NERVUL OPTIC

Nervul optic (II) este al doilea nerv cranian, are o

lungime de aproximativ 4 cm și conduce informații
senzoriale legate de simțul vizual.

Nervul optic este un nerv senzitiv, care preia

informațiile vizuale prin intermediul celulelor specializate cu
conuri și bastonașe din retină. Celulelor specializate cu
conuri și bastonașe reprezintă fotoreceptorii retinei și sunt
activate prin lumina care pătrunde în globul ocular.

Nervul optic este un nerv voluminos, rotund, care se

termină la ungiul antero-lateral al chiasmei optice.
Originea nervului optic (II)

Originea nervului optic (II) se găsește în

celulele ganglionare ale retinei. Fibrele nervoase
care provin de la aceste celule converg spre
papila optică, străbat coroida, sclerotica și ulterior
părăsesc globul ocular la 3 mm medial și 1 mm
inferior de polul său posterior. Acestea constituie
nervul optic.
 Traiectul și raporturile nervului optic (II)
Nervul optic părăsește globul ocular, apoi se continuă
posterior și medial către unghiul anterolateral al chiasmei
optice. Traiectul nervului optic (II) cuprinde patru porțiuni:
1. Porțiunea bulbară;
●

2. Porțiunea orbitală;
●

3. Porțiunea canaliculară;

4. Porțiunea craniană.
Porțiunea bulbară

În porțiunea bulbară, nervul optic străbate coroida și sclera.

Nervul optic are forma unui trunchi de con, iar diametrul său
crește în sens anteroposterior deoarece fibrele nervului optic,
pe măsură ce părăsesc globul ocular, se mielinizează și se
îmbracă în țesut nevroglic.
●
Porțiunea orbitală

Porțiunea orbitală este cea mai lungă porțiune a nervului optic,

ea ocupă axul piramidei musculare, care e formată din mușchii
drepți ai globului ocular. La baza piramidei găsim globul ocular, iar
la vârf se află inelul fibros al lui Zinn.
Această porțiune se prezintă sub forma unui S alungit, având o
curbură anterioară cu concavitatea orientată lateral și o curbură
posterioară a cărei convexitate e situată medial. Aceste curburi
ajută nervul optic să ofere libertatea de mișcare glubului ocular și
totodată, aceste mișcări nu exercită tracțiuni asupra nervului.
În cavitatea orbitală, nervul optic se află în raport cu țesutul
adipos, cu artera oftalmică, cu venele oftalmice, cu vasele și nervii
ciliari, cu ganglionul ce stă aplicat pe fața laterală a nervului.
Porțiunea canaliculară

●
Porțiunea canaliculară este porțiunea care străbate canalul
optic și care se lipește de pereții osoși ai canalului optic. În
partea infero-laterală vine în raport cu artera oftalmică.
Porțiunea craniană
Porțiunea craniană se aplatizează de sus în jos, pe măsură
ce nervul optic se aprorie de chiasma optică. În această
porțune, nervul optic vine în raport:
-superior: spațiul perforat anterior și rădăcina olfactivă
medială;
-inferior: cortul hipofizei;
-medial: porțiunea laterală a șanțului optic;
-lateral: carotida internă și porțiunea inițială a arterei
oftalmice, care e situată infero-lateral față de nerv.
●
Meningele cerebral formează în jurul nervului optic trei tunici
concentrice corespunzătoare celor trei foițe meningeale.
Vascularizația nervului optic (II)
Vascularizația nervului optic este realizată :
●
la nivelul papilei de ramuri din arterele ciliare scurte
posterioare completate de ramuri centripete piale în zona
posterioară, iar în zona anterioară de ramuri din vasele
coroidiene peripapilare.
●
la nivelul porțiunii retrobulbare de artera centrala a nervului
optic și artere din pia mater în periferie.
●
în regiunile intracanaliculare și intracraniene de artere
periferice.
●
Sângele venos este preluat de vena oftalmică superioară,
sinusul cavernos și venele pia mater.
Patologia nervului optic (II)
Pierderea senzației vizuale se numește anopsie.
Cele mai frecvente afecțiuni ale nervului optic sunt:
●
Edemul papilar de stază. aceasta este cea mai severă
afecțiune.
●
În cazul acestei patologii se produce un edem al fibrelor
nervoase datorită creşterii presiunii intracraniene. De cele mai
multe ori, creșterea presiunii intracraniene este datorată
tumorilor intracraniene, hemoragiilor importante, blocării
circulaţiei lichidului cefalorahidian.
●
Afectarea nervului optic este progresivă şi se însoţeşte de
alte semne clinice care sugerează hipertensiunea
intracraniană: cefalee intensă, vărsături.
NEVRITA OPTICĂ
Nevrita optică poate să fie atât unilaterală cât și bilaterală.
De asemenea, poate să fie izolată sau poate să însoţească o
boală demielinizantă. Riscul de a face o boală demielinizantă
după un episod de nevrită optică este de 50%. Pentru
confirmare este necesară efectuarea unui RMN.
Alte cauze ale nevritelor optice pot fi: nevrite de cauză
virală, bacteriană sau parazitară, focar dentar, afecţiuni de
vecinătate-sinuzită netratată. Nevrita evoluează spre
scăderea progresivă a vederii.
La debut, scăderea vederii este însoţită de dureri în spatele
globului ocular la mişcarea acestuia. În general, prognosticul
este bun, 70% din pacienţi își recuperează vederea 100%, iar
95% din pacienţi redobândesc peste 50% din vedere după
primul atac.
GLAUCOMUL
Este o neuropatie optică, care apare în urma pierderii
treptate a fibrelor nervoase.
Acest lucru se întâmplă din cauza presiunii intraoculare
crescute peste o valoare prag. Afecţiunea evoluează încet,
nedureros şi duce la apariţia unor scotoame în câmpul vizual.
Acestea se unesc şi astfel îngustează câmpul de vedere
până la menţinerea unei insule de vedere centrale. Atunci
când insula de vedere centrală dispare, se produce scăderea
importantă și ireversibilă a vederii.
Tratamentul poate să fie medicamentos, tratament laser,
operație.
ATROFIA OPTICĂ

Atrofia nervului optic poate să fie congenitală și poate să fie

cauzată de o afecţiune a retinei sau a nervului care a distrus
un număr de fibre ganglionare.
Aceste patologii pot să fie: nevrita optică, edem papilar de
stază, neuropatie optică ischemică, glaucom, traumatism al
nervului optic.