Vitamina K

Vitaminele K naturale se găsesc în diferite alimente, ca: lapte, ou,

uleiuri vegetale. Sursa majoră de vitamina K este flora saprofită
intestinală (B.coli), astfel că în mod obişnuit nu este necesar aportul
exogen.
Vitaminele K sunt derivaţi de 2- metal- 1,4-naftochinona. Compusul
părinte este considerat vitamina K3, numită şi menadiona.

O
C H3

O
vitamina K3 , menadiona
 Structura

O
C H3
C H3
C H3
C H2 CH C C H2 C H2 C H2 CH C H2 H
3
O

fitomenadiona , vitamina K 1
O
C H3
C H3

C H2 CH C C H2 H
O n
vitamina K2 ( n= 6,7,8)
 Structura

OH N H 2H C l

C H3 C H3

OH OH
vitamina K4 vitamina K5

N H 2H C l OH

C H3 C H3

N H 2H C l N H 2H C l

vitaminaK6 vitamina K7
 Metabolismul Vitaminei K

acid carboxiglutam ic
A cid glutam ic
CO 2
m onooxigenaza

O 2

OH O
C H3 C H3
O
R R
OH O

O
epoxid reductaza
C H3

R
O
 Metabolismul Vitaminei K

Biotransformarea vitaminei K are loc în microzomii hepatici.

Metabolitul cel mai activ al vitaminei K este derivatul hidrochinonic. Acesta
suferă un proces de glicuronoconjugare, iar produşii rezultaţi se elimină pe
cale biliară şi renală.
Acidul γ-carboxi- glutamic fixează calciul cu afinitate mare pentru
glutamat, care este un chelator slab, permiţând interacţiunea specifică
proteină – Ca+2 – fosfolipide, esenţială pentru procesul de coagulare.
 Rolul biologic al vitaminei K

Vitamina K are rol în procesul de coagulare a sângelui. Vitamina K

este esenţială pentru asigurarea nivelului optim pentru 4 din factorii
coagulării sângelui: II, VII, IX, X. Aceşti factori sunt proteine care se
sintetizează şi se eliberează în circulaţie sub formă de precursori inactivi:
zimogeni (precursori enzimatici). Conversia zimogenilor la forme active
este un proces vitamino – K – dependent.
Rolul biochimic al vitaminei K a fost pus în evidenţă prin experienţe
cu antivitamine K. Astfel, s-a demonstrat că dicumarolul introdus în
alimentaţia animalelor produce hemoragii letale, deoarece sângele acestor
animale conţine o protrombină anormală, incapabilă să lege calciu, întrucât
ea nu conţine resturi de acid γ-carboxiglutamic. Compuşii de tip cumarinic
sunt folosiţi în terapia anticoagulantă, pentru tratamentul şi profilaxia
afecţiunilor tromboembolice, acţionând asupra epoxid reductazei pe care o
înhibă.
Rolul vitaminei K în coagularea
sângelui
Hemostaza se realizează în trei etape:
1) timpul primar (hemostaza primară);
- reducerea calibrului vaselor lezate prin
retracţia şi/sau vasoconstricţia activă -
debitul sanguin;
- se formează trombosul alb prin adeziunea şi
agregarea plachetelor sanguine
- test al timpului de sângerare - între 2 -4 min-
 Rolul vitaminei K în coagularea
sângelui
2) timpul plasmatic (coagularea propriu-zisă)= hemostaza definitivă,
permanentă
Formarea cheagului se realizează sub acţiunea următorilor factori:
fibrinogenul (factorul I),
protrombina (factorul II),
tromboplastina tisulară (factorul III),
calciul ionic (factorul IV),
proaccelerina (factorul V),
accelerina (factorul VI),
proconvertina (factorul VII),
globina antihemolitică (factorul VIII),
factorul Chrismas (IX),
factorul Hogeman (XII)
factorul fibrinostabilizant (XIII)
Rolul vitaminei K în coagularea
sângelui
3) timpul trombinic (retracţia cheagului şi
fibrinoliza)
- se formează complexul enzimatic activ
protrombinaza
- retracţia cheagului şi fibrinoliza, fenomeme
deobturarea vaselor sanguine
 Secvenţa mecanismelor care se
produc în coagularea sângelui, in
vitro
1) declanşarea procesului sub acţiunea unui
agent exterior (contactul cu sticla,
tromboplastine tisulare) activarea enzimatică
a unuia din factorii coagulării;
2) reacţii enzimatice în cascadă - formarea
trombinei;
3) trombina transformă fibrinogenul în fibrină;
4) polimerizarea fibrinei – 2 etape:
Schema coagulării sanguine
Mecanismul de acţiune al vitaminei
K asupra factorilor coagulării
sanguine
Vit.K intervine în activarea a cel
puţin şase factori ai coagulării
sanguine: factorii II,VII, IX, X şi
proteinele C şi S
reducerea vit. K în prezenţa
NADH;
epoxilare cuplată cu
carboxilare;
refacerea structurii vit. K sub
acţiunea epoxi reductazei.
 Functii
1. Vitamina K este implicata in modificarea
postransationala a factorilor de coagulare a sangelui
(protrombina) sau in -carboxilarea resturilor de
glutamat din proteine din oase, care leaga calciul
(osteocalcina).
De asemenea, vitamina K asista crearea de proteine
care incetinesc coagularea (Proteinele C si S).
2. Vitamina K este coenzima, la convertirea a 3 resturi
de acid glutamic din osteocalcina o proteina care induce
mineralizarea oaselor.
 Carenţa de vitamina K

Carenţa de vitamina K
Deficitul de vitamina K se poate instala în sindromul malabsorbţiei
lipidice, în boli hepatice, prin disbioza intestinală indusă de antibiotice sau
sulfamide, abuz de laxative, tratament cu anticoagulante cumarinice,
supradozare cu vitamina A.
Carenţa de vitamina K duce la hemoragii, epistaxis, hemoragii subcutane,
digestive, hematurie.
Carenţa de vitamina K poate să mai apară în boala hemoragică a
sugarului, la care intestinul este relativ steril, sistemul de sinteză hepatică a
factorilor de coagulare este imatur, iar bariera placentară este greu accesibilă la
vitamina K.
 Terapia cu vitamina K

Vitamina K face parte dintre hemostaticele folosite sistemic în hemoragii de

diverse etiologii.
Preparatele farmaceutice de vitamina K sunt: fitomenadiona, menadiona
solubilă şi derivaţii săi hidrosolubili, menadion sodiu sulfat şi menadiol sodiu
fosfat.
Fitomenadiona este lipsită de toxicitate, celelate fiind contraindicate la nou-
născuţi şi sugari putând provoca anemie hemolitică şi hiperbilirubinemie.
Dozele terapeutice sunt mai mari decât cerinţa fiziologică, care este apreciată
la 2 mg/zi.