Pospai Robert Iulian

Grupa H113

Facultatea de Istorie Anul I

Organizarea Administrativă a Moldovei

După retragerea aureliană, pe teritoriul acesta continuă organizarea daco-romană

prin structuri ento-teritoriale autonome, latinofone, chiar și sub stăpânirea populațiilor
stepei, fiind păstrați de către aceștia în aceste organizări simple fără a le permite
organizarea în structuri puternice care le-ar fi amenințat stăpânirea teritoriului. Jus
olacorum, denumirea teritoriilor drept Terra Blacorum, Valahia, Minor Valahia și
altele. În partea est carpatică, se cunoaște o notă distinctă datorită populațiilor
migratoare începând cu sec. al XII-lea, fiind găsit la sf. sec. al XII-lea și începutul
secolui al XIV-lea între dominația politică și de civilizație a regatului Ungar și cea a
Hoardei de Aur. În timpul dominației cumane și ulterior a celei tătărești, continuă să
există forme de organizare pre-statală. Rivalitățile dintre diferitele clanuri ale Hoardei
de Aur, dar și situația cnezatului Halici-Volhinia, creează condiții favorabile unui
curent ascendent arpadian în teritoriile est-carpatice, dovedit prin încercarea
reînființării Episcopiei Milcoviei, iar mai târziu înființarea mărcii lui Dragoș.

Înainte de formarea statelor medievale, populația băștinașă românească era

organizată în romanii populare, șefii acestora fiind organizați pe văi și grupe de sate.
La sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul celui următor sunt menționate în
documente o serie de unități socio-geografice, rămașițe ale unor vechi organizări
romane, sub numele de câmpuri, acestea se suprapun pe mici unități naturale, în
general bazine hidrografice, care prezintă atât condiții de siguranță prin relief și
pădure dar și condiții naturale pentru dezvoltarea unei economii complexe. Aceste
forme de relief deseori oferă și denumirea ulterioară a ținuturilor care aveau să se
formeze ulterior. Pentru această perioadă de început sunt menționate Țara Șepenițului,
Țara Moldovei (Terre Moldavie), Valahia în jurul orașului Siret, Țara sau domnia
Alanilor, Paratalasia Cetatea Alba. Datorită populației migratoare, în acest spatiu nu
se pot dezvolta structuri politice viabile asemănătoare cu cele din sudul Carpațiilor
sau spațiul intracarpatic, Centrele de reședință fiind amplasate în locul unde cneazul
sau judele ales își avea curtea sau casa, ele vor cunoaște o dezvoltare odată cu slăbirea
dominației tătare și apariția unei noi puteri dinspre vest. O primă astfel de locație este

1
Pospai Robert Iulian

Grupa H113

Facultatea de Istorie Anul I

Baia, unde se stabilește căpitania lui Dragoș, care odată cu sec. al XIV-lea încep să se
detașeze de satele din zona. Spre deosebire de curțile cnezilor sau juzilor se dezvoltă
așezările de drum, care devin cu timpul centre economice importante în jurul cărora
gravitau satele din zona geografică în care se aflau. Teritoriul și Populația din Țara
Moldovei în pragul întemeierii statului medieval, se aflau pe diferite trepte de
organizare politică de la câmpuri și pământuri supuse la țări. Ele formează seniorii
locale în frunte cu jupani și se aflau în proces de contopire în formațiuni politice mai
mari. Acest proces de unificare a micilor unități politice este oprită de intervenția
regatului maghiar. După modelul carolingian regatul maghiar organizează o zonă de
protecție a hotarelor estice. Astfel se înființează marca lui Dragoș de asemenea are și
scopul de a opri expansiunea polonă în aceast teritoriu.

Datorită prezenței active a genovezilor pe coasta Mării Negre, este stimulat

comerțul în spațiul est-carpatic care creează o rețea de trasee de-alungul căreia apar
popasuri pentru negustori, tabere militare și centre religioase, dezvoltându-se ulterior
în centre urbane. Influența tătară asupra primelor formațiuni politice se regăsește prin
taxele impuse de către aceștia, taxa vamală, taxa de circulație, taxa de căruță dar și
tributul plătit de către guvernatorii acestor provincii. Acestea alcătuiesc sistemul fiscal
preluat ulterior de către puterea domneasca. Spre mijlocul secolui al XIV-lea, o dată
cu declanșarea unor acțiuni de amploare de către regatele Poloniei și Ungariei apar
menționări despre Țara Șepenițului, episcopia Milcoviei, republicile Vrancea,
Câmpulung, Tigheciul, precum și date despre așezări urbane Roman, Baia, Siret,
Botoșani. Datorită impunerii confesiunii catolice de către regalitatea maghiară
autonomiile locale din Țara Moldovei încep o dată cu slăbirea stăpânirii tătare să se
opună expansiunii angevine. Marca lui Dragoș indiferent de motivele pentru care este
formată reprezintă momentul formării Valahiei Mici, după legendă sub denumirea de
Moldova. Această formațiune permite pătrunderea elementelor românești
maramureșene în nord și transilvănene prin șași, dar și coalizarea forțelor care se
opuneau dominației angevine.

Procesul de formare al ținutului este unul complex, care a evoluat pe o perioadă

îndelungată de timp, Organizarea administrativă a statului medieval se bazează pe o
parte de vechile structuri teritorial-organizatorice și fiscale, de-a lungul văilor unor
râuri care ofereau facilități pentru dezvoltarea vieții dar și condiții naturale de apărare

2
Pospai Robert Iulian

Grupa H113

Facultatea de Istorie Anul I

și pe de altă parte dezvoltarea noilor centre de reședință, ca importante puncte

economice-strategice. Moldova întemeiată de Bogdan, a văzut acceptarea sa ca unicul
voievod de către formațiunile politice unite cu el împotriva stăpânirii ungare. Acesta
oferă recompense celor loiali conform practicii feudale oferind proprietăți. După
Bogdan urmează la conducere Lațcu care este recunoscut în schimbul acceptării
confesiunii catolice, drept Dux Moldaviensis, acest lucru arată dorința sa de afirmare
pe plan european, ca stat de sine statator. Domnia lui Petru I Mușatinul a înregistrat
două realizări trecerea de la voievodat la domnie și constituirea statului medieval
est-carpatic în granițele sale firești și organizarea principalelor instituții
corespunzătoare unui stat de sine stătător. Acordarea donațiilor substanțiale
apropiaților pentru dreapta și credincioasă slujbă, creeaza boieri privilegiați de
domnie sau seniori locali. Acest lucru a determinat de asemenea și fărâmițarea
structurilor prestatale și constituirea sistemului de administrare teritorială și anume cel
prin ținuturi. Un exemplu ar fi constituirea Câmpului lui Dragoș, cuprins pe văile
pârâurilor Nechid, Dragova, Cândeasca și Măstacănul afluenți pe partea dreapta a
Bistriției, fiind cuprins în general între apele Bistriței și Tazlăului. Însă această
organizare, Câmpul lui Dragoș, nu are vreo legatură cu Dragoș, aceste așezări nefiind
mențioanate în izvoare drept proprietăți ale acestuia sau a urmașilor săi, iar aceasta va
suferi o fărâmițare teritorială. Datele istorice ale acelui moment nu pot face legătura
între Dragoș, cel de pe valea Moldovei și acesta, cu excepția faptului că ar fi
contemporani. Acesta are în componență trei centre importante Borilești, unde este
casa fiilor lui Ștefan și al lui Borilă. Oferit de către Alexandru cel Bun lui Dragomir și
lui Ioanăș, trei sate în Câmpul lui Dragoș, pe Nechid, un sat unde este casa lor, alt sat
Pașcani, al treilea sat Dragotești și un sat pe Tazlău. Cândești unde este casa lui
Candea sat pe Dragova, ținutul Neamț Alexandru cel Bun îi oferă lui Candea și fiilor
săi Malea și Oancea, în campul lui Dragoș, un sat și o seliște, satul anume unde este
casa lor și seliștea lui Drăgoi. Bețești unde este casa lui Trifu Borzescul este sat în
câmpul lui Dragoș cu moara. Actul de credință față de regele poloniei depus de Petru I
Mușatinul, menționează depunerea jurământului împreună cu cetățile Moldovei și
celelalte domenii, astfel în aceasta perioadă probabil sunt construite pe lângă cele
existene Țețina, Hmielov și Hotin, cel puțin trei cetăți Neamț, Suceava și Scheia.
Cetatea devenise nu numai centru de apărare a populației dar și o formă incipientă de

3
Pospai Robert Iulian

Grupa H113

Facultatea de Istorie Anul I

micro-organizare administrativă a teritoriului, ale căror începuturi trebuie căutate încă

din timpul voievodatului lui Lațcu.

Concomintent cu procesul de unificare, primii voievozi au introdus treptat măsuri

de atragere a proprietarilor de pământuri, oferindu-le sate și pământuri întinse pentru
dreapta și credincioasa slujba. Înobilarea acestora se făcea prin acordarea titlului de
viteji, fiind răsplatiți pentru fidelitatea și curajul depus în apărarea noii structuri
politice care se contura, sau unii au primit una sau mai multe unități socio-teritoriale
spre ținere cu sensul de a stăpâni, administra, odată cu trecerea timpului acest termen
se dezvoltă în cuvântul de origine latină ținut. Printre primii conducători ai acestor
ținuturi pot fi socotiți marii boieri Bratul Netedul, Dragoș Viteazul, Oană de la Tulova,
Rotumpan Stanislav, Crăciun Belcescu urmași ai primilor proprietari de pământuri.
Centru de reședință al acestor structuri îl constituia Casa sau Curtea boierilor,
jupanilor sau vitejilor. Poziția lor strategică precum și faptul că aparțineau sfatului
domnesc arată rolul curților în apărarea și administrarea noului organism politic care
se forma. Acești stăpâni vor forma feudalitatea teritorială sau domenială devenind cu
timpul aristocrația de serviciu. Acest statut în schimb nu este oferit pe viață, oferind
posibilitatea voievozilor să schimbe atunci când considerau noi reprezentanți, când
prin faptele lor se dovedeau a le fi devotați.

Orașele joacă și ele un rol important în organizarea administrativă ele

dezvoltându-se din popasuri de târg în centre urbane îndeplinând chiar și alături de
cetăți rolul de apărare a independenței țării. Importanța acestora crește odată cu
permanentizarea locuirii în orașe, din rațiuni economice-vamale de securitate. Ca o
imagine de ansamblu organizarea administrativă evoluează de la vechile câmpuri la
curți cu rol important în organizarea militară și fiscală a tânărului stat urmând să apară
trecerea micilor grupări sătești, a curților sub supravegherea unor viteji, jupani,
oameni de încredere sub controlul direct al voievodului ulterior al domnului. Câmpul
lui Dragoș este desființat, așezările fiind distribuite Neamțului și Bacăului. Domnia
stimulează de asemenea formarea unor așezări de drum unde se fixeaza vămi de
tranzit. Perioada cuprinsă între domnia lui Lațcu și a lui Alexandru cel Bun urmărește
trecerea treptată la formele complexe de organizare administrativă. Însă ținutul își are
originea în timpul domniei îndelungate a lui Petru I Mușatinul.

4
Pospai Robert Iulian

Grupa H113

Facultatea de Istorie Anul I

Între sfarșitul sec. al XIV-lea și domnia lui Ștefan Cel Mare apar cele 27 de
ținuturi din Moldova acestea fiind: Ținutul Suceava, Tinutul Țețina-Cernăuți, Tinutul
Hotin, Tinutul Dorohoi, Tinutul Neamț, Tinutul Hârlău, Tinutul Bacău, Ținutul Trotuș,
Ținutul Adjud, Ținutul Roman, Tinutul Cârligătura, Ținutul Iași, Ținutul Vaslui,
Ținutul Tutova, Ținutul Bârlad, Ținutul Tecuci, Ținutul Corvului, Ținutul Soroca,
Ținutul Soroca, Ținului Orhei, Ținutul Falciu, Ținutul Horincea, Ținutul Lăpușna,
Ținutul Tigheci, Ținutul Putna, Ținutul Tighina, Ținutul Chilia, Ținutul Cetatea Albă.

Ținutul Suceava a constituit nucleul în care s-a format statul medieval Moldova
situat în partea nord-vestică a teritoriului est-carpatic, înglobează formațiunile
prestatale Câmpulung, cu centrul la Baia, la Siret precum și zona Rădauți-Suceava,
Câmpul Perilor de pe valea Moldovei și de pe valea Șomuzului. Primul centru de
putere al ținutului se află la Baia însă sub Petru I Mușatinul este mutat la Suceava.
Datorită vechimii cetății Suceava, a instituției vorniciei, a judecătorilor, se deduce că
această structură administrativă era încă din perioada lui Petru I Mușatinul. În această
unitate administrativă funcționau mai multe instituții care reies din termenii folosiți,
cele de ordin militar oaste, cetate, vornic, posadă-posadnici, jold-joldunar, apoi cele
legate de strângerea darilor iliș, podvoadă, desetină, pripășar și cele referitoare la
organele judecătorești, judecători globnici, osluh-osluhari, iar la nivelul orașului
întâlnim vornici, șoltuzi și pârgari. Peste toate aceste organisme administrative apare
vornicul și pârcălabul, ca reprezentanți ai puterii centrale. Sub aceasta strucură se
organizează și celelalte ținuturi. Acest ținut era cuprins între valea Moldovei și cea a
Siretului, în care intră toate așezările din acest spațiu.

Ținutul Neamț se formează în jurul cetății și Târgului Neamț. Opiniile privitoare

la înființarea acestui ținut sunt diverse, fie înainte de descălecare, în a doua jumătate a
sec. al XIV-lea sau cei mai mulți în timpul domniei lui Alexandru Cel Bun. O primă
referință la acest spațiu este din timpul formațiunii prestatale Câmpul lui Dragoș care
a avut centru de reședință la Piatra lui Crăciun. Acest Târg al lui Crăciun și-ar avea
originea în timpuri dacice, a fost folosit de către voievozi români pentru a construi
una dintre cele mai importante curți domnești. Elementele săsești din spațiul
intracarpatic care pătrund în acest spațiu creează facilități noi în domeniul economic
lucru care determină ulterior construirea unei cetăți în apropierea Târgului Neamț
pentru protejarea populației de către represiunile maghiare. În acest ținut apare și

5
Pospai Robert Iulian

Grupa H113

Facultatea de Istorie Anul I

prima mențiune a unui pârcălab și anume comandantul cetății. În această zonă se

dezvoltă principala cale de comunicare între parțile Transilvănene și Moldova
medievală, localitatea Neamț. Amplasarea strategică a Târgului și Cetății Neamțului
defavorizeaza centrul anterior Piatra Crăciunului, cea dintâi devenind centru al puterii
în ținutul Neamț. Această unitate intens populată din vechime este strabatută de două
drumuri comerciale importante. De asemenea bogățiile solului și în special sarea, au
atras elemente ungurești dar în special săsești încă din sec al XIII-lea. Pe baza
documentelor cercetate se poate stabili că ținutul Neamț era constituit încă de la sf.
sec. al XIV-lea și că administratorii lui trebuiau să vegheze asupra bunei administrări
fiscale, judecătorești și militare a tuturor satelor din care era compus.

Ținutul Putna s-a construit pe unitățile socio-comunitare de pe valea Putnei

existente înainte de domnie și fără domnie. Administratorii acestui ținut aveau ca
principală atribuție păzirea hotarelor Moldovei cu Țara Românească și cu
Transilvania și protejarea circulației negustorilor. Intensificarea activității comerciale
și militare contribuie la dezvoltarea și creșterea localității Putna care devine târg cu o
conducere administrativă proprie și cu un statut orășenesc. Păstrarea autonomiei
Vrancei pe toată durata perioadei medievale inclusiv celei a domniei lui Dimitrie
Cantemir s-a datorat pe o parte poziției sale geografice dar și unității genealogice,
Vrancea constituie în intregul ei o singură moșie, această formațiune este în schimb
cuprinsă în hotarele Moldovei. Ținutul este numit după pârâul care îl străbate și
anume Putna. Singurele obligații ale acestui ținut față de domnie erau de a participa la
oaste sub comanda pârcălabului sau starostelui și de a face apel la judecata
dregătorilor ținutali atunci când problemele nu puteau fi rezolvate pe plan local de
către acea elită. Se poate afirma existența unei unități teritorial-administrative Putna la
sf. sec. al XIV-lea și la începutul celui următor, în care comunitatea socio-economică
a Vrancei și-a păstrat, de-a lungul întregii perioade medievale, o puternică
individualitate, drept pentru care istoricul-domnitor a numit-o republica.

Ținutul Cetății Albe ocupă un loc aparte în istoriografia de la începuturile statului

statului românesc est-carpatic. Teritoriul dominat de vechimea și prosperitatea
orașului de la limanul Nistrului, Cetatea Albă cunoaște o evoluție aparte ce poate fi
evidențiată prin diferitele denumiri pe care le-a căpătat de-a lungul vremii (Tyras,
Maurocastron, Asprocastron, Akkerman, Albi Castri, Belgrad). Acest oraș este

6
Pospai Robert Iulian

Grupa H113

Facultatea de Istorie Anul I

menționat de către cronicile rusești ca făcând parte din lista orașelor volohe. În fruntea
acestei episcopiei de la Cetatea Albă se afla Iosif rudă cu Petru I Mușatinul, numit de
către acesta ulterior în înalta funcție de Mitropolit al tânărului stat, prin aceste fapte se
arată că Cetatea Albă făcea deja parte din Moldova medievala la 1388. Alexandru cel
Bun se intitula domn al Moldovalahiei și Partalasiei, termenul din urmă de origine
grecească desemnează regiunea litoralului pontic. Lipsa documentelor i-a determinat
pe unii istorici să considere că reprezentanții domniilor Moldovei aveau mai mult rol
de observatori în Cetatea Alba. Existența cetății, ca și situația similară a cetăților
Hotin și Neamt unde se aflau pârcălabi încă de pe timpul domniei lui Alexandru cel
Bun ne îndeamnă să credem ca împrejurările administrării Cetății Albe nu era diferită
decăt cele amintite. Astfel cetatea avea un dregător domnesc care se ocupa de
organizarea și apărarea cetății precum și de administrarea întregii zone de care ținea
acesta. Însă acest ținut se află printre teritoriile ce aveau să fie cucerite de către turci
1484, iar mărimea acestui ținut este dificil de apreciat, informațiile fiind foarte puține.

Nucleul acestor organizări politice l-au alcătuit formațiunile comunitare vechi de

pe valea râurilor care au și dat denumirea centrului de reședință. Altele au fost
denumite prin numele cetății în jurul cărora s-au format precum Ținuturile Hotin,
Soroca, Orhei, Neamț, Tighina, Chilia și Cetatea Albă sau în jurul târgurilor oraș,
Dorohoi, Tecuci, Fălciu, Hârlau, Bacău, Adjud, Roman și Iași. În fruntea acestor
unități teritoriale s-au aflat posadnicii și vornicii la început, staroștii la sf. sec al
XIV-lea și o dată cu consolidarea cetăților ca în timpul lui Ștefan Cel Mare pârcălabii
să ajungă la o înaltă distincție. În perioda următoare numărul acestor ținuturi se
micsorează în urma cucerii otomane a ținuturilor Chilia și Cetatea Albă, sau alipirea
unui teritoriu la ținuturile învecinate, cazul ținutului Șepenițului, sau a unui ținut la
altul Putna Agiud, sau Trotuș Bacau. Iar în perioada dintre domnia lui Vasile Lupu și
reformele lui Constantin Mavrocordat numărul acestora avea să fie redus la 19 ținuturi
și anume Suceava, Neamț, Roman, Bacău, Putna, Tecuci, Covur, Tutova, Vaslui,
Ținutul Fălciului, Lăpușna, Orhei, Soroca, Hotin, Cernăuți, Dorohoiul, Hârlăul,
Cârligătura și Iași. De asemenea Dimitrie Cantemir în lucrarea sa Descrierea
Moldovei împarte Moldova în Moldova de Jos, Iași, Cârligătura, Roman, Vaslui,
Tutova, Tecuci, Putna, Cohurlui, Fălciu, Lăpușna și Soroca (12) și Moldova de Sus
Hotin, Dorohoi, Hârlău, Cernăuți, Suceava, Neamț și Bacău (7).

7
Pospai Robert Iulian

Grupa H113

Facultatea de Istorie Anul I

Statul Moldova se constituie de la nord spre sud și de la vest spre est. Inițial fiind
organizat în 27 de ținuturi acest numar fiind trepat redus din cauza presiunii otomane
și a cea tătară. Datorită ocupării ținuturilor Chilia și Cetatea Albă, Tighina și ulterior
Tigheci și a Buceagului de către Poarta Otomană, Lăpușna și Orhei deveniseră
ținuturi de margine, de hotar, iar o dată cu creșterea obligațiilor față de otomani și a
jafurilor tătare, domnii hotărăsc trecerea a doua ținuturi în administrarea aceluiași
pârcălab Băcau Trotuș, Putna Adjud, Covurlui Horincea, Bârlad Tutova, care
deveneau câte o singură unitate fiscală cu reședința la Băcău, Focșani, Galați și
respectiv Bârlad.

În concluzie lumea medievală românească a fost supusă nu numai modificărilor

de factură politică sau pe plan economic, social și cultural, dar în primul rând
schimbărilor de natură organizatorică, fapt care a permis dezvoltarea statului medieval
românesc Moldova.