1.Notiuni generale despre spatial urban.

Spaţiu este forma obiectivă şi universală a existenţei materiei, inseparabilă de materie, care are aspectul unui
întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni şi exprimă ordinea coexistenţei obiectelor lumii reale, poziţia, distanţa,
mărimea, forma, întinderea lor.
Spatial urban este format nu doar din elemente fizice-cladiri,strazi,parcuri,scuaruri,etc.-ci si din oameni aflati
in miscare sau in interactiune cu acestea. Configuratia spatial a unui oras, distributia atractiilor si mediul social au
un rol foarte important in miscarea indivizilor in spatial urban..
Un sit este de obicei un anumit loc sau spaţiu geografic, o locaţie sau un teritoriu (mai mic). Există un set mare
de tipuri spaţiale,putem spune situri ale spaţiului urban, precum cele: acoperite, labirintice, şerpuitoare,
sinuoase, luminoase, în vale, pe creastă, pe vârf, de tip belvedere, etc. La nivel abstract există: squarul englez,
piazza italiana, place - ul francez, parcul, bulevardul, arcadele, promenada pe mal, dar şi o serie de noi tipuri
precum, staţia de metrou, pietonalul comercial de tip mall, gara, etc.

CALITATI ALE SPATIULUI URBAN Sunt calitati care se definesc in plan fizic si abstract. Calitatile
abstracte se nasc din calitati fizice. Calitatile abstracte sunt rezultate din actiunea spatiului respectiv si sunt
dependente de starea individului care ajunge spre aceasta constatare. Cu alte cuvinte determinarea abstracta a
spatiului este un proces cu mintea individului, astfel putem crea 7 caltati ale spatiului: 3 caltati elementare, 3
calitati constituitive – sintetice si o calitate selectiva:
1. Cea mai simpla calitate a spatiului este Dimensiunea si implica efectiv starea comensurabila a spatiului
respectiv si care genereaza scara. Aici pot fi incluse proportia, scara, tipuri de scara.
2. Deschiderea spatiului vorbim implicit despre o inchidere. Aceste calitati rezulta din existenta sau
inexistenta planurilor verticale in limita spatiilor, dar si dintr-o abordare dimensionala a acestor spatii
3. Umplerea spatiului este raportul intre ceva ce se afla in cadrul spatiului si spatiu propriu-zis. Cu alte cuvinte
este vorba despre un raport intre obiect si spatiu liber. Umplerea defineste de fapt o atractie
vizuala.(constituitive)—
4. Orientarea este calitatea constituitiva, cumulativa, ia in consideratie dimensionalitatea, deschiderea,
umplerea. Orientarea este un raport intre deschidere si umplere. Deschiderea realizeaza raportul de orientare.
Deschidere este opusa elementului de umplere. Un alt aspect important al orientarii este axialitatea. Axialitatea
se defineste prin orientare. Orientarea pune in evidenta importanta unui loc la nivel de compozitie.
5. Forma calitatea constituitiva, cumulativa. Forma este acea calitate care concretizeaza raportul dintre
configuratie si scop. Forma este o racordare la scop.
 6. Culoare calitate constituitiva, cumulativa. (selectiva)-
7. Stilistica ( calitatea constituitiva, calitativa, selectiva a spatiului) este o calitate ce defineste unitatea unui
spatiu si contribuie la asocierea diferitor elemente materiale si unitati de timp diferite.
Configuratia spatiului urban.
Vorbind despre elementele de configuratie a spatiului urban, vorbim implicit despre un sistem de relatii
spatiale dintre spatiul formei si forma-spatiului, cit si despre metodele prin care putem obtine configuratii ale
spatiului. Realizarea unei configuratii spatiale poate avea la baza forme aditive, ce inseamna alipire de volume si
se poate constitui pe forme unidirectionat, directionat, radial. Formele aditive se constituie prin alipirea unui
volum la alt volum.

Contrar formelor aditive ar putea fi pozitionate formele substractive ce se refera la extragerea unui volum din
alt volum.Rezultatul aplicarii acestor 2 principii ne da posibilitatea sa vorbim despre relatii intre volume si relatii
intre spatii si contribuie la definire a astfel de configuratii ca: spatii in spatii, spatii interpatrunse, spatii adiacente,
spatii unite printr-un spatiu comun. Spatii adiacente se compun intr-un sistem spatial prin alaturare de spatii.
Spatii in spatii este des intilnita in perioada moderna. Spatii de interpatrundere un alt tip de configuratie spatial
poate fi definit de spatiu de interpatrundere. Spatiu unit printr-un spatiu comun este determinat prin traversarea
unui spatiu in alt spatiu si are la baza principiu ” intertaierii ” spatiilor. Principiu traversarii spatiului este un
procedeu utilizat frecvent in dezconstructivism.

2.Notiuni de forma urbana.

Forma urbana reprezinta manifestarea existentiala a organismului urban prin prisma caracteristicilor
sale definitorii ca sistem socio-spatial. Fenomenul urban exprima evolutia formei urbane in timp,
gradul de complexitate al acestora fiind caracterizat de o relatie de directa proportionalitate. Forma
urbana poate fi abordata atat sicronic (ca materialziare spatiala, la un moment dat, a unor elemente ale
structurii urbane) cat si diacronic (ca etapa a unui process cu diferite stadii de evolutie). Conceptul de
forma reprezinta o spatializare a unui sistem de elemente, abstracte sau reale. Forma insasi se defineste
ca o discontinuitate a unui context general, fata de care se detaseaza intr-un anumit mod, devenind
astfel perceptibila. Materialitatea formelor ofera posibilitatea definirii unui spatiu formal, cu anumite
legitati; evolutia acestora presupune existenta unui proces formalizabil. Forma poate fi interpretata ca
fiind pe de o parte forma de exprimare aparenta a unei entitati (obiect architectural sau urban) si din alt
punct de vedere dar in acelasi timp ca o rezultanta de stare a acesteia (suma de conditionari specifice
transpuse real, determinari de factura functionala sau spatiala exprimate la un moment dat). Conceptul
de forma urbana poate fi privit din punct de vedere formal, al apartenentei la lumea generala a
formelor, supunand forma urbana legitatilor acesteia si teoriilor morfologice (indeosebi cele
contemporane); atributul “urbana” asociat notiunii de forma face ca discursul asupra evolutiei formale
sa aduca permanent in discutie caracteristicile si particularitatile organismului urban, intelegand aceasta
evolutie ca fenomen urban, stabilind astfel elementul de raportin interpretarea calitatilor si
caracteristicilor formale. sau a teoriilor morfologice. Intelegerea formei urbane din punct de vedere al
abordarii formale face posibila definirea a doua paliere constitutive
ale acesteia, privita ca sistem socio-spatial: forma urbana
elementara si forma urbana complexa. Orice forma urbana are in
componenta sa una sau mai multe forme urbane elementare a caror
manifestare exterioara o face perceptibila si dfierita de alte forma
urbane. Aceasta posibilitate de diferentiere este consecinta
existentei caracterului formei urbane complexe, iar forma urbana
elementara are un rol determinant in stabilirea identitatii pentru
forma urbana complexa. Existenta urbana reprezinta o manifestare
 a continuitatii si discontinuitatii relatiilor intre forma urbana si context. Continuitatea, manifestata prin
linearitatea relatiilor ce se stabilesc intre forma urbana si context, duce la evolutia armonioasa a
acesteia in raport cu contextul, la continuitatea spatiala – de la forma arhitecturala la forma urbana
globala – sau la evolutie manifestata prin dezvoltare echilibrata, previzibila, planificata, dezvoltare
controlata, dezvoltare durabila. Aparitia perturbatiilor ce modifica aceste relatii de schimb conduce la
modificarea formei prin adaptarea la noile conditii de existenta si, de cele mai multe ori, la deformare si
morfogeneza, la nasterea unor noi forme urbane.

3.Definitia notiunii de compozitie urbana.

Conceptul de compozitie urbana se refera la modul in care aceste creatii sunt alcatuite din forme, culori,
miscari. Compozitia poate fi descrisa si ca structurare a unor imagini intr-un ansamblu omogen echilibrat si
indestrcuctibil care sa transmita privitorului, consumatorului, idea si emotia creatorului. Se creeaza ca o
clasificare functionala, gradual a spatiilor si volumelor pe un teritoriu vast in functie de topografia teritoriului, dar
si amenajarea volumelor de arhitectura pe fragmente de teritoriu cunoscute ca strazi sau bulevarde, piete,
ansambluri arhitecturale. Spatiile cele mai cunoscute si uzuale ca fiind generatoare ale compozitiei urbane sunt
centrele civice si alte centre de interes care produc cele mai intense revelatii functionale intre origini si destinatii,
ce pot produce atiti atractii sociale, cit si vizuale, asemanatoare agorei si forumului, a pietelor italiene sau germane,
dar uneori si perturbari ale ordinului ( circulatiei motorizate), in cazul in care compozitia nu armonizeaza toate
componentele. Compozitia are prioritar caracter estetic, iar estetica in arhitectura si urbanism este inteleasa de
cele mai multe ori ca organizare ordonata, echilebrata si unitara a componentelor ambientale. Se caracterizeaza in
dependent de caracterul plastic, contemporan,urbanistic, volumetric, compozitia detaliilor si ambientala.
In general,compozitia urbana este obiectul de studiu al imaginei urbane. Imaginea urbana este caracterizata prin
abordarea dinamica a compozitiei urbane. Termenul de dynamic nu este legat in mod obligatoriu de miscarea in
spatiu. Prin contradictie putem spune ca abordarea static este un mod de abordare clasica si este inregistrare ce
nu corespunde cu ceea ce inregistreaza mintea.
Elemente geometrice primare;
Elementele de baza care definesc un spatiu sunt considerate: punctiforme, linia ca element unidimensional,
planul ca element bidimensional, volumul ca element tridimensional si poate fi observant in toate mediile spatial.
Punctual, linia, planul si volumul ca elemente conceptual nu sunt vizibile, exceptind imaginatia, dar le putem
simti prezenta datorita faptului ca: punctele marcheaza pozitii in spatiu, liniile definesc limitele planurilor, planele
definesc granitele volumelor, volumele dau forma spatiului.
PUNCTELE-marcheaza pozitii in spatiu care sunt relative pentru mediul mostru inconjurator. Un punct
serveste p/u a marca: 2 capete ale unei linii, centrul unei suprafete.
LINIA-DESCRIE CALEA PARCURSA DE UN PUNCT IN MISCARE, SI POATE SA EXPRIME VISUAL
O DIRECTIE, MISCARE SI/SAU O CRESTERE. ORIENTAREA LINIEI AFECTEAZA ROLUL ACESTEIA
IN ORICE CONSTRUCTIE VIZUALA ( linia vertical poate sa exprime o stare de echilibru si o forta de gravitate,
linia orizontala reprezinta o stare de stabilitate sau o stare de repaos, linia oblica este o deviere de la orizontal sau
vertical.)
PLANUL- ESTE CONSIDERAT A FI CA O MEMBRANA TRANSPARENTA CE SE INCADREAZA
INTRE 2 LINII PARALELE. Intr-o constructive vizuala, planele pot servi la definirea limitelor sau granitele unui
volum. In proiectare de arhitectura, noi putem opera 5 tipuri de plane: planuri de deasupra (acoperis), planuri ce
divizeaza un alt plan si formeaza o inchidere a suprafetei unei incaperi, planurile verticale(pereti), planuri ce are
rol de baza poate fi suprafata unui teren ce serveste ca fundatii pentru formele construite, planul dedesupt
(planseu) este element orizontal care suporta forta gravitatiei in timpul miscarii sau in momentul situarii obiectelor
pe el.
VOLUMUL-pot fi analizate si percepute ca alcatuite din: puncte sau locuri unde mai multe plane se intilnesc,
linii sau limite unde 2 plane se intilnesc, planuri ori suprafete ce definesc limitele si granitele unui volum.

4.Definirea notiunii de imagine urbana.

Imaginea urbană – element esenţial în organizarea spaţiului este o analiză teoretică şi practică (aşadar,
în egală măsură, o cercetare fundamentală şi aplicativă) a conceptului de imagine urbană şi a rolului
său în organizarea spaţiului urban.
Determinarea fizica a imaginii urbane este procesul fizic care se refera la perceptie si se realizeaza prin
privire. Sunt trei factori de determinarea a imaginii in fizic: obiectiv in sit, observator, punct de observatie.
Din punct de vedere al obiectivului in sit avem de afacere cu mediul in care conteaza dimensiunile sale, forma
sa, culoarea sa, pozitia elementelor, prelucrarea sa (modul in care este prelucrat ca volum sau material, silueta sa,
terenul sau topografia acestuia. Obiectivul in sit poate devein element de prestanta si se constituie intr-o stare de
contrast dintre elemente si mediu. Prestanta este generate de intensitatea in care elemental se impune.
 Din punct de vedere al observatorului avem de afacere cu claritatea vizuală în raport cu calităţile fizice ale
acestuia. Definirea imaginii urbane din perspective observatorului se poate face prin relaţia de mişcare a
observatorului în raport cu obiectivul în sit.
Vorbind despre punctul de observare am putea spune că face referire la poziţie, adică la caracteristicile
locului de observare.

5.Constituirea imaginii urbane.

Mecanismul constituirii imaginii urbane (teoria cîmpului structural configurativ).
Situl este totalitatea elementelor de mediu natural sau artificial care se impun percepţiei referitor la un anumit
loc, ceea ce însemnă că nu se poate stabili o delimitare precisă în teritoriu.
Situl subsumează peisajul şi poate caracteriza printr-o dominantă de funcţionalitate, istoriceşte sau
configurativ: sit arheologic, situri industriale, situri rezidenţiale, etc.
Cîmpul structural config. este definit în spaţiu care, prin impunerea unei reguli, şi constituie structural. Cîmpul
struct. are o întindere în teritoriu în care regula se aplică cu intensitate maximă sau minimă. Pentru a putea lucra
în cîmpul structural trebuie să definim o limită de interes a regulii (un cîmp struct. evidenţiind o regulă).

Pentru a rezolva starea de incomodare şi contrast dintre 2 cîmpuri strucurale configurative diferite, se
organizează al 3-lea cîmp vizual care presupune implantarea elementelor de configuraţie spaţială dintr-un cîmp
structural în altul.
Adiacenţa unor cîmpuri structurale crează anumite probleme (bariere, limite). Astfel de situaţii nu sunt
favorabile p-u zonele urbane. Sunt cazuri în care avem cîmpuri structurale organizate diferit din punct de vedere
al configuraţiei.
În aceste cazuri se poate organiza un al 3-lea cîmp structural care să fie un cîmp de trecere sau de interferenţă al
acestor 2 cîmpuri. Astfel, prin PUZ sau PUD se pot impune anumite reguli.
La nivel de operaţiuni urbanistice- modernizarea urbană generează problema de încadrare în mediul construit.
Astfel apare nevoia de amestec ce se referă şi la funcţionalitate .

6.Capacitatea de identificare a imaginii urbane.

Acţiunea de a (se) privi şi rezultatul ei. 1. Funcţia organică a ochilor, văz; mod de a privi, căutătură, uitătură.
♦ (Concr.) Organul vederii; ochii. 2. Examinare, apreciere, considerare (fugară, de ansamblu)
PERCÉPŢIE, percepţii, s.f. 1. Proces psihic prin care obiectele şi fenomenele din lumea obiectivă care
acţionează nemijlocit asupra organelor de simţ sunt reflectate în totalitatea însuşirilor lor, ca un întreg unitar;
imagine rezultată în urma acestei reflectări. Formă de reflectare nemijlocită în conştiinţa omului a realităţii
obiective care acţionează asupra organelor de simţ; imagine care rezultă din această reflectare.
Perceperea include in sine momentul de cunoastere si rezultatul.
Tipuri de privire si perceptie
Pozitia topografica impune un anumit tip de privire

Imaginea urbana rezulta din coroborarea sau compunerea celor 3 componente (obiectiv in sit, observator,
punct de observatie ale aranjamentului, compozitia, urbanistica si al intimplarii). Comentind o imagine urbana
vorbim despre procesul constituirii imaginii urbane si se iau in consideratie: sistemul imaginii ca tablou, sistemul
procesului de desfasurare, sistemul de asezare al componentului. Astfel vom discuta 3 tipuri de perceptie al
spatiului: perceptia statica, dinamica, mnemotehnica.
Perceptia statica din care rezulta un tablou ca imagine spatial.

Perceptia dinamica are la baza deplasarea observatorului, iar directia miscarii se constituie dintr-o
diversitate de tablouri. Perceptia in cazul dinamicii liniare se caracterizeaza prin faptul ca imaginea isi pastreaza
elementele dar se din punct de vedere al valorii.

Perceptia Mnemotehnica are la baza acumulare de imagini in procesul de parcurgere a spatiului. Perceptia
mnemotehnica este realizata prin tehnica mentala in momentul in care peste perceptia panoramica se constituie
o imagine mentala ce cuprinde o suprapunere de imagini succesive. Imagine mentala este o imagine definita pe
un segment de spatiu dar de cele mei multe ori este o imagine definita global. Cu alte cuvinte imaginea mentala
este o imagine sprejinita pe impresii. Daca nu exista un reper este imposobila discutia despre imagine mentala.
 7.Rolul reperelor in formarea imaginii urbane.
Reper - Corp sau sistem de corpuri la care se raportează poziţia unui corp
fix sau mobil; semn sau obiect care uşurează orientarea. ♦ Semn trasat pe un
obiect, pentru a permite recunoaşterea poziţiei pe care trebuie sa o ocupe acel
obiect într-un ansamblu; semn trasat pe diferite piese care trebuie să fie
asamblate. ♢ Punct de reper = semn care serveşte la recunoaşterea unui loc, la
orientare. ♦ (Top.) Indicator de nivel servind la calcularea sau la verificarea
altitudinii unui punct de pe teren. Reperul are misiunea de a servi prin
memorizarea spatiului si se exprima printr-o mare diversitate de varietati.
Dominanta - care domină; preponderent. ♢ specific, caracteristic; dominator.
II. s. f. 1. parte, trăsătură caracteristică, fundamentală. ♢ nuanţă coloristică sau
culoare în exces într-o imagine cinematografică, un diapozitiv sau o fotografie
în culori. 2. (muz.) treapta a cincea a unei game diatomice; acord pe această
treaptă. 3. focar de excitaţie puternică, precumpănitor la un moment dat, în
activitatea nervoasă superioară. 4. (biol.; despre un taxon) cu cel mai mare număr
de indivizi dintr-o fito- sau zoocenoză. Dominanta este un component ierarhic
superior ale interiorului dat care se deosebesc contrastant fata de
imprejurime prin parametri, dimensiuni, forma, culoare. Dominanta detine
sarcina principala in mediul interior.
Accent – parti ale compozitiei sau element care se evidentiaza dintre celelalte
detalii pe contul unei solutionari deosebite a unelor caracteristice functionale,
artistice, conceptuale. Puterea accentelor in comparatie cu dominantele este de
ajuns doar pentru o formare unei parti ale spatiului, iar dispozitia lor poate ajunge
la degradarea interiorului(orientirilor). Sunt forme volumetrice precum sunt
cladiri inalte, siluete de cartier, inaltimi naturale, formele mai deosebite ale
acoperisurilor si tot ce este tratat pe verticala si este mai deosebit fata de media
volumelor din imaginea perceputa, fiind elemente de orientare de spatiu urban.
Repere, dominante, accente – tipologii.
Repere sunt: (scara locala, de cartier, de oras) / repere pot fi: (legate de functiuni,
simbolice, adiative)
Dominante / Accente pot fi : ( inaltime, volum, culoare).

8.Valoarea simbolica a reperelor urbane.

9.Rolul simbolurilor in formarea imaginii urbane.
Reperul poarta o semnificatie – practica (legata de activitatile ce se desfasoara in spatiul respectiv)
- reprezentativa (caracter memorativ)
- emotionala (disponibilitatea afectiva a individului)
Valoarea simbolica a reperului putem vorbi despre valoare simbolica a unui monument (columna); un element
relativ minor in
compozitie;o constructie cu caracter semnificativ;drapelul.
Drapelul educatie a simbolului (etnica,nationala)
Valoarea simbolului se pune problema initierii acestei valori (unele mostenite prin
traditie altele prin inventie)
Ex: comunismul a inventa o serie de simboluri pe care le-a impus cu forta.
- Pot fi si simboluri care nu s-au impus cu forta aici intervine arhitectul - opera pe care o
realizeaza devine la un moment dat un simbol al orasului (Barcelona muzeu
 Meyer;piateta de intalnire cu fantana;port drapel)
Simbolul propriuzis devine simbol cand valoarea intra in istorie
- exista pe parcurs si un proces de perisabilitate a simbolului
- perisabilitatea simbolului reperul ramane dar isi pierde interesul.Este
legata de acele simboluri legate de moda (de stil) – exista momentul in care stilul
devine moda (intra in manierism)
Ex: interesul pentru anumite firme de a-si crea alte sedii la interval de 10-15 ani.
Graves sediul pentru Portland – acesta nu mai conteaza acum (desi era unul din
primele semne ale postmodernismului)
Arhitectura nu este departe de ceea ce se intampla in moda
Reperul reprezinta o mare diversitate de posibilitati in realizare
are rol foarte diferit in cadrul compozitiei urbane
Reperele (constructiile) inalte turnuri,obeliscuri
dezvoltarea lor pe inaltime – este specificul constructiei inalte
orasul a fost stapanit de asemenea elemente (mai putin in perioada clasica) monumentul Atenei pe
Acropole avea aceasta
valoare de a sublinia verticalul
- la romani avem coloana cu valoare simbolica,era element important de producere a unitatii spatiale
- orasul medieval biserica cu turnurile clopotnita,baptisterul,turnul primariei
- orasul modern urbanizare foarte intensa;constructia inalta a urmarit utilizarea eficienta a terenului;mai tarziu cu
valoare de
simbol (Ex: cladirea Chrysler era cea mai inalta cladire de atunci)

10.Definirea miscarii de planificare New Urbanism.Principiul

accesibilitatii si principiul conectivitatii
11.Definirea miscarii de planificare New Urbanism.Principiul Mixed-
Use and Diversity si principiul carcasei mixte
12.Definirea miscarii de planificare New Urbanism.Principiul
arhitecturii de calitate si confort urban si principiul structurii
traditionale de vecinatate.
13.Definirea miscarii de planificare New Urbanism.Principiul
densitatii sporite si principiul transportului intelligent.
14.Definirea miscarii de planificare New Urbanism.Principiul
durabilitate si principiul calitatea vietii.
Noul urbanism este conceptul de urbanism, implicând renașterea unui mic oraș (sau district) compact,
spre deosebire de suburbiile „automobilelor”. Mișcarea a apărut la începutul anilor optzeci în Statele
Unite, primul exemplu de urbanism nou este orașul Seaside, construit în Florida.
Sunt 10 principii ale Noului Urbanism:
Accesibilitatea pietonilor
1.majoritatea facilităților se află la 10 minute de mers pe jos de acasă și de la serviciu;
străzi prietenoase pentru pietoni: 2.clădirile sunt situate aproape de stradă și au vedere la ferestre și intrări;
arbori au fost plantați de-a lungul străzii; parcarea pe stradă; 3.4locuri de parcare ascunse; 4.1garaje în aleile
din spate; străzile înguste de viteză mică.
Concetivitate
1.o rețea de străzi interconectate asigură redistribuirea transportului și facilitează mersul pe jos;
2.ierarhizarea străzilor: străzi înguste, bulevarde, alei;
3.calitatea înaltă a rețelei de pietoni și a spațiilor publice face ca mersul să fie atractiv.
Utilizare mixtă (multifuncționalitate) și diversitate
1.o diversitate de magazine, birouri, locuințe individuale într-un singur loc; utilizare mixtă într-un microdistrict
(cartier), într-un bloc și în interiorul unei clădiri;
2.diversitate de oameni de diferite vârste, venituri, culturi și rase.
Dezvoltare diversă
varietate de tipuri, dimensiuni, nivel de preț al caselor situate în apropiere.
Arhitectură de calitate și urbanism
accentul pe frumusețe, estetică, confortul mediului urban, crearea unui „simț al locului”; plasarea spațiilor
publice în cadrul comunității; scara umană a arhitecturii și a împrejurimilor frumoase care susțin spiritul
umanist.
Structura de cartier tradițională
1.distincția dintre centru și periferie;
2.spații publice din centru;
3.calitatea spațiilor publice;
4.facilitățile principale utilizate zilnic trebuie să fie la 10 minute de la distanță de mers;
cea mai mare densitate a clădirilor din centrul urban; clădirile devin mai puțin dense, pe măsură ce se
îndepărtează de ea
Densitate mai mare
1.clădirile, clădirile rezidențiale, magazinele și unitățile de servicii sunt situate mai aproape unul de celălalt
pentru a facilita accesibilitatea pietonilor, utilizarea mai eficientă a resurselor și serviciilor și pentru a crea un
mediu de viață mai convenabil și mai plăcut;
2.principiile noului urbanism sunt aplicate în toată gama de densități de la sate la orașe mari.
Transport ecologic
1.o rețea de transport de înaltă calitate care leagă orașele, orașele și cartierele;
2.Proiectare prietenoasă pentru pietoni, cu utilizarea pe scară largă de biciclete, patine in linie, scutere și
plimbări pentru călătorii zilnice.
Dezvoltare durabilă
1.impact minim asupra mediului de dezvoltare și utilizarea acestuia;
2.tehnologii ecologice, respect pentru mediu și conștientizarea valorii sistemelor naturale;
3.eficiență energetică
4.reducerea utilizării surselor de energie neregenerabile;
5.creșterea producției locale;
6.mers mai mult, mai puțin.
Calitatea vieții
Luate împreună, aceste principii încurajează o calitate înaltă a vieții și permit crearea de locuri care
îmbogățesc, înalță și inspiră spiritul uman.
răspândire
Noua urbanism a avut originea în Statele Unite, și în Statele Unite a fost cel mai răspândit noul urbanism. (vezi
lista pe Wikipedia engleză). Cu toate acestea, exemple de proiecte create în spiritul noului urbanism apar acum
în alte țări, în special în Marea Britanie (de exemplu, Poundbury), Australia, Canada. Nu există exemple vii de
urbanism nou în Rusia. Cu toate acestea, unele megacități ar trebui să aibă în curând exemple ale acestui
concept. Punerea în aplicare a unor proiecte de construcție precum Centrul Lakhta din Sankt Petersburg și
Turnul Federației din Moscova este planificată, luând în considerare noul urbanism.
Principiile de bază ale noului urbanism sunt respingerea stilului de viață „suburban” (englezesc suburban).
Orașele și zonele construite în conformitate cu principiile noului urbanism sunt mici, compacte, aici toate
serviciile necesare locuitorilor (magazine, servicii pentru consumatori etc.) sunt situate la o distanță pietonală
de locuințe. Noul urbanism preferă mersul pe bicicletă și mersul pe jos, decât pe o mașină. De regulă,
arhitectura noului urbanism se bazează pe tradițiile arhitecturale din regiunea în care construcția este în
desfășurare. Prin urmare, în vestul SUA, un oraș construit în conformitate cu principiile noului urbanism va
semăna cu un oraș din filme despre vestul sălbatic, iar în Europa - un oraș european medieval.
 15.Definirea notiunii de Green Urbanism. Trei piloni a urbanismului
verde. Conceptul Eco-city.
16.Matricea sustenabilitatii(15 principii a urbanismului verde).

17.Definirea miscarii de planificare urbana Urban Village. Sensul locului si a “Satului

Urban”.
În planificarea și proiectarea urbană, un sat urban este o dezvoltare urbană caracterizată de obicei de locuințe
de densitate medie, zonare cu utilizare mixtă, bun tranzit public și un accent pe pietonalizare și spațiul public.
Ideile satelor urbane contemporane sunt strâns legate de noul urbanism și ideile de creștere inteligentă
inițiate în Statele Unite. [1]
Satele urbane oferă o alternativă la modelele recente de dezvoltare urbană în multe orașe, în special
descentralizarea și extinderea urbană. În general, acestea sunt destinate:
Reduceți încrederea mașinii și promovați utilizarea ciclismului, mersului și a tranzitului
Oferiți un nivel ridicat de autocontenere (oameni care lucrează, se recreează și trăiesc în aceeași zonă)
Ajută la facilitarea instituțiilor și interacțiunii puternice a comunității
Conceptul de sate urbane s-a născut oficial în Marea Britanie la sfârșitul anilor 1980, odată cu înființarea
grupului Urban Villages (UVG). [2] În urma presiunii din partea UVG, conceptul a fost prioritizat în politica
națională de planificare britanică între 1997 și 1999. [3] Satele urbane vin de asemenea sub forma unor
suburbii ale zonelor metropolitane care sunt desemnate politic ca sate.
Sat urban- organizare administrativ-teritoriala de dimensiunea unui district, raion. Un amestec
de activitati (locuinte, locuri de munca, comert, administratie publica, politica, educatie) si care
ofera o diversitate de tipuri de resedinta de la blocuri locative la locuinte individuale si o gama
larga de infrastructura.
 18. Definirea miscarii de planificare urbana Urban Village. “Satul urban” loc pentru re-
localizarea economiei si democtratiai participative.
Sat urban- organizare administrativ-teritoriala de dimensiunea unui district, raion. Un amestec
de activitati (locuinte, locuri de munca, comert, administratie publica, politica, educatie) si care
ofera o diversitate de tipuri de resedinta de la blocuri locative la locuinte individuale si o gama
larga de infrastructura.
19. Definirea mișcării de planificare urbană Urban Village. Viabilitatea Urbană
a) Îmbunătățirea condițiilor de locuire private și îmbinarea acestora cu spații comune care
vor permite integrarea locuitorilor într-o comunitate și vor facilita un mod de viață social
b) Flexibilitate și varietate largă în tipuri și dimensiuni ale locuințelor, clădiri potrivite
pentru lucrul de la domiciliu
c) Prezența tuturor serviciilor necesare omului la 10 minute de mers pe jos
d) Acces printr-o platforma digitală la toate serviciile necesare
20. Definirea mișcării de planificare urbană Urban Village. Durabilitatea Urbană

a) Soluții integrate pentru utilizarea energiei regenerabile, reciclarea și recoltarea apei,

compostarea locală
b) Sistem de construcții modular și materiale ecologice
c) Utilizarea comună a resurselor și a spațiului
21. Definirea mișcării de planificare urbană Urban Village. Accesibilitatea și suportabilitatea
a) Trusturi comunitare și cooperative realizează proiectele urbanistice locale
b) Introducerea unei rate lunare pentru prestarea serviciilor
c) Abonamente flexibile pentru alimentație, transport public și personal
d) Mediu prietenos pentru pieton, încurajarea transportului alternativ
e) Posibilitatea cumpărării acțiunilor pentru proprietatea imobiliară
22.Modelul de planificare urbana Ecopolis. Indicele dezvoltării umane. Amprenta ecologica.
Ecopolis- concept pentru planificarea urbană cu principii:
1. Principii de limitare a creșterii orașelor mari
2. Agricultura urbană
3. Excluderea din locuința Urbană a insulelor de căldură
Se bazează pe 4 capitale:
1. Capitalul creat de om
2. Capitalul natural
3. Capital uman (mod de educație, de ocrotire a sănătății)
4. Capital social(cultura, facilități)
Dezvoltarea durabilă:
1. „Durabilitate„ umană
2. „Durabilitate„ socială
3. „Durabilitate„ economică
4. „Durabilitate„ de mediu
Indicele dezvoltării umane.
1. Evoluția nivelului de trai
2. Grad de instruire apreciat prin nivelulb de alfabetizare
și durata studiilor.
3. PIB (produs intern brut) pe cap de locuitor raportat la
capacitatea de cumpărare. Amprenta eco-----
22.Modelul de planificare urbana Ecopolis.Indicele dezvoltarii
umane.Amprenta ecologica.
23.Modelul de planificare urbana Ecopolis.Indicile bunastarii
economice durabile.Amprenta ecologica.
24. Modelul de planificare urbana Ecopolis.Ecopolis City.
25.Modelul de planificare urbana Ecopolis.Principiile urbanismului
inteligent.
26.Evolutia notiunii de amenajare a teritoriului si dezvoltare
regionala.
 27.Factorii ce determina notiunea de regiune de dezvoltare.
Regiunile de dezvoltare se constituie prin asociere benevola de judete vecine.
Regiunea de dezvoltare nu este unitate administrativ-teritoriala si nu are personalitate juridica. Regiune de
dezvoltare este unitate teritorială funcțională ce reprezintă cadrul de planificare, evaluare și implementare a
politicii de dezvoltare regională. Regiunile de dezvoltare nu sunt unități administrativ-teritoriale și nu au
personalitate juridică.
Obiectivele principale ale creării Regiunilor de dezvoltare sunt:
a) obținerea unei dezvoltări social-economice echilibrate și durabile pe întreg teritoriul Republicii Moldova;
b) reducerea dezechilibrelor nivelurilor de dezvoltare social-economică dintre regiuni și din interiorul lor;
c) consolidarea oportunităților financiare, instituționale și umane pentru dezvoltarea social-economică a
regiunilor;
d) susținerea activității autorităților administrației publice locale și a colectivităților locale orientate spre
dezvoltarea social-economică a localităților și coordonarea interacțiunii lor cu strategiile și programele
naționale, de sector și regionale de dezvoltare.
Regiunile de dezvoltare
Regiunea de dezvoltare Nord Regiune de dezvoltare Nord – municipiul
Bălți,raioanele Briceni, Dondușeni, Drochia, Edineț, Fălești, Florești, Glodeni, Ocnița, Rîșcani, Sîngerei, Soroca.R
eședința regiunii: Bălți
Regiunea de dezvoltare Centru Regiunea de dezvoltare Centru - raioanele Anenii
Noi, Călărași, Criuleni, Dubăsari, Hîncești, Ialoveni, Nisporeni, Orhei, Rezina, Strășeni, Șoldănești, Telenești, Ung
heni. Reședința regiunii: Ialoveni
Regiunea de dezvoltare Sud
Regiunea de dezvoltare Sud - raioanele Basarabeasca, Cahul, Cantemir, Căușeni, Cimișlia, Leova, Ștefan
Vodă, Taraclia.Reședința regiunii: Cimișlia
GăgăuziaUnitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia
Municipiul Chișinău Municipiul Chișinău
Transnistria Transnistria
28.Problematica economiei regionale.
29.Relatia dintre populatie si teritoriu in dezvoltarea regionala.

30.Caracteristica interdisciplinara si periodiarea amenajarii

teritoriului.
31.Evolutia populatiei urbane in perioada contemporana.
 32.Concentratii si aglomerari urbane.+raspuns la intrebarea 38
În studiul așezărilor umane, o aglomerare urbană se definește ca fiind o concentrare urbană formată de un
oraș de talie mare și zona limitrofă care gravitează spre acesta, incluzând alte orașe, mai mici, dar și sate, care
manifestă o mare dependență.Grație creșterii demografice și funcționale continue, orașele se extind teritorial
și își sporesc influența în jur, unele impunându-se în mod deosebit. Ca urmare rezultă aglomerări urbane, care
influențează și polarizează activitatea economico-socială dintr-o anumită regiune, în unele cazuri sfera lor de
influență în teritoriu întâlnindu-se cu a altor centre similare. Oamenii de pretutindeni construiesc în fiecare
săptămână echivalentul unui oraș de mărimea Vancouver-ului. Este doar o statistică dintr-un amplu studiu care
susține că, până în anul 2030, marile orașe ale lumii vor ajunge să aibă suprafețe imense care să cuprindă în
totalitate un stat de mici dimensiuni. Este suficient să aruncăm o privire asupra datelor cu privire la populația
prezentă în megalopolisurile planetei, populație care o depășește uneori pe cea a unor state europene de
mărime medie. Nimeni nu știe unde, când sau dacă se va opri această evoluție. Cercetătorii nu pot decât să
estimeze nivelul creșterii populației din acești veritabili "mamuți urbani", dar, așa cum nu o dată s-a întâmplat,
cifrele pot fi ușor contrazise.In plus anime-urile va vor ajuta.
Aceste aglomerări urbane concentrează un număr foarte mare de locuitori, cum ar fi conurbațiile
din Japonia, India, Indonezia sau SUA. Un bun exemplu de aglomerare urbană este zona metropolitană San
Diego–Tijuana. Cele două metropole creează împreună o aglomerare binațională între statele Mexic și SUA.
Zona metropolitană Tokyo (Shutoken) numără mai mult de 43 de milioane de suflete. Capitala Egiptului, Cairo,
numără nu mai puțin de 19 milioane de suflete. Deși nu este un oraș foarte populat, Ciudad de Guatemala,
capitala statului omonim, ocupă primul loc în America Centrală, din punct de vedere al numărului de locuitori.
Printre macroregiunile SUA se numără și Megalopolisul Boston–Washington (49 mil. loc.), respectiv SoCal (21
mil. loc.). São Paulo este cea mai mare conurbație a Americii de Sud, și în același timp a cincea în lume.

33.Relatia dintre functia dominanata si forma in planificarea

regional.
34.Elementele structurale ale formelor spatiale regionale.

35.Tipuri de structuri compozitionale in dezvoltarea regionala.

36.Tipologia regiunilor de dezvoltare.
37.Clasificarea regiunilor de dezvoltare dupa structura de
sistematizare.
38.Clasificarea regiunilor de dezvoltare dupa structura de structura
cailor de transport.