructurarea economiei naţionale este o acţiune


complexă, care vizează toate nivelurile activităţii economice, şi
anume : ansamblul economiei naţionale, ramurile propriu – zise,
unitatea economică şi locul de muncă.

Dezvoltarea În cadrul activităţii de modernizare şi restructurare a economiei


ramurilor economice naţionale un loc important trebuie să i se acorde îmbunătăţirii
activităţii fiecărei ramuri în parte, dezvoltării pe principii noi a
agriculturii, creşterii gradului de participare la circuitul economic a
firmelor mici şi a activităţii de servicii, intensificării acţiunilor în
vederea realizării unor profunde transformări pe plan social.
La baza întregii activităţi de modernizare şi restructurare a
economiei naţionale trebuie să stea principiile rentabilităţii şi ale
eficienţei economice; nu este posibil ca în unele ramuri să se
consume mai mult decât se produce, să se execute lucrări de slabă
calitate şi, în acest fel, să se lucreze cu pierderi.

15
Modernizarea la nivelul Privită la nivelul unităţilor economice, activitatea de modernizare
unităţilor economice şi restructurare impune, în primul rând, luarea unor măsuri tehnico
– organizatorice care să asigure creşterea eficienţei lor economice.

Perfecţionarea metodelor  În cadrul acestor măsuri, un loc important îl ocupă


de management: perfecţionarea metodelor de management care să asigure
un cadru stimulator pentru participarea tuturor angajaţilor
la funcţionarea organizaţiei economice.
 Creşterea eficienţei economice prin intermediul
Amplasare corectă
modernizărilor la nivelul societăţilor comerciale presupune
a sistemelor de producţie în şi o mai bună amplasare a organizaţiilor cu caracter
raport cu piaţa şi furnizorii productiv, astfel încât să se asigure o circulaţie normală a
de materii prime şi materiilor prime, semifabricatelor şi produselor finite, dar
materiale: şi a forţei de muncă. În acest sens se impune stabilirea
unor fluxuri optime pentru transportul intern.

 Activitatea de modernizare la nivelul firmelor reclamă


Modernizarea clădirilor asigurarea unei îmbinări strânse între caracterul
multifuncţional pe care trebuie să-l capete clădirile din
cadrul unităţii şi specializarea acestora.
Caracterul multifuncţional presupune împărţirea spaţiului
în zone specifice care să asigure o prelucrare complexă a
materiilor prime, iar specializarea impune o împărţire după
caracteristicile proceselor tehnologice.
În ceea ce priveşte activitatea de modernizare a clădirilor,
aceasta trebuie să asigure reducerea gradului de
nocivitate, a pericolelor de incendii, concomitent cu
îmbunătăţirea generală a condiţiilor de muncă ale
salariaţilor ce îşi desfăşoară activitatea în aceste secţii.

 Un aspect important care face obiectul modernizării la


Perfecţionarea structurii nivelul organizaţiilor economice îl constituie perfecţionarea
producţiei: structurii ofertei de produse şi servicii..
Este necesar ca structura ofertei să fie adaptată nevoilor
reale ale pieţei, să răspundă solicitărilor partenerilor interni
şi externi.

Modernizarea locului de  Activitatea de modernizare a locului de muncă prezintă o


muncă importanţă deosebită deoarece aici se află nucleul activităţii
de producţie şi de modul cum se organizează şi conduce
acest segment al societăţii comerciale depinde
îmbunătăţirea eficienţei economice.

16
Dotarea cu noi La nivelul locului de muncă un rol important în cadrul
echipamente activităţii de modernizare îl are dotarea acestuia cu noi
echipamente, mai performante, cu parametri tehnico –
economici superiori celor existente în dotare.
Modernizarea locurilor de muncă presupune şi o
perfecţionare a dotării cu aparate de măsură şi control
care să asigure nu numai o verificare şi un control
operativ dar şi de înaltă precizie.

Promovarea progresului Un loc important în cadrul modernizării locurilor de


tehnico – economic muncă îl ocupă introducerea unor măsuri tehnico –
organizatorice care să permită promovarea progresului
tehnico – economic.

Activitatea de modernizare are întotdeauna ca scop creşterea eficienţei economice a


organizaţiei în care s-a realizat şi ea permite o mai bună folosire, din punct de vedere
calitativ, a factorilor de producţie. De remarcat este faptul că aceasta nu se poate realiza
decât prin intermediul investiţiilor, ca suport material al creşterii economice.

17
Importanta Deoarece întotdeauna activitatea de modernizare presupune o
activitatii de cercetare noutate, o materializare a gândirii omeneşti, un loc important în
ştiinţifică reuşita ei îl are activitatea de cercetare ştiinţifică şi de proiectare.
În cadrul activităţii de cercetare apar idei noi, soluţii eficiente,
variante posibile care să ducă la creşterea eficienţei economice
prin modernizare.
Dar, un loc la fel de important îl ocupă şi benefici arul activităţii de
cercetare. Numai în măsura în care acesta este deschis la nou,
solicită şi colaborează cu organizaţia de cercetare şi proiectare,
poate să asigure modernizarea activităţii cu efecte benefice asupra
acesteia.
Tipologia activităţilor de Tipul intensiv de modernizare asigură o creştere mai accelerată a
modernizare productivităţii muncii în raport cu gradul de înzestrare tehnică a
muncii (valoarea capitalului fix care revine pe un salariat), şi
reflectă o bună orientare a activităţii de modernizare deoarece
potenţează cu prioritate factorii calitativi.

Tipul neutru caracterizează acea modernizare la care ritmul de


creştere a productivităţii muncii corespunde ritmului de creştere a
volumului de capital fix ce revine la un salariat.

Activitatea de modernizare indiferent de nivelul la care se face şi


obiectivul ce îl vizează nu este obligatoriu şi eficientă. Astfel, în
cazul în care prin modernizare accentul se pune pe factorii
cantitativi, aşa cumal este
ritmul de creştere productivităţii muncii esteextensive
cazul modernizării inferior, celui
la care
al
dotării tehnice a muncii, nivelul eficienţei economice poate fi
necorespunzător şi reflectă folosirea cu eficienţă scăzută a
resurselor.

Corelaţia dintre investiţii şi modernizare este fundamentală pentru orice


activitate economică, indiferent de ramura în care aceasta se desfăşoară. În
fond, dotarea cu utilaje şi instalaţii cu parametri tehnico – economici
ridicaţi este o problemă care, în mod convenţional, a fost aşezată la nivelul
locurilor de muncă, ea interesând în egală măsură dezvoltarea pe baze
eficiente a secţiilor şi atelierelor de producţie, a societăţii comerciale în
ansamblul ei, a fiecărei ramuri economice în parte şi în final a întregii
economii naţionale.

18
1.4 Contribuţia principalilor participanţi la creşterea eficienţei
economice a investiţiilor

Investiţiile se caracterizează prin aceea


că se înfăptuiesc în scopul creării de noi
mijloace fixe, iar realizarea lor necesită
un timp îndelungat în principalele faze :
 proiectare,
 execuţie
 atingerea parametrilor proiectaţi.

Pentru a desprinde mai uşor contribuţia diferiţilor factori la realizarea investiţiilor, considerăm
util să prezentăm, în prealabil, schema logică de desfăşurare a unei investiţii, principalele etape
care trebuie parcurse în realizarea unei investiţii, începând cu apariţia noului obiectiv şi
terminând cu scoaterea din funcţiune, înlocuirea lui cu altul mai perfecţionat, mai util societăţii.

Apariţia necesităţii unei investiţii

Fundamentarea necesităţii unei investiţii

Adoptarea deciziei de a investi

Elaborarea documentaţiilor tehnico – economice

Aprobarea documentaţiilor tehnico – economice


Deschiderea finanţării lucrărilor de investiţii

Realizarea lucrărilor de investiţii

Punerea în funcţiune a investiţiei


Recepţia lucrărilor de către beneficiar

Atingerea parametrilor proiectaţi

Funcţionarea noului obiectiv în regim normal

Scoaterea din funcţiune a obiectivului

19
Cel care coordonează întreaga activitate în legătură cu obiectivul de investiţii este beneficiarul
lucrării, viitorul proprietar al obiectivului. Adesea el nu participă la realizarea efectivă a
investiţiilor, dar prezenţa sa se face simţită în toate etapele înscrise în schema.

beneficiarul este de obicei o singură


organizaţie sau instituţie

De fapt, realizarea unei investiţii proiectantul pot exista două sau mai
este opera următorilor participanţi: multe institute de proiectare

executantul cel puţin două organizaţii


(una industrială, care
fabrică utilajele necesare,
iar cealaltă de construcţii,
care execută lucrările pe
antiere

De activitatea lor depind atât modul cum se înfăptuieşte o investiţie, cât şi gradul ei de eficienţă
economică. Ne propunem, în cele ce urmează să examinăm contribuţia participanţilor
menţionaţi la obţinerea acestor realizări.

Beneficiarul

Cine? Beneficiarul unei investiţii este, de fapt, proprietarul viitorului


obiectiv sau mandatarul acestuia.

Rolul beneficiarului  De el depinde orientarea investiţiilor pe ramuri şi


în sporirea subramuri ale economiei naţionale
eficienţei economice Beneficiarul este acela care cunoaşte necesitatea unei
a investiţiilor investiţii şi mobilizează fonduri pentru realizarea acesteia.
El dispune de aceste fonduri şi răspunde de administrarea
lor corespunzătoare, ceea ce influenţează bineînţeles
nivelul eficienţei investiţiilor.

 Este primul factor decizional în materie de investiţii, el


determină priorităţile în repartizarea investiţiilor pe
obiective şi eşalonarea lor judicioasă în timp.
Beneficiarul determină mărimea obiectivului de investiţii,
el stabileşte, până la urmă, structura lucrărilor, ceilalţi
factori neavând decât rolul de a realiza ceea ce
beneficiarul a comandat.
20
Alegerea amplasamentului viitorului obiectiv de investiţii
constituie una din deciziile majore pe care beneficiarul
este chemat să le adopte, înainte chiar de a se trece la
proiectarea lucrărilor

Lipsa de exigenţă a beneficiarului poate conduce la cheltuirea


necorespunzătoare a fondurilor, iar cererile sale nejustificate se pot
materializa în supradimensionări constructive, finisaje exagerate,
lucrări nefolositoare etc., cu implicaţii majore asupra eficienţei
economice a investiţiilor.

 In calitatea sa de coordonator general al lucrărilor, el


dispune, în final, de întreaga investiţie
Acţiunile întreprinse de proiectant şi executant trebuie
aprobate de beneficiar, ceea ce îi sporeşte rolul său de “
guvernator “ al lucrării de investiţii

Beneficiarul nu reprezintă o întreprindere specializată în lucrări de investiţii.


se poate vorbi despre o asemenea specializare când întreprinderea de construcţii execută pentru
sine anumite lucrări de investiţii, dar situaţiile în care beneficiarul şi executantul coincid sunt cazuri
particulare

În general, beneficiarul unei investiţii este întreprinderea sau instituţia care va administra noul
mijloc fix ce urmează a fi creat (un agent economic cu profil fie industrial, fie agricol, o instituţie
ca caracter social-cultural etc.).
Aceasta constituie una din cauzele defecţiunilor în materie de investiţii. Beneficiarul nu
întotdeauna reuşeşte să formuleze precis cerinţele, lăsând consultantului şi executantului o
oarecare libertate de acţiune.

O măsură amelioratoare constă în stabilirea unui reprezentant calificat al beneficiarului –


denumit în mod uzual diriginte de şantier
care să urmărească, să controleze şi să îndrume execuţia întregii investiţii, să refuze, dacă este cazul,
introducerea în documentaţiile tehnico-economice a unor lucrări care nu sunt necesare, să supravegheze
respectarea prevederilor proiectului de execuţie, să solicite remedierea defecţiunilor constate, să
impulsioneze respectarea termenelor, să nu permită proasta gospodărire a materialelor de construcţii. În
funcţia de diriginte de şantier va trebui încadrată o persoană cu experienţă şi pregătire corespunzătoare.

21
Proiectantul

Proiectarea Întreaga activitate de concepere a viitorului obiectiv de investiţii,


de la definirea principiilor de funcţionare a acestuia şi până la
elaborarea documentaţiilor tehnico – economice după care se
execută lucrările de investiţii

Are un rol esenţial în creşterea eficienţei economice a investiţiilor,


de aceea, una din căile sigure de creştere a eficienţei economice a
investiţiilor
Nivelul o constituie
producţiei, îmbunătăţirea
consumurile de activităţii
materiale,de caracteristicile
proiectare.
utilajelor, numărul şi structura pe profesii a muncitorilor şi în
general toate prevederile din documentaţiile tehnico-economice
sunt concepute de cercetător şi proiectant, multe din ele
reprezentând creaţia lor srcinală.

Rolul proiectantului

Cercetarea ştiinţifică: activitate care precede proiectării.

Datorită faptului că investiţiile se referă întotdeauna la crearea de


noi mijloace fixe, cercetarea ştiinţifică este chemată să elaboreze
procesele tehnologice care corespund cel mai bine scopului
urmărit, asigurând totodată performanţele cele mai ridicate ale
acestora, în funcţie de cele mai noi rezultate ale progresului
tehnico – ştiinţific mondial.

Introducerea în fabricaţie de noi produse se face adesea cu


ajutorul investiţiilor. Or, apariţia pe piaţă a noilor produse nu
este posibilă fără un aport consistent al cercetării ştiinţifice
proprii, afară de cazul când licenţele de fabricaţie sau produsele
finite, ca atare, se importă.
În plus, este necesar să se ţină seama că celelalte ramuri
economice care concură la realizarea investiţiilor – industria,
construcţiile etc. – sunt puternic influenţate de nivelul activităţii
de cercetare ştiinţifică şi că cele două laturi ale acesteia –
cercetarea fundamentală şi cercetarea aplicativă – determină
progresul întregii producţii materiale.

22
Există în acelaşi timp un anumit specific care diferenţiază cele
Activitatea două activităţi. Cercetării ştiinţifice îi sunt proprii studiul şi
de cercetare investigaţia, iar definirea concretă a fenomenelor studiate, este
se întrepătrunde proprie activităţii de proiectare.
cu cea de proiectare
Orice investiţie se execută pe baza unei documentaţii tehnico –
economice elaborată de proiectant, constituită din ansamblul de
documente – texte, calcule şi desene – pe baza cărora se execută
utilajele, construcţiile şi celelalte elemente care compun
investiţiile.

Documentaţia Prin documentaţia tehnico-economică de proiectare se


concretizează profilul viitorului obiectiv, principiile sale de
tehnico – economica funcţionare, modul de execuţie, utilajele, instalaţiile tehnologice
şi obiectele de construcţii, amplasamentul şi mărimea teritoriului
afectat noului obiectiv, precum şi celelalte elemente necesare
pentru execuţia investiţiei. În cadrul activităţii de proiectare, se
stabileşte amplasamentul tuturor clădirilor, construcţiilor
speciale şi utilajelor, instalaţiilor tehnico – sanitare, obiectivelor
cu caracter social etc.

Este cunoscut că proiectarea unei investiţii se realizează într-o


O condiţie de bază a perioadă de timp relativ îndelungată. Întrucât investiţiile au ca
proiectării eficiente o scop promovarea noului, apare limpede necesitatea scurtării, pe
constituie reducerea cât posibil, a duratei proiectării. În caz contrar, se poate ajunge la
duratei de elaborare situaţia ca mijloacele fixe proiectate şi realizate prin investiţii să
a documentaţiilor
tehnico – economice. fie uzate moral încă înainte de a fi puse în funcţiune sau la scurt
timp după aceasta.

În cadrul analizei noastre vom deosebi două activităţi distincte:


 proiectarea tehnologică;
 proiectarea construcţiilor;

Proiectarea tehnologică

Dezvoltarea economică: Se ştie că între potenţialul tehnico – ştiinţific al unei organizaţii şi


dezvoltarea economică a acesteia există o strânsă
interdependenţă: progresul tehnico – ştiinţific general determină
creşterea economică de ansamblu, după cum creşterea economiei
unei ţări creează premisele realizării unui nivel tehnic superior.

23
Eficienţa economica O bună proiectare tehnologică se concretizează în obiective de
a investiţiilor investiţii de înalt nivel tehnic, cărora le este proprie o eficienţă
economică sporită. Asigurarea condiţiilor pentru dezvoltarea
proiectării tehnologice are drept rezultat realizarea unor fabrici
şi uzine care funcţionează la parametri înalţi, contribuind la
sporirea eficienţei economice a investiţiilor.
În vederea sporirii eficienţei economice a investiţiilor, în cadrul
activităţii de proiectare tehnologică se urmăreşte realizarea a două
obiective: obţinerea unei cât mai mari economii de muncă socială;
punerea în valoare a resurselor ţării.

Economia Economia de muncă socială se materializează, pe de o parte, în


de muncă socială proiectarea utilajelor şi instalaţiilor, precum şi a proceselor
tehnologice, astfel încât să se înregistreze o înaltă productivitate a
muncii, iar pe de altă parte, în realizarea acestora cu cheltuieli cât
mai mici.

Proiectarea construcţiilor:

După cum este cunoscut, prin construcţii se înţeleg două categorii de obiective de investiţii, şi
anume : clădiri şi construcţii speciale.
Atât la realizarea clădirilor, cât şi a construcţiilor speciale, cerinţa de bază care trebuie respectată
este cheltuirea unor fonduri minime. Acest lucru este posibil printr-o judicioasă proiectare care
se realizează pe multiple căi, şi anume :

 Reducerea suprafeţelor construite, prin dimensionarea strictă a clădirilor şi construcţiilor


speciale în funcţie de noile capacităţi de producţie.

 Economia de teren ocupat cu construcţiile, prin analiza minuţioasă a posibilităţilor de


realizare, cu precădere, a clădirilor înalte, precum şi prin amplasarea cât mai compactă a
clădirilor.

 Concentrarea activităţilor într-un număr cât mai mic de clădiri.

 Combaterea exagerărilor arhitecturale, acordându-se prioritate elementului funcţional.

24
 Necesitatea unei analize temeinice în cazul construirii obiectivelor administrative şi a
celor cu caracter auxiliar, căutându-se renunţarea la unele dintre ele care nu sunt de
strictă necesitate.

 Reducerea pe cât posibil a spaţiilor de circulaţie din interiorul clădirilor contribuie de


asemenea la diminuarea cheltuielilor.

 Proiectarea clădirilor având în vedere consumuri minime de materiale de construcţii. În


acest context trebuie evidenţiată eficienţa utilizării prefabricatelor, a înlocuitorilor
confecţionaţi din materiale plastice.

 Folosirea proiectelor tip, ceea ce permite obţinerea de însemnate economii atât în faza de
proiectare, cât şi în procesul de execuţie a construcţiilor.

 Reducerea ponderii clădirilor în ansamblul investiţiilor şi, dacă acest lucru este posibil,
amplasarea utilajelor în aer liber, de exemplu, utilajele capsulate, staţiile electrice de
transformare.

 Eşalonarea judicioasă a investiţiilor, problemă care se referă la ansamblul activităţii de


proiectare. Totodată, aceasta depinde de posibilităţile de finanţare a investiţiilor pe care le
are beneficiarul şi de execuţia lucrărilor de către constructor. Proiectantul poate calcula
gradul de eficienţă pe care îl prezintă desfăşurarea lucrărilor de investiţii în etape,
stabilind numărul şi amploarea acestora, obiectele ce vor fi construite în fiecare etapă etc.
O eşalonare corespunzătoare a investiţiilor poate permite reducerea creditelor, fondurile
băneşti necesare execuţiei în continuare a lucrărilor procurându-se din profitul realizat
din punerea în funcţiune parţială a unor capacităţi de producţie.

Executantul

Vom analiza contribuţia pe care o aduc la realizarea investiţiilor cele două ramuri ale economiei
naţionale, executanţi principali ai acestor lucrări:
 industria ;
 construcţiile;
Industria

Industria reprezintă executantul cu ponderea cea mai mare


în lucrările de investiţii. Ea apare în calitate de producătoare
de utilaje tehnologice, materiale de construcţii şi se
numeşte, în practică, furnizor de utilaje.
Bineînţeles, la lucrările de investiţii nu participă întreaga
industrie, ci numai o serie de subramuri.
Influenţa industriei asupra eficienţei economice a investiţiilor poate fi sintetizată în
următoarele:

25
 Reducerea costului producţiei industriale conduce în mod nemijlocit la diminuarea
cheltuielilor de investiţii.

 Promovarea progresului tehnic în industrie constituie premisa creşterii eficienţei


economice a investiţiilor. Progresul tehnic din industrie îşi spune cuvântul direct asupra
nivelului calitativ la care se realizează o anumită variantă de investiţii.

 Introducerea în proiectele de execuţie a soluţiilor tehnologice avansate este de


neconceput fără perfecţionarea proceselor de producţie în industrie.

 Punerea în valoare a resurselor naturale ale ţării , în multe cazuri, depinde de capacitatea
industriei de a realiza utilaje şi procedee tehnologice adecvate, care să permită realizarea
acestui scop foarte important.

 O mare importanţă pentru eficienţa economică a investiţiilor o are realizarea de către


industrie a unor produse de calitate superioară. Se cuvine, de asemenea, subliniată
necesitatea îmbunătăţirii designului produselor finite, deziderat care poate fi împlinit cu
ajutorul industriei.

 Rentabilitatea viitorului obiectiv, în întreaga durată de funcţionare, depinde de


durabilitatea utilajelor fabricate în industrie. La acest considerent se adaugă şi siguranţa
în funcţionare, atribut al utilajelor executate în condiţii tehnice superioare.

 Reducerea duratei de execuţie în construcţii, realizarea materialelor de construcţii


moderne, a înlocuitorilor, sunt de neconceput făr ă aportul industriei.

 Realizarea utilajelor moderne de construcţii, de mare randament, cu parametrii înalţi,


depinde de nivelul tehnic al industriei.

 Transferarea unei părţi din activitatea de construcţii către industrie se face prin procesul
de industrializare a construcţiilor.
După cum se ştie, procesul de producţie în construcţii se realizează, în majoritatea
cazurilor, sub cerul liber, ceea ce face ca rezultatele să depindă de anotimp, de climă etc.
De aceea, pentru buna desfăşurare a activităţii de construcţii este necesar ca o parte cât
mai mare din aceste lucrări să se execute în industrie, unde există posibilitatea lucrului în
flux, iar organizarea producţiei şi a muncii este superioară.
Ramura construcţii

Construcţiile reprezintă una dintre ramurile producţiei


materiale şi are ca loc de desfăşurare a activităţilor,
şantierul,
investiţii. pe care prind contururi precise lucrările de
Principalele lucrări realizate în această ramură sunt:
lucrări de construcţii-montaj cu caracter de investiţii;
reparaţii capitale la obiectele de construcţii; prestări de
servicii în construcţii. 26
Activitatea desfăşurată în ramura construcţii are următoarele caracteristici :

- producţia finită este constituită în exclusivitate din mijloace fixe;


- mijloacele fixe realizate de această ramură au particularitatea că sunt imobile,
fixate definitiv pe sol;
- procesul de producţie are o durată de execuţie relativ îndelungată;
- locul de muncă (şantierul) are o anumită mobilitate, determinată de
amplasamentul diferitelor obiecte de construcţie şi de stadiul de execuţie a
lucrărilor.

O lucrare de construcţii obiecte de construcţii propriu–zise;


cu caracter de investiţii
poate avea următoarea structură: instalaţii;

construcţii speciale (hidrotehnice, rutiere);

montaj de utilaje.

În cele ce urmează, vom încerca să analizăm căile prin care construcţiile, ca ramură, îşi aduc
contribuţia la creşterea eficienţei economice a investiţiilor:

a) Reducerea duratei de execuţie a lucrărilor pe şantiere contribuie la micşorarea


perioadei de imobilizare a fondurilor, ceea ce face ca efectele să se producă mai
devreme.

b) Reducerea dispersării frontului de lucrări, concentrarea activităţii pe un număr


mai redus de şantiere are drept consecinţă executarea mai rapidă a unor obiective
de investiţii şi grăbirea punerii lor în funcţiune.

c) Reducerea cheltuielilor de organizare a şantierelor contribuie direct la ieftinirea


investiţiilor. După cum se cunoaşte, lucrările de organizare a şantierelor
reprezintă ansamblul operaţiilor pregătitoare în vederea realizării unei construcţii
şi cuprind defrişarea şi nivelarea terenului, executarea dormitoarelor, depozitelor,
drumurilor şi căilor ferate de acces, a birourilor etc.

d) Îmbunătăţirea organizării muncii şi a proceselor de execuţie pe şantiere ,


introducerea metodelor moderne de management contribuie, de asemenea, la
reducerea cheltuielilor de investiţii.

e) Îmbunătăţirea proiectelor de execuţie are menirea să sporească performanţele


noii investiţii.
rentabile, Paralel cu
constructorul introducerea
poate anumitoreventualelor
opera corectarea soluţii noi erori
de execuţie,
strecuratemai
în
proiectele elaborate.

27
f) Realizarea unor lucrări de bună calitate asigură înlăturarea cheltuielilor
suplimentare ulterioare, în faza de exploatare, pentru întreţinerea obiectivului
respectiv, reducerea simţitoare a cheltuielilor cu reparaţiile curente şi capitale,
mărirea duratei de funcţionare a mijlocului fix nou creat.

g) Folosirea integrală a capacităţii utilajelor de construcţii este, de asemenea, o


condiţie de bază pentru creşterea productivităţii muncii.

h) În costul producţiei se reflectă modul în care se desfăşoară întreaga activitate de


construcţii–montaj. Reducerea costului producţiei de construcţii–montaj
înseamnă,obţinerea
implicit, în ultimăunei
instanţă, micşorarea
înalte eficienţe efortuluia de
economice realizare a investiţiilor şi,
investiţiilor.

În încheierea acestui capitol se cuvine subliniat că nu numai cele două


ramuri – industria şi construcţiile – contribuie la realizarea unor
investiţii eficiente. Un aport important îl au transporturile, silvicultura
şi alte ramuri atât ale producţiei materiale, cât şi ale sferei serviciilor şi
activităţilor sociale.
La rândul lor, investiţiile, prin efectele lor, contribuie la dezvoltarea
tuturor ramurilor economiei naţionale, constituind suportul material al
acestei dezvoltări. Între dezvoltarea ramurilor economiei naţionale şi
necesitatea creşterii eficienţei economice a investiţiilor există o strânsă
interdependenţă.

28
TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Explicaţi conţinutul economic al investiţiilor de capital ?


2. Identificaţi accepţiunile tipologice ale conceptului de investiţii, diferenţiate după structura lor.
3. Evidenţiaşi diferenţierile de conţinut între investiţiile directe şi investiţii colaterale.
4. Între conceptul de investiţii brute şi investiţii nete există o diferenţiere din perspectiva modului
de constituire. Explicaţii sursele de alcătuire pentru cele două concepte din perspectiva
organizaţiilor economice.
5. Prezentaţi etapele componente ale procesului investiţional cu evidenţierea arhitecturii logice a
ansamblului acestora.
RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE:

âââ1. Investiţiile de capital reprezintă totalitatea cheltuielilor prin care se creează sau se
achiziţionează noi capitaluri fixe, productive sau neproductive, se dezvoltă, se modernizează şi
se reutilează cele existente.

2. După structura lor, investiţiile sunt clasificate în următoarele categorii:


 maşini, utilaje, instalaţii şi linii tehnologice, inclusiv aparate de măsură şi control;
 lucrări de construcţii – montaj, compuse din lucrări de construcţii şi instalaţii şi lucrări
de montaj al utilajelor tehnologice realizate pe şantierele de construcţii;
 lucrări geologice pentru descoperirea de noi rezerve de substanţe minerale utile;
 alte cheltuieli de investiţii care se referă la plantaţii pomiviticole, până la trecerea
acestora pe rod, cumpărarea şi creşterea animalelor până dau producţie.

3. Din punctul de vedere al legăturii pe care o au cu obiectivul proiectat investiţii directe:


sunt cele care se fac pentru obiectivul de bază (achiziţionarea utilajelor, montarea acestora,
executarea fundaţiilor şi a construcţiilor etc.). Aceste investiţii se calculează pe baza devizelor
de cheltuieli care se întocmesc pe categorii de lucrări, pe obiectiv sau pe întreaga investiţie
(devizul general).
Din aceeaşi perspectivă, investiţii colaterale sunt cele care se materializează în lucrări care
asigură utilităţile obiectivului de bază (căi de acces, conducte de apă, gaze, aer comprimat,
reţele telefonice, precum şi cele îndreptate spre construirea unor obiecte destinate deservirii
obiectivului de bază – magazine, locuinţe din jurul obiectivului de bază etc.). Cheltuielile care
se fac cu aceste investiţii se stabilesc prin devize special elaborate.

29
4. Din perspectiva modului de constituire investiţii nete : sunt constituite din sumele de bani
ce provin din produsul naţional net şi au ca scop sporirea capitalului fix şi a stocurilor de
materii prime şi materiale.
Dacă la investiţia netă se adaugă şi sumele aferente fondului de amortizare, ce are ca scop
principal înlocuirea capitalului fix uzat, se obţin investiţiile brute, care contribuie la creşterea
absolută a capitalului fix.

5. Etapele specifice procesului investiţional la nivelul unei organizaţii economice,


integrate într-o structura logică specifică sunt următoarele:
- apariţia necesităţii unei investiţii;
- fundamentarea necesităţii unei investiţii
- adoptarea deciziei de a investi;
- elaborarea documentaţiilor tehnico – economice;
- aprobarea documentaţiilor tehnico – economice;
- deschiderea finanţării lucrărilor de investiţii;
- realizarea lucrărilor de investiţii;
- punerea în funcţiune a investiţiei;
- recepţia lucrărilor de către beneficiar;
- atingerea parametrilor proiectaţi;
- funcţionarea noului obiectiv în regim normal;
- scoaterea din funcţiune a obiectivului.

TESTE PROPUSE PENTRU VERIFICAREA CUNOŞTINŢELOR


.
1. Prezentaţi trei criterii de clasificare a investiţiilor desfăşurate în organizaţiile economice.
2. Identificaţi participanţii principali la realizarea unei lucrări de investiţii şi explicaţi, pe
scurt rolul fiecărei entităţi pe întreaga durată de viaţă a obiectivului.
3. Prezentaţi cel puţin cinci direcţii de perfecţionare a activităţii de modernizare a
obiectivelor economico – sociale prin intermediul proceselor investiţionale.
4. Explicaţi avantajele şi dezavantajele proceselor investiţionale orientate pe modernizarea
obiectivelor economico – sociale prin comparaţie cu cele destinate realizării de noi
obiective.
5. Analizaţi comparativ rolul proiectantului şi cel al executantului în realizarea şi
implementarea unui proiect de investiţii

30
Unitatea de învăţare 2
- DOCUMENTAŢIILE PROIECTELOR DE INVESTIŢII -

CUPRINS:
2.1 Obiectivele unitatii de invatare 2 ............................................................................. 31
2.2 Documentaţii specifice proiectelor de investiţii ...................................................... 32
2.3 Studiile de oportunitate ............................................................................................ 33
2.4 Studiile de prefezabilitate ......................................................................................... 36
2.5 Studiile de fezabilitate ............................................................................................... 38
2.6 Proiectul tehnic .......................................................................................................... 42
Teste de autoevaluare ...................................................................................................... 46

2.1 Obiective:

- cunoaşterea documentaţiei specifice elaborării şi aprobării


proiectelor de investiţii

Orice lucrare de investiţii, mai ales cele din sfera productivă, necesită fonduri investiţionale
importante, angajate pe o perioadă relativ mare de timp; execuţia lucrării se face în 1-3
ani, în timp ce efectele ( profiturile ) sunt obţinute într-o perioadă îndelungată de 10-20 ani
( în cazul clădirilor 40 - 50 de ani şi chiar mai mult ). De asemenea, trebuie avut în vedere
şi faptul că, adeseori, obiectivele de investiţii sunt, în mod practic, unicate, că şi în cazul
celor care se aseamănă există operaţii şi activităţi care le diferenţiază.

Iată de ce, înainte de realizarea investiţiei este necesară întocmirea unui ansamblu de
studii, proiecte, documentaţii pentru o fundamentare temeinică a eficienţei viitorului
obiectiv. În prezentul capitol vom prezenta principalele documente necesare realizării unui
proiect de investiţii.

31
2.2 Documentaţii specifice proiectelor de investiţii

Proiectul d e investiţii: ansamblu optimal de acţiuni de investiţii bazate pe o planificare


sectorială, globală şi coerentă, pe baza căreia, o combinaţie definită de resurse umane,
materiale, etc. provoacă o dezvoltare economică, socială determinată.

Ansamblul de piese scrise şi desenate pe baza cărora se execută obiectivul de investiţii


poartă denumirea de documentaţie tehn ico – economică .

Faze
pentru realizarea a) studiu de oportunitate (se întocmeşte de investitor sau la
documentaţiei comanda acestuia de către consultant );
tehnico – economice b) studiu de prefezabilitate (se întocmeşte de investitor, cu
ajutorul proiectantului și consultantului);
c) studiu de fezabilitate (se întocmeşte de investitor, cu
ajutorul proiectantului și consultantului);
d) proiect tehnic (se realizează de proiectant );
e) detalii de execuţie ( se elaborează de proiectant ).

Alte documentaţii  graficul de eşalonare a investiţiei;


necesare pentru  graficele de livrare a utilajelor şi instalaţiilor;
 graficul de asigurare cu forţă de muncă;
realizarea investiţiei
 programul de urmărire în timp a obiectivului;
 proiecte de organizare a şantierului.

32
2.3 Studiile de oportunitate

Prin studiile de oportunitate se identifică posibilităţile de a investi şi au ca scop


evaluarea generală a cererii de anumite bunuri concomitent cu punerea în evidenţă
a unor caracteristici, avantaje trăsături dominante ale ramurii economice, zonei
geografice, domeniului de activitate etc.
Prin ele se urmăresc atragerea viitorilor investitori, acţionari, antreprenori ,
precum şi formularea de “idei“ de proiect cu scopu l de a suscita reacţii din partea
celor interesaţi.
În general, studiile de oportunitate sunt schematice, cu estimări globale şi necesită
un nivel redus al cheltuielilor.

Studiile de oportunitate pot fi:


 regionale;
 sectoriale;
 speciale.

Studiile de oportunitate Prin studiile regionale se identifică posibilităţile de a investi într-o


regionale anumită regiune, zonă administrativă, cu un anumit potenţial
economic, dar cu excedent
desfacere asigurată, potenţial deal forţă de muncă,posibilităţi
cumpărătorilor, cu piaţă dede
aprovizionare cu materii prime, în funcţie de tradiţiile din zonă,
gradul de atractivitate a zonei etc.

Studiul regional de  Caracteristicile esenţiale ale regiunii, suprafaţa şi aspectele


oportunitate, fizice, naturale definitorii.
în principal, se referă la:  Populaţia, structura profesională, venitul pe cap de locuitor,
cadrul socio-economic al regiunii, toate aceste caracteristici
fiind cuprinse în contextul structurii socio-economice a
ţării, aşa încât să se evidenţieze particularităţile pe care le
prezintă regiunea respectivă.
 Principalele exporturi şi importuri din / în regiune în ultima
perioadă de timp.
 Principalii factori de producţie existenţi, puşi în valoare sau
capabili de a fi exploataţi în viitor.
 Structura ramurilor economice existente şi strategia de
dezvoltare a acestora în viitor.
 Instalaţiile de infrastructură existente, în special cele din
domeniul transporturilor, energiei sau altele care ar putea
33
favoriza dezvoltarea viitoare a regiunii.
 Strategiile de dezvoltare în viitor a regiunii, făcându-se
referire la :
- activităţile pentru care cererea actuală locală este
ridicată;
- sectoarele care nu au o concurenţă prea puternică în
regiunile vecine;
 Estimarea cererii actuale şi identificarea posibilităţilor de
dezvoltare în viitor.
 Identificarea capacităţii aproximative a unităţilor ce pot

 face obiectul
Costul unor construcţii
estimativ iniţiale
al investiţiei, sau unor
ţinând extinderi.
seama de costul
terenului, tehnologiei, echipamentului.
 Estimarea surselor de finanţare examinate şi recomandate.
 Analiza preliminară a avantajelor economice globale, în
special în ceea ce priveşte obiectivele economice naţionale;
de exemplu: repartizarea echilibrată a activităţii economice,
estimarea economiilor de valută, crearea locurilor de
muncă scontate, diversificarea economică etc.

Studiile de oportunitate Studiile de oportunitate sectoriale vizează posibilităţile de a investi


sectoriale într-un sector de activitate (industria alimentară, uşoară, activitatea
de turism, industria materialelor de construcţii etc.).

În general, studiul  Locul şi rolul sectorului în economie, prin prisma politicii


sectorial de oportunitate  economice promovate
Mărimea, structura la nivel
şi rata central.a sectorului.
de creştere
se referă la:
 Volumul actual şi rata de creştere a cererii producţiei în
sectorul analizat.
 Planificări aproximative ale cererii pentru fiecare produs.
 Estimarea surselor de finanţare examinate şi recomandate.
 Estimarea necesităţilor şi încasărilor de valută.
 Analiza preliminară a avantajelor economice globale.

Studiile de oportunitate Studiile de oportunitate speciale se referă cu prioritate la


resurse (umane, materiale, financiare); prezentarea acestora se
speciale face din punct de vedere cantitativ, calitativ şi al structurii.
Prin ele se prezintă potenţial ilor investitori informaţii de bază
cu privire la resursele respective, dar şi altele, ca de exemplu:
evoluţia cererii consumatorilor, dinamica puterii de cumpărare
a acestora etc.

34
Schiţa unui studiu  Caracteristicile resurselor, rezervele prospectate şi
de oportunitate verificate, rata anterioară de creştere economică,
special cuprinde : perspective de dezvoltare ulterioară.
 Rolul resurselor în economia naţională, utilizarea acestora,
cererea internă şi exporturile.
 Activităţile actuale fondate pe resursele respective,
structură şi dezvoltare, capital şi mână de lucru utilizate,
productivitate şi criterii de eficienţă, planuri de viitor şi
perspective de creştere.
 Principalele restricţii şi condiţii de creştere a ramurilor
bazate pe resursa respectivă.
 Creşteri estimative ale cererii şi perspective de export
pentru sortimente a căror fabricaţie se bazează pe resursa
examinată.
 Identificarea perspectivelor de investiţie.

Viabilitatea propunerilor cuprinse în studiile de oportunitate este apreciată prin:


- volumul şi calitatea resurselor ce urmează a fi folosite;
- volumul şi structura cererii în viitor la produsele respective;
- evoluţia populaţiei în zonă, corelată cu ridicarea puterii de
cumpărare a acesteia;
- mărimea actuală a importurilor, structura acestora şi
posibilităţile de înlocuire cu produse executate pe plan local;
- gradul de colaborare şi integrare cu alte zone, domenii de
activitate, pe plan local sau internaţional;
- posibilităţi de extindere în viitor a domeniului de activitate respectiv, prin asigurarea
integrării în amonte sau în aval cu alte ramuri sau domenii de activitate;
- posibilităţi de diversificare sortimentală, structurală, ca urmare a creşterii puterii de
cumpărare a beneficiarilor;
- climatul favorabil de investiţie în zona sau sectorul respectiv;
- concordanţa cu politica economică promovată la nivel macroeconomic în domeniul de
activitate respectiv; măsura în care propunerile se circumscriu strategiei generale de
dezvoltare economico-socială a ţării;
- costul şi disponibilitatea factorilor de producţie;
- posibilităţile de export sub aspect cantitativ şi structural.

35
2.4 Studiile de prefezabilitate

Studiu de prefezabilitate reprezintă documentaţia tehnico-economică prin care se


fundamentează necesitatea şi oportunitatea investiţiei pe bază de date tehnice şi economice.

Studiul de prefezabilitate se realizează conform cadrului legislativ, specific domeniului


investițiilor și anume Hotărârea Guvenul ui nr. 28 di n 09 ianuarie 2008 . În conţinutul
său sunt abordate elemente specifice precum: datele generale informative despre promotorul
de proiect, justificarea necesităţii şi oportunităţii investiţiei prin tabele, grafice, prognoze,
previziuni, acte legislative, acorduri naţionale şi internaţionale. O parte distinct a studiului
are în vedere identificarea a cel puţin 3 scenarii de analiză şi evoluţie, respective
fundamentarea riguroasă a scenariului ales, precum şi o serie de informaţii şi studii privind
amplasamentul viitorului obiectiv. Latura cantitativă a studiului este orientată pe
dimensionarea unor categorii de cheltuieli precum elaborarea documentaţiei preliminare,
avize, acorduri şi valoarea totală a investiţiei.

Principale obiective ale  capacitatea pieţei şi a societăţii comerciale; studiul cererii


unui studiu de şi al pieţei; programele de producţie şi capacitatea uzinei;
 factorii materiali de producţie;
prefezabilitate
în a constau  localizarea şi amplasarea viitorului obiectiv;
determina:  aspectele tehnice ale proiectului: tehnologia şi
echipamentul; lucrările de construcţii civile;
 termenele generale de fabricaţie, de administrare şi de
vânzare;
 forţa de muncă : personal de execuţie şi de conducere;
 analiza financiară: costurile de investiţii, finanţarea
proiectului, costurile de producţie, rentabilitatea.

Structura schematică a unui studiu de prefezabilitate se prezintă astfel:

A. Piese scrise
Date generale:
1. denumirea obiectivului de investiţii;

2. amplasamentul
3. titularul (judeţul, localitatea, strada, numărul);
investiţiei;
4. beneficiarul investiţiei;
5. elaboratorul studiului.
36
Necesitatea şi oportunitatea investiţiei
1. necesitatea investiţiei:
a) scurtă prezentare privind situaţia existentă, din care să rezulte
necesitatea investiţiei;
b) tabele, hărţi, grafice, planşe desenate, fotografii etc., care să expliciteze
situaţia existentă şi necesitatea investiţiei;
c) deficienţele majore ale situaţiei actuale privind necesarul de dezvoltare
a zonei;
d) prognoze pe termen mediu şi lung;
2. oportunitatea investiţiei:
a) încadrarea obiectivului în politicile de investiţii generale, sectoriale sau
regionale;
b) actele legislative care reglementează domeniul investiţiei, după caz;
c) acorduri internaţionale ale statului care obligă partea română la
realizarea investiţiei, după caz.

Scenariile tehnico-economice prin care obiectivele proiectului de investiţii pot fi atinse:


1. scenarii propuse (minimum două);
2. scenariul recomandat de către elaborator;
3. avantajele scenariului recomandat.
Date privind amplasamentul şi terenul pe care urmează să se amplaseze obiectivul de
investiţie

Costul estimativ al investiţiei


1. Cheltuieli pentru elaborarea documentaţiei tehnico-economice:
2. Valoarea totală estimată a investiţiei

Avize şi acorduri de principiu, după caz


B. Piese desenate:
1. plan de amplasar e în zonă (1:25.000 - 1:5.000);
2. plan general (1:2.000 - 1:500).

De reținut:
Finalizarea corespunzătoare a acestui document trebuie să ofere informaţii concrete şi
răspunsuri cel puţin la următoarele întrebări:
 s-au examinat toate alternativele posibile ale proiectului;

 conceperea proiectului
există anumite aspectejustifică
negativeo ale
analiză detaliatăcare
proiectului printr-un studiu
pot afecta de fezabilitate;
serios fezabilitatea
şi viabilitatea acestuia;
 proiectul iniţial, în baza informaţiilor disponibile, poate fi considerat atractiv
pentru un investitor particular, grup de investitori sau instituţie financiară.
37
2.5 Studiul de fezabilitate

Baza tehnică, economică şi financiară în fundamentarea deciziei de finanţare a unui


proiect de investiţie este furnizată de către studiul de fezabilitate, al cărui conţinut impune
efectuarea unor analize şi evaluări de natură complexă la nivelul viitorului obiectiv,
desfăşurate pe un anumit orizont de timp, cu luarea în considerare a factorilor de risc şi
incertitudine.

Sfera de cuprindere a studiului de fezabilitate este una complexă ce are în vedere pe de


o parte atât iniţiativă de proiect, cât şi organizaţia în sine, promotoarea acestuia. În prima
situaţie, analizele propuse, financiară statică şi dinamică, previziunile tehnico-economice
au drept scop susţinerea şi promovarea, în cadrul unor marje de risc identificate, a unor
proiecte de investiţii. În cea de a doua situaţie, pe baza aceluiaşi demers (prin investigaţii,
analize şi previziuni), se are în vedere argumentarea coordonatelor tehnico-economice în
care se va evolua organizaţia de referinţă, ca urmare a strategiei previzionate (dezvoltare,
restrângere, scindare, vânzare etc.)

OBIECTIVELE cel mai des identificate, în cadrul studiilor de fezabilitate:


- dezvoltarea sau modernizarea unei organizaţii pe un anumit sector de activitate;
- atragerea unei finanţări externe;
- redresarea şi ameliorarea performanţelor de calitate şi competiti vitate;
- definirea unei strategii pe termen mediu şi lung etc.

Componenta economică a - efectuarea analizei cost – beneficiu, ca instrument prioritar


studiului are în vedere: de analiză şi evaluare complexă a proiectelor de investiţii
precum şi obligativitatea întocmirii unor documente de
planificare a tuturor activităţilor propuse a fi desfăşurate.

Metodologia de lucru presupune - evaluarea a minim trei variante de evoluţie, astfel trebuie
avută în vedere variantă funcţionării organizaţiei fără
derularea proiectului de investiţie, varianta implementării
unui proiect, dimensionat la jumătatea efortului investiţional
potenţial şi varianta cu investiţie maximă, respectiv cea care
va sta la baza viitorului proiect.
38
Rolul studiului de fezabilitate, într- - de a face ca proiectul să fie unul credibil şi finanţabil, în faţa
o primă fază este: potenţialilor investitori interesaţi.

Odată obţinut acordul de acceptare - o parte din documentele anexe ale studiului de fezabilitate
şi finalizat contractul de finanţare
: sunt de fapt şi elemente utilizate în evaluarea intermediară sau
rapoartele de progres ale investiţiei (ex. planificarea proiectului,
previziunile financiare, fluxurile de numerar, strategiile de preţ
şi promovare sau statisticile privind evoluţia numărului de
persoane angajate în diferitele faze care sunt obligatoriu de
respectat pe întreaga durată de viaţă a investiţiei).
Evaluarea studiului de fezabilitate - document de sine stătător, independent pe baza unei grile
se realizează bidimensional: specifice;
- document în corelație cu alte documente anexe precum planul
de afaceri, strategia de marketing, cererea de finanţare. În acest
proces de evaluare, sunt urmărite pe de o parte respectarea unor
criterii, încadrarea în limite impuse, performanţele estimate ale
investiţiei, maniera în care se asigură managementul riscurilor,
impactul asupra mediului şi probleme din sfera socială.

Conținutul cadru al Studiului d Fezabilitate conform HG 28 / 2008.

A. Piese scrise 1. denumirea obiectivului de investiţii;


Date generale: 2. amplasamentul (judeţul, localitatea, strada, numărul);
3. titularul investiţiei;
4. beneficiarul investiţiei;
5. elaboratorul studiului.

Informaţii generale privind 1. situaţia actuală şi informaţii despre entitatea responsabilă


proiectul: cu implementarea proiectului;
2. descrierea investiţiei:
a) concluziile studiului de prefezabilitate sau ale planului
detaliat de investiţii pe termen lung (în cazul în car e au fost
elaborate în prealabil) privind situaţia actuală, necesitatea şi
oportunitatea promovării investiţiei, precum şi scenariul
tehnico-economic selectat;
b) scenariile tehnico-economice prin care obiectivele
proiectului de investiţii pot fi atinse (în cazul în care, anterior
studiului de fezabilitate, nu a fost elaborat un studiu de
prefezabilitate sau un plan detaliat de investiţii pe termen
lung):
- scenarii propuse (minimum două);
- scenariul recomandat de către elaborat or;

39
- avantajele scenariului recomandat;
c) descrierea constructivă, funcţională şi tehnologică.
3. date tehnice ale investiţiei:
a) zona şi amplasamentul;
b) statutul juridic al terenului care urmează să fie ocupat;
c) situaţia ocupărilor definitive de teren: suprafaţa totală,
reprezentând terenuri din intravilan/extravilan;
d) studii de teren:
- studii topografice cuprinzând planuri topografice cu
amplasamentele reperelor, liste cu repere în sistem de
referinţă naţional;
- studiu geotehnic cuprinzând planuri cu
amplasamentul forajelor, fişelor complexe cu rezultatele
determinărilor de laborator, analiza apei subterane, raportul
geotehnic cu recomandările pentru fundare şi consolidări;
- alte studii de specialitate necesare, după caz;
e) caracteristicile principale ale construcţiilor din cadrul
obiectivului de investiţii, specifice domeniului de activitate,
şi variantele constructive de realizare a investiţiei, cu
recomandarea variantei optime pentru aprobare;
f) situaţia existentă a utilităţilor şi analiza de consum:
- necesarul de utilităţi pentru varianta propusă
- soluţii tehnice de asigurare cu utilităţi;
g) concluziile evaluării impactului asupra mediului;
4. durata de realizare şi etapele principale; graficul de
realizare a investiţiei.

Costurile estimative ale 1. valoarea totala cu detalierea pe structura devizului general;


investiţiei 2. eşalonarea costurilor coroborate cu graficul de realizare a
investiţiei.
Analiza cost-beneficiu: 1. identificarea investiţiei şi definirea obiectivelor, inclusiv
specificarea perioadei de referinţă;
2. analiza opţiunilor1);
3. analiza financiară, inclusiv calcularea indicatorilor de
performanţă financiară: fluxul cumulat, valoarea actuală netă,
rata internă de rentabilitate şi raportul cost-beneficiu;
4. analiza economică2), inclusiv calcularea indicatorilor de
performanţă economică: valoarea actuală netă, rata internă de
rentabilitate şi raportul cost-beneficiu;
5. analiza de senzitivitate;
6. analiza de risc.

40
Sursele de finanţare a investiţiei Sursele de finanţare a investiţiilor se constituie în
conformitate cu legislaţia în vigoare şi constau din fonduri
proprii, credite bancare, fonduri de la bugetul de stat etc..

Estimări privind forţa de muncă 1. număr de locuri de muncă create în faza de execuţie;
ocupată prin realizarea 2. număr de locuri de muncă create în faza de operare.
investiţiei
Principalii indicatori tehnico- 1. valoarea totală (INV), inclusiv TVA (mii lei)
economici ai investiţiei (în preţuri - luna, anul, 1 euro = ..... lei),
din care:
- construcţii-montaj (C+M);
2. eşalonarea investiţiei (INV/C+M):
- anul I;
- anul II.;
3. durata de realizare (luni);
4. capacităţi (în unităţi fizice şi valorice);
5. alţi indicatori specifici domeniului de activitate în care este
realizată investiţia, după caz.
Avize şi acorduri de principiu 1. avizul beneficiarului de investiţie privind necesitatea şi
oportunitatea investiţiei;
2. certificatul de urbanism;
3. avize de principiu privind asigurarea utilităţilor (energie
termică şi electrică, gaz metan, apă-canal, telecomunicaţii
etc.);
4. acordul de mediu;
5. alte avize şi acorduri de principiu specifice.
B. Piese desenate: 1. plan de amplasar e în zonă (1:25000 - 1:5000);
2. plan general (1: 2000 - 1:500);
3. planuri şi secţiuni generale de arhitectură, rezistenţă,
instalaţii, inclusiv planuri de coordonare a tuturor
specialităţilor ce concură la realizarea proiectului;
4. planuri speciale, profile longitudinale, profile transversale,
după caz.

De reţinut:
Una dintre dificultăţile majoreale studiului de fezabilitate este legată de maniera în care
se asigură coerenţa între elementele de ordin tehnic şi cele din sfera economică , practic
conexiunea între cele două domenii. În cele mai multe situaţii cele două părţi sunt realizate de
către persoane de specializări diferite cu experienţă, competenţe şi chiar terminologie diferită.
Performanţa studiului de fezabilitate este asigurată şi de colaborarea între părţile implicate, în
special a resurselor umane şi managerului de proiect, în concordanţă cu scopul şi obiectivele
propuse.
41
2.6 Proiectul tehnic

Conținutul cadru al proiectului tehnic cuprinde următoarele păr ți componente :


A. PĂRŢILE SCRISE

1. Descrierea generală a lucrărilor – în cadrul acestui capitol se fac referiri:


- amplasament;
- topografie,
- clima şi fenomenele naturale specifice zonei;
- geologia şi seismicitatea zonei;
- prezentarea proiectului pe volume, broşuri, capitole;
- organizarea de şantier;
- căile de acces provizorii;
- sursele de apă, energie electrică, gaze, telefon ( pentru organizarea şantierului şi
definitive );
- căile de acces şi de comunicaţii;
- programul de execuţie a lucrărilor;
- trasarea lucrărilor;
- protejarea lucrărilor executate şi a materialelor din şantier;
- măsurarea lucrărilor;
- laboratoarele contractantului ( ofertantului ) şi testele care cad în sarcina sa;
- curăţenia în şantier;
- serviciile sanitare;
- relaţiile dintre contractant ( ofertant ), consultant şi persoana juridică achizitoare (
investitor );
- memoriile tehnice.

În elaborarea proiectului tehnic trebuie respectate următoarele cerinţe:


 să fie astfel elaborat încât să fie clar şi să asigure informaţii corecte;

 contractantul
tehnice ( ofertantul
şi tehnologice ) să poată
necesare elabora
stabilirii ( pe
valorii baza proiectului tehnic ) oferta, să analizeze datele
ofertei.

2. Caietele de sarcini – acestea se elaborează de proiectant. Acestea fac parte integrantă din proiectul tehnic şi
din documentele de licitaţie, reprezentând descrierea scrisă a lucrărilor care fac obiectul licitaţiei.
În general, există mai multe categorii de caiete de sarcini, şi anume :

În funcţie de Caietele de sarcini pot fi:


destinaţie
 caiete de sarcini pentru execuţia lucrărilor,
 caiete de sarcini pentru recepţii, probe, teste,
 caiete de sarcini pentru furnizorii de materiale, utilaje etc.

Caietele de sarcini pot fi:

 caiete de sarcini generale (care se referă la lucrările curente în


În funcţie
la care de domeniul
se referă domeniul construcţiilor)
 caiete de sarcini speciale (care se referă la lucrări specifice şi care sunt
elaborate independent pentru fiecare lucrare).

42
Indiferent de tipul caietului de sarcini, acesta trebuie să cuprindă :
- breviarele de calcul pentru dimensionarea elementelor de construcţii şi de instalaţii;
- nominalizarea planşelor care guvernează lucrarea;
- proprietăţile fizice, chimice, de design etc. pentru materialele componente ale lucrării cu
precizarea standardelor;
- dimensiunea, forma, aspectul şi descrierea execuţiei lucrării;
- ordinea de execuţie, probe, teste ale lucrării;
- standardele, normativele şi alte prescripţii care trebuie respectate la materiale, utilaje,
instalaţii etc.;
- condiţii de recepţie, măsurători, aspect, toleranţe etc.

3. Listele cu cantităţile de lucrări – vor cuprinde toate elementele necesare cuantificării valorice şi duratei de
execuţie a investiţiei, şi anume :
- centralizatorul obiectelor, pe obiective;
- centralizatorul categoriilor de lucrări pe obiecte;
- listele cu cantităţile de lucrări pe capitole de lucrări, cu descrierea în detaliu a acestora;
- listele cu cantităţile de utilaje şi echipamente tehnologice;
- specificaţiilete hnice.

4. Graficul general de realizare a investiţiei – în cadrul acestui capitol se prezintă eşalonarea de ansamblu a
activităţilor în vederea realizării obiectivului economic.

B. PĂRŢILE DESENATE

Constituie documentele principale ale proiectului tehnic, pe baza cărora se realizează părţile scrise. Cele mai
importante sunt:

1. Planurile generale – alcătuite din :


- planurile de amplasare a reperelor de nivelment şi planimetrice;
- planurile topografice principale;
- planurile de amplasare a forajelor, profilelor geotehnice;
- planurile principale de amplasare a obiectelor, inclusiv cote de nivel, distanţe de
amplasare, orientări, coordonate etc.;
- planurile principale de sistematizare pe verticală a terenului ( inclusiv înscrierea pe
acestea a volumelor de terasamente, săpături, umpluturi, depozite de pământ etc. );
- planurile principale privind construcţiile subterane ( amplasarea lor, secţiuni, profiluri
longitudinale, dimensiuni, cote de nivel, cofraj şi armare etc. )
- planurile de amplasare a reperelor fixe şi mobile de trasare.

2. Planşele principale ale obiectelor


Este recomandat ca fiecare obiect subteran sau suprateran să aibă un număr de cod şi o denumire proprie, iar
planşele să fie organizate într-un volum propriu, independent pentru fiecare obiect.

3. Arhitectura
Va cuprinde planşele principale privind arhitectura fiecărui obiect, şi anume :
- planul individual de a mplasare;
- secţiuni, faţade, detalii importante;
- tablouri de prefabricate;
- tablouri de tâmplării şi tablouri de finisaje interioare şi exterioare.

43
4. Structura – va cuprinde planşele principale privind alcătuirea şi execuţia structurii de rezistenţă, şi anume:
- planurile infrastructurii;
- planurile suprastructurii;
- descrierea soluţiilor constructive, descrierea ordinii tehnologice de execuţie şi montaj,
recomandări privind transportul, manipularea depozitarea şi montajul.

5. Instalaţiile
Vor cuprinde planşele generale privind execuţia instalaţiilor :
- planurile generale de amplasare a utilajelor;
- scheme principale ale instalaţiilor;
- secţiuni, vederi, detalii principale
Planurile vor conţine cote, dimensiuni, calităţile materialelor, verificările şi probele necesare, izolaţii termice,
acustice, protecţii anticorozive.
6. Dotări şi instalaţii tehnologice
Vor conţine planurile principale de tehnologie şi montaj (secţiuni, cote, dimensiuni, toleranţe etc.), şi anume :
- desenele de ansamblu;
- schemele tehnologice ale fluxului tehnologic;
- schemele cinematice, cu indicarea principalilor parametri;
- schemele instalaţiilor hidraulice, pneumatice, electrice, de automatizare, comunicaţii,
reţele de combustibil, apă, iluminat etc.;
- planurile de montaj;
- listele cu utilaje şi echipamentele din componenţa planurilor tehnologice, inclusiv
parametrii, performanţele şi caracteristicile fiecăruia.

7. Dotări de mobilier, inventar gospodăresc


Va cuprinde planurile principale de amplasare şi montaj, inclusiv cote, dimensiuni, secţiuni, vederi, tablouri de
dotări etc.

De reţinut !

Studiile aferente investiţiilor trebuie, în mod obligatoriu să integreze şi aspectele sociale, implicit
influenţele proiectului asupra colectivităţilor locale: ocuparea forţei de muncă, creşterea veniturilor populaţiei ca
urmare a repartizării veniturilor proiectului, calitatea vieţii. La fel de importante sunt şi concluziile de ordin
ecologic, referitoare la impactul asupra mediului peisagistic al zonei, asupra calităţii factorilor de mediu.
Ansamblul concluziilor generate de studiul de fezabilitate trebuie să ofere
managementului organizaţiei baza concretă pentru deciziile asupra proiectului: abandonarea,
continuarea sau reevaluarea lui, prin luarea în considerare a altor ipoteze sau variante de proiect.

Am prezentat în acest capitol conţinutul documentaţiilor


tehnico – economice ale obiectivelor de investiţii cu scopul
de a ne forma o imagine asupra modului în care viitoarele
obiective încep a fi conturate în documentații specifice..
Eficienţa economică a investiţiilor depinde, în primul rând,
de activitatea proiectanţilor; de aceea, de calitatea acestei
activităţi depinde calitatea viitorului obiectiv de investiţii.

44
TESTE DE AUTOEVALUARE
1. Identificaţi principalele tipuri de documentaţii specifice investiţiilor şi explicaţii rolul fiecăruia
în contextul ciclului de viaţă a proiectului.

2. Analizaţi necesitatea şi utilitatea studiului de oportunitate la nivelul performanţei unui obiectiv


de investiţii.

3. Prezentaţi cinci aspecte specifice care justifică viabilitatea unui proiect la nivelul studiului de
oportunitate.

4. Menţionaţi trei aspecte prioritare care justifică utilitatea studiului de fezabilitate la nivelul unui
proiect de investiţii.

5. Identificaţi şi diferenţiaţi cele trei tipuri de analize efectuate în cadrul analizei cost – beneficiu.

RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE:

1. Principalele tipuri de documentaţii specifice investiţiilor sunt:


a) studiu de oportunitate (se întocmeşte de investitor sau la comanda acestuia de către
consultant) cu rol de identifica oportunităţile de investire într-o regiune sau domeniu;
b) studiu de prefezabilitate (se întocmeşte de investitor, cu ajutorul proiectantului și
consultantului);
c) studiu de fezabilitate (se întocmeşte de investitor, cu ajutorul proiectantului și
consultantului);
d) proiect tehnic (se realizează de proiectant );
e) detalii de execuţie ( se elaborează de proiectant ).
45
2. Necesitatea şi utilitatea studiului de oportunitate la nivelul performanţei unui obiectiv de
investiţii rezidă din faptul că prin studiile de oportunitate se identifică posibilităţile de a
investi şi au ca scop evaluarea generală a cererii de anumite bunuri concomitent cu
punerea în evidenţă a unor caracteristici, avantaje trăsături dominante ale ramurii
economice, zonei geografice, domeniului de activitate etc.
Prin ele se urmăresc atragerea viitorilor investitori, acţionari, antreprenori , precum şi
formularea de “idei“ de proiect cu scopul de a suscita reacţii din partea celor interesaţi.

3. Aspectele specifi ce care justif ică viabilitatea unu i proiect la niv elul studi ului de
oportunitate sunt:
 Mărimea, structura şi rata de creştere a sectorului.
 Volumul actual şi rata de creştere a cererii producţiei în sectorul analizat.
 Planificări aproximative ale cererii pentru fiecare produs.
 Estimarea surselor de finanţare examinate şi recomandate.
 Analiza preliminară a avantajelor economice globale.

4.Aspecte prioritare care justifică utilitatea studiului de fezabilitate la nivelul unui


proiect de investiţii sunt legate de:
- dezvoltarea sau modernizarea unei organizaţii pe un anumit sector de activitate;
- atragerea unei finanţări externe;
- redresarea şi ameliorarea performanţelor de calitate şi competitivitate;
- definirea unei strategii pe termen mediu şi lung etc.

5. Cele trei tipuri de analize efectuate în cadrul analizei cost – beneficiu sunt:
- analiza financiară;
- analiza economică;
- analiza de risc si senziti vitate.

46
Unitatea de învăţare 3
- INVESTIŢIILE ŞI EFICIE NŢA ECONOMICĂ -

CUPRINS:
3.1 Obiectivele unitatii de invatare 3 .....................................................................................................48
3.2 Conceptul de eficienţă economică ................................................................................................... 49
3.3 Raportul dintre optim şi eficient ...................................................................................................... 58

Teste de autoevaluare ............................................................................................................................62

3.1 Obiective:

- cunoaşterea şi înţelegerea conceptului de eficienţă


economică;
- evidenţierea raportului dintre optim şi eficient;
- factori de creştere a eficienţei economice.

47
3.2 Concep tul de eficien ţă economică

Eficienţa economică Eficienţa economică este o noţiune complexă, care exprimă, în


modul cel mai cuprinzător, rezultatele ce se obţin într-o activitate
economică, evaluate prin prisma resurselor consumate pentru
desfăşurarea acelei activităţi.
Prin intermediul ei se stabileşte legătura dintre volumul şi
calitatea eforturilor, ca factori generatori de efecte şi rezultatele
ce se obţinrespective.
eforturilor într-o anumită perioadă, ca o consecinţă a realizării

Caracter general Eficienţa activităţii economice are un caracter general, însumând


eficienţe parţiale ale organizatiilor economice, subramuri şi ramuri
ale economiei naţionale.
Nivelul
eficienţei economice Nivelul eficienţei economice depinde de volumul şi calitatea, atât a
resurselor, cât şi a rezultatelor.

mărimea efectelor E
e    maxim
şi a eforturilor 
Eficienţa se calculează
ca un raport între:
sau

mărimea eforturilor 
şi cea a efectelor e'     minim
Ε
în care:
Simbolurile e şi e’ au următoarele semnificaţii:
e şi e’ reprezintă
eficienţa  în primul caz se stabileşte efectul ce se obţine la
o unitate de efort şi care trebuie să fie maxim;
economică  în al doilea caz se calculează efortul ce se face
E - efectele (rezultatele) pentru obţinerea unei unităţi de efect şi care
obţinute trebuie să fie minim.

  eforturile depuse În primul


efect maxi mcaz prezentat
la un se impune
anumit efort, iar în obţinerea unuia
cel de al doile
(resursele consumate) realizarea efectului propus cu minimum de efort.

48
În general, aşa cum rezultă şi din graficul din figura 3.1, pe măsură ce cresc eforturile cresc şi
efectele economice, creşterea acestora din urmă fiind mai accelerată, până la un anumit nivel de
eficienţă. După acest nivel al efortului apare un grad de saturare şi efectele cresc mai încet,
stagnează sau chiar descresc.
Efecte

V1
E2 V2

V3
E1

0 0 1 2 Eforturi

Fig. 3.1 Evoluţii ale efectelor în funcţie de eforturile realizate

De asemenea, la anumite eforturi corespund unele variante pentru care efectul este maxim. De
exemplu, în intervalul 0 şi 1 varianta la care efectul este maxim este varianta trei, în intervalul
cuprins între 1 şi 2 efectele mai mari se obţin în varianta doi şi apoi în varianta unu (la
punctele corespunzătoare eforturilor 1 şi 2 efectele sunt egale pentru câte două variante).

Eficienţa economică Deoarece volumul resurselor are un caracter limitat şi numai


trebuie să constituie o printr-o mai bună folosire a acestora se poate asigura creşterea
componentă de bază a economică.
întregii activităţi În consecință, eficienţa economică trebuie analizată, atât la nivel
microeconomic, cât şi la nivel macroeconomic.
economice
Eficienţa economică, și în special cea a investiţiilor, are un
Caracter previzional caracter de previziune, ceea ce îi asigură o importanţă deosebită în
fundamentarea decizii economice.
Adoptarea deciziei trebuie să se bazeze pe existenţa mai multor
Decizia variante de proiect, astfel încât să se creeze posibilitatea alegerii
variantei cu eficienţă maximă.

49
Principalul factor Eficienţa economică este principalul factor calitativ al creşterii
calitativ al creşterii economice deoarece prin ea se asigură sporirea absolută a efectelor
economice cu acelaşi volum de eforturi. Astfel, plecând de la relaţia
E
e=

rezultă E = e * , ceea ce înseamnă că nivelul efectelor economice
ce se obţin depind atât de efortul făcut cât şi de mărimea eficienţei
economice.

Se consideră
efectul că laare
economic unevoluţia
anumit nivel al eficienţeivariantei
corespunzătoare economice ( e1figura
1 din ) şi la 3.2.
un volum de efort constant,

Efecte

E2

E

E1

t0 t1 t2 ani
t
Fig. 3.2 Evoluţia efectelor la nivele diferite de eficienţă economică

Se presupune că la anul t 0 se ia o serie de măsuri tehnico – organizatorice care vor duce la


creşterea eficienţei economice (e2); ca urmare, efectele economice, în timp, vor creşte mai
repede, deoarece e2 > e1.
În consecinţă, la un coeficient de eficienţă mai mic e1 în anul t2 se obţine efectul E1; dacă,
începând cu anul t 0, creşte eficienţa economică a folosirii resurselor, respectiv la e2, în acelaşi
an t2 se va obţine un efect economic E2, ceea ce înseamnă că îmbunătăţirea utilizării resurselor
a dus la obţinerea unui efect economic suplimentar E fără a se face un efort mai mare.
Aşa cum rezultă din analiza graficului din figura 3.2, creşterea eficienţei economice duce la
realizarea unei economii de timp. Astfel, dacă la un coeficient de eficienţă e 1, efectul E1 se va
realiza în anul t2, la un coeficient de eficienţă superior e 2, acelaşi efect se va realiza în anul t1,
ceea ce înseamnă o economie de timp t, care presupune că o serie de decizii economice ce
trebuiau să fie adoptate în anul t2 să poată fi luate în avans, ca urmare a constituirii resurselor
necesare prin folosirea mai bună a resurselor avansate.

50
Eficienţa economică are caracter complex, fapt care impune o analiză

detaliată a tuturor eforturilor depuse şi a efectelor obţinute atât din punct

de vedere al volumului, cât şi al structurii şi importanţei sociale.

De asemenea, eficienţa economică trebuie calculată atât la nivel

microeconomic cât şi la nivelul economiei naţionale. Mai mult decât atât,

Conceptul de eficienţă economică a investiţiilor

Dezvoltarea economiei Într-o economie de piaţă, caracterizată prin jocul cererii şi al


naţionale ofertei, obţinerea celor mai bune rezultate cu mijloacele
disponibile constituie problema esenţială a agenţilor economici,
scopul principal ce este urmărit în desfăşurarea oricărei activităţi,
deci şi a investiţiilor.
De aceea, un rol important îl are conceptul de eficienţă economică
prin care se realizează legătura dintre resursele alocate pentru
desfăşurarea unei acţiuni şi rezultatele obţinute de pe urma
acesteia, care orientează resur sele spre acele domenii de activitate
unde se asigură folosirea cu eficienţă maximă a acestora în
condiţiile unei dezvoltări coerente și durabile a economiei
naţionale.
Investiţiile Așa cum au fost definite anterior, investiţiile constituie economii
pe care generaţia actuală le face la fondul de consum în vederea
asigurării dezvoltării capitalului fix în perioadele următoare de
timp. În aceste condiţii analiza modului în care se consumă aceste
economii impune compararea rezultatelor economice, a efectelor
economice cu eforturile investiţionale.
Această comparaţie se realizează prin intermediul eficienţei
economice care are următoarele formule de principiu:
E 
max e  , min e`  ,
 E
în care e, e` reprezintă eficienţa economică; E – efectul economic;
 - efortul investiţional.

Eficienţa economică Prin eficienţa economică a investiţiilor înţelegem relaţia care se


a investiţiilor stabileşte
generator între cantitatea
de efecte, şi structura
şi nivelul efortului
rezultatelor pe de oobţinute
economice parte, ca
în
urma desfăşurării procesului investiţional.

51
Eforturi economice În categoria eforturilor se cuprind eforturi care se referă la:
 procesul investiţional (valoarea investiţiei, volumul
lucrărilor de construcţii–montaj, numărul de utilaje şi de
personal atrase în procesul investiţional),
 procesul de producţie (costurile de producţie, cheltuielile
materiale, numărul de salariaţi etc.).
Aceste eforturi se pot referi la un singur an (cheltuieli anuale de
producţie, investiţia anuală, importul anual pentru investiţii sau
producţie etc.) sau la întreaga perioadă de activitate (investiţia
totală, cheltuielile totale realizate pe întreaga durată de funcţionare
a obiectivului,
etc. ). importul total pentru investiţii sau pentru producţie

Eforturile economice ale De asemenea, în aprecierea eficienţei economice a investiţiilor,


procesului investiţional eforturile se pot referi:
 numai la activitatea de investiţii (valoarea investiţiei,
import pentru investiţii, valoarea utilajelor etc.),
 la activitatea de producţie (cheltuieli de producţie, necesar
de salariaţi);
 la ambele (efortul total pentru investiţii şi pentru producţie).

Efecte economice Efectele economice, atât ca volum cât şi ca structură, au un rol


deosebit de important în aprecierea eficienţei economice. Acestea
pot fi:
 directe (rezultatele imediate obţinute în urma procesului
investiţional)

indirecte (care apar la utilizatorul rezultatelor procesului
investiţional).
Efectele directe se pot împărţi, la rândul lor, în:
 efecte anuale (profituri anuale);
 efecte totale, însumate pe întreaga durată de funcţionare a
obiectivului economic (profituri totale, valoarea totală a
producţiei).

Efectele economice ale Efectele economice ale procesului investiţional, ca de altfel ale
procesului investiţional oricărei activităţi economice, se mai pot clasifica în:
 efecte brute (ca de exemplu valoarea producţiei, veniturile
anuale)
 efecte nete (cum ar fi profiturile).

În cazul în care eficienţa economică se calculează ca raport între efecte

brute şi eforturi, indicatorul trebuie să fie supraunitar, pentru a reflecta o

52
În vederea creşterii  analiza detaliata a variantelor propuse, pe baza unui sistem
eficienţei economice a complex de indicatori de eficienţă economică;
investiţiilor se
poate interveni pe mai
multe directii de actiune:  respectarea termenelor de punere în funcţiune a
obiectivelor economice care să ducă la diminuarea
imobilizărilor de fonduri, recuperarea mai rapidă a sumelor
investite şi obţinerea mai rapidă a rezultatelor propuse prin
documentaţiile de investiţii;

 realizarea la noile obiective sau la cele modernizate a unor


nivele superioare, faţă de obiectivele vechi, în ceea ce
priveşte productivitatea muncii.

Pentru asigurarea creşterii eficienţei economice a investiţiilor fiecare factor participant la


procesul investiţional trebuie să asigure un nivel superior de calitate în toate activită țile,
o colaborare continuă pe tot parcursul desfăşurării procesului investiţional: proiectare,
execuţie, probe tehnologice, atingerea parametrilor proiectaţi, accelerarea ritmului de
transformare a investiţiilor în capital fix pentru asigurarea recuperării cât mai rapide a
eforturilor umane, materiale şi financiare realizate.

Eforturi şi efecte economice


Compararea efectelor cu eforturile, pentru determinarea eficienţei economice, reprezintă, în fapt,
numai o formulă de principiu. Cele două componente trebuie analizate sub o multitudine de
aspecte, fapt ce impune o analiză a acestora din perspectivă complexă.

Bunăoară, eficienţa economică poate fi determinată, privită şi prin prisma teoriei sistemelor. Fie
următorul sistem:

Intrări Ieşiri Fig.3.3 Eficienţa economică


Sistem privită ca sistem

Eficienţa economică poate fi corelată si prin teoria sistemelor cu ajutorul funcţiei de transfer,

care se stabileşte astfel :


Intrari Iesiri
  max sau    min
Iesiri Intrari
53
Se observă deci imediat că  corespunde cu formula lui e şi 

cu formula lui e’ analizate
anterior.

Pentru o fundamentare cât mai exactă a eficienţei economice este

necesar ca intrările şi ieşirile din sistem să cuantifice, pe cât posibil,

toate eforturile ce se fac pentru obţinerea efectelor economice

indiferent de momentul sau locul unde acestea se vor realiza.

Aşa cum am spus, problemele referitoare la eficienţa economică pot fi

Etimologic, criteriu provine din cuvântul grecesc kriterion, care desemnează un mijloc de
apreciere, de măsură, un punct de vedere sau normă pentru definirea, aprecierea şi clasificarea
activităţilor. Deci, criteriu ar însemna un principiu, un punct de vedere, o poziţie de pe care se
face aprecierea sau clasificarea respectivă.
Referitor la eficienţa, criteriul reprezintă un principiu metodologic de apreciere a activităţii din
punct de vedere al raportului dintre efecte şi eforturi. De justa alegere a criteriului de efic ienţă
economică depinde corecta selectare a variantei optime.

Clasificarea eforturilor economice

După activitatea la  eforturi pentru investiţii: volumul investiţiilor totale,


care se referă volumul lucrărilor de construcţii – montaj, valoarea
importului pentru investiţii
 eforturi pentru producţie (inclusiv de aprovizionare şi
desfacere): cheltuielile de producţie, cheltuielile materiale,
valoarea importului pentru producţie, numărul de salariaţi
etc.
Fiecare din elementele enunţate trebuie privite atât din punct de

vedere al volumului cât şi al structurii acestora.

După perioada la care  eforturi anuale (investiţii anuale, cheltuieli anuale de


se referă producţie, consumul anual dintr-o anumită resursă etc.)
 eforturi totale, însumate pe întreaga durată de realizare a
investiţiei sau de funcţionare a capitalului fix (investiţia
totală, importul total pentru investiţii şi pentru producţie.

54
După caracterul  eforturi cu munca vie
muncii încorporate  eforturi cu munca materializată

De asemenea, eforturile economice trebuie analizate şi din punct de vedere al

 modului de eşalonare în timp;


 al surselor de finanţare;
 al raportului în care se află investiţiile din import faţă de totalul investiţiilor;

gradul de disponibilitate a unor resurse;
 posibilităţile de regenerare;
 implicaţiile pe care le au aceste cheltuieli în avalul sau amontele activităţii unde se
utilizează.
Clasificarea efectelor economice
Efectele economice au o natură complexă, variată, neputând fi cuantificate exhaustiv. Ele trebuie
să fie la un nivel care să satisfacă nevoia socială (individuală şi de producţie) în raport cu
posibilităţile oferite de consumul de resurse.

După locul lor de  efecte directe (la nivelul activităţii analizate)


apariţie  efecte indirecte (obţinute la beneficiarii produselor de bază,
în avalul activităţii analizate)

 prezente
După momentul la care  viitoare
apar În acest caz, la luarea deciziilor de alocare a resurselor, trebuie
avut în vedere nu numai efectul actual, imediat, ci şi cel ce se
poate obţine în urma reinvestirii profiturilor obţinute.

În funcţie de perioada  anuale


 totale (obţinute pe întreaga perioadă de desfăşurare a
în care se realizează activităţii)

După gradul de  efecte globale: se referă la efectele brute cum ar fi valoarea


cuprindere producţiei, exprimată în diferite preţuri, încasările valutare
totale etc.
 efecte nete: se obţin după scăder ea din efectul tota l (brut) al
cheltuielilor făcute ca de exemplu profitul, venitul net,
aportul valutar etc.
După gradul de
cunoaştere  programate
 efective

55
Efectele economice implică şi o analiza din punct de vedere al influenţei ce o exercită asupra
dezvoltării umane și spirituale, a ridicării nivelului de cultură şi civilizaţie, acestea numindu-se şi
efecte ale acţiunii umane, aici fiind incluse în special efectele propagate.

56
3.3 Raportul dintre optim şi eficient

Într-o activitate practică, desfăşurată după principii raţionale, pe măsură ce cresc eforturile
cresc şi efectele economice. În principiu, pentru evoluţia efectelor în funcţie de eforturile făcute
sunt trei posibilităţi, aşa cum rezultă din graficele prezentate în figura 3.4, şi anume:

- efectele cresc liniar cu eforturile ( varianta A );


- efectele cresc exponenţial cu eforturile ( varianta B );
- efectele cresc parabolic cu eforturile ( varianta C );
Efecte

E1
C
E0

0   Eforturi

Fig. 3.4 Variante de evoluţie a efectelor în funcţie de efort

Este evident faptul că din aceste situaţii, cea mai convenabilă este varianta B, dar în
realitate posibilitatea cea mai des întâlnită este varianta C, la care creşterea efectelor este la
început mai accelerată, până la un anumit nivel de eficienţă, după care se iveşte un grad de
saturare când efectele cresc mai lent; este un anumit punct pentru care efectul total este maxim (
E1 ) şi un altul pentru care efectul ce revine pe o unitate de efort este maxim ( E 0 ). În calculele
de eficienţă economică interesează tocmai acest ultim aspect, deoarece acesta este punctul în
care se asigură o eficienţă economică maximă.
Pentru analiza eficienţei economice a mai multor variante se porneşte de la posibilitatea
obţinerii unui anumit efect, ca de exemplu o anumită valoare a producţiei.
Aceste aspecte se pot ilustra prin graficele din figura 3.5.

57
Efect
net

Efect
brut
Effort
total

a b c
Legendă : efect net ( profit )
efort total ( cheltuieli de producţie )
Fig. 3.5 Necesarul de efort pentru acelaşi efect brut

În cazul a şi b, efectul brut este mai mare decât efortul făcut, fapt ce va face ca aceste variante
să fie eficiente. În schimb, în cazul c efortul total (cheltuielile de producţie) întrece efectul brut,
ceea ce înseamnă că această variantă este ineficientă deoarece lucrează cu pierderi.

Deci, la acelaşi nivel de efect, pot fi mai multe variante eficiente (sau ineficiente), dar una
singură este varianta la care eficienţa este maximă, aceasta fiind varianta optimă (în cazul
prezentat varianta a).

Asemănător se poate analiza şi evoluţia efectelor pentru un anumit nivel al efortului de unde
rezultă aceleaşi concluzii.

Pot exista mai multe variante eficiente, la care efectul global depăşeşte efortul
făcut, şi numai o variantă optimă, la care eficienţa este maximă.

Deci, între optim şi eficient există o relaţie ca de la parte la întreg, în acest caz
artea re rezentând-o o timul iar între ul mul imea variantelor eficiente.

O prezentare a raportului dintre optim şi eficient poate fi redată şi prin graficul din figura 3.6,
unde activităţile eficiente se pot ordona după mărimea efectului net (profit) şi efectul brut
(volumul producţiei) în activităţi mai mult sau mai puţin eficiente.
Varianta cu eficienţa maximă este varianta optimă, variantele cuprinse în intervalul unde se
obţin beneficii sunt eficiente, iar cele situate sub cota zero (unde efectul total este egal cu efortul
realizat) sunt variante ineficiente.

58
Profit

Activitate
optimă

ACTIVITĂŢI EFICIENTE

Cota
Zero
Volumul producţiei

ACTIVITĂŢI INEFICIENTE
Pierderi
Fig. 3.6 Raportul dintre optim, eficient şi ineficient
Optimul

Din punct de vedere Optimul, privit din punct de vedere sistemic, poate fi:
sistemic  parţial: asigură optimizarea raportului dintre efecte şi
eforturi la nivelul subsistemelor (activităţi economice,
secţie de producţie, unitate economică)
 total: asigură optimizarea la nivelul sistemului şi se obţine

prin însumarea rezultatelor la nivelul subsistemelor.


Din punct de vedere al Din punct de vedere al timpului, optimul are un caracter temporal,
timpului deoarece la un moment dat poate fi o anumită variantă optimă
după care aceasta să devină numai eficientă sau chiar ineficientă.
În acest context decidentul trebuie să aleagă ca variantă optimă
nu varianta care are eficienţă maximă în momentul luării deciziei,
ci pe cea care va furniza cele mai mari efecte în momentul când
acestea se produc.

Din punct de vedere al Eficienţa economică se cuantifică pe baza unei serii de criterii
criteriilor economice. Variantele propuse pot satisface unul sau mai multe
de eficienţă economică criterii, dar o variantă care să le satisfacă pe toate este foarte puţin
probabil să se întâlnească. În acest caz, distingem:
 optimul relativ: satisface anumite criterii de eficienţă
economică şi rezultă din compararea unui număr limitat de

variante,
cu dintre care se alege una singură optimă îm raport
celelalte
 optimul absolut: este favorabil tuturor criteriilor luate în
calcul; optimul absolut – nu există în realitate, el este ca un

59
ideal spre care se tinde, ca un scenariu perfect care se
doreşte, dar care nu se poate realiza fie datorită caracterului
limitat al cunoaşterii decidentului fie datorită caracterului
subiectiv ce intervine în aprecierea variantelor.

TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Definiţi conceptul de eficienţă economică şi eficienţă socială. Identificaţi punctele


comune şi cele de diferenţiere.
2. Argumentaţi necesitatea preocupărilor pentru cresterea eficienţei economice la nivelul
organizatiilor implicate în proiecte de investiţii. Identificați trei categorii de acțiuni concrete
pentru domeniul proiectelor din sistemul educational.
3. Analizati conceptul de efect şi efort economic la nivelul unui proiect de investitii.
Prezentaţi cel putin trei criterii de clasificare a celor două concepte.
4. Explicati relatia intre conceptele de optim si eficient. Exemplificati această relatie la
nivelul a trei domenii de activitate distincte.
5. Analizati prin comparatie si evidentiati diferentierile intre notiunea de optim relativ şi
optim absolut.
RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE:

1. Eficienţa economică este o noţiune complexă, care exprimă, în modul cel mai cuprinzător,
rezultatele ce se obţin într-o activitate economică, evaluate prin prisma resurselor consumate
pentru desfăşurarea acelei activităţi.
Din perspectivă socială, un sistem se consideră eficient, dacă este capabil să atragă în
circuitul social – economic toate resursele necesare, să le repartizeze optim pe diferite
domenii şi ramuri, să le utilizeze cu randamente maxime, în aşa fel încât nevoia socială să fie
satisfăcută la cel mai înalt nivel.

2. Preocupările pentru creşterea eficienţei economice a proiectelor de investiţii pot avea în


vedere:
- analiza detaliata a variantelor propuse, pe baza unui sistem complex de indicatori de eficienţă
economică;
- respectarea termenelor de punere în funcţiune a obiectivelor economice care să ducă la
diminuarea imobilizărilor de fonduri, recuperarea mai rapidă a sumelor investite şi obţinerea
mai rapidă a rezultatelor propuse prin documentaţiile de investiţii;
- realizarea la noile obiective sau la cele moder nizate a unor nivele superioare, faţă de
obiectivele vechi, în ceea ce priveşte productivitatea muncii.

60
3. Efectele economice au o natură complexă, variată, neputând fi cuantificate exhaustiv. Ele
trebuie să fie la un nivel care să satisfacă nevoia socială (individuală şi de producţie) în raport
cu posibilităţile oferite de consumul de resurse. Criterii de clasificare: după locul şi momentul
de apariţie, după perioada de manifestare, după gradul de cunoaştere etc,
Eforturile desemnează toate categoriile de resurse consumate pentru realizarea unui obiectiv
de investiţii. Criterii de clasificare: după activitatea la care se referă, după perioada de timp la
care se manifestă, după conţinutul resurselor încorporate.

4. Între optim şi eficient există o relaţie ca de la parte la întreg, în acest caz partea
reprezentând-o optimul, iar întregul mulţimea variantelor eficiente.

5. Optimul relativ: satisface anumite criterii de eficienţă economică şi rezultă din compararea
unui număr limitat de variante, dintre care se alege una singură optimă îm raport cu celelalte
Optimul absolut: este favorabil tuturor criteriilor luate în calcul; optimul absolut – nu există în
realitate, el este ca un ideal spre care se tinde, ca un scenariu perfect care se doreşte, dar care
nu se poate realiza fie datorită caracterului limitat al cunoaşterii decidentului fie datorită
caracterului subiectiv ce intervine în aprecierea variantelor

61
Unitatea de învăţare 4
- INDICATORI STATICI DE EVAL UARE
A EFICIENŢEI PROIECTELOR DE INVESTIŢII-

CUPRINS:
4.1 Obiectivele unitatii de invatare 4 .....................................................................................................64
4.2 Consideraţii teoretice........................................................................................................................ 65
4.3 Indicatori de bază..............................................................................................................................66
Teste de autoevaluare ............................................................................................................................77

4.1 Obiective:

- cunoaşterea şi înţelegerea conceptului de eficienţă economică;


- evidenţierea metodelor de evaluare a eficienţei;
- - cunoaşterea şi utilizarea instrumentarului specific de indicatori
utilizaţi în evaluarea eficienţei economice a investiţiilor;
- dezvoltarea capacităţii de evaluare şi selecţie a opţiunilor pentru
implementarea proiectelor de investiţii.

62
4.2 Consideraţii teoretice

Pentru evaluarea eficienţei economice a unui proiect de investiţii se


utilizează un sistem de indicatori care cuantifică o serie de criterii de
eficienţă economică.
Alegerea variantei optime se va face în funcţie de anumite criterii ce
reflectă obiectivul urmărit la un moment dat.

Sistemul de indicatori reprezintă o mulţime ordonată de informaţii cu referire la:

durata de realizare a investiţiei;


durata de funcţionare a viitorului obiectiv;
eforturi (cheltuieli cu investiţia, cheltuieli de producţie);
efecte (profit, cifră de afaceri);
eficienţa economică.
indicatori cu
Sistemul indicatorilor de apreciere caracter general
a proiectelor de investiţii este alcătuit din:
indicatori
de bază

indicatori
s ecifici

Indicatori cu Indicatorii cu caracter general sunt acei indicatori care sunt folosiţi
caracter general pentru caracterizarea eficienţei de ansamblu a activităţii unei
firme.
Dintre aceşti indicatori enumerăm cifra de afaceri, cheltuielile
anuale de producţie, productivitatea muncii, numărul de salariaţi,
profitul, rata profitului etc.

Aceşti indicatori sunt specifici proiectelor de investiţii (investiţia


Indicatori de bază specifică, termenul de recuperare, cheltuieli recalculate,
randamentul economic al investiţiei etc.).

63
La rândul lor, aceşti indicatori se divid în două mari grupe, în
funcţie de influenţa factorului timp:

Indicatori statici
dinamici

Indicatori specifici Aceşti indicatori cuantifică eficienţa economică în diferite sectoare


de activitate, luând în considerare particularităţile ramurilor
respective: industria petrolieră, comerţ exterior şi interior,
construcţii, sfera social – culturală etc.

4.3 Indicatori de bază

În cele ce urmează, vom analiza detaliat prima grupă a indicatorilor de bază,


reprezentată de indicatorii statici de eficienţă economică.

Aceştia nu iau în considerare influenţa factorului timp.


În consecinţă, indiferent de momentul în care se cheltuiesc sau se obţin sumele de
bani (se consumă eforturi sau se obţin efecte), acestea au aceeaşi importanţă
economică.

Principalul avantaj al utilizării indicatorilor statici se referă la uşurinţa determinării


lor şi la obţinerea unei radiografii preliminare a eficienţei economice a viitorului
obiectiv.

64
Indicatorii statici de eficienţă economică utilizaţi la nivel microeconomic, specifici proceselor
investiţionale, sunt :

A. Investiţia totală It

Este un indicator de volum care exprimă efortul investiţional total făcut pentru realizarea
obiectivului.
Relaţia de calcul este următoarea:

It = Id + Icol + Icon + SMC + Pi + Pc,

în care:
It – reprezintă investiţia totală;
Id, Icol, Icon – investiţia directă, colaterală şi conexă;
SMC – stocul de mijloace circulante necesar la prima dotare;
Pi – pierdere de profit ca urmare a scoaterii din circuitul economic a resurselor financiare
alocate pentru finanţarea investiţiei;
Pc – pierdere de profit ca urmare a scoaterii temporare din folosinţă a unor capacităţi de
producţie în vederea modernizării;

Iinvestiţia totală este un indicator de volum ce cuantifică efortul, criteriul de optimizare este
minim..

Acest indicator este un indicator de volum şi nu se poate alege varianta optimă numai prin
prisma mărimii lui (este posibil ca o varianta, care presupune o investiţie totală mai mare, să
asigure achiziţionarea unor utilaje mai performante care să conducă la diminuarea
semnificativă a cheltuielilor anuale de producţie şi implicit la creşterea profitului anual, a
productivităţii muncii, a veniturilor anuale, calităţii producţiei etc.). De aceea este necesar să se
calculeze şi alţi indicatori care să vizeze atât eforturile cât şi efectele.

B. Investiţia specifică s

Reprezintă efortul investiţional făcut pentru obţinerea unei unităţi de capacitate de producţie,
exprimată fizic sau în unităţi monetare. În consecinţă, vor exista două formule de calcul,
corespunzător modului de exprimare a capacităţii.

În acelaşi timp, indicatorul se poate calcula pentru trei situaţii:


a) pentru obiective noi;
b) pentru modernizări, dezvoltări sau retehnologizări;
c) pentru comparaţii.
65
a) pentru obiective noi, relaţiile de calcul sunt:

I ti I
si  sau si  ti
qhi Qhi

în care :
s şi s’ reprezintă investiţia specifică calculată în funcţie de capacitatea exprimată fizic sau
în unităţi monetare;
It – investiţia totală;
q – capacitatea anuală de producţie exprimată fizic;
Q – capacitatea anuală de producţie exprimată în unităţi monetare;
i – varianta de capacitate.

În calculele de eficienţă economică a investiţiilor, în documentaţiile de investiţii, Qhi semnifică


atât capacitatea de producţie exprimată în lei cât şi venitul anual ce se va obţine din producţia de
bază, la varianta i.

b) pentru dezvoltări, modernizări sau retehnologizări relaţiile de calcul sunt:

I ti I ti
si  sau si 
qhi  qh 0 Qhi  Qh 0
în care :
qhi şi Qhi reprezintă capacitatea anualăde producţie exprimată fizic sau în unităţi
monetare, în varianta modernizată i;
qh0 şi Qho reprezintă capacitatea anuală de producţie exprimată fizic sau în unităţi
monetare, în situaţia iniţială.

În acest caz, investiţia specifică exprimă efortul investiţional făcut pentru a obţine o unitate
suplimentară de capacitate de producţie, exprimată fizic sau în unităţi monetare.

c) pentru comparaţii, relaţiile de calcul sunt:

I ti  I tj I ti  I tj
si  sau si 
qhi  qhj Qhi  Qhj

în care :
66
qhi şi Qhi reprezintă capacitatea anuală de producţie exprimată fizic sau în unităţi
monetare, în varianta modernizată i;
qhj şi Qhj – capacitatea anuală de producţie exprimată fizic sau în unităţi monetare, în
varianta modernizată j;
Iti şi Itj – investiţia totală, în cele două variante i şi j.

În acest caz, investiţia specifică exprimă sporul de investiţii făcut pentru a obţine o unitate
suplimentară de capacitate de producţie, exprimată fizic sau în unităţi monetare, în varianta i faţă
de varianta j.

Calculul investiţiei specifice în funcţie de capacitatea exprimată în unităţi monetare (Q) este mai
semnificativ, deoarece surprinde influenţa structurii producţiei.

C. Termenul de recuperare T

Exprimă perioada de timp în care investiţia se recuperează din profitul anual.

Ca şi investiţia specifică, indicatorul se poate calcula în trei situaţii distincte:

a) pentru obiectivele noi, relaţiile de calcul vor fi:

I ti
Ti 
Phi
în care:
T reprezintă termenul de recuperare a investiţiei;
It – investiţia totală;
Ph – profitul anual;
I – varianta de investiţie.

b) pentru dezvoltări, modernizări sau retehnologizări:

I ti
Ti 
Phi  P0

în care:

Phi şi Ph0 reprezintă profitul anual în varianta modernizată, respectiv în varianta iniţială.
În acest caz, termenul de recuperare exprimă perioada de timp în care investiţia se recuperează
din sporul de profit anual al variantei modernizate faţă de situaţia iniţială.

67
În consecinţă, formula de calcul devine:

Ti = It i / (Ch 0 – C h i)

în care:
Ch 0 – cheltuieli anuale de producţie din situaţia iniţială;
Ch i – cheltuieli anuale de producţie din varianta i.

c) pentru comparaţii, relaţiile de calcul sunt:

I ti  I tj
Ti 
Phi  Ph

în care:
Phi şi Phj reprezintă profiturile anuale în variantele i şi j.

Astfel calculat, termenul de recuperare exprimă perioada de timp în care sporul de investiţii al
variantei i faţă de varianta j se recuperează pe seama profitului suplimentar al variantei i faţă de
varianta j.
Toate cele trei formule de calcul prezentate mai sus, necesare calculării termenului de
recuperare, se utilizează numai în situaţia în care profitul este constant în timp .

Dacă profitul
practică), calculdiferă de lade
termenului o recuperare
perioadă lasealta
face(aşa cumurmătoarei
în baza se întâmplă de cele
relaţii : mai multe ori în

T
I t   Ph i
h 1

în care:
T reprezintă termenul de recuperare a investiţiei;
It – investiţia totală;
Ph i – profitul anual corespunzător anului h, în varianta i;

D. Coeficientul de eficienţă economică e

Exprimă profitul anual ce revine la 1 leu investit.

68
Cele trei formule de calcul sunt:

a) pentru obiective noi:

Phi
ei 
I ti

în care:
ei reprezintă coeficientul de eficienţă economică.

b) pentru dezvoltări, modernizări sau retehnologizări:

În acest caz, coeficientul de eficienţă economică exprimă sporul de profit anual al variantei
moernizate i faţă de situaţia iniţială ce revine la 1 leu investit.

Phi  Ph 0
ei 
I ti

c) pentru comparaţii:

ei  Phi  Phj
I ti  I tj

Astfel calculat, coeficientul de eficienţă economică exprimă profitul suplimentar al variantei i


faţă de varianta j ce revine la 1 leu investit suplimentar în varianta i faţă de varianta j.

Indicatorii prezentaţi au dezavantajul că nu iau în considerare durata de funcţionare a


obiectivului economic.
Este cunoscut faptul că investitorul este interesat de perioada eficientă de funcţionare
rămasă după recuperarea cheltuielilor investiţionale. Cu alte cuvinte, el doreşte ca
intervalul de timp dintre termenul de recuperare (T) şi durata eficientă de funcţionare (De)

69
Pentru a înţelege mai bine acest lucru, vom prezenta graficul procesului inve stiţie - producţie :

Lei

Qh

S2 S3
A.
B.
Ch

S1

T De Df
Fig. 4.1 Graficul procesului investiţie - producţie
în care:
Qh şi Ch reprezintă veniturile şi cheltuielile anuale de producţie;
De – durata eficientă de funcţionare;
Df – durata fizică de funcţionare;
T – termenul de recuperare.

În aceste condiţii, S1 = S2 = It, iar S3 reprezintă profitul final, rămas la dispoziţia agentului
economic, după recuperarea investiţiei.

Dezavantajul primilor trei indicatori prezentaţi este eliminat de următorii indicatori statici, care
ţin cont de durata de funcţionare a viitorului obiectiv.

E. Cheltuieli recalculate K

Exprimă efortul total cu investiţia şi cu producţia pe întreaga durată d şi D (durata de realizare a


obiectivului şi de funcţionare a acestuia).

70
Este un indicator de volum şi poate fi aplicat atunci când nu diferă capacităţile de producţie de la
o variantă la alta.

Formulele de calcul pentru cele trei situaţii sunt:

a) pentru obiective noi:

De
 
Ki I ti h 1C

 hi

în care:
Ki reprezintă cheltuielile recalculate;
Chi – cheltuieli anuale de producţie pentru anul h;
De – durata eficientă de funcţionare.

Dacă Ch = constant, atunci realaţia de calcul se mai poate scrie: Ki = It i + De  Ch i

Acest indicator este un indicator de volum (ia în considerare numai eforturile). Este posibil ca
într-o varianta să se obţină o capacitate de producţie fizică mult mai mare sau venituri anuale
mult mai mari faţă de altă variantă..

b) pentru dezvoltări, modernizări sau retehnologizări:

De
Ki  I tt   Chi  Ch0 
h 1

în care:
Ch0 reprezintă cheltuielile anuale de producţie în varianta iniţială;

În acest caz, cheltuielile recalculate exprimă efortul total cu investiţia şi cu sporul de cheltuieli
anuale de producţie, pe întreaga durata d şi D.

Nu întotdeauna investiţiile materializate în modernizări, dezvoltări sau retehnologizări conduc la


reducerea cheltuielilor anuale de producţie. De cele mai multe ori, acestea cresc în urma
modernizărilor, implicând
recalculate va înregistra o creştere
valori substanţială a efectelor. În acest caz, indicatorul cheltuieli
pozitive.

71
c) pentru comparaţii:

De
K i  j  Iti  I tj    C hi  C hj

În aceste condiţii, cheltuielile recalculate exprimă efortul total cu sporul de investiţii şi sporul de
cheltuieli anuale de producţie al variantei i faţă de varianta j, pe întregul interval d şi D.

Dacă nivelul capacităţilor de producţie (exprimat fizic sau în unităţi monetare) diferă de la o
variantă la alta, este normal ca şi efortul necesar obţinerii acestora să difere.
În consecinţă, pentru aprecierea eficienţei economice trebuie calculat efortul total pentru a obţine
o unitate de capacitate de producţie

F. Cheltuieli specifice recalculate


k
Exprimă efortul total cu investiţia şi cu producţia ce revine la o unitate de capacitate de
producţie, exprimată fizic sau în unităţi monetare.

Cele trei formule de calcul, corespunzătoare celor trei situaţii, sunt:

a) pentru obiective noi:

Ki Ki
ki  sau ki 
qhi  D Qhi  D

în care:
k şi k’ reprezintă cheltuielile specifice recalculate, determinate în funcţie de capacitatea
exprimată fizic sau în unităţi monetare;
K – cheltuielile recalculate.

b) pentru dezvoltări, modernizări sau retehnologizări:

Ki Ki
ki  sau ki 
(q  q )  D (Q  Q )  D
hi h0 hi h0

72
În acest caz, cheltuielile specifice recalculate exprimă efortul total cu investiţia şi cu producţia
făcut pentru a obţine o unitate suplimentară de capacitate de producţie, exprimată fizic sau în
unităţi monetare.

c) pentru comparaţii:

Ki  j Ki  j
ki  j  sau ki j 
(qhi  qhj )  D (Qhi  Qhj )  D

În acest caz, cheltuielile specifice recalculate exprimă sporul de efort total (cu investiţia şi cu
producţia) făcut pentru a obţine o unitate suplimentară de capacitate de producţie, exprimată fizic
sau în unităţi monetare, în varianta i faţă de varianta j.

Ca şi în cazul investiţiei specifice, calculul cheltuielilor specifice recalculate în funcţie de


capacitatea exprimată în unităţi monetare (Q) este mai semnificativ, deoarece surprinde influenţa
structurii producţiei.

G. Randamentul economic al investiţiei R

Exprimă profitul final (profitul obţinut după recuperarea investiţiei), ce revine la 1 leu investit.
Formula de calcul va fi:

P P I P  Ph
R i  fi  ti ti  ti  1  h 1  1
I ti I ti I ti I ti

în care :
Ri reprezintă randamentul economic al investiţiilor;
Pf – profit final;
Pt – profit total.
Pentru cele trei situaţii, formulele de calcul sunt:

a) pentru obiective noi:

D

h 1
Ph
Ri  1
Ii
73
b) pentru dezvoltări, modernizări sau retehnologizări:

D
 
h 1
Phi  Ph0 
Ri  1
Ii

În acest caz, randamentul economic al investiţiilor exprimă sporul de profit final al variantei
modernizate faţă de situaţia iniţială, ce revine la 1 leu investit.
c) pentru comparaţii:
D

h 1
Phi  Phj 
R i- j  1
I i I j

În aceste condiţii, randamentul economic al investiţiilor exprimă sporul de profit final al


variantei modernizate i faţă de varianta modernizată j, ce revine la 1 leu investit suplimentar în
varianta i faţă de varianta j.

Randamentul economic al investiţiilor trebuie să guverneze orice proces investiţional, pentru că


are drept obiectiv maximizarea profitului final obţinut la fiecare leu investit.

În practica investiţională, în special în cazul obiectivelor economice


mari, apar situaţii în care se dau parţial în folosinţă capacităţi de
producţie.
În acest caz se fac cheltuieli cu producţia şi se obţin venituri, inclusiv
profit. Acest profit influenţează efortul investiţional, în sensul
diminuării acestuia. Ca urmare, relaţiile de calcul ale indicatorilor
sufere unele modificări în sensul că profitul parţial obţinut se scade din
e ortul investi ional ini ial.

74
Dezavantajul tuturor indicatorilor statici de eficienţă economică
îl constituie compararea eforturilor depuse în anumite perioade
de timp cu efectele înregistrate în perioade de timp diferite, fără
a lua în calcul influenţa factorului timp.
Or, este cunoscut faptul că importanţa unei sume de bani nu este
dată numai de mărimea acelei sume, ci mai ales de momentul
obţinerii (sau cheltuirii) ei şi de nivelul eficienţei economice cu

care este folosită.

TESTE DE AUTOEVALUARE

1. Evidenţiati tipologia indicatorilor de evalaure a eficienţei economice.


2. Explicaţi conţinutul economic al termenului de recuperare.
3. Identificati dezavantajul indicatorilor statici de evaluare a eficientei economice.
4. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin următorii
indicatori : I1= 25 miliarde lei, I2= 95 miliarde lei, Vh= 155 miliarde lei, Ch= 85 miliarde lei şi D
= 10 ani. În acest caz, investiţia specifică este :

a)
b) 2.59;
0.57;
c) 0.3;
d) ) 0.9;
e) 0.77.

5. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin următorii


indicatori : I1= 25 miliarde lei, I2= 95 miliarde lei, Vh= 155 miliarde lei, Ch= 85 miliarde lei şi D
= 10 ani. În acest caz, termenul de recuperare este :
a) 3.59 ani;
b) 2.57 ani;
c) 1.71 ani;
d) 5 ani;
e) 1.15 ani

6. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin următorii


indicatori : I1= 25 miliarde lei, I2= 95 miliarde lei, Vh= 155 miliarde lei, Ch= 85 miliarde lei şi D
= 10 ani. În acest caz, cheltuielile recalculate sunt :
75
a) 1565 mld. lei;
b) 1565 mld. lei;
c) 970 mld. lei;
d) 595 mld. lei;
e) 2189 mld. lei

7. O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin următorii


indicatori : I1= 25 miliarde lei, I2= 95 miliarde lei, Vh= 155 miliarde lei, Ch= 85 miliarde lei şi D
= 10 ani. În acest caz, randamentul economic este :
a) 4.83;
b) 1.57;
c) 2.3;
d) 1.9;
e) 5.77

8. .O societate comercială are la dispoziţie o variantă de investiţii caracterizată prin următorii


indicatori : I1= 105 miliarde lei, I2= 45 miliarde lei, Vh= 190 miliarde lei, Ch= 115 miliarde lei şi
D = 9 ani. În acest caz, investiţia specifică este :
a) 0.59;
b) 0.79;
c) 0.15;
d) 0.9;
e) 0.37

9. În vederea modernizării activităţii de producţie, unei societăţi comerciale i s-a propus o


variantă de investiţii, caracterizată prin : I1= 195 miliarde lei, I2= 345 miliarde lei, Vh= 930
miliarde lei, Ch= 750 miliarde lei şi D = 15 ani. Indicatorii ce caracterizează situaţia actuală a
societăţii comerciale sunt Vh’ = 775 miliarde lei şi C h’ = 695 miliarde lei. În acest caz,
randamentul economic este :
a) 0.9;
b) 3.5;
c) 3.15;
d) 0.57;
e) 1.77

10 Pentru un proiect de investiţii se cunosc : I1= 375 miliarde lei, I2= 155 miliarde lei, V h= 625
miliarde lei, Ch= 485 miliarde lei şi D = 5 ani. În ultimul an de realizare se dau parţial în
’ ’
folosinţă capacităţi
lei. În acest de producţie
caz, termenul caracterizate
de recuperare prin : V
al investiţiei este:= 415 miliarde lei şi C = 385 miliarde
h h

a) 2.59 ani;
b) 3.57 ani;
76
c) 3 ani;
d) 5.9 ani;
e) 4.15 ani

RĂSPUNSURI LA TESTELE DE AUTOEVALUARE:

1. Indicatorii de eficienţă economică pot fi grupaţi în trei categorii:


- indicatori cu cara cter genera l;
- indicatori de bază ai eficienţe i economic e;
- indicatori specific i de eficienţă economi că.

2. Termenul de recuperare exprimă perioada de timp în care investiţia se recuperează din


profitul anual.

3. Dezavantajul tuturor indicatorilor statici de eficienţă economică îl constituie compararea


eforturilor depuse în anumite perioade de timp cu efectele înregistrate în perioade de timp
diferite, fără a lua în calcul influenţa factorului timp

4. Investitia specifică:
I t I1  I 2 25  95
Is     0.77
Vh Vh 155

5. Termenul de recuperare
It I I 25  95
Tr   1 2   1.71ani
Ph Vh  Ch 155  85

6. Cheltuieli recalculate
K  I t  Ch * D f  25  95  85 *10  970

77
7. Randamentul economic
Ph * D f (155  85) * 10 700
Recr  1  1   1  4.83
It 25  95 120

8. Investitia specifică:
It I1  I 2 105  45
Is     0.78
Vh Vh 190

9. Randamentul economic
Ph * D f {(930  750)  (775  695)} *15 (180  80) *15
Recr  1  1   1  1,77
It 195  345 540

10. Termenul de recuperare


Tr  I t  I1  I 2  Ph 0  375  155  30  500  3.57 ani
Ph Vh  Ch 625  485 140

78
Unitatea de învăţare 5
- INFLUENŢA FACTORULUI TIMP
ASUPRA PROCESELOR INVESTIŢIONALE -

CUPRINS:
5.1 Obiectivele unitatii de invatare 5 .......................................................................................................2

5.2 Imobilizarea fondurilor investiţionale................................................................................................. 2


5.3 Tehnica actualizării.............................................................................................................................. 2
5.4 Posibilităţi de folosire a calculelor de actualizare............................................................................... 2
5.5 Indicatori dinamici de evaluare a eficienţei economice a investiţiilor ............................................... 2
Teste de autoevaluare .............................................................................................................................. 2
Bibliografia unitatii de invatare 5..............................................................................................................2

5.1 Obiective:

- evidenţierea influenţei factorului timp asupra proceselor


investiţionale şi înţelegerea tehnicii actualizării;
- - cunoaşterea şi utilizarea instrumentarului specific de indicatori
utilizaţi în evaluarea eficienţei economice a investiţiilor;
- dezvoltarea capacităţii de evaluare şi selecţie a opţiunilor pentru

În condiţiile actuale ale accelerării ritmului de dezvoltare


economică şi de promovare a progresului tehnic, elementul
fundamental care acţionează ca o restricţie asupra tuturor
activităţilor umane este reprezentat de timp.

79
Componentă a activităţii umane, realizarea unui obiectiv de investiţii reprezintă o activitate
economică care se desfăşoară în timp. Acesta reprezintă un factor care are influenţe deosebite
asupra eficienţei de ansamblu a procesului investiţie – producţie, deoarece atât transformarea
investiţiilor (a resurselor financiare) în capital fix cât şi procesul de obţinere a producţiei se
desfăşoară pe un orizont de timp îndelungat.
Concret, perioadele de timp care pot fi identificate în cadrul procesului investiţie – producţie
sunt:
perioada de proiectare şi de obţinere a documentaţiilor tehnico – economice;
durata de realizare a investiţiei;
durata de funcţionare a investiţiei, până la atingerea parametrilor proiectaţi;
durata de recuperare a investiţiei;
durata de funcţionare eficientă a obiectivului.

O atenţie deosebită trebuie


acordată perioadelor de
proiectare şi de realizare a
investiţiei, deoarece solicită
imobilizări de resurse
financiare, fără a genera (la
acel moment) un venit.

5.2 Imobilizarea fondurilor investiţionale

Pe parcursul Pe parcursul duratei de proiectare, resursele investiţionale


duratei de proiectare imobilizate sunt relativ reduse.
Ele sunt concretizate în cheltuieli necesare proiectării, cheltuieli
privind documentaţiile tehnico – economice, cheltuieli pentru
autorizaţii etc.

Pe parcursul duratei de Durata de realizare a investiţiei este cea care consumă cel mai
realizare a investiţiei mare volum de resurse investiţionale, începând cu cheltuielile
pentru deschiderea şantierului şi terminând cu cheltuielile pentru
probele tehnologice şi punerea în funcţiune.
În raport de anvergura proiectului, această perioadă poate dura de
la 1 an (pentru proiecte de mică amploare), până la 10 ani (în cazul
tunelurilor montane sau maritime subterane, a centralelor nucleare,
80
şantierelor navale etc.).

Pe această perioadă, eficienţa economică este influenţată de:


- mărimea capitalului investit,
- modul de eşalonare a investiţiilor în timp,
- capacităţile de producţie puse parţial în funcţiune etc.
Eşalonarea în timp
Dintre aceşti factori enunţaţi mai sus, eşalonarea în timp a
a investiţiilor investiţiilor are cea mai mare influenţă asupra mărimii
imobilizărilor de resurse.
În general , resursele investiţionale pot fi eşalonate sub trei forme
(conform figurii nr. 7.1) :
 crescător;
 constant;
 descrescător.

Investiţii Investiţii Investiţii

I3 I3 I3
I2
I2 I2

I I I
1 12 3 t 1 21 3 t 1 12 3 t
Varianta
I Varianta II Varianta III
Fig. 5.1 Eşalonarea fondurilor de investiţii

Dacă avem în vedere o evoluţie continuă a procesului, cele trei variante de


eşalonare a fondurilor investiţionale prezentate mai sus pot fi transformate în felul
următor (figura nr. 5.2 )

Investiţii

III
II

0 t
Fig. 5.2 Eşalonarea continuă a investiţiilor
Fiecare investitor va urmări să aleagă acea variantă pentru care efortul investiţional este cel mai

81
mic, efort care depinde şi de modul de eşalonare în timp a investiţiilor, respectiv mărimea
imobilizărilor de fonduri.

Cuantificarea mărimii imobilizării fondurilor investiţionale , pe durata de realizare a


investiţiei se realizează cu ajutorul unui sistem de indicatori, alcătuit din:

A. Mărimea imobilizărilor

Pentru a înţelege conţinutul economic şi modalitatea de calcul a acestui indicator să considerăm


reprezentarea matriceală a imobilizărilor fondurilor de investiţii (figura 5.3):

Anul de imobiliz.
1 2 3 4 5….…..h……….d-1 d
Investiţia

I1 I1 I1 I1 I1 I1 I1 I1 I1
I2 I2 I2 I2 I2 I2 I2 I2

Ih Ih Ih Ih

Id-1 Id-1 Id-1


Id Id

Fig. 5.3 Reprezentarea matricială a imobilizării fondurilor de investiţii

Conform acestei reprezentări, o resursă investiţională alocată (cheltuită) în anul h va rămâne


imobilizată până la sfârşitul perioadei de realizare a investiţiei.
Ca urmare, formula de calcul a indicatorului este următoarea:

d
M i   I h * (d  h  k)
h 1

82
în care:
Mi reprezintă mărimea imobilizărilor;
d – durata de execuţie a obiectivului;
Ih – fondul de investiţii cheltuit în anul h;
K – coeficient de ajustare, care poate lua valori în intervalul [ 0;1 ], în funcţie de
momentul la care se consideră că s-a cheltuit investiţia. Astfel, el poate lua valoarea 0,
dacă investiţia s-a efectuat (cheltuit) la sfârşitul anului; 0.5, dacă investiţia s-a realizat
la jumătatea anului; 1, dacă investiţia s-a realizat la începutul anului etc.
Având în vedere conţinutul economic al indicatorului, este evident că fiecare investitor va
urmări ca acesta să ia valori cât mai mici.

Dezavantajul primului indicator prezentat este reprezentat de faptul că este un indicator de


volum, care ia în considerare numai eforturile depuse în procesului investiţional.
Ori, aşa cum am precizat anterior în cadrul acestei lucrări, eficienţa economică nu poate fi
evaluată prin indicatori de volum. Este posibil ca o variantă care prezintă o mărime mai mare a
imobilizărilor (eforturi) să înregistreze şi venituri (efecte) mai mari. De aceea, în situaţia în care
variantele analizate diferă sub aspectul efectelor obţinute (ex. capacitatea de producţie),
indicatorul mărimea imobilizărilor nu este suficient în determinarea variantei optime.
Acest dezavantaj este eliminat de indicatorul imobilizarea specifică.

B. Imobilizarea specifică

Acesta exprimă imobilizarea ce revine la o unitate de capacitate, exprimată fizic sau în unităţi
monetare.

Formula de calcul este următoarea :

d d
 Ih * (d  h  1)  Ih * (d  h  1)
mi  
h 1 şi m   
h 1
i
qi Q i

în care:
mi şi m’i reprezintă imobilizarea specifică, în funcţie de capacitatea exprimată fizic, sau
în unităţi monetare;
qi şi Qi – varianta de capacitate, exprimată fizic sau în unităţi monetare.

Ca şi în cazulmărimii imobilizărilor, valoarea acestui indicator trebuie să fie cât mai mică.

83
C. Efectul economic al imobilizărilor

De cele mai multe ori, investitorii au la dispoziţie numeroase alternative privind investiţiile
realizate. Cu alte cuvinte, în momentul în care investitorul s-a decis să investească în vederea
realizării unui obiectiv economic, există cel puţin o altă variantă la care acesta a renunţat,
variantă care are o eficienţă e.

Pentru o mai bună analiză a imobilizărilor de fonduri pe perioada de realizare a investiţiei, se


pune problema cuantificării efectului economic al imobilizărilor, adică al efectului nerealizat ca
urmare a scoaterii din circuitul economic a unor resurse investiţionale şi neutilizării lor într-o altă
activitate cu eficienţa e.
Formula de calcul a indicatorului este:

d
Ei  en *  Ih * (d  h  1)  en * Mi
h 1

în care:
Ei reprezintă efectul economic al imobilizărilor;
en – coeficientul de eficienţă economică mediu pe ramura respectivă sau domeniul de
activitate;
i – varianta de investiţii

Având
mai în. vedere că exprimă un efect nerealizat, valoarea acestui indicator trebuie să fie cât
mică

D. Efectul economic specific al imobilizărilor

Ca şi mărimea imobilizărilor, indicatorul prezentat mai sus este un indicator de volum, care ia în
considerare numai eforturile depuse.
În situaţia în care efectele diferă de la o variantă la alta, pentru determinarea variantei optime
trebuie calculat indicatorul efectul economic specific al imobilizărilor, cu ajutorul formulelor:

Ei Ei Ei
δi  , δ i  , δ i 
qi Qi I ti

în care :

84
i, i’ şi i’’ reprezintă efectul economic specific al imobilizărilor, calculat în funcţie de
capacitatea exprimată fizic sau în unităţi monetare precum şi în funcţie de volumul
investiţiei totale;
i – varianta de investiţii

Având în ved ere că exprimă e fectul economic a l imobilizărilor ce revine la o unitate fizică sau
monetară de capacitate sau la 1 leu investit, valoarea indicatorului trebuie să fie minimă.

Deşi au opierdere
întreaga serie de avantaje (faţăpededurata
înregistrată indicatorii statici), indicatorii
de realizare prezentaţi
a investiţiei, nu nu
deoarece iau pot
în considerare
cuantifica
efectele propagate. Acest dezavantaj este eliminat de tehnica actualizării.

5.3 Tehnica actualizării

Procesele economice (prin urmare şi cele investiţionale) se desfăşoară


în timp.
Cheltuielile se fac într-o anumită perioadă de timp, iar rezultatele se
obţin în alte perioade de timp.
Cum aceeaşi sumă de bani (cheltuită sau obţinută) în perioade diferite
de timp are o altă valoare economică, se impune comparabilitatea
sumelor la acelaşi moment. Acest moment poate fi ales în mod arbitrar
pe axa timpului.
Asigurarea comparabilităţii sumelor la un moment dat se realizează
prin intermediul tehnicii actualizării.

Considerăm un investitor care obţine un profit anual constant în sumă de 100 milioane lei, pe
întreaga durată de funcţionare eficientă a obiectivului (5 ani).
Acest profit anual este reinvestit într-o activitate economică (realizează o nouă investiţie,
cumpără acţiuni, constituie un depozit bancar etc.) cu o eficienţă e = 0.10 lei profit anual la 1
leu investit.
Profitul obţinut de către agentul economic la sfârşitul anului I, prin valorificare, devine:

 după un an : 100 + 100 * 0.1 = 110 milioane lei;


 după 2 ani : 110 + 110 * 0.1 = 121 milioane lei;
 după 3 ani : 121 + 121 * 0.1 = 133 milioane lei;
 după 4 ani : 133 + 133 * 0.1 = 146 milioane lei.

85
La fel se valorifică şi profiturile pe care agentul economic le obţine la sfârşitul anului 2, 3, 4 şi 5.
Schematic, situaţia se prezintă astfel:

100 100 100 100 100

a 100 110 121 133 146 b


100 110 121 133
100 110 121
100 110
100

Generalizând exemplul prezentat, considerând un capital „X” ce se foloseşte cu o eficienţă „ e”,


prin valorificare, acesta devine:

 după 1 an de folosire : X + X * e = X * ( 1 + e ) lei;


 după 2 ani de folosire : X * ( 1 + e ) + e *[X * ( 1 + e )] = X * ( 1 + e ) 2 lei;
 după 3 ani de folosire : X * ( 1 + e )2 + e *[X * ( 1 + e )2] = X * ( 1 + e )3 lei;
 ……………………;
 după h ani de folosire : Y = X * (1 + e)h-1 + e*[X * (1 + e) h-1]

Urmărind formulele obţinute după fiecare an, rezultă relaţia:

Y= X * ( 1 + e )

în care :
Y reprezintă capitalul capitalizat;
X – capitalul iniţial;
e – nivelul anual al eficienţei economice;
h – numărul de ani de utilizare a capitalului.

Orice investitor urmăreşte să şi valorifice la maxim capitalul investit, urmăreşte ca Y să ia


valoarea
special demaximă
nivelul .eficienţei
Mărimeaeconomice
capitaluluia capitalizat
activităţilor(Y) depinde
unde de capitalul
el se foloseşte şi deiniţial,
numărul dardeînrotaţii
mod
făcut de acel capital.

86
În relaţia Y = X * ( 1 + e ) un rol important îl are factorul de multiplicare,
de fructificare sau de compunere, Z’ = (1 + e)h, care exprimă ce valoarea
va avea peste h rotaţii 1 leu cheltuit / obţinut în prezent.
De aici rezultă că mărimea lui Y depinde, în principal, de mărimea factorului
de fructificare, care, la rândul său, este dependent de nivelul eficienţei
economice e şi de numărul de rotaţii h realizate.
În consecinţă, între „e” şi „h” trebuie stabilită o relaţie care să asigure
maximizarea factorului de fructificare Z’.

Considerăm un capital de 100 miliarde lei care poate fi investit în trei variante:

 varianta I, cu un nivel al eficienţei e = 0.1;


 varianta a II-a, cu un nivel al eficienţei e = 0.3;
 varianta a III-a, cu un nivel al eficienţei e = 0.4.

În condiţiile în care fiecare variantă va face 5 rotaţii, se vor obţine următoarele rezultate:

 pentru varianta I, Y1 = 161 miliarde lei;


 pentru varianta a II-a, Y2 = 371 miliarde lei;
 pentru varianta a III-a, Y3 = 537 miliarde lei

Se constată că masa profitului a crescut pe măsură ce a crescut nivelul eficienţei economice „e”
cu care au fost utilizaţi banii. Rezultate asemănătoare se obţineau şi dacă păstram constantă
eficienţa economică şi modificam numărul de rotaţii.

În activitatea investiţională importanţa banilor este dată de profitul pe care aceştia îl aduc,
iar acesta la rândul său depinde de nivelul eficienţei economice „e” şi de numărul de rotaţii
„h” pe care îl face capitalul respectiv, deci de factorul de fructificare.

În practica economică, coeficientul de eficienţă economică e este înlocuit cu un


coeficient de actualizare a.

Mărimea acestuia este influenţată de:

mărimea ratei dobânzii;


mărimea ratei inflaţiei
mărimea ratei de risc a proiectului investiţional (sau a ţării respective);
eficienţa medie înregistrată în domeniul de activitate unde se realizează
investiţia.
87
În consecinţă, mărimea coeficientului de actualizare a este o funcţie a celor patru mărimi:

a  f ( ri ; rd ; rr ; e )

în care :
a reprezintă coeficientul (rata) de actualizare;
ri – rata inflaţiei;
rd – rata dobânzii;
rer –– eficienţa
rata de risc investiţional;
medie a domeniului respectiv.

Ca urmare, relaţia prezentată anterior devine:

Y=X*(1+a)

Din această relaţie, rezultă:

Y - relaţie ce permite

X 1 a h evaluarea la momentul
prezent a unor sume ce
se vor obţine sau se
vor cheltui în viitor

1
Expresia Z  se
(1  a ) h
numeşte factor de actualizare
(sau de discontare) şi exprimă
cât valorează astăzi (în prezent) 1
leu cheltuit sau obţinut peste h
rotaţii.

88
Pentru exemplificarea unei posibilităţi de aplicare a relaţiei de mai sus considerăm un investitor
care va obţine peste 5 ani un profit de 400 milioane lei . Se pune problema stabilirii valorii
actuale a profitului obţinut de agentul economic, în condiţiile unei rate de actualizare a = 30% .
Schematic, situaţia este prezentată mai jos:

X=? Y = 400 mil. lei.

a b

X Y  1  400  1  400  0.27  108


(1  a ) h (1  0.3) 5

Observăm că celor 400 milioane lei obţinute peste 5 ani le corespund în prezent 108
milioane, în condiţiile unei rate de actualizare de 30%.
Problema poate fi privită şi dintr-un punct de vedere opus, respectiv cele 108 milioane lei
din prezent sunt echivale nte cu 400 milioane lei peste 5 ani, în condiţiile utili zării lor cu o
eficienţă de 30%.

5.4 Posibilităţi de folosire a calculelor de actualizare

Activitatea economică se desfăşoară


în mod continuu, fără întreruperi.

Agenţii economici (societăţile


comerciale) participante realizează
în fiecare zi venituri şi cheltuieli.
În consecinţă, se impune evaluarea
tuturor sumelor la un anumit
moment de e axa tim ului .

Să considerăm un interval de timp cu o durată de D ani, pe care se găsesc sumele S 1, S2, S3, ...
SD corespunzătoare fiecărui an.

a) Actualizarea la momentul prezent „a”


S1 S2 S3 ..... S D

a b

D ani
89
Momentul „a” precede momentele în care se obţin sumele S h, fapt ce impune folosirea în calcule
a factorului de actualizare.

În acest caz, sumele actualizate la momentul a au următoarea valoare:

D
1 1 1 1
a
S act  S1   S2   ...  S D  D
  Sh 
(1  a ) 1
(1  a ) 2
(1  a ) h 1 (1  a) h

Dacă sumele Sh sunt constante în timp (adică S1 = S2 =...= SD = Sh), atunci relaţia de mai sus se
poate scrie astfel:

a  1 1 1  (1  a ) h  1
S act  Sh     ...    S h *
 (1  a )
1
(1  a ) 2 (1  a ) D  a * (1  a ) h

(1  a ) h  1 a * (1  a) h
Expresia se numeşte Expresia se numeşte
a * (1  a) h (1  a ) h  1
factor de anuitate şi este dat de factor de recuperare a capitalului
suma factorilor de actualizare pe un şi este inversul factorului de anuitate.
interval de D rotaţii (ani).
Acest factor exprimă cât trebuie
Acest
astăzi factor
o sumăexprimă
egală cât
cu 1valorează
unitate restituit anual timp de h ani pentru a
asigura rambursarea unui împrumut
monetară (leu, euro etc.) cheltuită sau de o unitate monetară (leu, euro etc.),
obţinută anual timp de h ani în viitor. folosind rela ia dobânzii com use.

Considerăm un investitor care va realiza un profit anual de 100 milioane lei (constant) pe o
perioadă de 10 ani.
Luând în considerare o rata de discontare de 10% , valoarea actuală a profitului realizat de
investitor pe această perioadă este de 502 miliarde lei.
Această valoare a fost calculată cu ajutorul factorului de anuitate, astfel:

90
D
1 1 1 1
Pacta   Ph  h
 100  1
 100  2
 ...  100  
h 1 (1  a) (1  a) (1  a) (1  a) 10
(1  0.1) 10  1
 100 *  100 * 5.02  502
0.1* (1  0.1) 10

Schematic, situaţia se prezintă astfel:

100 100 100 ..... 100

a b

D = 10 ani

În concluzie, cele 100 milioane lei realizate anua l în următorii 10 ani echivalează în prezent
cu 502 milioane lei.

Utilitatea economică a factorului de recuperare a capitalului se manifestă la calcului sumelor


anuale ce trebuie restituite pentru a sigura rambursarea unui împrumut.
Astfel, să considerăm un credit de 100 milioane lei, rambursabil în 24 de luni , pentru care
banca percepe o dobândă anuală compusă de 24% .
În aceste condiţii suma lunară ce trebuie restituită către bancă este de 5 milioane de lei .

Această valoare a fost determinată utilizând formula factorului de recuperare a capitalului, după
cum urmează:
1 1 1 (1  a ) h  1
C  S1   S 2   ...  S D   S h 
(1  a ) 1 (1  a ) 2 (1  a ) D a * (1  a ) h
în care :
C reprezintă valoarea creditului;
S1 .. D – sumele lunare (constante) ce trebuie plătite către bancă.

Ca urmare, suma anuală care trebuie restituită este:

h 24

S h  C  a(1*(1a) ha) 1  100  0.(02  )024.02)1  100 * 0 .05  5


1 *0(.102

91
Schematic, situaţia se prezintă astfel:

C S1 S2 S3 ..... S D

a b

D (exprimată în luni)

Deci pentru un credit de 100 milioane lei, cu o rată anuală a dobânzii de 24%, trebuie să se
restituie lunar o sumă de 5 milioane lei.
În calcule, s-a luat în considerare o rată lunară a dobânzii de 2% (24% / 12 luni) precum şi un
număr de 24 de rotaţii (12 luni * 2).

b) Actualizarea la momentul viitor „b”

De foarte multe ori, în activitatea economică un investitor este interesat de valoarea viitoare a
sumelor (fluxului de sume) obţinute în prezent.

S1 S2 S3 ..... S D

a b

D ani

Momentul „b” succede momentele în care se obţin sumele S h, fapt ce impune folosirea în calcule
a factorului de fructificare.

În acest caz, sumele actualizate la momentul b au următoarea valoare:

D
b
S act  S1  (1  a) D1  S 2  (1  a) D2  ...  S D  (1  a) D D   S1  (1  a) Dh
h 1

Dacă sumele sunt constante în timp (adică S1 = S2 =...= SD = Sh ), relaţia devine:

b  1 1 1  (1a)D 1 (1a)D 1
Sact  Sh (1a)D * 1
 2
...   Sh (1a)D *
D  D
 Sh 
(1a) (1a) (1a)  a(1a) a

92
(1  a ) h  1 a
Expresia se numeşte Expresia se numeşte
a (1  a ) h  1
factor de compunere pentru 1 pe factor fondului de reducere şi este
an. inversul factorului de compunere
Acest factor exprimă valoarea până la pentru 1 pe an.
care va creşte în viitor (peste h ani) o
Acest factor exprimă cât economisit
sumă constantă egală cu o unitate anual timp de h ani, pentru a obţine o
monetară (leu, euro etc.) cheltuită sau
unitate monetară (leu, euro etc.) peste
obţinută
condiţiile anual de h anual
timp mediu
unui ritm ani, de
în h ani, în condiţiile unui ritm mediu
anual de creştere egal cu a.
cre tere e al cu a.

Să considerăm un investitor care va obţine un profit anual de 100 milioane lei , timp de 5 ani.
Aceste profituri sunt investite într-o activitate cu o eficienţă de 30%.

În aceste condiţii, valoarea viitoare (peste 5 ani) a întregului flux de profituri se poate calcula
cu ajutorul factorului de compunere pentru 1 pe an astfel:

Pactb  100  (1  0.3)4  100  (1  0.3)3  100  (1  0.3)2  100  (1  0.3)1


(1  0.3)5  1
 100  (1  0.3)0  100 *  100 * 9.04  904
0.3

Schematic, situaţia se prezintă astfel:

100 100 100 100 100

a b

D = 10 ani
Profitul înregistrat pe cei 5 ani (în valoare totală de 500 milioane lei) devine, p rin reinvestire,
904 milioane lei.
Diferenţa de 404 milioane lei se numeşte profit propagat (profit obţinut în urma reinvestirii
profitului iniţial).

Cu ajutorul factorului fondului de reducere se poate calcula suma anuală ce trebuie economisită
pentru a ajunge la 1 peste h ani.
Astfel, să considerăm un investitor ce urmăreşte să-şi dezvolte activitatea peste 2 ani, când va

93
avea nevoie de un capital de 100 miliarde lei.
În condiţiile în care sumele lunare ce trebuie economisite sunt depuse la o bancă care acordă
o dobândă anuală de 36%, investitorul va trebui să economisească lunar 3 milioane de lei.

Valoarea a fost determinată cu ajutorul factorului fondului de reducere astfel:

b (1  a)D 1
Sact  Sh  
a
Sh  Sact
b
 (1  aa)D 1  100* (1  00.03
.0324   100* 0.3  3
) 1

În concluzie, pentru asigurarea celor 100 milioane lei capital peste 2 ani se impune
economisirea lunară a unei sume de 3 milioane lei. Suma totală economistă va fi de 72
milioane lei, iar diferenţa până la 100 milioane (28 milioane lei) reprezintă dobânda acordată
de bancă pentru depozitul constituit.
În calcule s-a luat în considerare o rată lunară a dobânzii de 3% (36% / 12 luni) precum şi un
număr de 24 de rotaţii (12 luni * 2).

5.5 Indicatori dinamici de evaluare a eficienţei


economice a investiţiilor

La baza calculării indicatorilor dinamici se află tehnica actualizării, prin care


se asigură comparabilitatea eforturilor cu investiţia (pe durata de realizare a
acesteia) şi cu producţia (pe durata de funcţionare a obiectivului) cu efectele
(veniturile, profiturile realizate pe durata de funcţionare) la un moment dat.

Această comparabilitate se poate realiza la orice moment situat pe axa


timpului.

Principalele momente ce caracterizează un proces investiţional sunt:

 momentul luării deciziei de investiţii „m”;


 momentul începerii realizării investiţiei „n”;
 momentul punerii în funcţiune a obiectivului „p”;
 momentul scoaterii din funcţiune a obiectivului „v”.

94
Corespunzător acestor momente, există trei perioade de timp:

perioada de proiectare a investiţiei „g”;


perioada de realizare a investiţiei „d”;
perioada de funcţionare a viitorului obiectiv economic „D”.

Schema procesului investiţional este următoarea:

I1, I2, ............ Id P1, P2, ......................................... PD

m g n d p D v

Perioada de proiectare Perioada de proiectare are un rol important în asigurarea eficienţei


„g” economice a investiţiei din mai multe puncte de vedere:

- în această perioadă se stabileşte amplasamentul viitorului


obiectiv;
- se dimensionează capacităţile de producţie;
- se aleg soluţiile tehnice, tehnologice şi constructive.
Această perioadă este relativ scurtă, iar cheltuielile cu activitatea
de proiectare se includ în investiţia totală.

Perioada de
realizare a investiţiei În perioada de realizare a investiţiei sunt consumate resursele
investiţionale şi este pus în operă viitorul obiectiv economic.
„d”

Perioada de Perioada de funcţionare a obiectivului este aceea în care se


funcţionare a obiectivului înregistrează cheltuieli de producţie, se obţin venituri şi profit etc.
„D”

95
În cele ce urmează, vom prezenta indicatorii dinamici calculaţi la momentul începerii lucrărilor
de investiţii „n”. În cadrul anexei nr. 3 se prezentă relaţiile de calcul ale indicatorilor dinamici
şi la celelalte momente (m, p şi v).

Principalii indicatori dinamici de evaluare a eficienţei economice sunt:

A. Randamentul economic Ractn

Exprimă profitul final actualizat (profitul actualizat care rămâne la dispoziţie agentului
economic, după recuperarea investiţiei) ce se obţine la 1 leu investiţie actualizată.

Formula de calcul este următoarea:

n Pactn
R act  n
1
I act

în care:
Ractn reprezintă randamentul actualizat la momentul începerii lucrărilor de investiţii;
Pactn – profitul actualizat la momentul începerii lucrărilor de investiţii;
Iactn – investiţia actualizată la momentul începerii lucrărilor de investiţii.

Momentul începerii lucrărilor de investiţii „n” este un moment ce precede atât cheltuirea
resurselor investiţionale cât şi obţinerea profiturilor. Acest lucru implică folosirea în calcule a
factorului de actualizare:
1
Z  .
(1  a ) h

Relaţiile de calcul pentru investiţie şi profit sunt:

d
1 1 1 1
n
I act  I1 * I *  ...  I d *  I *
(1  a)1 2 (1  a)2 (1  a)d h 1 h (1  a) h

D
1 1 1 1
n
Pact  P1 * P *  ...  PD *  P *
(1  a) d1 2 (1  a) d2 (1  a) dD h 1 h (1  a) dh
96
În consecinţă, formula de calcul a randamentului economic actualizat este:

dD
1
n

h  d 1
Ph *
(1  a) h
R a  d
-1
1

h 1
I h *
(1  a) h

Dacă sumele (profiturile) sunt constante în timp, formula de calcul a profitului actualizat
devine:

n 1  1 1 1  1 (1  a)D - 1
Pact  Ph * *
d  1
 2
 ...  D
 Ph * *
(1  a)  (1  a) (1  a) (1  a)  (1  a) a * (1  a)D
d

Ca urmare, randamentul economic actualizat are următoarea formulă:

1 (1  a)D - 1
Ph * *
(1  a) a * (1  a)D
d
R an  d 1
1

h 1
Ih *
(1  a) h

Având în ved ere actualizată),


efort (investiţia că exprimă c antitatea
valoarea de efec t (profit final
randamentului actualizat)
economic ce revine
actualizat la unitatea
trebuie de
să fie cât
mai mare.

Utilizând datele din anexa nr. 3, vom obţine următoarele valori pentru randamentul
economic actualizat la momentul punerii în funcţiune:

1 (1  0 ,15 ) 16  1
220  2

n (1  0 ,15 ) 0,15 (1  0,15 ) 16
RactI =  1  2 .101 lei profit final actualizat /1 leu investiţie
215 175
1
 2 actualizată
(1  0 ,15 ) (1  0,15 )

1 (1  0,15)16  1
250  2
 16
RactII
n = (1  0,15) 0,15(1  0,15)  1  2.448 lei profit final actualizat /1 leu investiţie
210 190
 actualizată
(1  0,15)1 (1  0,15) 2

97
Se observă că cea de-a doua variantă de proiect este mai bu nă întrucât profitul obţinut după
recuperarea investiţiei ce revine la 1 leu investit este mai mare de 2.448 faţă de 2.101 lei, la
prima variantă.

B. Termenul de recuperare a investiţiei Tactn

Exprimă perioada de timp în care investiţia actualizată se recuperează din profitul actualizat.

Determinarea
balanţă, termenului
reprezentată de actualizat
egalitateadeîntre
recuperare a investiţiilor
investiţia se obţine
totală actualizată dintr-o ecuaţie
şi profitul de
actualizat
însumat pe durata înregistrată de la punerea în funcţiune a obiectivului până la recuperarea
integrală a investiţiilor din profitul anual.

Formalizată matematic, ecuaţia de balanţă este:

T
I t   Ph
h 1

Ţinând cont de calculele de actualizare, relaţia de mai sus devine:

T
n
I act   Phnact
h 1

Explicitând cei doi membri ai ecuaţiei, vom obţine:

d
1 1 1 1
n
I act  I1 * 1
 I2 * 2
 ...  I d * d
  Ih *
(1  a) (1  a) (1  a) h 1 (1  a) h

T T
1 1 1 1

h 1
Phnact  P1 * P *
(1  a)d 1 2 (1  a)d 2

 ...  PT *

 P *
(1  a)d T h 1 h (1  a)d h


În situaţia în care profitul anual este constant în timp, formula devine:

T
n 1  1 1 1  1 (1 a)T - 1

h 1P

h act
 P * (1 a) *  (1 a)  (1 a)  ...  (1 a)   P * (1 a) * a * (1 a)T
h d 1 2 T h d

98
Înlocuind în ecuaţia de balanţă vom obţine :

1 (1  a)T - 1
Inact  Ph * d
*
(1  a) a * (1  a)T

După liniarizarea acestei ecuaţii prin logaritmare se obţine formula generală de calcul a
termenului de recuperare a investiţiei la momentul începerii lucrărilor de investiţii, în situaţia
în care profitul este constant în timp :

logP  log P h  a * I nta * (1  a) d


T actn  h
log 1  a 

Pentru cele două variante prezentate în cadrul anexei nr. 3 vom calcula mai întâi investiţia
actualizată :

n
I actI = 319.28 mld. lei
n
I actII = 326.27 mld. lei

Înlocuind în formula termenului de recuperare se obţine:


log220  log 220  0.15  319 .28  (1  0.15) 2
TIn   2.428 ani
log 1  0.15 
log250  log 250  0.15  326 .27  (1  0.15) 2 
TIIn   2.143 ani
log 1  0.15 

Se constată că şi-n acest caz valoarea termenului de recuperare dinamic este mai mică pentru
cea de-a doua variantă.

C. Cheltuieli recalculate actualizate Kactn

Exprimă efortul total actualizat cu investiţia şi cu producţia, atât pe durata de realizare cât şi pe
durata
Având de
în funcţionare a obiectivului.
vedere conţinutul economic al indicatorului, formula de calcul va fi :

n
K act n
 I act  C nh act
99
în care:
Kactn reprezintă cheltuielile recalculate actualizate la momentul începerii lucrărilor de
investiţii;
Ch actn – cheltuielile anuale de producţie, actualizate la momentul începerii lucrărilor de
investiţii.

Pentru cele două variante prezentate în cadrul anexei nr. 3, cheltuielile recalculate
actualizate sunt :

n
K actI = (319.28 + 906.7)mld. lei = 1225.35 mld. lei
n
K actII = (326.27 + 957.85) mld. lei = 1284.12 mld. lei

Conform acestui indicator, varianta optimă este varianta I, care presupune un efort total
actualizat mai mic.

Având în vedere că cele două variante diferă din punct de vedere al efectelor obţinute
(capacitatea de producţie exprimată în unităţi fizice sau monetare), indicatorul mai sus prezentat
nu este suficient pentru alegerea variantei optime.

D. Cheltuieli specifice recalculate actualizate kactn

Exprimă efortul total actualizat cu investiţia şi cu producţia, atât pe durata de realizare cât şi pe
durata de funcţionare a obiectivului ce revine la o unitate de capacitate fizică sau monetară. În
acest ultim caz se utilizează capacitatea de producţie exprimată în unităţi monetare (venitul
anual) în formă actualizată.

Formulele de calcul vor fi :

n n
n K act  K act
k act  şi k nact 
q h  De n
Q act

în care:
n n‘
klucrărilor
act şi k act reprezintă cheltuielile specifice recalculate actualizate la momentul începerii
de investiţii;

100
Pentru cele două variante prezentate în cadrul anexei nr. 3, cheltuielile specifice recalculate
actualizate în funcţie de capacitatea exprimată fizic sunt:

n
kactI = 1225.35 mld. lei / (5000 x 16) = 15317 mii. lei / buc.
n
k actII = 1284.12 mld. lei / (5100 x 16) = 15737 mii. lei / buc.

În funcţie de capacitatea exprimată în unităţi monetare se vor obţine următoarele


rezultate:

k actI
n
= 1225.35 mld. lei / 2045.15 = 0.599 lei cheltuieli totale actualizate / 1 leu venituri
actualizate
n 
k actII = 1284.12 mld. lei / 2252.25 = 0.570 lei cheltuieli totale actualizate / 1 leu venituri
actualizate

Analizând rezultatele, observă m că varianta optimă este varianta a II-a, care prezintă un efort
total actualizat mai mic, ce revine la 1 leu venituri (capacitate de producţie exprimată în
unităţi monetare) actualizate.

Indicatorii dinamici sunt mai nefavorabili decât


omologii lor statici.

Toţi indicatorii dinamici care raportează efectele la


eforturi, ambele calculate în unităţi monetare au
aceeaşi valoare, indiferent de momentul actualizării
lor. Singurul lucru care diferă este volumul
elementelor componente, respectiv eforturile şi
efectele

 Indicatorii dinamici sunt mai nefavorabili decât omologii lor statici.

Prin urmare vom avea următoarele inegalităţi :

Tstatic  Tdinamic şi Rstatic  Rdinamic

101
Aceste relaţii între indicatorii statici şi omologii lor dinamici iau naştere ca urmare a
influenţei factorului timp asupra sumelor de bani.

 Toţi indicatorii dinamici care raportează efectele la eforturi, ambele calculate în unităţi
monetare (termenul de recuperare dinamic, randamentul economic actualizat, cheltuieli
specifice recalculate actualizate în funcţie de capacitatea exprimată în unităţi monetare)
au aceeaşi valoare, indiferent de momentul actualizării lor.

Prin urmare, vom avea următoarele egalităţi :

Tactm  Tactn  Tactp  Tactv


m n p v
Ract  Ract  Ract  Ract
m  n  p 
v 
kact  kact  kact  kact

Singurul lucru care diferă este volumul elementelor componente, respectiv eforturile şi
efectele (investiţiile actualizate, profitul actualizat, veniturile şi cheltuielile actualizate).

102
Tabele
d e co m p u n er e
şi discontare

103
a= 1%
Factorul de Factorul de Factorul Factorul de Factorul de Factorul de
AN compunere compunere fondului de actualizare anuitate recuperare
(fructificare) pt. 1 pe an reducere (discontare) a capitalului

1 .010
1 1.000 1.000 0.990 0.990 1.010
2 .020
1 2.010 0.498 0.980 1.970 0.508

3 .030
1 3.030 0.330 0.971 2.941 0.340
4 .041
1 4.060 0.246 0.961 3.902 0.256
5 .051
1 5.101 0.196 0.951 4.853 0.206
6 .062
1 6.152 0.163 0.942 5.795 0.173
7 .072
1 7.214 0.139 0.933 6.728 0.149
8 .083
1 8.286 0.121 0.923 7.652 0.131
9 .094
1 9.369 0.107 0.914 8.566 0.117
10 1.105 10.462 0.096 0.905 9.471 0.106
11 1.116 11.567 0.086 0.896 10.368 0.096
12 1.127 12.683 0.079 0.887 11.255 0.089
13 1.138 13.809 0.072 0.879 12.134 0.082
14 1.149 14.947 0.067 0.870 13.004 0.077
15 1.161 16.097 0.062 0.861 13.865 0.072
16 1.173 17.258 0.058 0.853 14.718 0.068

17 1.184 18.430 0.054 0.844 15.562 0.064


18 1.196 19.615 0.051 0.836 16.398 0.061
19 1.208 20.811 0.048 0.828 17.226 0.058
20 1.220 22.019 0.045 0.820 18.046 0.055
21 1.232 23.239 0.043 0.811 18.857 0.053
22 1.245 24.472 0.041 0.803 19.660 0.051
23 1.257 25.716 0.039 0.795 20.456 0.049
24 1.270 26.973 0.037 0.788 21.243 0.047
25 1.282 28.243 0.035 0.780 22.023 0.045
26 1.295 29.526 0.034 0.772 22.795 0.044
27 1.308 30.821 0.032 0.764 23.560 0.042
28 1.321 32.129 0.031 0.757 24.316 0.041
29 1.335 33.450 0.030 0.749 25.066 0.040
30 1.348 34.785 0.029 0.742 25.808 0.039

104
a= 5%
Factorul de Factorul de Factorul Factorul de Factorul de Factorul de
AN compunere compunere fondului de actualizare anuitate recuperare
(fructificare) pt. 1 pe an reducere (discontare) a capitalului

1 1.050 1.000 1.000 0.952 0.952 1.050


2 1.103 2.050 0.488 0.907 1.859 0.538

3 1.158 3.153 0.317 0.864 2.723 0.367


4 1.216 4.310 0.232 0.823 3.546 0.282
5 1.276 5.526 0.181 0.784 4.329 0.231
6 1.340 6.802 0.147 0.746 5.076 0.197
7 1.407 8.142 0.123 0.711 5.786 0.173
8 1.477 9.549 0.105 0.677 6.463 0.155
9 .551
1 11.027 0.091 0.645 7.108 0.141
10 1.629 12.578 0.080 0.614 7.722 0.130
11 1.710 14.207 0.070 0.585 8.306 0.120
12 1.796 15.917 0.063 0.557 8.863 0.113
13 1.886 17.713 0.056 0.530 9.394 0.106
14 1.980 19.599 0.051 0.505 9.899 0.101
15 2.079 21.579 0.046 0.481 10.380 0.096
16 2.183 23.657 0.042 0.458 10.838 0.092

17 2.292 25.840 0.039 0.436 11.274 0.089


18 2.407 28.132 0.036 0.416 11.690 0.086
19 2.527 30.539 0.033 0.396 12.085 0.083
20 2.653 33.066 0.030 0.377 12.462 0.080
21 2.786 35.719 0.028 0.359 12.821 0.078
22 2.925 38.505 0.026 0.342 13.163 0.076
23 3.072 41.430 0.024 0.326 13.489 0.074
24 3.225 44.502 0.022 0.310 13.799 0.072
25 3.386 47.727 0.021 0.295 14.094 0.071
26 3.556 51.113 0.020 0.281 14.375 0.070
27 3.733 54.669 0.018 0.268 14.643 0.068
28 3.920 58.403 0.017 0.255 14.898 0.067
29 4.116 62.323 0.016 0.243 15.141 0.066
30 4.322 66.439 0.015 0.231 15.372 0.065

105
a= 10%
Factorul de Factorul de Factorul Factorul de Factorul de Factorul de
AN compunere compunere fondului de actualizare anuitate recuperare
(fructificare) pt. 1 pe an reducere (discontare) a capitalului

1 1.100 1.000 1.000 0.909 0.909 1.100


2 1.210 2.100 0.476 0.826 1.736 0.576

3 1.331 3.310 0.302 0.751 2.487 0.402


4 1.464 4.641 0.215 0.683 3.170 0.315
5 1.611 6.105 0.164 0.621 3.791 0.264
6 1.772 7.716 0.130 0.564 4.355 0.230
7 1.949 9.487 0.105 0.513 4.868 0.205
8 .144
2 11.436 0.087 0.467 5.335 0.187
9 .358
2 13.579 0.074 0.424 5.759 0.174
10 2.594 15.937 0.063 0.386 6.145 0.163
11 2.853 18.531 0.054 0.350 6.495 0.154
12 3.138 21.384 0.047 0.319 6.814 0.147
13 3.452 24.523 0.041 0.290 7.103 0.141
14 3.797 27.975 0.036 0.263 7.367 0.136
15 4.177 31.772 0.031 0.239 7.606 0.131
16 4.595 35.950 0.028 0.218 7.824 0.128

17 5.054 40.545 0.025 0.198 8.022 0.125


18 5.560 45.599 0.022 0.180 8.201 0.122
19 6.116 51.159 0.020 0.164 8.365 0.120
20 6.727 57.275 0.017 0.149 8.514 0.117
21 7.400 64.002 0.016 0.135 8.649 0.116
22 8.140 71.403 0.014 0.123 8.772 0.114
23 8.954 79.543 0.013 0.112 8.883 0.113
24 9.850 88.497 0.011 0.102 8.985 0.111
25 10.835 98.347 0.010 0.092 9.077 0.110
26 11.918 109.182 0.009 0.084 9.161 0.109
27 13.110 121.100 0.008 0.076 9.237 0.108
28 14.421 134.210 0.007 0.069 9.307 0.107
29 15.863 148.631 0.007 0.063 9.370 0.107
30 17.449 164.494 0.006 0.057 9.427 0.106

106
a= 15%
Factorul de Factorul de Factorul Factorul de Factorul de Factorul de
AN compunere compunere fondului de actualizare anuitate recuperare
(fructificare) pt. 1 pe an reducere (discontare) a capitalului

1 1.150 1.000 1.000 0.870 0.870 1.150


2 1.323 2.150 0.465 0.756 1.626 0.615

3 1.521 3.473 0.288 0.658 2.283 0.438


4 1.749 4.993 0.200 0.572 2.855 0.350
5 2.011 6.742 0.148 0.497 3.352 0.298
6 2.313 8.754 0.114 0.432 3.784 0.264
7 .660
2 11.067 0.090 0.376 4.160 0.240
8 .059
3 13.727 0.073 0.327 4.487 0.223
9 .518
3 16.786 0.060 0.284 4.772 0.210
10 4.046 20.304 0.049 0.247 5.019 0.199
11 4.652 24.349 0.041 0.215 5.234 0.191
12 5.350 29.002 0.034 0.187 5.421 0.184
13 6.153 34.352 0.029 0.163 5.583 0.179
14 7.076 40.505 0.025 0.141 5.724 0.175
15 8.137 47.580 0.021 0.123 5.847 0.171
16 9.358 55.717 0.018 0.107 5.954 0.168

17 10.761 65.075 0.015 0.093 6.047 0.165


18 12.375 75.836 0.013 0.081 6.128 0.163
19 14.232 88.212 0.011 0.070 6.198 0.161
20 16.367 102.444 0.010 0.061 6.259 0.160
21 18.822 118.810 0.008 0.053 6.312 0.158
22 21.645 137.632 0.007 0.046 6.359 0.157
23 24.891 159.276 0.006 0.040 6.399 0.156
24 28.625 184.168 0.005 0.035 6.434 0.155
25 32.919 212.793 0.005 0.030 6.464 0.155
26 37.857 245.712 0.004 0.026 6.491 0.154
27 43.535 283.569 0.004 0.023 6.514 0.154
28 50.066 327.104 0.003 0.020 6.534 0.153
29 57.575 377.170 0.003 0.017 6.551 0.153
30 66.212 434.745 0.002 0.015 6.566 0.152

107
a= 20%
Factorul de Factorul de Factorul Factorul de Factorul de Factorul de
AN compunere compunere fondului de actualizare anuitate recuperare
(fructificare) pt. 1 pe an reducere (discontare) a capitalului

1 1.200 1.000 1.000 0.833 0.833 1.200


2 1.440 2.200 0.455 0.694 1.528 0.655

3 1.728 3.640 0.275 0.579 2.106 0.475


4 2.074 5.368 0.186 0.482 2.589 0.386
5 2.488 7.442 0.134 0.402 2.991 0.334
6 2.986 9.930 0.101 0.335 3.326 0.301
7 .583
3 12.916 0.077 0.279 3.605 0.277
8 .300
4 16.499 0.061 0.233 3.837 0.261
9 .160
5 20.799 0.048 0.194 4.031 0.248
10 6.192 25.959 0.039 0.162 4.192 0.239
11 7.430 32.150 0.031 0.135 4.327 0.231
12 8.916 39.581 0.025 0.112 4.439 0.225
13 10.699 48.497 0.021 0.093 4.533 0.221
14 12.839 59.196 0.017 0.078 4.611 0.217
15 15.407 72.035 0.014 0.065 4.675 0.214
16 18.488 87.442 0.011 0.054 4.730 0.211

17 22.186 105.931 0.009 0.045 4.775 0.209


18 26.623 128.117 0.008 0.038 4.812 0.208
19 31.948 154.740 0.006 0.031 4.843 0.206
20 38.338 186.688 0.005 0.026 4.870 0.205
21 46.005 225.026 0.004 0.022 4.891 0.204
22 55.206 271.031 0.004 0.018 4.909 0.204
23 66.247 326.237 0.003 0.015 4.925 0.203
24 79.497 392.484 0.003 0.013 4.937 0.203
25 95.396 471.981 0.002 0.010 4.948 0.202
26 114.475 567.377 0.002 0.009 4.956 0.202
27 137.371 681.853 0.001 0.007 4.964 0.201
28 164.845 819.223 0.001 0.006 4.970 0.201
29 197.814 984.068 0.001 0.005 4.975 0.201
30 237.376 1181.882 0.001 0.004 4.979 0.201

108
a= 25%
Factorul de Factorul de Factorul Factorul de Factorul de Factorul de
AN compunere compunere fondului de actualizare anuitate recuperare
(fructificare) pt. 1 pe an reducere (discontare) a capitalului

1 1.250 1.000 1.000 0.800 0.800 1.250


2 1.563 2.250 0.444 0.640 1.440 0.694

3 1.953 3.813 0.262 0.512 1.952 0.512


4 2.441 5.766 0.173 0.410 2.362 0.423
5 3.052 8.207 0.122 0.328 2.689 0.372
6 .815
3 11.259 0.089 0.262 2.951 0.339
7 .768
4 15.073 0.066 0.210 3.161 0.316
8 .960
5 19.842 0.050 0.168 3.329 0.300
9 .451
7 25.802 0.039 0.134 3.463 0.289
10 9.313 33.253 0.030 0.107 3.571 0.280
11 11.642 42.566 0.023 0.086 3.656 0.273
12 14.552 54.208 0.018 0.069 3.725 0.268
13 18.190 68.760 0.015 0.055 3.780 0.265
14 22.737 86.949 0.012 0.044 3.824 0.262
15 28.422 109.687 0.009 0.035 3.859 0.259
16 35.527 138.109 0.007 0.028 3.887 0.257

17 44.409 173.636 0.006 0.023 3.910 0.256


18 55.511 218.045 0.005 0.018 3.928 0.255
19 69.389 273.556 0.004 0.014 3.942 0.254
20 86.736 342.945 0.003 0.012 3.954 0.253
21 108.420 429.681 0.002 0.009 3.963 0.252
22 135.525 538.101 0.002 0.007 3.970 0.252
23 169.407 673.626 0.001 0.006 3.976 0.251
24 211.758 843.033 0.001 0.005 3.981 0.251
25 264.698 1054.791 0.001 0.004 3.985 0.251
26 330.872 1319.489 0.001 0.003 3.988 0.251
27 413.590 1650.361 0.001 0.002 3.990 0.251
28 516.988 2063.952 0.000 0.002 3.992 0.250
29 646.235 2580.939 0.000 0.002 3.994 0.250
30 807.794 3227.174 0.000 0.001 3.995 0.250

109
a= 30%
Factorul de Factorul de Factorul Factorul de Factorul de Factorul de
AN compunere compunere fondului de actualizare anuitate recuperare
(fructificare) pt. 1 pe an reducere (discontare) a capitalului

1 1.300 1.000 1.000 0.769 0.769 1.300


2 1.690 2.300 0.435 0.592 1.361 0.735

3 2.197 3.990 0.251 0.455 1.816 0.551


4 2.856 6.187 0.162 0.350 2.166 0.462
5 3.713 9.043 0.111 0.269 2.436 0.411
6 .827
4 12.756 0.078 0.207 2.643 0.378
7 .275
6 17.583 0.057 0.159 2.802 0.357
8 .157
8 23.858 0.042 0.123 2.925 0.342
9 10.604 32.015 0.031 0.094 3.019 0.331
10 13.786 42.619 0.023 0.073 3.092 0.323
11 17.922 56.405 0.018 0.056 3.147 0.318
12 23.298 74.327 0.013 0.043 3.190 0.313
13 30.288 97.625 0.010 0.033 3.223 0.310
14 39.374 127.913 0.008 0.025 3.249 0.308
15 51.186 167.286 0.006 0.020 3.268 0.306
16 66.542 218.472 0.005 0.015 3.283 0.305

17 86.504 285.014 0.004 0.012 3.295 0.304


18 112.455 371.518 0.003 0.009 3.304 0.303
19 146.192 483.973 0.002 0.007 3.311 0.302
20 190.050 630.165 0.002 0.005 3.316 0.302
21 247.065 820.215 0.001 0.004 3.320 0.301
22 321.184 1067.280 0.001 0.003 3.323 0.301
23 417.539 1388.464 0.001 0.002 3.325 0.301
24 542.801 1806.003 0.001 0.002 3.327 0.301
25 705.641 2348.803 0.000 0.001 3.329 0.300
26 917.333 3054.444 0.000 0.001 3.330 0.300
27 1192.533 3971.778 0.000 0.001 3.331 0.300
28 1550.293 5164.311 0.000 0.001 3.331 0.300
29 2015.381 6714.604 0.000 0.000 3.332 0.300
30 2619.996 8729.985 0.000 0.000 3.332 0.300

110
a= 35%
Factorul de Factorul de Factorul Factorul de Factorul de Factorul de
AN compunere compunere fondului de actualizare anuitate recuperare
(fructificare) pt. 1 pe an reducere (discontare) a capitalului

1 .350
1 1.000 1.000 0.741 0.741 1.350

2 .823
1 2.350 0.426 0.549 1.289 0.776
3 .460
2 4.173 0.240 0.406 1.696 0.590
4 .322
3 6.633 0.151 0.301 1.997 0.501
5 .484
4 9.954 0.100 0.223 2.220 0.450
6 .053
6 14.438 0.069 0.165 2.385 0.419
7 .172
8 20.492 0.049 0.122 2.508 0.399
8 11.032 28.664 0.035 0.091 2.598 0.385
9 14.894 39.696 0.025 0.067 2.665 0.375
10 20.107 54.590 0.018 0.050 2.715 0.368
11 27.144 74.697 0.013 0.037 2.752 0.363
12 36.644 101.841 0.010 0.027 2.779 0.360
13 49.470 138.485 0.007 0.020 2.799 0.357
14 66.784 187.954 0.005 0.015 2.814 0.355
15 90.158 254.738 0.004 0.011 2.825 0.354

16 121.714 344.897 0.003 0.008 2.834 0.353


17 164.314 466.611 0.002 0.006 2.840 0.352
18 221.824 630.925 0.002 0.005 2.844 0.352
19 299.462 852.748 0.001 0.003 2.848 0.351
20 404.274 1152.210 0.001 0.002 2.850 0.351
21 545.769 1556.484 0.001 0.002 2.852 0.351
22 736.789 2102.253 0.000 0.001 2.853 0.350
23 994.665 2839.042 0.000 0.001 2.854 0.350
24 1342.797 3833.706 0.000 0.001 2.855 0.350
25 1812.776 5176.504 0.000 0.001 2.856 0.350
26 2447.248 6989.280 0.000 0.000 2.856 0.350
27 3303.785 9436.528 0.000 0.000 2.856 0.350
28 4460.109 12740.313 0.000 0.000 2.857 0.350
29 6021.148 17200.422 0.000 0.000 2.857 0.350

30 8128.550 23221.570 0.000 0.000 2.857 0.350

111
a= 40%
Factorul de Factorul de Factorul Factorul de Factorul de Factorul de

AN compunere compunere fondului de actualizare anuitate recuperare


(fructificare) pt. 1 pe an reducere (discontare) a capitalului

1 1.400 1.000 1.000 0.714 0.714 1.400

2 1.960 2.400 0.417 0.510 1.224 0.817

3 2.744 4.360 0.229 0.364 1.589 0.629


4 3.842 7.104 0.141 0.260 1.849 0.541

5 .378
5 10.946 0.091 0.186 2.035 0.491

6 .530
7 16.324 0.061 0.133 2.168 0.461

7 10.541 23.853 0.042 0.095 2.263 0.442

8 14.758 34.395 0.029 0.068 2.331 0.429

9 20.661 49.153 0.020 0.048 2.379 0.420

10 28.925 69.814 0.014 0.035 2.414 0.414

11 40.496 98.739 0.010 0.025 2.438 0.410

12 56.694 139.235 0.007 0.018 2.456 0.407

13 79.371 195.929 0.005 0.013 2.469 0.405

14 111.120 275.300 0.004 0.009 2.478 0.404

15 155.568 386.420 0.003 0.006 2.484 0.403

16 217.795 541.988 0.002 0.005 2.489 0.402

17 304.913 759.784 0.001 0.003 2.492 0.401


18 426.879 1064.697 0.001 0.002 2.494 0.401

19 597.630 1491.576 0.001 0.002 2.496 0.401

20 836.683 2089.206 0.000 0.001 2.497 0.400

21 1171.356 2925.889 0.000 0.001 2.498 0.400

22 1639.898 4097.245 0.000 0.001 2.498 0.400

23 2295.857 5737.142 0.000 0.000 2.499 0.400

24 3214.200 8032.999 0.000 0.000 2.499 0.400

25 4499.880 11247.199 0.000 0.000 2.499 0.400

26 6299.831 15747.079 0.000 0.000 2.500 0.400

27 8819.764 22046.910 0.000 0.000 2.500 0.400

28 12347.670 30866.674 0.000 0.000 2.500 0.400

29 17286.737 43214.343 0.000 0.000 2.500 0.400

30 24201.432 60501.081 0.000 0.000 2.500 0.400

112
a=45%
Factorul de Factorul de Factorul Factorul de Factorul de Factorul de
AN compunere compunere fondului de actualizare anuitate recuperare
(fructificare) pt. 1 pe an reducere (discontare) a capitalului

1 .450
1 1.000 1.000 0.690 0.690 1.450
2 .103
2 2.450 0.408 0.476 1.165 0.858

3 .049
3 4.553 0.220 0.328 1.493 0.670
4 .421
4 7.601 0.132 0.226 1.720 0.582
5 .410
6 12.022 0.083 0.156 1.876 0.533
6 .294
9 18.431 0.054 0.108 1.983 0.504
7 13.476 27.725 0.036 0.074 2.057 0.486
8 19.541 41.202 0.024 0.051 2.109 0.474
9 28.334 60.743 0.016 0.035 2.144 0.466
10 41.085 89.077 0.011 0.024 2.168 0.461
11 59.573 130.162 0.008 0.017 2.185 0.458
12 86.381 189.735 0.005 0.012 2.196 0.455
13 125.252 276.115 0.004 0.008 2.204 0.454
14 181.615 401.367 0.002 0.006 2.210 0.452
15 263.342 582.982 0.002 0.004 2.214 0.452
16 381.846 846.324 0.001 0.003 2.216 0.451
17 553.676 1228.170 0.001 0.002 2.218 0.451
18 802.831 1781.846 0.001 0.001 2.219 0.451
19 1164.105 2584.677 0.000 0.001 2.220 0.450
20 1687.952 3748.782 0.000 0.001 2.221 0.450
21 2447.530 5436.734 0.000 0.000 2.221 0.450
22 3548.919 7884.264 0.000 0.000 2.222 0.450
23 5145.932 11433.182 0.000 0.000 2.222 0.450
24 7461.602 16579.115 0.000 0.000 2.222 0.450
25 10819.322 24040.716 0.000 0.000 2.222 0.450
26 15688.017 34860.038 0.000 0.000 2.222 0.450
27 22747.625 50548.056 0.000 0.000 2.222 0.450
28 32984.056 73295.681 0.000 0.000 2.222 0.450
29 47826.882 106279.737 0.000 0.000 2.222 0.450
30 69348.978 154106.618 0.000 0.000 2.222 0.450

113
a= 50%
Factorul de Factorul de Factorul Factorul de Factorul de Factorul de
AN compunere compunere fondului de actualizare anuitate recuperare
(fructificare) pt. 1 pe an reducere (discontare) a capitalului

1 .500
1 1.000 1.000 0.667 0.667 1.500

2 .250
2 2.500 0.400 0.444 1.111 0.900
3 .375
3 4.750 0.211 0.296 1.407 0.711
4 .063
5 8.125 0.123 0.198 1.605 0.623
5 .594
7 13.188 0.076 0.132 1.737 0.576
6 11.391 20.781 0.048 0.088 1.824 0.548
7 17.086 32.172 0.031 0.059 1.883 0.531
8 25.629 49.258 0.020 0.039 1.922 0.520
9 38.443 74.887 0.013 0.026 1.948 0.513
10 57.665 113.330 0.009 0.017 1.965 0.509
11 86.498 170.995 0.006 0.012 1.977 0.506
12 129.746 257.493 0.004 0.008 1.985 0.504
13 194.620 387.239 0.003 0.005 1.990 0.503
14 291.929 581.859 0.002 0.003 1.993 0.502
15 437.894 873.788 0.001 0.002 1.995 0.501

16 656.841 1311.682 0.001 0.002 1.997 0.501


17 985.261 1968.523 0.001 0.001 1.998 0.501
18 1477.892 2953.784 0.000 0.001 1.999 0.500
19 2216.838 4431.676 0.000 0.000 1.999 0.500
20 3325.257 6648.513 0.000 0.000 1.999 0.500
21 4987.885 9973.770 0.000 0.000 2.000 0.500
22 7481.828 14961.655 0.000 0.000 2.000 0.500
23 11222.741 22443.483 0.000 0.000 2.000 0.500
24 16834.112 33666.224 0.000 0.000 2.000 0.500
25 25251.168 50500.337 0.000 0.000 2.000 0.500
26 37876.752 75751.505 0.000 0.000 2.000 0.500
27 56815.129 113628.257 0.000 0.000 2.000 0.500
28 85222.693 170443.386 0.000 0.000 2.000 0.500
29 127834.039 255666.079 0.000 0.000 2.000 0.500

30 191751.059 383500.118 0.000 0.000 2.000 0.500

114
Bibliografie

1. Andreica, M., Ţurlea, C., Andreica, R., Jantea, L. – Strategii de finanţare a activităţii
întreprinderilor mici şi mijlocii. Ed. Cibernetica M.C., Bucureşti, 2001.
2. Kolby, F. Richard – „Principles of financial management“, Homewood, Business
Publications Inc.Irwin, 1988
3. Boardman A., Greenberg D., Vining A., Weimer D. – Analiza cost beneficiu. Concepte şi
practică. Ed. ARC. Chişinău, 2003.
4. Cicea – „Metode de evaluare a eficienţei în învăţământul universitar” (teza de doctorat)
5. Cicea, C. – „Eficienţa economică în sfera social – culturală. Problematica eficienţei în
activitatea de învăţământ“, Investiţiile şi relansarea economică, Ed. Tribuna Economică,
Bucureşti, 1999
6. Ciocoiu, N., C., - Managementul Riscului. Vol.II. Ed. ASE Bucuresti, 2008
7. Cistelecan, L.,M. –Economia,eficienţa şi finanţarea investiţiilor. Ed. Economică, Bucureşti,2001.
8. Cocriş, V., Işan, V., - Economia afacerilor, Editura Graphix, Iaşi, 1995.
9. Dimitriu, Caracota, M., Caracota D. – Evaluarea investiţiilor de capital. Ed. Fundaţiei
PRO, Bucureşti, 2004
10. Dobrea., R., C., Investitiile si modernizarea sistemelor tehnico – economice. Editura
Eficon Press Bucuresti, 2009
11. Turban, J. Meredith – “Fundamentals sciences“, Homewood, Business Publications Inc.,
Irwin, 1988
12. Halpern, P., Weston, F., Brigham, E., - Finanţe manageriale. Modelul canadia n (traducere
în limba română a cărţii Canadian managerial finance, 4th ed., 1994, Dryden, Canada),
Editura Economică, 1998
13. Ioniţă, I. Vasilescu, M. Botezatu, V. Radu – „Studiu de fezabilitate pentru fundamentarea
eficienţei proiectelor de investiţii“, ASE, Bucureşti, 1993
14. Românu, I. Vasilescu – “Eficienţa economică a investiţiilor şi a capitalului fix“, Ed.

Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1993


15. Românu, I. Vasilescu – “Studii de caz şi miniproiecte la disciplina Eficienţa economică a
investiţiilor şi progresului tehnic“, Lito ASE, Bucureşti, 1990

115
16. Vasilescu – “Tabele şi formule de compunere şi disco ntare“, Ed. Economică, Bucur eşti,
1999
17. Vasilescu ( coord. ) – “Investiţii. Studii de caz şi teste grilă“, Ed. Economică, Bucureşti,
1999
18. Vasilescu ( coord. ) – “Investiţiile şi relansarea economică“, Ed. Tribuna Economică,
Bucureşti 1999
19. Vasilescu ( coord. ) – “Proiect economic“, Ed. Era, Bucureşti 1998
20. Vasilescu ( coord. ) – “Strategii economice alternative“, URSA “Gheorghe Cristea”,
Bucureşti, 1999
21. Nicholas, John, M., - Managing Business & Engineering Projects. Concepts &
Implementation, Prentice Hall International, 1990.
22. Nicolescu, O., Plumb, .I, Pricop, M., Vasilescu, I., Verboncu., I. (coord.) - Abordări moderne în
managementul şi economia organizaţiei, (tratat), Ed. Economică, Bucureşti, 2004.
23. Topală, E., - Fezabilitate şi restructurare, Editura Semne, Bucureşti, 1997.
24. Vasilescu I., Cicea C., Dobrea C., Gheorgh e A. – Eficienţa şi evaluarea investiţiilor. Ed.
Eficon Press, Bucureşti, 2004.
25. Vasilescu I., Cicea C., Dobr ea C., Gheorghe A. – Managementul investitiilor. Ed. Eficon
Press, Bucureşti, 2009
26. Vasilescu, I., Cicea, C., Dobrea, R., C., - Eficienţa investiţiilor aplicată, Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 2003.

116

S-ar putea să vă placă și