Vitamina B2

(Riboflavina)

2017-2018

Cuprins

1. Istoric ...................................................................................................................3
2. Noțiuni generale...................................................................................................3
3. Structura chimică și proprietățile riboflavinei .....................................................4
3.1 Structura ........................................................................................................4
 3.2 Proprietăți ......................................................................................................5
4. Obținere riboflavină .............................................................................................6
4.1 Extragere dintr-o serie de preparate vegetale ................................................6
4.2 Sinteză chimică..............................................................................................7
5. Metabolismul riboflavinei ...................................................................................8
6. Absorbţia intestinală a riboflavinei......................................................................9
7. Transportul plasmatic al riboflavinei ...................................................................9
8. Stocarea şi utilizarea riboflavinei ........................................................................9
9. Mecanismul de acțiune biochimică .....................................................................9
10. Rolul biologic al riboflavinei..........................................................................12
11. Antivitamine B2 .............................................................................................13
12. Concluzii .........................................................................................................13
13. BIBLIOGRAFIE ............................................................................................14

Vitamina B2

(RIBOFLAVINA)

2
 O
N CH3
HN

O N N CH3
CH2 CH CH CH CH2OH
OH OH OH
I

1. Istoric

Povestea vitaminei B2 (I) începe în 1879 când un biochimist britanic, A. Wynter Blyth,
descoperă în zerul de lapte, un pigment hidrosolubil. Acest pigment care avea o fluorescenţă
aparte, galben-verzuie a fost numit iniţial lactocrom apoi lactoflavină (denumind generic originea
şi culoarea).

Mai târziu,se descoperă că acest pigment este de fapt un constituent al complexului de

vitamine B, iar izolarea vitaminei B este ajutată enorm de constatarea faptului că fluorescenţa
verzuie se asociază cu potenţa vitaminei.

În 1932, în Berlin, chimistul Otto Warburg cercetând modul în care celulele lezate se
repară, izolează din drojdie o substanţă cu aceeaşi strălucire galbenă. Deoarece părea că joacă un
rol în reapararea celulară, obiectul studiilor sale, Warburg denumeşte această substanţă enzima
galbenă.

Tot în anii ҅30, unii dintre cei mai de seamă chimişti ai momentului, Richard Kuhn
(Heildelberg) şi Paul Carrer (Zὔrich) lucrează independent şi încearcă să înţeleagă mai bine
vitaminele recent descoperite, în special pe cele din familia B. Folosind metode de cercetare relativ
diferite, ambii ajung să izoleze şi să cristalizeze vitamina B2, realizând foarte repede că este
lactoflavina.

În 1935 atât Kuhn cât şi Karrer reuşesc să sintetizeze vitamina B2 pe care o denumesc
riboflavină, înlocuind termenii de lacto- şi ovo-flavină care descriau sursa din care s-a izolat la un
moment dat aceasta.

2. Noțiuni generale

3
 Vitamina B2 este o vitamină hidrosolubilă din complexul vitaminic B,cunoscută și sub numele
de Riboflavină. Această vitamină se găsește în general în componența coenzimelor și enzimelor.Este
un compus de culoare portocalie și are în structură un ciclu izoaloxazinic și ribitol. Se descompune
prin încălzire și are punctul de topire la 2900C. Prin expunere la lumină trece în lumiflavină, un compus
care distruge vitamina C.

Vitamina B2 participă la reacțiile redox și astfel este esențială în metabolismul lipidelor,

glucidelor și proteinelor. Riboflavina participă la metabolizarea substanțelor toxice și este implicată
în regenerarea glutationului și în producerea acidului uric, doi antioxidanți foarte puternici.Mai multe
studii au arătat că riboflavina scade riscul de apariție a cataractei.

Vitamina B2 ajută organismul la echilibrarea acidităţii. De asemenea, vitamina B2 ajută

organismul la echilibrarea acidității.
Numele de “riboflavină” provine de la “riboză” și “flavină”.

3. Structura chimică și proprietățile riboflavinei

3.1 Structura

4
 Vitamina B2 are formula chimică C17H20N4O6.Conține o structură heterociclică numită
izoaloxazina (izomer cu aloxazina). Prin atașarea unui rest de ribitil la dimetil-aloxazina sau
lumicrom se obține vitamina B2, riboflavina(fig.1).

Fig.1 Vitamina 𝐵2 ,FMN si FAD

3.2 Proprietăți

Riboflavina este o substanță cristalină, de culoare galben-oranj, fără miros, cu gust amar și cu
solubilitate în apă diferită, în funcție de poli-morfismul structural, cuprinsă între 140 și 2300 µg/ml.
Leucoderivatul obținut prin reducerea riboboflavinei este un compus iricolor, lipsit de fluorescență și
cu solubilitate redusă (aproximativ 8 µg/ml la temperatura camerei), proprietate ce stă la baza
precipitării selective a riboflavinei din produsule naturale.

Riboflavina este ușor solubilă în alcool amilic ,fenol, ciclohexaxanol etc., și insolubilă în eter,
acetonă, cloroform și benzen.

Soluțiile alcaline au acțiune distructivă asupra riboflavinei,aceasta fiind stabilă în mediul acid
și în prezența agenților oxidanți obisnuiți cum ar fi apa de brom, apa oxigenată sau acid azotic.

Culoarea galbenă a flavinelor este datorată maximului de absorbţie în domeniul albastru şi

violet ale spectrului. În organismele vii, riboflavina se găseşte atât în stare liberă cât şi sub forma

5
a doi derivaţi nucleotidici cu rol coenzimatic flavin-mononucleotidul (FMN) şi flavin-
adenindinucleotidul (FAD):

Spre deosebire de riboflavină, care este instabilă în mediu alcalin, FMN este destul de
stabil, iar FAD-ul se transformă într-un compus ciclic.

4. Obținere riboflavină
4.1 Extragere dintr-o serie de preparate vegetale

a) Culturi de drojdie C. guilliermandii într-un mediu sintetic conţinând xiloză la pH=7.

Adaosul de clorură de cobalt, asparagină şi DMSO favorizează generarea riboflavinei
(aprox. 10mg/ml cultură);

b) Culturi de P. tannophilus în xiloză la pH=1,6 în prezenţa glucozei (aprox. 12,7mg/ml

cultură);
c) Culturi de drojdie Saccharomyces cerevisiae (TR-29) în prezenţa acetatului de calciu, a
sulfatului de amoniu, adeninei şi a acidului barbituric (aprox.3mg/ml mediu de cultură);
d) Culturi de Mycobacterium phei pe melasă de sfeclă decationizată cu răşini schimbătoare
de ioni, la pH=6;

6
 e) Culturi de celule de căpşuni pe medii solide conţinând auxine şi citokinine. Rezultă
riboflavina însoţită de coloranţi antocianidinici.

În prezent, obţinerea riboflavinei se face cu bacterii (Bacillus subtilis), ascomicete

(Eremothecium ashbyii, Ashbya gossypii) şi drojdii (Candida flareri, Saccharomices cerevisiae)
pe melase şi uleiuri vegetale, la temperaturi sub 30oC, sub o intensă aerare şi agitare, cu depăşirea
concentraţiei de 10mg/l de mediu de cultură.

4.2 Sinteză chimică

Schema 1 prezintă sinteza care a confirmat structura lactoflavinei. Aceasta constă în
condensarea nirtoxilidinei (6) cu D-riboză urmată de reducerea cu hidrogen în prezenţa platinei a
N-glicozidei (7) formate şi condensarea produsului format (8) cu aloxanul.

Fig.2 Riboflavina

Schema1. Sinteza riboflavinei

7
 H3C H3C NO2 H3C NH2 H3C NHAc

H3C H3C H3C H3C

1 2 3 4

H3C NHAc H3C NH2

OHC CHOH 3 CH2OH

H3C NO2 H3C NO2

5 6
O
H3C NH CH CHOH 3 CH2 H3C NH CH2 CHOH CH2OH
3

H3C NO2 H3C NH2

7 8

OH
HN NH O HN NH O O NH O
O Ox. O
NH NH H2N NH
HN HN O
OH - C O
O O H2N O
Acid uric Aloxan

Nitroxilidina se poate prepara pornind de la orto-xilen, iar aloxanul prin oxidarea cu acid
azotic, clor sau brom a acidului uric.

O
H 3C NH CH2 CHOH CH2OH O NH O N CH3
3 HN
+ NH
H 3C NH2 O O N N CH3
O CH2 CH CH CH CH2OH
OH OH OH

5. Metabolismul riboflavinei

8
 În organismul animal şi uman, cantităţi însemnate de riboflavină sunt sintetizate la nivelul
intestinului de către flora sa microbiană. Deşi sunt numeroase date experimentale ce atestă
participarea purinelor şi metaboliţilor lor la biosinteză riboflavinei, mecanismul acestor secvenţe
metabolice nu este complet elucidat. Majoritatea autorilor, utilizând metoda izotopilor radioactivi,
ajung la concluzia că principalii precursori în biosinteza riboflavinei sunt unii compuşi cu structură
purinică (adenină, guanină, xantina), precursori cu structură pirimidinică (timina), apoi serina,
glicină, acidul formic, acidul acetic, CO2 şi glucoza. Fără a indica unele etape intermediare şi fără
a indica mecanismele de reacţie.

6. Absorbţia intestinală a riboflavinei

Fenomenul de absorbţie a vitaminei B2 se realizează în zonele superioare ale tractului

gastro-intestinal printr-un mecanism incomplet elucidat. Fosforilarea riboflavinei cu formare de
FMN are loc la nivelul mucoasei intestinale, dar nu se cunoaşte încă dacă acest proces este sau nu
realmente necesar procesului de absorbţie în sine. Capacitatea de absorbţie intestinală a
riboflavinei şi derivaţilor săi este însă limitată.Viteza de absorbţie creşte considerabil când FMN
este administrat cu intermitenţă, deoarece în acest caz are loc fie o mărire a timpului de contact cu
mucoasa intestinală, fie o secreţie de bilă indusă de alimente.

7. Transportul plasmatic al riboflavinei

După absorbţie, cea mai mare parte de riboflavină se leagă sub formă de FMN de
proteinele plasmatice, în special de serum albumină.

8. Stocarea şi utilizarea riboflavinei

Rolul metabolic principal al riboflavinei constă în participarea sa în cataliza diferitelor

reacţii biochimice sub forma celor două coenzime, FMN şi FAD. Aceşti compuşi nucleotidici au
capacitatea de a forma interacţiuni puternice cu un mare număr de apoenzime. Astfel, majoritatea
ţesuturilor conţine vitamina B2 stocată sub formă de riboflavină doar în cantităţi foarte mici, cea
mai mare parte a rezervelor existând sub formă de FAD şi FMN.

9. Mecanismul de acțiune biochimică

9
 Mecanismul de acțiune biochimică presupune activarea riboflavinei prin fosforilare în
prezența ATP si Mg2+.

FMN poate lega în continuare AMP dintr-o moleculă de ATP sub influența flavin adenin-
pirofosfatazei și a Mg2+ cu formarea FAD.

Prima reacție are loc în mucoasa intestinului subțire, iar în ficat, rinichi și alte
țesuturi au loc ambele reacții cu formare de FMN și FAD.

Flavoproteinele funcționează ca transportori de hidrogen.

Exemple de reacții catalizate de dehidrogenaze flavineice:

-dehidrogenarea oxidativă a aminoacizilor, cu formarea de cetoacizi:

-dehidrogenarea (α-β) a acizilor grași saturați (sub formă de acil~SCoA):

10
-dehidrogenarea acidului succinic:

11
 10. Rolul biologic al riboflavinei

Principala funcţie a riboflavinei în organismele vii o constituie participarea acesteia, sub

formă de FAD si FMN în calitate de cofactor a unui mare număr de enzime flavinice. Enzimele
FMN- şi FAD-dependente fac parte din catena respiratorie, participă la procesul fotosintetic,
dezaminarea oxidativă a aminoacizilor, oxidarea hidroxiacizilor şi a aldehidelor, la procesele de
încorporare a iodului în căile de biosinteză a hormonilor tiroidieni etc.

Datorită participării sale în structura enzimelor flavin-dependente, vitamina B2 este absolut

indispensabilă metabolismului normal al tuturor organismelor vii, menținerea funcțiilor tiroidiene,
reglării procesului de creştere, asigurării integrităţii morfologice şi funcţionale a părului(Fig.3),
pielii, unghiilor(Fig.4), mucoaselor, precum şi a corneei(Fig.5). Specificitatea acţiunii vitaminice
a riboflavinei depinde în mare măsură de prezenţa celor două grupe metilice ale nucleului
izoaloxazinic, de absenţa unor substituenţi la azotul grupării -NH din poziţia 3 precum şi de natura
zahărului din poziţia 9 a aceluiaşi nucleu.

Fig.3 Fir de păr

Fig.5

Fig.4 Unghia și pielea

degetului

12
 11. Antivitamine B2

Antagoniştii riboflavinei pot fi substanţe înrudite structural cu aceasta, însă există

substanţe cu activitate antivitaminică cu structură chimică total diferită. Cei mai importanţi
antagonişti analogi structurali sunt dietilflavina, halogenflavinele şi galactoflavina. Mecanismele
de acţiune ale acestora au la baza competiţia cu cofactorii unor flavoenzime cum ar fi
xantinoxidaza şi D-aminoacidoxidazele, inhibiţia procesului de fosforilare a riboflavinei sau
fosforilarea lor cînd se formează unii analogi ai FMN cu activitate biologică scăzută sau nulă.
Aceste substanţe acţioneaza ca antimetaboliţi, cauzând simptomele deficienţei în riboflavină.

Cele mai importante substanţe cu acţiune antagonistă vitaminei B2 şi cu structură diferita

de cea a riboflavinei, sunt unele substanţe antimalarice ca atebrina şi chinina care inhibă competitiv
enzimele flavinice, în special citocrom-reductaza şi D-aminoacidoxidazele.

12. Concluzii

Dintre cele aproximativ 70 bilioane de celule din care se construiește zi de zi corpul nostru,
nici macar una nu izbutește să supraviețuiască fără vitamina B2. Dacă mecanismului reprezentat de
celulă nu i se întreține constant funcționarea cu molecule de riboflavină, el se gripează și se prăbușește.
Prin urmare, vitamina B2 îndeplinește mai multe roluri :

-Vitamina B2 este de mare ajutor pentru vitamina B3.

-Alte elemente nutritive, în special fierul, zincul, acidul folic, vitamina B3 şi vitamina B12
nu sunt pe deplin disponibile şi asimilabile în organism fără un aport adecvat de riboflavină (B2).
-Vitamina B2 poate juca un rol important în prevenirea şi / sau tratarea mai multor
afecţiuni, printre care amintim:anemie, sindromul de tunel carpian, migrena, ș.a.

13
 13. BIBLIOGRAFIE

1. Dumitru C.Cojocaru ,, Biochimia Vitaminelor’’,Iași 1966

2. G. Neamțu „Biochimie alimentară”, Editura Ceres, București, 1997

3. http://www.scientia.ro/biologie/alimentatie-sanatate/853-cum-functioneaza-vitamina-b2.html

4. https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/B9781483168234500069

14