CUPRINS

1. NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA .............. 3

1.1. Conceptul de cheltuieli și tipologie .......................................... 3
1.2. Cheltuieli operaționle versus cheltuilei de exploatare ........... 4
1.2.1. Cheltuielile operaţionale ......................................................... 4
1.2.2. Cheltuielile de exploatare ....................................................... 4
1.2.3. Deosebiri privind cheltuielile operaționale și cheltuielile de
exploatare 5
1.3. Recunoaşterea cheltuielilor operaţionale ................................ 6
1.4. Contul de rezultat-imagine a cheltuielilor .............................. 7
2. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII CHELTUIELILOR
OPERAŢIONALE ............................................................................................ 8
2.1. Documente justificative privind cheltuielile operaționale ..... 8
2.2. Clasificația funcțională și economică a cheltuielilor .............. 9
2.3. Prezentarea principalelor conturi de evidenţă a cheltuielilor
operaționale ................................................................................................ 10
3. STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA
CHELTUIELILOR OPERAȚIONALE .......................................................... 12
3.1. Obiective și ipoteze ...................................................................... 12
3.1.1. Obiectivele cercetării .............................................................. 12
3.1.2. Ipotezele cercetării .................................................................. 12
3.1.3. Metodologia cercetării ............................................................ 13
3.2. Prezentarea instituției................................................................ 13
3.2.1. Scurt istoric privind Inspectoratul pentru Situații de Urgență
„OLTENIA” al Județului Dolj .................................................................. 14
3.2.2. Misiunea și domeniile de activitate ale Inspectoratului pentru
Situații de Urgență „OLTENIA” al Județului Dolj................................... 15
3.2.3. Organigrama ........................................................................... 15
3.3. Prezentarea extrasului din execuțiile bugetare la Inspectoratul
pentru Situații de Urgență „OLTENIA” al Județului Dolj în perioada
2016-2018 .................................................................................................... 17
3.4. Indicatorii de analiză .................................................................. 18

1
 3.4.1. Indicatorul de volum ............................................................... 18
3.4.2. Indicatorul de structură ........................................................... 18
3.4.3. Indicatorul privind dinamica cheltuielilor .............................. 19
3.5. Analiza cheltuielilor operaționale în cadrul Inspectoratului
pentru Situații de Urgență „OLTENIA” al Județului Dolj ................... 20
3.5.1. Analiza de volum a cheltuielilor operaționale ........................ 21
3.5.2. Analiza din punct de vedere al indicatorului de structură ...... 22

2
 1. NOŢIUNI TEORETICE PRIVIND CONTABILITATEA
CHELTUIELILOR OPERAŢIONALE
Fiind un concept specializat în a măsura, evalua, cunoaște, gestiona și
controla activele, datoriile și capitalurille proprii, precum și a activitățile
specifice instituțiilor publice, contabilitatea, are rolul de a asigura înregistrarea
în mod cronologic și sistemic, prelucrarea și păstrarea informațiilor referitoare
la poziția și performanța financiară, dar și a fluxurilor de trezorerie.
„Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de
credite cu privire la execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, rezultatul
execuţiei bugetare, patrimoniul aflat în administrare, rezultatul patrimonial
(economic), costul programelor aprobate prin buget, dar şi informaţii necesare
pentru întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a
contului anual de execuţie a bugetului asigurărilor sociale de stat şi fondurilor
special”.1
1.1. Conceptul de cheltuieli și tipologie

În ceea ce privește delimitarea cheltuielilor se impune diferențierea între

cheltuieli bugetare și cheltuieli publice. Cheltuielile publice reflectă totalitatea
cheltuielilor efectuate prin prisma instituțiilor publice, cheltuieli ce se compun
fie de la bugetul de stat, fie din bugetele proprii ale instutuțiilor.
Pornind de la scopul activității contabile în cadrul unei instituții publice,
contabilitatea cheltuielilor operaționale reprezintă un obiectiv esențial.
„Conceptul de cheltuieli exprimă în formă bănească relațiile economico-
sociale apărute între stat, pe de o parte, și persoane fizice sau juridice, pe de
altă parte, cu ocazia repartizării și folosirii resurselor financiare ale statului
în scopul îndeplinirii funcțiilor și atribuțiilor acestuia.”2
Conform Ordinului ministrului finanțelor publice 1917/2005 cheltuielile
publice reprezintă costurile referitoare le bunurile și serviciile folosite cu scopul
de a realiza serviciile din domeniul public sau venitul, după caz, precum și
subvențiile, treansferurile, asistența social, ce sunt acordate pentru o anumită
perioadă de timp. Grupele principale de cheltuieli evidețiate în Ordinul
Ministrului Finanțelor publice sunt următoarele: cheltuielile referitoare la
stocuri, cheltuielile cu lucrări și servicii executate de terți sau alte servicii în
legătură cu terți, cheltuielile cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate,
cheltuilei de personal, alte cheltuieli cu finanțarea de la bugetul de stat,
cheltuielile financiare, alte cheltuieli operaționale, cheltuielile privind capitalul,
amortizările și provizioanele și cheltuielile extraordinare.3

1
Legea contabilității nr. 82/1991, cu modificările și completările ulterioare, articolul 2 pp.
1-2.
2
Iulian Văcărel, Finanțe Publice, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1999, p. 147.
3
Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1917/2005, M. Of. Nr. 1186 cu modificările și
completările ulterioare, capitolul IV, subcapitolele 1.1. și 1.3. .
3
 1.2. Cheltuieli operaționle versus cheltuilei de exploatare

Potrivit criteriilor de clasificare, în situaţiile financiare ale unei instituţii

publice cheltuielile sunt structurate astfel: cheltuieli operaţionale, cheltuieli
financiare şi cheltuieli extraordinare.
1.2.1. Cheltuielile operaţionale

În literartura românească de specialitate s-a preluat sintagma de „activităţi

operaţionale” şi nu de activităţi de exploatare, deoarece se conideră că
activitatea de exploatare este specifică agenţilor economici.
Cheltuielile operaţionale se împart în:
a) Cheltuielile ce vizează stocurile;
b) Cheltuieli privind lucrări şi servicii executate de terţi;
c) Cheltuieli referitoare la alte servicii executate de terţi;
d) Chetuieli cu alte taxe, impozite şi vărsăminte asimilate;
e) Cheltuielile referitoare la personal;
f) Alte cheltuieli finanţate de la bugetul de stat (fac referire la cheltuieli din
resurse bugetare cu proveninență din subvențiile de la buget, treansferuri
neconsolidate sau consolidate);
g) Alte cheltuieli operaţionale (pierderi datorate creanţelor şi debitorilor
diverşi, sau alte cheltuieli operaţionale).
1.2.2. Cheltuielile de exploatare

Desfăşurarea oricărei activităţi tehnico-economice de producţie, prestaţii

servicii comerciale, la nivelul regiilor autonome şi companiilor/societăţilor
implică consumurile anumitor resurse primare (materii prime, materiale
consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, materiale nestocate,
mărfuri, energie şi apa, active biologice de natura stocurilor) şi auxiliare,
resurse salariale, imobiliare şi băneşti, pe temeiul cărora se realizează producţia
şi se asigură circulaţia valorilor materiale în economie.
„Exploatarea, în accepţiunea sa cea mai generică, defineşte obiectul de
activitate al fiecărei entităţi, iar realizarea lui înseamnă importante eforturi şi
angajamente materiale şi băneşti.”4 În totalul cheltuielilor întreprinderii, cele
de exploatare deţin ponderea cea mai mare deoarece sunt influenţate direct de
obiectul de activitate.

4
V. Munteanu, Contabilitatea financiară a întreprinderii, Bucureşti, Editura Universitară,
2015, p. 448.
4
 Cheltuielile de exploatare specifice regiilor autonome şi
companiilor/societăţilor au în componenţă următoarele tipuri de cheltuieli:
a) Cheltuieli privind materiile prime, materialele, combustibili, energia, apa;
b) Cheltuieli cu mărfurile;
c) Cheltuieli de personal;
d) Chetuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
e) Cheltuieli privind serviciile şi lucrările realizate de terţi;
f) Cheltuieli pcu imobilizările corporale, necorporale şi circulante;
g) Alte cheltuieli de exploatare.5
1.2.3. Deosebiri privind cheltuielile operaționale și cheltuielile de
exploatare

Pornind de la prima deosebire între cele două tipuri de cheltuilei, ci anume

denumirea acestora, dar luând în vedere și tipurile de instituții în care sunt
regăsite, rezultă o serie de deosebiri între cheltuielile operaționale si cele de
exploatare.
Cheltuielile operaționale sunt specifice instituțiilor publice deoarece
activitatea instituțiilor publice este una operațională si urmărește execuția
bugetului provenit de la stat sau din surse proprii în condiții de eonomicitate,
eficacitate și eficiență, pe când cheltuielile de exploatare sunt specifice
întreprinderilor și instituțiilor care urmăresc generarea de profit în urma
exploatării resurselor financiare, acesta fiind și principalul obiectiv al acestora.
Această principală deosebire este dată de scopul și de obiectul de activitate a
fiecărei instituții în parte.
O cea de-a doua deosebire este regăsită în structura celor două tipuri de
cheltuieli. În cazul cheltuielilor operaționale fiind evidențiată grupa de
cheltuieli denumită alte cheltuieli finanțate de la bueget, ce face referire la
cheltuielie efectuate din resurse bugetare provenite din subvenții, transferuri
consolidate și neconsolidate, grupă de cheltuieli care nu este specifică pentru
cheltuielile de exploatare deoarece bugetul întreprinderilor ce urmăresc
realizarea de profit este reprezentat de activitatea proprie și exploatarea
resurselor.
Asemănarea celor două tipuri de cheltuieli apare în structura acestora când
vine vorba de cheltuieli cu personalul, cheltuieli ce sunt specifice oricărei
instituții cu personal angajat pe bază de contract.
Indiferent că este vorba de excedent sau profit cheltuielile reprezintă un
intrument important ce stă la baza operațiunilor efectuate în cadrul unei
instituții, fie că este privată sau publică.

5
Anca Maria Hristea, Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii, Bucureşti,
2015, Editura Economică, p. 186.
5
 1.3. Recunoaşterea cheltuielilor operaţionale

Recunoaşterea cheltuielilor respectă convenţia contabilităţii de

angajamente care consideră că efectele evenimentelor şi tranzacţiilor sunt
considerate atunci când acestea se produc şi nu pe măsura încasării sau plăţii
numerarului; astfel legislaţia românească în vigoare, prin OMFP nr. 1917/2005
admite următoarele momente de recunoaştere privind cheltuielile:
a) Cheltuielile privind personalul: salariile în natură sau bani, primele, cel de-
al 13-lea salariu, contribuțiile corespunzătoare acestora, sunt recunoscute în
perioade în care s-a prestat munca. Drepturile neachitate pe parcurusul
exercițiului bugetar, se includ în costurile cu personalul, aferente execițiului
bugetar în curs;
b) Cheltuielile privind stocurile se recunosc în momentul în care aceste stocuri
au fost consumate, materiile de natura obiectelor de inventar fac excepție,
deoarece acestea sunt întregistrate la scoaterea din folosință;
c) Cheltuielile aferente bunurilor încorporează consumul de stocuri
achiziționate și plătite în exercițiile bugetare din perioadele anterioare și
date în consum în exerciuțiul bugetar în desfășurare. În cazul consumului
propriu, acesta trebuie înregistrat când producția destinată acestui scop are
loc.
d) Cheltuielile referitoare la servicii se recunosc atunci când acestea au fost
prestate și lucrările au fost executate, indiferent când a fost efectuată plata
acestora;
e) Cheltuielile cu dobânzile sunt recunoscute ca și costuri în momentul în care
sunt datorate în conformitate cu contractul de împrumut, nu atunci când
acestea au fost plătite;
f) Cheltuielile privind capitalul se recunosc lunar, în funcție de amortizarea
înregistrată sistematic, pe toată perioada duratei normale de funcționare a
activului fix. Valoarea ce rămâne neamortizată a activelor ce sunt scoase din
funcțiune înainte de a se fi terminat durata normală de funcționare, este
recunoscucă ca și cost reprezentând perioada în care evenimentul a avut loc;
g) Cheltuielile realizate cu activele fixe în curs nu sunt recunoscute ca și cost
al respectivei perioade. Costul activelor fixe în curs este recunoscut după ce
s-au finalizat și au fost puse în funcțiune și după ce a fost calculată
amortizarea.
h) Transferurile între unitățile aparținând administrației publice, de capital sau
curente, sunt recunoscute ca fiind costuri ai beneficiarilor finali de fonduri.
Transferurile de alt tip, intern sau extern în străinătate, sunt recunoscute ca
fiind costuri ale instituției care efectuează transferul de fonduri.

6
 1.4. Contul de rezultat-imagine a cheltuielilor

Fiind o componentă a situațiilor financiare, contul de rezultat patrimonial

prezintă și este compus din situația veniturilor, finanțărilor și cheltuielilor unei
instituții publice realizate în exercițiul curent. Contul de rezultat patrimonial
are un rezultat cu caracter economic care prezintă din punct de vedere financiar
performanța unei instituții publice, concretizându-se în deficit sau excedent.
Rezultatul este determinat ținându-se cont de fiecare sursă de finanțare în parte,
cât și pe total, ca o diferență între veniturile ce au fost realizate și cheltuielile
ce au fost efectuate în exercițiul financiar.
În structura contului de rezultat patrimonial cheltuielie sunt prezentate pe
feluri de cheltuieli, în funcție de natua sau după destinația lor, indiferent dacă
au fost plătite sau nu. „Trăsătura caracteristică este aceea că elementul de
recunoaștere în contul de rezulat îl reprezintă, angajarea, și nu încasarea sau
plata, respectiv fluxurile de numerar antrenate în cazul concretizării bănești.”6
Conturile de venituri cât și cele de cheltuieli prezente în contul de rezultat ce
se întocmește la data de 31 decembrie a anului în curs, sunt trecute detaliat în
formularul ce include soldurile conturilor de venituri și finanțări, cât și soldurile
conturilor de cheltuieli prezente în contul de rezultat patrimonial.
În ceea ce privește contabilitatea instituțiilor publice, informațiile cu
privire la performanțele economice se găsesc în contul 121 „rezultat
patrimonial”. Debitul acestui cont reprezintă înregistrarea cheltuielilor ce sunt
efectuate de instituție în funcție de natura sau destinația lor, iar pe credit, se trec
veniturile ce sunt realizate, în funcție de natura sau sursa lor. Deficitul
patrimonial este dat de soldul debitor al contului, iar excedentul este dat de
soldul creditor.

Cheltuieli operaționale
Cheltuieli cu salariile și contribuțiile aferente
Subvenții, transferuri
Cheltuieli privind stocurile, lucrările și servicii
executate de terți
Cheltuieli de capital, amortizări și provizioane
Alte cheltuieli operaționale
Total cheltuieli operaționale

Figura 11. –Imaginea

Figura cheltuielilor
Imaginea operaționale
cheltuielilor în contul îndecontul de
rezultat
rezultat.
patrimonial

6
Marinela-Daniela Manea, Contabilitatea instituțiilor publice, Ediția a II-a, București, 2012,
Editura C.H. Beck, p. 251.
7
 2. ORGANIZAREA CONTABILITĂŢII CHELTUIELILOR
OPERAŢIONALE
2.1. Documente justificative privind cheltuielile operaționale

În ceea ce privește cheltuielile operaționale și sfera largă de cuprindere a

acestora, documentele justificative prin care se evidențiază si se înregistrează
operațiunile în evidența contabilă se regăsesc intr-o manieră diversificată în
funcție de natura sau destinația lor după cum urmează:
a) Bonul de consum servește ca: document de eliberare din magazie a
materialelor, document justificativ de scădere din gestiune, document
justificativ de înregistrare în contabilitate.
b) „Factura este un formular cu regim intern de numerotare și tipărire care
servește ca: document pe baza căruia se întocmește instrumentul de
decontare a bunurilor livrate și a serviciilor prestate; document de însoțire
a mărfii pe timpul transportului, după caz; document justificativ de
înregistrare în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului”.7 Factura
reprezintă documentul justificativ prin care se evidențiază plata unui
serviciu sau achiziția de bunuri rezultând în urma acestor operațiuni o serie
de cheltuieli.
c) Statul de salarii servește ca document de calcul al drepturilor bănești
cuvenite salariaților si document justificativ de înregistrare în contabilitate.
Plăţile făcute în cursul lunii, cum sunt: avansul chenzinal, lichidările,
indemnizaţiile de concediu etc. se includ în statele de salarii, pentru a
cuprinde astfel întreaga sumă a salariilor calculate şi toate reţinerile legale
din perioada de decontare respectivă.
d) Ordin de deplasare sau delegație este documentul care servește ca dispoziție
către persoana delegată care urmează să efectueze deplasarea pe teritoriul
țării, document pentru decontarea cheltuielilor efectuate, document
justificativ de înregistrare în contabilitate. În cazul în care la decontarea
avansului suma cheltuielilor efectuate este mai mare decât avansul primit,
pentru diferența de primit de către titularul de avans se întocmește dispoziție
de plată către casierie. În cazul în care, la decontare, sumele privind
cheltuielile efective sunt mai mici decât avansul primit, diferența de restituit
de către titularul avansului se depunde la casieri pe baza dispoziției de
încasare către casierie.8

7
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2226/2006 privind utilizarea unor formulare
financiar-contabile, cu modificările și completările ulterioare, pagina 4.
8
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 2634/2015 privind documentele financiar
contabile, cu modificările și completările ulterioare, pagina 18.
8
 2.2. Clasificația funcțională și economică a cheltuielilor

Clasificarea cheltuielilor publice se realizează în funcție de trei criterii:

criteriul administrativ, criteriul economic și criteriul funcțional.
Criteriul economic reprezintă clasificația economică a cheltuielilor care
sunt grupate în funcție de natura și conținutul economic al activităților ce
urmează a fi finanțate. Gruparea cheltuielilor se face pe titluri, articole și
alineate.9 Clasificația economică se realizează în funcție de titlul de cheltuieli
care se formează din două cifre și reprezintă domeniul cu cea mai largă sferă
de cuprindere, apoi, când vine vorba de articolul corespunzător pentru fiecare
tip de cheltuială în parte acesta se compune din patru caractere reprezentate de
cifre. Sfera de cuprindere a tipurilor de cheltuieli devine din ce în ce mai
restrânsă plecând de la titlu la alineat, acesta din urmă fiind compus din șase
cifre. Alineatele au rolul de a face o clasificație mai în amânunt a cheltuielilor,
aceste fiind detaliate și explicate.
Criteriul funcțional face referire la clasificația funcțională a cheltuielilor.
Aceste cheltuieli sunt grupate pe capitole, subcapitole și paragrafe. Cand se
face clasificația funcțională a cheltuielilor se ține cont de domeniile, ramurile
și sectroarele specifice de activitate deoarece spre acestea se direcționează
resursele financiare ale sectorului public.10 În ceea ce privește clasificația
funcțională a cheltuielilor, aceasta se realizează pe capitole care sunt compuse
din patru caractere, subcapitole ce sunt formate din șase caractere reprezentate
de cifre și paragrafe ce se compun din opt caractere.
Având în vedere cele prezentate anterior am ales să exemplific câte un tip
de cheltuială pe fiecare tip de calsificație în parte după cum urmează:
a) 10 – TITLUL I CHELTUIELI DE PERSONAL, 10.01 Cheltuieli salariale
în bani, 10.01.01 Salarii de bază. Modelul prezentat aici face referire la
clasificația economică privind cheltuielile cu salariile de bază ale
personalului;
b) Capitolul 63.00 – Partea a III-a CHELTUIELI SOCIAL-CULTURALE,
65.00 Învătământ, 65.00.06 Învățământ superior, 65.00.06.01 Învățământ
universitar. Aici este exemplificată clasificație funcțională a cheltuielilor cu
învățământul superior.
Datele folosite pentru exemplificarea celor două tipuri de cheltuieli pe
clasificații au fost preluate de pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice.

9
Legea nr. 500, privind finanțele publice, din 11 iunie 2002, publicată în M. Of., Partea I,
nr. 597 din 13 august 2002, art. 2, al. 10.
10
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1954/2005, referitor la modificarea clasificației
indicatorilor privind finanțele publice, publicat în M. Of. Nr. 1.176 din 27 decembrie 2005.
9
 2.3. Prezentarea principalelor conturi de evidenţă a cheltuielilor
operaționale

În structura cheltuielilor operaţionale se regăsesc cheltuielile privind

stocurile; cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi; cheltuieli cu
impozite, taxe şi vărsăminte asimilate; cheltuieli cu personalul; alte cheltuieli
operaţionale.Contabilitatea cheltuielilor operţionale se ţine pe conturi de
cheltuieli. Pentru a ilustra felul în care este organizată contabilitatea
cheltuielilor operaţionale am realizat o evidenţă a conturilor din clasa 6 „conturi
de cheltuieli” după cum urmează:
1. Cheltuielile ce vizează stocurile se găsesc în conturile din grupa 60 și se
referă la cheltuielile care cuprind: consumul de materii prime, materiale
consumabile, materialele de natura obiectelor de inventar, materialele
nestocate ce sunt consumate de entitatea patrimonială având ca scop
desfășurarea normală a activității, păsările și animalele ce se află în
laboratoare de cercetare, mărfuri și ambalaje vândute, consumul munițiilor
și cel al furniturilor pentru apărare națională, ordine publică și siguranță
națională, cât și consumul produselor monopol de stat.
a) Evidenţierea valorii de înregistrare a stocurilor consumate:
60 30
=
Cheltuieli cu stocurile Conturi de stocuri

b) Stocuri aflate la terţi constatate lipsă:

60 351
=
Cheltuieli privind stocurile Materii şi materiale aflate la terţi

2. Cheltuielile referitoare la lucrări și servicii executate de terți sunt

reprezentate în grupele 61 și 62. Acestea sunt denumite după cum urmează:
61 – „Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți”; 62 – „ Cheltuieli
cu alte servicii executate de terți”. Cele două grupe de conturi evidențiază
cheltuielile ce rezultă din acțiunile de prestare a serviciilor de către terți, cel
des întâlnit exemplu fiind furnizarea de produse energetice, cheltuieli ce
privesc întreținerea si reparațiile realizate de terți, cheltuielile privind
chiriile, deplasările-transferurile-detașările, cele care vizează primele de
asigurare și cheltuielile de protocol. Prelucrarea operaţiunilor privind aceste
chletuieli se efectuează astfel:
a) Contravaloarea lucrărilor de înreţinere şi reparaţiilor executate de terţi:
611 401
=
Cheltuieli cu întreţinerea şi reparaţiile Furnizori
b) Cheltuieli de transport şi cazare facurate de frunizori:
614 401
=
Cheltuieli cu deplasări,detaşări,transferuri Furnizori

10
3. Cheltuielile care reglementează impozitele și taxele asimilate, altele decât
cele des întâlnite, își au originea în contul 635. Rolul acestora este de a
asigura structura cheltuielilor ce implică impozitele și taxele ce trebuie
plătite la bugetul local: impozitele pe clădiri, terenuri, mijloace de transport,
etc. Operţiunile efectuate în contabilitate se evidenţiază de instituţie astfel:
a) Efectuarea operaţiunii de înregistrare a cheltuielii:
635
=
Cheltuieli cu alte impozite,taxe şi vărsăminte asimilate
446
Alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
b) Închiderea contului de cheltuieli
121 446
=
Rezultat patrimonial Cheltuieli cu alte impozite,taxe,şi vărsăminte asimilate
4. Grupa 64 reprezintă cheltuielile de personal. „Cheltuielile cu personalul” au
ca scop realizarea evidenței salariilor datorate personalului cât și a
contribuțiilor ce sunt aferente instituției.
a) Cheltuielile privind salarizarea personalului se înregistrează în cursul lunii
astfel:
641 421
=
Cheltuieli cu salariile personalului Personal−salarii datorate
b) În cazul în care un salariat are concediul de odihnă neefectuat evidențierea
se face astfel:
641 428
=
Cheltuieli cu salariile Datorii şi creanţe în legătură cu personalul
5. Grupa 65 are în componență alte cheltuieli operațioanle. Acest tip de
cheltuieli sunt rar întâlnite în cadrul instituțiilor publice deoarece reprezintă
pierderi, ce sunt suportate de instituție, legate de clienți sau debitori diverși.
Aceste pierderi nu se pot recupera. În cadrul acestei grupe sunt evidențiate
și operațiunile cu prividere la cedarea de active fixe neamortizabile, sau
transferuri de bunuri ce au titlu gratuit.
Creanţa faţă de un client incert se trece pe cheltuieli în baza unei
hotărâri judecătoreşti:
654 4118
=
Pierderi din creanţe şi debitori diverşi Clienţi incerţi sau în litigiu

Conturile de cheltuieli sunt prezentate în clasa 6, conturi de activ.

Înregistrarea în contabilitate se face în debitul conturilor unde se înregistrează
cheltuielile efectuate pentru fiecare tip de cheltuială în parte. Soldul conturilor
din clasa 6 reprezintă, înaintea operațiunilor de închidere a acestora, totalul
cheltuielilor efectuate pe parcusul perioadei. La sfârșitul perioadei, după
efectuarea operațiunilor de închidere, conturile de cheltuieli nu prezintă sold.
Conturile de cheltuieli se creditează de cele mai multe ori prin debitul conturilor
specifice fiecărui tip de cheltuială, urmând ca la sfârșitul perioadei, cu soldul
debitor al contului „121 rezultat patrimonial”, să se închidă și să se stabilească
rezultatul patrimonial.

11
 3. STUDIU DE CAZ PRIVIND CONTABILITATEA
CHELTUIELILOR OPERAȚIONALE
3.1. Obiective și ipoteze
3.1.1. Obiectivele cercetării
Fiind specializată în evaluarea, prelucrarea și transmiterea informațiilor
către odonatorii de credite, contabilitatea reprezintă una dintre cele mai
importante activități din cadrul unei instituții publice. În cadrul lucrării mele,
după cum se poate observa încă din titlu, am studiat contabilitatea cheltuielilor
operaționale pornind de la o serie de obiective care să se concretizeze la final
într-o analiză specifică cheltuielilor operaționale.
Obiectivul general este constituit de analiza cheltuielilor operaționale prin
prisma indicatorilor specifici cheltuielilor și interpretarea rezultatelor cu scopul
de a stabili felul în care s-au modificat cheltuielile pe parcursul perioadei
analizate. De semenea, obiectivul secund face referire cheltuielile operaționale
din punct de vedere al volumului, dinamicii și structurii, tinându-se cont de
perioada analizată și de actualizarea ratei de inflație la nivelul fiecărui an în
parte. Așadar, partea de analiză a lucrării are scopul de a prezenta fluctuația
nivelului de cheltuieli operaționale într-o instituție publică.
3.1.2. Ipotezele cercetării
Pornind de la obiectivul general, ipotezele se concretizează în
interpretarea rezultatelor ce provin din efectuarea analizei. Atunci când vine
vorba de cheltuieli operaționale, instituția care efectuează acest tip de cheltuieli
este o instituție publică, drept urmare cuantumul cheltuielilor este stabilit încă
de la elaborareaa bugetului și trebuie ținut cont de acest aspect până la finele
periadei. Deoarece instituția este finanțată de la bugetul de stat, pentru o
execuție corectă și bine realizată a bugetului de cheltuieli, cuantumul acestora
trebuie angajat în așa fel încât rezultatul final să fie aproape de 0 sau cea mai
bună variantă fiind chiar 0. Prin acest mod se stabilește dacă cheltuielile au foat
angajate corespunzător și eficient având în vedere fondurile bugetului de stat.
Cheltuielile operționale sunt de o importanță deosebită deoarece în
structura acestora sunt evidențiate cheltuielile cu personalul, cheltuieli cu un
impact major deoarece începând cu 1 ianuarie 2018 contribuțiile obligatorii au
fost trecute la plată în baza angajatului, în timp ce până la data sus amintită
acestea erau plătite de către angajator.
Concluzionând aspectele cu privire la obiectivele și ipotezele prezentate
anterior, studiul practic al lucrării mele își propune analiza de volum, structură
și dinamică a cheltuielilor operaționale cu raportare la perioada 2016-2018,
folosind date conform execuțiilor bugetare raportate la fiecare exercițiu bugetar
în parte.

12
 3.1.3. Metodologia cercetării
Pornind de la cele două faze ale cercetării care sunt colectarea datelor
necesare elaborării lucrării de licență și interpretarea acestora prin analiză, am
utilizat diferite metode de căutare și instrumente care să concretizeze
metodologia cercetării și îndeplinirea optimă a cerințelor de tehnoredactare. În
ceea ce privește colectarea datelor și interpretarea prin analiză, metodele
folosite în cadrul acestor etape sunt următoarele: documentarea, reprezintă
metoda ce se realizează pe întreaga perioadă de elaborare a lucrării și face
referire la utilizarea surselor bibliografice atât în format electronic, cât și în
format fizic, de asemenea, am utilizat un cadru legislativ actualizat și în vigoare
folosind tehnici de documentare de tip informatic; cercetarea de tip analitic
care are la bază studiul aprofundat al informațiilor colectate și evaluarea
acestora în vederea realizării unei analize corecte a cheltuielilor operaționale,
care să aibă un rezultat corect și ușor de interpretat; metoda observației, este
o metodă ce se utilizează pe tot parcusul elaborării lucrării de licență și care
este folosită pentru culegerea și prelucrarea datelor referitoare la contabilitatea
cheltuielilor operaționale, metodă în care am utilizat surse informatice cu
privire la execuția bugetară a cheltuielilor specifice instituției analizate, ținând
cont de legislația în vigoare dar și de indicatorii ce urmează a fi folosiți în
analiza cheltuielilor operaționale la Inspectoratul pentru Situații de Urgență
„OLTENIA” al Județului Dolj. Pe întreaga perioadă de elaborare a prezentei
lucrări de licență am ținut cont de tehnicile și procedeele de cercetare, având ca
pricipal obiectiv particularizarea în domeniul contabilității instituțiilor publice.

3.2. Prezentarea instituției

Studiul de caz al prezentei lucrări face referire la analiza cheltuielilor

operaționale într-o instituție publică, iar pentru realizarea studiului de caz am
decis să fac o analiză a „Inspectoratului pentru Situații de Urgență OLTENIA
al Județului Dolj” privind cheltuielile operaționale și evoluția acestora în
perioada 2016-2018. „Inspectoratul pentru Situații de Urgență „OLTENIA” al
Județului Dolj” este o instituție publică la nivel teritorial subordonată
nemijlocit Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, aparținând
Ministerului Afacerilor Interne. Deși aparține Ministerului de Interne, instituția
menționată anterior este una ce funcționează după un sistem militarizat care
pune accent pe disciplină și ierarhie.

13
 3.2.1. Scurt istoric privind Inspectoratul pentru Situații de Urgență
„OLTENIA” al Județului Dolj
La începutul lunii aprilie 1865, Guvernul a trimis în reședința județului
Dolj pe căpitanul Marin Gurănescu care a fost însoţit de patru soldaţi pompieri
din Bucureşti, pentru pune bazele unei organizații denumite Compania de
Pompieri. În data de 8 octombrie 1865 a avut loc o ședință în care membrii ce
aparțineau Consiliului Orășenesc au decizia de a înfiinţa 20 de posturi de
gardiști împreună cu 2 caporali și ofițerului lor, precum și 8 posturi de ajutoare
ale căpitanului de barieră.
În conformitate cu Ordinul M.I. nr. 00115007/1953, cu data de 15.01.1953
se desfiinţează Grupul de Pompieri Craiova şi cu aceeaşi dată ia fiinţă Serviciul
Regional de Pompieri, ce a funcţionat în cadrul direcţiilor regionale M.A.I.,
luând fiinţă Serviciul Regional de Pompieri Piteşti, cu Grupul Regional P.C.I.
Craiova. Conform Ordinului Comandamentului Pompierilor nr. 039995/69,
începând cu data de 01.10.1968 ia fiinţă Grupul de Pompieri al Judeţului Dolj,
iar prin Ordinul M.I. nr. 04234 din 1974, se înfiinţează Compania a II-a
Pompieri Craiova. Începând cu 07.08.1997, prin Ordinul 15760, Grupul se va
numi Grupul de Pompieri „Oltenia” al Județului Dolj. „Inspectoratul pentru
Situaţii de Urgenţă OLTENIA al Judeţului Dolj, a fost înfiinţat la data de
15.12.2004, prin emiterea Ordinului Ministrului de interne nr.I/0621 din
01.12.2004, unificându-se Grupului de Pompieri Oltenia al Judeţului Dolj cu
Inspectoratul de Protecţie Civilă al Judeţului Dolj, iar începând cu data de
15.06.2011 s-a pus în aplicare reorganizarea prin Ordinul inspectorului
general al Inspectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă nr. 080211 din
11.06.2011.” 11
La ora actuală, Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „OLTENIA” al
Judeţului Dolj are în componenţă următoarele subunităţi:
a. Detaşamentul 1 Pompieri Craiova – str. C.D. Fortunescu, nr. 2,
Craiova;
b. Detaşamentul 2 Pompieri Craiova – str. Henry Ford (1863-1947),
nr. 14, Craiova;
c. Detaşamentul Pompieri Calafat – b-dul Tudor Vladimirescu, nr.
145, Calafat;
d. Secţia Pompieri Craiova – str. Mihai Eminescu, nr. 106 Z comuna
Ișalnița, cu Punct de lucru Filiași – b-dul Racoțeanu, nr. 160, Filiași;
e. Secţia Pompieri Băileşti – str. Independenței, nr. 16, Băilești;
f. Secţia de Pompieri Segarcea – str. Grădinari, nr. 96, Segarcea, cu
Garda nr. 2 de Intervenţie Bechet – str. A.I. Cuza, nr. 96, Bechet.

11
http://www.isudolj.ro/despre-institutie/istoric/ - accesat în data de 06.04.2019.
14
 3.2.2. Misiunea și domeniile de activitate ale Inspectoratului pentru
Situații de Urgență „OLTENIA” al Județului Dolj
Fiind constituit ca și serviciu deconcentrat din subordinea Inspectoratului
General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul Județean are misiunea de a
gestiona și asigura managementul situațiilor de urgență pe diferitele tipuri de
risc din competența instituției. Activitatea inspectoratului este coordonată de
prefect, conform prevederilor Legii nr. 340/2004 privind instituţia prefectului,
cu modificările şi completările ulterioare.
Domeniile de activitate ale Inspectoratului sunt următoarele:
monitorizarea și gestionarea situațiilor de urgență, pregătirea pentru intervenție
și reziliența comunităților, și nu în ultimul rând inspecția de prevenire.

3.2.3. Organigrama
„Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă „Oltenia” al Judeţului Dolj,
funcţionează în baza prevederilor art.10 din Ordonanţa Guvernului nr.88/2001
privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare
pentru situaţii de urgenţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea
nr.363/2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de Urgenţă a
Guvernului nr.25/2004 aprobată prin Legea nr.329/2004, Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr.21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al
Situaţiilor de Urgenţă aprobată prin Legea nr.15/2005, Hotărârea Guvernului
României nr.1490/2004 cu modificările şi completările ulterioare şi Hotărârea
Guvernului României nr.1492/2004 privind principiile de organizare,
funcţionarea şi atribuţiile serviciilor de urgenţă profesioniste.”12
Organigrama face referire la structura instituției și persoanele care stau în
vârful ierarhie, persoane cu rol în conducere și administrare a tuturor
compartimentelor și strucutrilor subordonate. Această organigramă prezintă
detaliat toate subunitățile care au misiunea de prevenire, combatere și
administrare a situațiilor de urgență pe raza județului Dolj. În vârful
organigramei se află Inspectorul Șef în calitate de conducător al instituției.
Compartimentul de conducere al inspectoratului se compune din Inspectorul
Șef împreună cu Primul-adjunct, Adjunctul și șefii de compartimentelor de
specialitate.

12
Ibidem - accesat în data de 07.04.2019.
15
Figura 2. Diagrama de relații a Inspectoratului pentru Situații de Urgență
„OLTENIA” al Județului Dolj

16
 3.3. Prezentarea extrasului din execuțiile bugetare la Inspectoratul
pentru Situații de Urgență „OLTENIA” al Județului Dolj în perioada
2016-2018
În vederea elaborării studiului de analiză al cheltuielilor operaționale am
realizat un tabel centralizator în care se gasește cuantumul cheltuielilor și
evoluția acestora pe parcursul perioadei 2016-2018 în totalul cheltuielilor.
Datele pe care le-am introdus sunt extrase din conturile de execuție bugetară,
vezi anexele 1, 2 și 3, din data de 30 decembrie a fiecărui an și sunt
exemplificate pe tipurile de cheltuieli operaționale, după cum urmează:

Cheltuieli operaționale 2016 2017 2018

Cheltuieli privind stocurile 807,232 494,380 191,295

Cheltuieli cu lucrări și servicii

1,179,891 1,034,682 1,213,823
executate de terți

Cheltuieli cu alte servicii și bunuri

12,887 6,189 2,215
executate de terți
Cheltuieli cu personalul 40,822,200 43,928,100 53,107,518
Total cheltuieli operaționale 42,822,210 45,463,351 54,514,850
Tabelul 1.Centralizator privind cheltuielile operaționale.

Ținând cont de creșterea generalizată a prețurilor sau bunurilor, a

economiei de piață și a puterii de cumpărare de la un an la altul, am actualizat
sumele prezentate în tabelul anterior cu rata indicelui de inflație. Rata inflației
este un indicator procentual care exprimă evoluția acesteia într-o anumită
perioadă de timp, de regulă doisprezece luni.
http://statistici.insse.ro/shop/?page=ipc1&lang=ro
Total cheltuieli operaționale 42,822,210 45,463,351 54,514,850

Indicele de inflație -1.5 1.3 4.6

Total cheltuieli actualizat 46,020,040 56,606,165

Tabelul 2.Cheltuieli operaționale actualizate cu indicele de inflație

17
 3.4. Indicatorii de analiză
O analiză efectuată corespunzător şi în detaliu permite interpretarea
politicii financiare şi bugetare a unei instituţii în perioade diferite de timp, cu
raportare la execuţiile bugetare de la final de an. Deoarece lucrarea mea are ca
obiect de studiu cheltuielile operaţionale, indicatorii pe care îi voi folosi pentru
realizarea analizei sunt de volum, structură şi dinamică, particularizând
conceptul de cheltuieli publice cu raportare la cheltuielile operaționale.
3.4.1. Indicatorul de volum
În ceea ce priveşte indicatorul de volum, acesta este parte a indicatorilor
de nivel şi se concretizează în valoare nominală şi reală. Volumul cheltuielilor
în valoare nominală reprezintă totalitatea cheltuielilor având în considerare
toate bugetele şi nivelul acetora interpretate la nivelul preţurilor curente ale
anului în curs. Având în vedere preţurile curente şi faptul că acestea sunt
influenţate de indicele de inflaţie, pentru a se putea exprima efortul real al
instituţiilor publice din punct de vedere financiar, cheltuielile se vor recalcula
în funcţie de preţurile constante, de aici rezultând volumul cheltuielilor
exprimat în mărime reală. Formula după care se calculează și se determină
volumul cheltuielilor este următoarea:
Cr op0 = Cn op0/Ip0 ; Cr op1 = Cn op1/Ip1
Unde: Cr op0/1 – reprezintă cheltuielile operaționale reale în perioada de
analiză 0/1;
Cn op0/1 – reprezintă cheltuielile operaționale nominale în perioada 0/1;
Ip0/1 – reprezintă indicele prețurilor constante cu raportare la perioada 0/1.

3.4.2. Indicatorul de structură

Cheltuielile publice pot fi analizate din punct de vedere global, cât și din
privința structurii pe care o au, pe diferite tipuri de cheltuieli cu raportare la
criteriul de clasificare adoptat. Pentru analiza gradului în care sunt alocate
cheltuielile operaționale, datorită importanței acestora în cadrul unei entități
patrimoniale și gradului de necesitate, se cere a se calcula ponderea greutății
specifice a fiecărui tip de cheltuială, raportându-se la totalul cheltuielilor
operaționale, cu utilizarea formulei de calcul:
GSCopi = (Copi/Copt) x 100
Unde: GScopi – reprezintă greutatea specifică a categoriei de cheltuieli
operaționale în totalul cheltuielilor operaționale;
Copi – cheltuielile operaționale ale categoriei i;
Copt – cheltuielile operaționale totale;
i – 1...n categorii de cheltuieli operaționale.
Indicatorul de analiză ce privește greutatea specifică pe diferite tipuri de
cheltuieli în totalul cheltuielilor operaționale folosește la interpretarea și analiza
18
cuantumului fiecărui tip de cheltuială în parte și felul în care acestea sunt
coordonate în cadrul instituției pe diferite tipuri de obiective sau domenii:
personal, servicii, stocuri, etc. De asemenea, pe baza acestui indicator se pot
realiza studii de comparație de la un an la altul în ceea ce privește cheltuielile,
dar și de la o instituție la alta, lasând loc de interpretare a deosebirilor și
asemănărilor.
3.4.3. Indicatorul privind dinamica cheltuielilor
Indicatorul de dinamică are rolul de a evidenția toate modificările apărute
într-un interval de timp, modificări ce se referă la cuantum și structură. Așadar,
în funcție de specificul cheltuielilor operaționale, indicatorii pe care îi voi folosi
sunt:
a) Modificarea absolută cât și relativă a cheltuielilor operaționale în cele două
mărimi, nominală și reală.
Modificarea absolută în mărime nominală reprezintă suma ce aduce
modificări la volumul cheltuielilor operaționale în funcție de indicele prețurilor
curente ale perioadei de analiză: ΔCnop1/0 = Cnp0 – Cnp1 ; Modificarea absolută
în expresie reală definește suma caare contribuie la modificarea de volum a
cheltuielilor operaționale cu raportare la prețurile constante și se calculează
astfel: ΔCrop1/0 = Crp0 – Crp1. Fiecare tip de indicator fiind definit după cum
urmează: ΔCop1/0 – reprezintă pentru n și r modificarea în valoare reală sau
numinală a cheltuielilor operaționale în perioada 1 față de perioada 0; Cp1 și Cp0
reprezintă în funcție de n și r cheltuielile operaționale ale perioadei în curs și
ale perioadei de raportare utilizând prețurile nominale și reale.
b) Modificarea relativă privind cheltuielile operaționale prezintă procentul de
variație al acestora de la o anumită perioadă la alta. Ținând cont de volumul
cheltuielilor publice în funcție de indicele de prețuri constante sau curente,
modificarea poate fi exprimată atât nominal cât și real.
Modificarea relativă din punct de vedere nominal se calculează conform
formulei: %Cnrcop = (ΔCnop1/0 / Cnop0)x100. Ecuația unde %Cnrcop reprezintă
modificarea din punct de vedere nominal cu particularizare relativă; ΔCnp1/0
exprimă modificarea nominală a cheltuielilor operaționale în perioada 1 față de
perioada 0; Cnop0 prezintă cheltuielile operaționale raportate la perioada de bază
în mărime nominală.
Modificarea relativă din punct de vedere real se realizează pe baza
formulei: %Crrcop = (ΔCrop1/0 / Crop0)x100. Indicatorii ce sunt folosiți în
calcularea modificării relative în expresie reală sunt de asemenea ca cei
prezentați anterior, singura diferență fiind aceea că aici se calculează din punct
de vedere real al cheltuielilor operaționale.

19
c) Modificarea structurii cheltuielilor operaționale are ca scop analiza modului
în care au fost alocate aceste cheltuieli de la o perioadă la alta în funcție de
caracterul instituției și se calculează implementând formula următoare:
ΔGSCopi = GSCopi1 – GSCopi0
Unde avem: ΔGSCopi – înseamnă modificarea de structură a cheltuielilor
operaționale; GSCopi1 și GSCopi0 – reprezintă ponderea fiecărui tip de cheltuială
operațională în totalul acestora cu raportarea la perioadele de analiză.

3.5. Analiza cheltuielilor operaționale în cadrul Inspectoratului

pentru Situații de Urgență „OLTENIA” al Județului Dolj

Analiza cheltuielilor operaționale presupune evoluția acestora în perioada

2016-2018 în funcție de nivelul acestora și a informațiilor extrase din execuțiile
bugetare din data de 30 decembrie e ficărui an. Pentru realizarea studiului voi
pune în aplicare indicatorii prezentați în subcapitolul anterior și pe seama
acestora voi interpreta datele în așa fel încât rezultatul să fie clar și bine
determinat. Pentru început am ales să pornesc de la următorul grafic în care
sunt prezentate tipurile de cheltuieli operaționale angajate de către instituție:

Cheltuieli operaționale
53,107,518
60,000,000
43,928,100
50,000,000 40,822,200

40,000,000

30,000,000

20,000,000
1,179,891 1,213,823
10,000,000 807,232 191,295 1,034,682 12,887 2,215
494,380 6,189
0
Cheltuieli cu lucrări și Cheltuieli cu alte
Cheltuieli privind Cheltuieli cu
servicii executate de servicii și bunuri
stocurile personalul
terți executate de terți
Series1 807,232 1,179,891 12,887 40,822,200
Series2 494,380 1,034,682 6,189 43,928,100
Series3 191,295 1,213,823 2,215 53,107,518

Series1 Series2 Series3

Graficul 1. Tipurile de cheltuieli operaționale

20
 Conform graficului prezentat anterior se pot observa tipurile de cheltuieli
operaționale pe care Inspectoratul pentru Situații de Urgență „OLTENIA” al
Județului Dolj le utilizează pe întreg parcusul exercițiului bugetar, ci anume:
cheltuieli cu stocurile, lucrările și serviciile executate de terți, cheltuieli cu
lucrări, servicii altele decât cele enumerate anterior și cheltuielile de personal.
Conform execuțiilor bugetare cheltuielile de personal au cea mai mare pondere
în totalul cheltuielilor operaționale datorită faptului că instituția are un număr
foarte mare de personal, fiind o instituție ce administrează în domeniul său de
activitate pe toata raza județului Dolj. Din graficul prezentat anterior se poate
observa și fluctuația cheltuielilor operaționale de la un an la altul și felul în
catre aceastea au crescut sau au scăzut de la o perioadă la alta.

3.5.1. Analiza de volum a cheltuielilor operaționale

2016 2017 2018

Total cheltuieli operaționale 42,822,210 45,463,351 54,514,850

Indicele prețurilor constante 106.03% 104.63% 102.75%

Creală operaționle 40,386,881 43,451,544 53,055,815
Tabelul 3. Volumul cheltuielilor operaționale în valoare reală

Conform Institutului Național de Statistică și după cum se poate observa

în tabelul de mai sus, indicele prețurilor constante a avut o scădere în perioada
2016-2018, acest lucru influențând în mod direct volumul cheltuielilor
operaționale în expresie reală. Așadar se poate observa că de la un an la altul
cheltuielile operaționale actualizate la indicele prețurilor constante au avut de
suferit modificări în sens negativ. Deoarece nivelul cheltuielilor operaționale
din cadrul instituției a crescut de la un an la altul, este evident că si volumul
acestora exprimat în mărime reală a crescut. Deoarece indicele prețurilor
constante a avut un coeficient mai mare în anul 2016, volumul cheltuielile
operaționale a avut de suferit o scădere de 2,435,329 lei, în această perioadă
înregistrandu-se cea mai mare diferență după calcularea volumui în valoare
reală. Dacă ne raportăm la anul 2018 unde indicele prețurilor constante avea un
procent de 102.75%, se poate constata faptul că volumul cheltuielilor
operaționale nu a avut o scădere la fel de mare în comparație cu anul 2016,
diferența fiind de 1,459,035 lei. În ceea ce privește perioada aului 2017, se
poate confirma faptul că modificarea volumului în valoare reală are o scădere,
valoarea ce se modifică situându-se între cele două din anii 2016 și 2018.

21
 Pentru a evidenția într-un mod cât mai evident volumul cheltuielilor
operaționale în valoare reală am introdus un grafic care să definească clar
evoluția acestora în perioada 2016-2018.

1,459,035
2,435,329

2,011,807

2016 2017 2018

Graficul 2. Modificarea volumului în valoare reală

Conform gaficului se pot observa în detaliu sumele care modifică volumul

cheltuielilor operaționale în valoare reală datorită indicelui prețurilor constant.
Așadar, conform datelor de mai sus observăm faptul că începând cu anul 2016
modificarea a avut cel mai mare cuantum, urmând ca apoi în perioadele 2017-
2018 să tindă spre o scădere.
3.5.2. Analiza din punct de vedere al indicatorului de structură
Greutatea specifică este indicatorul de structură ce are rol în a evidenția
ponderea fiecărui tip de cheltuială operațională în parte în totatul cheltuielilor
operaționale. Analiza mea se bazează pe evoluția cheltuielilor cu stocurile,
lucrări și servicii executate de terți, alte lucrări și servicii executate de terți și
cheltuielile privind personalul în perioada 2016-2018.

2016 2.76%
1.89%
0.03%

95.33%

GSch.stocuri GSch.serv.terți
GSch.alte.srv.terți Gsch.personal
Graficul 3. Greutatea specifică raportată la 2016
22
 Greutatea specifică a tipurilor de cheltuieli operaționale la nivelul anului
2016 este evidențiată în graficul anterior unde se observă faptul că cea mai mare
pondere în totalul cheltuielilor operaționale o au cheltuielile privind personalul.
Având în vedere specificul entității patrimoniale și numărul foarte mare al
personalului, este normal ca procentul de 95.33% să aparțină cheltuielilor ce
vizează salariile și drepturile acordate personalului. În ceea ce privește
cheltuielile cu stocurile, acestea au un procent de 1.89%, deoarece activitatea
privind stocurile nu necesită alocarea unui procent foarte mare de cheltuieli.
Cheltuielile privind serviciile și lucrările terților sunt aproape cu un procent mai
mare față de cheltuielile cu stocurile, ci anume 2.76%, deoarece în
administrarea patrimoniului instituției analizate sunt mereu necesare tot tipul
de servicii ale terților precum: telefonie, internet, electricitate, căldură, reparații
curente, etc. Comparând cu celelalte tipuri de cheltuieli în privința terților,
altele decât cele enumerate anterior se observă clar procentul acestora de
0.03% este unul foarte mic, aproape nesemnificativ, datorită faptului că în sfera
acestora intră foarte putine activități.

2017 1.09% 2.28%

0.01%

96.62%

GSch.stocuri GSch.serv.terți
GSch.alte.srv.terți Gsch.personal
Graficul 4. Greutatea specifică raportată la 2017

Dacă comparăm cu greutatea specifică în anul 2017 a tipurilor de

cheltuieli în totatulul cheltuielilor operaționale față de anul 2016 observăm că
lucrutile nu se modifică foarte mult în cee ace privește ponderea pe care o are
feicare tip de cheltuială în parte. Așadar cheltuielile cu personalul își păstrează
majoritatea ponderii din total, crescând cu 1,29%. Cheltuielile privind terții și
serviciile acestora prezintă o ușoară scădere dar modificarea acestora nu
schimbă foarte mult totalul cheltuielilor operaționale. Procentul specific
stocurilor a scăzut cu 0.80% ajungând aproape de 1%. Ca și în perioada
precedentă cheltuielile cu alte servicii au un procent nesemnificativ, de data
aceasta fiind reduse până aproape de 0.
23
 Perioada de raportare a analizei cuprinde anul 2018. Specific anului 2018
este faptul că, contribuțiile asiguratorii au avut de suferit modificări majore.
Aceste modificări se datorează faptului că prin emiterea Ordonanței de Urgență
nr. 79/2017 pentru completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul Fiscal,
contribuțiile asiguratorii au fost trecute de la angajator la angajat.
2.23%
2018 0.35% 0.004%

97.42%

GSch.stocuri GSch.serv.terți
GSch.alte.srv.terți Gsch.personal
Graficul 5. Greutatea specifică raportată la 2018

Din punct de vedere al analizei de structură este evident faptul că procentul

cel mai mare si evoluția constantă pe toată perioada propusă spre analiză o au
cheltuielile privind personal. Creșterea procentului alocat pentru cheltuielile cu
personalul este una bine determinată, deoarece nielul salariilor din sistemul
bugetar a crescut de la un an la altul. Acestea fiind spuse, modificarea
cheltuielilor cu personalul a avut o creștere de aproximativ două procente pe
toată perioada de raportare.
Dacă facem referire la cheltuielile privind terții, lucrările și serviciile
acestora se constată evoluția constantă pe tot parcursul perioadei supusă
analizei, acest tip de cheltuială operațională și-a menținunt procentul situat
undeva între 2 și 3%, dar când privim spre cheltuielile de stocuri, modificarea
de structură a acestora a avut o scădere treptată, astfel că în anul 2018 la finalul
perioadei de analiză cunatumul acestora în totalul cheltuielilor operaționale este
de 0.35%. De aici rezultă modificarea de structură a cestora cu 1.54%. Cea
mai scăzută pondere în totalul de cheltuieli operaționale fiind stabilită de alte
cheltuieli cu serviciile și lucrările executate de terți ajungând la finalul
perioadei la un cuantum de 0.004% din total.
Analiza de structură a cheltuielilor operaționale ilustrează evoluția
acestora în perioada 2016-2018, folosind ponderea fiecărui tip de cheltuială,
concluzionând astfel influența lor în totalul cheltuielilor operaționale.
24
 În finalul analizei de structură a cheltuielilor operaționale, pentru a avea o
imagine de ansamblu a tuturor tipurilor de cheltuieli, am introdus un grafic care
să cuprindă toate datele necesare în vederea concluzionării evoluției acestora.

GSCh.operaționale 96.62%
120.00% 95.33% 97.42%
100.00%
80.00%
60.00%
40.00% 0.004%
1.89% 0.35% 2.28% 0.03%
20.00% 1.09% 2.76% 2.23% 0.01%
0.00%

2016 2017 2018

Graficul 6. Greutatea specifică cheltuieli operaționale 2016-2018

Conform graficului de mai sus se observă clar faptul că toate cheltuielie

privind stocurile, serviciile și lucrările executate de terți, cât și celelalte servicii
executate de terți au avut o scădere de la an la an într-o manieră constantă dar
bine determinată. Pe de altă parte cheltuielie cu personalul se situează în
cealălată extremă, aceast tip de cheltuială fiind caracterizată de o modificare de
structură pozitivă în totalul cheltuielilor operaționale.
După părerea mea, chletuielile cu personalul au o influență directă asupra
faptului că toate celelalte tipuri de cheltuieli au avut o scădere, deoarece
ponderea cheltuielilor cu personalul a crescut pe toată perioada supusă analizei
de stuctură. Datorită faptului că aceste cheltuieli acoperă un procent de peste
95% din totalul cheltuielilor operaționale și a faptului că s-au modificat în sens
pozitiv pe toată perioada, restul cheltuielilor operaționale au fost restructurate
și modificate în sens negativ.
Analiza de structură a cheltuielilor operaționale pune în comparație
tipurile de cheltuieli operaționale și analizează detaliat ponderea acestora pe
parcursul perioadei, demonstrând evoluția acestora pe parcursul perioadei și
cum influențează fiecare tip de cheltuială cuntumul total al cheltuielilo
operaționale.

25