UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI

FACULTATEA DE ECOLOGIE SI

PROTECTIA MEDIULUI

Program de studii universitare de master: Managementul Resurselor Naturale

Disciplina:Politici europene în domeniul gestionării resurselor naturale

RESURSE DE GAZE NATURALE

DIN ROMANIA

TITULAR DE DISCIPLINA

Prof. univ. em. dr. ing. Vladimir ROJANSCHI, Doctor Honoris Causa

STUDENT:

VASILE I.(ROSCA) GIORGIANA – STEFANA

ANUL I
 SECTORUL GAZELOR NATURALE

Gazele naturale cuprind gazele libere din zăcăminte de gaz metan, gazele dizolvate în
ţiţei, cele din capul de gaze asociat zăcămintelor de ţiţei, precum şi gazele rezultate din extracţia
amestecurilor de gaz condensat.

Activităţile de explorare şi exploatare a gazelor naturale sunt reglementate de Legea

petrolului nr. 238/2004, cu modificările şi completările ulterioare, (denumită, în continuare,
„Legea petrolului”) şi sunt denumite generic, în industria de specialitate, activităţi de upstream.
Activităţile de upstream se desfăşoară onshore (pe uscat) sau offshore (în subsolul platoului
continental al mării).

Sectorul gazelor naturale din România are un istoric de peste 100 de ani, fiind unul dintre
cele mai dezvoltate la nivelul Europei Centrale și de Est (ECE) din punct de vedere al producției
anuale, al rezervelor de gaze naturale disponibile și al infrastructurii. Piaţa de gaze onshore este
una matură, cu exploatare din peste 400 de zăcăminte. România are cel mai mare număr de sonde
active din Europa (peste 13.000 de sonde active), ceea ce se traduce și în cea mai mică
productivitate pe sondă din Europa (21 de barili/sondă/zi), cu un cost de operare de 17 USD/bep
(baril echivalent petrol).
România este cel mai mare producător de petrol și gaze din Europa Centrală și de Est și
are potențialul de a domina piața europeană de petrol si gaze ca urmare a unor noi descoperiri în
Marea Neagră.

În 2017, primii trei importatori de produse petroliere au fost Rompetrol Rafinare, Petrotel
Lukoil și OMV Petrom, acoperind o cotă de piață totală de 83,88%. Producția de gaze naturale în
România a fost asigurată de șase producători: Romgaz SA, OMV Petrom SA, Amromco Energy
SRL, Raffles Energy SRL, Foraj Sonde SA și Stratum Energy LLC.

La sfârşitul anului 2017, România mai avea rezerve dovedite de gaze naturale ce
ajungeau la un total de 100 de miliarde de metri cubi.

Alte ţări cu rezerve mari de gaz sunt Iran (rezerve de 33,2 trilioane de metri cubi de gaz),
Qatar (24,9 trilioane) şi Turkmenistan (19,5 trilioane).

PRODUCTIA DE GAZE NATURALE

În privinţa producţiei, România a avut în 2017 un total de 10,3 miliarde de metri cubi - de
asemenea, a patra cea mai mare din Europa, excluzând Federaţia Rusă. Producţia înregistrată anul
trecut este comparabilă cu cea a anilor 2008 (10,5 miliarde de metri cubi), 2009 (10,4 miliarde),
2014 şi 2015 (amândouă cu câte 10,2 miliarde de metri cubi).

În 2017 România a consumat 1,6 miliarde metri cubi mai mult decât a produs. Astfel,
consumul a ajuns la 11,9 miliarde metri cubi, mai mult decât în intervalul 2013-2016, dar mai
puţin decât în 2007-2008 cu aproximativ 2,9 miliarde, respectiv cu 2,2 miliarde de metri cubi.

Producția de gaze naturale s-a stabilizat în ultimii ani, ca urmare a investițiilor în

prelungirea duratei de viață a zăcămintelor existente și a dezvoltării unora noi. În 2017, producția
internă a asigurat 89,4% din consumul intern, importul ajungând la 10,60%.
1
 În perioada 2012-2015, producția anuală de gaze naturale a României a crescut cu 3,4%,
producția medie anuală fiind de 118 milioane MWh. Anul 2016, reprezintă un an atipic raportat la
perioada anterioară, în sensul în care nivelul producţiei a scăzut abrupt cu aproximativ 11% faţă de
anul 2015.

Producția internă de gaze naturale (producția curentă și producția extrasă din cantitățile
de gaze naturale injectate anterior în depozitele de înmagazinare subterană) acoperă între 76%-
97% din consumul intern, diferența situată între 3%-24% fiind acoperită din import (importul
curent plus cantitățile importate de gaze naturale injectate anterior în facilitățile de înmagazinare
subterană).

Cei mai importanţi producători de gaze naturale din România sunt SNGN Romgaz SA
(Romgaz) şi OMV Petrom SA (OMV Petrom), aceştia acoperind între 95-97% din consumul
naţional de gaze naturale din producţia internă.

În orice caz, producția de gaz din România poate asigura independența energetică, dar va
avea un impact redus asupra echilibrului pe piața europeană a gazelor în creștere. Anul acesta
Gazprom intenționează să exporte în țările UE cel puțin 200 de cm de gaz, iar conform noii legi
românești, investitorii vor putea exporta puțin peste 3 bcm pe an.

CONSUMUL ŞI SURSELE DE ACOPERIRE

Potrivit Strategiei Energetice Naţionale, România dispune de o gamă diversificată, dar

redusă cantitativ, de resurse de energie primară fosile şi minerale: ţiţei, gaze naturale, cărbune,
minereu de uraniu, precum şi de un important potenţial valorificabil de resurse regenerabile. În
România, gazul natural acoperă circa 30% din consumul intern de energie primară, urmat de
produsele petroliere cu 26%, combustibilii solizi cu 20%, sursele de energie regenerabilă cu 16%
şi energia nucleară cu 8%.

Evoluţia consumului de gaze naturale, a productiei interne si importului

în perioada 2010 – 2016

2
 EXPLOATAREA RESURSELOR

Exploatarea resurselor de hidrocarburi din Marea Neagră va avea o contribuție majoră la

asigurarea securității energetice a României.

Nivelurile cantitative cumulate din producția convențională onshore și offshore pot avea
potențialul de a fi excedentare față de nivelul estimat în prezent al cererii de pe piața internă,
relativ liniar.

Totodată, România are o poziție favorabilă la nivel european din perspectiva

independenței de sursele externe de gaze naturale, cea mai mare parte a consumului intern fiind
acoperită din producția internă.

Ca resursă primară de energie, gazele naturale au o importanță însemnată pe piața internă

de energie, cu o pondere de aproximativ 31% în consumul intern de energie primară. Factorii care
au determinat acest fapt sunt, printre alţii:

■ disponibilitatea relativ ridicată a resurselor de gaze, impactul redus asupra mediului

înconjurător al gazelor naturale, în comparație cu alți combustibili fosili, și caracterul lor
complementar față de energia electrică produsă din sursele regenerabile;

■ infrastructura existentă de extracție, transport, înmagazinare subterană și distribuție a

gazelor naturale, extinsă pe întreg teritoriul țării;

■ poziția favorabilă a României în cadrul sistemului de transport internațional al gazelor

naturale la nivelul ECE şi, implicit, posibilitatea de interconectare a Sistemului Național de
Transport al gazelor naturale (SNTGN) cu sistemul vest-european și resursele de gaze din zona
Mării Caspice și Orientul Mijlociu.

Dat fiind că gospodăriile și industria românească cheltuiesc între 9 și 11 miliarde de euro

pe an, România importă doar 10 la sută din nevoile lor. România este practic independentă de
aprovizionarea cu gaz din Rusia.
3
 SITUATIA ZACAMINTELOR DE GAZE NATURALE EXPLOATATE IN
ROMANIA

Resursele geologice onshore de gaze naturale sunt mai scăzute decât cele de țiței, fiind
estimate la 700 mld. mc, însă rezervele de gaze (dovedite, probabile și posibile) sunt mai mari,
fiind estimate la 150 mld. mc. Producția totală de gaze naturale din ultimii 50 de ani a fost de
aproximativ 1.100 mld. mc, iar gradul de epuizare a zăcămintelor este de aproximativ 90%.
Presupunând o producție medie anuală la nivelul actual (situație standard pentru care se
calculează raportul rezervelor la producție, R/P ratio) de aproximativ 11 mld. mc gaze naturale,
rezervele ar fi suficiente pentru o perioadă de aproximativ 15-20 de ani. Însă, în lipsa unor noi
descoperiri sau a dezvoltării de noi zăcăminte, respectiv a investițiilor în creșterea gradului de
recuperare a hidrocarburilor din zăcămintele în exploatare, producția medie anuală va continua, de
fapt, să scadă. Tendința ar putea fi accentuată de prețul scăzut al țițeiului pe piața mondială, care
reduce fezabilitatea economică a investițiilor în zăcămintele mature din România.
România va continua să consume cantități însemnate de gaze naturale și produse
petroliere în următoarele decenii.
Interesul statului pentru atingerea și menținerea unui ritm susținut în activitatea de
explorare trebuie reflectat, prin organizarea de către ANRM a unor noi runde de licitații pentru
perimetrele disponibile.
Pe termen scurt și mediu, rezervele de gaze naturale pot fi majorate prin introducerea de
noi tehnologii, care să conducă la creșterea gradului de recuperare în zăcămintele existente, iar pe
termen mediu și lung, prin dezvoltarea proiectelor de explorare a zonelor de adâncime mai mare
de 3.000 m, a celor onshore cu geologie complicată și a zăcămintelor offshore din Marea Neagră.
Deocamdată însă, în condițiile menținerii prețului petrolului la un nivel scăzut, interesul
investitorilor pentru realizarea investițiilor necesare este diminuat.
O investiție medie de 1 miliard de euro în sectorul de explorare și producție a țițeiului și a
gazelor naturale genereaza un impact direct și indirect de 2,3 miliarde de euro asupra economiei
românești la nivelul PIB-ului si un impact indus asupra valorii economice de încă aprox. 900
milioane de euro.
De asemenea, investiția specificată generează un impact direct și indirect de aproximativ
25.800 de locuri de muncă în sectorul de explorare si producţie a ţiţeiului şi a gazelor naturale și în
cadrul lanțului său de aprovizionare și un impact indus de aproximativ 20.100 de locuri de muncă
nou create sau menținute.

RESTRUCTURAREA SECTORULUI GAZE NATURALE

Sectorul gazelor naturale este constituit din ansamblul activităţilor desfăşurate de

operatorii economici pentru producţia, transportul, înmagazinarea, distribuţia şi furnizarea de gaze
naturale, biogaz, biometan, GPL, GNL şi GNC/GNCV, precum şi instalaţiile şi echipamentele
folosite.

În România, anterior anului 2000, sectorul gazelor naturale era integrat pe verticală.
Romgaz gestiona aproape toate activităţile desfăşurate în sectorul gazelor naturale, respectiv
producţie, transport, distribuţie. Astfel, Romgaz avea ca obiect principal de activitate producţia,
cercetarea geologică pentru descoperirea rezervelor de gaze naturale, înmagazinarea, transportul,
dispecerizarea, importul, tranzitul internaţional şi distribuţia de gaze şi controla societăţile care se
4
ocupau de aceste activităţi: Exprogaz-Mediaş S.A, Exprogaz-Târgu Mureş, Exprogaz – Ploieşti
S.A, Distrigaz Sud S.A. şi Distrigaz Nord S.A. Totodată, Romgaz era şi operatorul tehnic al
sistemului naţional de transport gaze naturale şi dispecerul sistemului.

În anul 2000, odată cu înfiinţarea Autorităţii Naţionale de Reglementare a Gazelor

Naturale, se preia de la Romgaz responsabilitatea elaborării şi aplicării politicii statului român în
domeniul gazelor naturale, în vederea asigurării unei echidistanţe între consumatori, furnizori,
producători şi operatori. Prin reorganizarea Romgaz, au fost înfiinţate o serie de societăţi
comerciale cu obiect de activitate distinct în sectorul gazelor naturale, controlate tot de statul
român: Transgaz S.A, Exprogaz S.A., Distrigaz Nord S.A., Distrigaz Sud S.A. şi Depogaz S.A.

Odată cu restructurarea celei mai mari companii din sector au urmat si privatizarile:

2004 SN Petrom SA/OMV Petrom SA

2005 SC Distrigaz Nord SA/E.ON Ruhrgas
2005 SC Distrigaz Sud SA/Gaz de France

Astfel, au fost realizate schimbări structurale importante în sectorul gazelor naturale,

pornindu-se de la un sistem monopolist, integrat vertical, la un sistem descentralizat, caracterizat
prin separarea activităţilor de producţie de cele de reţea, transport, respectiv de distribuţie.
Perioada scursă de la debutul privatizării sectorului gazelor în România până în prezent este una în
care au continuat schimbările de reglementare, astfel încât să fie parcurs întregul proces de
liberalizare, pentru a atinge obiectivele politice globale de reducere a emisiilor, asigurarea
securității în aprovizionare și îmbunătățirea accesibilității prețurilor, obiective prevăzute în
directivele europene.

TRANSPORTUL GAZELOR NATURALE

Activitatea de transport al gazelor naturale constituie serviciu public de interes național,

fiind inclusă în segmentul reglementat al pieței interne de gaze naturale.

Prestarea serviciului de transport intern desemnează ansamblul de activităţi şi operaţiuni

desfăşurate pentru şi în legătură cu rezervarea capacităţii de transport şi transportul prin SNT al
cantităţilor determinate de gaze naturale.

Serviciul de transport este prestat în regim de monopol natural pe bază de tarif stabilit de
către ANRE. Transportul cantităţilor de gaze naturale se realizează de la punctele de
predare/preluare comercială de la intrarea în SNT până la punctele de predare/preluare comercială
de la ieşirea din SNT.

Transgaz este operatorul de transport şi de sistem al sistemului naţional de transport al

gazelor naturale şi răspunde de funcţionarea acestuia în condiţii de calitate, siguranţă, eficienţă
economică şi protecţie a mediului.

Scopul Transgaz este îndeplinirea strategiei naționale stabilite pentru transportul intern şi
internaţional al gazelor naturale, şi dispecerizarea gazelor naturale.

5
 Acesta operează SNT în baza Acordului de Concesiune încheiat cu Agenţia Naţională
pentru Resurse Minerale (ANRM) valabil până în anul 2032, sistemul naţional de transport gaze
naturale aparţinând domeniul public al statului.

SISTEMUL NAȚIONAL DE TRANSPORT AL GAZELOR NATURALE

Sistemul Național de Transport al gazelor naturale (SNTGN) din România este operat de
Transgaz, operatorul tehnic al sistemului de transport (OST). Capacitatea de transport a gazelor
naturale este asigurată prin reţeaua de conducte şi racorduri de alimentare, cu diametre cuprinse
între 50 și 1.200 mm și lungimea totală de 12.585 km (13.138 km incluzând şi conductele de
tranzit), la presiuni de operare cuprinse între 6 și 35 bar.

SNTGN este conectat cu statele vecine, respectiv cu Ucraina, Ungaria și Moldova, prin
intermediul a patru puncte de interconectare:

■ Medieșul Aurit (Ucraina, UkrTransGas → România, Transgaz): punct de intrare în

zona de nord a țării, cu o capacitate anuală de import de 4,0 mld mc (42,2 TWh, PCS mediu 10,55
MWh/1000 mc), diametru de 700 mm, presiunea de regim de 70 bar;

6
 ■ Isaccea (Ucraina, UkrTransGas → România, Transgaz): punct de intrare în zona de est
a țării, cu o capacitate anuală de import de 8,6 mld mc (90,73 TWh, PCS mediu 10,55 MWh/1000
mc), diametru de 1.000 mm, presiunea de regim de 55 bar;
■ Csanédpalota (Ungaria, FGSZ ↔ România, Transgaz): punct de intrare și ieșire în/din
zona de vest a țării, cu o capacitate anuală de import de 1,75 mld mc (18,46 TWh, PCS mediu
10,55 MWh/1000 mc), diametru de 700 mm, presiunea de regim de 63 bar și o capacitate anuală
fermă de export de 0,087 mld mc (0,91 TWh, PCS mediu 10,55 MWh/1000 mc) și o capacitate
anuală întreruptibilă de export de 0,350 mld mc (3,69 TWh, PCS mediu 10,55 MWh/1000 mc);
■ Iași-Ungheni (România, Transgaz → Moldova, Moldovatransgaz): punct de ieșire din
zona de est a ţării, cu o capacitate anuală de 1,5 mld mc (15,8 TWh, PCS mediu 10,55 MWh/1000
mc).
Sistemul Național de Transport al gazelor naturale (SNTGN) Sursa: Transgaz (2015)

IMPORTUL DE GAZE NATURALE

Fiind cel mai mare producător de gaze naturale din Europa Centrală şi de Est, România
deține o poziție unică în această regiune, prin dependența limitată de sursele externe de gaze
naturale.

Cu toate acestea, importul este o necesitate ca urmare a flexibilităţii reduse a producției

interne de gaze naturale, coroborată cu variații relativ mari, în funcție de sezon, ale consumului de
gaze naturale.

Istoric, România şi-a asigurat din import un maxim de aproximativ o treime din consumul
anual de gaze, având o capacitate25 anuală maximă de import de 14,37 mld mc.
7
 La nivelul UE, dependenţa de importul de gaze s-a situat la peste 50% din consum în
toată perioada de după 2003, ajungând chiar la 65,3% în 2013.

Cu toate că dependenţa UE faţă de importurile de gaze este mai accentuată faţă de cea a
României, la nivelul acesteia sursele de aprovizionare din import sunt diversificate, astfel că
Federaţia Rusă furnizează circa 30% - 40% din totalul importurilor UE în condiţiile în care, în
România, reprezintă singura sursă de provenienţă a importului.

ÎNCĂLZIREA DISTRIBUITĂ CU GAZE NATURALE

Centralele termice individuale pe bază de gaze naturale au crescut considerabil în

popularitate în ultimii 20 de ani, fiind preferate de gospodăriile rămase fără încălzire centralizată,
fie prin falimentul SACET la care erau branșate, fie prin debranșare voluntară. De asemenea, o
bună parte a locuințelor noi, atât case cât și blocuri de locuințe, aleg centrala termică pe bază de
gaze naturale.

În prezent, există în România mai mult de 2,2 mil gospodării cu centrale termice
individuale, majoritatea în mediul urban. Deși astfel de centrale pot asigura fără probleme
confortul termic al întregii locuințe în sezonul rece, o parte a gospodăriilor optează pentru
încălzirea parțială a locuinței, din rațiuni economice – în special cele cu locuințe individuale, unde
costurile cu încălzirea sunt mai mari.

Gazele naturale vor rămâne combustibilul preferat pentru încălzire în mediul urban în
România, cel puțin până în anul 2030. Majoritatea locuințelor noi, care urmează a fi construite
până în 2030, vor adopta gazele naturale pentru încălzire, în defavoarea SACET, a biomasei și a
energiei electrice (pompe de căldură).

În anul 2030, se estimeaza că aproape 3,2 mil gospodării vor utiliza în principal gaze
naturale pentru încălzire. Consumul total de gaze naturale pentru încălzirea directă a locuințelor
este de așteptat să crească ușor în următorii ani, influențat de următorii factori:

 creșterea numărului de locuințe ce utilizează în principal gaze naturale pentru încălzire cu

700.000;
 creșterea confortului termic în locuințele încălzite cu gaze naturale, concomitent cu creșterea
nivelului de trai;
 scăderea consumului prin creșterea eficienței energetice a locuințelor, determinată inclusiv de
liberalizarea prețului la gaze naturale și de creșterea treptată a prețului pe piețele
internaționale.

Prețul gazelor naturale pentru gospodării este de așteptat să crească de la 42 €/MWh în

prezent la 55 €/MWh în 2030.

Modelarea prevede o creștere a nivelului de trai al gospodăriilor, într-un ritm cel puțin
egal cu cel al creșterii prețurilor, astfel încât nivelul general de sărăcie energetică nu va crește din
pricina prețului gazelor naturale.

8
 COMERTUL INTERNATIONAL

Comerțul internațional cu gaz este din ce în ce mai intens, prin creșterea ponderii gazelor
naturale lichefiat (GNL); până în prezent, dezvoltandu-se substanțial capacitatea terminalelor de
lichefiere, în special în Australia și SUA. Prețul gazului se stabilește tot mai mult la nivel global,
cu mici diferențe regionale, iar o pondere tot mai mare este dată de piețele spot, în detrimentul
indexării la prețul petrolului, al prețurilor reglementate etc.

Ungaria a fost primul care a manifestat interesul pentru importul de gaz românesc pentru
a acoperi jumătate din nevoile sale, iar acest lucru va începe în 2022. Companii precum Exxon,
Petrom, Lukoil și Carlyle au investit aproape 2 miliarde USD în explorarea gazelor din Marea
Neagră în ultimii zece ani. Dar pentru dezvoltarea ulterioară este nevoie de încă un miliard USD.

În același timp, Uniunea Europeană sprijină soluții alternative la importurile de gaz

rusesc. Transportatorul de gaze român de stat Transgaz a primit un ajutor financiar pentru
dezvoltarea rețelei de transport a gazului în regiunea de nord-est a Moldovei a României, care va fi
continuată și în statul vecin cu același nume. Contractul este în valoare de 152 milioane EUR, din
care 46 milioane EUR sunt din fonduri UE.

Conducta de gaz va conecta Ungheni, la granița Moldovei cu România, și capitala

Moldovei Chișinău. Aceasta este o continuare a relațiilor bune dintre Transgaz și finanțarea UE. În
ultimii doi ani, această companie a contractat 250 de milioane EUR din fonduri UE, cea mai mare
parte fiind cheltuită pentru crearea proiectului de conducte BRUA, care face legătura între
România și Bulgaria și Ungaria și Austria și care ar trebui să permită exportul de gaz din Marea
Neagră către țările din Europa de Vest.

O descoperire a Black Sea Oil and Gas (BSOG, deținută de Carlyle Equity Fund) din
2007 și 1995 vizeaza dezvoltarea offshore în Marea Neagră (câmpurile Ana și Doina. Ambele
zacaminte sunt de vârstă Miocen şi Dacian superior cantonate în rezervoare constituite din nisipuri
marine de adâncime mică, la 120 km offshore, în zona XV Midia, unde adancimea apei este de
aprox. 70 m. (320 bcf P50 resurse de gaz probabile).

BSOG a primit aprobarea de reglementare la începutul anului 2019 pentru proiectul său
de gaz offshore la Marea Neagră, unul dintre mai multe etape necesare încă pentru a începe
producția în primul trimestru 2021.

9
BIBLIOGRAFIE

http://energie.gov.ro/
http://www.anre.ro/ https://energypost.eu/romania-key-player-gas-eu/
http://www.mmediu.ro/articol/strategia-energetica-a-romaniei-2018-2030-cu-perspectiva-anului-2050/2143
http://energie.gov.ro/wp-content/uploads/2016/03/Actualizare-Analiza-sistem_draft-final_19-feb-2016-1.pdf
https://www.zf.ro/companii/energie/romania-are-a-patra-rezerva-dovedita-de-gaze-naturale-din-europa-17334706
https://www.blackseaog.com/ro/proiecte/mdg/

CONCLUSION

The flow of natural gas from Romania would help countries like the Republic of
Moldova and Bulgaria reduce their excessive dependence on a single source, and Romanian
producers would be given an incentive to invest in extending the life of existing deposits and
developing new deposits. .

By modernizing the natural gas storage capacities and by balancing and backup systems
for electricity, Romania can make an important and profitable contribution to the regional market
for system technological services.

At the end of 2017, Romania still had proven reserves of natural gas that reached a total
of 100 billion cubic meters.

The natural gas consumption in Romania was covered by two sources: domestic
production and import. As for imports, the Russian Federation is the main source.

The import of natural gas into Romania is achieved through the three points cross-border
interconnection of SNT: Medieşul Aurit (Ukraine imports), Csanadpalota (imports from Hungary),
Isaccea (imports from Ukraine).

The transport system in Romania was designed with the main purpose of ensuring natural
gas consumption at the level of the whole national territory, under the conditions in that this
consumption significantly exceeded the level of domestic production. Thus, Romania has a natural
gas transport infrastructure operating at pressures between 6 and 35 bar (except the pipes through
which the transport is carried aut internationally - the three Isaccea yarns - Negru Vodă), much
lower than the pressures transport systems in neighboring countries.

As the units of nuclear power generation completed in the years 1970-80 reach the end of
their lifespan in 2030-40, in many states the question of re-technologizing / extending the lifespan
or replacing these capacities with other technologies is raised. The pressure to limit climate change
will encourage all forms of energy without GHG emissions.

10