Opera literara “Enigma Otiliei” de G.

Calinescu este un roman realist de tip balzacian, cu

elemente moderniste, fiind evidentiate si trasaturi ale romanului social si citadin.Principalele teme
promovate de scriitor sunt tema familiei,tema mostenirii, tema banului, creand astfel personaje
dominate de o singura trasatura de caracter,realizand diferite tipologii, precum cea a avarului umanizat
reprezentata de Mos Costache Giurgiuveanu si cea a parvenitului, a carei imagine o intruchipeaza
Stanica Ratiu.Romanul prezinta imaginea societatii bucurestene, fiind surprinsa o societate degradata
moral in care banul are prioritate, fiind chiar suprapersonajul romanului,deoarece toata actiunea
graviteaza in jurul acestuia.Intre personajele romanului are loc o competitie pentru aceasta mostenire a
batranului Giurgiuveanu, devenind un prilej pentru a observa obsesia banului.Alaturi de avaritie,
lacomie, si parvenitism sunt infatisate si aspecte ale familiei burgheze: relatia dintre parinti si copii,
casatoria, imaginea personajului orfan.

Fiind un roman realist, perspectiva narativa este obiectiva, naratiunea fiind la persoana a III-a,
deoarece naratorul este detasat, nu se implica in faptele personajelor dar stie mai mult decat acestea si
le controleaza evolutia. Imaginea casei lui Costache Giurgiuveanu anticipeaza existenta unui infern
moral si social, fiind dezvoltata criza institutiei familiale. Scena in care accentual cade pe motivul scarii,
motiv care evidentiaza in mod simbolic un paradox, fiind asociata cu o bolgie dantesca, accentueaza
contrastul dintre aparenta si esenta, deoarece tanarul Felix urcand pe scara casei, va cobori simbolic
intr-un infern uman,aceste aspecte construind imaginea mediului in care patrunde tanarul.