Sunteți pe pagina 1din 7

PROIECT DE LECŢIE

Instituţia de învăţământ: Liceul Tehnologic ,,Mihai Viteazul” - Piteşti


Data:25.02-01.03.2013
Disciplina: Religie Ortodoxă
Clasa: a IX- a
Profesor: Firuţă Gabriel
Unitatea de învăţare: Spiritualitate şi viaţă creştină
Subiectul lecţiei: Monahismul – formă a spiritualității creștine
Tipul lecţiei: mixtă
Scopul lecţiei: cunoașterea și integrarea valorilor vieții duhovnicești în viața personală.

Competenţe derivate
-să conștientizeze necesitatea trăirii învățăturii Mântuitorului Iisus Hristos și a unei relații vii cu Acesta ;
-să înțeleagă că monahismul este o cale a devenirii omului în Hristos care se încununează cu sfințenia vieții ;
-să capete deprinderea de a lupta cu pornirile negative care duc la degradarea omului ;
-să caute ajutor duhovnicesc in persoana duhovnicului sau in scrierile Sf. Părinți;

Competenţe specifice:
-să explice semnificația unor termeni specifici teologiei ascetice ;
-să dea exemple de personalități duhovnicești din istoria monahismului;
-să precizeze în ce constă lucrarea principală a monahului și care este programul vieții sale duhovnicești;
-să numească virtuțile care împodobesc viața monahilor ;
-să dea exemple de moduri concrete de rezolvare a unor probleme duhovnicești;
-să enumere mijloacele și metodele de luptă duhovnicească pentru a învinge păcatul ;
-să precizeze rolul monahismului in viața Bisericii .

Strategia didactică
1.Metode şi procedee: povestirea ,explicația , conversația euristică , studiul de caz , problematizarea ,lucrul cu documentele
2. Mijloace de învăţământ: fişe de lucru, coli de hartie, icoane cu sfinţi monahi
3.Forme de organizare a activitaţii elevilor: activitate frontală şi activitate individuală
Resurse:
1.Oficiale: -Programa şcolară pentru disciplina Religie, clasa a IX -a
-Planificarea calendaristică orientativa,clasa a IX-a
-Proiectarea unităţii de învăţare
2.Temporale: -Numărul de lecţii:1;
-Durata: 50 minute
- 3.Bibliografice:
- 1. *** Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1994
- 2. Cucos, Constantin, Educatia religioasa, Editura „Polirom”, Iasi, 1991.
- 3. Cucos, Constantin (coordonator), Psihopedagogie pentru examene de definivat si grade didactice, Editura „Polirom”, Iasi,1998
- 4. Sebu,Pr.Prof.Univ.Dr. Sebastian, Opris,Dorin, Opris,Monica, Metodica predarii religiei, Editura „Reintregirea”, Alba Iulia,2000
- 5. Patericul

DESFĂȘURAREA LECȚIEI
I.Momentul organizatoric :
Salutul ;
Rugăciunea ;
Notarea absențelor.

II.Verificarea cunoștințelor : (Momahismul – apariție , generalități )


-Când a apărut monahismul în istoria Bisericii ? Care sunt cauzele apariției ?
-Care erau caracteristicile monahismului la început?
-Ce s-a întâmplat in sec.IV în interiorul momahismului?
-Cine a organizat monahismul ? Cum ?
-Ce înseamnă forma anahoretică ? Dar forma chinovială ?
-Dați exemple de mari personalități duhovnicești din istoria monahismului ?
-Ce rol a avut Sf. Vasile cel Mare ?
-Cum s-a răspândit monahismul în Apus ? Dar în țara noastră ?
-Care sunt voturile monahale ?
-Ce înseamnă ascultarea necondiționată față de părintele duhovnicesc ?Ce rol are părintele duhovnicesc în viața monahilor?
-În ce constă votul sărăciei de bună voie?
-Dar votul castității sau al fecioriei ?

III.Momentul aperceptiv :
Am aflat câteva lucruri esențiale despre monahism ,dar am analizat monahismul din exterior…ne-am însușit noțiuni teoretice…Încercăm
astăzi să pătrundem in interiorul acestei lumi,să-i cunoaștem pe monahi ,viața lor,luptele lor duhovnicești ,virtuțile pe care le-au câștigat prin ani
grei de nevoință ,darurile pe care le-au primit de la Dumnezeu…să-i cunoaștem la modul mai direct, chiar dacă facem aceasta prin mijlocirea
cărților scrise de ei…Motivul este îmbogățirea noastră duhovnicească.

IV.Anunțarea temei :
Așadar vom aprofunda tema noastră și în același timp vom face conexiuni cu ultimele teme pe care le-am discutat.

V.Tratarea :
Ce este monahul ? Iată ce răspunsuri dau monahii înșiși:
„Zis-a avva Iosif lui avva Lot: nu poti sa te faci calugar de nu te vei face ca focul, arzand tot.”(Avva Iosif din Panefo ,6)
„Intrebat-a unul din parinti pe avva Ioan Colov: ce este monahul? Iar el a zis: osteneala. Ca monahul la tot lucrul se osteneste; asa este
monahul.”(Avva Ioan Colov,37)
Ce înseamnă să te faci ca focul?
„A mers avva Lot la avva Iosif si i-a zis: avvo, dupa puterea mea imi fac putina pravila s iputinul post si rugaciunea si citirea si linistea si
dupa puterea mea sunt curat cu cugetele. Ceam a mai face? Deci, sculandu-se batranul, si-a intins mainile la cer si i s-au facut degetele ca zece
faclii de foc. Si i-a zis: de voiesti, fa-te tot ca focul!” (Avva Iosif din Panefo,7 )
Multa rugăciune face pe monah ca focul (asemenea limbilor de foc dumnezeiesc de la Cincizecime ).Aceasta arată starea de
îndumnezeire.
„ Altadata a intrat Zaharia, ucenicul lui si l-a aflat intru uimire si mainile lui la cer intinse si inchizind usa, a iesit. Venind pe la ceasul al
saselea si al noualea, l-a aflat pe el in acelasi chip.Iar pe la ceasul al zecelea a batut in usa. Intrand, l-a aflat linistindu-se. Si i-a zis lui: ce iti este
astazi, parinte? Iar el a zis: m-am bolnavit, fiule. Atunci ucenicul, apucandu-i picioarele i-a zis: nu te voi lasa, de nu-mi vei spune ce-ai vazut? Si
i-a zis batranul: rapit am fost la cer, si am vazut slava lui Dumnezeu si acolo am stat pana acum iar acum am venit.”(Avva Siluan,3)
”Sezand odata avva Siluan in muntele Sinai, s-a dus Zaharia, ucenicul lui la o ascultare si i-a zis batranului: sloboade apa si uda gradina.
Iar el iesind, si-a acoperit fata cu culionul si numai picioarele i se vedeau. Deci a venit un frate la dansul in acel ceas si vazandu-l pe el de
departe, a inteles ce a facut. Intrand fratele la dansul, i-a zis: spune-mi, avvo, pentru ce ti-ai acoperit fata cu culionul si asa udai gradina? Iar
batranul i-a raspuns: fiule, ca sa nu vada ochii mei pomii si sa se smulga mintea mea de la lucrarea ei prin dansii.” (Avva Siluan,4)
Lucrarea monahului este orientată spre interior , spre întâlnirea cu Dumnezeu în inimă prin rugăciune ,dar și printr-o atentă supraveghere
a gândurilor.
”A fost intrebat avva Agathon: ce este mai mare: osteneala cea trupeasca, sau pazirea celor dinauntru? Iar batranul a zis: omul este
asemenea unui pom; deci, osteneala cea trupeasca este frunza, iar pazirea celor dinauntru este roada. Si fiindca, dupa ceea ce este scris: tot pomul
care nu face roada buna, se taie si in foc se arunca ,aratat este ca pentru roada este toata osardia noastra, adica pentru pazirea mintii. Dar este
trebuinta si de acoperemantul si podoaba cea de frunze, care sunt ostenelile cele trupesti.” (Avva Agathon,8 )
Aceste roade le putem culege și noi (în rod e sămânța ) pentru a rodi la rândul nostru…Dar care e osteneala cea din afară? Intâi , postul ,
apoi privegherea, înfrânarea/ disciplinarea trupului prin diferite practici ascetice.
„Zis-a avva Veniamin, preotul chiliilor, ca ne-am dus in schit la un batran si am voit sa-i dam putintel untdelemn. Si ne zice noua: iata
unde sade vasul cel mic, care mi l-ati adus mai inainte cu trei ani; cum l-ati pus, asa a ramas. Si auzind noi, ne-am minunat de petrecerea
batranului.” (Avva Veniamin,2)
”Avva Pior manca umbland. Si intrebandu-l cineva de ce mananca asa, i-a raspuns:.
nu voiesc sa am mancarea ca pe un lucru, ci ca pe sub lucru. Iar catre altul care tot despre aceasta l-a intrebat, i-a zis: voiesc ca nici cand
mananc sa nu simta sufletul dulceata trupeasca.” (Avva Pior,2)
„Spunea avva Daniil pentru avva Arsenie, ca toata noaptea petrecea priveghind si cand voia sa doarma dimineata pentru nevoia firii, zicea
somnului : vino, rob rau; si atipea putin, sezand si indata se scula.
Zis-a avva Arsenie, ca de ajuns este calugarului sa doarma un ceas, de este nevoitor.”
Spunea avva Daniil: atatia ani a petrecut cu noi si numai o masura de grau ii faceam lui pe an si cand mergeam la el mancam din acel
grau.” (Avva Arsenie,14,15,17)
„Acelasi avva Visarion a zis: patruzeci de ani nu m-am culcat pe coastele mele, ci sazand,sau stand, dormeam.”(Avva Visarion,8)
„ Se spunea pentru avva Agathon, ca trei ani s-a ostenit, tinand piatra in gura sa, pana cand s-a deprins sa taca” (Avva Agathon,15)
„ A venit odata avva Siluan si Zaharia, ucenicul lui, la o manastire; si i-au facut pe ei de au gustat putin mai inainte de a calatori. Apoi
iesind ei, a gasit ucenicul lui apa pe cale si dorea sa bea. Si i-a zis lui batranul: Zahario, post este astazi.
Iar el a zis: dar n-am mancat, parinte?! Zis-a batranul: ceea ce am mancat, era al dragostei;dar noi postul nostru sa-l tinem, fiule!”(Avva
Siluan ,1)
Postul este însoțit de pocăință , adică de zdrobirea inimii.Cum se manifesta în afară pocăința ?
„ …Si eu i-am intrebat cum pot sa ma fac calugar si ei mi-au raspuns: de nu se va lepada cineva de toate ale lumii, nu poate sa fie calugar.
Si am zis lor: eu sunt slab si nu pot ca voi. Iar ei mi-au zis: daca nu poti ca noi, sezi in chilia ta si-ti plange pacatele tale.” (Avva Macarie
Egipteanul,2 )
Se mai spunea, ca in toata vremea vietii sale cand sedea la lucrul mainilor lui, avea o carpa in san pentru a-si sterge lacrimile care picau
din ochii sai si auzind avva Pimen, ca a adormit, lacrimand, a zis: fericit esti, avvo Arsenie, ca te-ai plans pe tine in lumea aceasta. Ca acela ce nu
se plange pe sine aici, acolo se va plange vesnic. Deci, ori aici de voie, ori acolo de munci, este cu neputinta a nu plange.(Avva Arsenie,41)
„Se spunea despre avva Sisoe, ca atunci cand era sa se savarseasca, sezand parintii langa dansul, a stralucit fata lui ca soarele. Si le-a zis
lor: iata avva Antonie a venit! Si dupa putin, a zis: iata ceata proorocilor a venit! Si iarasi fata lui, mai mult a stralucit. Si a zis: iata ceata
apostotilor a venit. Si s-a indoit fata lui iarasi. Si se parea, ca si cum el ar fi vorbit cu cineva si s-au rugat batranii de el zicand: cu cine vorbesti,
parinte? Iar el a zis: iata, ingerii au venit sa ma ia si ma rog sa fiu lasat sa ma pocaiesc putin. Si i-au zis lui batranii: nu ai trebuinta sa te pocaiesti,
parinte. Si le-a zis lor batranul: cu adevarat, nu ma stiu pe mine sa fi pus inceput.
Atunci au cunoscut toti ca este desavarsit. Si iarasi, de naprasna s-a facut fata lui ca soarele si s-au temut toti. El le-a zis lor: vedeti,
Domnul a venit.
Iar Domnul a zis: aduceti-mi pe vasul pustiului! Si indata si-a dat duhul. Si s-a facut ca un fulger si s-a umplut toata casa (locul) de buna
mireasma.” (Avva Sisoe,14)
Monahii pun început pocăinței în fiecare zi, in fiecare ceas.
„A intrebat avva Moise pe avva Siluan, zicand: poate omul in fiecare zi sa puna inceput? Si i-a raspuns batranul: de este lucrator, poate si
in fiecare zi si in fiecare ceas sa puna inceput bun.” (Avva Siluan,11)

Pocăința vine dintr-un adânc de smerenie.


„S-a intrebat avva Longhin: care fapta buna este mai mare decat toate, celelalte? Si a zis:socotesc ca precum mandria este mai mare decat
toate patimile, incat a putut sa surpe pe unii si din cer, asa si smerita cugetare este mai mare decat toate faptele bune, pentru ca poate sascoata pe
om din insasi adancuri, macar de ar fi pacatos ca un drac. Pentru aceea si Domnul mai inainte de toti fericeste pe cei saraci cu duhul.” (Avva
Longhin,3)
Trecand odata de la lunca la chilia sa, avva Macarie ducea zmicele de finic, si iata l-a
intampinat pe el diavolul pe cale cu secerea si vrand sa-l loveasca n-a putut. Si i-a zis lui: multa sila am de la tine, Macarie, caci nu pot
asupra ta. Iata orice faci si eu fac. Tu postesti, dar eu nicidecum nu mananc. Priveghezi, dar eu nicidecum nu dorm. Numai una este cu care ma
biruiesti. I-a zis lui avva Macarie: care este? Iar el a zis: smerenia ta si pentru aceasta nu pot asupra ta.(Avva Macarie Egipteanul,11)
„Se spunea pentru avva Agathon, ca s-au dus oarecari la dansul, auzind ca are dreapta si mare socoteala. Si vrand sa-l cerce de a sa manie,
i-au zis lui: tu esti Agathon? Am auzit pentru tine ca esti curvar si mandru. Iar el a zis: ei bine, asa este. Si i-au zis lui: tu esti Agathon barfitorul si
clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt.
Au zis iarasi: Tu esti Agathon ereticul? lar el a raspuns: nu sunt eretic. Si l-au rugat pe el,zicand: spune-ne noua, pentru ce atatea cate ti-
am zis tie le-ai primit, iar cuvantul acesta nu lai suferit? Zis-a lor: cele dintai asupra mea le scriu, caci este spre folosul sufletului meu. Iar
cuvantul acesta eretic este despartire de Dumnezeu si nu voiesc sa ma despart de Dumnezeu.Iar aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui
socoteala si s-au dus ziditi, adica folositi.” (Avva Agathon,5 )
Cum se luptă monahii cu patimile?
„Zis-a avva Ammona: patrusprezece ani am facut in schit, rugându-ma lui Dumnezeu
noaptea si ziua, ca sa-mi daruiasca sa biruiesc mania.” ( Avva Ammona,3 )
„Zis-a avva Pimen pentru avva Ioan Colov, ca s-a rugat lui Dumnezeu si s-au ridicat
patimile de la dansul si s-a facut fara de grija; si ducandu-se, a spus unui batran: ma vad pe mine ca ma odihnesc si nu am nici un razboi.
Si i-a zis lui batranul: du-te, roaga-te luiDumnezeu, ca sa-ti vina razboiul si zdrobirea si smerenia care le aveai mai inainte! Ca prin razboaie
sporeste sufletul. Deci, s-a rugat si dupa ce a venit razboiul, nu s-a mai rugat sa-l ia de la dansul, ci zicea: da-mi Doamne, rabdare in razboaie!”
(Avva Ioan Colov,13)
Ce valoare are pentru un monah aproapele ?
„Acestasi a zis pentru primirea fratilor: trebuie sa ne inchinam fratilor celor ce vin la noi;caci nu lor, ci lui Dumnezeu ne inchinam. Caci
se zice ca daca ai vazut pe fratele tau, ai vazut pe Domnul Dumnezeul tau. Si aceasta de la Avraam am luat-o .Si cand ii primiti, sa-i siliti spre
odihna, ca si aceasta de la Lot am invatat, care a primit pe ingeri.” (Avva Apolo,3 )
„Zicea avva Agathon: de mi-ar fi fost cu putintia sa gasesc un bubos sa-i dau trupul meu si sa iau pe al lui, bucurie as fi avut, caci aceasta
este dragostea cea desavarsita.” ( Avva Agathon,26)
„Zis-a iarasi: de la aproapele este viata si moartea. Ca de vom dobandi pe fratele, pe
Dumnezeu dobandim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos gresim.” (Avva Antonie,11)
„Un frate l-a intrebat pe avva Pimen, zicand: ce este a se mania cineva in zadar pe fratele sau? (24) Si a zis: orice nedreptate iti va face
fratele tau si tu te vei mania pe el, in zadar te manii. Chiar de iti va scoate ochiul tau cel drept si iti va taia mana ta cea dreapta si te vei mania pe
el, in zadar te manii. Iar de te desparte de Dumnezeu, atunci sa te manii tare”. (Avva Pimen,118 )
Cât de importantă este ascultarea de duhovnic ?
„Povestit-au unii pentru avva Ioan Colov , ca mergand catre un batran tebeu la Schit,
sedea in pustie si luand avva lui un lemn uscat, l-au rasadit si i-a zis lui: in fiecare zi adapa acest lemn cu cate un ulcior de apa, pana ce va
face roada. Si era departe de dansii, incat se ducea de cu seara si venea dimineata. Iar dupa trei ani, a trait lemnul si a facut roada si luand batranul
rodul lui, l-a dus la biserica, zicând fratilor: luati, mancati rodul ascultarii!” (Avva Ioan Colov,1)
Cât de sărac trebuie să fie un monah?
„ Zis-a iarasi: acest fel de haina trebuie sa poarte calugarul: sa o puna afara din chilia lui trei zile si nimeni sa nu o ia.” (Avva Pamvo,7)
Cât de grea este lupta cu ispita desfrânării?
„Povestitu-s-a despre maica Sara, ca a rabdat treisprezece ani, fiind luptata tare de dracul curviei si niciodata nu s-a rugat sa se departeze
razboiul de la dansa, ci mai vartos zicea:Dumnezeule, da-mi putere” (Amma Sara,1)
În centrul comunității de monahi se află avva / gheron / starețul sau părintele duhovnicesc .El este o persoană harismatică (are darul
discernământului, al profeției, al tămăduirii ,își iubește fiii duhovnicești asumându-și suferințele lor, are puterea de a transfigura totul în jurul
său ).Este doctor al sufletelor .De cele mai multe ori influența lui se răsfrânge și asupra mirenilor ,asupra unui popor întreg. Și această influență
străbate veacurile… Sf. Serafim de Sarov zicea : „dobândeste pacea lăuntrică și o mulțime de oameni își vor găsi mântuirea în jurul tău ”.
Așadar ,pătrunzând puțin in viața lăuntrică a monahilor ,rămânem impresionați de acest mod de vițuire.Ne uimește și ne atrage în același
timp.Simțim că acesta este adevărul vieții , că viața cea adevărată este viața în Hristos , sau viața în Duhul Sfânt.Așa a trăit Hristos și așa au trăit
și ei și așa putem trăi și noi…Nu neapărat rupându-ne de lume ,ci desfăcând acele legături cu care lumea ne înfășoară ca să devenim ai ei. Suntem
ai lui Dumnezeu și monahii ne învață cum ne putem preda Lui (…toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm ).

VI.Fixarea cunoștințelor :
-Cine / ce este monahul?
-Care este ținta vieții lui?
-Care sunt mijloacele de care se folosește pentru a atinge această țintă?
-Ce rol are pocăința în viața monahului?
-De unde pleacă și la ce stare poate să ajungă?
-Care sunt urmările urcușului duhovnicesc asupra relației cu semenii și asupra propriei ființe?
-Ce este părintele duhovnicesc și cum se raportează ceilalți la acesta?
-Ce învățăm de la monahi ?

VII.Evaluare :
Se fac aprecieri verbale și se notează elevii care au dat răspunsuri la ascultare și la predare.

VIII. Temă pentru acasă :


Se va continua citirea cărților pe care le-au avut de cercetat ,pentru a cunoaște și mai mult elementele vieții duhovnicești.

IX.Încheierea lecției :
Rugăciunea.

S-ar putea să vă placă și