Oșan (Pop) Raluca

Fractali în artă

Cuvântul „fractal” provine din latinescul fractus însemnând fragmentat, fracţionat,

rupt. Termenul a fost utilizat pentru prima dată în 1975 de către celebrul matematician Benoit
Mandelbrot (1924 –2010), părintele geometriei fractale. Pornind de la observaţia că formele
oferite de natură nu sunt simple şi regulate – norii nu sunt sfere, trunchiul copacului nu e un
cilindru, muntele nu e o piramidă, Mandelbrot oferă un mod de modelare a unor fenomene
deosebit de complexe pe care geometria şi matematica lui Leibniz şi Newton nu o poate
reprezenta util. Un fractal matematic se bazează pe o ecuaţie ce este supusă unei iteraţii, o
formă de conexiune inversă repetitivă. Intuitiv, un fractal este un corp de formă neregulată
care poate fi fragmentat iar fragmentele sale sunt asemănătoare cu întregul.
Mandelbrot propune câteva caracteristici ale fractalilor:
1. „Părţile sale au aceiaşi formă sau structură ca şi întregul, numai că la scară diferită şi
putând fi uşor deformate”
2. „Forma sa este, fie extrem de neregulată, fie extrem de întreruptă sau fragmentată,
indiferent de scara de examinare”
3. „Conţine elemente distinctive” ale căror scări sunt foarte variate şi acoperă o gamă foarte
largă.
Potenţialul fractalilor este imens, cu ajutorul lor măsurând textura şi complexitatea
oricărui lucru: liniile de coastă ale oceanelor, valurile mării, munţii presăraţi de stânci
colţuroase, norii al căror contur se modifică permanent, reţeaua hidrografică, reţeaua de vase
sanguine, fulgii de zăpadă. Astfel, geometria fractală are numeroase aplicaţii în aproape orice
domeniu: biologie, geografie, hidrologie, meteorologie, geologie, economie, medicină,
psihologie, astronomie.
Datorită frumuseţii lor complexe, fractalii sunt utilizaţi în artă. Coloraţi în
manifestările lor diferite, fractalii pot fi creați într-o plajă largă de modele vizuale fascinante
care nu încetează a ne ului şi a ne provoca imaginaţia. Arta fractală este o formă de artă
algoritmică ce foloseşte fractalii şi reprezentările lor computerizate pentru a genera imagini,
animaţii sau muzică. Britanicul William Latham este unul dintre primii artişti ai anilor ‘80
care a folosit geometria fractală în operele sale.
 Oșan (Pop) Raluca

În 1990 Greg Sams deschide în Londra Strange Attractions, un magazin dedicat artei
fractale. Modelele sale pentru materiale, vederi, tricouri devin repede cunoscute în toată
lumea.

Picturile artistului olandez Maurits Cornelis Escher:

Arta și arhitectura africană, templul Prambanan din Indonezia, cruce etiopiană, model
geometric islamic
 Oșan (Pop) Raluca

Grafică 3D, fenomene atmosterice, comprimare imagini, efecte speciale în cinematografie:

Elementele unui fractal:

1. Initiator
- Figură geometrică de la care începe desenarea fractalului
- Forma initial
- Segment, linie, triunghi, pătrat, curbă, ...
2. Generator
- Reprezintă regula folosită pentru constructive
- Prezintă metoda de generare a fractalului
- Specifică ce se modifică de la o iterație la alta
3. Iterator
- Process recursive/ de generare
- Construiește iterațiile obiectului fractal
- Se pleacă de la iterația initial și se aplică regula de constructive
 Oșan (Pop) Raluca

Obiect clasic Obiect factal

1 Are frontiera o curbă netedă pe porţiuni, Frontiera nu admite tangentă in nici un
(neted este sinonim cu de clasă C1) punct. Exemplu: insula lui von Koch

2 Are o definiţie directă, poate fi construit Are o definiţie recurentă, care implică o
intr-un număr finit de pasi construcţie iterativă infinită, este
“mulţimea limită” a unui sir de mulţimi:

3 Are un aspect artificial: Are un aspect natural:

4 Are o lungime finită si nenulă (dacă este Are arie nulă si lungime infinită sau nu
o curbă) sau are o arie finită si nenulă este măsurabil. Exemplu: triunghiul lui
(dacă este o figură mărginită): Exemplu: Sierpinski (varianta modernă)
cercul
 Oșan (Pop) Raluca

Pătratul lui Sierpinski

- Pornim cu un pătrat P de latură unu pe care il impărţim in 9 pătrate p de latură o

treime
- din cea iniţială, dispuse in trei randuri si trei coloane. Eliminăm interiorul pătratului
central si ne
- răman 8 pătrate p. Pentru fiecare dintre acestea repetăm procededura de impărţire si
eliminare.
- Obţinem 82 pătrate de latură 1/9. Repetăm la nesfarsit procedura. Punctele care răman
ne-eliminate
- formează pătratul (covorul) lui Sierpinski, (Wacław Sierpiński (1882-1969),
matematician
- polonez). Este clar că pătratul lui Sierpinski, notat in continuare cu F, este nevid;
măcar punctele
- aflate pe laturile pătratelor centrale răman ne-eliminate.
- Vom arăta că aria lui F este nulă, iar lungimea sa infinită:
1 1 1 1 1 1 8 82 83
Aria scoasă = 32 + 8 ∗ 92 + 82 ∗ 272 + 82 ∗ 272 + 83 ∗ 812 + ⋯ = 9 (1 + 9 + 92 + 93 +
1 1
⋯=9∗ 8 = 1)
1−
9
Aria rămasă = 1 – 1 = 0.
1 1 1 1 8 8 2
Lungimea frontierei ≥ (1 + 3 + 8 ∗ 9 + 82 27 + ⋯ ) = 4 (1 + 3 (1 + 3 + (3) +
8 3
(3) + ⋯ )) = +∞
Să presupunem că acum că există o măsură 𝜇 cu proprietăți similar lungimii, ariei și
volumului (adică invariantă la izomerii și omogenă de grad 𝛼 la asemănări) cu 𝜇(𝐹)𝜖 (0, ∞).
Dacă notăm cu 𝑓 fractalul care se obține precând de la un pătrat 𝑝, avem relația
𝜇(𝑓) 𝐿
= ( )𝛼 = 3𝛼
𝜇(𝑓) 𝑙
Este clar că 𝐹 este format din 8 pătrate 𝑓, deci 𝜇(𝐹) = 8𝜇(𝑓), de unde deduce 3𝛼 = 8 și prin
urmare obținem

1 < 𝛼 = 𝑙𝑜𝑔3 8 < 2

Exponentul 𝛼 se numește dimensiunea de autosimilaritate a pătratului lui Sierpinski

(și este egal, în acest caz, cu dimensiunea Hausdorff).