2.2.

Exodul
La fel ca şi la celelalte cărţi ale Pentateuhului, titlul cărţii este
desemnat de iudei în conformitate cu prima expresie din textul ebraic,
We’eleh shemoth – Si acestea sunt numele . Numele de Exodul este o
sinteză a două cuvinte greceşti însemnând cale de ieşire sau ieşire (a
israeliţilor din Egipt) şi a fost adoptat de traducătorii Vulgatei care la rândul
ei l-a preluat din Septuaginta.
Aceste termen se referă desigur la tema centrală a cărţii. A doua carte
a lui Moise nu apare în textul ebraic, ci a fost adăugat mai târziu.
 Autorul cărţii
Chestiunea paternităţii cărţii Exodului este legată de cea a tuturor
celorlalte cărţi a le Pentateuhului şi în special de cea a Genezei, la care
este o continuare. Cartea Exodului joacă un rol important în problema
identificării autorului Pentateuhului, deoarece unele afirmaţii ale sale îl
desemnează pe Moise ca autor al acestor pasaje.
Moise, de exemplu, a trebuit să scrie lupta împotriva amaleciţilor. 1
Astfel, împreună cu Numeri 33:2, acest lucru arată faptul că Moise a ţinut
un jurnal. Din Exod 24:4 reiese clar faptul că el a scris poruncile de la 20:21
până la 23:33 într-o carte a legământului. 2
Conform cu 34:27 el este autorul revelaţiei cuprinse în versetele 11-
26. Aceste dovezi interne ale cărţii Exodului arată în mod clar către Moise
ca autor al relatărilor istorice pe care le gasim aici. Cu excepţia lui Moise,
nimeni nu este menţionat în Pentateuh ca autor al vreunei părţi a acestuia.
Folosirea multor cuvinte egiptene, precum şi descrierea amănunţită a
vieţii şi obiceiurilor acestora aşa cum apar ele în prima parte a cărţii,
sugerează faptul ca autorul a fost educat în Egipt şi era foarte familiarizat
cu ţara şi cultura sa. Ni ci un alt evreu cunoscut după timpul lui Iosif nu a

1 17:14
2 24:7
fost calificat să scrie istoria Exodului. Se pare că doar Moise a învăţat toată
înţelepciunea egiptenilor 3.
Cea mai puternică dovadă a paternităţii sale se află însă în Noul
Testament. In Marcu 12:26, Hri stos citează din Exod 3:6 şi se referă la el
ca la cartea lui Moise . Aceste trei consideraţii – mărturia directă a cărţii,
dovezile indirecte că autorul a fost educat î n Egipt şi mărturia lui Hristos –
toate acestea garantează acurateţea tradiţiei iudaice că Moise a scris
cartea Exodului.
 Cadrul istoric al Exodului
Prima carte a lui Moise, Geneza, prezintă în mare istoria primilor aleşi
ai lui Dumnezeu, de la crearea lum ii până la sfârşitul erei patriarhale, pe o
perioadă de mai multe secole. In primele două capitole însă, Exodul,
continuarea Genezei, acoperă doar 80 de ani iar în restul cărţii doar un an
şi ceva.
Deşi absenţa dovezilor arheologice împiedică stabilirea cl ară a
diferitelor etape ale istoriei israeliţilor în Egipt, se pare că există suficiente
dovezi care să justifice concluzia că Iosif şi Iacov au intrat în Egipt în timpul
perioadei hicsoşilor.
Aceşti conducători semiţi au fost prietenoşi faţă de evrei, ca re erau
tot semiţi şi în timpul lor Iosif a fost înălţat în cinste şi faimă. Ca invadatori
şi asupritori străini însă, hicsoşii trebuie să fi fost urâţi de egiptenii nativi
chiar dacă nu au avut o conducere aspră şi au lucrat în interesul lor.
In timpul domniei hicsoşilor asupra Egiptului, timp de aproximativ 150
de ani, (aprox. 1730 – 1580 î.Hr.), Sekenenre, un conducător local al
Egiptului de Sus şi vasal hicsoşilor, s -a răsculat. Relatarea acestei
răzvrătiri apare la o dată mai târzie într -o legendă şi nu descoperă eşecul
său succesul încercării lui de a restaura independenţa Egiptului. Mumia lui
însă are răni teribile la cap, dovezi tăcute ale unei morţi violente, survenită
probabil în lupta cu hicsoşii.

3 Fapte 7:22
 Adevarata luptă pentru libertate a început cu Kamo se, fiul succesor
al lui Sekenenre. El a reuşit să -i alunge pe hicsoşi din Egiptul Mijlociu şi
de Sus, limitându-le puterea doar la partea de răsărit a Deltei Nilului. Insă
Kamose nu a trăit să -i vadă pe hicsoşi alungaţi din Egipt. Lucrul acesta a
fost realizat de fratele său mai mic, Ahmose, care i -a invins pe duşmani şi
i-a silit să-i predea oraşul lor capitala, Avaris.
Odată cu cucerirea Avarisului hicsoşii au pierdut şi ultima lor
autoritate asupra Egiptului. Au fost apoi împinşi către Sharuhen, în sudul
Palestinei, pe care Ahmose l -a cucerit apoi după o campanie de trei ani.
Pierderea Sharuhenului şi retragerea hicsoşilor către nord a marcat
sfârşitul puterii lor şi dispariţia lor din istorie.
Invingându-i pe hicsoşi, conducătorii Tebei au devenit î n mod
indiscutabil monarhi ai întregului Egipt. Ca regi ai dinastiei a XXVIII -a ei nu
numai că au eliberat Egiptul, însă au subjugat Nubia şi Palestina şi au
ridicat un imperiu puternic şi bogat. A fost cât se poate de natural pentru
aceşti conducători, care nu-l cunoşteau pe Iosif 4, să privească cu
suspiciune pe aceşti străini israeliţi ce ocupau ţinutul Gosenului la răsărit
de deltă. Băştinaşii egipteni nu aveau încredere în ei pentru că ei fuseseră
aşezaţi acolo de către hicsoşi, erau înrudiţi rasial cu ei şi fuseseră
favorizaţi de aceştia.
Cronologia Dinastiei a XVIII -a nu a fost încă fixată definitiv. Datele
următoare, deşi bazate pe cele mai bune dovezi existente, sunt doar
aproximative. Ahmose a fost urmat de Amenhotep I (1546 – 1525 î.Hr.) care
a condus campanii în sud şi vest. Fiul sau, Thutmose I (1525 – 1508 î.Hr.),
care a condus o campanie siriană la rîul Eufrat, a fost primul rege care a
înregistrat folosirea sclavilor asiatici în construcţia templelor sale. Este
posibil să se refere la evrei. A fost urmat de fiul său mai slab, Thutmose II
(1508 – 1504 î.Hr.), după moartea căruia Hatşhepsut, fiica lui Thutmose I
a condus Egiptul într-o perioadă de pace timp de 22 de ani (1504 – 1482
î.Hr.). Este probabil ca ea să fi devenit mama adoptivă a lui Moi se,

4 E xo d 1 : 8
deoarece primii 40 de ai vieţii lui s -au desfăşurat sub domnia lui Thutmose
I, Thutmose II şi Hatşhepsut. Conform cronologiei biblice adoptate de acest
comentariu, Moise a fugit din Egipt cu câţiva ani înainte de începutul
domniei lui Thutmose III.
La începutul domniei lui Hatşhepsut, o răscoală a preoţilor a silit -o
să accepte coregenţa nepotului său Thutmose III. Dispariţia ei de mai târziu
putea fi determinată de cauze naturale său de violenţă.
Dacă, lucru probabil, Hatşhepsut a fost prinţesa care l-a adoptat pe
Moise, revolta preoţilor poate să fi fost datorată refuzului lui Moise de a
deveni membru al castei preoţeşti. Imediat ce Tuthmose III a devenit
singurul conducător (1482 – 1450 î.Hr.), a organizat o campanie în
Palestina unde a înfrânt coa liţia prinţilor sirieni şi palestinieni la Meghido.
Imperiul său asiatic a fost ţinut unit prin forţă, prin campanii anuale. Ca şi
bunicul său, el hotărăşte ca sclavii să fie folosiţi în programul său de
construcţie a templelor. El este probabil faraonul d e care a fugit Moise.
După Thuthmose III a urcat pe tron fiul său Amenhotep îi (1450 – 1425
î.Hr.). El a avut o atitudine groaznică faţă de posesiunile străine şi se
potriveşte remarcabil de bine în postura faraonului exodului. Pentru unele
motive nemenţionate de înregistrarea biblică, el a fost urmat pe tron nu de
prinţul de coroană, ci de un alt fiu al sau, Thuthmose IV (1425 – 1412 î.Hr.).
Dispariţia prinţului de coroană poate fi legată de uciderea tuturor întîilor
născuţi de către a zecea plagă căzută a supra Egiptului.
Aceste este fundalul istoric al evenimentelor descrise cu atâta
vitalitate de către cartea Exodului. Nu există înregistrări nebiblice
contemporane acestui eveniment pentru că egiptenii niciodată nu au relatat
evenimentele nefavorabile lor.
 Tema cărţii
Scopul principal al lui Moise atunci când a scris cartea Exodului a fost
să descrie intervenţia extraordinară a lui Dumnezeu în favoarea poporului
ales, în eliberarea lor din sclavie şi a condescendenţei sale descoperite în
intrarea să într-o relaţie de legământ cu ei. Tema care străbate întreaga
carte arată că nici necredinţa lor nici opoziţia din partea marilor naţiuni ale
lumii nu au putut anula planul divin pentru ei.
 Schiţa cărţii
I. E xodu l din Egi pt , 1: 1 – 1 5: 21 .
A. S ed er e a în E gipt 1: 1- 22
1. Num el e f i i lor lu i I ac ob , 1 :1- 6
2. Cr eş te r e a ş i as u pr ir ea c o p i il or lu i Is r ae l î n E g ip t, 1 : 7- 2 2
B. P re găt i re a co ndu c ăto ri lo r d e c ăt r e M ois e, 2:1 – 4: 31
1. Naş ter e a, s a l v ar ea ş i t i ner eţ e a l u i M ois e , 2: 1 - 10
2. Cr im a, f u ga ş i ş e der e a î n M ad i an , 2 :1 1- 22
3. Mo ar te a l u i Fa r a on ş i t im pu l p otr i v it pe nt ru e x od , 2 :2 3- 25
4. Ch em ar e a l u i M ois e , 3 :1 - 4: 1 7
5. In to ar c er ea lu i M o is e î n E g ip t, 4 : 18- 3 1
C. Ce le z ec e pl ăg i şi e x odul , 5: 1 – 1 3:1 6
1. Pr im a a p ar iţ i e a l u i M o is e ş i Ar o n în f a ţă lu i Far ao n , 5: 1- 18
2. Re în n o ir e a f ăg ă du i nţ e i d i v i ne d e e l i ber ar e a l u i Is ra e l, 5 : 19 –
6: 1 2
3. G e ne a lo g i i le lu i R u be n , S im eo n ş i L e v i, 6 :1 3- 26
4. A d ou ă a p ar iţ i e a l u i M o is e ş i Ar on î n f aţ a l u i Fa ra o n, 6 :2 7 –
7: 1 3.
5. Pr im a p l a gă : a pa s c hi m bată î n s â ng e , 7: 1 4- 25
6. A d ou ă p l a gă : br oaş t el e, 8 : 1- 1 5
7. A tr e ia p l a gă : p ăd uc h ii , 8: 1 6- 1 9
8. A p atr a p l ag ă : m uş t e le , 8: 2 0- 3 2
9. A c i nc ea p l a gă : c i um a v it e l or, 9 :1 - 7
10 . A ş as ea pl a g ă: b u be l e , 9: 8- 12
11 . A ş a pt e a p la g ă: gr i n d i na , 9 :1 3- 35
12 . A o pt a p l ag ă : l ăc us te , 10 : 1- 2 0
13 . A n ou a p l a gă : în t un er i c u l, 1 0: 2 1- 29
14 . A nu nţ ar e a p lă g i i a ze c ea ş i i ns t i tu ir e a P aş t e l u i, 1 1: 1 – 1 2 :2 8
15 . A ze c ea pl a g ă: m oart e a tu t uror î n tî i lor năs c u ţi , 1 2: 2 9- 3 0
16 . Ex od u l, 1 2 :3 1- 42
17 . Ins tr uc ţ iu n i pr i v i nd Pa ş te l e ş i î nt î iu l n ăs c ut , 12 : 43 – 13 :1 6
D. Din Egi pt la Si na i, 1 3 :17 – 19 :2
1. T r ec er e a M ăr i i R oş i i , 13 : 17 – 14 :3 1
2. Câ nt ar e a l ui Mo is e, 15 :1- 2 1
3. Ma r a ş i E l im , 1 5: 2 2- 2 7
4. Pr ep e l iţ e le ş i m ân a î n P us t i a S i n, 1 6: 1- 3 6
5. Mas a ş i Mer i b a, 1 7 :1- 7
6. V ic t or i a as u pr a l u i Am a lek la R ef i d im , 1 7: 8- 1 6
7. V i zi t a l u i Ie tr o, 1 8: 1- 2 7
8. S os i r e a l a S i n ai , 1 9: 1- 2
II. Is r ae l la Si na i 1 9: 3 – 40: 3 8
A. Da r ea L egi i, 19: 3 – 2 0:2 1
1. Ma n if es tar e a d i v in ă , 1 9: 3- 25
2. Dec a lo g u l, 2 0: 1- 1 7
3. G r o a za lu i Is r a el , 2 0: 1 8- 2 1
B. Ca rt ea l eg ăm ânt ulu i, 20: 2 2 – 2 3: 33
1. Le g i c u pr i v ir e l a a lt ar , 20 : 22- 2 6
2. Dr e pt ur i l e s c l a vi l or e v re i, 2 1: 1- 1 1
3. Le g i pr i v it o are l a v i aţ ă ş i pro pr i et at e, 21 :1 2 – 2 2: 17
4. Le g i pr i v it o are l a d i ver s e p ăc a te , 2 2: 1 8- 2 0
5. Le g i pr i v it o are l a aj u to rar ea c e l or î n n e vo i e, 22 : 21 - 2 7
 6. Dif er i t e l eg i , 2 2: 28 – 2 3: 3 3
C. Rat if i c ar e a l egă m ânt ului , 2 4: 1- 1 8
D. Di re ct iv e p riv in d t ab er na co lu l şi mo bi li e r ul s ău 2 5:1 – 31 :1 7
1. J er tf e l e p e ntr u ta b er n ac o l , 2 5: 1- 9
2. Ch i v ot u l, 2 5 :1 0- 22
3. Mas a p e ntr u p îi n ea pu ner i i î na i n te , 2 5: 23- 3 0
4. Sf eş n ic u l , 2 5: 31- 4 0
5. P er d e l el e ş i s c ân d ur il e, 2 6 :1- 3 7
6. A lt ar u l ar der i l or d e to t , 27 : 1- 8
7. Cur te a , 27 : 9- 1 9
8. Ul e i ul pe nt ru s f eş nic e , 2 7: 2 0- 2 1
9. V eş m int e l e s f i n te , 2 8: 1- 4 3
10 . Re g ul i p r i v i to ar e l a c o ns ac r ar e a pr eo ţ il or , 2 9: 1- 37
11 . J er tf e l e zi l n i c e de d im i ne a ţă ş i s ea ra , 2 9: 38- 46
12 . A lt ar u l tăm îi er i i, 3 0 :1- 10
13 . Le g i pr i v it o are l a r ăs c um par are a s uf le te l or , 30 : 11 - 1 6
14 . L ig h ea n ul , 3 0: 1 7- 2 1
15 . Ul e i ul pe nt ru u n ge re , 30 : 22- 3 3
16 . T am îia s f â n tă , 3 0: 34 - 4 8
17 . Ch em ar e a l u i B et a le e l ş i O ho l i ab , 3 1: 1- 11
18 . In d em nur i de pă zi r e a s ab a tu l u i, 3 1: 1 2- 17
E. M oise ad uc e c el e do uă tab l e d e pi at ră , 3 1 :18
F. Ap o st az i a şi re înno i r ea l eg ăm ânt ulu i, 32: 1 – 3 4: 35
1. V iţ e lu l d e a ur , 32 : 1 – 33 : 11
2. P le d ar ea lu i M o is e pe ntr u p op or , 3 3: 12 - 2 3
3. No i l e ta b le de p i a tră , 34 : 1- 3 5
G. Con st ruc ţ i a t ab e rn ac olul ui ş i a mob il i er ul ui, 3 5: 1 – 4 0: 38
1. No i î nd em nur i d e p ă zi r e a s a ba t ul u i, 35 :1 - 3
2. Dar ur i p en tr u ta b er nac o l, 3 5: 4- 2 9
3. Un g er e a l u i B et a l ee l ş i O h o l ia b, 35 :3 0 – 3 6 : 7
4. P er d e l el e ş i ac o p er iş u l, 36 :8- 3 8
5. Ch i v ot u l, 3 7 :1- 9
6. Mas a p e ntr u p îi n ea pu ner i i î na i n te , 3 7: 10- 1 6
7. Sf eş n ic u l , 3 7: 17- 2 4
8. A lt ar u l tăm îi er i i, 3 7 :2 5 - 28
9. Ul e i ul pe nt ru u n ge re ş i t ăm îia , 3 7: 29
10 . A lt ar u l ar der i l or d e to t , 38 : 1- 7
11 . L ig h ea n ul , 3 8: 8
12 . Cur te a , 38 : 9- 2 0
13 . In v e nt ar u l dar ur i lo r ad us e de p o po r, 3 8: 2 1- 3 1
14 . V eş m int e l e s f i n te , 3 9: 1- 3 1
15 . Mo is e c er c et e a ză luc r are a ş i r i dic ă t ab er n ac o lu l , 39 : 32 –
40 : 38 .