Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Putem spune, într-un fel, că asigurarea a apărut odată cu apariţia societăţii umane. Avem
cunoştinţa de două tipuri de economii care au caracterizat societatea de-a lungul timpului:
economiile de schimb (realizate cu elemente corespunzătoare: pieţe de schimb, bani, instrumente
financiare diverse) şi economiile naturale, în lipsa acestor elemente, acestea datând din timpuri
mult mai vechi decât primele.
Într-o astfel de economie naturală, putem privi conceptul de asigurare ca pe o formă de
ajutorare între indivizii din societate. De exemplu, dacă o casă suferă un incendiu devastator,
membrii comunităţii respective vor ajuta împreună la reconstruirea casei; altfel, nu vor primi nici
ei ajutor în viitor. Acest tip de asigurare a supravieţuit până în zilele noastre în regiunile în care
economiile de schimb moderne nu au pătruns decât superficial (de exemplu în unele ţări de pe
teritoriul fostei Uniuni Sovietice).
Cea mai important reglementare în domeniul asigurărilor care este deja implementată la
nivelul întregii Uniuni Europene și poară denumirea generic de SOLVENCY II. Este aplicabilă
tuturor asigurătorilor din Uniunea Europeană fără deosebire de statul din care face parte.
Aplicabil din 1 ianuarie 2013, Solvency II a reprezentat un set de directive europene care
au modificat substanțial multe aspecte ale legislaţiei europene din domeniul asigurărilor în
privinţa solvabilităţii asigurătorilor.
Pentru evaluarea impactului pe care noul regim de solvabilitate l-a produs asupra
industriei europene de asigurări, Comisia Europeană prin EIOPA - Autoritatea Europeană pentru
Asigurări şi Pensii Ocupaţionale (EIOPA) a derulat, începând din 2005, o serie de studii
cantitative de impact, denumite QIS.
Aceste studii au reprezentat simulări derulate de asigurătorii de pe pieţele europene, pe
bază de voluntariat, în scopul evaluării impactului pe care Solvency II îl va avea asupra
resurselor lor financiare.
Directiva Solvency II a fost transpusă în România prin emiterea de către Autoritatea de
Supraveghere Financiară a Normei nr. 35/2015 privind cerinţele calitative stabilite de către
Autoritatea Europeană de Supraveghere pentru Asigurări şi Pensii Ocupaţionale și a Normei nr.
21/2016 privind raportările referitoare la activitatea de asigurare şi/sau de reasigurare.
„Obiectivul final al Solvency II este acela de a se asigura că interesele clientului sunt
protejate în orice moment. Totodată, aplicarea directivei Solvency II mai are ca efect o
uniformizare a supravegherii în UE și comparabilitatea între companiile din UE, inclusiv din
România. Astfel, Solvency II vizează aplicarea unui set unitar de reguli la scară europeană, la
nivelul tuturor companiilor de asigurări/reasigurări.”1
Orientarea politicilor europene către protejarea clientului se regăsește în toate directevele
emise de aceasta și implicit în legislația transpusă la nivel național. Conform comunicatului de
presa din 20 octmbrie 2017 de pe site-ul Autorității de Supraveghere Financiară „pentru prima
dată toţi asigurătorii îndeplineau, la data de 30 iunie 2017, cerințele minime de capital (MCR) şi
cerinţele de capital de solvabilitate (SCR), conform Regimului Solvency II. Valoarea fondurilor
proprii eligibile, la finalul primului semestru al anului 2017, pentru a acoperi cerința minimă de
capital MCR s-a ridicat, la nivelul întregului sistem, la 4,69 miliarde lei, în timp ce valoarea
fondurilor proprii eligibile pentru a acoperi SCR a fost de 4,96 miliarde lei.”2
De altfel declarația vicepreședintelui Autorității de Supraveghere Financiară conform
căreia „Piaţa asigurărilor din România a depăşit momentul dezechilibrelor şi este astăzi una
stabilă, profitabilă şi pe un trend consolidat de creştere. Ne îndreptăm spre o maturizare a pieţei,
potenţialul de dezvoltare fiind unul considerabil. În acest fel se creează premisele ca serviciile
oferite consumatorilor să fie la un standard ridicat”3 ne asigură că putem avea încredere în
sistemul asigurărilor din România.
1
www.1asig.ro / Ciprian Pop / CRO Allianz-Tiriac Asigurări SA
2
www.asromania.ro
3
www.asfromania.ro
1.6. Reglementări europene viitoare aplicabile sectorului asigurări
4
www.primm.ro /Steven WOOLFE, Grupul Europa Libertății și Democrației Directe (EFDD), Marea Britanie
condiții optime. În alte state ale Uniunii Europene, legislația care guvernează sectorul asigurări,
este stabilă și nu suferă modificări permanente. Putem lua ca exemplu Franța, unde contribuția
din sectorul asiguraări în PIB pentru 2017 a fost de 11% a avut o singură modificăre în 2016 și
2017 cu privire la autorizarea și funcționarea asigurătorilor și a intermediarilor.
În România în anii 2016 și 2017 pe lângă Directivele europene cu impact major asupra
pieței de profil au mai fost emise și 23 de acte normative din care Ordonanță de Guvern, o Lege,
20 Norme și o Hotărâre emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară prin care se
constituie, se modifică sau se completează obligații pentru acest sector.
Cele mai mari provocări în anii 2017 și 2018, atât pentru angajatori cât și pentru salariați,
indiferent de sectorul eonomic își desfășoară activitatea, au fost modificările legislative cu
privire la legea salarizării. În anul 2017 cheltuiala pentru angajatori în cazul salariațiilor part -
time a devenit egală cu cheltuiala salariaților cu normă întreagă iar noua lege a salarizării,
aplicabilă din ianuarie 2018 a avut ca rezultat, fie creșterea cheltuielilor de salarizare pentru
angajatori, dacă aceștia au dorit păstrarea nivelului salariului net al angajaților, fie scăderea
salariului net al angajatului în situația în care angajatorul nu și-a permis sau nu a dorit.
În plan concret în cadrul societății pentru a păstra un salariu net de 1500 lei cheltuiala a
crescut cu peste 400 lei/angajat.
OUG nr. 54/2016 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru
prejudicii produse terţelor persoane prin accidente de vehicule şi de tramvaie;
LEGE nr. 132 din 31 mai 2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
pentru prejudicii produse terţilor prin accidente de vehicule şi tramvaie;
NORMĂ nr. 20 din 27 iulie 2017 privind asigurările auto din România
NORMA nr.20/2017 privind asigurările auto din România;
NORMA nr.22/ 2017 privind metodologia de calcul al tarifelor de referinţă pentru
asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terţilor prin
accidente de vehicule şi de tramvaie;
NORMĂ 35/2016 pentru modificarea și completarea Normei Autorității de Supraveghere
Financiară nr. 7/2013 privind forma și clauzele cuprinse în contractul de asigurare
obligatorie a locuințelor împotriva cutremurelor, alunecărilor de teren și inundațiilor;
NORMA nr. 37/ 2016 privind metodologia de calcul de către Autoritatea de
Supraveghere Financiară al tarifelor de primă maxime pentru asigurarea obligatorie de
răspundere civilă pentru pagube produse terților prin accidente de vehicule.
Datorită dimensiunii volumului de prime intermediate prin emiterea asigurării obligatorii
de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie,
care depășește 50% în România, statul intervine prin puterea sa legislativă pentru a preveni
derapajele de pe piața de asigurărilor de RCA.
În anii 2016 și 2017 au fost emise opt acte normative care reglementează piața RCA în
România. O noutate în legislația ce guvernează polița RCA este introducerea clauzei de
decontare directă, noutate cu influență pozitivă atât pentru client cât și pentru asiguratorii și
intermediarii în asigurări.