UNIVERSITATEA “TOMIS”

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIVE

-Piete de capital-
- Clasificarea acţiunilor şi tipuri de capital care se constituie în fazele emisiunii de
acţiuni -

POSTELNICU ALEXANDRU-FLORIN
FINANTE BANCI ANUL II (2019-2020)

Conf. univ. dr. Mocanu Nelu

 Clasificarea acţiunilor şi tipuri de capital care se
constituie în fazele emisiunii de acţiuni.

Actualmente acţiunile apar în formă dematerializată ca înscrisuri în cont.

Acţiunea este un titlu de coproprietate, care conferă deţinătorului dreptul de a primi o
remuneraţie sub formă de dividend şi de a participa la luarea deciziei.
Acţiunile se emit, de regulă, fără valoare garantată şi fără venituri garantate. Nu există nici o lege
care să garanteze distribuţia de dividende deoarece ele depind de profitul obţinut de societate. În
cazul lichidării societăţii emitente mai întâi se plătesc datoriile către stat, salariaţi, furnizori şi
restul se împarte acţionarilor proporţional cu deţinerile de acţiuni. Motivaţia pentru care se
achiziţionează acţiuni este aceea că, de regulă, veniturile obţinute din capitalul investit sunt mai
mari decât veniturile aduse de oricare alt tip de plasament pe piaţa financiară. Totodată şi nivelul
de risc asumat este mai ridicat.
Din punct de vedere al valorii, acţiunile se clasifică în:

 acţiuni cu valoare nominală;

 acţiuni fără valoare nominală;
 acţiuni cu valoare venală care poate fi valoarea bursieră sau valoarea intrinsecă; se
calculează ca raport între cursul bursier, respectiv activul net şi numărul de acţiuni.

După drepturile pe care le conferă, acţiunile pot fi:

 ordinare sunt cele care conferă drept de vot dar nu şi dreptul de a primi dividend; ele
reprezintă cel puţin 75% din totalul acţiunilor unei întreprinderi;
 preferenţiale care nu dau dreptul la vot dar garantează obţinerea unui anumit dividend;
ele reprezintă maxim 25% din totalul acţiunilor unei întreprinderi.

În practica financiară există o mare diversitate de acţiuni preferenţiale prin care se urmăreşte
mobilizarea economiilor de mici dimensiuni aparţinând populaţiei interesată în obţinerea unor
venituri sigure, superioare unui plasament bancar.
Acţiunile preferenţiale pot fi:

 cu privilegiu de dividend;
 cu privilegiu de dividend cumulativ;
 cu privilegiu de dividend şi de participaţie;
 cu privilegiu de participaţie;
 cu privilegiu de conversiune;
 cu privilegiu de răscumpărare;
 cu privilegiu restituirii cu prioritate;
 cu privilegiu de a primi restul.

Acţiunile preferenţiale cu privilegiu de dividend au ca specific stabilirea prin prospect a unei

remuneraţii/acţiune fixe, procentual sau în sumă absolută. Acţiunile preferenţiale cu privilegiu de
dividend cumulativ. Dacă un an sau mai mulţi, întreprinderea nu distribuie dividende, în anul în
care se face distribuţia se asigură pentru această categorie de acţiuni remunerarea şi pentru anii
din urmă.
Acţiunile preferenţiale cu privilegiu de dividend şi participaţie. Prin participaţie se aduce
randamentul acţiunilor privilegiate la nivelul celor ordinare cu condiţia ca randamentul celor
ordinare să fie mai mare. Privilegiul poate fi parţial sau integral.
Privilegiul de conversiune dă posibilitatea de a schimba în baza înţelegerii prealabile dintre
emitent şi investitor un anumit tip de acţiuni ale aceleiaşi întreprinderi cu altele având
caracteristici diferite.
Privilegiul de răscumpărare, se poate declanşa atât la iniţiativa întreprinderii cât şi la iniţiativa
investitorilor. Societatea se obligă prin prospect ca1a o anumită dată să răscumpere acţiunile
direct de la investitor.
De regulă, răscumpărarea se face peste valoarea nominală şi constituie o clauză contractuală
derogatorie de la regula generală, conform căreia capitalul social nu se răscumpără. Acţiunile cu
privilegiul restituirii cu prioritate.
În cazul lichidării întreprinderii, se restituie întâi capitalul acţionarilor care deţin acest tip de
acţiuni, după care se distribuie şi celorlalte categorii de acţionari. Privilegiul de a primi restul.
Este specific societăţilor cu durată limitată de funcţionare.
Dacă după restituirea tuturor datoriilor mai rămân fonduri, acestea se împart celor care deţin
acest tip de acţiuni.
Tipuri de capital care se pot constitui în fazele emisiunii de acţiuni sunt:

 capital autorizat
 capital subscris
 capital subscris şi vărsat
 capital vărsat

Capitalul autorizat este cel aprobat de autoritatea pieţei financiare pentru a fi colectat prin
emisiunea de acţiuni.
Capitalul subscris. După autorizare, într-o anumită perioadă de timp investitorii se pot angaja
pentru cumpărarea de acţiuni.
Capitalul subscris şi vărsat. După încheierea perioadei de subscriere investitorii pot achita în
tranşe sau integral, valoarea acţiunilor pentru care au optat.
Capitalul vărsat. Întreaga sumă în contul emisiunii făcute a fost colectată de întreprindere.
Înmânarea acţiunilor se face numai după achitarea lor integrală.

Acţiunile noi au aceeaşi valoare nominală ca şi cele vechi şi se vând pe piaţă la un preţ de
emisiune situat între cursul bursier şi valoarea nominală.

Stabilirea preţului de emisiune, pentru întreprindere este o problemă sensibilă care trebuie să ţină
cont de:

sfaturile unei societăţi specializate în piaţa financiară;

tendinţa cursurilor acţiunilor la momentul respectiv pe piaţă;
modul în care au procedat într-un orizont apropiat de timp şi alte întreprinderi.

Un preţ de emisiune superior valorii nominale aduce fonduri suplimentare sub formă de „prime
de capital” şi acoperă costurile antrenate de emisiunea de acţiuni.
Efectul imediat în piaţă determinat de sporirea ofertei de acţiuni prin noua emisiune este cel al
scăderii cursului bursier, afectând astfel valoarea portofoliilor vechilor acţionari cărora li se
diminuează câştigurile din capital.
Acest efect asociat cu pericolul pierderii controlului în firmă pot conduce la refuzul acţionarilor
existenţi de a vota o nouă emisiune de acţiuni.
Pierderea vechilor acţionari este compensat prin mecanismul dreptului preferenţial de subscriere
atât în situaţia în care doresc să achiziţioneze acţiuni noi cât şi în situaţia în care renunţă la acest
drept.
Dreptul preferenţial de subscriere teoretic este ataşat acţiunii; în realitate din momentul emisiunii
acţionează, autonom putând fi comercializat pe piaţa drepturilor preferenţiale de subscriere sau
după caz, utilizat pentru obţinere de noi acţiuni.
Acţionarii noi pot intra în posesia acţiunilor numai în baza drepturilor de subscriere pe care le
cumpără de la vechii acţionari care renunţă să achiziţioneze din noua emisiune.
Un alt risc care apare pentru vechii acţionari este cel al remuneraţiei sub formă de
dividend/acţiune datorită creşterii numărului de acţiuni.

Această pierdere/acţiune este compensată de creşterea numărului de acţiuni deţinute în urma noii
emisiuni, astfel că per total portofoliu remuneraţia rămâne la aceeaşi valoare.
În concluzie, aplicarea dreptului preferenţial de subscriere elimină pierderile pentru vechii
acţionari atât sub formă de capital (scăderea cursului bursier), cât şi sub formă de remuneraţie
(scăderea dividendului/acţiune). În plus, trebuie reţinut faptul cel mai important că, o infuzie
suplimentară de capital alocată eficient constituie premisa unor câştiguri suplimentare de capital
şi dividend.